B) Testul conversatiei si cititului – devine dispneic dupa 10-15 fraze.

C) Testul televizorului (pentru nevrotici, anxiosi), acestia vor respira

normal atunci cand se vor concentra la alte activitati.

Investigarea indicilor pulmonari este necesara, deoarece plamanii sunt

prima componenta in lantul de care depinde VO2 max. Indicele
Skibinschi se calculeaza dupa formula: Is = CV x Ai / FC postapnee x l00,
unde CV= capacitatea vitala aflata in mod direct prin spirometrie (in ml.),
Ai= apneea voluntara inspiratorie (in sec.), FCpostapnee = frecventa
cardiaca luata in primele l5 sec postapnee (FC/min).

P-ul executa o apnee voluntara, ghidandu-se dupa propriile senzatii in

mentinerea apneei. Timpul de mentinere a apneei reflecta eficienta
hematozei pulmonare si adaptarea centrilor cardiorespiratori in conditii de
hipercapnie, iar FC postapnee indica adaptarea cordului la perfuzia
pulmonara. Contraindicatiile apneei voluntare sunt: in insuficiente
respiratorii grave, in tulburari majore ale centrilor cardiorespiratori si in
tulburari cardio-circulatorii grave. Valorile normale ale indicelui Skibinschi
sunt cuprinse intre 20-30.

Controlul si coordonarea respiratiei

a) Frecventa respiratorie - inspiratie pe 3-4 batai cardiace si expiratie pe
cate 5-6 batai cardiace; la P-tii bronhopulmonari obstructivi se recomanda
12-14 respiratii/min.

b) Ritmul respiratiei, respectiv raportul dintre timpii respiratori: inspiratie -

apnee postinspiratorie – expiratie - apnee postexpiratorie; in general
raportul inspiratiei + apnee/expiratiei + apnee este 1/1,2 dar la
bronhopulmonari se considera un raport de 1/2-1/2,5 (expiratia cu timp
dublu fata de inspiratie).

c) Controlul fluxului de aer - se urmareste obtinerea de fluxuri lente si

egale:

Testul lumanarii –se pune lumanarea pe un cursor la aproximativ 15 cm si

sa cere P-lui sa mentina flacara aplecata fara sa o stinga.

Testul chibritului – sa stinga chibritul aflat la aproximativ 15 cm.

Testul formarii bulelor de aer- intr-o sticla se introduce un tub la un nivel

(daca se introduce mai adanc, rezistenta va creste): i se cere P-lui sa scoata
bule de aer intr-un ritm constant.
 Evaluarea capacitatii de efort
Pentru stabilirea predominatei vegetative vagotone
sau simpaticotone a P-lui se investigheaza reflexul oculo-cardiac: consta
in apasarea puternica a globilor oculari (pana la limita durerii) timp de
minimum 30 sec.; se observa daca FC a P-lui a crescut, a ramas constanta
sau a scazut, fata de FC de repaus (ambele FC se iau in aceeasi pozitie, fara
alti factori perturbatori).

Interpretare:

- la scaderea FC posttestare fata de FC de repaus P-ul prezinta o

predominanta vagonona (cu toate caracteristicile date de sistemul nervos
parasimpatic, respectiv pentru cord inregistrandu-se o tendinta la
bradicardie si o crestere lenta a FC la o solicitare)

- cu cat mai accentuat creste FC posttestare, cu atat avem o mai accentuata

preponderenta simpaticotona (tahicardie si cresterea, uneori
disproportionata cu solicitarea/nevoia a FC).

Acest indice este important in practica pentru aprecierea profilului P-

lui, astfel putandu-se evita erorile de supra-sau subdozaj in aprecierea
testarii la effort ori a intensitatii efortului prescris in cadrul antrenamentului
la efort.

Proba Pachon - Martinet studiaza starea functionala a aparatului

cardio-vascular in repaus si dupa efort. P-ul pastreaza un repaus total in
clinostatism de cel putin 5 minute, dupa care se ia pulsul si tensiunea
arteriala (TA). Se repeta examinarea de 3 ori, pentru ca valorile
initiale sa ramana constante. Atunci cand se ajunge la cele 3 valori
constante, P-ul se ridica lent in ortostatism si dupa 60 sec de nemiscare
se ia din nou pulsul si TA.o singura data. Apoi se vor efectua 2o de
genuflexiuni in 4o sec (l sec. coborare , 1 sec. ridicare) - flexia si extensia
genunchilor sa fie completa, trunchiul drept. La terminarea efortului
subiectul reia rapid pozitia clinostatica si se ia pulsul in primele l5 sec. si in
secundele 45-60 ale primului minut, iar intre sec. l5-45 se masoara TA.
Se continua examinarea pulsului si TA in acelasi mod, inca 4 min.
consecutive.

Valorile normale in clinostatism: (pentru femei) pulsul 70-l00 pulsatii/ min,

TA sistolica intre 95-l35 mmHg, TA diastolica 55-85 mmHg; (la barbati)
pulsul 60-90 pulsatii/ min, TA sistolica l00-l40 mmHg, TA diastolica 60-90
mmHg. La ambii TA diferentiala de cel putin 30 mm/Hg.

În ortostatism, la ambii, pulsul se accelereaza normal cu l2-l8 pulsatii pe

min. (situarea intre aceaste valori indica o economie functionala buna din
partea aparatului cardio-vascular), TA sistolica poate ramane neschimbata
sau +/- 5 mm Hg, TA diastolica creste cu cca l0 mmHg (situarea intre aceste
valori indica o armonie functionala buna).
 Imediat dupa efort pulsul se accelereaza cu cca 50 pulsatii/min (femei) si cu
40 pulsatii/minut (barbati), iar la ambii TA sistolica creste cu 20-40 mmHg,
TA diastolica scade cu 5 mmHg. Revenirea dupa efort a pulsului si a TA
sistolice se face in minutul 4 (femei) si in minutul 3 (barbati), iar a TA
diastolice in minutul 2.

Calificativul “foarte bine”se acorda in urmatoarea situatie:

-În clinostatism si apoi ortostatism, FC si TA se incadreaza in valorile medii,

ceea ce denota o economie si o armonie functionala f. buna;

-Imediat dupa efort, se inregistreaza accelerari mici ale FC, cresteri mici ale
TA sistolice si modificari moderate ale TA diastolice;

-FC si TA diastolica revin postefort la sfarsitul minutului l, iar TA sistolica la

inceputul celui de al doilea minut (se intalneste la sportivii bine antrenati).

Calificativul “bine” se acorda atunci cand:

-FC si TA se incadreaza in limitele mentionate ca normale, revenirea

postefort se face pana la 5 min (revenirea pulsului si a TA diastolice
precedand-o pe cea a TA sistolice); se intalneste la persoane sanatoase
neantrenate

Calificativul “satisfacator” se acorda atunci cand:

- Exista o tendinta la divergenta intre valoarea FC si a TA (una se situeaza la

limita superioara, cealalta la limita inferioara a normalului);

-Revenirea postefort a FC si TA este intarziata, dar in limita normalului (pana

in 7-8 min.).

Calificativul “nesatisfacator” se acorda atunci cand se constata dereglari

importante.

Proba Ruffier - Dickson apreciaza acomodarea organismului la

efort, fiind denumit de autori:”test de evaluare a conditiei fizice “(a fitness-
ului). Proba se efectueaza dupa un repaus de minimum 5 minute in asezat.
Se masoara FC in l5 sec.(toate aceste valori se vor inmulti cu 4, pentru a
afla FC/min) si valoarea obtinuta va reprezenta Pl. Urmeaza efortul ce
consta in 30 genuflexiuni (totale) timp de 45 sec . Imediat dupa efort P-ul se
reaseaza pe scaun si se ia din nou FC intre sec. 0-l5 (x 4 =P2) si intre sec.
45-60 ( x 4=P3) din primul minut post efort.

Indicele Ruffier se calculeaza dupa formula Ir = (Pl+P2+P3) –200/l0.

Interpretarea probei: indice sub O = foarte bun; intre 0-5 = bun; intre5-l0
= mediocru; intre l0-l5 = slab, peste l5 = foarte slab. În concluzie, valorile
FC si TA sunt cu atat mai scazute (la aceleasi trepte de efort) si revin dupa
efort la valorile initiale cu atat mai repede, cu cat capacitatea de efort aerob
este mai crescuta.