Sunteți pe pagina 1din 2

“Otrava iubirii”

Nu e puțin timp de când m-a cuprins pasiunea pentru scrierile lui Erich Emanuel
Schimdt, un autor francez contemporan, premiat de Academia Franceză și
deținător al Premiului Goncourt, foarte îndrăgit de cititorii români cărora le-a
făcut multe vizite, menținând permanent contactul cu aceștia.
Anul acesta, în a opta zi de martie, librăria Humanitas s-a ocupat de lansarea
celui mai recent volum al scriitorului, eveniment organizat atât pentru a scoate la
lumină acest nou volum intitulat “Otrava iubirii’’ , dar și ca omagiu adus iubirii și
sensibilității feminine, aceste doua principii eterne care sparg frontierele politice
și de civilizație, doua principii nealterat complementare, doua teme care
reprezintă seva de inspirție romanescă a lui Schmid și în care rezidă și acest
ultim volum al său.
La eveniment m-am strecurat și eu nu doar pentru obiectivul său, dar și ca să
ascult personalitățile invitate să opineze în legătura cu romanul, și anume:
Oana Pellea, Mihaela Dedeoglu, Adina Diniţoiu, Marius
Constantinescu şi Denisa Comănescu.
Probabil că mulți dintre voi sunteți familiarizați cu scrierile lui Schmid și v-ați
dat seama că este un autor prolific și consecvent, care nu se abate de la direcția
scriitoricească de la care a pornit. Majoritatea romanelor și eseurilor sale se
supun pe de-o parte încercării de a găsi o soluție la situațiile complicate de viață
în care ne putem regăsi cu toții, iar pe de altă parte întreprind o călătorie spre
înțelegerea meandrelor sufletului feminin. Schmid este în definitiv un ambasador
al drepturilor nescrise, și anume al drepturilor emoționale, de sensul cărora se
apropie cu fiecare nouă poveste pe care ne-o oferă.
Personal, mi se pare că ceea ce îl aduce pe Schimdt atât de aproape de inimile
cititoarele sale (în special cititoare) este faptul că prin simțul său de observație și
prin capacitatea de empatizare, le surprinde acele dedesubturi cărora ele nu le
dau glas de teama unei dezacord exterior. Dar Schmidt le înțelege și le înțelege
atât de simplu și de natural. Scrie despre ele din perspectiva unui narator-
psiholog care pricepe încercările prin care trec femeile (nu neapărat mai grele
decât cele ale bărbaților, dar cu siguranță diferite, dacă nu chiar divergente și
mai degrabă abstracte decât materiale).
Schmidt practică același exercițiu de comprehensiune sufletească în “Otrava
iubirii”, un roman captivant, ușor și descifrabil. Sunt poveștile intersectate a
patru adolescente care încep să se descopere individual, din prisma maturizării
inevitabile. Evenimentele mai puțin fericite le vor conduce spre introspecție, iar
iubirea pasională (acea iubire pasională în care se avântă tinerele din curiozitate,
lipsite de conștiința suferinței) le va construi un traseu emoțional pe care vor
debuta în viața de adulți.
Este un roman despre evoluție și maturizare, despre fericire și dramă, despre
fapte și urmări, despre iubirea-suferință și iubirea-tămăduire, toate acestea
înglobate în jurnalele celor patru adolescente de liceu. Am zis jurnale, da,
romanul conține ADN-ul real a patru prietene ale fiicei vitrege a autorului care i-
au înmânat jurnalele intime lui Schmidt-scriitor. Schmidt-scriitor a știut să
valorifice jurnalele și să le transpună sub forma unui roman-colaj.
Dacă v-am făcut curioși, romanul se găsește pe rafturile librăriilor Humanitas și
probabil că în alte librării, dar nu am verificat încă. În orice caz, volumul are
dimensiuni prietenoase și nu este nici pe departe o lectură groaie.
Spor la citit!