Universitatea “Alexandru Ioan Cuza”, Iaşi

Facultatea de Teologie Ortodoxă, “Dumitru Stăniloae”

Impactul tehnologiei asupra omului

Studenti:

Ceahlau Ioan

Ceahlau Gabriel
 Tehnologia face parte din viața noastră; la nivel mondial de exemplu peste
trei miliarde de oameni folosesc Internetul. Comparativ cu anul 2000, în anul
2015, numărul de utilizatori ai Internetului a crescut cu 806 %. Aceste cifre ne
fac să ne gândim la efectele pe care tehnologia le are asupra noastră.

Cum face însă față creierul nostru dezvoltării tehnologice atât de rapide?
Răspunsul este simplu. Se adaptează. Datorită unei proprietăți unice numită
plasticitate, creierul nostru se modifică în funcție cu experiențele sale cu mediul.
Creierul nostru s-a adaptat de-a lungul istoriei cu scopul de a ne pregăti pentru a
face față cerințelor cu care ne confruntăm. Astfel, de fiecare dată când realizăm
o anumită sarcină, anumite conexiuni între neuroni sunt întărite, în timp ce altele
se pierd.

Influențează tehnologia modul în care noi gândim?

Se pare că da. Un studiu apărut în 2011 în prestigioasa revistă Science

arată că, datorită accesibilității crescute a informației prin intermediul
motoarelor de căutare (Google), ne este mai greu să ne amintim o informație,
însă ne este mult mai ușor să ne amintim unde o putem găsi. Până la urmă și
aceasta poate fi o dovadă pentru flexibilitatea creierului. În loc să fie
supraîncărcat cu informații, el păstrează resurse pentru a le utiliza în alte
scopuri. Așadar, Internetul a devenit un fel de memorie externă în care stocăm
informația. Dar poate fi aceasta explicația pentru inversarea efectului Flynn
(creșterea performanței la testele de inteligență de-a lungul generațiilor), dat
fiind că, în ultima perioadă, în loc ca scorurile la inteligență să crească la
generațiile viitoare, apare o pantă descendentă, respectiv acestea scad.

In acest caz aș putea enumera un studiu efectuat in 2018 în Marea Britanie

care a arătat că fenomenul intitulat "amnezie numerică", adică incapacitatea de
a ţine minte numere de telefon, este din ce în ce mai răspândit. Astfel, 47% din
populaţia adultă a Marii Britanii nu ştie numărul de telefon al partenerului pe
de rost, iar 61% nu l-a memorat pe cel al celui mai bun prieten1. Acum 20 de
ani, când telefonul fix constituia principalul mod de a comunica la distanţă,
majoritatea oamenilor cunoştea numerele de telefon ale persoanelor apropiate.
Astăzi, însă, agenda telefonului mobil a preluat sarcina memorării acestora.

1Catarina Katzer, CYBERPSIHOLOGIA. Viata in retea: cum ne schimb@ Internetul?, Editura

ALL,pg 87-88
 Acelaşi studiu a relevat faptul că 4 din 10 persoane au recunoscut că,
atunci când şi-au pierdut telefonul mobil sau le-a fost furat, nu au putut să ia
legătura cu persoanele apropiate, deoarece nu ştiau pe dinafară numărul de
telefon. Rezultatele acestui studiu au fost comentate de un specialist în
psihologie, Dr. Glenn Wilson: "Odată ce tehnologia devine mai sofisticată,
propriile noastre amintiri dispar pe măsură ce ajungem să contăm pe
informaţiile stocate pe telefoanele mobile sau online. Pe lângă faptul că această
dependenţă de tehnologie poate deveni problematică în clipa în care memoria
externă devine inacesibilă sau este pierdută, există riscul ca agilitatea mentală
a indivizilor să fie afectată. Ca în cazul multor alte competenţe, memoria
trebuie exersată dacă dorim să nu se atrofieze".2
Pe măsură ce accesul la Internet devine din ce în ce mai facil, iar
telefoanele mobile inteligente permit accesul la întreaga cunoaştere a omenirii în
aproape orice moment, va fi din ce în ce mai greu să rezistăm tentaţiei de a
externaliza memoria. Acest lucru se întâmplă deja, poate fără să ne dăm seama.
Un studiu efectuat pe un eşantion de 3.000 de persoane de către un reputat
neurolog, Ian Robertson, a evidenţiat faptul că persoanele tinere au o capacitate
mai redusă decât cele mai în vârstă de a-şi aminti detalii personale despre
oamenii din viaţa lor. Când au fost întrebate dacă ştiu data de naştere a unei
rude, 87% din persoanele de peste 50 de ani au ştiut răspunsul, lucru valabil
pentru doar 40% dintre persoanele mai tinere de 30 de ani. Dincolo de această
cercetare, se poate observa în ultima vreme tendinţa, mai ales în rândul tinerilor,
de a folosi reţeaua de socializare Facebook ca o formă de memorie externă ce
stochează informaţiile personale esenţiale ale persoanelor apropiate.
Cercetătorii investighează impactul pe care tehnologia din viaţa noastră îl are
asupra modului în care învățăm și ne amintim informațiile. Unele studii au
sugerat că dependența noastră de tehnologie şi Internet conduce la o „amnezie
digitală”, caz în care oamenii nu mai sunt în măsură să memoreze informații în
creier datorită utilizării unor dispozitive digitale de memorare.

De exemplu, într-un studiu au fost prezentate rezultatele unui sondaj

asupra a 1.000 de participanţi având o vârstă mai mare de 16 ani care au fost
întrebaţi despre modul cum îşi utilizează dispozitivele digitale. S-a constatat că
91% dintre aceştia depindeau de Internet și de dispozitivele digitale pentru a-şi
aminti anumite informaţii. Acelaşi studiu a constatat, pe baza unui alt sondaj la
care au participat 6.000 de persoane, că 71% dintre oameni nu-și puteau aminti
numerele de telefon ale copiilor și 57% dintre aceştia nu şi-au putut aminti nici
măcar numărul de telefon de la locul de muncă. Acest lucru sugerează că
utilizarea dispozitivelor digitale pentru amintirea unor informații ne afectează
capacitatea proprie de memorare.3

2
Catarina Katzer, CYBERPSIHOLOGIA. Viata in retea: cum ne schimb@ Internetul?, Editura ALL
3
Martin L. Kutscher, Copii erei digitale, Editura UNIVERS, 2018 pg 3-5
Înainte de a ne plânge de această aparentă pierdere de memorie, trebuie să ţinem
cont și de faptul că mai multe studii recente ne sugerează că ne-am putea adapta
acestei schimbări. Într-un studiu din anul 2011 s-au efectuat o serie de
experimente cu privire la cât de mult depind amintirile noastre de utilizarea
computerelor. Într-unul dintre ele, participanţii au fost rugaţi să scrie o serie de
afirmaţii, cum ar fi „ochiul de struţ este mai mare decât creierul acestuia”.

La jumătate dintre participanţi li s-a spus că documentele lor vor fi

salvate, iar la cealaltă jumătate li s-a spus că acestea nu vor fi salvate. Toată
lumea a fost apoi testată pentru a vedea dacă aceştia îşi pot aminti ceea ce au
scris. S-a constatat că cei care au fost informaţi că afirmaţiile lor vor fi salvate
au obţinute rezultate mult mai slabe.

Într-un alt experiment, participanţii au fost rugaţi să scrie o serie de

declarații care au fost apoi salvate pe computer în anumite directoare. Ei au fost
apoi rugaţi să-şi amintească declarațiile și directoarele în care au fost salvate
fișierele. S-a constatat că, în general, participanţii şi-au reamintit mai bine
locațiile fișierelor decât declarațiile propriu-zise. Concluzia din cele două
experimente? Tehnologia actuală ne-a schimbat modul în care ne organizăm
informațiile, astfel încât memorăm doar detaliile care nu mai sunt disponibile în
altă parte, iar prioritatea o reprezintă locul de unde putem obţine o informație şi
nu informaţia propriu-zisă.

Potrivit recomandărilor Asociației Americane a Pediatrilor, copiii sub doi

ani ar trebui să nu aibă nicio interacțiune cu mijloacele media, întrucât chiar și 9
minute de vizionare a unor desene animate influențează negativ funcțiile
executive la copiii de 4 ani. O întrebare tot mai pregnantă pentru părinți este
aceea dacă ar trebui sau nu să le interzică copiilor să se joace online/video. Sunt
însă întemeiate acuzațiile celor care afirmă că Internetul face o generație de
copii hiperactivi și cu probleme de concentrare? Se pare că deși jocurile
online/video au fost blamate cum că ar crește agresivitatea copiilor, ele au o
serie de consecințe pozitive precum: îmbunătățirea abilităților vizual-spațiale, a
atenției, a timpului de reacție și a abilităților decizionale atunci când implică
activ copiii în utilizarea lor. Dispozitivele tehnologice pot influența sănătatea
mentală a copiilor, existând date care arată că ele contribuie la problemele de
somn ale acestora. O modalitate prin care copiii învață este prin modelare,
respectiv prin imitarea unor modele (vedete, părinți, colegi). În acest sens, este
problematică expunerea lor la modele nepotrivite pe rețelele de socializare. În
consecință, unele fete dezvoltă tulburări alimentare (anorexie, bulimie), căci prin
comparația socială, ele ajung să aibă o imagine distorsionată asupra propriului
corp.4

Potrivit unui sondaj de opinie printre profesori (Porter 2013) legat de problema
tehnologiei în şcoli:
• Aproape 90% dintre profesori consideră că tehnologia a creat o generaţie
distrasă, cu o atenţie limitată.
• Aproape 50% consideră că afectează gândirea critică şi capacitatea elevilor de
a-şi face temele pentru acasă.
• 76% consideră că elevii sunt determinaţi să caute răspunsuri rapide.
• 60% consideră că tehnologia a afectat scrisul şi comunicarea directă.
Comunicarea prin fraze complete şi mai lungă a fost înlocuită cu prescurtări în
scris sau în dispozitivele media.

Pe scurt, tehnologia schimbă modul de învăţare al elevilor, şi nu întotdeauna în

bine.

Tehnologia afectează activitatea şcolară?

Potrivit unui studiu efectuat pe elevi (Rosen 2012), 62% dintre

adolescenţii Generaţiei Z îşi verifică SMS-urile şi 32% intră pe Facebook la
fiecare 15 minute sau mai puţin! Toate aceste lucruri îşi spun cuvântul în
privinţa randamentului învăţării. Unui grup de elevi i s-a permis accesul la
internet în timpul orelor, pe când cei dintr-un al doilea grup nu şi-au deschis
laptopurile. Cei din primul grup au intrat, într-adevăr, pe site-uri legate de tema
cursului lor, dar unii dintre ei au făcut cumpărături online, au urmărit filme şi
şi-au verificat e-mailul. Chiar şi aceia care au căutat pe internet doar subiecte
relevante pentru ora de curs au reţinut mai puţin despre tema cursului decât cei
care au stat cu laptopurile închise (Carr 2011).

Prezenţa ecranelor afectează timpul dedicat jocului liber, celui organizat şi altor
activităţi
Timpul petrecut în faţa ecranului afectează şi joaca liberă. După trecerea în
revistă a zeci de ani de cercetări, Academia Americană de Pediatrie a conchis că
joaca liberă şi fără dispozitive cu ecran este cel mai bun mod pentru copii de a
deprinde abilităţi de rezolvare a problemelor, de raţionament, de comunicare, de
creativitate şi abilităţi motrice. Folosirea în exces a dispozitivelor media

4
Lucy Jo Palladino, Copiii in epoca dependentei de tehnologie. Noile dispozitive digitale si riscurile utilizarii lor
excesive pg 65-67
afectează şi timpul liber care ar putea fi folosit pentru activităţi productive
precum sporturile, muzica, teatrul şi învăţarea gestionării relaţiilor interumane.5

Ecranele afectează dezvoltarea atenţiei voluntare

Atenţia voluntară – capacitatea de a-ţi concentra voit atenţia spre ceva anume şi
deci de a-ţi controla acţiunile – este o abilitate esenţială. Este, poate, cel mai
important indiciu al succesului în viitor. Aşadar, când ne educăm copiii să-şi
exerseze autocontrolul (atenţia voluntară) pentru se desprinde de ecrane, e de
sperat că ei îşi dezvoltă una dintre cele mai importante abilităţi ale vieţii.6

Zone unde educaţia digitală se remarcă în mod deosebit

Fără îndoială, există zone în care educaţia digitală prezintă avantaje:

• Cititul în format digital economiseşte hârtia.
• Cititul în format digital poate facilita accesul la cărţi şi la alte informaţii în
domenii cu resurse limitate.
• Tehnologiile perfecţionate de computere sunt preferate de studenţi şi se pare
că-i ţin implicaţi în procesul de învăţare care necesită exersare/repetiţie. Aspect
important, toate aceste tehnologii sunt mai eficiente sub supravegherea
profesorului (Greenfield 2015).
• Asupra elevilor cu nevoi speciale tehnologiile digitale au avut un efect în mare
parte pozitiv. Aici sunt incluşi copii cu dislexie, deficienţe de vedere, tulburări
de spectru autist şi deficienţe intelectuale – ei îmbunătăţindu-şi fie capacitatea
de învăţare, fie pe cea de comunicare (Greenfield 2015).

Alte efecte psihologice ale internetului

Gardner şi Davis (2014) identifică probleme ce ţin de formarea identităţii, de

intimitate şi de imaginaţie: pe internet poţi să-ţi creezi orice identitate vrei.
Online, viaţa ta poate fi perfectă. Sau poate fi cumplită, mai ales dacă
sentimentul identităţii depinde de numărul şi de rapiditatea like-urilor primite.
Intimitatea poate fi îmbunătăţită printr-o comunicare mai uşoară sau împiedicată
de dialoguri superficiale. Imaginaţia poate fi stimulată prin deschiderea unor
posibilităţi de colaborare sau înăbuşită prin imitaţie.7

5
Lucy Jo Palladino, Copiii in epoca dependentei de tehnologie. Noile dispozitive digitale si riscurile utilizarii lor
excesive, pg 50-51
6
Nicholas Carr, Superficialii. Efectele internetului asupra creierului uman,, Editura Publica, 2012
7
Lucy Jo Palladino, Copiii in epoca dependentei de tehnologie. Noile dispozitive digitale si riscurile utilizarii lor
excesive, pg 55-57
Efectele neurologice ale abuzului de internet

Recapitulând, cercetările de imagistică cerebrală arată că, în comparaţie cu

populaţia generală, celor dependenţi de internet li se micşorează cantitatea de
materie cenuşie în zonele din creier responsabile cu controlul cognitiv, inhibarea
răspunsurilor incorecte, punerea în practică a unui comportament orientat pe
atingerea scopului, motivaţie şi procesarea recompensei. Cercetările de
imagistică au dovedit, de asemenea, diferenţe în materia albă (canalele
comunicante ce leagă părţi ale creierului) din zonele care controlează memoria şi
inputul plurisenzorial (Yuan et al. 2011). Rămâne neclar dacă aceste schimbări
sunt cauza ori efectul dependenţei de internet.

Atât de mare este imopactul televiziunii asupra vieţii oamenilor, încât le

afectează pâna şi felul în care visează. Nu e vorba numai de faptul că putem
avea coşmaruri după ce ne-am uitat la un film de groază; nu, efectul este unui
adânc şi durabil. Un studiu realizat în 2008 la Universitatea Dundee, Marea
Britanie, arăta că, dintre participanţii la studiu, adulţii de peste 55 de ani care
crescuseră într- o casă unde exista televizor alb-negru aveau tendinţa de a visa
mai mult în alb-negru. Participanţii mai tineri, care crescuseră în epoca
televizoarelor color, visau aproape întotdeauna în culori. Un studiu al American
Psychological Assocation, din 2011, a confirmat aceste rezultate. Studii
anterioare, realizate în prima jumătate a secolului XX, sugerau că, înainte de
apariţia televiziunii (alb-negru, pe vremea aceea), oamenii visau mai mult în
culori şi că expunerea la imaginile transmise de televizoarele alb-negru a fost
corelată cu o multiplicare a viselor alb-negru. Ulterior, odată cu apariţia
cinematografiei şi a televiziunii în culori, ne-am întors la visele colorateMulţi
oame ni Un aspect interesant în ceea ce priveste impactul tehnologiei asupra
vietii noastre este sindromul ,,vibratiei fantoma,,. Vi s-a întâmplat să aveţi
impresia că vă sună telefonul mobil (sau, mai curând, că vibrează) şi, verificând,
să constataţi că nu era nici vorbă de aşa ceva? Li se întâmplă multora: 89%
dintre cei 290 de studenţi chestionaţi în cadrul unui studiu din 2012, publicat în
Computers and Human Behavior, au declarat că au resimţit această impresie, iar
un sondaj efectuat în rândul personalului dintr-un spital a produs rezultate
similare. 8

Fără să fie ceva grav, faptul rămâne totuşi extrem de interesant din perspectiva
neuroplasticităţii, a modului în care s-a adaptat creierul la lumea modernă,
dominată de dispozitive electronice portabile? Un psiholog a emis ipoteza că, la
ora actuală, creierul uman şi-a modificat „setările” în ceea ce priveşte
sensibilitatea la anumiţi stimuli, astfel încât poate lua diferite senzaţii fizice

8
Nicholas Carr, Superficialii. Efectele internetului asupra creierului uman,, Editura Publica, 2012, pg 25-26
drept o vibraţie a telefonului – un exemplu remarcabil de neuroplasticitate, chiar
dacă fenomenul e cam sâcâitor.Pentru că trăim în era tehnologiei avansate
fiecare parte a vieții noastre de zi cu zi este legată de tehnologie într-un fel sau
altul. Dezvoltarea tehnologiei nu se limiteaza la un sector ci toate industriile si
diferitele sectoare ale societatii dezvolta noi tehnologii în functie de nevoile si
cerintele lor.

Există si foarte multe avantaje ale tehnologiei în viata de zi cu zi. Cu ajutorul

tehnologiei mobile putem comunica cu cei aflati departe de noi. Cu ajutorul
internetului putem accesa informatii intr-un mod rapid, putem urma cursuri on-
line regasim persoane de care nu mai stim de mult nimic, putem transmite
informatii in orice parte a lumii în cateva secunde.9

De fapt tehnologia este ca o moneda care are atât părti pozitive cât si negative.
Noi suntem cei care decidem asupra modului în care o folosim.Daca o folosim
atât cât să ne ajute să evoluăm pozitiv atunci e bine daca nu va vaea efecte
nocive asupra noastra. Omul trebuie să controleze tehnologia și nu tehnologia
pe om, însă va mai dura mult timp până când majoritatea oamenilor își vor da
seama că nu au neapărat nevoie de tehnologie pentru orice, însă e posibil ca
atunci să fie prea târziu. Cu cât o tehnologie este mai puternică atunci când este
folosită corect, conform scopului pentru care a fost creată, cu atât ea este mai
nocivă atunci când este folosită în mod abuziv.

Prometeu, conform mitului, ar fi fost pedepsit pentru că a furat focul de la zei

ca să-l dăruiască oamenilor. În versiunea mitului, prezentată de către Eschil,
Prometeu nu a fost pedepsit pentru că a dăruit focul oamenilor, ci pentru că el,
dăruind focul, a creat şi posibilitatea ca oamenii-muritori să-şi cauzeze propria
moarte, prin crearea unor speranţe deşarte. Darul primit de la Prometeu ar fi
lipsit fiinţele umane de smerenie şi le-ar fi creat posibilitatea de a acţiona
iraţional, cu pasiune oarbă, ceea ce ar fi condus la folosirea focului şi pentru
distrugere. Efectul generat de Prometeu – înlocuirea smereniei şi a raţiunii cu
acţiuni ilogice şi pasiuni oarbe – s-ar putea repeta şi în zilele noastre, dacă s-ar
lăsa drum liber folosirii în scopuri incorecte a forţei tehnologiei informaţiei şi
comunicaţiilor. Să sperăm că această tehnologie, se va maturiza fără efecte
secundare nedorite, fără eşecuri cauzate de erori de concepţie, fără acţiuni
inumane ale celor care au uitat de smerenie.

9
Catarina Katzer, CYBERPSIHOLOGIA. Viata in retea: cum ne schimb@ Internetul?, Editura ALL, pg 104-
105
 Bibliografie

1. Catarina Katzer, CYBERPSIHOLOGIA. Viata in retea: cum ne schima Internetul?, Editura

ALL
2. Nicholas Carr, Superficialii. Efectele internetului asupra creierului uman,, Editura Publica 2012
3. Lucy Jo Palladino, Copiii in epoca dependentei de tehnologie. Noile dispozitive digitale si
riscurile utilizarii lor excesive,Editura Aramis 2007
4. Martin L. Kutscher, Copii erei digitale, Editura UNIVERS, 2018