Importanţa teoriei Heliocentrice în calitate de adevăr ştiinţific absolut.

A elaborat: Florea Ion, gr.312 k

Perioada Renașterii a constituit ceea ce a fost, poate, cea mai semnificativă perioadă de
descoperire și dezvoltarea științelor din întreaga istorie. Această perioadă a precedat iluminismul.
Printre realizările semnificative din această perioadă, au fost responsabile de introducerea ideiilor
precum ce ar alcătui un sistem solar heliocentric și legi ale mișcării planetare. Promotorii care au
promovat și au clădit punctul de reper, a ideilor revuluționiste au fost: Nicolaus Copernicus,
Galileo Galilei, și Johannes Kepler, ca prin urmare ideile fiercăruia fiind completate reciproc sau
susținute într-o oare care măsură, formînd conexiuni eterne.

În astronomie teoria heliocentrică reprezintă ideia precum că Soarele se află în centrul Sistemului
Solar, această teorie explicînd observațiile și nedumeririle multor astronomi. Prin urmare Terra
se rotește în jurul axei sale, și respective o realizînd mișcarea de revoluție a Pămîntului, adică
365 zile, 6 ore, 9 min, 9 sec.

Ca element revuluționar acesta încălca modelul religios dominant existent la vremea respectivă,
ceea ce a fost un avertisment cu privire la schimbările profunde și importante care vor veni odată
cu Revoluția Științifică și dezvoltarea umanismului ca ideologie predominantă. Teoria
heliocentrică este baza și fundamentul întregii astronomii moderne.

Drept dovadă a afirmațiilor prezentate în teoria heliocentrică au fost înaintate următoarele

ipoteze ce au condiționat un proces avangardist în sfera astronautică, cu o eventuală integrare și
în alte domenii,astfel :

 În centrul Universului se află Soarele şi nu Pământul;

 Pământul sferic şi planetele asemănătoare lui se mişcă în jurul Soarelui, în acelaşi sens şi
se rotesc în jurul unuia din diametrele lor;

 Orbitele planetelor sunt circulare;

 Mişcările planetelor sunt uniforme, iar vitezele liniare sunt cu atât mai mari, cu cât
planetele sunt mai apropiate de Soare şi invers;
 Determinarea cu o mare probabilitate a distanței lor relative de la soare.
Extinderea teoriei a contribuit la dezvoltarea fizicii si mecanicii. Faptul că oamenii de știință
care au efectuat cercetarea în aceste domenii a fost o întrebare importantă - de ce mișcarea lumii
nu este resimțită de oameni? Răspunsul a fost relativitatea de mișcare. Sistemul geocentrică și
heliocentrică a lumii, în mai multe moduri reprezintă efectul gravitației. În primul caz, baza
acestei puteri sunt sferele imbricate, și pe baza teoriei heliocentrice mai târziu a fost formulată
legea relativității, precum și principiul de inerție. Pe baza acestor cunoștințe, oamenii de știință
au dezvoltat o metodă generală prin care sa rezolvat aproape toate problemele de mecanica.

În concluzie pot menționa că în ciuda progreselor considerabile de mijloace tehnologice de

explorare a spațiului, chiar și astăzi, nu încetează dezbaterea cu privire la locul Pământului în
univers, care a afectat sistemul geocentric și heliocentric al lumii. Această teorie ce combătea
conceptualismul religios al acelei perioade mult timp a fost ferită de ochii și gîndurile lucide ale
omenirii, ca rezultat a indus stagnarea domeniilor sus menționate, și nu doar,necătînd la faptul că
a fost nevoie de-a rezolva incorențele dintre calendarul Gregorian și timpul real . Importanța
fundamentală al acestei idei a fost dorința obținerii unor noi perspective și elucidarea neclarități
acelui timp.