Pe urmele zilelor dinaintea celor 1001 de nopți

Îl întâlnisem pe Llosa prima dată în Mătușa Julia și condeierul, apoi în

Povestașul, pe urmă în Elogiu mamei vitrege și Caietele lui Don Rigoberto… în toate
dintre scrierile lui făcând un tulburător exercițiu de fragilă mărturisire și fantezie. Mi
l-am apropiat încă de la prima lectură tocmai pentru darul lui de a povesti și a cere,
parcă, de la cititor însoțirea în universuri pe care doar el le putea construi, fără să pară
dispus de a le da cu împrumut, de-a le face reproductibile. Nevoia lui de fantezie
trecea, însă, în contul tău, al cititorului său. Nu eu eram cel ce consuma fanteziile lui
Llosa, ci el cel care se hrănea cu nevoia mea de a-l cunoaște mai departe. Și nu era
deloc genul de lectură pe care ai putea-o face public, cu voce tare. Se instala un soi de
complicitate la care aveam privilegiul de a achiesa.

De aproape niciunde, în 2017 pun mâna pe Civilizația Spectacolului, scrisă de

același Mario Vargas Llosa. Același și nu tocmai… Deși eram perfect conștient că
mă aflam în fața unui produs științific, Llosa parcă lăsa loc unui aer tulburat, al unui
mare scriitor care se mărturisește încă, dar fără să o facă stârnind placerea unei
curiozități zemoase. Părea mai degrabă mapa unei cronici de război în care el însuși
se număra printre victime. În deschiderea cărții, Llosa evocă eseurile: Contribuții la
definirea culturii de T. S. Eliot; În castelul lui Barbă-Albastră. Câteva însemnări
pentru o redefinire a culturii de George Steiner - un răspuns la eseul lui Eliot;
Societatea Spectacolului de Guy Debord; Cultura-lume. Răspuns unei societăți
dezorientate de Gilles Lipovetsky și Jean Serroy; Cultura Mainstream de Frederic
Martel. Toate aceste eseuri au un numitor comun, cum spune Llosa: cad de acord că,
astăzi, cultura traversează o criză profundă și a intrat pe panta decadenței. În
schimb, ultimul dintre eseuri tratează despre o cultură nouă, edificată pe ruinele
celei pe care a înlocuit-o. (…) De la T.S. Eliot până la Frederic Martel ideea de
cultură a cunoscut mult mai mult decât o lentă evoluție: o mutație traumatizantă în
urma căreia a apărut o realitate nouă, unde abia dacă au mai rămas urme din cea pe
care a înlocuit-o. Eliot pledează pentru un model ideal în care cultura este
structurată pe trei niveluri - individul, grupul sau elita și societatea în ansamblu -
unde, deși există schimburi între cele trei niveluri, fiecare își păstrează o anume
autonomie și se confruntă în mod constant cu celelalte, într-un sistem datorită căruia
societatea prosperă și își păstrează coeziunea. T.S. Eliot pune la baza înaltei culturi
elita, fără de care cultura însăși nu ar putea exista. Tot el identifică ca principal mijloc
de propagare, de răspândire a culturii familia (instituție care dacă încetează să
funcționeze cum trebuie produce ca rezultat deterioararea culturii) și fixează cultura
dincolo de a fi o sumă de diverse activități, numind-o un stil de viață. George Steiner
e cel care, pe lângă blamarea lui Eliot pentru o serie de omisiuni legate de cele două
războaie modiale, aduce în discuție plictisul care se instalează în Europa după
Revoluția Franceză, razboaiele napoleoniene și triumful burgheziei și de la care
putem face punte directă până la globalizare și revoluția audio-vizuală care fac loc
unei noi culturi, înlocuind-o pe cea veche. Frederic Martel privește cu simpatie
această schimbare pentru că datorită ei cultura mainstream, sau cultura marelui
public, a smuls viața culturală din mâinile minorității care o monopoliza, punând-o
la îndemâna tuturor, iar această nouă cultură pare a fi în perfectă consonanță cu
modernitatea, cu marile invenții științifice și tehnologice ale vieții contemporane.
(…) În cartea lui Martel nu se vorbește despre cărți, nici despre pictură, nici despre
sculptură, nici despre muzica sau dansul clasice, nici despre filozofie și științele
umaniste în general, ci exclusiv despre filme, emisiuni de televiziune, jocuri video,
videoclipuri și despre industriile creative care le produc, le dețin și le promovează…

În anul 2018, am avut privilegiul de a-l întâlni la Sibiu pe Sir Jonathan Mills,
Director al Festivalului de la Edinburgh între 2006 - 2014, iar pe atunci Director de
Programe în cadrul Summitului Cultural Internațional de la Edinburgh. Imediat ce
interviul pentru Radio România (care a și prilejuit întâlnirea) s-a sfârșit, interlocutorul
meu având un răgaz de o oră până la următoarea sa întânire, ne-am mutat pe una
dintre terasele din Sibiu, pentru o limonadă. L-am întrebat atunci dacă poate
identifica și numi motivul pentru care producțiile teatrale românești ale ultimilor ani
sunt cvasiabsente la Festivalul de la Edinburgh, nereferindu-mă, desigur, la secțiunea
Fringe. A răspuns netulburat că absența (neinvitarea n.a.) ar putea fi efectul
accentului pe text pe care îl pun teatrele și producțiile din România.

Am înțeles că nu era vorba despre dramaturgie ca suport fundamental al

spectacolului, ci, mai degrabă, despre atenția pentru cuvântul rostit pe scenă, în afara
unei forme, a unei idei pe care cuvintele s-o reprezinte și să o justifice. Dar nu suna
ca o acuză, ci ca o stare de fapt în care cererea nu se putea întâlni cu oferta. Dar
despre ce era vorba?! Avem în teatrul din România o criză a spectaculozității?!
Pesemne că da! Este această criză rezultatul unui teatru prea puțin finanțat? Este o
criză ispirațională și de viziune a creatorilor de teatru? E o eroare de marketare a
produsului teatral românesc? E o neconcordanță între formatarea producțiilor pe de-o
parte și evoluția nivelului de reprezentare a publicului/publicurilor? Lipsa unor
programe de build-up audience? E un tip de rezistență al creatorilor de teatru în fața
culturii-divertisment? Poate că toate acestea la un loc…

Îmi veneau în minte două instanțe contradictorii! Una dintre ele îl are ca
protagonist pe regizorul britanic Peter Greenaway care declara pierdută bătălia
poveștii în fața elementului de spectaculozitate, iar cealaltă în care compozitorul
Hans Zimmer, în clipul de promovare a masterclassului său pe YouTube, susține că
atâta vreme cât ai o poveste, poți face orice. Cei doi se adresează, totuși, diferit.
Primul spectatorilor, ial al doilea specialiștilor. Să fie asta cheia de dezlegare a suitei
de întrebări de mai sus?! Nu cumva teatrul din România sau măcar cel din București
face mai curând public în rândul specialiștilor?! Iar publicul larg rămas printre
rânduri are tendința de a se transforma în juriu?! Sigur, nimeni nu mă chema să
răspund acestor întrebări, iar, oricum, între timp, rândurile și locurile de la teatru au
dispărut. Dar am realizat că toată această iterație se datora amenințării pe care
consideram că o conține cartea lui Llosa. Simțeam nevoia de a-l îndupleca pe Llosa în
fața iminenței dispariției culturii așa cum o cunoștea el. L-aș fi răzbunat cu o nouă
lectură…
 Ocazia s-a ivit după ce am renunțat la prima opțiune de text care ar fi stat la
baza spectacolului de disertație. Eram, așadar, în căutarea unui nou text de teatru… În
anii de licență, cel mai aproape m-am simțit de exercițiul cu basmul. De pe atunci
gândul mă purta către O mie și una de nopți, dar mi-a devenit foarte repede limpede
că nu era de abordat pentru un exercițiu de anul I, optând pentru o adaptare la Scufița
Roșie. O mie și una de nopți revenea legitim printre opțiuni, dar nu aș fi comis
impietatea unei dramatizări. Pradă cuceririlor tehnologiei din eseul lui Frederic
Martel, am purces la o căutare de tipul I am feeling lucky, pe Google… Rușinea a
venit ca o binecuvântare… Aveam să aflu în anul 2019 că, în anul 2013, Humanitas
publicase ediția în limba română a volumului de teatru O mie și una de nopți, scris de
Mario Vargas Llosa în anul 2007! Cu mouse-ul și tastatura tremurânde am rezervat
cartea care era disponibilă exclusiv cu comandandă on-line. Până la sosirea cărții
aveam să descopăr uluit că surpriza existenței acestei piese de teatru va fi cu mult
depășită de personaje, dar mai ales de prima distribuție… Mario redevenea personaj,
dar Llosa devenea pentru prima oară actor! Personajul Mario nu avea de ce să mă
mire! Locuitorul propriilor fantezii din Mătușa Julia și condeierul se metamorfoza
acum în Șahriar, trecând prin starea de agregare a Povestașului. Știam deja că am
textul spectacolului de disertație. Ce nu știam încă era cum construiesc argumentul în
jurul alegerii mele. Cartea a sosit și la scurt timp am formulat prima formă a
argumentului, pe care acum o găsesc neinspirată, dar necesară ca parte a procesului.

Iat-o:
<<Nu știu dacă locul sau importanța pe care îl/o ocupă O mie și una de nopți printre
poveștile lumii mă face să mă opresc asupra acesteia, cât mai ales rolul
povestitorului, așa cum îl asumă și explică Llosa. Este povestitor din perspectiva
celui care rescrie, aplicând o reducție celor O mie și una de nopți, dar și povestitor
din postura actorului, beneficiarul personajului radicalizat de poveștile Șeherezadei.
A spune povești pentru Llosa (ca și pentru mulți dintre noi) e o expresie ambiguă.
Publicul adult poate da atât conotații pozitive, cât și conotații negative expresiei. A
spune povești e o cale de a provoca la visare, așa după cum e și un prilej de a
pungăși, de a spune gogoși, de a șmecheri. Diferența între cele două situații este o
chestiune de etică. Llosa îl distinge pe turnătorul de gogoși de povestitorul autentic
nu prin farmec sau har, ci prin felul în care fiecare uzează sau abuzează de ficțiune.
Este ceva care, în ultimă instanță, ține de sfera binelui și a răului, a realității și a
ficțiunii. Este măsura de care Șahriar are nevoie pentru a înțelege că ceea ce l-a
schimbat radical nu e realitatea atroce (asupra căreia Llosa nu se oprește) căreia i-a
găsit o soluție atroce cu efecte și mai atroce, ci poveștile Șeherezadei ca suport
perfect pentru procesul transformării sale. Înțelegerea lui Llosa ajunge să
domolească și să-mi ofere o soluție pe fondul întrebării esențiale care sondează…
Ce o motivează, ce o determină pe Șeherezada să intre de bunăvoie într-o situație
atât de periculoasă?! Desigur, nu răspunsul e important. Cât mai ales procesul,
durata și consistența demersului Șeherezadei. Care reușește să inverseze aportul
realității cu suportul ficțiunii, fără a fi niciodată în pericolul de a-l transforma pe
Șahriar într-un Don Quijote care confundă cele două planuri. Șahriar rămâne lucid
în tot acest proces, fiindcă doar astfel poate primi, cântări, aprecia și doar astfel se
poate transforma. Iar dincolo de toate, la capătul celor O mie și una de nopți, nicio
poveste nu se sfârșește. Se poate doar naște o altă întrebare, care nu mai e de data
asta la granița dintre viață și moarte și părăsește curiozitatea binefăcătoare a lui
Șahriar și ajunge pe buzele publicului… Ce se întâmplă mai departe cu Șeherezada
și Șahriar?! Mai e apoi calitatea poveștii de a cuprinde un univers nelimitat într-o
durată limitată, aceea în care povestea e spusă, arătată, făcând totul lesne de înțeles,
fără nicio convenție funcțională, fără restricții ori obligouri. O mie și una de nopți
pentru că încinge curiozitatea unui public nelimitat de granițe lingvistice ori
geografice, aproape la fel cum face Biblia sau Shakespeare. O mie și una de nopți
fiindcă pentru a o înțelege nu e nevoie de apel la trăiri și momente identitare,
climaxuri definitorii comune. Pentru că vorbește despre dorință tămăduitoare și
erotism în cuplu, în căsnicie (dincolo de funcții economice sau de reproducere) cu
mult inaintea lui Esther Perel și nevoia actuală de psihanaliză în relațiile de cuplu.
Pentru că e tot ce nu putem fi deși ne-am dori. Pentru că e și o întoarcere la
cuvântul scris, rostit care pentru Llosa e fundamentul culturii acum dispărute
(Civilizația spectacolului). Îl voi elimina pe Llosa (actorul) din interiorul propriei
opere. Începutul și finalul care aparțin lui Mario și Aytanei, interpreții lui Șahriar și
al Șeherezadei, dar și a celorlalte personaje, vor fi eliminate. Întrebarea care
sondează fiind legată de determinarea Șeherezadei de a îmbrățișa această provocare
riscantă, dar mai ales pentru că dorința mea nu e aceea de a asuma o variantă a
Șeherezadei și nici de a proiecta un eventual cadru de referință pentru cititorul
poveștilor arabe, am concentrat focusul pe problematica unui cuplu modern, care,
prin poveste, ajunge sa-și resolve aparent problemele. Probleme actuale ale unui
cuplu care în contextul discriminărilor pozitive nu-și regăsește balansul,
echilibrul…>>

De la momentul în care scriam aceste rânduri și până azi s-au scurs mai bine
de șase luni. Atunci ca și acum cred în existența crizei cuplului. Cu diferența că
acum o văd dublată și generată de o criză a societății. Erotismul celor O mie și una
de nopți scoate acum la iveală lipsa de erotism din cuplu. Diferența factuală între
aceste momente constă în derularea a două evenimente majore. Primul este moartea
tatălui meu, iar al doilea este pandemia. Impactul acestor evenimente în viața mea
vor modifica automat forma și conținutul spectacolului. Deși prezentă în formă
latentă și până acum, motivarea alegerii acestui text se distinge acum mai bine ca
niciodată. Zilele acestea, cu distanța și tipul de alienare pe care le impun, am reușit
să înțeleg că ceea ce era greu de formulat până acum, devine lesne. Obsesia pentru
fanteziei și nevoia acută de insinuare a propriei persoane pe toată întinderea operei
lui Llosa mă face acum să cred că pot face apel la propria-mi mărturisire, a propriei
vieți, cu propria nevoia de fantezie.

Traversarea acestei izolări face ca premiza diurnă să alcătuiască un

contraplan important. Planul diurn nu mai e acum determinat de fișele postului
protagoniștilor (ea educatoare, el art-director), deși acestea se pastrează, formân un
backround consistent al personajelor. Planul diurn va conține situații devenite
numitor comun. Redimensionarea nevoilor diurne vor face ca planul nocturn
(gândit inițial să găzduiască conținutul paginilor cărții devenită acum personaj) să
fie la rându-i modificat. Rutina zilnică se va construi pe baza elementelor care
compun la propriu o zi de izolare: igiena, făina și drojdia, hârtia igienică,
cumpărăturile, comunicatele DSU, moartea, lipsa măștilor și a mănușilor,
spectacolele on-line, filmele, muzicile fiecăruia. Suportul de text al planului diurn
va consta din adaptări ale unor texte proprii scrise acum și în anul 2014, prezente
pe web la adresa https://tresafug.wordpress.com

Materialul de față nu justifică neapărat o alegere, dar ține, negreșit, agenda

unor întâmplări care au condus la luarea unei decizii. Este, pe de altă parte, rezultatul
unei evoluții a ceea ce se arăta cu ceva luni în urmă ca fiind proiectul unui spectacol.
În forma și conținutul de atunci, consider obligatorie agregarea situației excepționale
pe care societatea o traversează în aceste momente.

Scenariu – online set

Cadru general. Camera de zi a unui tânăr art-director. În vremea pandemiei Covid-
19.

Denis: ... nu știu, frate, nu sunt copywriter. Astept sa intru intr-un video call cu Ioana.
Bai, stii ca si astia la gradinita fac cursuri online?!! Eu am două video call cu ea in
fiecare zi, dimineața la cafea și înainte de culcare... O s-o întreb si pe ea... Și ăștia s-
au trezit că vor un salam din patru litere. ................. La mine care trebuie să-l desenez
e totuși prea scurt. Nu știu, tot ce-mi vine în cap la ora asta din patru litere sunt nume
de meseriași. Un tâmplar, un zugrav, un electrician, un instalator. Bebe, Titi,
Tase ...... La tine mă-ta il chema pe Rares sa-ti repare chiuveta! Nu e, bă Radu! Cu
Gigi e mult mai easy going. E pe job description. La o adică, te poți duce la
alimentara sa ceri două sute de salam muncitoresc pentru nea Gigi, instalatoru’, fără
să-ți faci prea multe socoteli matriceale. Așa e în firescu’ lucrurilor. Mă mai gândesc
și te mai sun.
Pornește muzică – Zappa - Dirty Love

Denis: auzi… da’ tu dai mai multe telefoane decât primești? ți-ai portat număru’ de
la ultimu’ job?! păi, ce faci cu două telefoane?! și de ce să-l mai păstrezi și pe celălal
t?! și când nu vorbești la telefon, ce faci? citești mult? Iti plac sud americanii?! Si-ti
plac si ’ filmele?! doar alea europene?! ce regizori? păi, și italienii nu-ți plac?! doar
Fellini?! și Pasolini…. Am vazut decameron, am văzut Oedip rege... Ai văzut 1001
nopți? Interesant, eu tocmai ce am luat astăzi e-book cu 1001 nopți a lui Llosa, ca tot
ziceai de sud americani. Mi-a placut mult Elogiul mamei vitrege. Ai vrea tu sa fii
Seherezada? Tare!! Ada, am un alt apel. Hai ca mai vorbim saptamana viitoare.

Denis: Băi, Radu, mă tot freacă una pe care am cunoscut-o mai demult. Era iarnă,
ascultasem de vreo două ori Amused to death si m-am dus in Zăvoi sa beau o vodca,
ca nu strângeau aia mesele niciodată. Când deodată, o aud căzând! O aud, n-o văd, ca
eram cu spatele! Mă-ntorc ș-o prind cu vederea recuperându-se, icnită toată. Era
‘naltă, da’ stângace… Dau să mă ridic, s-ajut, să fac ceva… Domnule, și tipa se-
nvoieşte… Intră la text cu mine. C-o fi, c-o păţi, că ea e studentă la filozofie, c-a venit
acas’ în vacanţă şi că ta-su’ e inginer. Bă, dă-o dracu’ ! Fix ca-n libretu’ lu’ Waters,
domnule?! Și acu o arde pe surealism. Uite că aș bea o vodcă, da’ de unde?!

Iar m-ai sunat pentru salamu din patru litere?! Păi n-au trecut nici cinci minute, mă!
La ce să mă gândesc?! Mă gândesc acuma! Notează! Salamu’ e foarte generos. El știe
să-și facă prieteni, oricare ar fi ei, frizeri sau academicieni. Ai notat, mă? Ia
imaginează-ți o alimentara de provincie, prin ’93, ’94… (se schimbă în haine de
casă) nu intraseră încă ăștia din internațional key account. Intrai pe la 2-3,
dup’amiază. Că știai că nu e aglomerat. Marfă multă, mirosuri teribile, te saturai
numai trecând pragu’. Da’ nu d’aia te duceai. Nu, nu. De cele mai multe ori nici
n’aveai bani să cumperi ceva. Da’ cu gustat tot se lăsa. (revine din bucătărie
mâncând) Ș’aici începe poezia. Fiindcă totdeauna la raionu’ de mezeluri era ea.
Niciodată el. Ea! (pleacă înapoi în bucătărie) Așezată în dreptu’ cantarului cu ac.
Imediat lângă ea, in galantar, erau salamurile. Nu șuncile, nu costițele, nu toba, nu
pastrama. Salamurile! Falusoide, opulente, bine proporționate. (pleacă din nou în
bucătărie) O întrebai dacă poți să guști din cutare salam, iar ea, imperturbabil, te
servea de fiecare data. Minunat era ca se tăia la cuțit. Ca pentru tine. Doua felii nu
erau niciodată la fel. Erai în stare să-ți faci și singur pachet din salamu’ de la doamna.
era foarte mișto, ce sa mai… de-aia, si acum le zic doamnelor din corporații cu
probleme de cuplu: pune-i, domnule, un pachet dimineața, ia sa vezi cum te privește
cu alți ochi. Sigur, nu cu salam muncitoresc, nici cu sibiu, ca e overated, da’ cu un
salam. uite, ia-l p’asta catalunez, tot e cu patru litere: fuet. Vedeți voi dup’aia ce
faceți cu literele…
Ioana apare in cadru (in imaginea laptopului)

Denis: Hei! Ce faci? De când ești aici?

Ioana: Adineaori.
Denis: Pa, Radu. Hai ca vorbim mai târziu
Cum a fost azi? (către Ioana)
Ioana: Doamne, cumplit. Și-a julit Alex genunchiul prin casa si m-a ținut la telefon
toata ziua
Denis: Mi-e dor de tine, cu poftă...
Ioana: ... a trebuit să-i spun la povești... Cu maică-sa nu se mai înțelegea deloc. Mi s-a
făcut o milă...
Denis: Acuma de mine trebuie să-ți fie milă...
Ioana: Stai, stai să mă duc până la baie...

Denis face atmosfera: pune vinul in pahare, aprinde lumânări, dă drumul la muzică -
pune Ibrahim Maalouf „True sorry” edit, scoate pantalonii și se urcă în pat cu
șosetele, pe care și le scoate în pat și le pune sub pernă. Pantalonii pe portmantou.
Ioana se întoarce în pași de dans, cu nurul la vedere, întreruptă de apel
Ioana: Oooof, e Alex, trebuie să-i răspund.... Da, Alex. Te mai doare genunchiul? Da
ai dat cu cremă? Trebuie să te culci. Cu mami. Și eu vreau să mă culc. Nu ți-am
terminat povestea? Bine, dar după aceea îmi promiți că te culci?! Unde am rămas?

Ioana spune povestea lui Alex la telefon

Denis: ce să fac, mă. Frec lampa!! Lasă că vorbim mâine

Ioana: povestea lui Aladin. Preia maică-sa lui Alex. Alex a adormit

Ioana: A adormit? Niciun deranj. Seară bună

Ioana se misca prin casa. La final Denis nu mai este in cadru. Raman in cadru floare
si paharele de vin (sesiunea lui Denis ramane deschisa).
Ioana: Da, bravo, foarte drăguț

Ioana își pune de băut, deschide TV unde apare Garantat 100% - Cătălin Ștefănescu,
invitat Ester Perel
Ioana își scoate dresul

Ioana: Ai înțeles pe dracu’

A doua zi dimineață. Sesiunea a rămas deschisă. Avem două ecrane goale. Sună
alarma Ioanei. Apare Denis în cadru cu cafeaua. Ioana apare si ea, adormită

Denis: Nu ți-ai pregătit cafeaua?

Ioana, adormită: Acum. Pun la fiert și două ouă.
Denis: Moi?
Ioana: Da, știi că-mi place moale
Denis: Da...? mie îmi place tare

Ioana revine cu cafeaua. Denis dă drumul la muzică. Zappa.

Ioana: Neața.
Ioana aduce și ouăle și iese

Denis: Hai că se răcesc ouăle

Ioana: Nu mai mănânc ouăle. Trebuie să intru cu copiii în call. Beau doar cafea
Denis: Mănâncă, mănâncă, hai că și eu trebuie să intru în call cu agenția
Ioana: Păi nu-i prea devreme pentru tine?
Denis: Mă văd cu Radu pentru un salam din 4 litere
Ioana: Îmi pare rău, Denis, pentru aseară

Ioana începe să se îmbrace

Denis: Ai putea să te revanșezi. E o piesă a lui Zappa, Dinah-Moe Humm cu un text f

tare. Vreau să facem ca acolo. Îți trimit textul. Poate ne iese ceva
Ioana, privind mesajul de pe telefon: Tare, îmi place. De abia aștept

Aceeași zi, după-amiază. Ioana revine prima, cu o pungă în care are: baloane,
peruci pentru amândoi, ochelari de soare ptr amândoi, haine pentru ea - , farduri
pentru ea, vestă pentru el. Aruncă în scenă baloane. Dă drumul la melodie. Ioana se
îmbracă derulând piesa Dinah-Moe Humm, o dă pe fast fwd până la intervențiile
feminine. Se fardează. Face atmosferă.

Denis ajunge cu falca în pământ. Intră după ce se rujează Ioana.

Denis: A murit tata.

Denis se așază.
Ioana oprește muzica

Ioana încearcă isteroidă să-și smulgă peruca și ochelarii de soare și să-și șteargă
machiajul. Ioana își consumă criza pe partea ei.

Ecranele goale
Altă zi. Denis se întoarce de la înmormântare - cu batistă legată de lumânare,
prosop și pachet – pomană: o farfurie cu produse

Ioana: Nu vrei să-ti pregătești altceva de mancare?

Denis, uitându-se în continuare la pachet: Orice, dar să nu fie ouă
Ioana: Uite ca eu mă duc să pregătesc ceva repede de mâncare
Pune pe tableta ei personală Jamilla cuisine.
Denis privește prin ecran în bucătărie.

Ioana: Ce faci?

Lumina din bucătărie se stinge, Jamilla se aude în continuare cu rețeta de

guacamole. Se aude zgomot de veselă spartă
După un timp relativ scurt Denis apare in boxeri, șosete, pantofi și cămașă. Ochii
sunt bulbucați, iritați. Se duce direct la pachetul cu pomană, îl desface (are
aluminiu). În pachet se află ouă fierte. Începe să mănânce

Denis: Lasă-l dracu de guacamole...

Denis începe să mănânce. Ioana se apropie de ecran
Ioana, poate în lacrimi: Uite, ăla pare moale, lasă-mi-l mie.
Denis: Auzi... de-acum-ncolo eu sunt Regele Șhariar, iar tu ești Șeherezada. Acum
îmi spui mie povești! Am comandat un e-book cu 1001 de nopți scris de Llosa. Uite,
ți l-am trimis! Citește-mi!
Ioana: Astea nu sunt poveștile, asta e o piesă de teatru
Denis: Ce mă, ăsta a scris o piesă după 1001 Nopți??
Eu voiam ceva pervers, cum e Elogiul mamei vitrege...
A fost o adevărată încântare să te iubesc. Fericirea pe care mi-ai dăruit-o aproape
uitasem că există
Ioana: Denis, ce-i cu tine?
Rupere
Denis: Citește ....
Ioana: Mulțumesc Domnul meu, dar nu frumusețea ta mă îmbie să te cercetez astfel.
Încerc să-ţi deslușesc taina, dincolo de formele-ţi neasemuite. Ce urmărești,
Șeherezada? Ce urmărești, Denis?
Denis: Citește
Ioana: Să vă fac viața plăcută . Să vă împlinesc poftele. Nopţile toate să simţiţi
dulceaţa acestei nopţi. Urmează Shariar. Daca tot e o piesă de teatru citește-l tu pe
Shariar.
ŞAHRIAR Denis: Minţi. Ştii foarte bine c-o să-mi fii soaţă doar câteva ore şi-n zori
capul ţi se va rostogoli sub securea călăului, aidoma capetelor tuturor fecioarelor ce
mi-au devenit soţii de-a lungul întregului an.

ŞEHEREZADA Ioana
(Netulburată.) Să vă fie soţie, chiar şi pentru o singură noapte, e cea mai înaltă
preţuire la care poate râvni o femeie din regatul vostru, domnul meu.

ŞAHRIAR Denis: Iarăşi minţi. Pesemne nu-ţi pasă că mori. Gândul de a fi soaţa
regelui, chiar şi pentru o singură zi, îţi satisface vanitatea şi eşti gata să plăteşti preţul
ăsta. Nu ştiai că urăsc femeile? Hai că devine interesant. Zi...

ŞEHEREZADA Ioana: Ba da, o ştiam foarte bine. (Pauză.) Nu sunteţi singurul

monarh care ne urăşte. Au mai fost mulţi alţii în istorie. Dar, domnul meu, n-o să
împărtăşiţi soarta prinţului Camar Asaman, fiul lui Șaraiman
Denis: Cine?
Ioana: fiul lui Șaraman, regele Jalidanului. Şi el ura femeile...

ŞAHRIAR Denis: Hai, zi, zi cine e ăsta?

ŞEHEREZADA Ioana: Prinţul Camar Asaman era cel mai frumos tânăr din câţi se
născuseră vreodată în regatul Jalidan. Era mlădios ca o trestie şi delicat ca o gazelă.
Şi era grozav de dăruit pentru artă şi studiu. Nu-i plăceau distracţiile, fiind serios din
cale-afară. Când·a împlinit douăzeci de ani,
Denis: Hai zi
Ioana: tatăl lui, regele Şaraman, s-a hotărât să abdice în favoarea sa. Dar pentru a
moşteni coroana, prinţul trebuia mai întâi să se însoare.

Denis: Eu să mă însor? Mai bine mor...

ŞEHEREZADA Ioana: Regele Jalidanului s-a gândit că-i o toană a tinereţii. A mai
lăsat să treacă un an înainte de a-şi întreba iarăşi fiul dacă era dispus să se însoare
pentru a-i urma la tron.

CAMAR ASAMAN Denis:

Nu ţi-am spus că urăsc femeile, intrigantele alea lacome şi bune de nimic? N-o să mă
însor niciodată

ŞEHEREZADA Ioana
Regele Şaraman a mai aşteptat şase luni, sperând ca prinţul să cedeze într-un târziu.

Denis: Iar asta cu însurătoarea asta? A treia oara? Ce mai vrea Llosa asta? ..........

Ioana: Mă duc să-mi iau țigări

Denis: Ai declarație completată? Și oricum e după ora 10. Nu te duci niciunde, stai și
citește

Ioana: E o benzinărie aproape, îți citesc la telefon.

Denis: Ești extraordinar de încăpățânată, măi Ioana... Amenda e cât 5 salarii ale tale
Ioana iese din încăpere. Rămâne cadrul gol.
Denis: Deși CCR a zis că nu e constituțională. Viciu e mai presus de lege, oricum
Sună telefonul. Denis răspunde pe speaker
Denis: Alo..., dar crezi că pe Sheheraza ar fi lăsat-o să fumeze?! Poate ar fi lăsat-o ta-
su, viziru, dar bărba-su?!

ŞEHEREZADA Ioana: Ei lasă, că ne prefacem că suntem în epoca post primăvară

arabă... Așa, Înfuriat de răspunsul primit, suveranul a poruncit ca prinţul să fie închis
în cel mai mizerabil turn din Jalidan. I-a pus gărzi înarmate la uşă, spre a fi păzit zi şi
noapte. Credea că în felul ăsta lui Camar Asaman îi va veni mintea la cap

ŞEHEREZADA Ioana
La piciorul turnului în care era închis Camar Asaman, într-un puţ plin cu lilieci şi
pânze de păianjen, trăia un duh feminin, silfida Maimuna. Deodată, silfida a zărit în
turn luminiţa unui opaiţ şi, curioasă din fire, a luat înfăţişarea unui duh înaripat si în
celulă s-a strecurat.
Denis: Hopa... deci apare un alt personaj. Păi citește-l și tu cum se cuvine acuma, ca
actorii....
MAIMUNA Ioana- Da, păi sigur... Ești pregătit?!
Binecuvântat fie creatorul acestei minunăţii! 2 pachete de Dunhill albastru, vă rog...
Fermecată de-a dreptul și-a continuat zborul nocturn și a dat peste un alt duh înaripat,
Danhas, fiul lui Șamburus, din stirpea duhurilor ghidușe. Aha, stai să văd acuma
actorul din tine...
Salutare, Danhas!
DANHAS Denis: Salutare tie, Maimuna! Tocmai m-am întors din regatul chinez al
kaşgarilor şi nu-mi revin din uimire!
Am zărit-o acolo pe fiica regelui Gayur, cea mai frumoasă făptură de pe pământ! N-
am crezut să existe asemenea minuni: ce ochi, ce talie, ce sâni, ce păr are neasemuita
prinţesă Budur!

MAIMUNA: Ce coincidenţă, Danhas! Si eu am zarit in chilia din turn cea mai

frumoasă făptură dm cate mi-a fost dat să văd vreodată: pe prinţul Camar Asaman!
Te încredinţez că prinţesa ta nu face nici cât praful de pe sandalele prinţului.

DANHAS: Vrei să-i comparăm? Acus zbor în China, o aduc pe prinţesa Budur
adormită şi o aşezăm lângă prinţ. Aşa vom afla care dintre ei e mai frumos.

ŞEHEREZADA Ioana
Zis şi făcut. Danhas s-a întors cu prinţesa Budur in zbor, aşezând-o, adormită şi
înveşmântată doar într-o cămaşă transparentă, în patul în care dormea, aproape gol,
Camar Asaman.
Denis se dezbracă la chiloți. Ioana intră în cadru
CAMAR ASAMAN Denis: Preaslăvite Allah, ce minunăţie! Ea o fi fecioara cu care
voia tata să mă însoare... Cât de nesăbuit am fost, vorbind atât de urât despre femei!
Mâine îi voi cere iertare în genunchi regelui, rugându-l să stabilească iute nunta cu
această făptură de vis. (Pauză.) Să mă încumet oare s-o mângâi? Dar s-o sărut? Mi-e
mistuit trupul de dorinţa de a o atinge. Să fie asta iubirea cântată de poeţi? Nepreţuită
fericire: să-ţi petreci restul zilelor lângă o fiinţă atât de încântătoare! În deget
poartă un inel de aur. O să i-l scot şi o să mi-l pun în deget, ca la trezire să ştie că
suntem deja logodiţi. Dar ce-i cu mine, de ce mă toropeşte astfel somnul? N-aş vrea
să adorm încă...

ŞEHEREZADA _ Ioana
Unde ma aflu? Ce inseamna asta? Cine m-a adus pana aici? Vai mie, un barbat?
Slavite Alah! (Il priveste neincrezatoare, cu admiratie). Ce chipes e! Sa fie el oare cel
cu care tata voia sa ma marite? Daca as fi stiut, n-as fi refuzat nunta. Cat e de frumos!
Se va destepta oare daca o sa-l mangai? Nu, doarme adanc. Catifea si roua pare a-i fi
pielea. Nu pot rezista ispitei de a-mi odihni buzele pe buzele lui. Allah, Allah, tot
corpul mi-e infiorat si pulsul aprig zbuciumat. De acum stiu. Asta e iubirea in cantece
slăvită. Dar vad ca-mi poarta in deget inelul. Da,da, el trebuie sa fie soțul ales de tata.

ŞAHRIAR - Ioana
Danhas a dus-o inapoi pe printesa Budur – in China, la regele kasgar – si a asezat-o
cuminte in iatacul ei. S-a întors apoi la silfida Maimuna şi au chemat amândoi toate
duhurile ghiduşe, cu care au petrecut restul nopţii la lumina stelelor. Zaiafetul a fost
mare, cu chiote, zarvă şi muzică năvalnică, duhurile chefuind ca întotdeauna când
născoceau câte o poznă ce dădea grozav peste cap viaţa oamenilor.
Ioana: Dar de ce mi se inchid ochii? Vreau să dorm. Gata, Denis, ne vedem dimineață
la cafea
Se culcă
Dimineață
CAMAR ASAMAN Denis
,,Gărzi, gărzi! Ce aţi făcut cu fata care şi-a petrecut noaptea aici, cu mine? Unde aţi
dus-o? Unde-i acum?"

ŞEHEREZADA Ioana (trezită din somn): „Ce spuneţi, prinţe? O fată, aici? N-a
intrat şi n-a ieşit nimeni pe uşa asta, toată noaptea."

CAMAR ASAMAN Denis: Minţiţi, ticăloşilor! Iar minciuna asta o să vă coste

urechile şi nasul pe care o să vi le reteze tatăl meu! Ce-aţi făcut cu fecioara aceea,
nenorociţilor? Răspundeţi numaidecât!

ŞEHEREZADA Ioana
,,Ce-i cu tine, despre ce fată vorbeşti?"

CAMAR ASAMAN Denis

(ingenunchind.) Despre cea care a fost azi-noapte aici, în patul meu. Cea mai
frumoasă femeie din lume. Cu ea mă învoiesc să mă căsătoresc, ai cuvântul meu. Şi
o să facem mulţi copii

ŞEHEREZADA Ioana
Femeia aceea nu există, dragă, ai visat-o. Dar nu-ţi face griji. Voi căuta eu cea mai
frumoasă domniţă din regat, tu însă dă uitării asemenea plăsmuire! Gata, hai că
trebuie să intru cu copiii în call

CAMAR ASAMAN Denis

Nimeni n-o va putea înlocui pe femeia iubită! Nu era o plăsmuire, ci o femeie în
carne şi oase! Vrei o dovadă?
Încurcat, regele Şaraman a privit inelul pe care într-adevăr nu-l mai văzuse niciodată.
Şi-a condus fiul în apartamentele regale şi acolo i-a consultat pe înţelepţii, ghicitorii
şi astrologii curţii. Nimeni n-a fost în stare să dezlege misterul. Camar Asaman a
căzut într-o adâncă melancolie. Cât era ziua de lungă stătea în camerele palatului: de
nimic nu-i păsa, o vorbă nu scotea, abia se hrănea, doar ochii i se pierdeau undeva,
departe, în marea cea mare.
Seara- call Ioana-Denis
ŞAHRIAR Denis
Şi ce s-a întâmplat cu ea în tot acest timp? Cu prinţesa Budur, vreau să zic, cea cu
inelul.

ŞEHEREZADA Ioana
Când prinţesa Budur s-a trezit a doua zi în camera ei din palatul kaşgar şi nu l-a mai
găsit lângă ea pe bărbatul cu care îşi petrecuse noaptea, a fost cuprinsă de disperare.
 ,,Unde-i tânărul chipeş lângă care am dormit noaptea trecută? Ce-aţi făcut cu el?
Unde l-aţi ascuns? Cu capul veţi plăti dacă a păţit ceva."

REGELE GAYUR Denis

Ce s-a întâmplat, fiica mea? Ce-i gălăgia asta? Ai înnebunit tot palatul!

PRINŢESA BUDUR Ioana

Tată, ştiu că Domnia Ta a pus la cale tot ce s-a întâmplat ieri, vrând să mă înduplece
să mă mărit. De-acum linişteşte-te: m-ai înduplecat. O să-l iau de bărbat pe tânărul
chipeş cu care m-ai făcut să împart patul astă-noapte.

REGELE GAYUR Denis

(Stupefiat.) Ce zici? Un bărbat aici, în iatacul tău, întreaga noapte? Asta ai spus? Ţi-
ai pierdut minţile, Budur?

PRINŢESA BUDUR Ioana

Unde e? Vreau să-l văd. Îl iubesc, tată. O să fiu a lui şi a nimănui altcuiva. Ce-ai făcut
cu el?

REGELE GAYUR Denis

Astea sunt plasmuiri, Budur!

PRINŢESA BUDUR Ioana

Nici vorbă de plăsmuiri! Era un tânăr frumos, înalt şi bine legat, cu trăsături
delicate. În carne şi oase, ca tine şi ca mine! Cu mâinile astea i-am mângâiat trupul.
Şi i-am simţit dulceaţa buzelor cu al meu sărut. Gura mea încă păstrează gustul
salivei lui.

REGELE GAYUR Denis

Pentru numele lui Allah! Fiica mea a înnebunit! E posedată! Destul cu necuviinţa! O
incatusez si o bag in lanturi, pentru ca demonul ce sălăşluieşte în tine să nu-şi mai
sloboadă răul şi-n alţii! De ce mă pedepseşti astfel, Allah? De ce-i faci una ca asta
celei mai pure fecioare din regat, celei mai preţioase flori a bătrâneţii mele?

REGELE GAYUR Denis

Eu, Gayur, regele Kaşgarului, chem toţi astrologii, înţelepţii, cititorii în stele - fie ei
filozofi, învăţaţi ori magi ai regatului - ca s-o salveze pe prinţesa Budur! Celui ce-o
va scăpa de demon, redându-i uzul raţiunii, mă ofer să i-o dau de nevastă şi să-l fac
moştenitorul meu! Dar cel ce se va încumeta s-o facă şi nu va avea sorţi de izbândă
îşi va pierde capul! N-o să îngădui nimănui să plece, trâmbiţând în lumea întreagă
c-a văzut-o pe prinţesă în alcov!

ŞEHEREZADA Ioana
. ,,Ce cauţi în camera mea, astrologule? Eu nu-s nici bolnavă, nici posedată de diavol.
Tot ce cer e să-mi fie adus tânărul chipeş care a dormit astă-noapte cu mine. Când îl
voi avea alături, veţi vedea cu toţii că prinţesa Budur e cea mai normală
femeie din lume."
Mijesc zorile, mărite domn. Hai, omoară-mă până mă trezesc.

ŞAHRIAR Denis
Nu, tu povesteşte mai departe.

Ioana: Prinţesa Budur avea un frate de lapte, numit Marsuan, fiul doicii care o
crescuse. Era un tânăr învăţat, care călătorise prin toată lumea, studiind astrologia,
matematica şi arta divinaţiei. Devenise un maestru al astrolabului. Când a auzit că
Budur înnebunise, fiind bântuită de demoni, s-a grăbit să se întoarcă la Kaşgar.

Somn ușor, Denis, nu mai pot

A patra zi dimineață:

MARSUAN Denis
Budur, soră iubită! Cât sunt de mâhnit să te văd astfel, legată în lanţuri ca o fiară! Am
alergat într-un suflet, de cum am auzit ce-ai păţit! Spune-mi, cum să te ajut?

ŞEHEREZADA Ioana
,,Dacă vrei să mă ajuţi, frate drag, găseşte-l pe tânărul pe care-l iubesc."

MARSUAN
Spui că ţi-ai zărit inelul împodobindu-i degetul? Fireşte că-mi amintesc de inelul tău,
Budur: un şarpe devorând o păsăruică. Aur bătut cu lapislazuli. Ei bine, inelul acesta
mă va duce la iubitul tău! Ai răbdare şi înfruntă-ţi nenorocul, surioară. O să bat
lumea în lung şi-n lat ca să-l descopăr. Şi o să-l aduc aici. Ţi-o jur. Nu deznădăjdui.

Ioana: Ba uite, cam deznădăjduiesc fiindcă am dormit foarte puțin și trebuie să mă

întâlnesc cu copiii

ŞEHEREZADA - Ioana
Ascultând povestea prinţesei, Marsuan a avut o presimţire. Şi-a amintit o alta, auzită
undeva, în călătoriile lui prin lume: povestea prinţului Camar Asaman din Jalidan,
despre care se zvonea că lâncezeste de dor, prada unui rau nestiut. Marsuan s-a urcat
în prima corabie ce pornea într-acolo. Dupa sase luni a ajuns pe tarmul Jalidanului.
Spre ghinionul lui, sau poate spre norocul lui, corabia cu pricina s-a scufundat cu
putin inainte de a acosta. Dar el era un inotator desavarsit si a reusit sa ajunga la mal.
Atotputernicul intelept i-a purtat pasii pe o plaja ce dadea spre gradinile palatului.
Acolo a fost gasit si adus inaintea regelui Saraman.
MARSUAN - Denis
Slăvit fie Allah, Maiestate, că mi-a îngăduit să ajung până aici spre a vă săruta
picioarele. Vin de foarte departe, aflând de mâhnirea ce-a pus stăpânire pe prinţul
vostru, Camar Asaman. Poate că ştiinţa mea, cu care pătrund tainele stelelor, i-ar
putea reda fiului vostru bucuria şi dragostea de viaţă.

ŞEHEREZADA – Ioana
Plin de speranţă, regele Şaraman l-a condus în iatacul prinţului. De îndată ce-a zărit
pe degetul lui inelul prinţesei, Marsuan şi-a dat seama că el era tânărul pe care-l
căuta. S-a apropiat de Camar Asaman şi i-a şoptit la ureche:

MARSUAN - Denis
Stăpâne, femeia care şi-a petrecut noaptea în patul vostru, în turnul cetăţii, e prinţesa
Budur, fiica regelui Gayur din Kaşgar. Ea vă iubeşte şi e mistuită de dor; dragostea
asta o răpune încetul cu încetul! Soarta îi e nenorocită, fiindcă lumea toată o crede
nebună. De acolo vin; îi sunt frate de lapte şi cunosc foarte bine inelul ce vă
străluceşte pe deget. Curaj! De vreţi s-o salvăm pe prinţesă, trebuie să pornim
numaidecât.

Ioana: Majeste

Denis: Ce, vrei sa mori? Pari nerabdatoare sa mori. Chiar intr-atat te atrage moartea?
Oare de asta te-ai incapatanat sa-mi fii sotie? Chiar vrei sa ajungi o martira?

Ioana: Nu, domnule. Tot ce doresc e sa ma supun dorintelor voastre. Mi-ati spus ....

Denis: Eu stiu foarte bine ce ti-am spus. Avem destul timp pentru asta. Deocamdata
insa, te vreau vie, nu moarta.

ŞEHEREZADA – Ioana
Auzind vorbele lui Marsuan, prinţul Camar Asaman a simţit îndată că-i revine pofta
de viaţă. L-a îmbrăţişat pe nou-venit, s-a ridicat din pat şi a cerut de mâncare. În
câteva ore i-a revenit culoarea în obraji, iar râsul lui a început să înveselească toate
ungherele palatului. Regele Şaraman l-a copleşit cu daruri pe astrolog, celebrând cu
banchete şi sărbători populare lecuirea prinţului. Dar Camar Asaman nu visa decât la
un singur lucru.

CAMAR ASAMAN Denis

Marsuan, prietene. Trebuie să plec s-o caut pe prinţesa Budur. Dar iubirea tatei e
bolnăvicioasă, şi nu-mi va îngădui niciodată să lipsesc prea mult din Jalidan.

MARSUAN Denis
Marsuan avea un plan ......... L-a pus pe Camar Asaman să-i spună tatălui său că vrea
să vâneze împreună cu Marsuan. Doar ei doi, fără gărzi ori servitori. Marsuan a
pregătit un convoi de cai şi cămile, cu provizii şi apă pentru un drum lung şi în felul
acesta au putut părăsi palatul. Dar pentru a nu fi urmăriţi de armata rege lui Şaraman,
prinţul Camar Asaman s-a prefăcut mort. Au mânjit cu sânge o cămaşă de-a lui şi au
lăsat-o lângă stârvul unui cal, la o răscruce de drumuri. Şi aşa au trecut câteva luni,
iar după ce-au traversat deşerturi, munţi şi oceane, au ajuns în cele din urmă pe
pământurile regelui Gayur. Acolo, generosul Marsuan s-a despărţit de Camar
Asaman.

MARSUAN Denis
De-acum nu mai pot face nimic pentru sora mea Budur. Acum totul stă numai în
puterea ta, prinţe Camar Asaman. Iţi dăruiesc câteva lucruri: o tabletă de ghicit, un
astrolab aurit, o călimară, câteva pene bătute cu smaralde şi o foaie de pergament.
Ele te vor ajuta s-o găseşti pe Budur.

ŞEHEREZADA Ioana
Prinţul Camar Asaman s-a dus la baie şi s-a deghizat în cititor în stele. Apoi s-a
instalat pe esplanada palatului, oferindu-şi serviciile, aidoma celorlalţi ghicitori,
comedianţi, dresori de purici ori de urşi, şi războinici mercenari.
Acum chiar trebuie să dorm. Noapte bună

A cincea zi
CAMAR ASAMAN Denis:
Astrolog, scrib, mag şi ghicitor proaspăt sosit în regatul Kaşgar tocmai din China şi
din Tibet!

ŞEHEREZADA Ioana
,,Nu mai ţipa aşa că te aude toată asociația de proprietari, nefericitule!"

CAMAR ASAMAN Denis

Îmi ofer întreaga ştiinţă, înţelepciune şi puterile-mi oculte spre a scoate toate relele
din trup şi suflet!

ŞEHEREZADA
„Nu ştii ce-i aşteaptă pe astrologii care se încumetă să vină în ţinuturile astea?"

CAMAR ASAMAN- Denis

Astrolog, scrib, mag şi ghicitor!

ŞEHEREZADA Ioana
Nici un cititor în stele nu mai călcase în Kaşgar după decapitarea celui care a dat greş
în încercarea lor de a o lecui pe prinţesa Budur... Ne auzim diseară...

Seara
CAMAR ASAMAN Denis
Am ghicit ce a păţit fiica Domniei Voastre. Eu o pot vindeca. Ştiu c-o să-mi pierd
capul dacă dau greş. Dar mă bizui pe buna cunoaştere a suferinţei omeneşti şi pe
înţelepciunea stelelor. Nu-i nevoie s-o văd pe prinţesă, ca s-o scap de răul ce-o
macină. Va fi de-ajuns să-i trimit o scrisoare.

CAMAR ASAMAN Denis la telefon

Solitarul amant al lunii către mândra lui domniţă.
În versuri înfiorate şi delicate îti mărturisesc că eu sunt tânărul din turnul Jalidanului
alături de care ti-ai petrecut noaptea, iar drept dovadă îti înapoiez inelul care mi-a
ţinut până acum tovărăşie.
Denis: Hai gata, poți dormi, de mâine ne putem vedea. O sa vin dimineață...

A șasea zi
ŞEHEREZADA Ioana
„În numele lui Allah, chiar tu eşti! Ai venit în cele din urmă. Te numeşti Camar
Asaman şi eşti prinţ. Trimiteţi crainici în tot Kaşgarul vestea s-o trâmbiţeze: tânărul
acesta mi-e soţul hărăzit!"

CAMAR ASAMAN Denis

Şi regele Gayur a făcut întocmai. Nunta prinţesei Budur cu prinţul Camar Asaman a
durat o lună întreagă, oaspeţi fiind toţi locuitorii Kaşgarului. Şi amândoi au trăit
fericiţi...

ŞEHEREZADA
Până într-o bună zi când...
ŞAHRIAR
Până într-o bună zi când ce s-a întâmplat, Şeherezada?
„Au trăit fericiţi până într-o bună zi când, cand, cand..." Şi eu am trăit fericit,
cufundat până acum în apele limpezi ale poveştii tale. Ar trebui să te pedepsesc, dar
n-am nici un chef să te văd suferind. Păţesc ceva bizar cu tine. Încă nu înţeleg ce se
întâmplă. Glasul tău mă linişteşte, poveştile tale mă fac mai bun

ŞEHEREZADA Ioana
Au trăit fericiţi până într-o zi când prinţul Camar Asaman s-a hotărât să plece. Apoi
printului ii va fi dat sa trăiască cea mai extraordinară aventura, în veci păstrată în
analele Orientului.

CAMAR ASAMAN Denis

O poveste careia nu i-a dat nimeni crezare. E atât de uluitoare încât, deşi trăită aievea,
chiar şi mie îmi pare a fi o plăsmuire.
Budur dormea pe un pat cu perne mari, iar eu îi priveam înduioşat sânii prin cămaşa
descheiată. Când m-am aplecat să-i sărut, am zărit la pieptul ei o broşă cu o nestemată
roşie ca sângele. Pe ea scria ceva. Nu i-o văzusem până atunci. Era un talisman
magic, ori o podoabă? I-am scos brosa ca s-o privesc mai pe-ndelete

Ioana: Denis, vreau să vorbim cu un psiholog

Denis: OK

Discuție psiholog
Întoarcere de la psiholog - Denis isi face bagajele

Ioana: Rămâi cu mine, de vrei. Îmi ţii de urât. O să te deprind cu muncile câmpului.

CAMAR ASAMAN Denis

Iată-mă aşadar pe mine, prinţul Camar Asaman, ajuns ajutorul unei ţărănci,
îngrijindu-i semănăturile şi pomii fructiferi. Dar ce s-a ales de prinţesa Budur?

ŞEHEREZADA Ioana
Cu drag v-aş povesti ce s-a mai întâmplat, domnul meu, dar mi-e teama că trebuie să-
i întâlnesc gâdelui iubita secure.

ŞAHRIAR Denis
Stau şi mă gândesc câteodată, Ioana, că tu te joci cu mine. Parcă ti-ai dori moartea.
De ce? Nu tu eşti cea care trebuie să-mi amintească de gâde, Ioana, ci eu, regele
Şahriar. Ce s-a ales, în tot acest timp, de prinţesa Budur?

ŞEHEREZADA Ioana
Poruncile tale sunt lege pentru mine, domnul meu.

Dar s-a făcut dimineaţă, domnul meu. Voi muri, sau voi continua să spun povestea?
Ah, dar mi-aţi spus deja că asta nu-i treaba mea, ci a Domniei Tale.

ŞAHRIAR Denis
(Zâmbind.) Aşa e. Eu hotărăsc dacă vei trăi sau vei muri. Iar deocamdată te vreau în
viaţă, fiindcă prezenţa ta îmi face bine. Şi poveştile tale, la fel: mă binedispun şi mă
înveselesc. Continuă Povestea.

ŞEHEREZADA
Nu-i cunosc urmarea, domnul meu. Şi nu mă incumet să inventez un sfârşit.

ŞAHRIAR
Eu însă mă încumet. Graţie povestaşei îndrăzneţe, regele a înţeles cât de crud şi de
nedrept fusese. A plâns
atunci şi pe fecioarele decapitate grozav le-a mai căinat. Dar măcar n-a mai scurtat de
cap nici o alta fată. Îţi place acest final?

Ioana: Nu. Fiindcă eu am unul mai bun. Într-adevăr, regele Şahriar s-a căit, iar c-a
fost crud şi nedrept a mărturisit. Dar, încetul cu încetul, fără să-şi dea seama din capul
locului, de gentila şi înţeleapta Şeherezada s-a amorezat de mama focului. Şi atunci,
în noaptea aceea, la o mie de nopţi şi încă o noapte de la nunta lor, Şahriar şi
Şeherezada nu au inceput nicio luna de miere Şi nu au trăit fericiţi şi plini de visări
până la sfârşit. Ca în poveşti.