UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI

FACULTATEA DE SOCIOLOGIE ȘI ASISTENȚĂ SOCIALĂ

PERSPECTIVA ASUPRA PROSTITUȚIEI:

ÎNCRIMINARE, TOLERANȚĂ ȘI LEGALIZARE

Bratu Andreea-Ramona

MOM, grupa 1

BUCUREȘTI, 2020
INTRODUCERE

Pentru această cercetare am ales să studiez fenomenul prostituţiei în zilele noastre. Mai exact, am
decis să studiez diverse aspecte ce ar putea fi asociate cu această practică, precum legalizarea,
încriminarea şi toleranţa. În studiu am inclus şi alte aspecte precum: lucrători sexuali de sex
masculin vs. de sex feminin, influența opiniei publice asupra opiniei personale, dar şi modul în
care religia interacţionează cu perspectiva asupra prostituţie.

Am ales să cercetez acest domeniu, în primul rând, pentru că este considerat o subiect tabu, atât
în societate, cât şi în mediul academic. Este un subiect de actualitate, ce are cu toate acestea şi o
istorie, prostituţia fiind privită ca fiind „una dintre cele mai vechi meserii de pe Pământ”. În
ciuda faptului că a primit această denumire, prostituţia nu este văzută ca fiind o meserie în
adevăratul sens al cuvântului, ci este de multe ori înjosita.

Întregul fenomen din spatele prostituţiei are explicaţii sociale. Munca sexuală sau prostituţia este
un subiect tabu, aşadar o practică văzută ca fiind anormală şi de care ar trebui să ne ferim chiar şi
în discuţii, ceea ce o face, de multe ori, să fie stigmatizată.

Sociologic, fenomenul este interesant de examinat, deoarece include atat sfera sociala, cât și
sfera economică. Din punct de vedere social, este interesant de examinat modul în care oamenii
cataloghează și etichetează această practică, deși are la baza o activitate comună pentru toți. Mai
mult decât atât, interesante sunt și motivele pentru care aceștia nu susțin sau susțin prostituția.
Spre exemplu, motivul conform căreia prostituția ar face rău societății nu are neapărat aspecte
personale, deoarece la fel ca oricare alt serviciu, daca nu dorești, nu îl utilizezi, ci invocă
bunăstarea întregii societăți.
CADRU TEORETIC

Din punct de vedere legal, în multe ţări prostituţia este considerată a fi o infracţiune. Din punct
de vedere legislativ, prostituţia include activităţile sexuale practicate ca business, persoana care
face parte dintr-un bordel sau persoana care caută, în spaţiu public său privat, să fie angajată ca
lucrător sexual. (Balos, 2001, p. 723)

Mulţi oameni consideră că vinderea şi cumpărarea sexului este înjositor, umilitor şi lipsit de
onoare, considerând subiectul prostituţiei ca fiind unul tabu. Întrucât prostituţia este un subiect
tabu şi despre care nu ar trebui să vorbim, legalizarea acesteia este deseori privită ca fiind o
glumă.

Industria sexului face referire la lucrători, manageri, proprietari, vânzători, agenţii, cluburi şi alte
organizaţii implicate în comercializarea sexului, fie acesta legal sau ilegal. Munca sexuală
implică oferirea unor serviciilor sexuale pentru o compensaţie materială. Include atât contactul
fizic dintre cumpărător şi vânzător (prostituţie, dansuri), cât şi contact indirect (pornografie,
show-uri live etc.). (Weitzer, 2012, p.3)

Activitatea sexuală ca meserie este un subiect controversat, atât în spaţiul academic, cât şi în
societate. În acest sens, există trei paradigme în scrierile academice care descriu modul în care
prostituţia este văzută din diferite perspective.

„Paradigma împuternicirii” subliniază modurile în care serviciile sexuale ar putea fi considerate

ca fiind muncă, în special atunci când sunt asociate cu anumite agenţii. Această paradigmă
susţine că nu există motive pentru care prostituţia nu ar trebui să fie organizată diferit pentru
toate părţile implicate în această activitate - asemeni altor tranzacţii economice. Această practică
ar putea creşte statutul socio economic al unei persoane şi ar putea oferi mai mult control asupra
mediului de lucru, decât oferă alte locuri de muncă mai tradiţionale. Aceasta teorie susţine, de
asemenea, că multe dintre problemele asociate cu prostituţia ar putea fi legate de faptul că este
privită ca ceva ce ar trebui să fie ilegal, ci nu de activitate în sine. (Weitzer, 2012, p.7)

În contradicţie cu paradigma deja prezentată este „Paradigma Oprimării”. Un număr considerabil

de academicieni susţin această paradigmă, împreună cu mulţi activişti antiprostituție. Îşi are
rădăcinile într-o ramură specifică a gândirii feministe, a feminismului radical şi diferă opinia
celor care sunt împotriva prostituţiei din motive religioase, precum faptul că este o ameninţare a
căsniciilor, a familiei şi a componenţei morale a societăţii. „Paradigma Oprimării” susţine că
prostituţia este expresia patriarhatului şi a dominaţiei masculine. Implicit, existența prostituţiei se
bazează pe inegalităţile dintre femei şi bărbaţi: femeile nu s-ar implica în astfel de activităţi, dacă
ar avea aceleaşi şanse din punct de vedere socio-economic.

În afară de faptul că industria sexului promovează obiectificarea femeii, aceasta face bărbaţii să
creadă că au dreptul de a cumpăra divertisment erotic din partea femeilor şi să reintroducă
subordonarea acestora bărbaţilor. Această teorie susţine că indiferent de modul în care prostituţia
ar putea fi reorganizata, lucrurile prezentate anterior vor persista. (Weitzer, 2012, p.10-11)

O alternativă a paradigmelor prezentate este „Paradigma polimorfă”. Prin această teorie se

prezintă faptul că este nevoie de o abordare mai specifică a prostituţiei şi că ar trebui identificate
atât acele structuri care au efecte negative, cât şi cele care au efecte pozitive. Datorită
complexităţii sale, această paradigmă este rareori prezentată în spaţiul public. (Weitzer, 2012,
p.16)

Problemele asociate cu legalizarea prostituţiei sunt: creşterea exploatării şi implicării în crima

organizată, abuzul (violenţa fizică şi sexuală), îndemnarea bărbaţilor în a cumpăra femei pentru
sex, creşterea traficului de persoane. (Weitzer, 2012, p.73)

Legalizarea este definită ca fiind legislaţia care asigură mecanisme guvernamentale de

reglementare a tranzacţiilor sexuale plătite după ce prostituţia a fost dezincriminata. Prin
reglementare se realizează de fapt legalizarea. Anumite reguli ar putea fi: licenţierea afacerii,
înregistrarea lucrătorilor, limitarea activităţii în anumite zone (precum districtul roşu) şi cerinţe
medicale (utilizarea obligatorie a prezervativului, teste periodice pentru BTS şi HIV). (Weitzer,
2012, p.76-77)

Există două tipuri de legalizări ale prostituţiei: legalizarea „de jure” şi „de facto”.

Legalizarea „de jure” include atât dezincriminarea, cât şi o formă de reglementare din partea
statului, în timp ce legalizarea „de facto” este caracteristică statelor unde prostituţia este ilegală,
dar reglementată de autorități. În sistemele „de facto”, atâta timp cât participanţii la această
practică nu perturbă ordinea publică şi nu încalcă celelalte legi, în special cele impuse indirect de
către autorităţi şi care privesc prostituţia, aceasta este permisă. (Weitzer, 2012, p.76-79)

Din alt punct de vedere, într-un articol intitulat „Prostituţia sau munca sexuală pe piaţa
obişnuită?”, autorul prezintă încă două perspective asupra prostituţiei: cea funcţionalista şi cea
critic socială. (Pedersen, 1994)

Din perspectiva funcţionalistă, prostituţia este doar un alt tip de schimb, unul sexual. Vânzătorul
îşi oferă serviciile pe piaţă, unde potenţialii cumpărători pot oferi diverse modalităţi de plată în
schimbul serviciilor sexuale. Prostituţia ar fi supusă criteriilor de pe piaţa: plătirea unor taxe,
controale medicale periodice, modalităţi de promovare. Prin perspectiva funcţionalistă este
susținut că existenţa prostituţiei satisface nevoile sociale. (Pedersen, 1994, p.651)

Din perspectiva critic socială, prostituţia este văzută ca fiind consecinţa modului în care puterea
a fost distribuită de-a lungul timpului în societăţi. Perspectiva critic socială asupra prostituţiei se
focalizează pe nişte cerinţe preliminare din partea bărbaţilor ce implică reinstaurarea dominaţiei
masculine şi folosirea eventualelor relaţii doar ca mijloc pentru activităţile sexuale. (Knud
(Pedersen, 1994, p.652)

O altă modalitate de apărare a prostituţiei este prin evidenţierea faptului că prostituţia poate fi
pentru ambele sexe. Femeile ar trebui să aibă acelaşi drept ca bărbaţii să cumpere servicii
sexuale. În general, prostituţia este portretizată ca fiind o practică pentru femei, deoarece, de
fapt, majoritatea prostituatelor sunt femei. (Pateman, 1999)

METODOLOGIE

Pentru elaborarea acestei lucrări, am ales să aplic un interviu, deoarece aş vrea să aflu care este
poziţia pe care oamenii o adoptă faţă de fenomenul prostituţiei, în special în România. De
asemenea, am ales să aplic interviuri pentru a înţelege mai bine mecanismele gândirii, sistemele
de credinţe şi valori, ce stau la baza opiniei despre prostituţie. Un alt motiv pentru care am ales
interviul este pentru a observa în ce măsură opinia personală este influenţată de opinia publică,
de cea a prietenilor sau a familiei.
Am realizat un ghid de interviu semi-structurat, pe care l-am împărţit în trei dimensiuni pentru o
mai a-mi facilita analizarea şi interpretarea răspunsurilor. Astfel, am împărţit interviul în trei
secţiuni: date generale despre respondent (hobby-uri, credinţe şi valori), opinia celor din jur faţă
de subiectul în cauză şi opinia personală.

Prima parte a interviului are ca scop descoperirea modului în care valorile şi credinţele
personale, împreună cu relaţia cu religia, justifică atitudinea adoptată faţă de prostituţie. Cea de-a
doua parte include opinia publică, atât faţă de prostituţie, cât şi despre legalizarea acesteia. În
această secţiune am inclus opinia prietenilor şi a familiei, dar şi legătura dintre religie şi opiniile
oamenilor în general. Cea de-a treia secţiune include întrebări ce privesc opinia personală, atât cu
referire la aspectele negative ale acestei practici în general, cât şi la aspectele ce ţin de cadrul
legislativ.

Ghidul de interviu are un număr de 22 de întrebări. Am luat un interviu în profunzime, unei

persoane de sex masculin, cu vârsta de 23 de ani. Alegerea respondentului a fost aleatorie şi a
avut loc fata în faţă, la domiciliul acestuia, în luna mai.

Pe parcursul interviului, respondentul a întâmpinat câteva dificultăţi în înţelegerea anumitor

întrebări precum: „În ce constă „prostituția” în prezent?” având nevoie de o plasare spațială ( în
țară, în lume etc.).

Limitele cercetării constau în special în insuficienţa datelor, realizând un singur interviu. Cu

toate că informaţiile furnizate de către respondent au acoperit subiectul cercetării, împreună cu
întrebarea de cercetare şi obiectivele, informaţia nu este relevantă şi semnificativă pentru
publicul pe care cercetarea l-ar fi urmărit, şi anume „societatea”. Prin încercarea de a introduce
întrebări în interviu despre opinia prietenilor, a familiei, a mass-media prin ochii respondentului,
am încercat să conturez mai bine această temă, în lipsa posibilităţii colectării mai multor
informaţii direct de la respondenţi.

Întrebare de cercetare: Cum este privită prostituţia în societate?

Obiective:

1. Identificarea măsurii în care oamenii susţin legalizarea prostituţiei,

2. Identificare măsurii în care oamenii tolerează prostituţia.

3. Identificarea măsurii în care oamenii incriminează prostituţia.

4. Descoperirea valorilor şi credinţelor ce stau la baza opiniei despre prostituţie.

5. Descoperirea măsurii în care opinia publică influenţează opinia personală despre prostituţie

INTERPRETAREA DATELOR

I. Opinia celor din jur- „În concepția oamenilor dacă întreții relații sexuale pe bani
ești o femeie uşoară şi cam atât, nimic altceva nu mai contează.”

Atunci când am vorbit despre opinia celor din jur, prin prisma celor observate de către
respondent, pot spune că nu am observat ca opinia sa să fie afectată sau asemănătoare cu cea a
opiniei publice sau a celor din jur.

„Din câte ştiu eu părerile sunt împărţite, în două sau mai multe categorii, în principiu majoritatea
persoanelor nu sunt de acord cu asta pentru că actul în sine este văzut drept trivial sau vulgar,
ceva negativ.”

Respondentul considera că, deşi în spaţiul public există numeroase păreri negative legate de acest
subiect, nu a observat niciodată prezentarea unor argumente valide sau susţinute. („Am văzut că
în mediul online şi pe la televizor este văzută ca ceva negativ, însă în afară de faptul că scotea la
suprafaţă trivialitatea şi faptul că nu ar trebui să se ofere sex pe bani nu existau argumente”)

Un alt lucru observat de către respondent este legat de rolul perceput al femeii în această practică
în spaţiul public. Acesta a evidenţiat faptul că femeile care practică acest lucru tind să fie
dezumanizate şi dezbrăcate de orice calităţi pozitive prin prisma faptului că aleg să îşi “vândă
corpul”.

În situaţiile fericite, în care cei din spaţiul public vin cu argumente solide în ceea ce priveşte
respingerea prostituţiei, respondentul a menţionat că unul dintre aceste argumente ar fi „Cei cu
argumente mai bune spun că prostituţia în forma ei actuală reprezintă o subjugare a femeii prin
faptul că nu toate îşi doresc să facă asta din proprie voinţă şi în plus sănătatea lor, cât şi celor
care beneficiază de servicii este pusă în pericol pe termen lung din cauza bolilor cu transmitere
sexuală”. Aşa cum este precizat şi în „Paradigma oprimării”, femeile sunt obiectificate şi puse
sub dominaţia masculină, iar multe dintre acestea nu ar fi recurs la prostituţie dacă nu ar fi fost
nevoite din cauza statutului socio-economic. (Weitzer, 2012)

În ceea ce priveşte opinia prietenilor, deşi nu au o părere negativă, se observă o atitudine de

încriminare-toleranţă. Din cele relatate de către respondent, prietenii lui au apelat în adolescenţă
la serviciile de prostituţie, însă toleranța acestora se opreşte la propriul interes, fiind o meserie
tolerată doar pentru propria plăcere, ci nu una pe care să o respecte sau faţă de care să aibă o
atitudine neutră. „Când eram în liceu am avut colegi care au apelat la astfel de servicii, iar aceştia
nu păreau să deteste sau să vadă prostituţia ca pe ceva negativ, însă foloseau expresii precum
„mers la femei uşoare” sau altele mai explicite prin care arătau clar că actul în sine era trivial şi
de condamnat.”

Familia respondentului are mai mult o atitudine de toleranţă, însă despre legalizare nu a putut
spune multe din perspectiva familiei, întrucât nu au existat discuţii pe această temă. Chiar şi
bunica respondentului, deşi folosea unele apelative mai jignitoare la adresa persoanelor care
practică prostituţia, în final tot decidea că e viaţa lor şi nu e treaba dumneaei. Părinţii
respondentului sunt de acord cu această practică atâta timp cât nu le implică în mod direct copii
sau familia.

II. Opinia personală - „Nu văd prostituţia ca pe ceva rău, sunt un tip de servicii care ar
putea fi bine plătite şi care nu provoacă efecte negative în societate.”

Am observat încă din timpul interviului că opinia respondentului se îndreaptă către „Paradigma
polimorfă”, ce susţine că prin legalizare, mediul de lucru ar deveni mai sigur, întrucât şi acesta
susţine legalizarea prostituţiei prin intermediul căreia s-ar rezolva şi problemele existente în
domeniu: „Toate problemele care vin la pachet acum cu prostituţia ar putea fi rezolvate prin
legalizare, deoarece prin crearea unui cadru legal toate condiţiile realizării ei ar deveni mai
bune.” (Weitzer, 2012)

În acelaşi timp, respondentul susţine legalizarea „de jure”, ce include atât dezincriminare sau un
tip de normalizare a meseriei, cât şi reglementarea legislativă. (Weitzer, 2012)
Cu toate că prostituţia nu este legală, în Bucureşti, respondentul a putut observa câteva ocazii în
care aceasta era practicată: pe site-uri de aşa numite „escorte”, unde femeile îşi puneau la
dispoziţie serviciile sau în locuri publice unde femeile îşi aşteptau „clienţii”. („Dacă eşti din
Bucureşti sunt sigur că cel puţin o dată în timpul nopţii pe bulevardele mari ai văzut femei
îmbrăcate provocator şi care nu par să aibă o destinaţie, doar stau şi se uită în jur, de cele mai
multe ori li se alătura un bărbat care le cunoaşte scopul şi pleacă împreună sau se opresc cu
maşinile lângă ele şi le iau cu maşina”)

Aşa cum am precizat, respondentul susţine legalizarea „de jure”, însă din cele povestite, în
România se practică legalizarea „de facto”. Informaţiile ce privesc prostituţia sau întâmplări ce
duc cu gândul la prostituţie există, însă nu sunt luate foarte multe măsuri.

Există o posibilitate ca reţeaua de prostituţie să fie suficient de mare şi de complexă, încât

autorităţile nu facă faţă sau în acelaşi timp, ar putea exista aşa cum este precizat în legalizarea
„de facto”, o reglementare, un set de reguli impus de către autorități ce au ca scop păstrarea
ordinii publice. Din informaţiile obţinute din interviu reiese că prostituţia este o meserie foarte
reală, chiar şi în această situaţie în care este considerată ilegală. Spre deosebire de alte fapte
ilegale, avantajulprostituţiei, dacă putem spune aşa, este dat de faptul că ține doar de persoana
care o practică şi de clienţi. (atâta timp cât este vorba de un act voit, nu de alte acte infracţionale
ce implică traficul de persoane sau abuzurile fizice, sexuale pentru obţinerea acestor servicii)

Un alt lucru precizat de către respondent este legat de „cine ar putea practica această meserie”. În
afară de condiţionarea legată de vârstă, analize medicale şi propria voinţă, acesta a precizat şi că
ar trebui ca ambele sexe să poată apela atât la aceste servicii, cât şi să practice prostituţia. „Nu
cred că ar conta genul sau sexul persoanelor care ar oferii astfel de servicii. Chiar şi bărbaţii ar
putea practica această meserie, în condiţiile în care exista cerere, contrar modului clasic în care
este privită această practică, chiar şi femeile ar putea apela la serviciile bărbăţiilor, nu doar
invers.”

Acest lucru este precizat şi susţinut şi în lucrarea lui Pateman (1999), unde autoarea oferă ca
argument pro prostituţiei faptul că ar putea fi prestat şi de către bărbaţi.
III. Valori şi credinţe „Am învăţat să apreciez munca indiferent de gradul de dificultate
şi să preţuiesc munca care îmi face plăcere”

Valorile după care respondentul se ghidează sunt: înţelegerea, răbdarea, sinceritatea,

perseverenţa, bunătatea. Acesta are preocupări ce ţin de mediul academic, precum cititul critic,
dar şi alte preocupări ce ţin de descoperirea sinelui precum meditaţia, ieşitul în natură.

În ceea ce priveşte credinţele religioase, respondentul a fost botezat şi crescut în spirit creştin
ortodox, însă odată cu înaintarea în vârstă s-a îndepărtat de acele valori şi credinţe cu care era
obişnuit din copilărie.

La întrebarea „În general, care este poziţia pe care o adoptaţi faţă de „controverse”?” ce avea
ca scop identificarea modului în care respondentul priveşte, de obicei, subiectele controversate şi
în acelaşi timp încercarea realizării unei corelaţii între atitudinea generală şi atitudinea faţă de
prostituţie, respondentul a spus „De cele mai multe ori sunt de partea celor care nu au susţinere,
de exemplu încă din şcoala generală am încercat să iau apărarea persoanelor gay pentru că nu mi
se părea normal să fie trataţi rău chiar dacă erau diferiţi şi în plus nu mi se părea că făceau nimic
rău celorlalţi.”

Aşadar, în general acesta tinde să accepte majoritatea ideilor noi, lucru ce ar putea avea legătură
şi cu valorile după care se ghidează: înţelegerea, răbdarea, sinceritatea, perseverenţă, bunătatea.
Atitudinea acestuia faţă de practicarea prostituţiei este de toleranţă şi de susţinere a legalizări, din
dorinţa îmbunatăţirii lucrurilor pentru lucrătorii sexuali, care vor practică această meserie, din
propria dorinţă, din nevoie sau din obligaţie, indiferent de modul în care lucrurile se vor schimba.

În urma interviului, pot spune că prostituţia în societate este privită, aşa cum am preconizat prin
enunţarea obiectivelor, în trei feluri: tolerată, susţinută prin legalizare sau încriminată.

Respondentul tinde către susţinere prin legalizare, prietenii acestuia au apelat la serviciile
lucrătorilor sexuali, tolerând astfel meseria, însă nu o consideră ca fiind o meserie reală şi demnă,
în timp ce opinia publică încriminează prostituţia pentru diverse motive.
CONCLUZII

În timpul realizării cercetării am fost surprinsă să descopăr suficiente articole de studiu şi chiar
cărţi despre subiectul prostituţiei, care să îmi faciliteze realizarea acesteia.

Am descoperit că opiniile oamenilor în ceea ce priveşte munca sexuală sau prostituţia sunt
împărţite în mai multe perspective, aşa cum am prezentat şi în teorie. Cele mai întâlnite opinii
sunt cele religioase, conform căror prostituţia duce la adulter, la destrămarea căsniciilor şi la
sexualizarea tuturor relaţiilor. Anumite persoane susţin legalizarea, pentru a reduce frecvența
bolilor cu transmitere sexuală, iar alte persoane încriminează prostituţia, considerând că este ceva
înjositor. Există şi persoane ce se situează la mijloc, tolerează prostituţia pentru că le aduce un
beneficiu, însă nu susţin realizarea unor reglementări.

Pe viitor, consider că ar fi interesant de studiat perspectiva societăţii asupra prostituţiei pe

anumite categorii: persoane tinere, persoane în vârstă, persoane care au apelat la un moment dat
la aceste servicii, persoane care practică prostituţia şi persoane care au cunoştinţe/prieteni care
practică prostituţia.

În ceea ce priveşte relaţia dintre opinia respondentului şi influenţa celor din jur, pot spune că s-ar
putea observa o influenţă din partea părinţilor, însă nu şi din partea prietenilor sau a social
media/mass-media. Cu toate acestea, pentru a putea observa o astfel de relaţie, mai multe
interviuri ar fi necesare, împreună cu o documentare mai detaliată asupra subiectului.
BIBLIOGRAFIE

1. Balos, B. (2001), Teaching Prostitution Seriously, Jurnal: Buffalo Criminal Law Review,

4(2), pp.709-753., accesat in data de 25.05.2020, disponibil online la adresa
https://www.jstor.org/stable/10.1525/nclr.2001.4.2.709?
Search=yes&resultItemClick=true&searchText=prostitution&searchUri=/action/doBasic
Search?
Query=prostitution&filter=&ab_segments=0/basic_search/control&refreqid=search:
6b56fed02cb608cd46ff9a16a14e3490&seq=1
https://journals.sagepub.com/doi/abs/10.2190/GEWW-82BN-F5V6-837E?
journalCode=joha
2. Pateman, C. (1999), What's Wrong with Prostitution?,  Women's Studies
Quarterly, 27(1/2), 53-64, accesat in data de 25.05.2020, disponibil la adresa
https://www.jstor.org/stable/pdf/40003398.pdf?seq=1
3. Pedersen, K. (1994), Prostitution or Sex Work in the Common Market?, International
Journal of Health Services, 24(4), pp.649-653, accesat in data de 25.05.2020, disponibil
online la adresa
4. Weitzer, R. (2012), Legalizing Prostitution, New York, editura: NY: New York Univ.
Press.
ANEXE

Ghid de interviu

1. Informaţii generale despre intervievat (valori, credinţe)

1.1 Ce hobby-uri aveţi?

1.2 Dacă ar fi să vă descrieţi, care aţi spune că sunt valorile după care vă ghidaţi în viaţă? De ce?

1.3 Care este relaţia dumneavoastră cu divinitatea şi religia?

1.4 Ce subiecte consideraţi a fi „controversate” sau „tabu” în societatea de astăzi? De ce?

1.5 În general, care este poziţia pe care o adoptaţi faţă de „controverse”? (de ex. Subiectul
homosexualităţii, al legalizării drogurilor etc)

2. Opinia publică asupra prostituţiei

2.1. În ce constă „prostituţia” în prezent?

2.2 Ce opinii aţi auzit în mass-media sau pe social media legate de prostituţie?

2.3 Ce opinie au prietenii dumneavoastră despre prostituţie?

2.4 Dar despre legalizarea acesteia?

2.5 Ce opinie are familia dumneavoastră (în special părinţii şi bunicii) despre prostituţie?

2.6 Dar despre legalizarea acesteia?

2.7 În spaţiul public, care consideraţi că este atitudinea pe care oamenii o adoptă faţă de
legalizarea prostituţiei?

2.8 Consideraţi că opinia despre prostituţie este modificată de practicarea unei religii?

3. Opinia personală

3.1 Cu toate că în România prostituţia nu este legală, aţi auzit de cazuri de prostituţie?
3.2 Cum priviţi acest lucru?

3.3 Luând în considerare şi urmările negative ale prostituţiei din prezent (creşterea răspândirii
bolilor cu transmitere sexuală, abuzuri, evaziune fiscală) cum consideraţi că s-ar putea
îmbunătăţii modul în care această practică este realizată?

3.4 Prin ce mijloace v-aţi format opinia despre prostituţie?

3.5 Care este atitudinea pe care o adoptaţi faţă de prostituţie? (încriminare, legalizare, toleranță)

3.6 Cine ar avea dreptul de a practica prostituţia?

3.7 Ce atitudine aţi avea în mod direct faţă de persoanele care practică acest lucru?

3.8 Dar faţă de persoanele care apelează la aceste servicii?

3.9 Care consideraţi că ar fi impedimentele în legalizarea prostituţiei la noi în ţară?

4. În anumite ţări, prostituţia este legalizată (Olanda, Germania, Austria, Elveția, Grecia, Turcia,
Ungari și Lituania). În ce fel v-a fost modficată opinia despre aceste ţări odată ce aţi aflat de
adoptarea legalizării acestei practice?

4.1. Aţi fi de acord cu legalizarea prostituţiei în România? Motivaţi răspunsul.