Gh. Railean¹, Tateana Caterinciuc¹, A.

Grec², Silvia Railean³,

Cristina Poştaru³, M.Poştaru³, Anastasia Railean³

ASPECTUL TERAPEUTIC AL NEIROMIDINEI ÎN TRATAMENTUL

NEUROPATIELOR FACIALE LA COPII

¹ Institutul de Cercetări Ştiinţifice în Domeniul Ocrotiri Sănătăţii Mamei şi Copilului

² Compania S.A.„OlainFarm‖
³Universitatea Stat de Medicină şi Farmacie „N.Tesremiţeanu‖

Summary
THERAPEUTIC ASPECT OF NEIROMIDIN IN CHILDREN WITH
NEUROPATHY OF THE FACIAL NERVE

It was examined 42 children with neuropathy of facial nerve of allergic-infectious origin. It is found the highest
efficacy of the Neiromidin in the treatment of children in both, in acute and in sub acute period and with the minimal drug
side effect. The authors recommend Neiromidin for more large use in the pediatric neurological practice.

Резюме
ТЕРАПЕВТИЧЕСКИЙ АСПЕКТ НЕЙРОМИДИНА У ДЕТЕЙ С НЕВРИТОМ ЛИЦЕВОГО
НЕРВА ИНФЕКЦИОННО-АЛЕРГИЧЕСКОГО ХАРАКТЕРА
Под наблюдению находились 67 ребенка с невритом лицевого нерва инфекционно-алергического характера.
В 42 случаев назначено Нейромидин, как в остром, так и в подостром периоде. Полученные результаты
сравнивали с 25 ребенка, находящихся на лечением Прозерином. Выявили достоверные улучшение у детей
получившие Нейромидин как в остром, так и в подостром периоде по сравнению с детьми получавшие Прозерин.
При невропатии лицевого нерва у детей рекомендуется назначение Нейромидина как в остром так и в подостром
периоде.

Actualitatea Neuropatia nervului facial este o
maladie din cele mai frecvente a sistemului nervos
periferic (SNP) la copii. În pediatrie are o frecvenţă
de 25 cazuri la 100000 de copii şi o dependenţă
sezonieră, preponderent vara şi toamna. Până în 60 %
cazuri se manifestă forma infecţiosă-alergică sau
Bell-paralize, până în 15% - sindromul Ramzeia Hant
(infectarea nervului VII cu virusul herpes zoster), în
25% - nevrita este cauzată de maladiile canalului
auditiv, tumorile cerebrale, traume craniocerebrale
sau sechelele intervenţiilor chirurgicale oro-maxilo-
faciale [1,3,5,6].
Bell-paralizia reprezintă o afectare unilaterală -
pareza sau paralizia muşchilor faciali. Afectarea
nervului facial, care irită muşchii mimici a fieţei
provoacă o atonie musculară a părţii respective a
fieţei. Este posibilă şi afectarea gustului, eliminarea
lacrimei şi salivaţiei. Bell-paralizia se manifestă prin
slăbiciunea muşchilor faciali, ce se intensifică în
următoarele cinci zile şi poate provoca dureri
considerabile hemifaciale sau cefalee difuze.
[2,4,7]. În literatura ultimilor ani tot mai des se
discută legătura directă a paraliziei Bell cu activitatea
herpesului simplu în organism, iar în sindromul
Ramzeia Hant – deja este dovedită legătură cu
infectarea cu virus herpes zoster [10]. La copii, în
cadrul neuropatiilor infecţios-alergice ale nervului
facial, deosebim: a) perioada acută (primele 2
săptămîni); b) perioada restabilirii funcţiilor lezate (2
săptămîni – 6 luni) şi c) sechelele neuropatiei
(sinchineziilor patologice) (după 6 luni de la debutul
maladiei).
Iniţierea unui tratament medicamentos
diferenţiat precoce la copii cu neuropatie periferică
facială, nevrite infecţioase-alergice, în dependenţă de
etapele susnumite ale maladiei, concomitent cu
terapia de recuperare, servesc astăzi drept elemente
unice, pe care se bazează eficacitatea tratamentului şi
încercările de a evita sinchineziile patologice.
Înlăturarea manifestărilor clinice, confirmate cu
datele obiective, clinico-paraclinice, în perioada acută
şi perioada de recuperare a funcţiilor afectate
cosiderabil pot diminua cheltuielele şi apariţia
formelor, rezistente la tratament. [8]. Cercetările
recente, expuse în literatura de specialilitate, arată,
că contractările faciale tot mai frecvent se întâlnesc la
pacienţii cu tratamentul medicamentos neadecvat în
perioada acută, mai ales la indicaţia anticolin-
esterazicelor, în asociere cu masaj şi acupunctură [9].
Putem deduce, că recuperarea medicamentoasă şi
clinică la copiii cu neuropatii ale nervului facial de
etiologie infecţioasă-alergică înclude un set de măsuri
luate cu scop de însănătoşire, realizate individual,
determină starea mecanismelor de compensare,
marcînd la etapele respective ale maladiei şi
elementele de prognoză şi profilaxie [1,2,6,10].
Scopul actualei cercetări - stabilirea particula-
rităţilor efectului clinic la aplicarea a Neuromidinei
(Ipidacrin, Sol. 0,5%, 1,5% 1,0 ml şi Tab. 20 mg.,
N50, produsul companiei SA „OlainFarm‖ Letonia)
şi conduitei terapeutice în dependenţă de perioada
neuritei periferice a nervului facial, infecţios-alergica
la copiii. În baza acţiunii Neuromidinii este
combinaţia a două mecanisme – inhibiţia K –
permeabilitaţii membranei şi inhibiţia colinesterazei,
ce duce la restabilirea şi stimularea transmisiei
neuro–musculare, intensificarea contrac-ţiei fibrelor
musculare, stimulaţia formaţiunilor structurale a
SNC. Acest mecanizm de acţiune a Neuromidinei
presupune o eficacitate de a fi folosită în tratamentul
maladiilor sistemului nervos central şi sistemului
nervos periferic (tab. 1).
Material şi metode. În studiu au fost incluşi
42 copii (17 băieţi şi 25 fete) cu neurită idiopatică
infecţioasa-alergică a nervului facial, depistată primar
la vârsta de la 4 la 16 ani (vârsta medie 10,8 ± 1,8
ani).
Din anamneaza s-a constatat că la 7 copii din
aceste grupe se urmăreşte o legătură între manifes-
tările clinice a maladiei la unul din părinţi în
copilărie, ce indică o predispunere ereditară în aceste
cazuri. Prin metoda imuno-fermentativă a fost
cercetată plazma pacienţilor, parţial nivelul
anticorpurilor IgM (markerul infecţiei cronice) şi IgG
(markerul infecţiei recidivante). Reieşind din
necesitatea diagnozei diferenţiate cu alte tipuri de
neuropatii faciale, noi am folosit craniografia după
Stenvers, tomografia cerebrală computerizată,
electromiografia în dinamică. Copiii cu neuropatii
faciale, asociate cu alergii, patologii ale organelor
interne (inimei, ficatului, pancreasului, rinichilor,
maladii hematopoetice), în special tumorile cerebrale,
traumele craniocerebrale, cu anamolii de dezvoltare
au fost excluse din studiu.
Toţi copiii au trecut investigaţii clinico-
neurologice, urmărind în dinamică şi apreciind în
punctaj funcţiile motorii a n.facial şi apreciind clinic
simptomele locale şi generale până şi după tratament:
imposibilitatea de a închide ochiul la rezistenţă,
diminuarea fantei palpebrale deschise, asimetria
facială în stare de repaus (la zămbet), atonia facială,
atenuarea plicii nazolabiale (la umflarea obrajilor),
atenuarea ridurilor anterioare (la ridicarea şi
încruntarea sprancenelor) şi lărgirea deschiderii
labiale (la arătarea dinţilor). Concomitent s-a
observat prezenţa ori lipsa sensibilităţii faciale,
pierderii simţului gustativ pe două treimi anterioare
ale limbii, salivaţie abundentă, hipersensibilitate
acustică, cefalie şi sinchinezii patologice. Investigaţia
clinică a fost completată prin metoda neurofizi-
ologică, în special cu EMG, potenţiale evocate. EMG
a fost efectuată după 2 săptămîni de la debutul
maladiei, în baza căreia s-a determinat: maladie
gravă, moderată şi uşoară, în dependenţă de gradul
activităţii bioelectrice a muşchilor mimici.
Cu scopul accelerării restabilirii funcţiilor
motorii a muşchilor mimici în neuritele periferice
infecţios-alergice, a fost indicată neuromidina
paranteral pentru 10 zile şi s-a continuat ulterior
peroral în doză de 0,1-0,15 mg/cg/corp în două prize
timp 30 de zile la 42 de copii care sufereau de aceste
maladii. Pentru compararea eficienţii tratamentului
medicamentos al neuromidinei, datele clinice s-au
comparat cu efectul clinic al prozerinei, care a fost
indicată timp de 40 zile altor 25 copii (15 băieţi şi 10
fete, cu vârsta medie 8,8±2,8 ani) cu neurită facială.
În timpul tratamentului s-a constatat gradul de
ameliorare a manifestărilor generale şi locale a părţii
faciale afectate la repaus şi la probe funcţionale.
Rezultate şi discuţii. Cercetarea de laborator
efectuată mărturiseşte faptul, că rezistenţa anticor-
pilor la virusul herpes a fost depistaţi la 29 copii
(70%), IgM – 4 copii (13,8% din perioada restabilirii
funcţiilor afectate), IgM+IgG – 7 (24,1%, din
perioada acută – 2 copii; în perioada restabilirii
funcţiilor afectate – 4 şi în perioada sinchineziilor
patologice – 1 copil), IgG pozitiv s-a depistat la 18
(62,1%, 11 copii în perioada restabilirii funcţiilor
dereglate şi 7 copii – în perioada sinchineziilor
patologice).
Efectul clinic al Neiromidinei a fost apreciat la
42 de bolnavi, incluşi în studiu, în două direcţii: I – în
dependenţă de etapa administrării neiromidinei; II –
comparativ cu efectul clinic al Prozerinei.
Administrarea Neiromidinei în depen-dendenţă de
pereioadele maladiei, toţi pacienţii s-au divizat în trei
grupe: I grupă – 5 copii cu administrarea în perioada
acută; II grupă- 28 copii în perioada restabilirii
funcţiilor afectate şi al III-a grupă - 9 copii în
perioada manifestării neuropatiei (sinchineziilor
patologice) (tab. 2). Efectul clinic al neiromidinei a
fost apreciat în timp de 40 de zile la 28 copii care au
primit preparatul în perioada restabilirii funcţiilor
afectate. La etapa precedentă administrarea
Neiromidinei, în primul rînd a contribuit la
capacitatea de a închide ochii (la rezistenţă), evident
diminuiază asimetria feţei (în repaus şi la zambet),
sporeşte tonusul muscular a muşchilor mimici,
ameliorează închiderea ochilor la efort, contribuind la
plica nazo-labială la umflarea obrajilor, restabilirea şi
majorarea deschiderii labiale (la arătarea dinţilor)
(4,00 ± 0,30, p<0,001). În al doilea rând, se observă
micşorarea fantei palpebrale şi la apariţia ridurilor
frontale la ridicarea sprâncenilor. Paralel se observă
restabilirea sensibilităţii gustative în două treimi
anterioare ale limbii, se normalizează secreţia salivei
şi dispare hipersensibilitate acustică. Similar la copii
din perioada acută, la această etapă se păstrează riscul
apariţiei sinchineziilor patologice şi cefaleei. Admi-
nistrarea Neiromidinei în perioada consecin-ţelor
neuropatiei timp de 40 de zile, în cazul paraliziei
Bell, manifestările faciale rămân neschimbate. În
perioada restabilirii funcţiilor dereglate, 28 de copii
au administrat parenteral Neiromidin timp de 10 zile.
 Tabelul 1
Neiromidin – stimulator unic al transmisiei impulsului nervos

Formele medicamentoase Doza/zi şi cursul

Fiole (5mg) Fiole (15mg) Pastile Parenteral Enteral (tab)
Indicaţii Perioada
1 ml 0,5% 1 ml 0,5% 20mg (fiole)
maladiei
solulţie solulţie 50 past. Doza Curs Doza Curs
10 fiole 10 fiole mg/zi zile mg/zi Zile
Demenţă În orice perioadă 2+2 60-80 90-
senilă 1+1+1 365
Sechelele Perioada acută 1+1 1+1 10-30 10
traumei cranio
– Perioada subacută 1+1 2+2 10 10 60-80 60
cerebrale/ictus şi perioada de 1+1+1
restabilire
Reabilitarea Perioada acută 1 până 4 1 sau 2 5-20 10
după traume
cranio – Perioada subacută 2+2 10 10 60-80 60
cerebreale şi perioada de 1+1+1
restabilire 1+1+1+1+
1
Miastenia şi Criza meastenică 2+2 5+5 60 5 200 5
simptomele
miastenice Terapie de 2+2+2 2 30-60 15-30 40-180 10-15
menţinere 1+1 1+1+1
2+2 3+3+3
Моno – şi Primar apărute 1 sau 2 1+1 5-10 10-15 40-60 10-15
polineiropatii 1+1+1
Cu durata mai 2+2 2+2 10 10 60-80 60
mare de 6 luni 1+1+1

Maladiile În orice etapă 2+2 1+1 1+1+1 20-60 60 60-100 60

demielinizante 2+2 1+1+1+1+
şi degenerativ 1
– ereditare a
SN
Practica Dozare individuală 1 1+1 1 ´+´ 10-20 20-40
pediatrică 1-1,5mg/kg 1+1
(după
indicaţii)
 Tabelul 2
Simptomele clinice, determinate de afectarea muşchilor cu controlul expresiilor faciale asociate cu
paralizia Bell la copii cu administrarea neiromidinei
Perioada acută Perioada restabilirii
Consecinţele neuropatiei
Simptomele clinice funcţiilor dereglate
n=9
n=5 n=28
Imposibilitatea închiderii 0/5 3/5 0/5 5/5 3/5 3/5
ochiului la rezistenţă
Diminuarea lumenului fantei 0/5 3/5 1/5 4/5 3/5 4/5
palpebrale
Asimetria fieţei în repaus mai 0/5 4/5 0/5 5/5 3/5 3/5
pronunţată la zambet
Atonia feţei 0/5 4/5 1/5 5/5 3/5 4/5
Atenuarea plicei nazo – labiale 0/5 3/5 1/5 5/5 3/5 3/5
la umflarea obrajilor
Apariţia ridurilor frontale la 0/5 3/5 1/5 4/5 3/5 3/5
ridicarea şi încruntarea
sprăncenelor
Sindromul ―paletei‖ 0/5 4/5 1/5 5/5 3/5 3/5
Pierderea sensibilităţii fieţei - - 0 0
Pierderea simţului gustativ în - - 0 0
două treimi anterioare ale limbii
Salivarea - 0 0
Hipersensibilitate acustică - -
Cefalee ± ±
Sinchinezii patologice 0 ± ± ±
Rezultatele comparative ale examenului clinic la administrarea Neiromidinei (ipidacrinei) în doza de 0,1-
0,15mg/cg/corp în 24 ore, 10 zile i/v şi 30 zile per os 0,02 în două prize .
Notă. Expresiile 4/5-5/5 - manifestări clinice a leziunii uşoare; 3/5-4/5 - moderate; 0/5-2/5 – severe
Tabelul 3
Dezvoltarea simptomelor clinice, determinate de paralizia Bell
la copiii ce au administrat neiromidin şi prozerina
Perioada restabilirii
Administrarea NeiromidineiAdministrarea Prozerinei
Simptoamele clinice funcţiilor
n=28 n=25
dereglate
Imposibilitatea închiderii ochiului la 1/5 5/5 2/5
rezistenţă
Diminuarea lumenului fantei palpebrale 2/5 4/5 3/5
Asimetria fieţei în repaus mai pronunţată 0/5 5/5 2/5
la zambet
Atonia fieţei 1/5 5/5 4/5
Atenuarea plicei nazo – labiale la 3/5 5/5 4/5
umflarea obrajilor
Apariţia ridurilor frontale la ridicarea şi 3/5 4/5 5/5
încruntarea sprăncenelor
Sindromul ―paletei‖ 3/5 5/5 5/5
Pierderea sensibilităţii fieţei - -
Pierderea simţului gustativ în două - ±
treimi anterioare ale limbii
Salivarea - -
Hipersensibilitate acustică - ±
Cefalee - ±
Sinchinezii patologice ± -
Rezultatele comparative ale examenului clinic la administrarea i/m a Neiromidinei (ipidacrinei) şi s/c a
Prozerinei în doza de 0,1-0,15mg/cg/corp 10 zile în 24 ore şi 30 zile per os 0,02 în două prize
Notă. Expresiile 4/5-5/5 - manifestări clinice a leziunii uşoare; 3/5-4/5 - moderate; 0/5-2/5 – severe

Efectul clinic al Neiromidinei a fost analizat în cu Prozerină în perioada restabilirii funcţiilor

baza manifestărilor locale şi generale la copiii trataţi dereglate (Tab.3).
 Rezultatele clinice obţinute au fost comparate
cu efectul administrării prozerinei la alţi 25 de copii.
După 40 zile de tratament, neiromidina comparativ
cu prozerina, s-a arătat de a fi mai efectiv în
capacitatea de a închide ochii şi ameliorării
asimetriei faciale, atât în stare de repaus, cât şi la
zambet (4,5±0,5 contra 1,5±0,5, p<0,001
corespunzător). Concomitent mai efectiv s-a dovedit
acţiunea neiromidinei în diminuarea constricţiei
palpebrale, restabilirea tonusului muşchilor mimici a
părţii afectate şi în întensificare plicii nazolabiale la
umflarea obrajilor în comparatia cu efectul Prozerinei
(3,0±0,57 contra 1,67±0,66, p<0,001 corespunzător).
Referitor la restabilirea ridurilor frunţii la
ridicarea şi tensionatea sprâncenelor şi deschiderea
buzelor la aratarea dinţilor, la fel ca şi pierderea
sensibilităţii fieţei, salivaţieii la a 40 zi de tratament
cu Neiromidin a fost cu mult mai efectiv.Gustul în
două treimi anteriore a limbii, hiperacuzia, cefaleea şi
sinchineziile patologice au fost comparatile cu cele
analogice, cea administrarea Prozerinei.

Concluzii:
1. Administrarea Neiromidinei în tratamentul 3. Neiromidina posedă o acţiune combinată
neuritei nervului facial la copii, efectuate complexă, practic fără efecte adverse,
atât în perioada acută, cât şi în perioada de inofensiv la administrarea în
restabilire a funcţiilor afectate, permite de a neuropediatrie, poate fi administrat atăt în
ameliora considerabil rezultatele calitate de monoterapie, căt şi în terapia
tratamentului. complexă a maladiilor sistemului nervos
2. Spre deosibire de anticolinesterazicii clasici periferic.
Neiromidina nu provoacă contracturi.

BIBLIOGRAFIE
1. Adour K.K., Bell D.N., Hilsinger R.L. Herpes simplex virus in idiopatic facial paralysis (Bell palsy). JAMA 1975; 233:
527-530.
2. Adour K., Ruboyianes J., Von Doersten P. et al. Bell's palsy treatment with acyclovir and prednisone compared with
prednisone alone: a double-blind, randomized, controlled trial. Ann Otol Rhin Laryng 1996; 105: 371-378.
3. Baringer J.R., Swoveland P. Recovery of herpes-simplex virus from human trigeminal ganglions. N Engl J Med 1973;
288: 648-650.
4. Chang G.Y., Keane J.R. Bell's palsy and herpes zoster oticus. In: Current therapy in Neurologic Disease: 5th ed. Eds.
R.T. Johnson, J.W. Griffin. Mosby 1997.
5. Furuta Y., Takasu T., Sato K.C. et al. Latent herpes simplex virus type 1 in human geniculate ganglia. Acta
Neuropathol (Berl) 1992; 84: 39-44.
6. Futura Y., Fukuda S., Chida E. et al. Reactivation of Herpes simplex virus type 1 in patients with Bell's palsy. J Med
Virol 1998; 54: 162- 166.
7. Johnson R.T. Viral infections of the nervous system. New York: Raven Press 1982.
8. McCormick D.P. Herpes-simplex virus as cause of Bell's palsy. Lancet 1972; 1: 937-939.
9. Sartoretti-Schefer S., Wichmann W., Valavanis A. Idiopathic, herpet-ic, and HIV-associated facial nerve palsies:
abnormal MR enhancement patterns. Am J Neuroradiol 1994; 15: 479-485.
10. Yanagihara N. Facial nerve paralysis and its viral etiology. Asian Med J 1998; 41: 2: 72-76.

Angela Ciuntu

ACTIVITATEA ENZIMELOR PROTEOLITICE ÎN SINDROMUL

NEFROTIC PRIMAR LA COPIL

Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „N.Testemiţanu‖, Catedra Pediatrie N 2

(şef catedră dr.hab.med. V.Ţurea)

Summary
THE ACTIVITY OF PROTEOLITIC ENZYMES IN PRIMARY NEPHROTIC SYNDROM IN CHILDREN
This study with the determination of the proteolytic enzyme at 155 children with glomerulonefritis. The control group
consisted of 20 healthy children. The appreciation of the proteolytic enzyme in children may be used as early diagnostic criteria of
different form of glomerulonefritis, as well as index of intensity of the inflammation activity and for prediction of its recurrence.

Резюме
АКТИВНОСТЬ ПРОТЕОЛИТИЧЕСКИХ ФЕРМЕНТОВ ПРИ ПЕРВИЧНОМ НЕФРОТИЧЕСКОМ СИНДРОМЕ У ДЕТЕЙ