Tema №1 MСL „Introducere în masajul de remodelare corporală

și SPA”
Plan:
1. Scurt istoric al masajului și SPA.
2. Definiția masajului.
3. Clasificarea masajului.
4. Locul masajului în cadrul kinetoterapiei și SPA.
Scopul temei:
Înțelegerea noțiunii de masaj, prin prisma obiectului său de studiu, a
locului în cadrul kinetoterapiei, a definițiilor clasice și moderne, a unor repere
istorice, a criteriilor de clasificare și a clasificărilor propuse.
Obiective operaționale:
• cunoașterea definițiilor clasice și moderne ale masajului și SPA;
• cunoașterea obiectului de studiu a masajului;
• înțelegerea locului pe care îl ocupă masajul în cadrul kinetoterapiei și
SPA;
• cunoașterea unor repere istorice privitoare la apariția și dezvoltarea
masajului în lume;
•cunoașterea criteriilor de clasificare și a clasificărilor propuse pentru
formele de masaj și SPA;
Conținutul:
1. Scurt istoric al masajului.
Multiplele variante ale probabilității provenienței terminului masaj (de la
franceza, araba, latina, ivrita) sunt o dovadă veritabilă a prezenței tehnicii
masajului la popoarele antichității.
Masajul ca metodă de tratament era folosit în Egiptul antic, China, Japonia,
Grecia, masajul curativ, igienic, sportiv erau pe larg utilizate în Roma Antică. Din
antichitate provin descrierile metodelor de tratament prin acupunctură, și presarea
punctelor corporale. Monumentele antichității: confirmă faptul că asirienii,
persanii, egiptenii, cunoșteau bine tehnica masajului și automasajului.
1
 În Europa atenție masajului au început să-i atragă în epoca Renașterii. În
lucrarea clinicistului francez J.Tisso, ediția anului 1780, sunt date exemplele
eficacității gimnasticii și masajului. Anume acestui autor îi aparține renumita frază
«Mișcarea poate frecvent înlocui diverse medicamente, dar nici un medicament nu
va înlocui mișcarea».
Din punct de vedere metodic masajul curativ a fost argumentat de suedezul
P.H.Ling, care a sistematizat manevrele, elementele și formele masajului grecilor
antici, romanilor, chinezilor. Cu toate că Ling nu a formulat o clasificare clară și o
argumentare științifică a manevrelor masajului, lucrarea lui a contribuit la
răspîndirea largă a masajului în Europa.
Din aceste timpuri varietățile masajului și gimnastica medicală au fost
aplicate activ în multe țări, unde au apărut lucrării cu rezultatele aplicării masajului
în tratamentul maladiilor, argumentării fiziologice a acțiuni masajului, recomandări
pentru utilizarea masajului.
La finele sec.19 în țările Europei au luat amploare practicarea exercițiilor
fizice, organizarea competițiilor sportive, utilizarea masajului la sportivi.
În 1906 Zabludovskii a menționat influența pozitivă a masajului penru
restabilirea capacității de efort sportiv, iar savantul francez Costa în acelaș an a
formulat argumentarea fiziologică și metodica masajului sportiv. Savanți germani
în anii 50 ai sec.20 au dezvoltat fructuos teoria și practica masajului segmentar și
periostal.
În jumătatea a doua a sec. XX se fondează în sistemele de ocrotire a
sănătății “medicina recreativă”. Recreația (de la lat. Recreațio) – prezintă un
complex de procedee asanative efectuate cu scop de restabilirea stării normale și
capacității de muncă a subiectului sănătos dar obosit, extenuat. La finele sec. XX
categoria recreației active au denumit-o velnes direcționare, iar cea pasivă – SPA.
La momentul actual SPA se prezintă ca biznes fondat pe metode unicale de
asanare.

2
 În anul 1991 a fost creată asociația internațională de SPA (“International
SPA Association – I SPA”), iar experții acesteia peste 5 ani au formulat definiția
SPA: SPA – este o instituție menirea căreia este ameliorarea stării generale a
subiectului prin diferite servicii profesionale care printre cele multiple pot include
ingrigirea pielii, proceduri corporale, fitnes, alimentație rațională, practici
spirituale ce contribuie asanării corporale, conștiinței și spiritului uman.

2. Definiția masajului și SPA.

Pentru a înțelege însemnătatea acestui termin este necesar de a semnifica
următoarele.
Masajul este o parte indispensabilă al unui element de bază al fizioterapiei
– ramura medicinii, care utilizează factori naturali în scop curativ și profilactic, și,
în particular face parte din metode bazate pe acțiunea energiei mecanice. Acestea
includ: nemijlocit însăși masajul, acupunctura, vibroterapia, terapia ultrasonică și
baroterapia. Așa metode, cum sunt terapia manuală, mecanoterapia cu diverse
dispositive mecanice și aparate, dar și gimnastica medicală, care asociază actul
motric și contactul tactil al operatorului cu pacientul se referă la kinetoterapie
(tratamentul prin mișcare), care, la rândul său, de asemenea este o modalitate de
acțiune fizioterapeutică.
În conformitate cu opinia profesioniștilor la momentul actual masajul –
este o metodă fizioterapeutică, care include un ansamblu de manevre mecanice
dozate (inclusiv și deformarea mecanică în diapasonul ultrasunetului), efectuat de
mâinile sau (mai rar) de picioarele masorului sau instrumente speciale pe diferite
regiuni ale corpului, fără penetrarea pielii și mobilizarea elementelor articulare ale
aparatului locomotor.
SPA – masajul prezintă o varietate a masajului profilactic asanativ
folosit în cadrul SPA în scopul:
• fortificării sănătății și profilaxiei maladiilor;
• corecției figuri;

3
 • corecției stării psihoemoționale a clientului.

3. Clasificarea masajului.
Clasificarea sistemelor de masaj poate fi elaborată în dependență de
timpul, locul și prioritatea autorului care a propus-o:

Clasificarea sistemelor de masaj

Sistemele de masaj
După timpul După locul După prioritatea
elaborării elaborării autorului creativ
a) scoase din utilizare naționale a) create de autor (individuale)
b)utilizate în prezent b) școli (colective)
c) tradiționale (populare)

Schema propusă permite a da răspuns în fiecare caz concret la următoarele

întrebări: în care perioadă istorică, în care localitate (țară, regiune), de care popor,
de cine personal sau de care grup de persoane a fost creată sistema de masaj
analizată? De exemplu: sistema care nu se mai folosește a școlii suedeze de masaj
a lui Ling sau sistema ruso-germană a masajului clasic utilizată în prezent.
Clasificarea actuală a tipurilor de masaj prevede divizarea lor în cinci grupuri de
bază: în dependență de scopul aplicării, sarcinilor necesare pentru acea sau altă
sferă de utilizare, metodele (procedeul), mijloc de utilizare și regiunea utilizării. În
acest mod se subînțelege răspuns la întrebările: ce, pentru ce, cine, cu ce și unde?
În dependență de scop tipurile masajului pot fi curative sau profilactice. În
dependență de sarcinile necesare pentru sfera de aplicare: în medicină, sport,
cosmetologie, industrie. În practica medicală – îndeplinirea sarcinilor de tratament
sau profilaxie a maladiilor, în sport – sarcinilor medicinii sportive, cosmetologie –

4
«medicinii estetice», iar în industrie – prevenirea bolilor profesionale. Reiese, că
independent de sfera de aplicare masajul poate fi folosit pentru tratament sau
prevenirea patologilor concrete.
Metodele se deosebesc în dependență de aceia, cine efectuează
manevrele: masorul sau sinestătător; sau variante – cîțiva masori simultan, frecvent
doi – « masajul în pereche» sau unul celuilalt în calitatate de «masaj reciproc».
Mijloacele de bază includ cele tradiționale efectuate cu mîinile sau
picioarele masorului dispositive ( rolete pentru masaj, perii etc.) sau aparate
speciale (masajoare).
Clasificarea tipurilor de masaj
Tipurile de masaj
Scopul Terapeutic
masajului Profilactic
Sfera Medical
aplicării Cosmetic
Sportiv
Industrial
Metoda Masaj
aplicării Automasaj
Reciproc
În pereche
Mijlocul A. De bază:
aplicării Manual
Pedial
Instrumental
B. Aparate
a) vibromasaj
b) hidromasaj
c) baromasaj

5
 C. Asociate:
cu fizioterapia
cu kinetoterapia
cu pshihoterapia
cu farmacoterapia
cu intervențiile chirurgicale
Regiunea A. Regionale:
aplicării general
parțial
B. Zonale:
Segmentar
Punctiform
Microzonal
Conjuctiv
Miofascial
Periostal
C) Specializate:
reanimațional
urologic
ginecologic
dermatologic
oftalmologic
otorinolaringologic
logopedic
stomatologic
visceral

Mijloacele asociate sunt acele ajenții activi ale cărora la utilizarea

simultană de rând cu energia mecanică pot fi orice alți factori mecanici (criomasaj,

6
terapia manuală etc.) metode psihoterapeutice, farmacoterapia (masaj cu uleiuri
etc.), inclusiv și intervenții chirurgicale (masaj direct cordial).
Masajul regional prezintă prelucrarea integrală a corpului sau a unei părți
a lui (membrul superior, abdomenul etc.), masajul zonal- a unor sectoare
diferențiate (puncte de acupunctură, zone trigher, țesut conjuctiv, periostul etc. ),
masajul specializat – a unor organe (uterului, intestinului, cavității bucale etc.). În
clasificarea dată nu se folosesc frecvent necritic admisă noțiunea de „masaj
reflector” deoarece toate formele de masaj se bazează pe folosirea reflexelor
(cutanato-motorii, cutanato-viscerale, proprioceptive etc,)

4. Locul masajului în cadrul kinetoterapiei și SPA.

Locul masajului în kinetoterapie și SPA. Masajul este alături de gimnastica
medicală, un mijloc de bază, specific al kinetoterapiei, putând fi considerat
indispensabil din punct de vedere al aplicării unui tratament eficient. La efectuarea
complexelor de exerciții din cadrul kinetoterapiei aplicarea masajului până la
exerciții, în întreruperile efectuării lor și după ele, contribuie la diminuarea
durerilor, stimularea efectului decontracturant, diminuarea sau lichidarea
edemelor, ameliorării circulației sangvino-limfatice, ameliorarea contractibilității
musculare. Includerea în programul tratamentului kinetoterapeutic a masajului
ținând cont de specificul fiecărei boli,traumatism contribuie la sporirea
randamentului procesului de reabilitare. La pacienți care suferă de boli
cardiovasculare sarcinile fizice dozate adecvat (mersul dozat, exercițiile fizice) au
o influență mai pozitivă în caz cînd sunt asociate cu masajul curativ. Din cadrul
unui program complex terapeutic nu trebiue să lipsească recomandările privind
activitatea independentă a pacientului și, din acest punct de vedere, în cazul
masajului trebuie selectate cu grijă acele metode, procedee și tehnici pe care
pacientul le poate învăța și aplica eficient și fără riscuri.

7
 La executarea masajului-SPA este strict necesar folosirea influenței în scop
anumit asupra celor cinci organe de simț ale clientului. Scopul final al masajului
SPA este armonizarea corpului, conștiinței și sufletului omului.
Latura deosebitoare și obligatorie a SPA-masajului este influența nu numai
tactilă, dar și influența direcționată asupra a toate cinci organe a celui masat. Pentru
realizarea eficace a sarcinii concrete maestrul SPA organizează fiecare canal al
informației de intrare în modul respectiv pentru excluderea pătrunderii informației
„întâmplătoare” sau haotice. Aromele, sunetele, peisajele, informația despre
particularitățile suprafețelor contactante, gustul – toate aceste caracteristici ajung la
sectoarele respective ale creerului prin intermediul organelor de simț ale celui
masat – nas, urechi, ochi, suprafețele contactante active și pasive și însfârșit –
limbă. Este important, ca toți acești analizatori nu pur și simplu să comunice
„centrului” „despre plăcut”- e important ca aceste comunicări infomaționale să
corespundă din punct de vedere al problemei realizante, confirmându-se și
amplificându-se una pe alta.
Masajul – SPA prezintă o acțiune (influență) cu rezultat prealabil cunoscut,
efectul programat este garantat.

Întrebări de control:
1. Scurt istoric al masajului și SPA.
2. Definiția masajului și SPA
3. Clasificarea masajului.
4. Locul masajului în cadrul kinetoterapiei și SPA.
Bibliografie:
1. Caun E.,Godorozea M., Girlea S., 2008, Masaj, curs universitar,
USEFS,Chișinău.
2. Caun E., 2012, Gimnastica medicală în ortopedie Masaj. Note de curs,
USEFS, Chișinău.

8
 3. Sidenco L., 2003, Masajul în kinetoterapie, Editura fundației „România
de Mâine”, București.
4. Огуй В. Массажные технологии в СПА и фитнесе.//Фитнесс-
репорт. 2006. №11.
5. Еремушкин М.А. Массаж от классики до экзотики. Полная
энциклопедия систем, видов, техник, методик. – М.: Эксмо,2012. – 384 с.