IONA

De Marin Sorescu
Neomodernismul este curentul literar aparut in perioada saizecista,in
anul 1960 si se caracterizeaza printr-o revenire a poeziei la forma
expresiva,la limbajul ambigu si la metaforele subtile, abordand temele mari
ale omului tratate insa cu spirit filozofic si ironic.

Reprezentati ai neomodernismului sunt Ana Blandiana, Nichita

Stanescu, Ioan Alexandru si Marin Sorescu.

Marin Sorescu a fost un scriitor român, membru titular (din 1992)

al Academiei Române. Sorescu a fost poet, dramaturg, prozator, eseist și
traducător. S-a făcut remarcat și prin preocuparea pentru pictură,
deschizând numeroase expoziții în țară și în străinătate.
„Iona”, subtitulata de Marin Sorescu „tragedie in patru tablori” a fost
publicata in 1968 in revista „Luceafarul” si face parte, alaturi de
„Paracliserul” si „Matca”, dintr-o trilogie dramatica, intitulata sugestiv „Setea
muntelui de sare”.
Drama este o sprecie a genului dramatic, in versuri sau in proza, care
infatiseaza viata reala printr-un conflict complex si puternic al personajelor
individualizate sau tipice, cu sufletul plin de framantari si stari
contradictorii.
Titlul trilogiei este o metafora care dezvaluie ideea ca setea de adevar,
de cunoastere si de comuicare constituie caile de care omul are nevoie
pentru a iesi din absurdul vietii, din automatismul istovitor al existentei, iar
cele trei drame care o compun sunt meditatii-parabole. Eponim, prezinta
numele personajului principal, ca singur actant se afla individual singur, la
fel ca in viata.
Tema o reprezinta singuratatea omului, dar si incercarea lui de a da
un sens vietii, libertatea. Intr-o prefata la trilogie, Marin Sorescu marturisea:
„Stiu numai ca am vrut sa scriu ceva despre un om singur, nemaipomenit de
singur.”
Drama „Iona” are la origine cunoscutul mit biblic al lui Iona, fiul lui
Amitai. Acesta primeste in taina misiunea de a propavadui cuvantul
domnului in cetatea Ninive, caci pacatele omenirii ajunsesera pana la cer.
Subiectul acestei fabule biblice se intalneste in piesa lui Marin Sorescu
numai ca pretext literar, protagonistul deosebindu-se de biblicul Iona prin
aceea ca acesta din urma este inghitit de chit pentru ca voia sa fuga de o
misiune, pe cand eroul lui Sorescu nu savarsise niciun pacat, se afla inca de
la inceput „in gura pestelui”.