Protecția și asistenta victimelor traficului de ființe umane.

Conceptul de trafic nu este unul nou şi a fost pentru prima dată utilizat în secolul XVI, în calitate
de sinonim pentru comerţ. Astfel, acest termen nu avea conotaţii negative. Totuşi, către secolul
XVII, traficul a început a fi asociat cu vânzarea ilicită şi/sau neloială a mărfurilor. Deşi la
începuturi, prin trafic se înţelegea, în mare parte, vânzarea de droguri şi arme, către secolul XIX
această noţiune mai includea şi comerţul cu fi inţe umane tratate ca bunuri şi vândute în sclavie.
Acest comerţ „tradiţional” cu sclavi a fost scos în afara legii spre fi nele secolului XIX. La
începutul secolului XX, termenul de trafic, de cele mai multe ori, se referea la „comerţul de
sclavi albi”, care reprezenta circulaţia peste frontierele internaţionale a femeilor şi copiilor în
scopul prostituţiei. Doar spre fi nele anilor 1990, traficul a fost asociat cu prostituţia şi
exploatarea sexuală a femeilor şi copiilor.

Astfel, începînd cu secolul XXI la inițiativa ONU a fost adoptat Protocolul cu privire la traficul
de ființe umane, în care sunt stipulate toate măsurile interprinse în cazul depistării unor astfel de
cazuri. Respectiv au loc măsuri în privința protecției și asistenței victimelor, care indică cu
exactitate ce și cum se aplică acele măsuri:

Victimele au dreptul la asistență și sprijin de îndată ce autoritățile competente au motive

rezonabile să creadă că este posibil ca aceste persoane să fi fost obiectul traficului.

Asistența, include:

 Victimele au dreptul la asistență și sprijin înainte de procedurile penale, pe parcursul

acestora și pentru o perioadă de timp sufi cientă după încheierea lor.
 Acordarea de asistență și sprijin nu ar trebui să fi e condiționată de dorința victimei de a
coopera pe parcursul cercetării, urmăririi penale sau al procesului; în cazurile în care
victima nu își are reședința legală în statul membru respectiv, ar trebui să se acorde
asistență și sprijin în mod necondiționat cel puțin pe parcursul perioadei de refl ecție.
 Asistența și sprijinul pot fi acordate numai cu consimțământul victimei și în cunoștință de
cauză.
 Victimele au dreptul la un standard de viață în măsură să le asigure cel puțin subzistența,
la o cazare adecvată și sigură și la asistență materială.
 Victimele au dreptul la tratamentul medical necesar, inclusiv la asistență psihologică,
consiliere și informare.
 Victimele au dreptul la servicii de traducere și interpretariat, dacă este cazul.
  Victimele cu necesități speciale (cu precădere în ceea ce privește sarcina, starea de
sănătate, un handicap, o boală fi zică sau mintală sau cele care au făcut obiectul unor
forme grave de violență fi zică, sexuală sau psihologică) benefi ciază de tratament
corespunzător.
 Victimele au dreptul, în funcție de necesitățile lor și în mod gratuit, la servicii confi
dențiale de sprijinire a victimelor, care acționează în interesul victimelor înainte, în
timpul și pentru o durată adecvată după încetarea procedurilor penale. Membrii familiei
au dreptul la servicii de sprijinire a victimelor în funcție de necesitățile lor și de gravitatea
prejudiciului suferit ca urmare a infracțiunii săvârșite împotriva victimei.
 Victimele au dreptul de a solicita azil și de a fi informate cu privire la posibilitățile de a
obține protecție internațională și ar trebui protejate împotriva returnării (întoarcerea în
țara în care există un risc de deces, tortură sau alte pedepse sau tratamente inumane sau
degradante).

Protecția include:

 Victimele au dreptul la o protecție adecvată, pe baza unei evaluări individuale a

riscurilor. Evaluarea individuală ar trebui să fi e promptă și să identifi ce nevoile
specifice de protecție și să stabilească dacă și în ce măsură victimele ar putea beneficia de
măsuri speciale pe parcursul procedurilor penale, din cauza unei vulnerabilități deosebite
la victimizare secundară și repetată, la intimidare și la răzbunare.
 Fără a aduce atingere dispozițiilor din dreptul intern, victimele trafi cului de persoane nu
ar trebui să fi e judecate sau pedepsite pentru implicarea acestora în activități
infracționale pe care au fost obligate să le săvârșească ca urmare directă a faptului că au
făcut obiectul trafi cului de persoane.
 Datele cu caracter personal ale victimelor pot fi colectate de la victime numai în scopuri
specifice, explicite și legitime și în cadrul sarcinilor autorităților competente și pot fi
prelucrate numai în scopul în care au fost colectate. Prelucrarea datelor trebuie să fi e
legală, adecvată, relevantă și neexcesivă (în raport cu scopurile pentru care au fost
colectate).
 Datele cu caracter personal ale victimelor trebuie să fi e șterse sau trecute în anonimat
atunci când nu mai sunt necesare pentru scopul în care au fost colectate.
 Victimele au dreptul la informații încă de la primul contact cu autoritățile competente
(cum ar fi poliția, autoritățile judiciare etc.) și, pe cât posibil, în limbile înțelese în
general.
 Consilierea juridică și reprezentarea juridică sunt gratuite în cazul în care victima nu
dispune de resurse fi nanciare sufi ciente etc.

Concluzie
Majoritatea, sau chiar în proporție de 90 la sută din victimele traficul de ființe,sunt acea
pătură a societății care întîlnesc dificultăți de a se adapta și a face față cerințelor
comunității contemporane sau mai simplu spus, social vulnerabili, eii find nevoiți să
recurgă la acțiuni mai mult sau mai puțin sigure și care ar intimida drepturile și libertățile,
însăși ale persoanei. Ceea ce se vede la moment, este ca R.M este în continuu progres,ca
rezultat a scăderii ratei de infracțiuni la acest capitol, victimile fiind susținute atît juridic
cît și social.

A realizat : Florea Ion

Grupa : 312 K.