Sunteți pe pagina 1din 7

Universitatea SPIRU HARET

Facultatea ŞTIINŢE ECONOMICE

Programul de studii MANAGEMENT-ID

Disciplina FINANTE

Titul lucrării Analiza nivelului, structurii și dinamicii veniturilor fiscale

Pascu Catalin, anul 1, grupa 3

Numele cadrului didactic coordonator (tutorelui) Lect. univ. dr. Gădău Liana

Finantele reprezintă relatiile economice, exprimate valoric, apărute în procesul repartitiei


produsului social si a venitului national pentru satisfacerea nevoilor colective ale societătii.
Finantele publice constituie acea categorie a relatiilor financiare care este asociată statului,
unitătilor administrativ-teritoriale si care urmăresc satisfacerea necesitătilor publice i se bazează pe
normele de drept public.

SISTEMUL RESURSELOR FINANCIARE PUBLICE

Resursele financiare, constituie totalizarea mijloacelor bănesti necesare realizării obiectivelor


economice si sociale într-un interval de timp determinat4.
În categoria resurselor financiare sunt cuprinse resursele autoritatilor si institutiilor publice,
resursele întreprinderilor publice si private, resurselor organismelor fără scop lucrativ si resursele
populatiei.
Resursele financiare publice cuprind:
- resursele administratiei de stat centrale si locale;
- resursele necesare protectiei si asigurărilor sociale de stat;
- resursele institutiilor si autoritătiilor publice cu caracter autonom.
Resursele financiare publice împreună cu resursele financiare private alcătuiesc resursele
financiare ale societătii.

STRUCTURA RESURSELOR FINANCIARE PUBLICE

Privite din punctul de vedere al continutului lor economic, principalele categorii de resurse
financiare publice sunt: prelevările cu caracter obligatoriu (impozitele, taxele, contribuTiile),
resursele de trezorerie, resurse provenind din împrumuturi publice si finantarea prin emisiune
monetară fără acoperire.
Structura organizatorică a statelor reprezintă un alt mod de grupare a resurselor financiare
publice.
În România, resursele financiare publice sunt structurate pe criterii economice, în conformitate cu
structura sistemului bugetar. Resursele financiare publice se constituie si se gestionează printr-un
sistem unitar de bugete si anume: bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetul
fondurilor speciale, bugetul trezoreriei statului, bugetele institutiilor publice autonome, bugetele
institutiilor publice finantate integral sau partial din bugetul de stat, bugetele institutiilor publice
finantate integral din venituri proprii, bugetul fondurilor provenite din credite externe contractate sau
garantate de stat i ale căror rambursare, dobânzi si alte costuri se asigură din fonduri publice si bugetul
fondurilor externe nerambursabile, în conditiile asigurării echilibrului financiar5.

Principalele categorii de resurse publice sunt:

I. Resursele bugetului de stat


Venituri curente
A. Venituri fiscale
A.1. Impozite directe
A.2. Impozite indirecte
B. Venituri nefiscale
• Venituri din capital
• Încasări din rambursarea împrumuturilor acordate

II. Resursele bugetului asigurărilor sociale


de stat
A.Venituri fiscale
A.1. ContribuTia angajatorilor i a angajaTilor
A.2. Alte contribuTii
B. Venituri nefiscale

III. Resursele bugetelor locale


1.Venituri proprii (fiscale si nefiscale)
2. Cote si sume defalcate din venituri ale bugetului de stat.
3. Cote aditionale la unele venituri ale bugetului de stat i ale bugetelor
locale.
4. Transferuri cu destinatie specială de la bugetul de stat.

IV. Resursele fondurilor speciale

În categoria resurselor financiare publice se includ si veniturile institutiilor si autoritătilor


publice cu caracter de venituri curente.

În conformitate cu legea privind finantele publice „Institutiile publice includ Parlamentul,


Administratia Prezidentială, ministerele, celelalte organe de specialitate ale administratiei publice,
alte autoritti publice, institutiile publice autonome, precum si institutiile din subordinea acestora,
indiferent de modul de finantare a activitătii acestora”.
CONTINUTUL IMPOZITELOR
1. Continutul si elementele impozitului
Impozitele, reprezintă o formă de prelevare a unei părti din veniturile si/sau averea persoanelor
fizice sau juridice la dispozitia statului în vederea acoperirii cheltuielilor publice.
Această prelevare se face în mod obligatoriu, cu titlu definitiv (nerambursabil) si fără
contraprestatie directă din partea statului.
Tot prelevări cu caracter obligatoriu sunt si taxele si contributile.
Taxele, reprezintă plăti obligatorii către stat, efectuate de persoane fizice si juridice pentru un
serviciu efectuat, la cererea lor, de către institutii de stat.
Contributiile reprezinta plăti obligatorii efectuate către stat de persoane fizice si juridice, care
beneficiază de unele servicii ale institutiilor statului, fără să le fi solicitat direct (exemplu: contributii
de asigurări sociale).
Printre elementele impozitului se numară:
- subiectul (platitorul);
- suportatorul (destinatarul);
- obiectul impunerii – îl reprezintă materia supusă impunerii;
- sursa impozitului – arată din ce anume se plăteste impozitul;
- unitatea de impunere (unitatea de masură: m², bucata, kg, litru etc.);
- cota (cotele impozitului) – impozitul poate fi stabilit în suma fixă sau în cote procentuale
(proporTionale, progresive sau regresive);
- asieta (modul de asezare a impozitului);
- termenul de plată – indică data până la care impozitul trebuie achitat statului.

Clasificarea impozitelor

În practica fiscală se întâlneste o diversitate de impozite care se deosebesc nu numai ca


formă, ci si în ceea ce priveste continutul lor.
1.Impozitele directe
Impozitele directe, reprezintă forma cea mai veche de impunere. Acestea se împart în:
- impozite reale;
- impozite personale – se întâlnesc sub forma impozitelor pe venit si respectiv a impozitelor
pe avere.

A . IMPOZIT PE VENIT
Impozitul pe veniturile persoanelor fizice
În practica fiscală se întâlnesc două sisteme de asezare a impozitelor pe veniturile
persoanelor fizice:
- sistemul impunerii separate (se impune fiecare sursă de venit separat);
- sistemul impunerii globale (se cumulează toate sursele de venit i se impune
venitul cumulat cu un singur impozit).
Pentru calcularea impozitului pe veniturile persoanelor fizice pot fi utilizate cote
proportionale sau progresive.
Cea mai frecvent utilizată este impunerea în cote progresive pe transe de venit. În
România se practică sistemul cotei unice care reprezintă 16%.
Categoriile de venituri care sunt supuse impozitului pe venit sunt :
venituri din: activităti independente, din salarii, din cedarea folosintei bunurilor, din
investitii, din pensii, din activităti agricole, venituri sub forma premiilor si din jocurile
de noroc, venituri din transferul proprietătilor imobiliare, venituri din alte surse.
Impozitul pe profit
Profitul obtinut de o societate de capital se repartizează atât actionarilor sub formă de
dividende (proportional cu participarea lor la capital), cât si la dispozitia societătii pentru
constituirea unor fonduri.
Această repartizare a profitului permite luarea în considerare a mai multor modalităti de
impunere a veniturilor realizate de societătile de capital si anume:
a) se impune mai întâi profitul total obtinut de societatea de capital si apoi separat profilul
repartizat actionarilor sub forma de dividende.
În prezent, sunt putine tări care mai practică acest sistem. Printre ele figurează Irlanda si România.
b) se impun numai dividendele în timp ce partea din profit lăsată la dispozitia societătii de
capital este scutită de impozit. Acest sistem se practică în prezent în majoritatea Tărilor membre ale
UE.
c) se impune numai partea din profit care rămâne la dispozitia societătii de capital, iar
dividendele repartizate actionarilor nu sunt supuse impozitării. Se practică în Grecia, Letonia,
Slovenia.
d) se impun separat mai întâi dividendele repartizate actionarilor si apoi se impune partea din
profit rămasă la dispozitia societătii de capital.
Printre cei scutiti de impozit pe profit figurează Trezoreria Statului, Banca Natională a
României, institutiile publice, asociatiile de proprietari constituite ca persoane juridice, fundaTtile
române, culturale, religioase, institutiile de învătământ particular acreditate.
Profilul impozabil se calculează scăzând din veniturile realizate din orice sursă cheltuielile
făcute pentru realizarea acestora.
B . IMPOZITUL PE AVERE
În practica fiscală din diferite Tări, impozitele pe avere se întâlnesc sub diverse forme:
impozite asupra averii propriu-zise, impozite pe circulatia averii, impozite pe sporul de avere sau pe
cre terea valorii averii.
Toate impozitele pe avere din România (cele prezentate mai sus) intră în categoria impozitelor
si taxelor care alimentează bugetele locale.

2. Impozitele indirecte
Pentru procurarea resurselor financiare necesare acoperirii cheltuielilor publice, statul
instituie pe lângă impozitele directe si impozitele indirecte.
Impozitele indirecte se manifestă sub următoarele forme: taxe de consumatie, venituri din
monopoluri fiscale, taxe vamale si diferite alte taxe.
Taxele de consumatie:sunt impozite indirecte care se includ în pretul de vânzare al mărfurilor
fabricate si realizate în interiorul tării care percepe impozitul.
Printre aceste mărfuri întâlnim: zahărul, pastele făinoase, orezul, sarea, uleiul, vinul, berea,
ceaiul, cafeaua, cacao, textilele, încăltăminte etc.
Taxele de consumatie îmbracă forma taxelor de consumatie pe produs cunoscute sub
denumirea de taxe speciale de consumatie sau accize, fie sub forma unor taxe generale pe vânzări,
când se percep la vânzarea tuturor mărfurilor.

Accizele – sunt instituite asupra unor produse care se consumă în cantităti mari si care nu pot
fi înlocuite de cumpărători cu altele, pentru ca impozitul să aibă un randament
fiscal cât mai ridicat.

Accizele se instituie asupra unor produse care au o cerere neelastică cum sunt: alcoolul,
vinul, berea, tutunul, cafeaua, ceaiul, uleiurile minerale, spirtul etc.
Conform Codului Fiscal, în România se practică accize armonizate si accize nearmonizate.
Accizele armonizate – au stabilite nivelurile minime prin legisltia comunitară si trebuie
respectate de toate Tările membre.
Accizele nearmonizate – pot fi practicate pentru anumite produse (altele decât cele supuse accizelor
armonizate), iar stabilirea nivelului acestora este de competenta statului român.
În viitor, nivelurile accizelor nearmonizate vor putea fi reduse treptat, iar în unele cazuri vor putea
fi chiar eliminate, în functie de întelegerile cu autoritătile comunitare.

Accizele se instituie, de regulă asupra produselor la care:


- productia si vânzarea sunt supravegheate de stat;
- elasticitatea cererii în raport cu venitul este supraunitară;
- consumul lor conduce la externalităti de ordin negativ (afectează starea de sănătate si conduce la
cheltuieli suplimentare pentru refacere, influenteaza mediul înconjurător).
În categoria acestor produse întâlnim: băuturile alcoolice, produsele din tutun si produsele
petroliere. Plata accizelor are loc în statele în care produsele impozitate se consumă indiferent unde
s-au fabricat.

Taxa pe valoarea adaugată


Obiectul taxei pe valoarea adaugată îl reprezintă livrările de mărfuri către terti si pentru
consumul propriu, achizitie de bunuri, prestatiile de servicii, bunurile importate.
T.V.A. – se poate calcula prin aplicarea cotei de impozit:
- fie asupra valorii adăugate în fiecare stadiu, pe care îl parcurge marfă de la producător la
cumpărător ;
- fie asupra pretului de vânzare din stadiu respectiv, obinându-se astfel taxa asupra pretului
de vânzare, din care se deduce taxa aferentă pretului de vânzare din stadiul anterior.
Diferenta rezultată este taxa pe valoarea adaugată aferentă stadiului respectiv.
În practică, se utilizează cu precădere a doua variantă de calcul. Baza de calcul a TVA o reprezintă
pretul de vânzare al diferitelor mărfuri sau valoarea serviciilor prestate. Pentru calcularea taxei se
stabileste volumul total al vânzărilor sau prestărilor de servicii (cifra de afaceri/pe perioada de
impunere (luna, trimestru), la care se aplică cota de impozit.
TVA este vărsată la buget de către fiecare întreprindere (care apare în calitate de vânzător) si se
suportă de consumatorii mărfurilor sau servciiilor respective o dată cu cumpărarea lor.
Din punct de vedere al regimului de impozitare privind TVA practicat în România,
operatiunile impozabile se clasifică astfel:
a) operatiuni supuse impozitării în baza cotei standard de 20%;
b) operatiuni impozabile supuse impozitării cu o cotă redusă de 9%. Se aplica pentru următoarele
prestări de servicii i/sau livrări de bunuri cum sunt:
- livrarea de produse ortopedice;
- livrarea de proteze dentare;
- livrarea de manuale colare, cărti, ziare si reviste cu exceptia celor destinate exclusiv sau în
principal publicitătii;
- serviciile care se referă la accesul la castele, muzee, case memoriale, monumente istorice etc.
c) operatiuni scutite de TVA, care au ca obiect exportul sau alte operatiuni similare ;
d) operatiuni din interiorul Tării scutite de TVA ;
e) operaTtunile de import de bunuri si pentru achizitii intracomunitare scutite de plata TVA.

Taxele vamale
Pot fi percepute de către un stat asupra importului, exportului si tranzitului de mărfuri.
În practica fiscală internatională, taxele vamale care se utilizează cel mai frecvent sunt cele
asupra importului de mărfuri.
Taxele vamale de import se instituie asupra importului de bunuri si se calculează asupra valorii
acestora în momentul când trec frontiera Tării importatoare.
Taxa are rolul unui impozit de egalizare, întrucât conduce la apropierea nivelului pretului
mărfii importate de nivelul pretului mărfii (similare) indigene.
După forma lor de exprimare, taxele vamale de import pot fi ad-valorem, specific si
compuse.
Taxele vamale ad-valorem se exprimă ca procent din valoarea mărfii importate.
Taxele vamale specifice sunt stabilite ca sumă fixă pe unitatea fizică de marfă importată (de exemplu
pe tonă, pe bucată).
Taxele vamale compuse apar ca o combintie a primelor două.
În România, persoanele juridice plătesc taxe vamale numai pentru mărfuri importate care se
calculează prin aplicarea cotei procentuale asupra valorii mărfii în vamă.
Odată cu intrarea României în UE, aceasta a dobândit statutul de membru cu drepturi depline
în UE, s-a aliniat la politica vamală promovată de aceasta încă din 1968, caracterizată prin eliminarea
taxelor vamale din comertul între statele membre si practicarea unui tarif vamal unic în relatiile
comerciale cu Tările din afara uniunii.
Începând cu 01 ianurie 2007 când România a intrat în UE, s-a început restrângerea încasărilor
din taxele vamale, deoarece la importul intracomunitar s-a desfiintat taxarea importurilor.

Concluzii :
Procesul de constituire si dirijare a fondurilor de resurse financiare publice dă nastere la
multiple fluxuri, dintre care unele pornesc de la locurile de creare a resurselor financiare, către cele
în care se constituie fondurile publice, iar altele pornesc de la aceste fonduri către beneficiarii
resurselor respective.
De altfel, fondurile de resurse financiare publice sunt în continuă modificare ca
dimensiune,provenientă si destinatie.
Dimensiunea fondurilor publice este influentată de mărimea produsului intern brut, de rata
acumularii si, respectiv a consumului, de raportul între consumul individual si cel social, de regimul
amortizării capitalului fix, precum si de alti factori