DIALOG ÎNTRE FURNICA HĂRNICUŢA ŞI

DOICA PUILOR DE FURNICĂ

Doica: Ce faci, surată? Gata treaba?

Furnica: Azi sunt învoită de maica stareţă . Sunt personaj de
poezie, chiar și în celelalte lecţii!
Doica: O,o...ce minune ! Şi cu ce treabă pe aici, totuși?
Furnica: Vreau să le arăt copiilor , pentru lecţia de astăzi, ce înseamnă cu adevărat drepturile și
îndatoririle într-o comunitate ca a noastră, de câteva milioane de surate! Elevii știu despre
drepturi- au mai realizat pentru drepturile copiilor un power-point pe care l-au trimis la un
proiect internaţional de la Arad : ,,Sunt mic, dar cu drepturi mari! ‘’Aș vrea să le explici, deși ei
au mai aflat multe cu această ocazie, de pe internet și din enciclopedii, ce drepturi au copiii
noștri într-o colonie de furnici!
Doica: Ei, dacă le-aș spune povestea noastră, cred că ar adormi! Eu , tocmai acum mă duc cu
celelalte doici, în camera regală, la regina-mamă, (știi ce castel imens avem, nu? ), să luăm azi
vreo 10 000 de ouă și laptele ei (feromonii) pentru camerele –incubator, ale larvelor ! Cu
strășnicie păzim copiii, au dreptul să trăiască! Apoi fuga la soldaţii cei viteji, care ne apără ,
să-i hrănim, căci n-o fac singuri, au fălcile prea mari ! Avem datoria să-i hrănim! Dacă vreţi
povestea... fuguţa la lecţie ! La învăţat ! Am cam pierdut timpul la voi! Spor la treabă!