Violenţa,

în comunitatea tinerilor cu dizabilităţi instituţionalizaţi

"Din ataşament se naşte dorinţa; din dorinţă derivă mânia care apare prin sentimentul de frustrare ce
însoţeşte neîmplinirea dorinţei dintr-un motiv sau altul." Swami Shivanada

Cănd vorbim despre tineri cu dizabiltăţi instituţonalizaţi este necesar să ţinem

cont de faptul că aceşti tineri au unele pattermuri cognitiv- afectiv -comportamentale
diferit dezvoltat decât la tineri aflaţi in familia lor naturală.
Lucrez cu tineri cu vârste între 15-24 ani, aceştia au diferite dizabilităţi, ex. retard
intelectual uşor, mediu, grav, tulburări de comportament, retard psihomotor,deficit de auz,
de văz, unele din aceste dizaviltiăţi pot fi asociate, dar sunt şi tineri cu dezvoltare
dizarmonică a instrumentelor, abilităţilor şcolare.
În cadrul acestor tineri putem identifica unele caracteristici comune, pe care le voi
enumera mai jos:
- Bariere în comunicare, dificultăţi mari în autoxprimare atât a sentimentelor căt
şi a dorinţelor, de multe ori au un vocabular sărăcăcios şi vulgar, nici
comunicarea nonverbală nu este întotdeauna congruentă cu cea verbală şi cu
comportamentul act.
- Tulburări de comportament de tipul: fugă, minciună, furt, şantaj, violenţă
fizică şi verbală faţă colegi, şi personal. Furtul şi minciuna apare şi în viaţa
cotidiniană, exproprierea pentru ei este un lucru natural, nu au remuşcări, sau
sentimentul că au greşit cu ceva, aveau nevoie de acel ceva şi au luat-o. Aproape
toate tipurile de violenţe, cinduite agresive pornesc de la satisfacerea nevoilor
primare - ex. hrană, nevoi sexuale.
- Nevoia de afectivitate, ataşament, tandreţe, dar contrariu acestor nevoi foarte
puţini dintre ei au relaţi de prietenie echilibrate şi reale, cele mai multe relaţii
existente între ei se construiesc pe beneficii, de obiciei construite piramidal cine
poate beneificia de cine, cine poate domina pe cine.
- Lipsa sentimentului de teamă, unii dintre ei nu conştientizează de foarte multe
ori gravitatea actelor şi comportamentelor sale faţă de propria persoană şi alţii,
lipsa senzaţiei de durere care apare la cei cu dizabilităţi accentuate.
- Nevoia de a fi în centrul atenţiei – fie prin a crea probleme prin acte
comportamentale sau verbale, fie prin persistente accese de timie, isteri, tentative
de suicid,
- Nevoia de a fi sigur de locul lui pe rangur ierarhic format în comunităţi mari de
tineri, importanţa înpărţiri rolurilor de lide şi supus, satisfacerea cerinţelor faţă de
aceste roluri.
- Lipsa sentimentului de aparteneţă, de ACASĂ- centru de plasament nu este
privit ca şi casa lor, nu ţin la locurile personale acordate lor, cameră, dulap etc se
comportă mai tot timpul ca persoanle care se află în tranzit, acesta se datorează
incapacităţii lor de a se ataşa, au un mecanism de cooping bine dezvoltată faţă de
ataşament pentru a nu suferi când trebuie să meargă maideparte.

1
 - Lipsa încrederii în propria persoană, consideră că este incababil să realize ori
ce activitate acesta se datorează mai ales anturajului de ude a primit mai multe
întăriri faţă de acest crez, au o autonomie socio-culturală deficitară şi precară.
Alţii contrariu o încredere în sine exagerat de mare, fără a fi conştient de
capacităţile sale reale aceste se datorează nivelului cognitiv mai redus a stadiilor
de gândire subdezvoltate comparat cu vârsta coronologică.
- Lipsa de încredere în alte persoane, datotorită transferurilor frecvente de la un
institut la altul unii din ciclu şcolar în ciclu şcolar alţii şi mai frecvent. Au un
sentiment puternic de frustrare aproape în ori ce situaţie o tolrenţă scăzută la
provocare, iritări etc.
-Nevoia de stimulare în orice tip de activitate, incapacitate de a realiza şi finaliza
autonom şi independent sarcina primită, necesită supraveghere. Au sentimentul că
ei nu au nici o obligaţie totul trebuie făcut pentru ei.
- Incapacitatea de a primi şi a păstra ceea ce li se oferă – vând sau chiar dau
degeaba îmbrăcămintea, rechizite etc primită - consideră că e dreptul lor, să
primeasă e datoria noastă să le satisfacem nevoile lor, sunt convişi aproape toţi că
se poate cumpăra prin "cadouri" chear şi afectivitate altora, sau că acesta este
unica modalitate de a primi afectivitate dorită.
- Lipsa asumării responsabilităţii personale – nici un comportament indezirabil
nu are făptaş, în alte cazuri cer ca ori ce activitate să fie realizat de către personal
“trebuie să faci pentru mine de ori ce am nevoie că de-aia eşti plătit!” Se
comportă ca şi cum ar avea numai drepturi, nu şi obligaţii faţă de acest sistem –
“statul trebuie să îmi ofere”
- Nerespectarea regulamentului intern, ce coexistă cu o teamă/speranţă de a fi
daţi afară din unitate sau sistem; totdată folosesc incapacităţile sistemului in a fi
corectaţi, lipsa instrumentelor şi metodelor de coerciţie în favoarea lor.
Dacă începem să căutăm originile acestor caracteristici ne dăm seama cu uşurinţă
că de cele mai multe ori in afara bagjului genetic pe care nu o cunoaştem, la baza acestor
manifestări stă lipsa ataşamentului din mica copilărie, formarea şi consolidarea
sentimentului de aparteneţă pe care î-şi construieşte, încrederea în persoana alăturară şi în
forţele psihice proprii. Această lipsă de ataşament continu toate pe fondul dizabilităţilor
existente , şi la timpul lui cu o dezvoltare dizarmonică a personalităţii poate conduce la
manifestări violente antisociale în adolescenţă. Totodată e bine să ne reaminitm că
conduitele umane sunt dependente de modul cum au fost condiţionate social, datorită
faptului că educarea continuă şi consecventă pe aceeaşi idei educative care poate
funcţiona foarte bine într-o familie, este aproape imposibil de realizat in instituţii, pentru
că tineri sunt educaţi, îngrijiţi şi supravegheaţi de mai multe persoane aceeaşi conduită se
condiţionează diferit de aproape ficare persoană după personalitatea şi modalităţile
educative a acesteia.
Am să contini cu două prezentări de caz.
1. XA- Tânăr de 19 ani, cu diagnostcul de oligofrenie gr. I, Imbecilitate. IQ 40,
Microcefalie, Cifoscolioză dorsală, tulburări de conduită, Dislalie polomorfă.
Anamneză: A fost instituţionalizat în 2001 la 6 ani. După o perioadă scurtă la un instutu
mare este plasat într-un centru pentru copii cu dizabilităţi de unde a început să
frecventeze şcoala specială, peste 4 ani din acest centru este plasat în casă de tip familial

2
rămâne la aceeaşi şcoală, iar după terminarea cl. a VIII este adus în centrul nostru unde
frecventază şcoala specială profesională.
- Evaluarea psihologică se poate realiza prin teste psihometrice, înţeleg cu greu
instrucţiunile încearcă să le execute, dar fără a conştientiza sensul lor logic a
exerciţiilor. Executa comenzile la sarcinile date. Are nevoied de îndemn şi
întărire pozitivă, dacă nu se plictiseşte foarte repede. Fixitatea funcţională se
instalează aproape instantaneu, după primele 6 itemi MPS-R ,nu se mai poate
concentra asupra exerciţiului nu mai poate distinge sensul logic, este distras de
ori ce stimul mai puternic din anturaj. Nu cunoaşte numerele, nu le recunoaşte
nici vizual după forma lor abstaractă. Nu are capacitate de anailză şi sinteză,
nu recuneaşte direcţiile, nu percepe orientarea spaţială. Nu percepe tangenţele
nu le poate copia (Bender B) nu percepe forma abstractă din câte componente
este formată. Nu înţelege semnificaţia noţiunilor, conceptelor. Am întrebat
care e culoarea ta preferată la care a răspuns- pantaloni blugii, şi î-mi place
tricoul alb. Are o memoria afectivă selectivă, dacă este întrebat de trecut şi
lucruri ce s-au întâmplări care l-au marcat nu î-şi aduce aminti aproape nimic.
Memorie de lucru si de scurtă durată este afectată, de şi a învăţat nu mai ştie
să redea poezia, s-au nu ştie ce temă de casă are pentru ziua următoare.
- Limbaj deficitar, comunică numai în propoziţii simple, are un vocabular
sărăcăcios cu multe noţiuni vulgare. Dislexic, disgrafic.
- Prezintă manifestări neuro-vegetative abundente în situaţii de stres sau situaţii
în care este solicitat să depună efort intelectual,
- nu stabileste contact vizual, evită contactul vizual
- Prezintă anxietate de examinare, timiditate, teamă, mai mult se parare că nu
doreşte contact numai cu unele persoanele din anturajul imediat.
- Din punct de vedere a comportamentului este antisocial, nu are prieteni, nu are
preocupări comune cu ceilalţi, nu se integrează în nici un grup de tineri, nu
solocită prezenţa altora şi nu este solicitat de alţii pentru a participa. Atât în
timpul anului şcolar cât şi perioada vacanţei cât se află în centrul de plasament el
este singuratic, merge şi vine singur la şi de la şcoală, nu cere să meargă
niciodată în oraş din propria iniţiativă. Nu este agresiv pe drum cu străini.
- Fixaţia lui faţă de sexul opus este omniprezent nu numia faţă de XX dar şi de
celelalte fete în lipsa acesteia, comportamentul lui sexual se manifestă: prin
atenţie sporită, improprie, gingăşie pe care nu o poate practica şi prin scopul de a
controla supravegeha ori ce activitate a persoanei ţintite o gelozie inexplicabilă faţă de ori
ce altă persoană care încearcă să se aproprie de persoana dorită de el. Acest
comportament de control şi supraveghere devine nesuportabilă de anturaj, dacă nu este
tolerat el reacţionează prin agrevisitate verbală exagerată, limbaj vulgar şi prin
agresivitate incontrolabilă acesta fiind mai ales autoagresare care se manfestă prin
detensionare pe obictele din jur, fără a avea sentiment de teamă, discernământ sau a simţi
durere. În acest fel el loveşte ori ce îi este în cale, ex. geam termopan, hidrat, uşi,
planşete etc.
După astfel de crize de furie nu prezintă niciodată sentimente de remuşcare, de ruşine , de
aşi accepta greşeala, nici din punct de vedere fiziologic nu prezinte semnele de
descărcare, musculatura lui nu devine relaxată, el nu este obosit etc. Pur şi simplu după

3
aceste accese violente el păroseşte locul cu o bucurie exagerată o satisfacţie, şi îşi
continuă activitatea de supraveghere şi dominare.
Un lucru interesant de observat este că dacă apar încăierări între tineri el nu ştie să se
apare nu se bate, singura modalitate de apărare este muşcatul, şi acest act sublinieză
faptul că se află într-o fază a dezvoltării intelectuale la nivel puerile de instinct
primordial, prin satisfacerea căilor senzoriale principale ca şi stadiul de dezvoltare a
intelectului senzorio-perceptiv.
Comportamentul şi stadiul gândiri senzorial/preoperaţionl este subliniat de faptul că nu
are dezvoltat şimţul de proprietate, el consideră că totul este al lui din principiu, are un
impuls de a expropria "a fura" ori ce lucru care i se pare lui important, frumos, bun de
ceva, în acest fel el strânge totul din jurul lui, nu contează dacă este proprietaea altuia,
sau este chear la magazin. Când este interogat neagă totul spune că nici nu a văzut de ex.
obiectul respectiv, dacă este suprins asupra faptei singura motivare este că are nevoie de
acel ceva, şi acest lucru este comuncat de el cu o tonalitate jignitoare.
Din punct de vedere afectiv manifestă un nivel acut de lipsă a satisfaceri sentimentului de
ataşament, aparteneţă, de iubire , gingăşie, şi nu în ultimul rând a apetitului sexual. Toate
aceste frustrări, sublimări se supradimensionează şi stau la baza violenţei
comportamentale. Nu ami acceptă aporiera empatică a personalului. A devenit indiferent
la ori ce tip de maifestare emoţonală ca feed back la comportamentul să, în acest fel el a
devenit necontrolabil pentru personalul angajat la centru.Tânărul prezintă tabloul specific
al deficienţei mintale medie, şi un handicap psihosocial grav, cu dereglări afective şi
comportamentale, aceste izbucniri nefiind controlabile de el. Incoerenţa gândirii şi
vâscozitatea cognitivă sunt caracteristice acestei deficienţe.
Intervenţii terapeutice folosite.
Terapia cognitiv-compensatorie pe comprtamente adecvate prin încercarea
condiţionarii a celor dorite în prima fază incipentă acum 3 ani am avut reuşite
uşoare, in perioada de adaptare la noul centru am reuşit să reducem frecvenţa
actelor violente adresate către obiecte.
Cănd au apărut impulsurile de satisfacere sexuală şi ataşament unilateral faţă de
fete acest tip de condiţionare nu a mai funcţionat.
A fost inclus în diferite grupuri de autocunoaştere, dinamica grupului îl exlude
foarte repede, la aceste grupuri conduse împreună cu colegul meu psihopedogog
am folosit tehnici de relaxare de meloterapie, în acestă perioadă cât a reuşit să
frecventeze grupul ne-am dat seama că este incabil de relaxare, de destindere, are
o puternică lipsă de încredere în anturaj dar şi în propriile lui reacţii. Tot cu ajutor
muzici am încercat să indicăm unele stări afective el nu era capabail să
denumească să facă diferenţă în exprimarea stării de bine de rău, etc.
Are nevoie de a-şi regăsi şi reconstrui fazele incipiente de dezvoltare din mica
copilări de autoorgonazira pe totat etapele ale dezvoltării.
De autoorganizare fizică, senzorială, senzorio-motorie, de organizare a
personalităţii şi de organizare socială - el nu a parcurs aceste stadii de ataşament
şi de echilibru psihic din cauza anturajului social şi a dizabiltiăţii intelectule de
aceea pe fondul defienţei mintale se mai suprapune si o deficienţă psihosocială
care a condus la dezvoltare dizarmonică a personilatăţii şi la un comportament
antisicial inadecvat.

4
 Acest caz rămâne una nerzolvată pentru noi deorece în procesul terapeutic dar şi
educativ a apărut un transfer contratrasfer negativ - comportamentul lui inadecvat
a condţionat reacţii afective negative din partea adulţilor, în acest fel ami întrat în
cercul lui vicios.

2. YC- Tânăr de 17 ani, are diagnosticul de deficienţă NPM întărzire medie în dezvoltarea
mintală, tulburări de comportament.
Anamneză: A fost instituţionalizat în 2003 la 9 ani. Provine dintr-o familie numeroasă
monoparentală mama a decedat, după scurt timp tatăl hotăreşte că e mai bine
instituţionalizarea treptată a copiilor. A fercentat şcoala sepecilală din cl I a, după doi ani
este plasat şi transferat la o casă de tip familial şi o altă şcoală specilă unde este 1 ani,
după care revine la primul institut şi şcoală unde termină clasa a VIII a, şi este plasat în
institul nostru, frecventeză şcoala specială profesională în anul trei.
Evaluarea psihologică se poate realiza prin teste psihometrice, capacitate de concentrare
medie, înţelege comezile verbale execută corect itemi din MPS-R, cu dificulţăti de
analiză şi sinteză, abstractizare. Memorie parţial mecanică şi atenţie voluntară medie,
imaginaţie şi creativitate bună.
- Limbaj bine dezvoltat vocabular corespunzător, abilităţi şcolare la nivel mediu
slab scrie, citeşte cu greşeli. Este foarte comunicativ, bine organizat, poarte purta
o conversaţie destul de coplexă.
- Din punct de vedere a comportamentului este sociabil, aparent ataşat de adulţi,
caută anturajul şi acordul lor. Cu un negativism puternic faţă de colegi, tot timpul caută să
fie pe pragul superior al rangului ierarhic dintre ei, se crede mai bun, mai presus decât
colegi lui, consideră o nedreptete că se află între aceşti colegi. Are un slab autocontrol la
impulsuri afective exterioere şi interioare. Când devine agresiv are câpul conştiinţei
îngustată,tubulară, cu o incapacitate de a controla forţa lui fizică, şi mâni explpzivă în
actul lui agresiv nu se lasă până când are în faţa lui obiectul sau persoana agresată, şi
până când nu se epuiezează total din punct de vedere fizic. Afectiv prezintă o instabilitate
emoţionale, devine foarte repede frustrat iritat, cu prag senzorial scăzut la aceşti stimuli,
cu temperament impulsiv fixări in cogniţii şi idei proprii, pierdera stăpânirii de sine în
situaţii stresante şi frustrante pentru el, are un simţi iral a dreptăţii proprii , sentiment de
lider, crede că numai el poate face dreptate chear şi înaintea educatorilor.Aceste
comportamnete nu sunt recunoscute de el ca problematice, are întotdeana sentimentul de
satisfacţie, este conştient că se enervează poate localiza şi relata simptoamele fiziologice,
după aceste accese viloente devine liniştit şi are un sentiment de bucurie acompaniat de
un tremor vizibil a corpului. Din interviul structurat şi conversaţii reiese că este un tânăr
care are foarte multe traume afective, bine înţele prima se leagă de pierderea mamei, după
aceea variatele perioade de instituţionalizări, datorită acestora a dezvoltat paternuri de
comportament eronate el consideră un lucru firesc ca să fie lider pentru că atunci el este
care dispune de forţa necesare pentru a se impune în faţa celorlaţi. Sententul de agresare
şi actul propriuzis duce la creşterea nivelului de adrenală care după punctul culminant
crează o stare de satisfacţie.
Ca intervenţii terapeutice am folosit terapia cognitiv -comportamentală de scurtă durată
unde aveam ca scop identificarea mecanismelor de funcţionare comportamentului agresiv
a tânărului, identificarea sentimentelor care conduc la agresivitate, aducerea in stadiul în
care recunoaşte sentimentul şi o poate stăpâni.

5
Am propus ca sarcină pentru el de a monitoriza comportamnetul lui, acesta a mers greoi
dar a reuşit să monitorizeze acele semnale fiziologie care indicau apariţia izbucnirii
actului violent şi acele sentimente de satisfacţie. Pornind de aici am încercat în 6 şedinţe
înlocuirea acestui mecanism de autoimpunere cu autocontrol, dar să păstrăm acel
sentiment de bine.
Am putut folosi bine,reacţioan uşor relaxare, în acest fel pe fondul de ralaxare am folosit
tehnica de inducţie paradoxală unde avea voie imaginar să ducă la bun sfârşit acele acte
violente şă ajungă la satisfacţie afectivă, treptat am înlociut acel comportament cu un loc
imaginar preferat de el, care poate să-i ofere aceeaşi sentimente. El şi-a găsit un loc
favorit din mica copilărie une simţea acest echilibru, am întărit prin exersare progresivă
acestă inducţie să o poată realiza şi el singur, când simtem acele semnale de furie să se
poate autocontrola şi să-şi concentreze atenţia pe acel punct imaginar.
Din fericire am avut reuşită în majoritatea situaţiilor se putea autocontrola, dar şi aici
aven şi noi adulţii rolul nostru de îndeplinit în cazul lui are potenţial de autocontrol, care
trebiue stimulat şi întreţinut, de către el şi de către specialişti. Trebiue să lipsim de întăriri
pozitive venite din partea adulţilor când le face un servici în cazuri de agresivitate fizică
apărută în incinta centrului. Este foarte important să nu-l împuternicim cu roluri care nu
sunt ale lui, în acest fel autocontrolul lui fiind mai sigur.

În concluzie:
Este foarte important să ne axăm ca specialişti pe realizarea unei ordine intriore în
dezvoltarea personalităţii la aceşti tineri cu dizabilităţi, să le ajutăm să parcurgă acele
stadii ale dezvoltării afective şi cognitive pe care sunt capabili să le parcurgă, chear dacă
apare fixitate de foarte multe ori. Să incercăm să compensăm în acele locuri unde
dezvoltarea lor este dizarmonică şi eclectică. Să le ajutăm să ajungă la o prelucrare şi
operaraţionalizare a situaţiilor de viaţă încăt comportamentul lor să fie cât de cât continu
în graniţele dezirabilităţii.

Miercurea Ciuc ps. Zoldi Emese

19.09.2012