Portofoliu

Psihologie

Elev:Manea Andreea Madalina

 1. Mecanismele de apărare ale Eu-lui

Conceptul ,,mecanism de aparare” este unul din conceptele de baza ale

psihanalizei, psihopatologiei si psihozei clinice.
Aparut la Freud in studiile dedicate psihonevrozelor de aparare, acest concept
isi datoreaza celebritatea Anei Freud,care , pornind de la contributiile tatalui
sau realizeaza o sinteza a datelor privind mecanismele de aparare descriind
tintele si motivele apararii.
Mecanismele de aparare a eului ,in psihanaliza reprezinta ,,o serie
reprezentativa de operatii care se opun ruperii echilibrului si dezagregarii
individualitatii biopsihice” ( P.P. Neveanu –Dictionar de psihologie) Eul fiind
socotit instanta ce asigura constanta individuala, mecanismele de aparare a
eului se pun pe seama sa desi nu au intotdeauna caracter constient si sunt
foarte diverse.
Cu privire la mecanismele de aparare ,Laplanche si Pontalis subliniau ca ,,
Apararea intr-un mod general, se refera la excitatiile interne (pulsiuni) si,
electiv la acele reprezentari (amintiri, fantasme) de care pulsiunile sunt legate,
la acele situatii capabile sa declanseze excitatia si in masura in care aceasta nu
este compatibila cu echilibrul si de aceea este dezagreabila pentru ea.
Afectele neplacute, motivele sau semnalele de aparare pot fi deasemenea
obiecte ale apararii.
Procesele defensive se specializeaza ca mecanisme de aparare ,mai mult sau
mai putin integrate eului. Mecanismele de aparare ale eului deseori iau alura
unor compulsiuni si opereaza cel putin partial in mod inconstient.
De foarte multe ori conceptul de aparare este apropiat de cel de interdictie
pentru evitarea dezechilibrului si neplacerii.
Ana Freud enumera ca mecanisme de aparare a eului refularea ,regresiunea,
formatia reductionala, izolarea , anularea retroactiva, proiectia , introiectia,
reintoarcerea spre sine, intoarcerea spre contrar, sublimarea.
In 1950, J. B.Coleman a fost cel care a sistematizat si definit mecanismele de
aparare a eului.
Conceptul,,mecanisme de aparare” a starnit interesul multor cercetatori,
numarul documentelor consacrate acestora ajungand la 1169 intre 1991-1995.
Termenul ,,aparare” a aparut pentru prima data in 1894 , in ,,Die Abwehr-
Neuropsychosen “articol ce apartinea lui Freud si in care acesta voia ,, sa
fundamenteze o teorie psihologica a isteriei dobandite, a numeroaselor fobii si
obsesii si a unor psihoze halucinatorii”.
Freud folosea termenul de ,, psihonevroza” pentru a desemna o serie de
afectiuni in care conflictul psihic este determinant si in care etiologia este
psihogena. In viziunea lui Freud , simptomele intalnite in cazul acestor afectiuni
sunt expresia simbolica a unor conflicte petrecute in prima copilarie.
Avand ca punct de plecare rolul apararii in cazul isteriei, Freud a incercat sa
identifice locul ocupat de diversele tipuri de aparare in celelalte psihonevroze.
Astfel, in 1896 Freud publica ,,Noi observatii asupra pshihonevrozelor de
aparare “ , in care sublinia ca apararea este ,,centrul nucleic al mecanismului
psihic raspunzator de respectivele nevroze”.
Freud clasifica diversele psihonevroze in functie de modalitatiile defensive:
1.Conversiunea afectului , in cazul isteriei;
2.Transpunerea sau deplasarea afectului , in cazul nevrozei obsesionale;
3.Respingerea concomitenta a reprezentarii si a afectului sau proiectia, in cazul
psihozei.
La Freud refularea este omniprezenta pentru ca toate tipurile de psihonevroza
implica inconstientul , refularea fiind originea constituirii inconstientului.
Desi Freud folosea adesea termeni de,,aparare” si ,, refulare”, la inceput ii
folosea foarte rar ,,ca si cum ar fi pur si simplu echivalenti”.
Folosind conceptul de aparare in postfata la ,,Inhibitie , simptom si angoasa “
ce aparea in 1926, Freud preciza ca ,,este convenabil sa-l folosim pentru a
desemna in general toate procedeele de care se serveste eul in conflictele
susceptibile de a conduce la o nevroza , in timp ce cuvantul refulare
desemneaza un mod de aparare mai bine determinat si pe care cercetarile
noastre ne-au permis sa-l cunoastem mai bine”.
Freud a descris ( conform analizei lui Buckley –1995) 10 mecanisme de aparare:
-regresia ( notiune ce apare in ,,Interpretarea viselor” si ale carei stranse
legaturi cu fixatia sunt precizate in ,,Introducere in psihanaliza” , 1916);
-sublimarea si formatiunea reactionala ( Trei studii privind teoria sexualitatii,
1905);
-proiectia ( ,,Presedintele Schreber,” 1911);
-intoarcerea impotriva propriei persoane si transformarea in contrariu (
,,Pulsiuni si destine ale pulsiunilor “,1915a)
-introiectia sau identificarea ( ,,Doliu si melancolie”,1917b)
-anularea retroactiva si izolarea ( ,,Inhibitie , simptome si angoasa”, 1926)
Pornind de la contributiile tatalui sau, A. Freud publica in 1936 ,,Eul si
mecanismele de aparare” , prima lucrare pe aceasta tema.
Autoarea are meritul ca pe langa sinteza cunostintelor existente la acea data in
epoca , are si contributii proprii, prezentand elemente fundamentale pentru
ceea ce mai tarziu devenea analiza apararii.
Ana Freud descrie scopurile si motivele apararilor, intocmeste un inventar al
mecanismelor descrise deja si prezinta alte tipuri de aparare (refuzul in fantezie
sau refuzul in cuvinte si acte ).Apoi ,abordand identificarea cu agresorul si ceea
ce ea numeste ,,o forma de altruism “ , A. Freud ridica si problema combinarii
dintre mecanismele de aparare si problema utilizarii lor alternative impotriva
amenintarilor de ordin intern si extern.
O alta contributie in domeniu o datoram Melaniei Klein care descrie un grup de
mecanisme de aparare precocee ,unele fiind calificate drept ,,aparari ce
distorsioneaza imaginea “.(Vaillant, 1993)
M. Kleine include clivajul , pe care il considera cea mai primitiva aparare
impotriva angoasei, idealizarea si identificarea proiectiva.
M. Klein afirma ca eul este capabil sa stabilesca relatii primitive cu obiectul ,,in
fantasma si realitate” ; sa resimta angoasa si sa utilizeze mecanisme de
aparare. (ce actioneaza pentru protejarea nou-nascutului mai intai impotriva
fricii de moarte si apoi impotriva persecutiilor din exterior si interior).
Opera M. Klein a fost continuata de Fairbairn (1952/1974) si de Kernberg
(1975) (a descris si alte mecanisme de aparare: idealizarea primitiva, refuzul
primitiv, omnipotenta,deprecierea si identificarera proiectiva).
Interesul pentru mecanismele de aparare a crescut mult in decursul ultimului
sfert de secol , astfel incat a devenit un concept fundamental al practicii
contemporane.
Exista un interes deosebit pentru:
-definirea mecanismelor de aparare si a relatiilor dintre acestea;
-clasificarea mecanismelor de aparare;
-stabilitatea si /sau transformarea mecanismelor de aparare in cazul
tulburarilor psihopatologice si pe parcursul psihoterapiei; - functionarea
apararii in maladiile de ordin fizic;
-aparitia mecanismelor de aparare si evolutia de-a lungul ciclului de viata;
-dezvoltarea instrumentelor de evaluare.
Aspectele majore care reies din modul cum functioneaza apararea pot fi scoase
in evidenta raspunzand la urmatoarele intrebari:
1.-Care este continutul termenului de mecanism de aparare?
Mecanismele de aparare sunt modalitati care se dezvolta pentru a proteja Eul
atat in situatii normale cat si in cele patologice.Ele sugereaza un mod de
functionare asemanator cu cel al unei masini a sistemului psihic implicat.
Mecanismul de aparare are un caracter inconstient si automat.
Pentru a prezenta mecanismele de aparare, Freud le compara cu niste arme:
pusti , lanci sau chiar cu o tigaie si vede o relatie intre mecanismele de aparare
si patologie.El foloseste termenul ,,masura” pentru toate elementele care
indeplinesc functii defensive.
2.-Impotriva cui se apara eul?
Dupa Freud, mecanismele de aparare au doua tinte:pulsiunile sinelui si afectele
legate de aceste pulsiuni.
Pulsiunile sinelui incearca sa patrunda in constient pentru a fi satisfacute aici
sau cu scopul sa trimita spre constient unii din derivatii lor.
Astfel ia nastere conflictul dintre eu si pulsiuni.
Afectele legate de pulsiunile sinelui- ex:
iubirea,dezirenta,gelozia,durerea,doliul-sunt supuse unor masuri variate
adoptate de eu pentru a le tine sub control.
Freud a considerat totdeauna ,,Apararea ca fiind o aparare impotriva afectului ,
in sensul ca daca nu am avea de - a face cu un afect neplacut ,nu ne-am mai
apara.
In opinia psihanalistilor Laplanche si Pontolis 1967 apararea este dirijata in
general impotriva pulsiunii si doar selectiv impotriva reprezentarilor de care
este legata pulsiunea, a situatiilor in masura sa declanseze pulsiuni
dezagreabile pentru eu ori impotriva afectelor neplacute.
3.-Din ce motive se apara eul?
Dupa Freud exista trei motive pentru care eul este nevoit sa se apere: frica de
supra-Eu, frica de real,teama ca intensitatea pulsiunii sa nu devina excesiva.
4.-Ce inseamna o aparare reusita?
Apararea reusita este din punct de vedere al Eului si nu din termenii unei lumi
exterioare de adaptare la aceasta lume.
Criteriile de reusita sunt legate de urmatoarele scopuri: sa impiedice intrarea in
constiita a pulsiunii interzise ,sa indeparteze angoasa conexa pulsiunii, sa evite
orice forma de neplacere.
In cazul refularii reusita apararii este afectiva atunci cand orice constientizare
dispare.
Freud considera ca o aparare reusita este ,,un lucru periculos” pentru ca
restrange domeniul competentei eului care falsifica realitatea .
Ea poate avea consecinte nefavorabile pentru sanatate sau pentru dezvoltarea
ulterioara.
5.- Ce este o aparare adaptativa?
Apararea adaptativa faciliteaza atat homeostaza psihica cat si adaptarea
subiectului la mediu.
Ca sa fie adaptativa , nu trebuie sa anihileze complet afectul, sa fie orientata pe
termen lung , sa aiba o specificitate crescuta, sa nu blocheze ci dimpotriva sa
canalizeze afectele astfel incat utuilizatorul tipurilor de aparare sa devina o
persoana agreabila si atractiva.
6.-Exista aparari normale si aparari patologice?
Apararile sunt atat normale cat si patologice. Atata timp cat functionarea
mintala nu este afectata in supletea si armonia sa in adaptarea la real ,apararile
sunt benefice .
In situatia in care acestea sunt prea rigide, prost adaptate realitatilor interne si
externe sau de un singur tip este vorba de aparari patologice pentru ca sunt
decalate in raport cu nivelul de dezvoltare al individului sau situatiei improprii
in care se afla subiectul.
Tendinta acestor aparari este in permanenta sa deformeze perceperea realitatii
si sa perturbe alte functii ale Eului.
7.- Cum se definesc mecanismele de aparare?
Pentru Laplanche si Pontolis( 1967) mecanismele de aparare reprezinta
diferitele tipuri de operatii in care apararea se poate concretiza , apararea la
randul ei fiind ansamblul operatiilor a caror finalitate este sa reduca , sa
suprime orice schimbare succeptibila de a pune in pericol integritatea si
constanta individului biopsihologic.
Widlocher considera ca ,,Mecanismele de aparare vor fi diferitele tipuri de
operatii in care apararea se poate concretiza, , adica formele clinice ale acestor
operatii defensive”
Pentru Widlocher apararea ,, reprezinta ansamblul operatiilor a caror finalitate
este de a reduce un conflict intrapsihic, facand in asa fel incat unul dintre
mecanismele acestuia sa fie inaccesibil experientei constiente.”
Considerand ca notiunea de aparare este inseparabila de conflictul subiacent,
sustine ca mecanismele de aparare trebuiesc studiate intotdeauna in cadrul
conflictului.
Mecanismele de aparare , in numar de zece , au fost prezentate de Ana Freud
la inceputul lucrarii sale ,, Eul si mecanismele de aparare “ (1936).
Lista A. Freud devenita clasica, cuprinde: 1.refulare; 2.regresia; 3.formatiunea
reactionala; 4. izolarea; 5. anularea retroactiva; 6.proiectia; 7.introiectia; 8.
intoarcerea catre propria persoana; 9.transformarea in contrariu; 10.
sublimarea.
Alta lista a mecanismelor de aparare apare sub forma unui glosar , in anexa B a
unui articol semnat de G.Bibring, Dwyer, Huntington, si Valenstein (1931) care
se referea la procesele psihologice studiate in cursul graviditatii si la relatiile
precoce mama-copil.
Aceasta lista numita si ,,lista lui Valenstein” cuprinde treizeci si noua de
mecanisme la care se adauga doua variante de refuz si patru tipuri de
identificare , deci in total lista cuprinde patruzeci si trei de mecanisme de
aparare.
Acestea sunt: refulare, regresia, formatiunea reactionala, izolarea,anularea
retroactiva, proiectia, introiectia, intoarcerea catre propria
persoana,sublimarea (nu figureaza transformarea in contrariu, deci a preluat
noua de la A. Freud ), altruismul,ascetismul, deplasarea, identificarea,(cu
obiectul iubit; cu obiectul pierdut; cu agresorul; autopunitiva ),
intelectualizarea; rationalizarea; refuzul ( prin exagerare ; in fantezie ),
retragerea , somatizarea , traducerea in act, blocajul, complezenta, conduita
contrafobica,controlul, controlul prin gandire, depersonalizarea,
desexualizarea,detasarea ,evitarea , limitarea functiilor eului, reliefarea
afectelor, ritualizarea , sexualizarea.
Voi incerca descrierea a douazeci si noua de mecanisme de aparare
,considerate de Serban Ionescu cele mai semnificative,pentru intelegerea
acestui concept.
1.Activismul sau activitatea de substitutie este ,,gestionarea conflictelor psihice
sau a situatiilor traumatice externe prin recurgerea la actiune, in locul reflectiei
sau al trairii sentimentelor
Ca modalitate defensiva , activismul este o strategie construita pentru a servi
drept derivatie, menita sa lupte impotriva angoasei.
Activismul nu acopera comportamentele patologice , el ar fi ,,un apel la a
recunoaste ca respectiva conduita este legata de unele conflicte emotionale”.
2.Afilierea este ,,solicitarea ajutorului si sustinerii celuilalt atunci cand subiectul
trece printr-o situatie generatoare de angoasa”.
Afilierea este considerata mecanismul de aparare datorita dovezilor aduse in
sprijinul efectelor aduse de ea asupra evolutiei persoanelor studiate.
In 1979, Berman si Syme demonstreaza pe un esantion reprezentativ de sapte
mii de persoane ca legaturile sociale au un efect protector asupra starii de
sanatate, iar la o sustinere sociala scazuta, riscul mortalitatii creste.
3.Afirmarea de sine prin exprimarea sentimentelor
Traind un conflict emotional sau un eveniment exterior stresant persoana care
utilizeaza acest mecanism de aparare isi comunica fara ocolisuri sentimentele si
gandurile, intr-un mod care nu este nici agresiv nici manipulator.” (DSM-IV
1994/1996).
Fundamentele acestui mecanism de aparare sunt: refuzul ferm al cererilor
nerezonabile ale altora , exprimarea opiniilor proprii ,a fricii ,afectiunii,
tandretii , a emotiilor resimtite ,etc.
Afirmarea de sine este utila in gestionarea unei situatii conflictuale,rezultate in
urma unei comunicari dificile cu ceilalti.
Exprimandu-si tristetea,individul gaseste o usurare , dar declanseaza
mecanismul de aparare afilierea.
4. Altruismul este ,,devotament fata de celalalt care-i permite subiectului sa
iasa dintr-un conflict.
Altruismul se sprijina pe patru fundamente :
-un tip special de formatiune reactionala;
-un mijloc de a evita agresivitatea;
-o placere,,prin procura”;
-o manifestare a masochismului.
Freud adauga un al cincilea fundament; faptul de a fi pierdut o fiinta iubita
provoaca ,,pasiunea de a ajuta pe ceilalti”.
5.Anticiparea apare pe durata unei situatii conflictuale,si consta in a-ti imagina
viitorul:
-,,experimentand dinainte propriile reactii emotionale ;
-prevazand consecintele a ceea ce s-ar putea intampla;
-planuind diferite raspunsuri sau solutii posibile” ( DSM-IV , 1994/1996)
De patologie este legata absenta anticiparii .
Ea este prezenta la omul sanatos , iar melancolicul nu-si imagineaza nimic.
Patologica este anticiparea –catastrofa a fobicilor ,hipohondrilor si a marilor
anxiosi, in cazul lor fiind vorba despre un simptom nu despre un mecanism de
aparare.
6. Anularea retroactiva este ,, iluzia potrivit careia ,un eveniment , o actiune
sau o dorinta conflictuale ar putea fi anulate gratie puterii absolute a unei
actiuni sau dorinte ulterioare, considerate a avea un efect de distrugere
retroactiva .Se prezinta sub trei forme usor diferite intre ele:
-succesiunea a doua formule verbale sau a doua conduite diferite , a doua
suprimand-o pe cea dintai in mintea persoanei care utilizeaza acest mecanism;
-actiunea care poseda puterea magica de distrugere trebuie sa fie inversul celei
dintai care ar putea fi eficienta;
-o experienta neplacuta este repetata prin inversarea rolurilor,fiind astfel
anulata.
Anularea in cele trei forme se refera la ,,un eveniment, o emotie pulsionala sau
un traumatism.
7.Ascestismul adolescentului este,,refuzarea de catre adolescent a oricaror
placeri corporale, chiar si acelor mai inocente.Acest mecanism de aparare este
destinat sa protejeze eul impotriva noilor nevoi pulsionale, care sunt o sursa de
angoasa.
Este ingrijorator atunci cand atitudinea adolescentilor ia proportii extreme ,
refuzandu-si cele mai elementare necesitati.
8.Clivaj (al eului,al obiectului) este actiunea de separare, de divizare a eului (
clivajul eului) sau a obiectului( clivajul obiectului) sub influenta unei amenintari
angoasante , actiune avand ca rezultat coexistenta celor doua parti astfel
separate care nu se unesc intre ele, in conditiile in care formatia de compromis
este imposibila.
Proces de separare, clivajul inaugureaza demarcatia dintre un aparat psihic ,
diferential si primele relatii obiectuale de ambivalenta. El nu este o simpla
aparare , ci mai degraba o modalitate de a asigura coexistenta a doua procedee
de aparare. Freud sustinea ca aceasta metoda de aparare este aplicata
psihozei, pe motiv ca subiectul psihotic tine cont de realitate,macar partial,
chiar si in starea de delir.
9.Contrainvestirea este,,energia psihica a eului care se opune tendintei spre
descarcarea pulsiunii”.
Forta inconstienta contrara si cel putin egala cu aceea care porneste din sine si
cauta sa ajunga la constiinta”
Contrainvestirea este descrisa de Freud ca un mecanism ce se opune refularii.
Ea este legata de refulare si intretine cu aceasta un raport de opozitie si
totodata de proximitate. Ea ar putea fi reprezentata in mod plastic sub forma
unui capac indispensabil si complementar pentr ,,oala” inconstientului .
10. De(negarea) este un mecanism de aparare reprezentat prin refuzul de a-si
recunoaste paternitatea gandurilor, dorintelor , sentimentelor imediat dupa
formularea lor sau prin refuzul de catre subiect a unei interpretari exacte care il
priveste,formulate de un interlocutor.
In limbajul curent , o denegare poate fi o minciuna constienta menita sa
intimideze un adversar , o incurajare pe care o persoana si-o adreseaza siesi,ca
autosugestie sau o justificare de rea-credinta. Pentru a putea vorbi despre o (
de)negare aparare,enuntul si negarea sa trebuie sa se refere la elementele
purtatoare ale unui conflict inconstient, care sunt refuzate din chiar acest
motiv.
In situatia in care interlocutorul se inseala in interpretarea sa denegarea
practicata de subiect isi gaseste justificarea.
11.Formatiunea reactionala este ,, o modificare a caracterului permitand o
economie a refularii , avand in vedere faptul ca unor tendinte inacceptabile le
sunt substituite tendinte opuse , care devin permanente.
In scrierile lui Freud se gasesc o serie de trasaturi de caracter reactionale:
dezgust, pudoare si morala, trasaturi legate de ,,caracterul anal”.Altruismul
este vazut de Freud ca o formatiune reactionala, pentru ca se inregistreaza o
transformare a egoismului in altruism si a cruzimii in compasiune.
12. Identificarea este asimilarea inconstienta ,sub efectul placerii libidinale
si/sau al angoasei ,a unui aspect , a unei proprietati, a unui atribut al celuilalt,
care conduce subiectul,prin similitudine reala sau imaginara, la o transformare
totala sau partiala dupa modelul celui cu care se identifica.
Identificarea este un anumit tip de relatie cu lumea constitutiva a realitatii.
Acest mecanism isi manifesta finalitatea defensiva ca activitate inconstienta ,
pentru ca nu este o simpla imitare , realizeaza un fond comun care , dupa
Widlocher ,,este legat de o comuniune ce persista in inconstient.”
13.Identificarea cu agresorul desemneaza faptul ca un subiect , confruntat cu
un pericol exterior se identifica cu agresorul sau in diferite moduri evidentiate
de Laplanche si Pontolis (1967).
-fie reluand pe cont propriu agresiunea ca atare ,
-fie imitand fizic sau moral persoana agresorului,
-fie adoptand anumite simboluri de putere care il caracterizeaza pe agresor.
Este un mecanism complex , care combina mai multe aspecte: a se identifica, si
apoi a exterioriza , a proiecta. Nu este o manifestare agresiva directa, ci un
raspuns elaborat impotriva angoasei.
14.Identificarea proiectiva este un mecanism ce consta intr-o fantasma in care
subiectul isi imagineaza ca intra partial sau total in interiorul celuilalt ,
incercand astfel sa se debaraseze de sentimente si pulsiuni simtite ca
indezirabile si incercand in acest mod sa-i faca rau celeilalte persoane, sa o
posede si sa o controleze.
Sensul ei este fuga spre alte spatii mentale spre alte persoane .
Capacitatea de a te debarasa de tot ce nu iti place la propria persoana
constituie o aparare ce provine din fantasmele de omipotenta cu puterea
interzisa sau posesiva care le insoteste.
15.Intelectualizarea este recurgerea la abstractie si generalizare in
confruntarea cu o situatie conflictuala care l-ar angoasa prea tare pe subiect
daca acesta ar recunoaste ca este implicat personal.
A.Freud ( 1936/1993) considera ca pericolele pulsionale ii fac pe oameni
inteligenti.
Cand simt prezenta unei primejdii interna sau externa, unul dintre refugiile
posibile este intelectualizarea. Descriind o serie de subiecti care cauta sa-si
stapanesca angoasele ,,printr-o vasta intelectualizare a afectelor “ Bohm
propune pentru acesta atitudine denumirea nevroza de cerebralizare.
16.Introiectia contituie includerea fantasmatica a obiectului, a unei parti a
acestuia sau a legaturii cu el – care serveste eului drept reper pentru
intelegerea obiectului exterior de care detasarea devine astfel posibila.
Introiectia este conceputa in stransa legatura cu proiectia pentru ca
mecanismele introiectiei si proiectiei nu constituie doar un aspect esential al
functiei eului- ele sunt radacina lui, instrumentul formarii lui.
17.Izolarea poate fi o eliminare a efectului legat de o reprezentare ( amintire,
idee, gand) conflictuala in timp ce reprezentarea in cauza ramane constienta
sau o separare artificiala intre doua idei sau doua comportamente care in
realitate sunt legate , relatia lor neputand fi recunoscuta de catre subiect fara o
anumita angoasa .
Izolarea este un mecanism aflat adesea in legatura cu nevroza obsesionala
pentru ca asa cum subliniaza Freud: ,,cautand sa impiedice asociatiile punerea
in legatura a gandurilor , el ( bolnavul) urmeaza una dintre legile cele mai vechi
ale nevrozei de constrangere , tabuul atingerii , izolarea este suprimarea
posibilitatii de contact.
18.Inlaturarea este tentativa de respingere voluntara in afara campului
constiintei , a unor probleme,sentimente sau experiente care il framanta sau il
nelinistesc pe subiect.
Posibilitatea inlaturarii din minte a pulsiunilor despre care subiectul stie ca sunt
condamnabile si carora le rezista este si ea parte aleatorie.Freud recunoaste ca
,,imblanzirea “ pulsiunilor nu merge in mod cert pana la a le face sa dispara ,
astfel incat sa nu se mai poata vorbi de ele niciodata.
19. Intoarcerea catre propria persoana este refuzarea inconstienta de catre
subiect a propriei agresivitati , pe care o deturneaza dinspre celalalt pentru a o
abate asupra propriei persoane , poate fi la originea unor sentimente de
culpabilitate, a unei nevoi de pedepsire, a unei nevroze de esec sau a unor
tentative de autodistrugere.
Exista persoane care nu suporta existenta unor pulsiuni negative in interiorul
lor si incearca sa se debaraseze de acestea ca de propriul dusman.
Subiectul poate refuza orice satisfactie si orice drept la reusita si abordeaza o
conduita de autopedepsire care pot conduce la o nevroza de esec.
Se ajunge pana la agresarea propriului eu corporal, ajungandu-se la false
accidente sau chiar acte sinucigase.
20.Proiectia este operatia prin care subiectul expulzeaza in lumea exterioara
gandul , afecte si dorinte de care nu are stiinta sau pe care le refuza in el
atribuindu-le altora , persoane sau lucruri din mediul sau inconjurator.
Proiectia apare in cadrul unei activari defensive care elibereaza eul de o
neplacere , dar se manifesta in multe moduri de gandire sau functionare non –
patologice.Ea este mecanismul psihic mobilizat cand se pune problema
investigarii personalitatii , obiectul probelor proiective .
21.Rationalizarea- este justificarea logica , dar artificiala care camufleaza fara
stirea celui care o utilizeaza, adevaratele motive,( irationale si inconstiente) ale
unora dintre judecatile acestuia dintre ,conduitele si sentimentele sale ,
intrucat aceste motive nu ar putea fi recunoscute fara anxietate.
Nu orice rationament suspect este in mod obligatoriu o rationalizare. Erorile de
judecata cauzate de premise eronate , de ignoranta sau de o atentie
insuficienta pot angaja gandirea pe o cale gresita. Este cazul capcanelor
semnalate de Freud in studiul sau consacrat proceselor psihice normale.
In acest caz nu actioneaza nici o aparare.
Rationalizarea poate fi individuala, dar si colectiva .
Vorbind despre modul cum razboiul i-a orbit pe contemporanii sai , Freud
vorbeste despre faptul ca popoarele asculta mai mult de voia pasiunilor decat
de aceea a intereselor lor.Ele nu invoca interesele decat pentru a-si rationaliza
pasiunile,pentru a putea justifica satisfactia pe care cauta sa le-o aduca.
22.Refugiul in reverie este un mecanism utilizat intr-o situatie de conflict
psihologic sau atunci cand subiectul se confrunta cu factori de stres –care
consta in recurgerea la o reverie diurna excesiva ce se substituie cautarii de
relatii interpersonale, unei actiuni in principiu, mai eficienta sau rezolvarii
problemelor. Refugiul in reverie ar fi o stare de relaxare fata de situatia de fata
prezenta, in timpul careia se desfasoara o activitate mentala care nu mai este
dirijata de atentie si care este mai mult sau mai putin inspirata de inconstient .
23.Refularea este respingerea in inconstient a unor reprezentari conflictuale
care se mentin active , ramanand totusi inacesibile constientizarii. Intoarcerea
elementului refulat , ale carei consecinte pot fi anodine sau patologice,
intervine in caz de esec sau de insuficienta a refularii.
Freud semnala ca acest mecanism este unul din numerosii factori care
contribuie la aparitia unei slabiri a memoriei sau unei deficiente a amintirii.
Widlocher vedea refularea ca fiind o falsa uitare , selectiva, intentionata, care
nu elimina afectul si nu este definitiva.
24.Refuz al realitatii. Acest mecanism de aparare reprezinta actiunea de a
refuza realitatea unei perceptii resemtite ca periculoasa sau dureroasa pentru
eu.
Sensul acestui mecanism este cel al operatiei intrapsihice de refuz sau
tagaduire , care mai mult decat o simpla negare este o atitudine de refuzare
categorica aflata in legatura cu o perceptie dezagreabila a realitatii exterioare.
25.Regresia constituie o revenire mai mult sau mai putin organizata si
tranzitorie- la moduri de expresie anterioare gandirii , la conduitele sau relatiile
obiectuale in fata unui pericol intern sau extern susceptibil de a provoca un
exces de angoasa sau de frustare.Pe versantul psihic, in timp ce fortele de
maturizare si adaptare tind sa sporeasca eficienta functiilor eului fidele
realitatii , apararile impotriva neplacerii actioneaza in sens contrar si la randul
lor altereaza functiile eului.
Regresiile pot fi,,benigne” , cele puse in slujba eului si ,,maligne” cele de pe
versantul patologic.
26.Retragerea apatica este o detasare cu rol de protectie, compusa din
indiferenta afectiva , din restrictie in relatiile sociale si activitati exterioare si
din supunere pasiva in fata evenimentelor , care permite unei persoane sa
suporte o situatie foarte dificila.
Personalitatea schizoida reprezentata printr-un mod general de indiferenta la
relatiile sociale si de restrictie a registrului afectiv este foarte apropiata de
retragerea apatica , diferenta fiind faptul ca prima este permanenta in timp ce
retragerea apatica asemeni celorlalte mecanisme de aparare apare doar in
anumite circumstante , perturband activitatea .
Dantzer remarca in 1991 ca probabilitatea aparitiei acestui mecanism poate fi
conditionata de o serie de factori a experientei anterioare iar individul in
retragerea apatica cauta sa se protejeze reducandu-si interactiunile cu mediul
inconjurator.
27.Sublimarea are la Freud doua sensuri:
-desexualizarea unei pulsiuni avand drept tinta o persoana care ar putea fi
dorita sexual.Transformata in tandrete sau in prietenie , pulsiunea isi schimba
scopul , dar obiectul ramane acelasi.
-derivare a energiei unei pulsiuni sexuale sau agresive inspre activitati
valorizate social.Pulsiunea se deturneaza atunci de la obiectul si scopul sau (
erotic sau agresiv) primitiv, fara a fi insa refulata.
A. Freud citeaza sublimarea imediat dupa lista celor noua aparari clasice si
semnaleaza ca aceasta apartine mai mult normalitatii decat nevrozei. Mai
tarziu revine , considerand ca este un mecanism de aparare deoarece se
constata o scadere a placerii in raport cu aceea pe care ar fi provocat-o
satisfacerea instinctelor.
28.Transformarea in contrariu este un mecanism in care pulsiunea conflictuala
este nu numai refulata ci si inlocuita printr-o pulsiune contrara.
Pentru a desemna acest mecanism de aparare , au fost utilizate trei sinonime:
-,,rasturnarea in contrariu “ ( 1915a / 1968) apartinand lui Freud,
-transformarea in contrariu ( 1936 / 1993),
-modificarea in contrariu ( 1936 / 1993) .
Ultimele doua interpretari apartin Anei Freud.
In ,,Pulsiuni si destine ale pulsiunilor “ ( 1915a / 1968 ) Freud mentioneaza
perechile sadism- masochism si voyeurism –exhibitionism,prin care ilustreaza
trecerea de la activitate la pasivitate, precum si transformarea iubirii in ura.
Laplanche si Pontolis (1967) sustin ca obiectul pulsiunii se poate si el modifica,
trecand de la propria persoana la celalalt , iar trecerea de la activitate la
pasivitate se poate face si in sens invers.
29. Umorul consta in prezentarea unei situatii traite ca traumatizante astfel
incat sa fie reliefate aspectele ei placute , ironice, insolite. Numai in acest caz
,(umor aplicat siesi ) , umorul poate fi considerat un mecanism de aparare.
Explicarea acestui mecanism de Freud:
Eul refuza sa se lase coplesit de o realitate neplacuta si lanseaza lumii
exterioare un fel de sfidare. El dovedeste astfel ca situatiile traumatizante ii
provoaca placere.. Astfel, prin triumful narcisismului , eul isi afirma
invincibilitatea fara a abandona terenul sanatatii psihice acest fapt diferentiind
umorul de omnipotenta psihotica.De asta data si supraeul ofera sprijin , aici
pierzandu-si rolul obisnuit de judecator sever.
Pe langa mecanismele specifice de aparare,individul mai poseda si mecanisme
de aparare sociala,care-i permit adaptarea in societate.
Apararile sociale sunt de trei categorii:
-luarile de distanta prin atacuri,intimidari,evitari
-imobilizarile care sunt blocaje de tip inhibitie
-retragerile-apropierile-supunerea ,justificarile sau seductia .
Acestea satisfac principalele nevoi ale Eu-lui social:participarea,relatii positive
de diferite feluri cu parteneri sociali din acelasi grup,securitatea si valorizarea
personala in mediul grupal,consideratie sociala.Exemple de astfel de
mecanisme pot fi:
-,,sistemele de securitate descrise de Gardiner in 1947-ansamblul conduitelor
utilizate de indivizii aceleiasi societati pentru a infunda pericole si frustrari
- forme socializate ale apararilor interne
(Mucchielli1981):distractiile,ecologismul si toxico-maniile
-apararile transpersonale-permit Eu-lui sa se protejeze manipuland relatiile cu
lumea.
In conceptia lui Lang,o aparare transpersonala este boala psihica si atitudinile
nevrotice descrise de Horney K.Mucchielli care se exprima sub forma unor
modalitati de relatie cu celalalt:apropierea extrema de celalalt,tentative de a-i
castiga admiratia sau separatia.
Mecanismele de aparare grupale au stransa legatura cu anxietatea grupului
(Anzieu si Kaaes) ,ideologia acestuia (Roussillon) avand functii de aparare ca
protejarea identitatii grupului contra distorsiunilor istorice si politice,eliminarea
incertitudinii inlocuind perceptia faptelor istorice contradictorii,asigurarea
confortului grupului evitand faptele nelinistitoare,justificandu-I viziunea avuta
despre lume si filtrand cele doua tipuri de valori:binele si raul.
Mergand mai departe,Mucchieli demonstreza ca ideologia acopera unele
mecanisme de aparare clasice:refularea,proiectia ,anularea,sublimarea.
Mecanismele de aparare erau considerate de Bibring E.modalitati de organizare
a tensiunilor de catre Eu,cu functia de a distruge progresiv tensiunea
schimband conditiile interne care ii dau nastere.El a introdus conceptul de
eliberare (1973) evidentiind familiarizarea cu o situatie anxiogena sau
desprinderea libido-ului
Lagache sustine si el conceptul de eliberare in ce priveste elementele
caracteristice ale eliberarii:
-recunoasterea ,considerate de subiect ca esentiala, a dorintelor sale si a
apararilor fantasmatice
-rolul important jucat de constiinta,care,fara sa fie exclusiv este determinant
-ridicarea apararilor
precizand ca acestea fac apel la inteligenta in sensul in care aceasta este
definita ca o capacitate de acomodare la situatii noi.
Cunoasterea mecanismelor de aparare este foarte importanta pentru ca pe
langa o mai buna intelegere a functionarii psihicului permite si o serie de
aplicatii in practica clinica unde servesc drept indicatori ai functionarii psihicului
la pacientii in curs de psihoterapie sau ca indici diagnostici si de evolutie in
cazul tulburarilor psihopatologice. Deasemenea utilizarea mecanismelor de
aparare a devenit curenta in domenii ca preventia si educatia sanitara,medicina
tulburarilor fizice sau selectia profesionala,a aparut necesitatea studierii
ontogenezei si evolutiei in cursul ciclului de viata a mecanismelor de aparare.
 2. Cum ar fii viata omului fara memorie?

Daca stam bine sa ne gandim acest aspect care constituie viata omului
are si partea sa buna ,dar are si partea sa proasta .

Ca orice om voi incepe cu partea buna : un om fara memorie in

conceptia mea este omul care ar putea trai clipa sau momentul in care se afla
fara sa isi aminteasca de trecut sau de apropiati sai,de grijile sau de necazurile
care ii predomina viata .

Ar putea fi un om liber,doar daca ar sti sa profite de acest lucru .Chiar daca

acesta nu isi mai aminteste de lucruriile “agitate” din viata lui nu inseamna ca
ele au disparut,dar conceptul lui asupra vietii se schimba radical ,astfel
bucurandu-se de noi descoperiri si de timpul pe care il are profitand de
moment.

Toti oamenii ar dori sa uite de unele lucruri neplacute din viata lor , dar acest
lucru este imposibil datorita faptului ca sunt stocate in memorie si apar
voluntar sau involuntar .

Partea proasta este ca un om fara memorie nu ar rezista intr-o societate , nu

datorita faptului ca este considerat bolnav, ci pentru ca pur si simplu ar uita
anumite lucruri esentiale din viata ; spre exemplu : ar putea uita unde este usa
de la intrare ,ar putea uita ceva pe aragaz etc. Fara memorie nu am putea trai o
viata decenta de aceea este bine ca omul sa aiba memorie chiar daca trecutul
sau este neplacut si ar vrea ca unele lucruri sa le uite ,dar aceste lucruri fac
parte din experienta lor de viata.

Un cadru infinit de initiative si plin de actiuni cuprinse de puterea

prezentului. Am fi niste omuleti cu ceasul stricat si cu cutiuta de memorii
distrusa.Am trai fiecare clipa fara sa ne gandim la experienta anterioara si la
consecintele urmatoare.

Ar fi totul foarte simplu.O simplitate care nu poate fi descrisa. Daca n-am avea
memorie,am fi expusi unui tablou fara culoare,imperfect.

Fara memorie am fi exact ca niste papusi.Am fi controlate de prezent,timp si

spatiu.
Papusi care danseaza pe tematica initiativei si a necunoscutului. Gravitatea
lucrurilor nu ar avea nici o semnificatie pentru noi ; noi nu am mai gandi logic.

Ne-am crea noi vise,noi proiecte de viata,cu riscul de a uita.Am fi niste ciudati
ai naturi,niste erori,dar am fi interesanti.

Practic,fara memorie nu am avea imaginatie,nu am avea perceptii si

senzatii,pentru ca nu am stii ce inseamna si s-ar instaura frica in noi.

O viata fara memorie ar fi un esec supranatural.Filmul care se deruleaza zilnic

in fata ochilor nostrii,nu ar insemna nimic,pentru ca am uita totul intr-o
secunda.

In concluzie , viata omului fara memorie ar fii asemenea pamantului fara

aer .
3.Wilhelm Maximilian Wundt (n. 16 august 1832 - d. 31 august 1920) a
fost psiholog, fiziolog și filozof german, întemeietor al psihologiei ca știință
autonomă, fondator al primului laborator de psihologie experimentală și primul
care a utilizat metoda experimentală a introspecției.

Biografie
S-a născut la Neckarau, un orășel de lângă Mannheim, ca fiu al unui
pastor luteran. Era un copil precoce care prefera să studieze retras, în liniște.
În perioada 1851-1856 a studiat la Universitățile
din Tübingen, Heidelberg și Berlin. Printre celebrii săi profesori îi putem
menționa pe Johannes Peter Müller și Emil du Bois-Reymond.
În 1857 își dă doctoratul la Heidelberg. În perioada 1858-1863 a fost asistentul
lui Hermann von Helmholtz căruia, 8 ani mai târziu, îi devine succesor.
În perioada 1863-1871 ține prelegeri de fiziologie, psihologie și mai ales de
"psihologie fiziologică", un domeniu pe care l-a promovat.
În 1874 devine profesor de "filozofie inductivă" la Zürich, iar în perioada 1875-
1917 este profesor de filozofie și psihologie experimentală la Leipzig.
În 1879 creează la Leipzig primul laborator de psihologie experimentală,
inaugurând astfel etapa științifică a psihologiei[10].

Scrieri

 1862: Beiträge zur Theorie der Sinneswahrnehmung ("Contribuții la teoria

percepției"), Leipzig, Heidelberg: C. F. Winter
 1874: Grundzüge der physiologischen Psychologie ("Fundamentel
psihologiei fiziologice"), Leipzig: Engelmann;
 1896: Grundriß der Psychologie ("Bazele psihologiei"), Leipzig: Engelmann;
 1886: Ethik: Eine Untersuchung der Thatsachen und Gesetze des sittlichen
Lebens ("Etică: O cercetare a faptelor și legilor vieții morale"), Stuttgart:
Enke.
 1904-1920: Völkerpsychologie (”Psihologie populară”) (10 vol.
Cuprins:
1.Mecanisme de aparare ale eului

2.Eseu cu tema la alegere 1/2 pagini maxim

3.Prezentarea biografiei unui reprezentant important din psihologie