Universitatea din Bucureşti

Introducere în sociologia familiei

Constantin Alice Tatiana

Seria I, Grupa a II-a

Bucureşti, 2018
 Această carte conține patru capitole, fiecare abordând diverse aspect importante în ceea ce
privește tema familiei.

Primul capitol abordează perspective precum cea funcționalistă, cea interacţionist-

simbolică, teoria conflictului, teoria schimbului social, perspectiva feministă și teoria ciclului
vieții familiale. De asemenea, autoarea vorbește și despre „criza” familiei, căsătorie, divorț,
copii, atitudini față de sexualitate și distribuția sarcinilor în gospodărie.

Criza familiei este un subiect des dezbătut încă de demult, atingând apogeul pe fundalul
industrializării și al urbanizării. O parte din temele dezbătute în cadrul acesteia au fost legate
de scăderea autorității patriarhale, slăbirea spiritului de obediență și condiția precară a
familiei.

Perspectiva funcţionalistă asupra familiei pune accentul, aşa cum sugerează şi denumirea
acestei perspective, pe funcţiile şi structura familiei. „Nicio altă instituţie socială nu mai este
responsabilă de desfaşurarea la fel de multor funcţii” (Coleman si Cressey, 1990, p.148)1.

Familia este considerată a fi un sistem finalist, care suferă modificări și modifică la rândul
său societatea, într-un mod echilibrat. (Raluca Popescu, Introducere în sociologia familiei,
familia românească în societatea contemporană, editura Polirom, 2009, pg. 22).

În concepția lui George Murdock familia permite îndeplinirea a patru funcții în viață socială:
cea sexuală și reproductivă, cea economică și cea educațională.

Perspectiva interacţionist-simbolică pune accentual pe modurile de formare a lucrurilor prin

prisma interacțiunilor. Acţiunile indivizilor capătă sens prin relațiile cu ceilalți. În cadrul
familiei, oamenii se influențează în mod continuu și își modelează relațiile creând astfel o
existent de grup. (Raluca Popescu, Introducere în sociologia familiei, familia românească în
societatea contemporană, editura Polirom, 2009, pg.24).

Teoria conflictului sugerează că familia este un sistem unde au loc conflicte permanente și
unde unii membri sunt mai câștigați ca ceilalți . Randal Collins (1975) consideră că în familie
femeia este mereu victima. Așadar, teoria conflictualista susține că soții se află într-un
permanent conflict pentru autoritate și privilegii, dar în același timp își unesc forțele pentru a
supraviețui.

Un alt subiect abordat în această carte privește familia tradițională și familia modernă. Pe de-
o parte, cea tradițională se bazează pe o familie extinsă, lărgită, este consideata a fi specifică
societăților agrare, ce are valorile bazate pe cele religioase și pe tradiții și obiceiuri. Pe de altă
parte, cea modernă are ca model familia nucleară, nu este specifică unui tip de societate, este
doar rezultatul mai multor factori ce distrug familia tradițională, aceasta pune accentul pe
dezvoltarea personală, independenţă și libertate.

1
Raluca Popescu, Introducere in sociologia familiei, familia romaneasca in societatea contemporana, editura
Polirom, 2009, pg. 21.
Căsătoria este un fapt mult mai rar întâlnit în societatea de astăzi, întrucât multe persoane
aleg să nu o facă sau o amână. Acest lucru determina scăderea ratei casatoriilor în toate țările
Europei. Pe de altă parte, în ceea ce privește divorțul, rată acestuia a rămas relativ constantă,

influențat fiind de rata căsătoriilor. De asemenea, și în ceea ce privește copii, rata natalități
este în scădere din cauza emancipării femeii, a participării ei pe piața muncii ce rezultă în
amânarea deciziei de a avea un copil. (Raluca Popescu, Introducere în sociologia familiei,
familia românească în societatea contemporană, editura Polirom, 2009, pg 44, 45).

În ceea ce privește părerea oamenilor legată de sexualitate, în carte ni se arată că majoritatea

persoanelor ce au o vârstă înaintată au rămas la ideea că interacțiunea sexuală dintre soți
trebuie să aibă loc doar după căsătorie, în partea opusă sunt tinerii care nu mai văd o
problema cu relațiile sexuale înainte de căsătorie atâta timp cât partenerii se iubesc sau se
simt atrași unii de alții. Un alt lucru observat a fost faptul că mentalitatea tradițională este mai
întâlnită în mediul rural, decât în cel urban.

Cel de-al doilea capitol prezintă materialismul și postmaterialismul, importanţa

familiei, cum ar trebui tratate mamele singure și despre rolul femeii în gospodărie.

Ideea de materialism și cea de postmaterialism se referă de fapt la tradiționalism și

modernism. Valorile sociale ce privesc familia sunt determinate și determina la rândul lor și
celălalte valori din viață omului. Diferenţelde dintre societatea de “acum” și cea de “atunci”
sunt ușor de observat întrucât în trecut oamenii erau mai axați pe interesele familiei, în timp
ce modernismul face individul să se concentreze pe sine.

Am putea spune că trăsaturile ce caracterizează tradiţionalul erau imobilismul, rigiditatea şi

conservatorismul, pe când modernismul se caracterizează prin mobilitate, flexibilitate şi
individualism. ( Mitrofan si Ciuperca, 1998, pg. 182-183)2

În ceea ce priveşte importanţa familiei în prezent şi în viitor, în România situaţia s-a menţinut
constantă, discrepanţele între anii 1993-1999 şi 2005 fiind inexistente. De asemenea, în
majoritatea ţărilor europene oamenii consideră că familia este importanta. Acesta este
considerat a fi un lucru bun, concepţia potrivită.

Pe de altă parte, autoarea prezintă informații și despre toleranță, acceptarea mamelor singure
și despre rolul femeii de casnică sau lucrătoare. Contrar așteptărilor, mamele singure sunt
susținute în anumite țări precum Spania și mai puțin susținute în țări precum Suedia, deși
aceștia au un sistem care să le ajute. Un alt lucru de menționat este faptul că mamele singure
au parte de mai puțină înțelegere în țări precum Turcia, Albania, așadar țări musulmane și în
țări catolice conservatoriste precum Malta. Rolul femeii în societate ca fiind casnică și la fel
de realizată ca o femeie care lucrează este subiectiv și diferă de la o țară la altă în funcție de
rata implicării femeilor în activități comerciale sau în cele gospodărești, imaginea femeii în
acea societate și bineînțeles factori politici și economici.

Cel de-al treilea capitol vorbeşte despre uniunea consensuală, coabitarea.

2
Raluca Popescu, Introducere in sociologia familiei, familia romaneasca in societatea contemporana, editura
Polirom, 2009, pg.78.
În perspectivă economică, faptul care a dus la declinul căsătoriilor, deși casatoria este
considerată a fi instituția care asigură securitatea economică a indivizilor, este creșterea
independenței femeii și implicarea sa în probleme economice.

În același timp, declinul poziției bărbatului pe piața muncii ar fi contribuit chiar mai mult la
creșterea ratei de coabitare decât independenţa femeii.

În perspectiva culturală, una dintre cauzele coabitării este schimbarea normelor sociale și
focalizarea individului pe sine, individualizarea.

Alți factori asociați cu această practică, coabitarea sunt vârstă ( până în jurul vârstei de 35 de
ani), sexul ( bărbații fiind mai orientaţi către uniunile consensuale), statusul socioeconomic și
orientările valorice.

Unele persoane aleg coabitarea ca o etapă ce precede casatoria, o alternativă la căsătorie sau o
alternativă la celibat. Cu toate acestea, studiile spun că o relație de coabitare este mai expusă
riscurilor și chiar destrămării relaţiei, în același timp în relațiile de coabitare violența este mai
des întâlnită decât în cele de căsătorie.

În România, rata coabitării este destul de scăzută, iar valorile sunt de asemenea mai scăzute
comparativ cu restul Europei. Câteva dintre motivele coabitării în România includ
dificultățile financiare, comoditatea, lipsa unei locuințe proprii, dorința de a cunoaște
partenerul mai bine, vârsta, neplăcerea creată de ritualul nunții.

Cel de-al patrulea capitol al cărții și ultimul, descrie fapte legate de politicile
familiilor, fertilitate și calitatea vieții.

Politica familială constituie „o colecţie de opţiuni politice separate pe diferite domenii, dar
interrelaţionate, care se adresează problemelor familiei cu impact asupra societăţii în
ansamblu” ( Zimmermann, 1995).3

Se remarcă două orientări opuse, modelul instituțional, universalist, redistributiv cu servicii

sociale și beneficii generoase și modelul minimalist cu beneficii focalizate și reduse. La nivel
european, se remarcă tipul scandinav, cu acces larg la diferite servicii bazate pe drepturile
copilului la îngrijire și tipul mediteranean, unde beneficiile și serviciile sunt reduse, iar
costurile sunt cu mult crescute. (Raluca Popescu, Introducere în sociologia familiei, familia
românească în societatea contemporană, editura Polirom, 2009, pg.143, 161)

Fertilitatea este extreme de scăzută și ridică mari semne de întrebare în ceea ce privește
viitorul societății. O altă problemă este accelerarea îmbătrânirii și diminuarea populației
active și a forței de muncă. Câteva dintre motivele scăderii fertilității sunt legate de slăbirea
autorității patriarhale, difuziunea educatiei și diminuare beneficiilor economice. În
perspectiva economică, decizia de a avea un copil este influențată de ideea indivizilor despre
beneficii. Doar dacă estimează că beneficiile sunt mai mari decât costurile vor alege să facă
un copil. În anul 2007, Slovenia avea cea mai scăzută rată a fertilității din Europa cu doar
1,25 copii per femeie, urmată de România cu 1,30 și Polonia cu 1,31.

3
Raluca Popescu, Introducere in sociologia familiei, familia romaneasca in societatea contemporana, editura
Polirom, 2009, pg. 141.
Concluziile autoarei sunt că familia nu mai este o instituție conservatoare, ci una care se
adaptează la societate. Familia este integrată în societate și este din ce în ce mai condiționată
de schimbările economice și sociale, însă familia nu este doar influențată de societate, ci
aceasta şi influențează la rândul său societatea. Există un mit al dispariției familiei așa cum
se știa că ar fi fost odată, deși după cum spune aceasta nu există motive de îngrijorare. Un alt
lucru important de punctat este faptul că România se află printre țările care au rata fertilității
cea mai scăzută. Cu toate acestea, familia românească face față schimbărilor economice,
sociale și culturale care au avut loc de-a lungul timpului. Așadar, familia reprezintă în
continuare o instituție ce joacă un rol important în viață românilor.

Bibliografie
1. Raluca Popescu, Introducere in sociologia familiei, familia romaneasca in societatea
contemporana, editura Polirom, 2009, paginile 21, 22, 24, 44, 45, 78, 141, 143.