I.

Semnele de alarma in caz de

urgenta in munti.

II.Accidentele ce pot parveni

in timpul explorarii zonelor
muntoase.

III. Transportarea si acordarea

primului ajutor medical.
 I. Semnele de alarma in munti .
La munte alarma, care inseamna si chemare in ajutor, se face prin
lansarea in spatiu a sase semnale pe minut, la intervale egale intre
ele, adica un semnal la zece secunde. Semnalele lansate pot fi
luminoase, acustice sau vizuale.

Semnalele luminoase se pot realiza cu diferite mijloace: noaptea,

prin emiterea celor sase semnale de lumina cu ajutorul lanternei, a
unui felinar, sau a oricarei surse luminoase sau prin lansarea a
sase rachete de mana, la intervale de cate zece secunde sau trase
din pistol; prin acoperirea-descoperirea unui foc, a flacarii unui
aragaz sau chiar a unei lumanari cu o patura ori un hanorac; prin
aprinderea succesiva, la intervale cerute de cod, a cate sase
chibrituri. Ziua, semnalele luminoase se pot improviza cu o
oglinda ce reflecta razele soarelui sau cu rachete lansate manual
sau cu pistolul.
 Semnalele acustice se pot lansa prin tipete, fluieraturi
(executate din gura sau cu fluierul - chiar unul
improvizat -), prin lovirea unui obiect metalic de
rezonanta (piolet, ceaun, bete de cort, gamela, plosca,
butelie de aragaz, linguri etc) la intervalele cerute de
cod.

Semnalele vizuale altfel decat cele luminoase, care

si ele se vad-se pot executa prin fluturarea, prin
ridicarea unei esarfe improvizate dintr-un obiect
vestimentar (camasa, tricou, hanorac, pulover,
pantalon, patura etc.) ori prin ridicarea deasupra
capului, sau pe o inaltime, a unei crengi de brad, a
oricarui alt obiect sau macar prin ridicarea, cat mai sus
a unui brat.
FOARTE IMPORTANT: cele sase semnale,
de orice natura ar fi ele se lanseaza fiecare la
zece secunde, timp de un minut; intre ele se
face o pauza de un minut-doua; este lesne de
inteles ca semnalele de alarma se lanseaza in
directia potecilor montane, a cabanelor,
hotelurilor sau localitatilor apropiate.
In cazul in care turistul care are nevoie de
ajutor se afla intr-un refugiu alpin, sau in
vecinatatea lui, el da alarma inaltand imediat
fanionul rosu. Acesta avand dimensiuni de 2 x
2 metri, se afla obligatoriu, in dotarea fiecarui
refugiu sau casa de adapost nepazita.
 II.Accidentele ce pot parveni in timpul explorarii zonelor muntoase .
Cele mai des intilnite traume ce pot parveni in timpul explorarii zonelor
muntoase sunt :
• Contuziile la nivelul tesutului cutanat;
• Luxatii,entorse,rupturi :1.musculare: 2.ligamentare 3. de tendon 4.
tesutului osos;
• Hemoragii interne si externe.

Simptome:
• Durere la mișcare și atingere;
• Inflmare;
• Impotenta functionala;
• Stari fibrile;
• Ameteli etc.
 III.Acordarea primului ajutor medical.
Ranile sunt rupturi ale pielii si tesuturilor, care duc la scurgerea
sangelui in afara (hemoragie), lasand posibilitatea patrunderii
microbilor si infectarii ranii sau chiar a intregului organism. Ranile
pot sa apara in urma unor accidentari in contact cu unele corpuri
taioase sau ascunse sau in urma unor caderi, arsuri, etc.
Persoana care acorda primul ajuotr se va spala pe maini cu apa si
sapun. La inceput, aceasta va curata rana de jur-imprejur si
dinauntru in afara cu o substanta dezinfectanta, ca de exemplu: apa
oxigenata, tinctura de iod, alcool, hipermanganat de potasiu etc.
Mai apoi, se va desface pachetul cu pansament, atingand numai
marginile lui. Se taie din el o bucata, cam de doua ori mai mare
decat rana, se impatura si se aplica pe rana. Deasupra se va aplica
vata iar in final se bandajeaza cu o fasa.

Entorsele sunt rasuciri, indoiri sau intinderi fortate ale

ligamentelor, fara ca oasele sa iasa din articulatia lor. Ele sunt
extrem de dureroase si cel mai des duc la umflarea incheieturii, la
miscari dificile si chiar imposibile. Cele mai frecvente situatii sunt
entorsele gleznei. Acestea se produc in general prin alunecare sau
calcare gresita.
Primul ajutor consta in acoperirea labei piciorului (in afara de
degete) cu un strat gros de vata, dupa care se face un pansament in
forma de opt. Bandajul se unda cu apa rece si se face de urgenta
transportul accidentatului la medic.
Luxatiile pot fi produse dupa un efort brusc, o lovitura sau o rasucire puternica, care provoaca
nu numai intinderea sau ruprerea ligamentelor (ca in entorsa), ci si deplasarea, iesirea capului
osului din articulatie.
La locul unde se produce luxatia, incheietura se umfla, devine dureroasa, iar membrul isi
modifica aspectul normal. Cele mai frecvente luxatii se produc in locurile cele mai expuse
agentilor vatamatori, cum sunt: degetul mare de la mana, articulatiie umerilor si ale gleznei.
Mare atentie, in luxatii nu e voie sa incercati repunerea oaselor la lor, deoarece se pot prinde in
articulatii nervii, complicand astfel situatia.
Primul ajutor consta in imobilizarea membrului in pozitia cea mai comoda (care nu provoca
durere) si transportul accidentatului la spital.
Luxatiile membrului superior se imobilizeaza, punandu-l intr-o esarfa, iar articulatia luxata a
membrului inferior (cel mai frecvent – glezna piciorului) se bandajeaza, cat si in cazul
entorselor.
Fracturile sunt rupturi ale oaselor prin lovituri puternice sau
prin cadere. Fracturile pot fi inchise, cand sunt rupte numai
oasele, nu si pielea din apropiere si deschise, cand unul sau
ambele capete ale osului fracturat ies afara din piele.
Fracturile inchise sunt imobilizate cel mai des folosind atele
gata confectionate sau pe care le confectionati repede, din
diferite materiale avute la indemana (scanduri, bucati de carton,
bastoane, etc.). Atelele trebuie sa fie destul de lungi astfel incat
sa prinda intre ele ambele articulatii ale osului fracturat.
Evident, ele trebuie captusite cu vata sau cu carpe, in special
deasupra locului fracturat. Mai apoi, acestea ele sunt fixate cu
fase, carpe sau curele, evitand innodarea capetelor direct pe
fractura.
In cazul in care nu aveti atele la indemana, veti folosi corpul
accidentatului drept obiect de sprijin pentru membrul
fracturat. Astfel, o fractura a bratului o puteti imobiliza legand
bratul de corp. Fractura unui segment al unui membru inferior o
puteti fixa legand membrul accidentat de cel sanatos.
In fracturile deschise pentru inceput trebuie sa opriti
hemoragia, aplicand garoul, dupa care veti pansa rana si abia
apoi se face imobilizarea.
 Transportarea
In functie de categoria de urgenta se acorda primul ajutor si se asigura transportul accidentatilor:

-bolnavul politraumatizat, constient, va fi lungit pe spate;

- bolnavul politraumatizat, in stare de inconstienta, mai ales daca are si traumatism cranian, va fi lungit pe
orizontala, insa cu capul pe o parte;

- bolnavul care a pierdut mult sange prin hemoragie va fi culcat pe spate cu corpul inclinat astfel incat capul
sa se afle mai jos decat restul corpului;

- bolnavul cu rani ale abdomenului va fi culcat pe spate cu coapsele flectate;

- in fracturile coloanei vertebrale bolnavul se aseaza pe spate pe un plan dur;

- in cazul fracturii coloanei cervicale (oasele gatului) bolnavul se aseaza pe spate;

- in traumatismele toracice cu fracturi ale coastelor, daca bolnavul nu prezinta tulburari respiratorii (sufocare,
cianoza, agitatie) va fi asezat pe spate cu toracele ridicat cat mai sus.

- dezangajarea victimei sa se faca astfel incat capul gatul si trunchiul sa se mentina in acelasi plan;
Va multumesc pentru atentie !
Sfirsit !