Sunteți pe pagina 1din 7

UNIVERSITATEA TRANSILVANIA DIN BRAȘOV

FACULTATEA DE EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORTURI


MONTANE

EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT

Pregătirea echipei reprezentative scolare


de fotbal

PROFESOR: BĂDICU GEORGIAN

STUDENT: DUMITRU ADELMU MIHAI


INTRODUCERE

1. Generalități

Un sport reprezintă o activitate de natură fizică și poate implica și competiția.


Totodată sportul este o activitate care poate influenta stilul de viată, sănătatea sau
personalitatea unui om. [https://ro.wikipedia.org/wiki/Sport]
Studiul dezvoltării sportului în istoria umană, poate arăta schimbări sociale
semnificative survenite de-a lungul secolelor, în diferite culturi. Conceptul de sport ca
o activitate ce implică abilitățile umane de bază, fizice și mentale, urmărește
îmbunătățirea acestor abilități pentru a fi utilizate mai eficient și sugerează faptul că
sportul este probabil la fel de vechi ca dezvoltarea inteligenței umane. Pentru omul
primitiv, activitatea fizică a fost doar un mod de a-și îmbunătăți cunoștințele despre
natură și, în aceeași măsură, un mod de a stăpâni mediul din jurul lui.
[https://ro.wikipedia.org/wiki/Sport]
Locul jocurilor sportive în cadrul programelor de educaţie fizică este deplin
justificat de contribuţia importantă pe care acestea şi-o aduc la dezvoltarea
morfologică, funcţională şi motrică a copiilor. În acelaşi timp ele susţin procesul de
formare a personalităţii elevilor, prin influenţa asupra sferei cognitive, afective şi
sociale. În definirea noţiunii de joc sportiv trebuie să luăm în considerare trei
elemente: activitatea jucătorului; ideea de joc; regulamentul de concurs.
[http://editurauniversitaria.ucv.ro/pregtirea-echipelor-reprezentative-/rasfoire]
Jocul înlesneşte declanşarea unor realităţi psihosociale dintre două sau mai
multe persoane nevoite să colaboreze pentru îndeplinirea unui anumit scop: alternanţa
dintre efort şi perioadele de întrerupere (pauze) este determinată de principiile şi
regulile jocului, care la rândul lor permit sportivilor să-şi păstreze libertatea de
acţiune, în sensul că aceştia decid singuri modalitatea de acţiune prin interpretarea şi
exploatarea corectă a regulilor de joc (inclusiv a principiilor) în vederea sporirii
eficienţei acţiunilor. D. Colibaba-Evuleţ şi I. Bota (1999) 1 afirmă că “este nevoie de
existenţa unui obiect de joc (minge, puc, balon oval, bile), care impune caracterul de
întrecere complex (individual mai ales colectiv); desfăşurat cu reguli de joc unitare şi
mai ales obligatorii, preluate după regulamentul intrenaţional; sub supravegherea
arbitrului (oficial neutru); cu o delimitare a duratei de joc (timp, prelungiri); trebuie
precizate criteriile de apreciere (puncte, goluri, transformări etc.).
[http://editurauniversitaria.ucv.ro/pregtirea-echipelor-reprezentative-/rasfoire]
Se impune standardizarea inventarului de joc, a aparaturii tehnice şi a
dimensiunilor terenului, unde există tehnică şi tactică specifică pentru fiecare joc în
parte; într-un sistem competiţional bine determinat, ce conferă frumuseţea
spectacolului sportiv; datorită structurii motrice particulară pentru fiecare joc în parte,
care provoacă solicitări fizice şi psihice diferenţiate”. [ Colibaba-Evuleţ, D., Bota I.,
(1998), Jocuri Sportive - teorie şi metodică, Editura Aldin, Bucureşti.]
Mijloc al educaţiei fizice, jocul sportiv urmăreşte să perfecţioneze deprinderile
motrice, să dezvolte calităţile motrice, să contribuie la educarea psihomotrică, prin
formarea sensibilităţii motrice, a simţului mingii şi echilibrului, a orientării în spaţiu
(Torje, D.C., 2005). Cu alte cuvinte, prin varietatea procedelor tehnico-tactice pe care
le conţin, jocurile sportive pot contribui la formarea şi consolidarea unui volum mare
de deprinderi şi priceperi motrice şi la dezvoltarea calităţilor motrice şi psihomotrice.
[http://editurauniversitaria.ucv.ro/pregtirea-echipelor-reprezentative-/rasfoire]
T. Badiu şi colab.(1995)3 au explicat jocul ca un proces de asimilare care
necesită o dublă funcţie: pe de o parte, în timpul jocului are loc o asimilare de impresii
şi reacţii, ceea ce duce la dezvoltarea prin funcţionalitate, iar pe de altă parte,
asimilarea presupune antrenări şi organizări de natură mentală. Însuşirea procedeelor
tehnice şi tactice de bază, are în vedere următoarele aspecte în concepţia autorilor A.
Dragnea (2006)4 ; D. ColibabaEvuleţ, I. Bota (1998)5 : - posibilitatea folosirii
acestora ca exerciţii pentru realizarea altor obiective ale educaţiei fizice şcolare; -
posibilitatea practicării integrale a jocurilor sportive respective, conform prevederilor
regulamentului, în cadrul lecţiilor, excursii, tabere etc.; - posibilitatea de a observa şi
selecţiona elevii care prezintă calităţi şi interes deosebit pentru jocul sportiv respectiv.
Eficienţa folosirii jocurilor în lecţia de educaţie fizică este dată de o serie de
aspecte: jocurile sportive reprezintă pentru copii activitatea globală cea mai atractivă,
prin intermediul căreia se poate acţiona pe un fond de solicitare motrică. [Torje, D.C.,
2005, Teoria şi metodica pregătirii în domeniul educaţieie fizice a personalului M.A.I.,
Editura Ministerului Administraţiei şi Internelor, Bucureşti, p 77-78. 3 Badiu, T.,
Badiu, G., Carastoian, L., (1995), Exerciţii şi jocuri de mişcare pentru clasele I-IV,
Galaţi. 4 Dragnea A, (2006), Educaţie fizică şi sport – teorie şi didactică, Ed. Fest,
Bucureşti. 5 Colibaba-Evuleţ, D., Bota I., (1998), Jocuri Sportive - teorie şi metodică,
Editura Aldin, Bucureşti]

2. Modelul de joc al echipei

Clasa V-VI (10-12 ani), dar și cei mai mici.

1.Invățare și consolidare a procedeelor tehnico-tactice: lovirea mingii cu


piciorul; lovirea cu capul; conducerea mingii, preluarea mingii.

2. Inițiere și învățare a procedeelor de tactica individuală: marcajul și demarcajul.

3. Inițiere și învățare a procedeelor de tactică colectivă (prin joc): pasa; un-doi-ul.

Clasa VII-VIII (12-14 ani)

1. Consolidarea procedeelor tehnico-tactice (1) și in plus: aruncarea de la


margine; protejare și deposedare.

2. Inițiere, învățare și consolidare a procedeelor de tactică individuală: marcaj si


demarcaj.

3. Inițiere, învățare și consolidare a procedeelor de tactică colectivă: un-doi-ul; pasa;


schimbul de locuri; forme de atac și apărare-consolidare-învatare joc.

Clasa IX-X (14-16 ani)

1. Consolidarea procedeelor tehnico-tactice (1) si (4) și în plus învățarea: mișcările


înselatoare; deposedarea.

2. Consolidarea marcajului și demarcajului: învatarea depășirilor.

3. Inițiere și învățare a evitării jocului la offsaid, a incrucișării intre 2 jucatori:


consolidarea formelor de atac și aparare.
Clasa a XI-XII (16-18 ani)

1. Consolidarea și perfecționarea prin joc a procedeelor tehnico-tactice.

2. Consolidarea și perfecționarea prin joc a procedeelor de tactică individuală.

3. Inițiere, învățare și consolidare prin joc a procedeelor de tactica colectivă: circulația


jucătorilor și a mingii în atac; aparare combinata cu libero

3. Obiectivele instruirii echipei de fotbal

Atăt la ciclul gimnazial (cl. V-VIII), căt și la cel liceal (cl. IX-XII), obiectivul final al
practicării fotbalului în lectia de educație fizică este reprezentat de capacitatea elevului de a se
integra în jocul competițional scolar, de a avea cunoștințe de organizare a jocurilor și de
arbitru scolar.

La nivelul claselor V-VIII și respectiv IX-XII fotbalul este prezent în următoarele


forme de organizare a educației fizice și sportive:

a) lecția de educație fizică;

b) lecția de activități sportivă (numai la ciclul gimnazial (cl.V-VIII).

a) În lectia de educație fizică, plecănd de la premisa metodică, potrivită căreia continutul


inițierii tehnice și tactice a elevilor trebuie să fie în concordanță cu modelul tehnico-tactic al
jocului, iar învațarea fotbalului este esalonată.

Orele de activități sportive fac parte din planurile de învățămant ale școlilor gimnaziale.
Instruirea se desfasoară sub forma de lecții pe clase sau pe grupe de clase.

În cadrul orelor de activități sportive se vor pregăti echipele claselor pentru competiții
interne sau a reprezentativelor scolare pentru participarea la calendarul competițional: scolar,
republican al fotbalului.
Structura acestei forme de organizare este asemănătoare lecției de antrenament sportiv
(ca structură, conținut și organizare). Lecțiile de activități sportive se pot desfăsura în
scoală. Dar mai ales pe terenuri de dimensiuni normale, care se află în apropierea scolii.

[http://www.scritub.com/timp-liber/sport/METODICA-PREDARII-FOTBALULUI-
I83866.php]

4. Selecția

Selecția, în vederea depistării elevilor talentați, trebuie sa aibă un caracter permanent,


și se efectueaza în cadrul orelor de activitate sportivă, orelor de educație fizică și la
competițiile de masă.

Criterii de selecție
1. Starea de sănătate.
2. Dezvoltarea fizică bună.
3. Joc la 2 porti, în care se urmărește:
· îndemanare, viteza, rezistența în regim de viteză;
· îndici sporiți de execuție precisă a acțiunilor tehnico-tactice, în condiții de
rezistență;
· însușiri și calități psihice: dăruire, anticipare, imaginație.
4. Probe și norme de control efectuate pe trei grupe de varsta (9-12 ani, 13-15 ani, 16-
18 ani).

Precizarea componenței lotului reprezentativei scolare constituie primul pas al formării


unității competitive, după care urmează o serie de alte măsuri care să conducă la alcătuirea
unui colectiv de muncă unit în jurul aceluiași scop. In acest sens profesorul de educație fizică
trebuie să transmită jucatorilor în fiecare etapă a instruirii obiectivelor de îndeplinit
(individuale și colective).
BIBLIOGRAFIE:

http://www.scritub.com/timp-liber/sport/Modelul-de-joc-la-nivelul-fotb102131428.php

http://www.scritub.com/timp-liber/sport/METODICA-PREDARII-FOTBALULUI-
I83866.php

https://ro.wikipedia.org/wiki/Sport

Torje, D.C., 2005, Teoria şi metodica pregătirii în domeniul educaţieie fizice a personalului
M.A.I., Editura Ministerului Administraţiei şi Internelor, Bucureşti, p 77-78. 3 Badiu, T.,
Badiu, G., Carastoian, L., (1995), Exerciţii şi jocuri de mişcare pentru clasele I-IV, Galaţi. 4
Dragnea A, (2006), Educaţie fizică şi sport – teorie şi didactică, Ed. Fest, Bucureşti. 5
Colibaba-Evuleţ, D., Bota I., (1998), Jocuri Sportive - teorie şi metodică, Editura Aldin,
Bucureşti

S-ar putea să vă placă și