Ciulu Adina Mihaela

CTD III Grupa 6

Reconstruirea protetica a urechii

Urechea (pavilionul auricular) are un rol foarte important în estetica feţei, dar, mai
important, în auz, prin faptul că direcţionează sunetele spre intrarea în ureche, adică
în conductul auditiv extern (CAE).
Pierderea sau absenţa urechii poate fi cauzată de: malformaţii auriculare congenitale
(atunci când pacientul prezintă din naştere doar nişte muguraşi sau fragmente
deformate de ureche), accidente de circulaţie, casnice, de muncă, arsuri, agresiuni
umane sau animale (muşcături), intervenţii chirurgicale (infecţii, tumori benigne,
cancer).
Pentru reconstruirea urechii, prin metode moderne, se foloseşte siliconul, material
sintetic inventat în 1960, care poate fi colorat şi modelat astfel încât să se obţină
proteze auriculare (epiteze) cu formă şi elasticitate foarte apropiate de normal, bine
tolerate, cu o bună integrare în anatomia şi estetica feţei. Epitezele se
confecţionează după prelevarea unui mulaj al urechii normale şi al zonei urechii
modificate, în prealabil fiind înlăturate chirurgical resturile pavilionului distrus. Se
confecţionează un model din ceară după urechea normală, se probează la pacient,
se toarnă în ghips şi se obţine matriţa în care, apoi, se toarnă siliconul colorat, în
prezenţa pacientului, după culoarea urechii sale normale. Se continuă cu
polimerizarea la cald, frezarea, cosmetizarea şi fixarea noii urechi la pacient. Aceasta
se poate realiza prin 2 metode:
1. Cu un adeziv foarte bine tolerat: astfel, proteza se poate desprinde zilnic sau la
două zile, în funcţie de sensibilitatea zonei, şi se curăţă cu alcool medicinal sau cu
acetonă, iar locul de fixare cu apă şi săpun. Purtarea prelungită a protezei poate
genera complicaţii locale, adică apariţia fie a unei congestii locale (înroşire), situaţie
în care se aplică un unguent cu cortizon şi antibiotic, fie a unei micoze, care se
tratează cu un antimicotic.
2. Fixarea cu implanturi de titaniu + bară de aur şi clipsuri sau magneţi (Sistemul
Branemark): fixarea implanturilor se face intrachirurgical (după vârsta de 5 ani,
pentru ca osul să aibă grosimea corespunzătoare), în două etape la copil sau într-o
etapă la adult (cu 6-9 luni interval necesar integrării implantului în os =
osteointegrare), după care se fixează epiteza. Intervenţia chirurgicală se realizează,
de obicei, cu anestezie generală; este simplă, respectându-se o tehnică specială (de
obicei se folosesc două implanturi: de 3 mm la copil şi de 4 mm la adult). Se
foloseşte titaniu cu puritatea aproape de 100%, netoxic/nealergic; implanturile sunt
asemănătoare cu cele dentare şi pot rămâne în corpul pacientului toata viaţa.
Complicaţiile care apar sunt legate de igiena locală: pacientul îşi va face toaleta zilnic
în jurul implantului, iar la 6 luni se prezintă la medicul operator pentru a verifica
stabilitatea implantului şi igiena tegumentului din jurul implantului.
În caz de îngrijire necorespunzătoare poate apărea congestie locală, micoză sau
infecţie care poate duce la necrozare şi la pierderea implantului. Uneori, este posibil
ca implantul (foarte rar) să nu fie acceptat de corpul pacientului, problemă pentru
care medicul nu este vinovat. Încă de la prezentarea la medic şi solicitarea de fixare
a unei proteze cu implanturi de titaniu, pacientului i se aduce la cunoştinţă acest risc
- că organismul său poate respinge implantul - şi el semnează că a luat la cunoştinţă
de această situaţie postoperatorie.
SILICONUL (folosit şi pentru valve cardiace = implantabil = transportă oxigenul), ca şi
implanturile de TITANIU sunt materialele sintetice acceptate de organismul uman şi
tolerate în corpul pacientului TOATĂ VIAŢA.
Avantajele fixării urechii cu implanturi de titaniu: fixarea este mai stabilă, mai estetică,
se îngrijeşte mai uşor (pacientul o poate menţine fixată chiar şi 7 zile, pentru că
siliconul, prin bara de aur sau magneţi, nu este în contact cu pielea, aceasta având
astfel posibilitatea să se aerisească. Nu există contraindicaţii de vârstă în fixarea cu
adeziv, iar la implanturi, numai după vârsta de 5 ani şi cu anumite precauţii şi
tratamente după iradiere în caz de cancer.
Reconstruirea protetică a urechii este o metodă modernă, uneori singura soluţie,
când pavilionul auricular nu mai poate fi refăcut prin metode chirurgicale obişnuite şi
când nici starea de sănătate a pacientului nu permite. În general, pacientul este ferit
de stresul anestezic şi operator.
Rolul acestei reconstrucţii este, în primul rând, estetic (se pot fixa şi cercei),
funcţional (vezi mai sus), înlătură complexele pacientului, permiţându-i să ducă o
viaţă normală (poate şi înota chiar dacă fixarea este făcută cu adeziv) în familie şi în
societate, îmbunătăţindu-i calitatea vieţii.