Teoria dezvoltării psihosexuale.

Sigmund Freud
Lucrări concepţia sa despre fenomenele psihice şi psihopatologice, traduse în limba
româna, cum ar fi: Introducere în psihanaliză, 1980, Prelegeri de psihanaliză, 1980,
Psihopatologia vieţii cotidiene, 1990, Interpretarea viselor, 1991, Trei eseuri privind teoria
sexualităţii, 1991, Dincolo de principiul plăcerii, 1992, Cazul Dora, 1994, Două psihanalize,
1995, Omul cu şobolanii, 1995, Micul Hans, 1995, Psihanaliza fenomenelor oculte, 1998,
Despre psihanaliza. Cinci prelegeri la Universitatea Clark, 2010.
Operele complete: (Opere, vol. 1. Eseuri de psihanaliză aplicată, Opere, vol. 2. Nevroza
la copil: Micul Hans şi Omul cu lupi, Opere, vol. 3. Psihologia inconştientului, Opere, vol. 4.
Studii despre societate şi religie, Opere, vol. 5. Inhibiţie, simptom, angoasă, Opere, vol. 6.
Studii despre sexualitate, Opere, vol. 7. Nevroza, psihoza, perversiune, Opere, vol. 8.
Comicul şi umorul, Opere, vol. 9. Interpretarea viselor, Opere, vol. 10. Introducere in
psihanaliză, Opere, vol. 11. Tehnica psihanalizei, Opere, vol. 12. Studii despre isterie,
Opere, vol. 13. Compendiu de psihanaliză, Opere, vol. 14. Psihopatologia vieţii cotidiene,
Opere, vol. 15. Vis şi telepatie, Opere, vol. 16. Viaţa mea şi psihanaliza, Opere, vol. 17.
Proiect de psihologie).

Psihanaliza implică utilizarea celor trei tehnici importante:

 asociaţia liberă – pacienţii sunt încurajaţi să se relaxeze şi să-şi exprime liber fluxul de
gânduri care accede în mintea lor;
 analiza viselor;
 interpretarea erorilor de vorbire şi a altor evenimente accidentale.

a elaborat teoria psihicului uman şi a personalităţii

Termenul de psihanaliză se referă atât la tratament cât şi la teorie.
Elementele centrale în teoria psihanalitică sunt următoarele:
 existenţa unui psihic inconştient, construit în perioada copilăriei, adăpostind amintirile
refulate care motivează şi influenţează gândurile conştiente şi comportamentul.
Conţinuturile sunt refulate întrucât sunt dureroase sau ameninţătoare;
 existenţa instinctelor care motivează şi reglează comportamentul uman chiar din
perioada copilăriei: de exemplu, Eros (instinctul general de viaţă constituit din instinctele
de conservare şi sexuale) şi Thanatos (instinctul morţii care implică instinctele agresive şi
destructive). Sursa acestor instincte este energia psihică, iar cea mai dominantă este
energia sexuală – libido-ul. S. Freud consideră libidou-ul ca o forţă care constrânge
oamenii să se comporte într-o manieră ce duce la reproducerea speciei. El susţinea că
intensitatea energiei psihice a unui individ este fixă şi că energia poate fi legată de
obiecte, oameni, gânduri şi acţiuni. S. Freud a denumit acest proces investire sau cathexis;
 importanţa mecanismelor de apărare cum ar fi: refularea (îndepărtarea experienţelor
dureroase din memoria conştientă); regresia (întoarcerea la moduri de comportament de
nivel inferior din punct de vedere al complexităţii, pentru a scăpa de situaţiile stresante);
proiecţia (exprimarea propriilor atitudini sau trăiri tulburătoare ca şi cum ele ar proveni de
la o altă persoană); sublimarea (exprimarea instinctelor bazale, de exemplu exprimarea
tendinţelor agresive printr-o activitate, cum ar fi prin creaţia artistică).
Un concept important introdus de S. Freud este cel de identificare, mecanism psihologic
prin care copilul adoptă caracteristicile părintelui de acelaşi sex.
Personalitatea, S. Freud susţine că ea este constituită din trei structuri importante: Sinele
(id), Eul (ego) şi Supraeul (supraego).
Sinele (idul) – este determinat biologic şi este partea primitivă a personalităţii.
- toate pulsiunile instinctuale: sexuale, agresive şi cele care interesează satisfacerea
nevoilor corporale. El operează după principiul plăcerii. Sinele este iraţional, impulsiv
şi nu este afectat de restricţiile sociale. La copiii nou–născuţi toate procesele mintale
sunt procese ale Sinelui.
Eul (ego) –operează după principiul realităţii, altfel spus gratificarea nevoilor sunt
amânate până la momentul şi locul oportun; „executorul” sau „organizatorul” personalităţii;
încearcă să realizeze echilibru dintre realităţile lumii exterioare şi pulsiunile iraţionale ale
Sinelui.
Supraeul (superego) – apare între 4 ani şi 6 ani. Echivalentul aproximativ al conştiinţei
de sine; reprezintă cadrul intern al individului a ceea ce este „drept” şi „nedrept” aşa cum
sunt ele reprezentate de sancţiunile şi inhibiţiile morale. Orice violare a standardelor înalte,
deseori nerealiste, are ca rezultat sentimentul de vinovăţie şi anxietatea.
cele trei părţi (instanţe) ale personalităţii se află permanent în conflict – Sinele care
încearcă să obţină gratificarea impulsurilor şi Supraeul fixând standarde morale, adesea
neraţionale. Eul este obligat să menţină un echilibru adecvat între aceste două forţe aflate în
opoziţie şi cerinţele externe ale realităţii sociale.

teoria etapelor dezvoltării psihosexuale - fiecare copil se naşte cu o anumită energie sexuală,
numită libido, care este ghidată în mod biologic spre anumite părţi ale corpului, numite zone
erogene, pe măsură ce copilul creşte. Energia sexuală se referă simplu la abilitatea de a simţi
plăcerea sexuală. Atingerea libidoului în fiecare zonă reprezintă un nou stadiu în dezvoltarea
psihosexuală a copilului, iar în acea etapă, copilul simte cea mai mare plăcere fizică în
respectiva zona erogenă.
este de fapt o teorie a formării personalităţii.
Etape:
de la naştere până la 1 an – orală - Sinele este dominant. Obține satisfacţia prin sugere şi
muşcare. subfaza suptului pasiv, receptiv, a primelor luni şi subfaza muşcării active,
agresive. Fixaţia se poate exprima prin dependenţe, cum ar fi: fumatul, alcoolismul,
roaderea unghiilor, sarcasmul excesiv sau lăcomia.
de la 1 an până la 3 ani – anală - centru senzaţiile de plăcere de la nivelul mucoaselor
rectului. Obține satisfacţia prin expulzarea sau retenţia fecalelor. Fixaţia în stadiul anal,
probabil rezultată din conflictul părinte/copil în timpul instruirii igienice, poate duce la apariţia
unei personalităţi excesiv preocupate de curăţenie şi sistematizare (expulzare) sau care este avară,
refractară şi obsesivă în perioada adultă (retenţie).
de la 3 ani până la 6 ani – falică - Energia libidinală se centrează asupra organelor genitale, iar
sentimentele devin evident sexuale. complexul Oedip. Fanteziile băieţelului includ dorinţele unei
intimităţi sexuale cu mama lui. El invidiază relaţia intimă a tatălui cu mama şi se teme de
pedeapsa sub forma castrării dorinţelor sale interzise. Complexul Oedip este rezolvat când
copilul se identifică cu tatăl pentru a se linişti. Rezolvarea satisfăcătoare a complexelor Oedip şi
Electra are ca efect identificarea copilului cu părintele de acelaşi sex. Copilul adoptă rolul de gen
ce va fi asumat în viaţă. Copilul adoptă standardele morale ale părinţilor, atitudinile şi
interdicţiile împreună cu normele morale ale societăţii. Prin urmare se naşte Supraeul, iar
valorile şi credinţele unei culturi sunt transmise de la o generaţie la alta.
de la 6 ani până la 12 ani – latentă – relativ calm
S. Freud a fost primul psiholog specialist în dezvoltarea umană care a susţinut că natura şi educaţia
interacţionează, fiind factori contribuitori importanţi în dezvoltarea copilului.