DIN ARHIVE.

Despre Societatea “Junimea” Macedo-Română (București, 1928)

Una din plăcerile mele, cu ani în urmă, era cotrobăitul prin arhive. Această
plăcere am descoperit-o chiar în cele povestite de profesorii cu experiență, care
spuneau cu patos că dragostea de istorie se naște răscolind dosarele arhivistice.
Am putut înțelege această metaforă atunci când am început să deschid dosarele în
care se ascundea zbuciumul unui timp pierdut, vorba poetului.

M-am gândit că este de bun augur ca documentele care ascund anumite

momente ale trecutului să vadă lumina zilelor noastre, nu în ideea de a stabili un
adevăr, ci de dragul relătării unor situații și fenomene petrecute în vremurile de
altă dată. Cu această ocazie, vă semnalez un material cu totul aparte. Ca să
folosesc un eufemism al zilelor noastre: UN MATERIAL EXCLUSIVIST!

Cotrobăiam entuziasmat, ca orice doctorand care pătrunde pentru prima

data în arhive. Fiind novice, orice document de care mă loveam reprezenta un
mod încurajator de a stabili o relație cu trecutul și mă bucuram de această stare
exclusivistă cu trecutul. Mă simțeam mândru în timp ce răsfoiam dosarele de
arhive cu documente care ascund povești fascinante. Așa că voi încerca să fac tot
posibilul ca acele ”povești” să apară pe pagina mea.

Am dat întâmplător peste acest subiect, al Societății ”Junimea Macedo-

Română”. Prima dată am crezut că este o greșeală de arhivare și am cerut să văd
ce conține dosarul. Astfel, am descoperit existența acestei societăți pe care astăzi
o fac cunoscută celor interesați de subiecte legate de aromâni. În materialul de
față, facem cunoscute existența acestei societăți, momentul înființării,
confirmarea juridică, semnalarea în presa vremii și lista de membri fondatori.

Curentul de manifestare a tinerilor junimiști macedo-români este întâlnit

frecvent în perioada interbelică, așa cum și reacția unor tineri după colonizarea
aromânilor în Dobrogea este consemnată în presa vremii. Dealtfel, perioada
interbelică este fructuoasă în ceea ce privește manifestarea pe plan public a
aromânilor/macedonenilor/macedo-românilor în România. În acea perioadă,
avem afirmarea intelectuală puternică a unei generații de erudiți care, din ”munții
Pindului” au pătruns în viața publică și au ajuns exponenți ai intelectualității
urbane bucureștene. Lista de intelectuali este lungă, de la familia Papahagi la
familia Papacostea, de la familia Minovici la personalități precum Murnu, Batzaria,
Constante, Capidan și mulți alții.

Curentul Societății Junimea Macedo-Română are ceva aparte în ceea ce

privește nuanțele de ton, la un moment dat, ale perioadelor istorice. În scrierile
cunoscute/reprezentative, acest subiect este marginalizat, poate chiar inexistent.
Putem întâlni, oficial sau neoficial, vocea acestei mișcări sau vocea unor
reprezentanți în diferite ”organe de propagandă” ale vremii care apar periodic sau
temporar în perioada interbelică. Bucureștiul interbelic a reprezentat un centru
pentru intelectualii aromâni din Balcani și, în același timp, un loc unde se susținea
puternic ideea unei Macedonii independente. Un asemenea material de cercetare
am prezentat cu ani în urmă la o conferință internațională la Universitatea din
Varșovia, în care relatam susținerea, prin organe de presă, a proiectului politic
”Macedonia independentă/Macedonia liberă”.

În ”cutia cu surprize” am putut găsi statutul original al societății ”Junimea

macedo-română”, care data din anul 1928, precum și câteva elemente
descifrabile, modelul de ștampilă aplicat pe Statut și pe Actul Constitutiv. De altfel,
aceste documente erau incomplete și deteriorate.

Pista de cercetare a plecat de la acest dosar, care îmi atesta înființarea

juridică a societății. De asemenea, am găsit pe documentele menționate stampila
aplicată (așa cum se vede în poză), un soare cu multe raze/strălucitor, numele
societății, anul înființării (1928) și locația – București. Atestarea documentară o
aveam. Instinctul meu de cercetător îmi spunea că următorul pas era să caut în
presa vremii să văd dacă a existat vreo relatare despre această societate. Așa cum
spunea mereu un profesor de-al meu, dacă știi cum să deslușești mesajele, multe
adevăruri se ascund în spatele textelor de presă. Așadar, am luat la mână
publicațiile cunoscute ale vremii, doar pe acelea care apărau interesele
aromânilor. După ce am răsfoit câteva zile mai multe ziare ale vremii, am găsit în
Revista Macedonia acel articol care confirma înregistrarea Societății Junimea
Macedo-Română. Elementele care atestă înființarea acestei societăți are loc în
anul 1928, așa cum este consemnat în ”Organul de propagandă națională”,
Macedonia, din 30 Iunie – 15 Iulie 1928, Anul II Nr. 15-16. Revista ”Macedonia”
apare periodic aproape pe tot parcursul perioadei interbelice, sub îndrumarea
unui comitet, directorul fiind Naum Nance.

În articolul intitulat ”Primele începuturi de organizare a tineretului

aromânesc” regăsim Actul Constitutiv, numele fondatorilor și câteva articole care
au consemnat constituirea acestei societății. Din acest material de presă reiese
confirmarea că Actul Constitutiv a fost semnat în București, în clădirea aflată pe
strada Leonida, nr. 1, pe data de 15 iunie 1928, de către membrii fondatori: 1) Dr.
George Naum; 2) Mihail Negru, ziarist și scriitor; 3) Mihail Samarineanu, publicist;
4) Arhitect I. Petrescu-Gopeș; 5) N. Paia, publicist; 6) Naum Ionescu, avocat; 7) C.
Narte, licențiat în Drept; 8) C. Isaia, avocat; 9) Nance Naum, dr. în științe de stat și
avocat; 10) Hr. Iuffu, casier Banca Românească; 11) C. Iordanovici, droghist; 12) C.
Naumescu, contabil; 13) G. Caragea, farmacist; 14) Ioan Naum și 15) N.
Papagheorghe, avocați; 16) C. Mihadaș, contabil expert; 17) Al. Tatarescu, avocat;
18) Ath. Cupali, farmacist; 19) Chelefa Herculi, expert contabil; 20) Dr. H. Prossi;
21) Toma Liu, avocat; 22) At. Moscu; 23) Ion Samarineanu, publicist; 24) V.
Naumovici; 25) I. Florescu.

Din Actul Constitutiv publicat în Ziarul Macedonia confruntat cu Actul

Constitutiv original deteriorat din dosarul arhivistic reiese că scopul societății era:
a) de a propovădui, printre membrii ei, unirea sufletească în vederea obținerii
unei solidarități și colaborări reciproce și b) de a întări propaganda cultural-
națională a elementului macedo-român pentru apărarea intereselor macedo-
românilor de pretutindeni. În același scop, societatea se angaja să înființeze în
capitală, pentru a veni în ajutorul aromânilor, următoarele oficii: un oficiu medical
și farmaceutic, pus sub conducerea medicilor și farmaciștilor, membri ai societății;
un oficiu contencios, compus din avocați, membri ai societății; un oficiu de
contabilitate, compus din contabili sau contabili-experți, membri ai societății.
Toate aceste oficii urmau să fie gratuite pentru a fi pus în serviciul membrilor în
mod gratuit. Pe de altă parte, societatea urma să îi sesizeze pe conducătorii țării,
informându-i asupra stării și nevoilor macedo-român și va face toate intervențiile
necesare pentru satisfacerea dezideratelor.
 Totodată, această inițiativă este consemnată și în Ziarul Universul, nr. 138
din 18 iunie 1928, cu titlul Pentru ajutorarea și îndrumarea elementului macedo-
român. Redau câteva pasaje din articolul redactat în Ziarul Universul: ”Din
inițiativa unui grup de tineri intelectuali și cu sprijinul unor fruntași macedo-
români din capitală, s-a constituit vineri seara societatea Junimea Macedo-
Română, cu sediul în București, în scopul apărării intereselor macedo-românilor
din capitală și din întreaga țară. Întrunirea a fost prezidată de inimosul român și
vrednicul luptător, părintele protoereu Papa Teodor de la Biserica Română din
Bitolia, care a dat binecuvântarea și îndemnul ca munca începută să fie dusă la
bun sfârșit. După semnarea actului constitutiv s-a oficiat o slujbă religioasă de
către preoții econom I. Rădulescu și Constantin Popescu de la Biserica Dichiu.
Scopul Societății Junimea Macedo-Română este de a întări legătura sufletească
între românii din Regat și cei din Balcani, solidarizându-i pentru lupta națională și
de a întări și sistematica propaganda cultural-națională pentru apărarea
intereselor macedo-românilor de pretutindeni.”

De asemenea, din ziarul Macedonia redau o notă a redacției, din pagina 2:

”Ziarul Macedonia, din a cărui primă inițiativă ia naștere înființarea acestei
societăți care are menirea să lupte cu principii și idei care au fost răspândite în
coloanele acestui ziar și care au avut ecoul de a trezi inimile adevăraților patrioți
aromâni macedoneni, salută sincer, din inimă, noua societate care întruchipează
simbolul de luptă pentru apărarea drepturilor fraților aromâni persecutați. Mai
departe, dorește viață lungă de existență ca, prin grația Lui Dumnezeu și voința
neamului, societatea Junimea Macedo-Română, într-un viitor apropiat să aibă
sediul în Macedonia liberă.”

***

Ce importanță are înființarea acestei societăți? Acest subiect este doar o

semnalare pentru cei interesați de fenomenul colonizării aromânilor în România.
Pe de altă parte, este vorba despre un moment de ruptură, de cotitură între
Societatea de Cultură Macedo-Română și acest grup de tineri care înființează
Societatea ”Junimea Macedo-Română”. Momentul de înființare și de manifestare a
acestor tineri apare după sosirea primelor grupuri de coloniști aromâni în
Dobrogea. În acele vremuri, putem spune că se configurau două mari curente: pe
de o parte, continuarea luptei în locurile de baștină pentru conturarea unui stat
macedonean independent/liber (proiectul politic fiind Macedonia liberă), unde
aromânii urmau să fie un popor cu drepturi depline și pe de altă parte, curentul
care însemna colonizarea aromânilor în România, reprezentat de Societatea de
Cultură Macedo-Română. Acest moment de cotitură, prin înființarea societății
Junimea Macedo-Română poate reprezenta pe viitor o temă de cercetare, mai
ales că sunt destule relatări ale presei vremii și, mai mult de atât, pentru că acest
fenomen are consecințe până în zilele noastre.