Sunteți pe pagina 1din 18

Ziua se măreşte,

Zăpada se topeşte,
Grădina a-nverzit,
Cine a sosit?
PRIMĂVARA

Salutare, primăvară,
Timp frumos, bine-ai
venit!
Voinicel cu haină albă,
Iese primul din zăpadă
Şi vesteşte-n toată ţara
Că soseşte primăvara?
GHIOCELUL
Colorat e ca o floare,
Trupul fin şi mic el are
Primăvara-i pe câmpie,
Spune,ce-ar putea să fie?
FLUTURAŞUL
Coada ca o furculiţă,
Roşioară sub codiţă,
Iarna plec de-aici din ţară,
Primăvara mă-ntorc iară.
RÂNDUNICA
Când în casă, când afară,
Pe gunoi și în cămară,
Nu seamănă, nici nu ară.
Când adormi, ea te trezește,
De ea somnul nu-ți priește.
Pe masă de pui mâncare,
Numai decât pe ea sare.
Orişice începi a face
Deloc nu te lasă-n pace.
MUSCA
Alexandru Donici

“Cuib de înţelepciune”
(M. Eminescu- Epigonii)
 a fost un poet şi fabulist român-basarabean;
 în 1835 este evidenţiat ca traducător în revista
moscovită Teleskop, traducând fabule de Puşkin
şi Krîlov;
 în cooperare cu Constantin Negruzzi traduce şi
publică o mulţime de creaţii ale clasicilor
literaturii universale.
•În anii 1840 şi 1842 editează două cărţi de
"Fabule" cu opere proprii, dar şi traduceri;
•Donici a avut un deosebit spirit de observaţie,
criticând în fabulele sale, defecte omenești,
punându-le pe seama unor animale, cu scopul
de a le îndrepta: Vulpea şi bursucul, Vulturul şi
albina, Greierul şi furnica, Lupul şi cucul,
Vulturul şi paingul, Momiţa şi două mâţe,
Lupul şi lupuşorul,Calul şi călăreţul...
,,Musca la arat” este o poezie scrisă de
Alexandru Donici. Nu este o poezie ca oricare
alta, ci este o fabulă. Prin intermediul ei,
autorul critică defecte omenești cu scopul de a
le îndrepta. Punând pe seama ființelor
necuvântătoare însușiri omenești, poetul critică
lăudăroșenia şi lenea unor oameni.
La Fontaine Grigore
Alexandrescu