UNIVERSITATEA TRANSILVANIA BRAȘOV

FACULTATEA DE EDUACȚIE FIZICĂ ȘI SPORTURI

MONTANE

PROF.UNIV. DR.
ELENA MOLDOVAN

CAIET DE PRACTICĂ DE SPECIALITATE PENTRU STUDENȚ I

EVALUARE MOTRICĂ Ș I SOMATO-FUNCȚ IONALĂ

SPECIALIZĂRILE: EDUCAȚ IE FIZICĂ Ș I SPORTIVĂ

SPORT Ș I PERFORMANȚ Ă MOTRICĂ

BRAȘ OV-2018

SPECIALIZĂRILE: EDUCAȚ IE FIZICĂ Ș I SPORTIVĂ

SPORT Ș I PERFORMANȚ Ă MOTRICĂ
1
 ANUL III- SEMESTRUL I

DISCIPLINA: EVALUARE MOTRICĂ Ș I SOMATO-

FUNCȚ IONALĂ
Numărul de ore aferente disciplinei:

- 14 ORE DE CURS
- 14 ORE DE LUCRĂRI PRACTICE
- CREDITE 4
Forma de verificare -examen

Obiective educaț ionale conform specializării:

 Formarea unui bagaj de cunoș tinț e teoretico-metodice în vederea

folosirii terminologiei specifice evaluării, necesar formării complexe a
viitorului specialist, pentru a-ș i dezvolta competenț ele necesare
utilizării eficiente a instrumentelor necesare evaluării procesului
instructiv-educativ.
 Evaluarea creşterii, dezvoltării fizice şi a motricităţii, potrivit cerinţelor şi
modelelor specifice lecț iei de educaț ie fizică ș i sport.
 Explicarea şi interpretarea conţinuturilor specifice evaluării procesului
didactic, ca parte integrantă a activităţilor socio-umane.
 Evaluarea proceselor, rezultatelor învăţării şi atitudinii în context
general de pregătire specifică pentru lecț ia de educaț ie fizică ș i
sport.
 Valorificarea în viitoarea profesie a potenţialului psihologic şi
teoretic, dobândit prin pregătirea teoretică şi practică în evaluarea
în educaţie fizică şi sport.

PORTOFOLIU DE LUCRĂRI PRACTICE

2
 SPECIALIAZAREA EDUCAȚ IE FIZICĂ Ș I SPORTIVĂ

ANUL III-SEMESTRUL I

CONȚ INUTUL PORTOFOLIULUI

1. Fiș e individuale de evaluare somatometrică.
2. Fiș e individuale de evaluare funcț ională.
3. Fiș e individuale de evaluare psihomotrică.
4. Fiș e individuale de evaluarea motrică.

Notă:
- Se acordă 2 puncte la itemul 1,2,3.
- Se acordă 3 puncte la itemul, 4.
- Se acordă câte 1 punct din oficiu.

Evaluare
3
 Standard minim de Standard maxim de
performanță performanță

- Prezența de 50% la curs și - Prezența 100% la curs și

80% la lucrări practice. lucrări practice.

- Neîndeplinirea completa - Îndeplinirea completă a

a itemilor specificați în itemilor specificați în
portofoliu. portofoliu.

- Obținerea notei minime, Obținerea notei de 10 la

5(cinci. lucrările practice.

1. Evaluare somatometrică
Somatometria utilizează repere antropometrice strict cutanate sau
proiecț ii tegumentare ale unor elemente scheletale sunt:

Măsurători antropometrice
- Înălț imea
- Bustul
- Înălț imea capului
- Lungimea gâtului
- Înălț imea acromială

4

Dimensiuni longitudinale
Dimensiuni (diametre)transversale
Dimensiuni sagitale
Dimensiuni circulare
5
- Înalț imea sternală
- Înalț imea spinelor iliace
antero-superioare
-Lungimea membrelor
Inferioare în ansamblu ș i
pe segmente
- Lungimea membrelor
superioare în ansamblu ș i
pe segmente
- Diametrul bitemporal
- Diametrul bizigomatic
- Anvergura
- Diametrul biacromial
- Diametrul toracic
- Diametrul biepicondiliar(femural
și
humeral)
- Diametrul bistiloidian,
- Diametrul bicret
- Diametrul bispinal
- Diametrul bitrohanterian
- Diametrul bimaleolar
- Lăț imea palmei
- Lăț imea piciorului
- Diametrul antero-posterior al
capului
- Diametrul toracelui
- Diametrul sacro-pubian
- Perimetre ale capului
- Perimetrul gâtului
- Perimetrul toracelui
- Perimetrul abdomenului,
- Perimetrul braț ului
- Perimetrul antebraț ului
- Perimetrul ș oldului coapsei
- Perimetrul genunchiului
- Perimetrul gambei
 - Perimetrul gleznei
- Perimetrul taliei
Dimensiuni ale masei somatice - Greutatea ș i compoziț ia
corporală

Determinarea plicilor - Plica tricepsului brahial

- Plica bicepsului brahial
- Plica subscapulară
- Plica supracrestală
- Plica supraspinală
- Plica abdominală
- Plica coapsei
- Plica gambei

Instrumente de măsurare utilizate în antropometrie:

Dimensiuni longitudinale
Se realizează prin BIOMETRIE ȘI ANTROPOMETRIE
 ANTROPOMETRIE = măsurările se fac în comparație pe parcursul mai
multor generații de subiecți cu scopul de a depista tendințele evoluției
organismului uman.

 BIOMETRIA=stabilește parametrii care servesc la depistarea somatometriei

organismului, tipului de dezvoltare somatică a organismului și determină tipul
morfologic al organismului.

6
1 Înălțimea Se măsoară între vertex şi planul plantelor. Subiectul se
poziţionează în ortostatism, cu călcâiele, fesele şi
omoplaţii lipiţi de perete sau taliometru, bărbia în piept,
astfel încât marginea superioară a conductului auditiv
extern şi unghiul extern al ochiului să se găsească pe
orizontală.
2 Bustul Se măsoară aşezând subiectul pe un scaun cu înălţimea
cunoscută (50 cm), plasat în dreptul tijei taliometrului.
Lungimea bustului reprezintă distanţa dintre vertex şi
linia biischiatică, se măsoară în centimetri.
3 Înălțimea pubisului Punctele de reper sunt simfiza pubiană și solul; se
măsoară din ortostatism;
4 Lungimea gâtului Se măsoară între menton şi punctul suprasternal; pe
lângă valoarea în cm. care se obţine, această măsurare
are şi rolul de a depista eventualele modificări
funcţionale ale coloanei vertebrale cervicale (scolioza
5 Înălțimea acromială Se realizează cu aceleaşi materiale de măsurat iar
punctele de reper sunt acromioanele şi solul, de partea
dreaptă, respectiv stânga. Măsurarea se face prin
comparaţie – stânga cu dreapta – pe principiile de mai
sus.
6 Înalțimea sternală Înălţimea sternală reprezintă înălţimea de la manubriul
sternală până la sol. Rolul acestei măsuri este acela de
a depista eventualele modificări funcţionale ale coloanei
vertebrale dorso-lombare (scolioza); punctul de la
nivelul solului trebuie situat în centrul poligonului de
susţinere. - Aparat folosit: taliometrul cu braţ mobil,
cadru antropometric, punct pe perete. -
7 Înălțimea spinelor Se realizează cu aceleaşi materiale iar punctele de reper
iliace antero- sunt solul şi spinele iliace anteroposterioare, de partea
superioare dreaptă, , respectiv stânga. Măsurarea se face prin
comparaţie, stânga-dreapta. Pe punct pe principale de
mai sus. Acest tip de măsurare se foloseşte pentru
depistarea dezalinierilor la nivelul bazinului.
8 Lungimea Se calculează făcând media aritmetică a sumei dintre
membrelor înălţimea spinei iliace antero-superioare şi înălţimea
inferioare în punctului pubian (marginea superioară) sau scăzând
ansamblu și 35 mm din înălţimea spinei iliace anteroposterioare sau
pe segmente adăugând 35 mm la înălţimea marginii superioare a
simfizei pubiene
7
9 Lungimea Lungimea braţului de la articulaţia scapulo-humerală
membrelor până la articulaţia radio-humerală. Punctele de pere
superioare în sunt: acromionul şi capul radiusului (punctul cel mai
ansamblu și îndepărtat al capului radial), de multe ori se preferă
pe segmente utilizarea extremităţii cotului, ca punct de
reper(olecranul).

Dimensiuni (diametre)transversale
1 Diametrul bitemporal Între fosele temporale

2 Diametrul bizigomatic Între punctele zigion.

3 Anvergura Este distanţa dintre punctele digitale (dactilion); din

ortostatism, membrele superioare în abducţie al 90º,
coatele extinse, palmele în poziţie intermediară.
4 Diametrul biacromial Reprezintă distanţa dintre punctele distale pe
marginea externă a acromionului.
5 Diametrul toracic Se sprijină polii compasului în plan orizontal, pe lina
medio-axilară, la nivelul coastei a IV-a.
6 Diametrul Între epicondilul medial şi lateral al femurului;
biepicondiliar(femural măsurătoarea se realizează când subiectul se află în
și humeral) poziţia şezând, iar gamba realizează cu coapsa un unghi
de 90º.
7 Diametrul bistiloidian, Între apofizele stiloide ale radiusului și ulnei

8 Diametrul bicret Între porțiunile cele mai laterale ale crestelor iliace

9 Diametrul bispinal Între spinele iliace antero-superioare

8
10 Diametrul Între punctele trohanteriene care vor fi mai întâi
bitrohanterian evidențiate; subiectul se află în ortostatism, cu călcâiele
apropiate
11 Diametrul bimaleolar Între punctele cele mai proeminente ale sfirioanelor
tibial și fibular
12 Lățimea palmei Distanţa dintre punctele metacarpian radial şi ulnar, cu
degetele abduse.
13 Lățimea piciorului Distanţa dintre punctele metatarsian tibial şi fibular.

Dimensiuni sagitale
1 Diametrul antero- Între glabela şi protuberanţa occipitală externă;
posterior al capului subiectul se află în ortostatism, cu capul în poziţie
verticală.
2 Diametrul toracelui Între punctul mezosternal şi apofiza spinoasă
vertebrală corespunzătoare planului orizontal al
compasului.
3 Diametrul sacro- Între punctele sacral(baza sacrului) şi simfizar
pubian (simfision).

9
 Dimensiuni circulare

1 Perimetre ale capului Între opistocranion şi glabelă, fără a trece banda

metrică peste ochi

2 Perimetrul gâtului Se măsoară în porţiunea cea mai subţire, exact deasupra

proeminenţei cartilajului tiroid în partea anterioară a
gâtului. Capul trebuie să fie în rectitudine şi muşchii
capului relaxaţi.
3 Perimetrul toracelui Se măsoară cu banda metrică, plasată în spate sub
unghiul inferior al omoplaţilor şi în faţă sub areola
mamară la bărbaţi şi la nivelul articulaţiei coastei a IV-
a cu sternul la femei, deasupra sânilor ; se înregistrează
valorile în repaus, inspiraţie şi expiraţie profundă
forţată. Se calculează elasticitatea toracelui.
4 Perimetrul Se măsoară în plan orizontal, deasupra crestelor iliace.
abdomenului,

5 Perimetrul brațului Subiectul flexează antebraţul cu braţul ridicat lateral şi

contractă puternic musculatura. Se măsoară perimetrul
la nivelul celui mai pronunţat relief, apoi, păstrând
panglica metrică pe loc, se coboară membrul superior,
relaxat, şi se măsoară din nou (musculatura relaxată).
6 Perimetrul Se măsoară la nivelul reliefului muscular cel mai
antebrațului pronunţat, 2 cm sub plica anterioară a cotului.

7 Perimetrul șoldului Banda metrică se poziţionează la nivelul punctului

coapsei gluteal, iar anterior la nivelul simfizei pubiene.
8 Perimetrul coapsei Se măsoară sub plica fesieră, în plan orizontal.

9 Perimetrul Banda metrică se poziţionează orizontal peste mijlocul

genunchiului patelei; muşchii coapsei trebuie să fie relaxaţi,
genunchii extinşi, greutatea corpului egal distribuită pe
ambele picioare.
10 Perimetrul gambei Se măsoară la nivelul reliefului cel mai pronunţat şi
deasupra maleolelor.
10
11 Perimetrul gleznei Se măsoară în partea cea mai îngustă a gleznei,
deasupra lui sfirion tibial.

12 Perimetrul taliei se măsoară în apnee post-expiratorie, în porţiunea cea

mai subţire a trunchiului, situată deasupra ombilicului şi
mai jos de ultima coastă.

Dimensiuni ale masei somatice

1 Greutatea și Se măsoară cu ajutorul cântarului medical. Unitatea de
compoziția corporală măsură este kilogramul şi gramul. Este un indice
perfectibil şi poate fi influenţat în mare parte de factorii
exogeni ca alimentaţia şi unii factori educativi. Aceşti
factori pot influenţa evoluţia greutăţii în plus
(supraponderali) sau minus (subponderali).

11
 Determinarea plicilor
1 Plica tricepsului Este verticală, se marchează pe fața posterioară a
brahial brațului, la jumătatea distanței care unește punctele
acromial și radial.
2 Plica bicepsului Se procedează în același mod ca în cazul plicii
brahial tricepsului, măsurătoarea efectuându-se pe fața
anterioară a brațului.
3 Plica subscapulară Se realizează oblic în jos și lateral față de unghiul
inferior al scapulei; are un unghi de 45 de grade față de
orizontală.
4 Plica supracrestală Se realizează pe linia medio-axilară, deasupra crestei
iliace; are direcția oblică,antero-inferioară.
5 Plica supraspinală Se realizează la 7 cm deasupra splinei iliace-antero-
posterioare; are direcția oblică spre linia axilară
anterioară.
6 Plica abdominală Este verticală și se realizează la 5 cm lateral de ombilic.

7 Plica coapsei Este verticală și se realizează pe linia mediană a feței

8 Plica gambei
anterioare a coapsei, la jumătatea distanței între pliul
inghinal și marginea superioară a patelei; subiectul
adoptă poziția șezând, în care gamba realizează un
unghi de 90 de grade.
Este verticală și se realizează pe linia mediană a feței
mediale a gambei, la circumferința cea mai mare
estimată; subiectul adoptă poziția șezând, în care de
gamba și coapsa realizează un unghi de 90 de grade.

12
 TESTAREA ECHILIBRULUI

Scala abilităţilor de mişcare

Are 10 teste de mobilitate. Utilizează ca scor cuantificările 0-1-2 (0=incapabil,
1=execută cu dificultate, 2=execută fără dificultate).

Testul ''Brânciului'' - se execută în 2 moduri:

1. Din ortostatism ca la Romberg, aplicăm scurte împingeri neanunţate subiectului
la nivelul sternului, în spate, pe bazin, din lateral şi apreciem stabilitatea;
2. Din ortostatism ca la Romberg aplicăm scurte împingeri neanunţate subiectului la
nivelul sternului, în spate, pe bazin, din lateral, dar cu ochii închişi.

Testul unipodal
Într-un picior cu braţele încrucişate pe piept se cronometrează cât îşi poate ţine echilibrul
(30-150sec).
Se poate complica flectând genunchiul.

Testul stresului postural

O chingă legată de talie şi având în spate un inel de care este prinsă o coardă care trece
peste un scripete.
La capătul coardei se atârnă nişte greutăţi care reprezintă 1,5%,3%,4,5% din greutatea
corpului.
La nivelul călcâielor este trasă o linie.
Se cronometrează cât rezistă şi nu balansează înainte braţele, nu apleacă trunchiul, nu face
pasul sau paşi înapoi sau chiar dacă nu este gata să cadă.

Testul "Ridică-te şi mergi"

Este foarte frecvent utilizat la bătrâni şi hemiplegici. Şi acest test se poate cuantifica
pe scala 0-1-2-3, practic el se desfășoară astfel: subiectul stă pe scaun, i se comandă să se
ridice în picioare (fără sprijin), să meargă 6-10 metri, să se întoarcă şi să se reaşeze pe
scaun. Durata acestor acţiuni se poate cronometra.

Testul de mers Tinetti

Este o analiză a câtorva componente ale mersului care se face la viteza obişnuită a
subiectului sau/şi viteză crescuta. Şi la acest test gradele de apreciere pot fi 0-1 sau 0-1-2.
Deseori ambele teste Tinetti sunt asociate dând o mai bună apreciere.

Scala evaluării mersului

Este ceva mai complexă decât testul Tinetti, căci se introduce o serie de mişcări
automate din mers ale articulaţiilor membrelor inferioare şi ale membrelor superioare.
13
Scala de grade de apreciere este 0-1-2-3 în care însă 0 este normalitatea şi 3 aspectul cel
mai grav. Evaluarea se realizează la vârstnici, mai ales pentru aprecierea pericolului de
căderi.

Testul Flamingo
Subiectul aste pus să stea într-un picior pe o bară metalică lată de 3 cm şi înaltă de
4-5 cm, timp de 30 de sec., cu un membru superior ridicat, iar cu celălalt ţinând piciorul
ridicat.

Testele Romberg
Indicaţii pentru subiecţi (ochii deschişi)
Din poziţia de ortostatism, cu membrele superioare încrucişate pe piept, mâinile
atingând umerii opuşi. Din această poziţie se fixează un obiect aflat la aproximativ 3
picioare în faţa subiectului. Se încearcă menţinerea acestei poziţii aproximativ 30 secunde.
Reguli de oprire a desfăşurării testului:
Testul este oprit dacă subiecţii îşi mişcă picioarele pe podea sau dacă îşi schimbă
poziţia iniţială a mâinilor. Testul este cronometrat şi poate fi evaluat în funcţie de gradul
de balans.
Indicaţii pentru subiecţi (ochii închişi)
Din poziţia de ortostatism, cu membrele superioare încrucişate pe piept, mâinile
atingând umerii opuşi. Din această poziţie se fixează un obiect aflat la aproximativ 3
picioare în faţa subiectului. Se încearcă menţinerea acestei poziţii aproximativ 30 secunde.
Reguli de oprire a desfăşurării testului:
Testul este oprit dacă subiectul îşi mişcă picioarele pe podea, deschide ochii sau dacă
îşi schimbă poziţia iniţială a mâinilor. Testul este cronometrat şi poate fi evaluat şi în
funcţie de gradul de balans.

Testarea stabilităţii
Stabilitatea reprezintă menţinerea posturilor gravitaţionale şi antigravitaţionale o
perioadă mai lungă de timp. Poate fi definită ca posibilitatea realizării unei contracţii
normale simultane a mușchilor din jurul unei articulații (contracţie). Pentru a evalua
stabilitatea putem folosi următoarele teste:
 menţinerea membrelor inferioare din decubit dorsal sau din şezând la 45 grade;
 tracţiuni la o bară fixă;
 susţinerea unei greutăţi;
 genuflexiuni cu învingerea unei greutăţi;
 din poziţia stând în “patru labe”, din postura păpuşii joase, din postura păpuşii
înalte, din stând pe genunchi, din stând pe genunchi cu picioarele la marginea mesei, din
postura cavaler servant, din şezând şi din ortostatism se execută împingeri scurte la nivelul
umerilor, bazinului, sternului, din lateral şi cerem subiectului să nu se lase învins.

Testul de echilibru Berg

14
 În general ştim că un punctaj mare ne indică un risc scăzut de a cădea şi un punctaj
mic ne indică un risc mare de a cădea. Cercetarea făcută de Shumway şi Cook în 1997, a
arătat că testul Berg este un bun indicator al riscului de a cădea la persoanele în vârstă. Cu
cât punctajul la testul Berg scade, riscul de a cădea creşte inconstant, astfel punctajele
înregistrate sub 36 din 56 de puncte maxime ne arată un risc de a cădea de 100%.
Punctaj maxim 56/56
Acţiunea Notare
4 - este capabil să stea singur fără supraveghere timp de 2 minute
Aşezat fără sprijin 3 - este capabil să stea aşezat 2 minute cu supraveghere
2 - este capabil să stea aşezat timp de 30 secunde
1 - este capabil să stea aşezat timp de 10 secunde
0 - este incapabil să stea aşezat fără sprijin
4 - este capabil să stea fără sprijin, stabilizându-se singur
Ridicat din aşezat 3 - este capabil să stea singur, folosindu-se de mâini
2 - este capabil să stea folosindu-se de mâini, după mai multe
încercări
1 - asistenţă minimă pentru a sta sau pentru a se stabiliza
0 - capabil să stea cu asistenţă ce poate varia de la moderată la
maximă
4 - capabil să stea singur timp de 2 minute
Stând fără sprijin 3 - capabil să stea 2 minute cu supraveghere
2 - capabil să stea 30 secunde fără sprijin
1 - capabil să stea 30 secunde, după mai multe încercări
0 - incapabil să stea 30 secunde, fără asistenţă
4- este capabil să stea singur timp de 10 secunde
Stând cu ochii închiși 3- este capabil să stea timp de 10 secunde cu supraveghere
2- este capabil să stea 3 secunde
1- este capabil să stea mai puţin de 3 sec.
0- are nevoie de ajutor pentru a nu cădea
4 - este capabil să-şi apropie picioarele şi să se menţină timp de 1
Stând cu picioarele apropiate minut
3 - este capabil să-şi apropie picioarele şi să se menţină timp de 1
minut, cu supraveghere
2 - este capabil să-şi apropie picioarele şi să se menţină timp de 30
secunde
1 - are nevoie de ajutor pentru a lua poziţia, dar nu şi-o poate menţine
mai multe secunde
0 - nu poate executa
4 - se poate întinde înainte cu încredere, la mai mult de 12, 5 cm
Întinderea înainte (mâna la 900, 3 - se poate întinde înainte singur la mai mult de 5 inci
numărul centimetrilor) 2 - se poate întinde înainte singur la mai mult de 2 inci
1 - se poate întinde înainte, dar are nevoie de supraveghere
0 - are nevoie de ajutor pentru a nu cădea
4 - este capabil să ridice un obiect şi să se stabilizeze singur
Ridicarea unui obiect de pe sol 3 - este capabil să ridice un obiect, dar are nevoie de supraveghere
2 - nu este capabil să ridice obiectul, dar ajunge la câțiva milimetri
de el menţinându-şi echilibru
1 - nu este capabil să ridice obiectul, având nevoie de supraveghere
în timpul încercării

15

Întoarcerea pentru a privi peste greutate
umărul stâng şi drept
Întoarcerea la 3600
Atingerea
alternativă a scaunului
Poziţia în care un picior execută 3 - este capabil să-şi ducă un picior în faţa celuilalt, menţine 30
mişcarea
Stând într-un picior
Aşezarea
Transferul
Scala echilibrului Berg
Reprezintă o listă de 14 acţiuni pe care subiectul trebuie să le execute. După modul
0 - nu poate executa
4 - se uită peste ambii umeri, o bună schimbare a centrului de
3 - se uită doar peste un umăr
2 - se uită în ambele parţi fără a putea privi peste umăr, dar își
menţine echilibrul
1 - are nevoie de supraveghere la întoarcere
0 - are nevoie de asistenţă pentru a nu cădea
4 - este capabil să se întoarcă la 360 de grade în mai puţin de 4 sec,
în orice direcţie
3 - este capabil să se întoarcă la 360 de grade în mai puţin de 4 sec,
dar doar într-o direcţie
2 - este capabil să se întoarcă la 360 de grade, dar în mai mult de 4
sec
1 - are nevoie de supraveghere apropiată sau de îndrumare verbală
0 - nu poate executa
4 - realizează în siguranţă 8 mişcări în mai puţin de 20 secunde
3 - realizează în siguranţă 8 mişcări în mai mult de 20 sec
2 - realizează în siguranţă 4 mişcări
1 - realizează 2 mişcări, având nevoie de supraveghere sau asistenţă
minimă
0 - nu poate execută
4 - este capabil să-şi apropie picioarele, menţine 30 secunde
secunde
2 - este capabil să facă un pas mic singur, menţine 30 secunde
1 - are nevoie de ajutor pentru a-şi poziţiona picioarele, menţine 30
secunde
0 - nu poate execută
4 - este capabil să stea într-un picior şi să menţină mai mult de 10 sec
3 - este capabil să stea într-un picior şi să menţină 10 secunde
2 - este capabil să stea într-un picior şi să se menţină pentru 3-5 sec
1 - este capabil să stea într-un picior, dar nu se poate menţine 3 sec
0 - nu poate execută
4 - se aşează singur cu folosirea minimă sau deloc a mâinilor
3 - controlează aşezarea cu ajutorul mâinilor
2 - foloseşte partea posterioară a picioarelor proptindu-le de scaun
pentru a-şi controla aşezarea
1 - se aşează singur, dar are o aşezare necontrolată
0 - are nevoie de asistenţă pentru a se aşeza
4 - este capabil să se transfere singur cu folosirea minimă a mâinilor
3 - este capabil să se transfere singur, dar numai cu ajutorul mâinilor
2 - este capabil să se transfere cu supraveghere sau îndrumare verbală
1 - poate executa cu asistenţa unei persoane
0 - poate executa cu asistenţa a două persoane
16
cum sunt executate fiecare se codifică cu 0,1,2,3,4 (0=incapabil să execute, iar 4=execută
fără nici o dificultate)

17
 EVALUAREA MOBILITĂŢII PRIN METODA
PERFORMANŢELOR

Testul de echilibru Tinetti

Punctaj maxim 1 - 6/1 - 6
Acţiunea Notare
Echilibrul în aşezat 0 - se înclină sau alunecă din scaun
1 - ferm, sigur
Ridicarea 0 - este capabil fără ajutor
1 - este capabil, folosindu-se de mâini pentru a reuşi
2 - este capabil, fără a-şi folosi mâinile

Încercarea de a se ridica 0 - este incapabil fără ajutor

1 - este capabil, dar are nevoie de mai multe încercări
2 - este capabil să se ridice de la prima încercare

Echilibrul imediat după ridicare 0 - incapabil (se clatină, îşi mişcă picioarele, trunchiul
(primele 5 sec) se leagănă)
1 - stabil, dar foloseşte mergătorul sau alt suport
2 - stabil, fără a folosi mergătorul sau alt suport
Echilibrul în stând 0 - instabil
1 - stabil, dar cu suprafaţă mare de sprijin (distanţa
între feţele mediale ale călcâielor este de 4 inci) şi
foloseşte bastonul sau alt sprijin
2 - stabil, fără sprijin
Împingere 0 - începe să cadă
(subiectul în poziţie maximă cu picioarele cât mai 1 - se clatină, încearcă să se prindă de un suport
apropiate posibil; examinatorul cu palmele sau 2 - stabil
mâinile pe pieptul subiectului, îl împinge uşor pe
acesta de 3 ori)
Stând cu ochii închişi 0 - instabil
1 - stabil
Întoarcerea la 360 0 0 - se execută cu paşi continui
1 - se execută cu paşi discontinui
2 - se execută cu paşi instabili (se sprijină, se clatină)
Aşezarea 0 - nesigură (apreciază greşit distanţa, cade pe scaun)
1 - se foloseşte de mâini şi nu are o mişcare lină
2 - se aşează în siguranţă, având o mişcare lină

18
 EVALUAREA CONTROLULUI MUSCULAR ŞI A
COORDONĂRII
Testul index - nas
Subiectul trebuie să îşi aşeze indexul pe vârful nasului venind repede cu mâna din
poziţia de abducţie a braţului.

Testul index-testator-index subiect

O variantă a testului de mai sus. Testatorul oferă faţa palpată a indexului său la
diverse poziții ale membrului superior, subiectul trebuie să îşi pună propriul index pe el.

Testul număratului degetelor prin aplicarea rapidă a vârfurilor degetelor pe pulpa

policelui.

Testul marionetelor
Cu braţele întinse se fac cu ambele mâini o serie de pronosupinaţii rapide.

Testul călcâie-genunchi
Din decubit dorsal subiectul va pune repede călcâiul deasupra genunchiului opus.

Testarea fenomenului Holmes

Subiectul flectează antebraţul (sau alt segment) împotriva unei rezistenţe. Brusc
eliberăm contrarezistenţa. Antebraţul şi mâna vor lovi puternic umărul şi eventual faţa, căci
subiectul nu poate controla stoparea la timp a mişcării.

Testul trasării cifrei opt pe sol

Din ortostatism în sprijin unipodal, cu vârful celuilalt picior se trasează cifra 8 pe
sol.

19
EVALUAREA MERSULUI

20
21
22
23
 EVALUAREA CAPACITĂȚII DE EFORT
Evaluarea capacităţii de adaptare la efort
 Testul Ruffier, ne oferă informaţii asupra adaptării aparatului circulator la efort.
El se bazează pe valoarea frecvenţei cardiace luată în repaus, după 5-6 minute de odihnă
sau dimineaţa după trezire, în poziţia culcat sau şezând (T1), după un efort standard de 30
de genuflexiuni executate în 30 de sec. Se înregistrează frecvenţa cardiacă imediat după
efort (T2) şi după un minut de repaus (T3). Se măsoară de regulă pe 15 sec. în poziţia
şezând. Se aplică formula:

Interpretarea probei se face în funcţie de numărul de puncte obţinute, astfel:

 valori între 0 şi 5,0 - foarte bine;
 valori între 5,1 şi 10,0 - bine;
 valori între 10,1 şi 15,0 – suficient (mediocru);
 valori peste 15,1 - slab.

 Proba Astrand este o probă de efort maximală prin care se determină în mod
indirect capacitatea aerobă maximă. Ea permite astfel aprecierea posibilităţilor maximale
ale funcţiei respiratorii şi cardiovasculare, se urmăreşte ca subiectul să efectueze un efort
cunoscut (exprimat în W/s) care să producă creşterea frecvenţei cardiace peste 120/min.
Efortul se face la cicloergo-metru, timp de 6 minute, contra unei rezistenţe de 120 W/s
pentru bărbaţi şi 100 W/s pentru femei. După terminarea exerciţiului se măsoară imediat
frecvenţa cardiacă, în primele 10 secunde, subiectul fiind în poziţie ortostatică, iar
rezultatul se raportează pe minut. Din nomograma Astrand se citeşte capacitatea aerobă
maximă exprimată în litri/min. Ea se raportează la greutatea ideală calculată după formula
lui Lorentz:
Înălţimea - 150
Greutatea ideală = Înălţimea (cm ) – 100 - ---------------------
4

- Se apreciază capacitatea de efort a subiectului în funcţie de capacitatea aerobă

maximă, vârstă şi sex.

 Proba Harvard este o probă de efort maximală, bazată pe măsurarea frecvenţei

cardiace în perioada de revenire după efort. Este în general folosită pentru a studia
comportarea aparatului cardiovascular în timpul unor eforturi intense (muncă fizică grea,
sport de performanţă).
Descrierea probei, în ritmul metronomului, subiectul execută urcări şi coborâri pe
scăriţa de efort, în ritm de 30/min timp de 5 minute; dacă nu mai poate executa efortul în
24
ritmul impus de metronom se întrerupe proba, notându-se durata efortului efectuat, imediat
după efort, se determină pulsul în 3 perioade, fiecare de 30 secunde, astfel:
- în primul minut după efort: primele 30" (0-30") = P1
- în al doilea minut după efort: primele 30" (1'00"-1'30") = P2
- în al treilea minut după efort: primele 30" (2'00"-2'30") = P3
Formulă pentru determinarea Indicelui de aptitudine fizică:

T(timpul efortului/sec) x 100

Indicele de aptitudine fizică = ---------------------------------------------------
(P1 +P2+P3) x 2

Interpretarea se face în funcţie de valoarea indicelui de aptitudine fizică astfel:

- sub 55 = condiţie fizică slabă
- 55 - 79 = condiţie fizică medie
- 80 - 89 = condiţie fizică bună
- peste 90 = condiţie fizică excelentă
 Testul Miron Georgescu
Testul constă în efectuarea în efectuarea a trei serii de către 10 sărituri de
intensitate maximă, pe verticală. Parametrii pot fi exprimaţi cifric şi grafic, din care
rezultă valoarea maximă, coordonarea şi capacitatea menţinerii activităţii motrice la
intensităţi ridicate (solicitare aerobă).

 Proba Lian
Proba Lian constă în efectuarea unei alegări pe loc cu călcâiele la şezut timp de 1
min. în tempo de 120 min. Proba evidenţiază capacitatea de adaptare al efort., luându-se
în considerare timpul de revenire a frecvenţei cardiace la valorile de dinainte de efort.
- Revenirea în 2 min.- adaptare foarte bună.
- Revenirea în 3 min.- adaptare bună.
- Când frecvenţa cardiacă scade în primele 2 minute şi se menţine 3-4 minute cu
câteva pulsaţii peste ritmul de repaus, adaptarea este calificată cu satisfăcător.
- Când revenirea este lentă, peste 4 min. – adaptarea = slabă

 Proba Master(Two – Step –Test)

Proba Master(Two – Step -Test)constă în efectuarea unei urcări şi coborâri pe o
scăriţă cu două trepte înalte de 22 cm, de un număr de ori (între 20 şi 25) pentru fiecare
vârstă şi sex, în funcţie de greutatea corporală. Efortul durează 1 min. 30 s, după care se
determină la 2 min. frecvenţa cardiacă şi tensiunea arterială. Se consideră normală,
capacitatea cardiovasculară, dacă la 2 min. după efort, frecvenţa cardiacă nu depăşeşte cu
mai mult de 10 pulsaţii pe cea din repaus şi dacă între tensiunea arterială din repaus şi după
efort(maxima şi minima) nu este o diferenţă mai mare de 10mmHg.

25
 Proba Carlson –proba curbei de oboseală
Se foloseşte alergarea pe loc cu genunchii sus timp de 10s, cu pauză de 10s.Se
execută 10 repetări a 10s alergare, cu pauzele respective, se înregistrează frecvenţa
cardiacă în felul următor:
- înainte de exerciţiu în şezând;
- la 10s după cele 10 repetări;
- la 2 min. după cele 10 repetări;
- la 4 min. după cele 10 repetări;
- la 5 min. după cele 10 repetări;
Se înregistrează de asemenea numărul de contacte ale piciorului drept pe podea la fiecare
serie de 10s, se calculează numărul total de atingeri cu piciorul drept. Pentru interpretare
se vor lua în considerare atât valorile frecvenţei cardiace, cât şi numărul de atingeri ale
solului cu piciorul drept. Oboseala care se acumulează va determina şi o scădere a
numărului de contacte ale piciorului drept cu solul.

 Proba FLACK
Este o probă funcţională cardiorespiratorie de efort care urmăreşte modificările
hemodinamice ce apar in cazul unei hiperpresiuni intratoracice, respectiv fenomen
VALSALVA indus.
Proba constă într-o expiraţie forţată într-un tub ce conţine mercur, până la ridicarea
acestuia la nivelul de 40mmHg în cazul băieţilor, 30 mmHg fete şi 20 mmHg în cazul
copiilor, şi menţinerea acestui nivel cât mai mult timp posibil, minimul 40 sec. Menţinerea
nivelului HG se face prin creşterea presiunii intratoracice, prin intrarea în apnee. Se
măsoară frecvenţa cardiacă - FC - iniţial în repaus, înaintea începerii probei, şi apoi pe toată
durata de apnee, pe câte 5 sec.
Interpretare:
După durata apneei:
- foarte bine: >50sec;
- bine: 40-50sec;
- satisfăcător: 35-40sec;
- nesatisfăcător: <30sec;
După modificarea valorilor FC se descriu 5 tipuri de curbe:
Curba tip I, FC creşte până la 7b/5sec= sportivi antrenaţi;
Curba tip II, FC creşte lent până la 9/5sec= sportivi neantrenaţi;
Curba tip III, nefavorabil FC creşte rapid 10 b/5sec= investigaţii suplimentare
cardio-vasculare;
Curba tip IV,sau reacţie hipotonă, FC creste rapid 10-11b/5sec, apoi scade sub
valorile de repaus= contraindicat pentru sportul de performanţă;
Curba tip V, apare la persoane distonice neuro vegetativ, FC creşte iniţial 9-
10b/5sec, apoi după cca. 20sec revine la 6-7b/5sec.

26
 Proba are indicaţie în special pentru sportivii care lucrează cu toracele blocat şi
reclamă o foarte bună cooperare din partea sportivului.

 Evaluarea indirectă a VO2 max. se realizează cu ajutorul testului "Naveta"

(metoda lui Leger şi Lambert, 1980), pe 20 de metri. Proba constă în alergarea fără
întrerupere, dus şi întors, pe un traseu de 20 m, la viteze impuse, care cresc din minut în
minut, conform unor sunete reproduse de un casetofon. Sunetele înregistrate pe banda
magnetică pornesc de la un ritm corespunzător vitezei de 8,5 km/h. Viteza creşte (din minut
în minut) cu câte 0,5 km/h. Subiecţii aleargă cât mai mult timp posibil, până nu mai pot
menţine ritmul impus de banda magnetică. La capetele traseului de 20m subiecţii nu
schimbă direcţia prin ocolire, ci prin oprire şi întoarcere la 180o. Capacitatea aerobă de
efort (VO2max) se măsoară în ml O2/kg corp/min (G. Dumitru, 1992).

 Metoda estimării subiective a intensităţii efortului fizic: Scala Borg ne dă

informaţii cu privire la nivelul de apreciere a intensităţii efortului, cu care este înzestrat
individul. Subiectul trebuie să indice o cifră de pe scală, cifră care descrie cel mai fidel
senzaţia de oboseală generată de efortul respectiv.
Protocolul de înregistrare este următorul:
- se prezintă subiectului Scala Borg şi este instruit asupra a ceea ce trebuie să
facă;
- se recoltează FC de repaus; se calculează FC maximală, pe baza formulei:
FCmax.= 220- vârsta subiectului (în ani);
- în continuare, în cadrul orei de educaţie fizică, după fiecare efort mai important
subiectului i se cere să precizeze indicele intensităţii efortului, aşa cum îl resimte el.
Concomitent, i se recoltează de fiecare dată FC de după efort. indicele propus de subiect
se înmulţeşte cu 10, iar cifra obţinută se compară cu FC recoltată
- comparând toate datele obţinute cu FC recoltate, vedem dacă, de regulă,
subiectul face aprecieri exacte, are tendinţa de a supraestima sau de a subestima
FC reală, şi cam cât de mari sunt erorile sale de percepţie;
- se alcătuieşte apoi un grafic, pe care se trasează: valorile FC obţinute prin
înmulţirea indicelui Borg cu 10 şi, valorile FC recoltate în mod real (G. Dumitru,
1992, 1993).

 Probe de efort. Efortul fizic constă într-o suprasolicitare funcţională, care

produce modificarea homeostaziei organismului, în scopul acoperirii necesităţilor
metabolice crescute ale musculaturi în activitatea fizică. Modificările vizează aparatul
cardiovascular şi respirator, permiţând evidenţierea unor modificări, tulburări în funcţia
acestora, foarte greu de determinat în repaus. Evaluarea capacităţii de efort – capacitatea
de efort are ca parametru de caracterizare – consumul de oxigen al organismului, care poate
fi măsurat prin:
- echivalentul metabolic (MET) - consumul de oxigen de repaus al organismului,
estimativ are valoarea de 3,5 ml O2/kg corp / minut;
27
 - capacitatea aerobă maximă (VO2max) – reprezintă nivelul maxim de consum
de oxigen al organismului. Acesta depinde de capacitatea de adaptare a funcţiei respiratorii
şi cardiovasculare. La subiecţii normali, VO2max este atinsă datorită imposibilităţii
creşterii debitului cardiac peste un anumit nivel. Calcularea VO2max se face pe baza
nomogramei Astrand, exprimarea se face fie în ml O2 / kg / minut, fie sub forma de
multiplu al MET. Rezultatele obţinute se compară cu valoarea teoretică, care se calculează
conform formulei:

VO2max teoretic = 45,8 – (0,17 x Vârsta)

- deficitul aerobic funcţional (DAF) – reprezintă scăderea procentuală a
capacităţii aerobe maxime faţă de valoarea teoretică şi se calculează după formula:
VO 2 max tereotic  VO 2 max realizat
DAF  X 100
VO 2 max teoretic
Valoarea DAF este o măsură a scăderii capacităţii de efort faţă de valoarea teoretică:
 DAF între 0 – 25 % - reducere minimă sau absentă a capacităţii de
efort;
 DAF între 25 – 50 % - reducere uşoară a capacităţii de efort;
 DAF între 50 – 75 % - reducere moderată a capacităţii de efort;
 DAF peste 75 % - reducere importantă a capacităţii de efort;

 Clasificarea probelor de efort:

- după modalitatea de efectuare a efortului;
- după intensitatea efortului.

După modalitatea de efectuare a efortului:

- efort rectangular – se utilizează un nivel unic de efort pe o durată determinată.
Nu se realizează modificări similare la nivelul aparatului cardiovascular la subiecţii cu
grade de antrenament diferite, existând riscul de suprasolicitare, şi respectiv subsolicitare;
- efort triangular – presupune o creştere progresivă (în trepte a intensităţii efortului
până la un nivel ţintă, stabilit pe baza capacităţii de efort a fiecărui subiect.
După intensitatea efortului;
- testele maximale – efortul este repartizat până la atingerea capacităţii aerobe
maxime;
- testele submaximale – efortul este realizat până la atingerea unei fracţii de 80
– 90 % din capacitatea aerobă maximă.

28
 Aprecierea calitativă a capacităţii de efort
în funcţie de capacitatea aerobă maximă (ml/min/kg corp) şi vârstă la bărbaţi.

Vârsta Capacitatea de efort

(ani) f. scăzută scăzută medie ridicată
20 - 29 sub 38 39 - 43 44 - 51 peste 52
30 - 39 sub 34 35 - 39 40 - 47 peste 48
40 - 49 sub 30 31 - 35 36 - 43 peste 44
50 - 59 sub 25 26 - 31 32 - 39 peste 40
60 - 69 sub 21 22 - 26 27 - 35 peste 36

Aprecierea calitativă a capacităţii de efort

în funcţie de capacitatea aerobă maximă (ml/min/kg corp) şi vârstă la femei

Vârsta Capacitatea de efort

(ani) f. scăzută scăzută medie ridicată
20 - 29 sub 28 29 - 34 35 - 43 peste 44
30 - 39 sub 27 28 - 33 34 - 41 peste 42
40 - 49 sub 25 26 - 31 32 - 40 peste 41
50 - 65 sub 21 22 - 28 29 - 36 peste 37

 Indicele Lorentz. Apreciază valorile consumului maxim de oxigen raportate la

înălţime după formula: I.L.= Cv. (cm3)/T (cm)
Unde: I.L.- indicele Lorentz.
Cv- capacitatea vitală.
T- talia.
Interpretare: -valori peste 25 = foarte bine (F.B.).
- valori între 20-25= bine (B).
- Valori între 15-20= mediu (M).
- Valori sub 15= slab (S).
 Indicele de refacere Dorgo, urmăreşte frecvenţa cardiacă prin palparea arterei
radiale în ortostatism după cum urmează:
- P1=puls înainte de antrenament;
- P2=puls în minutul 1 după antrenament;
- P3=puls în minutul 3 după antrenament;
- P4=puls în minutul 5 după antrenament.
Formula de calcul este: I.D.= (P1+P2+P3+P4)-200 / 10
Interpretare:
- valori de –10,-5 = foarte bine (F.B.);
- valori de –5,0 = bine (B);
- valori de 0, 5 = mediu (M);
29
 - valori de 5, 10 = satisfăcător (S);
- valori peste 10 = nesatisfăcător (N).

Aprecierea indicelui cardiac – 18-25 ani

Rezistenţa la efort Valoarea indicelui Notarea
Capacitatea cardiacă prescurtată
Fete Băieţi
Excepţională < 4 sau negativ < 2 sau negativ Ex.
Foarte bună 7- 4 5- 2 F.B.
Bună 9-7 7-5 B.
Normală 10-9 8-7 N.
Uşoară insuficienţă 11-10 9-8 U. INS.
Insuficienţă 13-11 11-9 INS.
Submediocră 16-13 14-11 S.MED.
Foarte slabă 20-16 18-14 F.S.
Total insuficientă >20 >18 T.INS.

Indicele cardiac (I.C.) se calculează folosind formula:

I.C.= ( P1+P2 +P3) -200
10
Unde: P1= puls de repaus şezând;
P2 = puls în primele 10 s din minutul 1 post-efort;
P3 = puls în revenire la cel de repaus măsurat în minutele 1,2, şi 3.

 Proba SCHELLONG II
Principiu. Proba Schellong este o probă de efort submaximală, bazată pe măsurarea
frecvenţei cardiace şi tensiunii arteriale în perioada de revenire după efort. Descrierea
probei:
• se execută 20-30 genuflexiuni, după care se trece în clinostatism;
• imediat şi apoi succesiv, la intervale de 1 min se măsoară pulsul şi PA continuând
determinarea până este atinsă valoarea de repaus.
Interpretare. La subiecţi sănătoşi se produc următoarele modificări:
• frecvenţa cardiacă creşte moderat ( până la 120/min).
• PA sistolică creşte cu 15-20 mm Hg; PA diastolică scade uşor sau nu se modifică,
diferenţa între ele crescând.
• revenire rapidă a pulsului şi PA în 2-3 minute.

30
 Proba PACHON-MARTINET
Urmăreşte evoluţia FC si TA sisto-diastolice în repaus, după efectuarea probei clino-
ortostatice, după un efort standard reprezentat de 20 de genuflexiuni executate în 40 de
secunde şi în perioada de revenire, respective 5 minute în clino-statism.
Interpretarea:
Interpretarea valorilor de repaus se face ca şi în cazul probei Schellong;
Pentru reacţia clino-ortostatică interpretarea ca şi în cazul probei Schellong;
Pentru t reacţia la efort - se consideră normală creşterea FC cu 40-60% faţă de
valorile de repaus, fără a depăşi însă valoarea de 120 b/min valoarea considerată tahicardie
moderată. De asemenea este considerată normală creşterea TA sistolice cu 20-30mmHg şi
creşterea sau scăderea TA diastolice cu 5-10mmHg, TA diferenţială creşte uşor.
Proba are avantajul că este accesibilă şi prezintă o mare utilitate în procesul de
dirijare a antrenamentului.

 Proba FLACK
Este o probă funcţională cardiorespiratorie de efort care urmăreşte modificările
hemodinamice ce apar in cazul unei hiperpresiuni intratoracice, respectiv fenomen
VALSALVA indus.
Proba constă într-o expiraţie forţată într-un tub ce conţine mercur, până la ridicarea
acestuia la nivelul de 40mmHg în cazul băieţilor, 30 mmHg fete şi 20 mmHg în cazul
copiilor, şi menţinerea acestui nivel cât mai mult timp posibil, minimul 40 sec. Menţinerea
nivelului Hg se face prin creşterea presiunii intratoracice, prin intrarea în apnee. Se măsoară
frecvenţa cardiacă - FC - iniţial în repaus, înaintea începerii probei, şi apoi pe toată durata
de apnee, pe câte 5 sec.

Interpretare:
După durata apneei:
- foarte bine: >50sec;
- bine: 40-50sec;
- satisfăcător: 35-40sec;
- nesatisfăcător: <30sec;

După modificarea valorilor FC se descriu 5 tipuri de curbe:

- Curba tip I, FC creşte până la 7b/5sec= sportivi antrenaţi;
- Curba tip II, FC creşte lent până la 9/5sec= sportivi neantrenaţi;
- Curba tip III, nefavorabil FC creşte rapid 10 b/5sec= investigaţii suplimentare
cardio-vasculare;
- Curba tip IV,sau reacţie hipotonă, FC creste rapid 10-11b/5sec, apoi scade sub
valorile de repaus= contraindicat pentru sportului de performanţă;
- Curba tip V, apare la persoane distonice neuro- vegetativ, FC creşte iniţial 9
10b/5sec, apoi după cca. 20sec revine la 6-7b/5sec.

31
 Proba are indicaţie în special pentru sportivii care lucrează cu toracele blocat şi
reclamă o foarte bună cooperare din partea sportivului.

 Proba GRUBICI
Este tot o variantă a probei Flack, care individualizează intensitatea în funcţie de
forţa expiratorie maximă, folosind 60% din valoarea acesteia în cazul bărbaţilor, 50% în
cazul femeilor şi 40% la copii. Timpul minim pentru menţinerea apneei este de 20 secunde.
Se măsoară FC în perioada de repaus, pe toată durata apneei si pe toata durata revenirii,
pana la restabilirea valorilor de repaus pe cate 5 secunde.
Interpretare:
Calificativ.........timp de reacţie......timp de revenire :
- foarte bine: ...<40
- bine, I II : 40-60sec;
- satisfăcător, indiferent : 1-2 minute35-40sec;
- nesatisfăcător : 3-4 min
- patologic: >4 min

 Proba vegetativă, este o probă prin care se poate aprecia acomodarea

organismului la efort. Se măsoară valoarea pulsului în clinostatism, apoi în ortostatism,
după un minut de staţionare, după care se face diferenţa dintre cele două valori (C.L.
Tarabas, 1999).

Interpretare:
- diferenţa între 12–15 arată o adaptare normală a organismului la efort;
- diferenţa peste 15 pulsaţii, arată o stare nefavorabilă, o acomodare slabă a
organismului la efort.

32
 EVALUAREA CAPACITĂȚII RESPIRATORII ȘI
PULMONARE
 Frecvenţa respiratorie – reprezintă ciclul de respiraţie în unitatea de timp. Se
măsoară prin metoda palpatorie, având valori medii în repaus de 12-18 respiraţii pe minut.
Se măsoară în respiraţii pe minut.

 Capacitate vitală, reprezintă cantitatea cea mai mare de aer pe care un subiect o
poate mobiliza în mod voluntar, într-o inspiraţie profundă şi o expiraţie forţată. Capacitatea
vitală se măsoară cu ajutorul spirometrului, iar aerul expirat se măsoară în centimetri cubi
(cm3). În vederea însuşirii tehnicii de suflare, subiectul va executa proba de câteva ori,
aceasta va amplifica mişcările toracice şi se va îmbunătăţi coordonarea mişcărilor
respiratorii. Dacă efortul de a sufla în spirometru va determina scăderea valorii în
următoarele încercări, înseamnă că muşchii respiratorii au o capacitate funcţională
subnormală, iar sistemul nervos o rezistenţă scăzută la acumularea de bioxid de carbon.
Formula cea mai des utilizată este Baldwin și Cournand:
- Pentru bărbați: 27,63-(0,112 x vârsta) x înălțimea în centimetru;
- Pentru femei: 21,78-(0,101 x vârsta) x înălțimea în centimetru
 Timpul de apnee, reprezintă perioada de oprire voluntară a respiraţiei, în condiţii
de hipoxie şi de acumulare de dioxid de carbon. Arată adaptarea aparatului respirator la
efort. Proba este următoarea: subiectul aflat în ortostatism efectuează un număr de
respiraţii, după care va executa o inspiraţie maximă cu apnee, cât este posibil. În continuare
subiectul va efectua un număr de respiraţii de repaus timp de 2-3 minute, după care va
executa o expiraţie maximă cu apnee, cât este posibil. Se notează timpii de apnee după
inspiraţia maximă şi după expiraţia maximă.
Rezultatele normale sunt:
- după inspiraţi maximă - 60 secunde;
- după expiraţie maximă - 20 secunde.
 Probele pentru examenul mișcărilor respiratorii au la bază mișcările
toracelui. Se măsoară:
- diametrul toracic antero-posterior;
- diametrul transvers;
- în repaus respirator;
- în inspirație profundă;
- în expirație forțată;
Diferența între inspirația profundă și expirația forțată, obținem elasticitatea
toracică.

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

33
1. ABERNOT, I., Les méthodes d'évaluation scolaire. Paris, Dunod, 1996.
2. ALEXE, N., Antrenamentul sportiv. Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1985.
3. BARBU, C., STOICA, M., Metodica predării exerciţiilor de atletism în lecţia de educaţie fizică,
Bucureşti, Edit. Printech, 1997.
4. BAROW, HAROLD, M., MCGEE, ROSEMARY, A practical approach to measurement in
physical education. Third Ed Phioladelphia, Lea and Fabiger, 1979.
5. BIRCH, A., Psihologia dezvoltării. Editor Tehnic, Bucureşti, 2000.
6. CARDINET, J., Pour une évaluation plus formative et moins sélective. Centre suisse de
coordination pour la recherche en éducation, 2000.
7. CÂRSTEA, GH., Metodica educaţiei fizice şcolare, Bucureşti, A.N.E.F.S., 1999.
8. Cârstea, Gh., Teoria şi metodica educaţiei fizice şi sportului, Ed. Universal, Bucureşti, 1993.
9. Cerghit I. (coord.) , Curs de pedagogie, Bucureşti, T.U.B, 1988.
10. Chelcea, S., Experimentul în psihosociologie, Bucureşti, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică,1982.
11. Chelcea, S., Mărginean, I., Cauc, I., Cercetarea sociologică. Metode şi tehnici, .Ed. Destin,
Deva1998.
12. Cucoş, C., Pedagogie , ediţia a II-a, Polirom, Iaşi, 2001.
13. Drăgan, I., Nicola, I., (1995), „Cercetarea psihopedagogică”, Editura Tipomur, Târgu-Mureş.
14. Dragnea, A., Măsurarea şi evaluarea în educaţie fizică şi sport. Ed. sport-Turism, Bucureşti,1984.
15. Dragnea, A., Antrenamentul sportiv, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1996.
16. Dragnea, A., Bota, A., Teoria activităţilor motrice, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1999.
17. Dragnea A., Teodorescu, S., Teoria educaţiei fizice şi sportului, Bucureşti, Editura FEST, 2002.
18. Dragnea A., Teodorescu S., Teoria sportului, Bucureşti, Editura FEST, 2002.
19. Drăgan, I., Selecţia şi orientarea medico-sportivă, Ed. Sport-Turism, Bucureşti, 1989.
20. Dragomir, P., Scarlat, E., Educaţie fizică şcolară- Repere noi- mutaţii necesare. Ed.DP, Bucureşti,
2004.
21. Drăgan, I., Nicola, I., Cercetarea psihopedagogică. Editura Tipomur,
Târgu-Mureş, 1995.
22. Enoiu, R., Manual pentru predarea baschetului în şcoală. Ed.Transilvania Braşov, 2003.
23. Enoiu, R.,Enoiu R.S., Activităţile de educaţie fizică în Universitatea Transilvania din Braşov,
Ed.Transilvania Braşov, 2008.
24. Epuran, M., Metodologia cercetării activităţilor corporale, 2 vol.Ed.a 2-a, Bucureşti, ANEFS, 1992.
25. Epuran, M., Metodologia cercetării activităţilor corporale. Exerciţii fizice. Sport. Fitness. Ediţia a
II-a. Bucureşti, Edit. Fest, 2005.
34
26. Epuran, M., Metodologia cercetării activităţilor corporale. Exerciţii fizice sport, fitness, Ed.2-a
Editura FEST, Bucureşti, 2005.
27. Firea E., Metodica educaţiei fizice şcolare, Bucureşti, Universitatea Ecologică, 2003.
28. Gagea, A., Metodologia cercetării ştiinţifice în educaţie fizică şi sport, Ed. Fundaţiei România de
mâine,Bucureşti, 1999.
29. G o l u , M ., Învăţarea şi dezvoltarea. ASE, Bucureşti, 1 9 8 5 .
30. Grigore V., Gimnastica. Manual pentru cursul de bază, Bucureşti, Editura Bren, 2003.
31. Guy Breger, Preferential Trade Liberalization: A Building Block for multilateral trade
liberalization?,”mimeo, Yale University, 2005.
32. Hanţiu, I., Studiul mişcării. Ed.Universităţii din Oradea, 2003.
33. Horghidan, V., Metode de psihodiagnostic, Ed.D.P.,Bucureşti, 1997.
34. Hrişcă, A., Predescu, T. – Dârjan, C. – Baschet la copii şi juniori, Ed. Sport-Turism, Bucureşti,
1985.
35. Ifrim, M., Antropologie motrica. Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1986.
36. Kunst-Ghermănescu, I. şi colab., Teoria şi metodica handbalului, Ed. Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 1983.
37. Marinescu, I.T., „Metodica predării educaţiei fizice la grădiniţă şi la clasele I-IV”, Editura AS’S,
Iaşi, 2000;
38. Matei, C., Psihologia relatiilor morale interpersonale. Ed. Scrisul Românesc, Craiova, 1981.
39. Mitrache, C., Garanţii procesuale, Ed. Universul Juridic, 2006.
40. Moldovan E., Aspecte ale teoriei şi metodicii jocului de baschet. Editura Universităţii
„Transilvania” Braşov, 2006.
41. Motroc, I., Fotbal la copii şi juniori, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1996.
42. Mureşan, P., Metode matematice în clinică, laboratoare şi ocrotirea sănătăţii.- Editura Medicală,
Bucureşti, 1980.
43. Mureşan, P., Învăţare socială.- Editura Albatros, Bucureşti 1980.
44. Pehoiu, C., Continuitatea conţinutului şi obiectivelor educaţiei fizice şi sportului în învăţământul
preşcolar, primar şi gimnazial. Teza de doctorat. Bucureşti, 2004 Programe şcolare pentru clasele a
V-a – a VIII-a - vol. 9: Aria curriculară Educaţie Fizică şi Sport. Bucureşti, Ministerul Educaţiei şi
Cercetării – CNC, 1999.
45. Piaget, J., Judecata morală la copil. Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1973.
46. Predescu T., Moanţă A. - Baschetul în şcoală. Instruire – învăţare, Bucureşti, Editura Semne, 2001.
47. Radu, I.T., Evaluarea īn procesul didactic, Bucureşti, EDP, 2000.
35
48. Scarlat, E., Scarlat, B.M., „Educaţia fizică şi sport – învăţământul liceal”, Edit. Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 2003.
49. Scarlat, E., Scarlat, B.M „Educaţia fizică şi sport - învăţământul gimnazial”, Edit. Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 2003.
50. Scriven, M., Evaluation theory and metatheory.1991. Weston, Mc Alpine, and Bordonaro, 1991.
51. Stoica A.(coord.) Evaluarea curentă şi examenele, Ghid pentru profesori, Bucureşti, Ed. Prognosis,
2001.
52. Stoica A. Evaluarea progresului şcolar. De la teorie la practică. Bucureşti, Humanitas Educaţional.
2003.
53. Şerbănoiu S., Metodica educaţiei fizice, Bucureşti, Editura Cartea Universitară, 2004.
54. Tatu, T., Alexandrescu, D. – Ardeleanu, T. – Atletism, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1983.
55. Tudor, V., - „Măsurare şi evaluare în cultură fizică şi sport”, Edit. Alpha, Bucureşti, 2005.
56. Vieru, N., Manual de gimnastică sportivă, Ed. Driada, Bucureşti, 1997.
57. Vinţanu, N., „Educaţia adulţilor”, Edit. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1998.
58. Zapan,Gh., Cunoaşterea şi aprecierea obiectivă a personalităţii, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică,
Bucureşti, 1984.
59. Zlate. M., Psihologia socială a grupurilor şcolare. Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972.
- P. 56.
60. *** Ministerul Educaţiei Naţionale, Consiliul naţional pentru curriculum – Curriculum naţional –
Programe şcolare pentru clasele a V-a – a VIII-a, volumul 9, Bucureşti, 1999.
61. *** Enciclopedia educaţiei fizice şi sportului din România, Ed. Aramis, Bucureşti, 2002.
62. ***Ministerul Educaţiei Naţionale, Consiliul naţional pentru curriculum – Curriculum naţional –
Programe şcolare pentru clasa a IX-a, volumul 3, Bucureşti, 1999.
63. *** Ministerul Educaţiei Naţionale, Serviciul naţional de evaluare şi examinare– Sistemul naţional
şcolar de evaluare la disciplina educaţie fizică şi sport, Ed. Şcoala Românească, Bucureşti, 1999.
64. *** Ghidurile metodologice de aplicare a programelor de educaţie fizică şi sport (2000) .
65. ***Programele şcolare pentru educaţie fizică şi sport (în vigoare), www.edu.ro.
66. *** Legea Învăţământului Nr.84/1995 modificată şi completată.
67. *** Legea Educaţiei Fizice şi Sportului Nr.69/2000.
68. *** M.E.N., C.N.C. – Programe şcolare pentru clasele V-VIII (Vol.9, Aria curriculară Educaţie
fizică şi sport, Bucureşti, 1999.
69. *** M.E.C. Ghid metodologic de aplicarea a programei - Educaţie fizică şi sport, învăţământ
gimnazial.
36
70. *** M.E.N., C.N.C. – Programa de educaţie fizică pentru clasele a X-a – a XII-a., Bucureşti,
2001.
71. *** M.E.C Ghid metodologic de aplicarea a programei - Educaţie fizică şi sport, învăţământ
liceal.
72. ***M.E.N .- Programele şcolare pentru învăţământul primar – clasele I – IV, Editura Didactică şi
Pedagogică, R.A., Bucureşti, 1993.
73. *** M.E.N. - Curriculum naţional – programe şcolare pentru învăţământul primar, Editura Corint,
Bucureşti, 1998.
74. *** M.E.N. – Sistemul Naţional Şcolar de Evaluare la Disciplina Educaţie Fizică şi Sport, Editura
Şcoala Românească, Bucureşti, 1999; 5. M.E.N. – Ghid de evaluare pentru învăţământul primar,
editat de Trithemius Media, Bucureşti, 1999.
75. *** Criteriile de notare la clasa a V-a şi a VIII-a, www.edu.ro.
76. *** Ghidurile metodologice de aplicare a programelor de educaţie fizică şi sport (2000) (2001)
MEC-SNEE.
77. *** Ghid metodologic de aplicare a programei de educaţie fizica si sport in învăţământului primar.
Bucureşti, Ministerul Educaţiei si Cercetării, 2001.
78. *** Ghid metodologic de aplicare a programei de educaţie fizica si sport in învăţământului
gimnazial. Bucureşti, Ministerul Educaţiei si Cercetării, 2001.
79. *** Sistemul Naţional Şcolar de Evaluare la disciplina Educaţie Fizica si Sport. Ministerul
Educaţiei Naţionale – SNEE. Bucureşti, Editura Şcoala Româneasca, 1999.
80. ***http://www.didactic.ro/files/14/evaluarea_in_educatie_fizica.doc

37