Menopauza

Definiţie

Menopauza se instalează ca urmare a diminuării producţiei de estrogeni. La majoritatea

femeilor se instalează între 50 şi 55 de ani, cu o medie de 51 de ani.
În concordanţă cu Comitetul Nomenclaturilor al Federaţiei Internaţionale de Obstetrică şi
Ginecologie, climacteriul este faza procesului de îmbătrânire în care femeia trece de la stadiul
reproductiv la stadiul nonreproductiv. Premenopauza se referă la acea perioadă a
climacteriului în care ciclul menstrual este neregulat, apar în mod progresiv diferitele
simptome ale climacteriului şi precede instalarea menopauzei. Menopauza reprezintă
momentul din viaţa unei femei când a avut loc ultima menstruaţie. Postmenopauza se referă Ia
acea perioadă ce urmează menopauzei.
Clasificare
 Premenopauza. Cu o durata de 4-6 ani (media 2 ani), este o perioadă de tranziţie
caracterizată prin diminuarea şi apoi dispariţia fertilităţii. Ciclurile menstruale devin
neregulate, creşte frecvenţa ciclurilor anovulatorii, producţia de estrogeni scade, iar
producţia de progesteron se află la limita inferioară a normalului.
 Menopauza propriu-zisă corespunde opririi definitive a menstruaţiilor.
 Postmenopauza. Se întinde pe o perioadă de 2-6 ani după oprirea menstrelor, până la
încetarea completă a activităţii funcţionale ovariene.
Etiopatogenie: în funcţie de cauza determinantă, există două tipuri de menopauză:
menopauza fiziologică şi menopauza artificială.
1. Menopauza fiziologică
Menopauza se instalează ca urmare a două procese:
• primul constă în dispariţia ovocitelor din ovar;
• al doilea constă în lipsa de răspuns al celor câteva ovocite rămase în ovar faţă de
gonadotropinele ovariene.
2. Menopauza artificială: întreruperea permanentă a funcţiei ovariene din cauza îndepărtării
chirurgicale a ovarelor sau radioterapiei se numeşte menopauză artificială. Menopauza
artificială este utilizată în prezent ca tratament pentru endometrioză şi tumorile estrogen
sensibile ale glandei mamare şi endometrului.
Diagnostic
Scăderea nivelului de estrogeni se asociază cu o serie de manifestări clinice.
1. Simptome generale
În menopauză cel mai frecvent simptom este apariţia „bufeurilor" sau a valurilor de căldură.
Aproape 80% dintre femeile care intră în menopauză prezintă acest simptom, iar dintre
acestea 30-40% îl consideră o manifestare greu de suportat.
În majoritatea cazurilor, bufeurile încep ca o senzaţie de presiune asupra craniului,
asemănătoare cu o cefalee, care creşte progresiv în intensitate. Apoi se instalează o senzaţie de
căldură sau de arsură localizată la faţă, gât, torace, urmată de transpiraţii pe tot corpul, dar
predominând pe gât, spate, torace şi cap. Se pot asocia şi palpitaţii, furnicături şi ameţeli.
Uneori, valurile de căldură sunt precedate de o aură, care trezeşte femeia din somn, iar dacă se
repetă astfel de episoade în cursul nopţii pot apărea insomnie, oboseală şi iritabilitate. Durata
unui episod variază de la 1-2 minute până la 10 minute, în medie fiind de 4 minute. Frecvenţa
episoadelor variază de la 1-2 pe oră până la 1-2 pe săptămână, cel mai adesea fiind de 8-10 în
decurs de 24 de ore.
Alte simptome care pot apărea în menopauză sunt: parestezii, ameţeli, scotoame. Acestea se
datorează instabilităţii sistemului nervos autonom. Pe lângă acestea mai pot fi întâlnite:
greaţă, vărsături, flatulenţă, anorexie, constipaţie, diaree şi artralgii.
2. Aparatul genital
Alterarea funcţiei menstruale este primul simptom ce apare în climacteriu, aceasta putând
îmbrăca următoarele forme: întreruperea bruscă a menstruaţiei este rară, pentru că diminuarea
funcţiei ovariene se face progresiv; scăderea progresivă a fluxului menstrual, precum şi a
duratei menstruaţiei, este mai frecvent întâlnită; neregularităţile menstruale apar mai devreme
sau mai târziu, întârzierile în apariţia menstruaţiei fiind relativ frecvente; la un număr mic de
femei putem întâlni apariţia unei sângerări menstruale mai frecvente sau mai abundente;
aceasta se poate datora unei stimulări continue cu estrogeni (chiar în cantitate mică), fără a fi
tamponaţi de secreţia de progesteron, sau poate ascunde o afecţiune organică (hiperplazie
endometrială sau carcinom de endometru).
3. Tractul urinar
Estrogenii joacă un rol important în menţinerea troficităţii epiteliului vezicii urinare şi uretrei.
Deficitul estrogenic este urmat de atrofia epiteliului urinar şi de apariţia cistitei atrofice, a
incontinenţei urinare, a polakiuriei şi a disuriei.
4. Glandele mamare
La menopauză apare o diminuare a dimensiunilor glandei mamare.
5. Osteoporoza
Osteoporoza este o afecţiune caracterizată prin reducerea structurii osoase, fără modificări în
compoziţia chimică a osului. Cu toate că acest proces este întâlnit la toţi oamenii o dată cu
înaintarea în vârstă, reducerea structurii osoase este accelerată la femei după întreruperea
funcţiei ovariene.
Oasele care suferă de osteoporoză sunt deosebit de predispuse la fracturi.
6. Sistemul cardiovascular
Majoritatea studiilor au demonstrat rolul protector al estrogenilor faţă de apariţia afecţiunilor
cardiovasculare şi scăderea riscului mortalităţii feminine datorate acestor afecţiuni cu 50%.
Estrogenii împiedică apariţia bolii coronariene atât printr-un efect indirect, acţionând asupra
lipidelor circulante, cât şi printr-un efect direct, acţionând asupra sistemului vascular.
Efectul protector al estrogenilor este mai mare la femeile cu factori de risc cardiovascular, de
tipul fumatului, obezităţii, hipertensiunii etc.
7. Tegumentele
Le menopauză se constată o subţiere generalizată a tegumentului, însoţită de o pierdere a
elasticităţii.
La menopauză s-a constatat o diminuare a părului pubian şi axilar, uneori fiind posibilă
apariţia părului deasupra buzei superioare. Toate aceste modificări se datorează scăderii
estrogenilor şi menţinerii unui nivel constant al testosteronului.
8. Modificări psihice
La menopauză s-a evidenţiat creşterea incidenţei unor stări cum ar fi iritabilitatea,
nervozitatea şi disforia. Totodată, s-a constatat scăderea libidoului, precum şi unele disfuncţii
sexuale secundare atrofiei genitale.
Cauza modificărilor psihice apărute la menopauză are la bază modificări la nivelul
neurotransmiţătorilor centrali (ex. alterarea aminelor biogene cerebrale).
Tratament
Atâta timp cât funcţia ovariană este suficiente pentru a menţine sângerarea menstruală, nu este
necesar în mod obişnuit nici un tratament. Ocazional, este posibil ca unele femei aflate în
premenopauză să acuze exacerbarea unor simptome şi semne, cum ar fi sindromul
premenstrual, sângerările disfuncţionale şi mastopatiile benigne. În aceste situații se preferă
tratamentul hormonal.
a). Complicaţiile terapiei de substituţie
- Cancerul de endometru
- Cancerul mamar
- Hipertensiunea
- Boala trombembolică
- Riscuri metabolice
b). Indicaţii
Care dintre femeile aflate la menopauză au indicaţie pentru terapia de substituţie estrogenică ?
- femei la care menopauza naturală sau artificială s-a instalat înainte de 40 de ani;
- femei cu risc cardiovascular crescut;
- femei la care simptomatologia funcţională este severă.
c). Contraindicaţii
- trombembolii şi tromboflebite;
- afecţiuni coronariene;
- accidente vasculare cerebrale;
- afecţiuni hepatice acute sau cronice;
- carcinom de col, corp şi mamar tratat;
- boli vasculare neurooftalmologice;
- diabet zaharat;
- tulburări ale metabolismului lipidic.
Alternative la terapia de substituţie estrogenică:
Terapia de substituţie estrogenică este contraindicată în anumite situaţii. Pentru controlul
simptomatologiei subiective şi diminuarea riscurilor generate de menopauză, în aceste
circumstanţe putem apela la unele medicamente, cum ar fi: medroxiprogesteron acetat pentru
diminuarea valurilor de căldură; administrarea de calciu 1000-1500 mg, calciu efervescent 4
cp/zi, sau calciu forte - 2 tablete efervescente/zi, calciu lactic - 4 cp/zi sau calciu şi vitamina D
- 3 cp/zi.