Anemia feriprivă

Anemiile se definesc prin scăderea concentraţiei în hemoglobină sub 13 g/dl la

bărbat și sub 12 g/dl la femeie. Scăderea hemoglobinei este în mod obişnuit însoţită de
o reducere a numărului de globule roşii şi a hematocritului, dar acestea pot fi normale la
unii pacienţi cu nivele scăzute de hemoglobină. Anemiile sunt frecvent întâlnite în
practica medicală, însă anemia este considerată un simptom şi nu o boală. Anemia
feripriva este o anemie microcitară (volumul eritrocitar mediu – VEM scăzut) și
hipocromă (concentrație eritrocitară medie în hemoglobină – CHEM scazută) care
apare datorită unei unei deficiențe de fier printr-o balanță negativă a acestuia. Deficitul
de fier apare cel mai des la copiii mici (0-2 ani), la fete și femei care au o menstruație
abundentă.

Etiopatogenia
Cantitatea totală de fier din organism este de 3-4 g. În organism, fierul intră în
compoziția hemoglobinei (70%); restul de 30% se găsește în depozite sub formă de
feritină, hemosiderină şi mioglobină. Absorția fierului are loc la nivelul intestinului
subţire şi este favorizată de sucul gastric, de bilă şi de sucul pancreatic. De la nivelul
intestinului, fierul este transportat cu ajutorul transferinei fie spre eritroblaşti, fie spre
depozite. O cantitate minimă de fier se pierde zilnic, prin urină, scaun şi
descuamarea tegumentelor, iar la femei, prin ciclul menstrual.

Cauze ale anemiei feriprive

1. Pierderi digestive oculte
Cauze frecvente Cauze rare
 utilizarea Aspirinei sau a altor AINS
 esofagite;
(antiinflamatoare nesteroidiene);

 cancer de colon;  cancer esofagian;

 cancer gastric;  tumori ale intestinului subţire;

 ulcer gastric;  ampulom vaterian.


 angiodisplazia colonică.
2. Malabsorbţia fierului
Cauze frecvente Cauze rare
 boala celiacă;  rezecţii intestinale;

 gastrectomia;  proliferări bacteriene anormale.


 colonizarea cu Helicobacter pylori.
 3. Pierderi de sânge non-digestive
Cauze frecvente Cauze rare
 menstruaţia;  hematurie;

 transfuzia de sânge.  epistaxis;

  hemodializă.

Tabloul clinic
Manifestările clinice sunt comune tuturor tipurilor de anemii şi semne
particulare.
a) simptomele comune tuturor tipurilor de anemie:

 paloare sclero-tegumentară (ten palid);

 fatigabilitate (stări de oboseală);
 palpitaţii;
 tahicardie ;
 dispnee;
 vertij;
b) semne ale deficitului de fier:

 tulburări de creştere;
 tulburări trofice ale tegumentelor şi mucoaselor (tegumente uscate, fanere
friabile, glosită);
 tulburări digestive (apetit capricios, rar disfagie, diaree recurentă, uneori
microhemoragică);
 tulburări cardiovasculare (palpitaţii, tahicardie, sufluri cardiace, rar semne de
insuficienţă cardiacă);
 tulburări neuropsihice (astenie, agitaţie, tulburări de atenţie, scăderea
randamentului şcolar).

Pe lângă acestea apar şi o serie de simptome caracteristice:

 disfagia;
 leziuni ale cavităţii bucale (stomatita angulară – ulceraţii la comisura buzelor,
atrofia papilelor linguale cu diferite grade de glosită – limbă roşie, depapilată);
 unghii plate (platonichie) friabile, fără luciu, uneori cu aspect de ”linguriţă” cu
concavitatea în sus (koilonichie).

Splenomegalia poate fi întâlnită în 10% din cazuri.

Investigații de laborator pentru anemia feriprivă

Diagnosticul anemiei feriprive este un diagnostic de laborator, care include
determinarea următorilor parametri: hemoglobina, hematocritul, numărul de
eritrocite şi de reticulocite, indicii eritrocitari (VEM, HEM, CHEM), sideremia,
feritina serică (cel mai util test pentru evidenţierea deficienţei de fier deoarece valorile
serice se corelează cu nivelul depozitelor totale de fier din organism), capacitatea
totală de legare a fierului de către transferină (CTLF), saturaţia transferinei.

Modificări Comune Modificări Specifice

 Hb (hemoglobină) scăzut;
 Ht (hematocrit) scăzut;
 numărul de eritrocite scăzut;
 VEM (volumul eritrocitar mediu) scăzut;
 CHEM (concentraţia de homoglobină) scăzut.
 Fe seric scăzut;
 CTLF (capacitatea totală de legare a fierulu
crescută;
 saturarea transferinei (Fe/CTLF) < 10%;
 feritina serică <12 mg/l;
 absența depozitelor de Fe în maduvă.

Dacă medicul suspectează o sângerare la nivelul tubul digestiv este cea care a
provocat anemia, există anumite teste care pot determina cauza sângerarii. Acestea
sunt:

 testul hemocult care precizează dacă există sânge în materiile fecale;

 colonoscopie care inspectează colonul și rectul și care ajută la detectarea
polipilor sau a sursei sângerării;
 endoscopie digestivă superioară care inspectează tubul digestiv
superior(cavitate bucală,esofag, stomac,duoden până la unghiul duodeno-jejunal
) care ajută la identificarea ulcerului sau altei cauze a sângerarii.

Diagnosticul diferențial
 Talasemia: este o anemie cauzată de o anomalie a hemoglobinei. Din punct de
vedere al parametrilor de laborator se evidențiază: fier seric crescut, feritina
crescută, bilirubina indirectă crescută, reticulocite crescute, iar electroforeza
hemoglobinei va pune diagnosticul de certitudine;
 Anemia din afecțiuni cronice – din punct de vedere al parametrilor de laborator
se evidențiază feritina normală sau crescută, asociată cu un nivel scăzut al
fierului seric;
 Anemia sideroblastică;
 Anemia din intoxicația cu plumb;

Tratamentul
Scop: refacerea depozitelor de fier şi normalizarea concentraţiei de
hemoglobină.

Pentru a putea da un tratament corect, este necesară cunoașterea și înlăturarea

cauzei care a determinat apariția anemiei feriprive. În general, dacă este cauzată de
dezechilibre alimentare aceasta este tratată prin creșterea aportului de fier sau prin
administrarea de fier oral sau parenteral, după cum va prescrie medicul specialist / de
familie.
  Pentru administrarea pe cale orală a preparatelor de fier (săruri feroase –
clorură, sulfat, gluconat, fumarat) este necesar a se cunoaşte cantitatea de fier
elementar care este conținută de fiecare preparat în parte (de exemplu, tableta de
TARDYFERON are 80 mg fier). Doza recomandată de fier este 100 mg/zi.
 Pe parcusul tratamentului se va urmări criza reticulocitară care apare
după 10 zile de tratament. La 2 săptămâni de la începerea tratamentului Hb
(hemoglobina) trebuie să crească cu 2g/dl, iar anemia dispare de obicei după 6-
8 săptămăni de tratament.
 O dietă diversificată care beneficiază de o cantitate mai mare de fier, se
bazează în principal pe: carne roșie, ficat, pui, curcan, pește, broccoli,
fasole, paste, cereale.
 Este important de știut că suplimentele de fier pot produce constipație,
scaunele pot căpăta culoarea neagră. Alte efecte adverse sunt: greața,
vărsăturile, epigastralgiile, durerile abdominale, arsurile resimțite la nivel
toracic.
 Există câteva situații în care medicul va decide dacă este necesară
administrarea intravenoasă de fier sau chiar a transfuziilor de sânge:
anemia feriprivă severă, sindroame de malabsorbție, pierderi cronice de sânge,
intoleranța la fierul administrat oral.

Prognosticul
Anemia feriprivă se corectează rapid la administrarea de preparate cu fier, dar
prognosticul este direct dependent de gravitatea afecţiunii subiacente care a
provocat anemia.