Activitati pentru Intalnirea de dupa masa sau de

dimineata in alternativa educationala Step By Step

Oltean Ramona Cristina
Prof.inv.primar-Sc.Gimn.Andrei Saguna
,,Deva

APLICAŢIA 2: Storytelling

Titlul povestirii:,,Fetita cu chibrituri,,de Hans Christian Andersen

Tematici acoperite:basm trist, universul copilariei, familia

Valori promovate

-educarea unor trasaturi pozitive de caracter si formarea unei atitudini

morale aprecierea unei situatii concrete de viata ( situatii critice ) creerea
unei stari afective pozitive in urma careia copilul sa aiba compasiune fata de
persoanele aflate in dificultate

-Valori promovate-compasiune,empatie,responsabilitate

Timpul necesar-2 ore

Materiale necesare-flipchart,foi albe,carioci,creioane,foi

colorate,videoproiector

Jetoane,imagini ,colaje,chibrituri,marionete,costumatii specifice,decor

Obiectivele povestirii

-sa numeasca titlul si autorul povestirii

- sa afle mesajul povestirii cu ajutorul intrebarilor

-sa aiba atitudini tolerante fata de alti copii care apartin diferitelor clase
sociale

-sa ordoneze si sa recunosca imaginile care apartin povestirii-gen puzzle

-să interpreteze jocul de rol propus,ținând cont de specificul varstei

personajelor

-să-și activeze emoții ,sentimente,trăiri care să-I motiveze în actiunile

viitoare.

-să-și dezvolte spiritul civic și dorinta de a ajuta aproapele.

Povestea culeasă (textul)

Fetiţa cu chibrituri
de Hans Christian Andersen
Era un ger grozav; ningea şi începuse a înnopta: era ajunul Anului
Nou.

Pe frigul acela şi pe întunericul acela, mergea pe stradă o biată fetiţă cu

capul gol, şi cu picioarele goale. Avusese ea doar nişte papuci când plecase
de-acasă, dar nu-i folosiseră mult: erau nişte papuci mari, pe care mama ei
îi rupsese aproape, şi erau aşa de largi pentru ea, încât mititica-i pierdu
grăbindu-se să treacă o stradă, unde cât p-aci era să fie strivită între două
trăsuri. Unul din papuci nici nu-l mai găsise, iar celălalt îl luase un băiat
care zicea că vrea să facă din el leagăn pentru copilul lui, când o avea şi el
unul.
Fetiţa mergea cu picioarele ei goale, roşii-vinete de frig; şi-n şorţul ei
vechi ţinea strâns un vraf de cutii cu chibrituri şi mai avea şi-n mână o cutie.
Fusese o zi rea pentru dânsa şi nimeni nu-i cumpărase în ziua aceea nimic, şi
n-avea prin urmare nici un ban; şi-i era foame şi frig tare. Biata fetiţă!
Fulgii de zăpadă cădeau pe părul ei lung şi bălai, care se încreţea frumos pe
lângă ceafă, dar nu se gândea ea acum la părul ei creţ. Luminile străluceau
pe la ferestre, miros de fripturi se răspândea în stradă; era ajunul Anului
Nou, iată la ce se gândea ea.
Se opri şi se ghemui într-un colţ dintre două case, din care una ieşea în
stradă mai mult ca cealaltă. Îşi strânse picioruşele sub dânsa. Frigul o
pătrundea din ce în ce mai mult, şi totuşi nu-i venea să se ducă acasă;
aducea înapoi toate chibriturile, şi nici un bănuţ măcar. Tatăl său are s-o
bată; şi afară de asta, şi acasă nu era tot aşa de frig? Ei locuiau tocmai sub
acoperiş şi vântul sufla în voie, cu toate ca fuseseră astupate crăpăturile cele
mari cu paie şi cu trenţe vechi. Mânuţele ei erau aproape îngheţate de frig.
A! Un chibrit aprins le-ar putea face bine. Dac-ar îndrăzni să scoată unul,
numai unul din cutie, sa-l zgârie de zid şi să-şi încălzească degetele! Scoase
unul: hârşti! Cum mai trosni, si cum se aprinse! Chibritul ardea ca o
lumânărică, ţinu mânuţa deasupra flăcării. Ce lumină ciudată. I se păru
fetiţei că sta lângă o sobă mare de fier, care avea deasupra un capac lucios
de aramă. Înăuntru ardea focul şi era aşa de cald; dar ce-i oare asta? Fetiţa
îşi întindea acum picioruşele ca să şi le încălzească şi pe ele; flacăra se stinse
şi soba pieri; fetiţa rămase stând cu rămăşiţa de chibrit în mână.
Hârşâi un altul, care se aprinse, străluci, şi zidul în care bătea lumina se
făcu străveziu ca o pânză subţire. Fetiţa putu vedea până-ntr-o odaie unde
era o masă acoperită c-o faţă albă, pe care sclipeau porţelanuri subţiri; în
mijloc era o gâscă friptă umplută cu prune şi cu mere ce răspândeau un
miros plăcut; şi, lucru de necrezut, deodată gâsca sări de pe masa, şi veni cu
furculiţa şi cuţitul în spinare până la biata fetiţă. Chibritul se stinse, şi nu
mai avu în faţa ei decât zidul rece şi gros.
Mai aprinse încă unul. Deodată se văzu şezând sub un pom frumos de
Crăciun; e mult mai mare şi mai împodobit decât a văzut prin geamuri la
negustorul cel bogat. Mii de lumânărele ardeau pe crengile verzi, şi poze de
tot felul, ca cele ce împodobesc ferestrele prăvăliilor, păreau că-i zâmbesc.
Fetiţa ridică amândouă mâinile; chibritul se stinse: toate lumânărelele din
pom se înălţau tot mai sus, tot mai sus, şi ea văzu deodată că luminiţele
acelea erau stele. Una din ele căzu şi trase o dunga mare de foc pe cer.
"A murit cineva", îşi zise micuţa; căci bunica ei, care fusese foarte
bună pentru dânsa şi care acum nu mai trăia, îi spusese adesea: "Când cade
o stea, un suflet se înalţă la Dumnezeu".
 Mai trase încă un chibrit pe zid: şi se făcu o lumină mare, în mijlocul
căreia era bunica ei în picioare, şi era aşa de strălucitoare, o privea blând şi
duios!
– Bunică, strigă fetiţa, ia-mă cu tine. Când s-o stinge chibritul, ştiu că n-
o să te mai văd. Ai să pieri şi tu din faţa ochilor mei, ca şi soba de fier, ca şi
gâsca friptă, ca şi frumosul pom de Crăciun. Şi aprinse repede toate
chibriturile ce-i mai rămăseseră în cutie, căci voia să vadă mereu pe
bunicuţa ei. Se făcu o lumină ca ziua. Niciodată bunica nu fusese aşa de
frumoasă, aşa de mare. Ea luă pe fetiţă în braţele ei, şi amândouă zburară
vesele în strălucirea aceea, aşa sus, aşa sus, şi nu mai era acolo nici frig, nici
foame, nici griji; erau la Dumnezeu.
Dar în colţul dintre cele două case, când se lumină de ziuă, zăcea jos
fetiţa, cu obrajii roşii, cu zâmbetul pe buze… moartă, moartă de frig, în cea
din urmă noapte a anului. Ziua Anului nou o găsi acolo zgribulită cu
grămăjoara ei de cutii cu chibrituri, din care o cutie fusese arsă.
"A vrut să se încălzească"! zise cineva. Nimeni nu ştiu ce frumuseţi
văzuse faţa, şi-n ce strălucire intrase împreună cu bunica, în ziua Anului
nou.

Întrebări de debriefing

1.
De ce credeti ca am citit aceasta poveste?
Ce ati simțit, ce ati experimentat în timpul
activității?
Am vazut lacrimi,ce v-a facut sa aveti aceste reactii?
Ce am învățat/descoperit sau restructurat în urma activității?
Cum am putea pune în aplicare ceea ce am învățat/descoperit în viața de zi
cu zi?
Cunoasteti vreo situatie asemanatoare din viata de zi cu zi?
Voi ce ati face cu un chibrit?
Daca ati putea ,ce ati schimba la acest text?
Aveti vreo intrebare/sugestie pentru autor?

Sugestii pentru follow-up

Povestea este una tristă, atât pentru noi cât și pentru copii, însă ne determină
să reflectăm serios la viață: inevitabil ne gândim cât suntem de norocoși
având un acoperiș deasupra capului și mâncare pe masă. Lucruri care ni se
par firești, pe care nici nu le observăm, dar care pentru alții sunt un lux. În
timp ce noi nu știm cum vom petrece sărbatorile, există oameni pentru care
supraviețuirea în sine este o problemă.

Unii vor spune că povestea este tristă pentru un copil. Au dreptate, dar în
același timp ei pot învăța multe: vor afla că există și această latură a lumii, că
nu totul e veselie și că există copii mult mai defavorizați decât ei. Astfel, nu
vor fi șocați mai târziu, când se vor întâlni în realitate cu asemenea aspecte.

Fetița cu chibrituri este un basm valoros pentru faptul că ne invită să

reflectăm la aspecte importante ale vieții; este mai mult decât o simplă
poveste.

-Putem organiza lunar actiuni in care sa fim mai aproape de copiii care sunt
mai putin norocosi-Vizita la Casa Waldorf ,Simeria,Centrul de Plasament,
sau amenaja un colt in curtea scolii ,o cutie mare postala ,unde cei care au
nevoie de noi prieteni sau se afla in situatii critice sa ne lase un mesaj,pentru
a interveni si a da o mana de ajutor.

Referinţe
-biblioteca virtuala

APLICAŢIA 2: Jocul

 propuneţi un joc (precizând sursa) sau construiţi un joc

 completaţi documentul de mai jos în format electronic

Titlul jocului:Deseneaza-ti un vis

Tipul jocului:de animare a grupului
Tematici acoperite:dezvoltarea comunicarii si constiintei de sine
Valori promovate: respectul,cunoasterea propriilor nevoi,comunicarea
eficienta,ascultare activa,onestitate,incredere
Nivel de dificultate (uşor, mediu, greu)-mediu
Dimensiunea grupului-6-15 participanti-Varsta de la 15 ani la adult
Timp necesar-cel putin o ora
Materiale necesare-foi de hartie,creioane,carioca,ceai,pahare,mijloace audio
Obiectivele jocului (din perspectiva

cunoştinţelor, abilităţilor, atitudinilor)-o mai buna cunoastere a propriilor

nevoi si dorinte,invatarea de a comunica cu ceilalti
Regulile jocului-toti participantii stau asezati in cerc,fiecare participant isi
aminteste un vis care l-a marcat in mod special,asculta visele prezentate.

Participantii vor primi hartii,creioane,carioca si vor desena o scena din visul

povestit

Etapa de pregătire-auditie muzica relaxanta,pregatire material,servirea

unui ceai
Descrierea jocului
-dupa ascultarea viselor,se impart hartii si creioane,se vor reprezenta scene
din visele povestite,apoi desenele vor circula pe la participanti,care vor
comenta si vor face observatii

La sfarsit,in capatul sălii se pune un scaun gol și grupul se așează cu

scaunele la peretele opus.Pe rând fiecare va pune,imaginar,pe scaun un
personaj desenat si va dialoga cu el.Daca in desene,nu apar personaje,ci o
anume situatie ,se poate intra intr-o relatie cu aceasta.

Cel din urma va vorbi despre propriile trairi si emoții și va face observații
asupra celorlati componenti ai grupului.
Întrebări de debriefing şi evaluare

1.Ce ai avut de facut?

Cum te-ai simtit cand ti-ai reamintit visul?

Cum te-ai simtit cand ai ascultat visele celorlalti?

Cu ce culoare ai realizat desenul?

Cum te-ai simtit dupa ce ai povestit/desenat secventa din visul tau?

Te-ai eliberat dupa aceste activitati?

S-au creat conexiuni cu alti parteneri de discutie?

Este important sa impartasim cu ceilalti diverse trairi?

Ai repeta experienta traita?

Sugestii pentru follow-up

-organizarea lunara a unor actiuni de tip-,,Clubul visatorilor,,in care sa se

reintalneasca ,cei care simt, ca au fost ajutati prin aceasta actiune propusa.
Recomandări pentru facilitatori

Dialogul cu scaunul gol cere o anumita doza de spontanietate si capacitate

de a intra in rol.

Acest exercitiu scoate la iveala anumite parti despre sine,pune in lumina

anumite zone de conflicte intrapshice.

Referinţe-poate fi invitat si un psiholog scolar,consilier,etc.
Fişe de lucru* (dacă este cazul)