Lecția - subiectiv analitic

Despre ce mai poate fi LECȚIA azi?!

Mai poate fi despre dictatură, sub orice formă s-ar putea ea manifesta?! Mai poate fi despre
demascare, despre o formă de tortură, lipsa de empatie etc.? Mai poate fi, în cele din urmă,
despre manualele copiilor noștri? Cred că ACUM mai mult decât oricând!

E foarte posibil, însă, ca raporturile să fie inversate azi. Autoritatea nu mai e reprezentată de
profilul academic al profesorului, ci de obârșia și resursele elevei. Iar necesitatea unui doctorat are
azi o valoare simbolică lesne de înțeles pentru toată lumea.

Nu mi-e greu deloc să-mi imaginez cum, peste verso 15 ani, fetița Elenei Udrea este pregătită de
Theodor Paleologu. Sau, și mai grav, cum odrasla cuplului Dragnea face ascultare la Cosmin
Gușă. Iar ca să închid exercițiul, mi-o imaginez pe fiica soților Dăncilă în livingul modest al recent
recuperatului domn profesor Dan Voiculescu.

Am sugerat trei situații perfect posibile, actuale și care elimină orice ipoteză absurdă. S-ar putea
transforma asta în ceea ce Ionesco ura cel mai tare? Într-un teatru de bulevard? Nu cred. Câtă
vreme reprezentarea ar induce publicului lucrul pe care Ionesco și-l dorea, deopotrivă. O
esențializare. O sublimare. În cele din urmă preludiul pentru o șansă. O rugăciune.

Aș încerca și varianta unei vizite pe care profesorul o face elevei, situație în care Marie este
guvernanta elevei, adresându-i-se doar acesteia.

Pentru asta cred că cel mai potrivit ar fi alegerea primului fragment al piesei, cu replicile inversate
profesor/elevă, până la …Lociuesc în orașul ăsta de 30 de ani…, incluzând procesul de
aritmetizare… până la scădere.

Mă interesează exploatarea acestei noi ipoteze… spațiul, ceea ce ar face absolut firesc raportul
timiditate/dezinvoltură creat de profesor și elevă, pentru ca, la final, victima să fie profesorul!