-Nevoia de monitorizarea sentimentelor cu scopul de a nu-și slăbi poziția în relație

-Recunoașterea face parte dintr-un proces dinamic, unde trebuie să îți recunoști autonomia

-Autonomia este staibilită prin monitorizare atentă și amânarea recunoșterii

-Multe dificultăți de la începutul unei relații derivă din negocierile legate de autonomie și
recunoaștere; câtă autonomie și recunoaștere trebuie să dăruiești reprezintă cheia de boltă a
negocierii emoționale dintr-o relație

-Angajamentul este cel care leagă emoționalul de instituțional

-Pentru a convinge o femeie să intre într-o relație nu e nevoie de un mister, ci de faptul că este
răsplătită cu recunoaștere ceea ce generează iubire.

-Neputința femeii de a solicita formal un gest reciproc de angajament din partea bărbatului arată
ca autonomia este mai puternică decât nevoie de cunoaștere

-În secolul al XIX-lea în Anglia, fata din clasele superioare își găsea alesul organizând un bal prin
care se declara doritoare și eligibilă pentru măritiș

-Relațiile romantice moderne sunt afectate de paradoxuri ciudate, rezultând din faptul că atât
bărbații cât și femeile trebuie să se poarte ca și cum angajamentul n-ar fi încorporat a priori în
relație.

-Confuzia este o trăsătură psihologică, dar etiologia ei are adesea o bază socială fiind determinată
frecvent de prezența a două principii structurale aflate în conflict

-A ,,pune presiune” e percepută ca o amenințare la adresa atât a persoanei presate, cât și a celei
care presează

-Libertatea libertății este considerată ilegitimă, solicitarea angajamentului este interpretată drept o
alienare a libertății proprii

-Emoțiile sunt concepute ca fiind independente de rațiune și schimbătoare, dar cel mai important
că emană din subiectivitatea unică omului

-Autonomia este și trebuie să râmână în procesul de emancipare a femeii

-Bărbații domină regulile recunoașterii și angajamentului

-O caracteristică a violenței simbolice este că nu te poți opune unei definiri a realității care te
defavorizează

-Bărbații pot urmări cu mai multă determinare imperativul autonomiei, devotându-i o mare parte
din viață, și , ca rezultat, pot exercita o dominație emoțională asupra dorinței de atașament a
femeilor

-Femeile neinteresate de domesticitatea heterosexuală, de familie, de angajamentul bărbatului, sunt

mai apte să fie egale emoțional cu bărbații

-În străduința de a-și staibili valoarea sau de a o conferi altuia, sinele se bazeză pe un model de
schimb în care indisponibilitatea funcționează ca un semnal economic al valorii și ,, a iubi” poate
devein ,,a iubi prea mult”.

-În teoria pshianalitică, anxietatea este văzută fie ca urma lăsată în memorie de un eveniment
traumatic, fie ca un semnal că ego-ul este pe cale să se năruie

-Tensiunea dintre autonomie și recunoaștere este răspunzătoare de crearea unei noi structuri a
îndoielii de sine

-Ruperea unei promisiuni de căsătorie de dragul unor perspective financiare mai bune este un act
public, unde se dă socoteală în fața unei mulțimi de oameni

- Dezamăgirea în relațiile amoroase generează suferință pshică, este întodeauna una amestecată
indignare morală și cu un sentiment de inadecvare socială.

- Poveștile contemporare de trădare și abandon sunt total lipsite de „claritate morală” și indică o
transformare semnificativă a structurii morale a culpei și a sentimentelor produse de această
structură.

- Îndoiala de sine își are rădăcina în structura și poziția sinelui, în relațiile contemporane

- relațiile intime moderne se bazează pe libertatea contractuală, iar o astefel de libertate elimină
posibilitatea de a considera pe cineva vinovat moral de dezertare.

- Marx și Engels numesc „falsa conștiință ” caracterizată prin faptul că subiectul nu e capabil să
cunoască ori să formuleze natura și cauza nefericirii sale, iar când încearcă să se împace cu ea,
folosește punctul de vedere al altcuiva împotriva propriului interes.
- Principala cauză a transformării structurii morale a blamării este legată de faptul că tensiunea
recunoaștere- autonomie a fost soluționată, în linii mari,prin punerea unui accent mai apăsat pe
autonomie, prin modalități terapeutice de autocontrol.

- în unele variante ale teoriei psihaanalitic, sinele ideal ar trebui să fie capabil să combine
autonomia și atașarea

- Structura autoblamării depinde de cum este distribuită prerogrativa autonomiei la ambele genuri.

- Autoevaluarea femeii este mai strâns legată de iubire, adică interpretarea că a fi părăsită sau a
rămâne nemăritată indică un efect al sinelui, care-și planifică propria distrugere.

- Intensitatea autoblamării diferă la bărbați față de femei

- Femeile se consideră vinovate de dificultățile și eșecurile lor amoroase. Bărbatul este superior în
procesul de monitorizare a recunoașterii, se consideră mult mai puțin răspunzător de succesul sau
eșecul relației.

- Procesul de recunoștere nu este diferențiat numai prin gen, ci poate oglindi diviziunile sociale
fundamentale dintre bărbați și femei.

-În experiența modernă a dragostei ceea ce s-a pierdut este securitatea ontologică rezultată din
organizarea curtării , a angajamentului și ritualului și din includerea valorii de sine în comunitate