Fiecare popor/națiune se individualizează prin însemnele sale naționale prin

care acesta se distinge în concernul celorlalte națiuni. Stemă statală a Moldovei –

capul de bour cu stea între coarne, flancat la dreapta de o roză (soare) la stînga – de
semilună, care însoţeşte şi marchează întreaga istorie multiseculară a Moldovei, fiind
elementul emblematic al însemnelor naţional–statale moldoveneşti: sigiliul de stat,
drapelul – ca dovadă a continuităţii Statului Moldovenesc – a moldovenilor.
Pe stema Moldovei, pe monezile bătute de voievozii ei, pe zidurile bisericilor şi
cetăţilor moldovene, pe medalioane de ceramică apare „capul de bour”. Este un cap de
bovină văzut din faţă cu o stea între coarne sau cu alte semne astrale în stânga şi în
dreapta. De unde vine această insignă heraldică? Şi cât de veche este ea? Primul
răspuns este legat de întemeierea atestată a Moldovei. Este vorba de coborârea unui
prinţ din Maramureş care urmăreşte o fiară sălbatică, o ajunge la o apă şi o ucide.
Fiara este o bovină mare, vânătorul-erou se numeşte Dragoş, apa Moldova, iar ţara
care se întemeiază de aici tot Moldova. Există trei versiuni de referinţă ale acestei
legende ctitoriale a Moldovei: Cronica Anonimă a Moldovei, Letopiseţul lui Grigore
Ureche, Cronica moldo-polonă a lui Miron Costin. Diferenţa este în primul rând în
extensiune, diferită de la un autor la altul, fondul general fiind acelaşi, dar cu un
accent demitizant la Ureche. Dăm textul Cronicii Anonime ca text de referinţă: „Şi era
între ei un bărbat cuminte şi viteaz cu numele Dragoş şi s-au pornit o dată cu tovarăşii
săi la vânat de fiare sălbatice şi au dat pe sub munţii cei înalţi de urma unui zimbru şi
s-au dus pe urma zimbrului peste munţii cei înalţi şi au trecut munţii şi au ajuns tot pe
urma zimbrului la nişte şesoase şi prea frumoase locuri şi au ajuns pe zimbrul la
ţărmul unei ape, sub o răchită şi l-au ucis şi s-au ospătat din vânatul lor. Şi le-au venit
de la Dumnezeu gând în inima lor să-şi caute loc de trai şi să se aşeze acolo şi s-au
unit cu toţii. Şi au hotărât să rămâie acolo şi s-au întors îndărăt şi au povestit tuturor
celorlalţi de frumuseţea ţării şi de apele şi de izvoarele ei, ca să se aşeze şi ei acolo; şi
le-au plăcut tovarăşilor lor gândul acesta şi au hotărît să meargă şi ei unde fuseseră
tovarăşii lor şi au căutat să-şi aleagă loc, căci de jur împrejur era pustiu, iar pe la
margini tătari rătăcitori cu turmele şi s-au rugat apoi de Vladislav, craiul unguresc, să
le dea drumul, iar Vladislav craiul cu mare milostivire i-au lăsat să plece. Şi plecat-au
din Maramurăş cu toţi tovarăşii lor şi cu femeile şi cu copiii lor peste munţii înalţi şi
tăind pădurile şi înlăturând pietrele, trecut-au munţii cu ajutorul lui Dumnezeu şi
venit-au la locul unde Dragoş omorâse zimbrul şi le-au plăcut locul şi s-au aşezat
acolo şi şi-au ales dintre dânşii pe un om înţelept cu numele de Dragoş: şi l-au numit
sieşi domn şi voievod şi de atunci s-au început cu voia lui Dumnezeu Ţara
Moldovenească. Iar Dragoş-voievod au descălecat întâiul loc, pe apa Moldovei, mai
apoi au descălecat locul Baia şi alte locuri de-a lungul apelor şi izvoarelor şi şi-au
făcut pecete-domnească pentru toată ţara un cap de zimbru. Şi au domnit Dragoş-
voievod 2 ani”.
Statul moldovenesc, întemeiat în anul 1359, dispunea de toate atributele unui
stat suveran, inclusiv de simbolica moldovenească. Din secolul XIV, stemă a
Moldovei devine capul de bour cu stea între coarne, cu trandafir şi semilună în părţile
laterale.

Cei mai veche pecete domnească cu stema Moldovei este cea atirnată de un document
semnat de Petru I Muşat la 1377. Legenda, ce inconjoară la margini sigiliul „Petrus
voivoda Moldaviensis”.
Aceeasi stema, cu capul de bour avind coarnele recurbate în afară, apar şi pe
monedele moldoveneşti emise de Petru I Muşat. (D.Cernouodeanu. Op. Cit. P.82)
Începind din anul 1409, este modificată forma coarnelor bourului, acestea fiind
curbate înăuntru, amănunt care se va păstra întocmai în toată evoluţia istorică a
stemei; tot acum se modifică şi forma stelei, care va avea cinci colţuri, roză plasată la
stinga botului va fi redată cu petale, un globular semilună raminind sub aceeaşi formă.
Pecețile lui Ștefan cel Mare cuprinzând stema Moldovei au o legendă modestă,
inspirând demnitate: „Печать Ио Стефана воевода Земли Молдавской…”: „pecetea
voievodului Ștefan al Țării Moldovei”.

În decursul secolelor al XV-lea şi al XVI-lea, stema Moldovei rămine

aproape neschimbată, cele mai semnificative modificări fiind cele ale formei scutului.
Pentru prima dată, la 1563, sub domnia lui Despot Vodă, scutul apare sub o coroană

princiară deschisă.
Din secolul al XVII-lea, coroana princiară, ca simbol al puterii suverane, va fi
redată chiar deasupra coarnelor, asociată, de multe ori, cu celelalte două simboluri ale
puterii: spada și buzduganul. Este de semnalat că, începând cu domnia lui Vasile
Lupu, steaua care flanca, la stânga, botul bourului, se transformă în soare.
Stema Moldovei de pe pisania din 1644 a bisericii Sf. Paraschiva din
Lemberg (Lvov), ctitorie a lui Vasile Lupu
 la 1640, marele cărturar moldovan, mitropolitul Moldovei Varlaam scrie
vestita sa Cazanie – «prima carte moldovenească» (C.C.Giurescu). Ea cuprinde şi
versuri laice, de pildă, versuri despre stema Moldovei – valoroască sursă documentar
– istorică şi literară:
Stihuri în herbul domniei Moldovei
Pecetea domnii moldoveneşti
Vîlhva aceştia her să o socoteşti.
Cap de băur fiind tare,
Arată putere celui mai mare.
Acesta cap de buăr
Mulţi au biruit fără număr.

În secolul al XVIII-lea, chiar dacă elementele heraldice vechi rămân în esență

aceleași, stema devine tot mai încărcată cu ornamente exterioare, în special trofee cu
arme variate, sau este susținută de lei rampanți.
 Stema Moldovei sculptată deasupra inscripției fântânii construită la 1765,
din porunca lui Grigore III Ghica, în curtea bisericii Sf. Spiridon din Iași

La începutul secolului al XIX-lea, stema cu capul de bour va fi așezată pe un mantou

de purpura căptușit cu hermină. Sub domniile lui Mihail Sturdza și ale lui Grigore
Alexandru Ghica se constată tendința de modificare a aspectului animalului heraldic,
bourul tradițional fiind înlocuit cu zimbrul iar scutul apărând încadrat între doi delfini
afrontați.
http://stefancelmare.md/simbolurile-istorice-ai-moldovei/

Când a devenit capul de bour stemă a Moldovei?, în Arheologia Moldovei, XX, 1997, p. 187-202.

După cum se cunoaște,stema este considerată ca, fiind elementul esențial

al Moldovei,al monedelor sale și nu în ultimul rând al steagului
moldovenesc.Încă din cele mai vechi timpuri,această stemă a Moldovei a
fost subiectul unor confuzii,mai ales în ceea ce privește capul de bour și
trandafirul heraldic.De exemplu,capul de bour a fost confundat sau
considerat ca,fiind de fapt de zimbru(voievodul maramureșean ar fi vânat
de fapt un zimbru și nu un bour),ce a dispărut definitiv din spațiul nostru o
dată cu începutul veacului al-XVIII-lea.Trandafirul heraldic,la rândul lui a
fost luat drept un soare,iar soarele ce se află între cele două coarne ale
animalului a fost înlocuit cu o stea.

Cea mai veche dintre pecețile domnești,ilustrând stema moldoveană,așa

cum consideră o bună parte dintre istorici este cea observată într-un
document semnat de Petru I Mușatinul(a nu se confunda cu Petru cel
Mare-țar al Rusiei sec.al-XVIII-lea) pe la 1377. Începând din anul 1409,
este modificată forma coarnelor bourului, acestea fiind curbate înăuntru, în
relație cu dispariția bourului (Bos taurus primigenius) și cu forma coarnelor
de zimbru (Bison bonasus încă prezent până la începutul secolului al-XVIII-
lea).În anul 1563,sub patronajul lui Despot-Vodă scutul moldovenesc este
perezent sub o coroană princiară. În decursul secolelor al XV-lea și al XVI-
lea, stema Moldovei rămâne aproape neschimbată, cele mai semnificative
modificări fiind cele ale formei scutului.Apoi în secolul al-XVIII-
lea,elementele heraldice de pe stema Moldovei rămân în bună mă sură la
fel/aceleași,aceasta din urmă va fi din ce în ce mai decorată cu ornamente
,în bună măsură cu trofee cu diferite arme ori mai este susținută și de lei.
La începutul secolului al XIX-lea, stema cu capul de bour va fi așezată pe
un mantou de purpura căptușit cu hermină. Sub domniile lui Mihail
Sturdza și ale lui Grigore Alexandru Ghica se constată tendința de
modificare a aspectului animalului heraldic, bourul tradițional fiind înlocuit
cu zimbrul iar scutul apărând încadrat între doi delfini afrontați.

Istorici despre stema

Herbul” Moldovei reprezintă un scut cu capul de bour cu stea în frunte, avînd în dreapta o roză (mai
tîrziu – soarele), în stînga – semiluna. Pe parcursul veacurilor stema a suferit unele modificări
neesenţiale, dar, elementele de bază – scutul, capul de bour cu mobilele însoţitoare (soarele, semiluna)
– au rămas, practic, constante şi definitorii, reprezentînd dintotdeauna Simbolul Statalităţii Moldoveneşti.
În partea I „Gheografică”, capitolul VIII din „Descrierea Moldovei” (1716), D. Cantemir, preluînd subiectul
legendar, cunoscut de la Gr. Ureche şi M. Costin, privind descălecarea (= întemeierea) Moldovei, scrie
că „Dragoş a hotărît ca stema noii domnii să fie un cap de bour”.
Acest mesaj cu tărie de crez ne este juruit de marele cărturar moldovan, Mitropolitul Moldovei Dosoftei în
versurile:
La herbul Moldovei
Capul de bour, de heară vestită
Semnează putere ţării nesmintită.
Pe cîtu-i de mare fiara şi buiacă
Cornele-n păşune la pămînt îşi pleacă
De pe chip se vede buorul ce-i place
C-ar vrea în toată vremea să stea ţara-n pace.
http://www.moldovenii.md/md/section/280

Iar mitropolitul Dosoftei, în „Psaltirea în versuri” din 1673, scrie aceste stihuri la luminatul
ghierb al ţării Moldovei: „Capul cel de bour, de fiară vestită, / Semnează puterea ţării
nesmintită…”. În sfârşit în „Psaltirea din laşi” 1766, tipărită sub Grigore Ghica, găsim
următoarele stihuri politice: „Bourul, care stema ţării adevărat însemnează / Şi domnia
Moldaviei luminat o adeverează, / Măriei Sale lui Grigore, Domnul cel slăvit, / Carele din
fericitul Alexandru Ghica au odrăslit, / Domnind acum cu putere şi cu nădejde bună, /
Strămoşeasca sa patrie în pace şi dreptate plină…”.

Monedele lui Petru I, dimpreună cu amprenta sigilară păstrată pe actul omagial din 1387, constituie veritabile
documente heraldice moldoveneşti care aduc preţioase informaţii referitoare atât la stema dinastică, cât şi la cea
statală, în perioada de început a Moldovei.
Modificari ale stemei
Se poartă discuţii despre steaua care încoronează stema Moldovei: este una cu cinci colţuri, sau
şase, sau opt colţuri. Trebuie să luăm aminte că steaua Moldovei – este cu cinci colţuri, deoarece
reprezentările stemei, care s-au păstrat încă de la întemeierea statului moldovenesc în anul 1359
pînă în prima jumătate a secolului al XVII-lea indica în mod clar acest lucru. Imaginile de mai tîrziu
cu stele cu şase şi opt colţuri pot fi explicate prin faptul că, pictorii şi sculptorii care reprezentau
stema nu acordau importanţă numărului de colţuri.