Sunteți pe pagina 1din 16

Figura de Bază

Crează o Diagrama Din Capuri


O figură bine proportionată, indiferent de variaţiunile ca sex sau altele, este definit de
alinierea articulaţiilor, care este invariabilă (noi percepem ceva ciudat în cazul în care variază).
Acest lucru reprezintă bazele fundamentale ale proporţiilor. Elaborează - ți propria diagramă
cu mine, așa din mers, te va ajuta sa înveți materialul.
Începe prin desenarea unui oval sau o formă de ou ( cu vârful ascuţit în jos) pentru cap, şi
marcheză în jos opt măsurători, ultimul fiind la sol.
Măsurarea (înălţimea ideală masculină = opt capuri) a fost stabilită în timpul Renaşterii ca o
idealizare a formei umane. Este destul de evident că foarte puţini oameni sunt înalți de opt
capuri (chiar și Nord - europenii, care au servit ca baza acestui model, sunt mai aproape de
şapte capuri), dar acesta este, totuși, cel mai bun model cu care putem începe, pentru că face
mai ușor de înţeles alinierea.

Advertisement
Pelvisul
Adaugă osul pelvian, simplificat ca un cerc turtit, între marcajele 3 şi 4, cu articulaţiile șoldului
aşezate pe 4. Lățimea sa este de aproximativ 1.5-2 lățime-cap. Acum poți desena coloana
vertebrală conectatată de cap, la cea mai importantă parte a corpului, care este centrul de
greutate și stabilitate.
Picioarele si Genunchii
Să presupunem că această figură este în picioare, cu picioarele aliniate vertical cu articulaţiilor
şoldului. Articulaţiile genunchiului sunt așezate pe marcajul 6, deoarece acea linie corespunde
la partea de jos a rotulelor genunchiilor.
Atunci când piciorul este întins, articulaţia genunchiului este plasată pe o linie dreaptă cu șoldul
și glezna (stânga). Dar această linie dreaptă este virtuală: pentru a finaliza piciorul, conectează
şoldul în interioriolul rotulei, şi apoi, din nou, din afara genunchiului la partea interioară a
gleznei (dreapta). Aceasta este o reprezentare foarte simplificată, dar exactă a structurii osoase,
şi ajută la desenarea aspectului natural al piciorului uman, care se îngustează la şold, apoi iese
afară la genunchi şi se îngustează din nou. De asemenea, ajută la plasarea muschilor într-o etapă
ulterioară.
Coastele, Sfârcurile si Buricul
Grupul cutiei toracice - plamâni este al treilea cel mai important volum al corpului, după cap și
pelvis. Simplificat, este un oval care începe de la jumătatea distanței dintre marcajele 1 și 2, în
jos până la marcajul 3; dar cel mai bine este să tai partea inferioară a acestuia, așa cum poți
vedea aici, pentru a imita forma reală a cutiei toracice; iar spațiul gol dintre cele două volume
are importanță: este moale și poate suferi modificări (abdomen plat, burtă moale, talie de
viespe) și, de asemenea, este locul unde se întâmplă cele mai frecvente torsiuni și mișcări, la
nivelul coloanei vertebrale. Este bine să nu atașezi trunchiului și bazinul împreună ca două
”blocuri” , deoarece acest lucru ar "bloca" gama de mișcare al desenului. Lățimea ovalului este
aproximativ egală cu a pelvisul, deocamdată.
Mai multe detalii aici: două sfârcuri cad pe marcajul 2, chiar în interiorul părților laterale ale
capului, iar buricul pe marcajul 3.
Umerii
Linia umerilor este aproximativ la jumătatea distanței dintre mărcajele 1 și 2, cu lățimea
umărului egală cu 2 până la 3 cap-lățimi, dar poziția aparentă poate varia foarte mult. Pentru
început, este ușor curbat în jos, dar sub tensiune umerii se tensionează, iar curba se poate arcui
în sus și să pară mai mare. Mai mult decât atât, muchiul trapez, care din față pare să conecteze
umerii cu gâtul, este foarte unic; poate fi foarte musculos sau să poarte multă grăsime, în acest
caz, poate ridica linia umerilor atât încât să dispară gâtul; invers, un trapez slab dezvoltat (
adesea observat la femeile foarte tinere ) dă impresia unui gât lung.
Această abatere scurtă în detalii non-scheletice, este de a asigura că nu există nici o confuzie
între poziția reală a liniei umărilor și plasarea aparentă a acestora pe un trup viu; câteva
exemple sunt prezentate mai jos.
Braţul, Încheieturile şi Mâinile
În final, brațele: Încheieturile sunt pe marcajul 4, ușor sub nivelul articulațiilor șoldului, care stau
pe el (îl poți testa pe tine, stând în picioare și apăsând încheieturile de șolduri). Degetele se
termină aproximativ la mijlocul coapsei, care este marcajul 5. Coatele sunt articulații ușor
complicate, pe care le vom examina mai târziu, în detaliu, dar acum este util să le notăm ca niște
ovale alungite, care stau pe nivelul 3.
Am terminat... aproape. Înainte de rezuma per ansamblu, să extindem aceste marcaje în linii şi
să vedem cum funcţionează din profil.
Figura din Profil
Începeti să desenați capul din nou, aceeași formă de ou, dar cu capătul îndreptat în diagonală
în jos, și fixați o linie verticală de la vârful capului până jos.
Într-o postură erecta, puteți plasa osul pelvian (o versiune mai restrânsă a formei de ou a capului
), umerii și genunchii, aproximativ pe această linie verticală. Ele sunt la același nivel ca înainte:
toate articulațiile, doar că celelalte nu sunt pe același plan ca și acestea.
Coloana Vertebrala din Profil
Din lateral, coloana vertebrala arată ca o formă turtită a literei "S". De la baza craniului, se
deplasează în jos și înapoi, până când atinge punctul cel mai îndepărtat la nivelul umerilor (între
omoplați). Notă: articulațiile umerilor sunt înaintea coloanei vertebrale! Acest lucru se
datorează faptului că, din nou, "linia" umărului este, în realitate, un arc: iconul medalionul
prezintă o vedere de sus a acesteia.
Coloana vertebrală, apoi, iese înainte, și se înalță din nou (spre interior), un pic deasupra
bazinului (moalele spatelui, care variază în profunzime și înseamnă spate arcuit). În cele din
urmă, ea își schimbă direcția din nou, pentru scurt timp și se termină în coccis sau coada osului.
Cutiei Toracice și Picioare Din Profil
Cutia toracică este strâns legată de nivelul coloanei vertebrale, și, se potrivește rezonabil într-
un corp în poziție erectă, dar în acest caz, pieptul este împins în mod natural înainte.
Articulația șoldului este înaintea axei noastre verticale, iar acest lucru este contrabalansat de
glezna, care este cu puțin în spatele ei. Astfel, linia noastră șold-genunchi-gleznă este înclinată
spre spate, și decalate din nou: de la șold la fața articulației genunchiului, și de la spatele
articulației genunchiului la gleznă.
Efectul general al acestei posturi este un arc vizual de la cap - la piept - la picioare (în verde), iar
când este turtit sau inversat, percepem o incertitudine sau nepricepere a posturii.
Brațele din Profil
În final, brațele. Brațul superior cade destul de drept de la umăr, astfel încât cotul poate fi aliniat
cu el (sau adus ușor înapoi). Dar brațul nu este complet întins niciodată în repaus, astfel
antebrațul nu este vertical: brațul este ușor îndoit și încheietura mâinii este în față, chiar
deasupra osului șoldului. (De asemenea, atunci când mâna este relaxată, degetele se îndoiesc
un pic, așa cum poți vedea aici).
Pentru a Rezuma
Acesta completează proporţiile de bază, nediferenţiate a formei umane, și aici este o diagramă,
pentru a rezuma toate cele de mai sus:
Rememorarea Proporţiilor
Următoarele sunt câteva memento-uri vizuale utile, care sunt bazate pe trupul uman. Ele sunt
utile, atunci când organismul nu stă în poziţie verticală.
Timp de Practica
Am acoperit o mulţime de materiale, iar acum este un moment bun, pentru a întrerupe studiul,
pentru a te familiariza cu figura de bază, înainte de a trece la diferenţele dintre structurile de
sex masculin şi feminin (şi altele). De exemplu, poți integra aceste informații noi, în practica ta
de schiţare, prin suprapunerea unei schiţe rapide de dinamică, peste una bazată pe o
figură corect proportionată.
Câteva Sfaturi
De obicei, încep cu capul, dar nu contează cu adevărat cu ce parte a corpului incepi desenul,
contează să te simți comfortabil şi să obţii un rezultat bun. Dacă ești nesigur sau întâmpini
dificultăți, atunci îți sugerez să încearci capul mai întâi.
Obişnuieşte - te să desenezi figura de bază cu mână ușoară, deoarece peste corpul terminat
vei mai construi alte lucruri. În mod tradiţional, liniile de final sunt desenate cu cerneală,
iar liniile de instrucțiune şterse (prin urmare, de aici importanţa de a desena cu mână ușoară),
dar chiar şi atunci, când eu schiţez cu un pix, cu intenţia de a trasa cu cerneală pe o altă
foaie prin transparenţă, păstrând o mână ușoară mă asigură că pot vedea ceea ce fac.
Noapte înstelată este o pictură în ulei pe pânză de 73,7 cm x 92,1 cm, realizată în anul 1889
de pictorul olandez Vincent van Gogh [1]. Pictura se găsește la Muzeul de Artă Modernă din
New York [1].
Unul dintre cele mai ușor de recunoscut tablouri ale lui Van Gogh are la origine un peisaj văzut
de artist la Saint-Rémy-de-Provence[1]. Liniile învolburate și formele distorsionate creează o
atmosferă intens emoțională[1]. El este unul dintre cunoscutele peisaje nocturne ale lui
Vincent. El a pictat noaptea cu ajutorul unei lumânări pe care a pus-o într-o pălărie.
Aceasta lucrare celebra a lui Van Gogh apartine perioadei in care acesta se afla in azilul din
Saint Remy si reprezinta o demonstratie impresionanata a modului unic de perceptie si
interpretare a naturii de catre un artist care a stiut sa isi proiecteze sentimentele asupra
lucrurilor din jurul sau. In aceasta perioada, Van Gogh isi pierduse credinta, dar scria ca mai
simte "o groaznica nevoie de - oare pot spune cuvantul - religie. Si atunci mi se intampla sa ies
noaptea sa pictez stele. "
Artistul a pictat cerul instelat cu un sentiment teribil in fata maretiei universului. Cerul, luna si
stelele sunt inlantuite intr-un ritm unduios. Totusi nu e vorba de o efuziune spontana, planul
fiind frumos calculat cu copacii profilati pe fundal, echilibrand compozitia.
In acest peisaj nocturn, compozitia e dominata de cerul instelat. Culorile predominante sunt
albastru , galben si verde. La poalele dealurilor ondulate se distinge un oras in care unele case
au ferestrele luminate.
Stelele, neobisnuit de mari si de stralucitoare, sunt inconjurate de o aureola si par ca se invart
continuu pe firmament. Semiluna degaja o lumina atat de puternica incat poate fi comparata
cu soarele.
Spirale de lumina strabat cerul ca niste valuri, dand nastere unor reprezentari extrem de
stilizate ale Galaxiei.
Chiparosii salta spre ceruri ca limbile de foc, dar intunecimea lor transmite o senzatie de
greutate, astfel ca sentimentul de miscare nu devine coplesitor.
Alaturi de chiparosi, numai biserica se ridica deasupra dealurilor.