Ultima noapte de dragoste,intaia noapte de razboi

- tema si viziunea despre lume - de Camil Petrescu

Aparut in secolul XX , modernismul este reactie impotriva traditionalismului. Eugen

Lovinescu definea modernismul ca o „mişcare literară ieşită din contactul mai viu cu
literaturile occidentale şi, îndeosebi, cu literatura franceză”, accentuând ideea că este vorba
despre contactul cu literaturile occidentale de după 1880. La baza acestui proces de
modernizare a literaturii române s tă principiul sincronismului propus in 1919.
Modernismul este curentul literar ce cuprinde creatii literare in care isi face
prezenta expresia artistica a unui spirit cu idei si conceptii noi. De cele mai multe ori, acest
spirit neaga traditia, iar din acest punct de vedere, romantismul este curentul literar cu
care incepe modernitatea. Atitudinea modernista este deci prin definitie anticlasica
Trecerea spre modernizare avea in vedere o multitudine de schimbari.Spatiul rural va
fi inlocuit de cel urban iar categoria taranului este inlocuita de cea a intelectualului. Se
prefera proza psihologica cu timp bivalent,neologismele si se produce ambiguizarea
mesajului. Si la nivelul poeziei se vor face schimbari, rima devine alba, masura versurilor
variabila si apare ingambamentul.
Reprezentati ai modernismului la nivelul prozei in Romania sunt Liviu Rebreanu,
Hortensia Papadat-Bengescu si Camil Petrescu iar la nivelul poeziei Tudor Arghezii, Lucian
Blaga si Ion Barbu.
Scriitor care a trait in orizontul cunoasterii, patruns de gustul amar al
filosofiei, Camil Petrescu exemplifica, prin bogata sa experienta spiritual, natura artistului
lucid. Teoretician al noului roman, Camil Petrescu sustine perspective proustiana asupra
literaturii ce exprima autenticitatea trailor “Singura realitate pe care o pot relata este
realitatea constiintei mele”. Vorbeste despre importante si este impotriva scrisului frumos,
de aceea foloseste tehnica jurnalului. Armonia dintre literatura, filozifie si psihologie este
una de cunoastere si nu de inventive. Are mai multe puncte de vedere fata de aceeasi
notiune.
Specie a genului epic in proza de dimensiuni ample in care actiunea se desfasoara
pe mai multe planuri narative, cu un numar mare de personaje ce interactioneaza pe baza
unor conflicte riguros contruite.
Aparut in 1930, dupa ce fusese anuntat sub mai multe titluri, romanul urmareste
trei ani din experienta lui Stefan Gheorghidiu. In roman sunt dezbatute, response sau
anticipate idei din filozifia lui Kant, Bergson si Husserl, din creatia si estetica lui Proust.
“Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi” este un roman modern, subiectiv si
psihologic, avand drept particularitati: unitatea perspective narative, redactate la timpul
prezent, memoria involuntara, luciditatea autoanalizei. De asemenea, scriitorul pune in
discutie anticalofilismului, apreciind ca “stilul frumos este opus artei”.
Titlul sugereaza cele doua experiente definitorii pentru protagonist si uneste cele
doua parti ale cartii. Substantivul “noaptea” poate sugera incertitudinea pe care eroul o are
fata de cele doua experiente.
Temele prezente in roman sunt iubirea si razboiul percepute de intelectual. Drama
omului superior caruia I se refuza absolutul ravnit, fapt care il transforma in inadaptat.
Inadaptarea intelectualului la o lume a imposturii si a mediocritatii se cristalizeaza prin
mai multe arii tematice.
Din punct de vedere compozitional este alcatuita din doua parti. Prima parte este
experienta iubirii, relatata in 6 capitole iar partea a doua este experienta razboiului
relatata in 7 capitole.
In primavera lui 1916, in timpul unei concentrari pe Valea Prahovei, Gheorghidiu
asista, la popota ofiterilor, la o discutie despre dragoste si fidelitate, pornind de la un fapt
divers aflat in presa : un barbat care si-a ucis sotia infidel a fost achitat de tribunal.
Aceasta discutie declanseaza memoria afectiva a protagonistului, trezindu-I amintirile
legate de cei doi ani si jumatate de casnicie cu Ela.
 Fiecare opinie este corelata cu trasaturi fizice si morale ale sustinatorului. De
exemplu, capitanul Dimiul, ardelean conformist, are rosturi gospodaresti si impartaseste
opinia juratilor :”Nevasta trebuie sa fie nevasta si casa,casa”. Capitanul Corabu, un tanar
format la scoala germane si considerat” spaima regimentului”, este adeptul exprimarii
libere “ Cu ce drept sa ucizi o femeie care nu te mai iubeste? N-ai decat sa te desparti”.
Spre deosebire de aceste opinii, pornite din exterior sau bazate doar pe argument
rationale, interventia lui Stefan Gheorghidiu isi simte rana sufletului nevindecata “ Cei ce
se iubesc au pret de moarte si de viata unul asupra celuilalt”.
Capitolul al doilea marcheaza prin memoria involuntara( declansata de discutia de la
popota) evocarea povestirii de dragoste a lui Stefan. El se casatoreste din orgoliu cu Ela,
duc o existent modesta dar fericita.Echilibrul tinerei familii este tulburat de o mostenire pe
care Gheorghidiu o primeste la moartea unchiului sau avar, Tache. Ela se implica in
discutiile despre bani, lucru care lui Gheoghidiu il displace prodund “As fi vrut-o mereu
femina, deasupra acestor discutii vulgare” .
Stefan Gheorghidiu a incercat sa faca afaceri dar si-a dat seama ca era inselat si s-a
retras in studiul folosofiei, in timp ce, insfluentata de verioara lui Anisoara, Ela, devine
preocupata de moda,petreceri nocturne producandu-se lo intrainare de sot, iar Stefan isi
da seama ca nu poate trai fara ea.
Cuplul evolueaza spre o inevitabila criza matrimonial, al carei moment culminant
intervine cu prilejul excursiei de la Odobesti, de sarbatoarea Sfintilor Constantin si Elena.
In timpul sederii la Odobesti, se pare ca Ela isi acorda o atentie exagerata unui anume
domn G.,care, dupa opinia personajului-narator, ii va devein mai tarziu amant. Stefan
Gheoghidiu vrea sa divorteze dar ea nu se considera vinovata si intervine tensiunea intre
ei, astfel nu-si mai vorbesc doua saptamani.La o alta petrecere are aceeasi atitudine cu
domnul G. iar el danseaza cu o alta fata dar de data aceasta este geloasa Ela. Aceasta il
paraseste dar se regasesc si se impaca.
Stefan se intoarce pe neasteptate dintr-o permisie si nu o gaseste acasa, acest
episood declanseaza o adevarata drama, iar dimineata cand Ela se intoarce este gonita fara
explicatie si acestia divorteaza. Peste un timp acesta gaseste un bilet de la Anisoara in care
o rug ape Ela sa doarma la ea. Acest bilet ii aduc lui Gheoghidiu un sir de neliniste.
Intors in razboi, Stefan lupta pentru eliberarea Ardealului de trupele Austro-
Ungare. Ranit si spitalizat, Gheorghidiu se intoarce acasa, la Bucuresti, dar se simte
detasat de tot ce il legase de Ela. Obosit sa mai caute certitudini si sa se mai indoiasca,o
privea acum cu indiferenta”cu care privesti un tablou” si hotaraste sa o paraseasca: “I-am
scris ca ii las absolut tot ce e in asa, de la obiecte de pret la carti…de la lucruri personale
la mintiri.Adica tot trecutul”.
Personajul principal masculin este Stefan Gheorghidiu, care se incadreaza in tipul
intelectualului. In cautarea certitudinii, hipersensibil si aplificand semnificatia fiecarul
gest este un inadaptat superior ce lupta cu societatea superficiala si mondenitatea. Se
salveaza de propria patima prin experienta razboiului si a suferintei.Ela este personajul
feminine, absolventa la litere ce se alfa in atiteza cu Stefan. Este comunicativa, vesela,
dinamica, superficiala si o fire adaptabila.
Conflictul este predominant interior, analizand zbuciumul sufletesc a lui Stefan
Gheoghidiu chinuit de incertitudinea infidelitatii, sotiei sale,Ela. Acesta analizeaza,
alternand sau interferand, aspect ale planului interior: trairi,sentimente,reflectii.
In opinia mea, “ Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi” reprezinta un
moment de referinta pentru literature nationala, ilustrand efortul scriitorilor romana de a
se racorda la innoirile propuse de la literature europeana Stilul lui Camilul Petrescu se
caracterizeaza prin claritate, sobrietate, anticalofilism.
In conluzie, tehnicile de creatie ale lui Camil Petrecu sunt aceea a “tricotajului”( se
finiseaza fluxul epic) si a “arhitectului” ( se adauga cateva capitol care fixeaza interpretarea
psihologica). Acronia evidentiaza discordanta dintre timpul real si modalitatile nararii.