Hepatita cu virusul A

Epidemiologie
Virusul hepatitic A se transmite pe cale fecal-orală (boala mâinilor murdare), apă sau
alimente contaminate, de la alți pacienți cu infecție acută. In general persoanele cu hepatita virala A
provin dintr-un mediu defavorizat, cu igiena precara.
În lipsa unei imunizări anterioare, receptivitatea este generală, ulterior infecției instalându-se
o imunitate durabilă împotriva VHA.

Etiologie
VHA este un virus cu genom de tip ARN care produce hepatite acute, cu evoluție
autolimitantă, care de regula nu conduce către o hepatita cronica. Perioada de incubatie este de
aproximativ 4 saptamani (15-45 zile), replicarea virala limitandu-se la nivelul ficatului. Virusul este
prezent si in bila, scaune si sange in perioada tardiva a incubatiei si in perioada icterica.

Manifestări clinice
Manifestările clinice sunt in general similare in hepatitele acute virale, indiferent de
etiologie. Perioada de contagiozitate a hepatitei cu VHA incepe cu aproximativ o saptamana
inaintea debutului simptomatologiei.
In majoritatea cazurilor infectia este asimptomatica. In cazurile simptomatice se manifesta
prin: sindrom pseudogripal cu febra 38-39, astenie, tulburari gastro-intestinale de tipul greata,
inapetenta, sindrom dispeptic, eruptie urticariana, icter. Aparitia icterului sclero-tegumentar este
precedata de urina hipercroma si scaune acolice. In general, o data cu instalarea icterului
simptomatologia dispare (viraj icteric), dar perioada de contagiozitate persista inca doua saptamani.
La examenul clinic se poate decela hepatomegalie tranzitorie, insotita de sensibilitate la
palpare in hipocondrul drept, splenomegalie ușoară. Scaderea rapida a dimensiunilor ficatului
sugereaza o evolutie fulminanta, dar cazurile de evolutie fulminanta sunt foarte rare in hepatitele cu
VHA. Elemente sugestive pentru o evolutie fulminanta sunt fatigabilitatea accentuata si sangerarile
(gingivoragii, menstre abundente etc)

Explorari paraclinice
Se indentifica etiologia si se determina functia hepatica:
 Diagnostic etiologic:
- Serologie VHA:
 Contact recent: IgM VHA
 Contact vechi, vaccinare sau cicatrice serologice: IgG VHA
 Determinarea nivelurilor serice ale trasaminazelor (TGO, TGP):
- Au valori in general crescute, de peste 10 ori fata de limita superioara a normalului
 Determinarea concentratiei de protrombina
- Instrument util deoarece valoarea sa se modifica inainte de aparitia semnelor clinice de
decompensare
 ＜25% - forma fulminanta
 26-50% - forma severa
 Hiperbilirubinemie

1
Diagnostic
Diagnosticul ia in calcul contextul epidemiologic si elementele clinice si paraclinice. IgM
impotriva VHA pot fi detectati in perioada acuta a bolii in sange si fecale.

Complicatii
Hepatitele acute virale pot avea forme fulimnante, cu prognostic rezervat. Pot prezenta
fenomene de coagulopatie, sindrom hemoragipar, encefalopatie hepatica.

Tratament
Evolutia hepatitelor acute cu VHA este in general autolimitanta, nefiind necesara
administrarea de antivirale. Tratamentul utilizat este cel simptomatic. Se asigura profilaxia
transmiterii infectiei prin izolare pe durata perioadei de contagiozitate si masuri de igiena. Nu este
necesara prescrierea unui regim alimentar.

Hepatita cu virusul B

Epidemiologie
VHB se transmite prin contact sexual neprotejat, pe cale parenterala (consum de droguri cu
administrare IV, tatuaje, pierce-uri) sau pe cale verciala. Sursa de infectie este reprezentata de alti
pacienti cu infectie cu VHB. In lipsa unei imunizari prealabile, receptivitatea este generala.
In Romania prevalenta hepatitei cu VHB este foarte ridicata. Imunizarea impotriva VHB se
face la toti nou nascutii sau la adulti- 3 doze de vaccin anti-VHB la 0, 1 si 6 luni.
Pentru prevenirea transmiterii verticale, este foarte importanta monitorizarea viremiei pe
timpul sarcinii. Daca viremia depaseste 2.000 UI/ml in trimestrul III, se recomanda adminsitrarea
unui tratament antiviral. Nasterea se va efectua prin operatie cezariana, iar nou nascutul nu se va
alapta la san. Acesta va primi imunoglobuline umane specifice anti-VHB in primele ore de la
nastere si se va efectua schema completa de vaccinare anti-VHB, cu prima doza de vaccin
administrta in primele ore de la nastere.

Etiologie
VHB este un virus cu genom ADN care isi integreaza materialul genetic in celula gazda prin
intermediul formelor ADNccc; acesta poate persista la acest nivel inclusiv dupa aparenta remisiune
a infectiei. In acest mod virusul se poate reactiva in caz de imunodepresie sau tratament
imunosupresor (transplant de organe→ in acest caz se poate adminsitra tratament pentru prevenirea
reactivarii infectiei pe durata imunosupresiei).
In majoritatea cazurilor de infectie cu VHB la adult se inregistreaza clearance-ul spontant in
decurs de 6 luni din momentul infectiei acute, fara a fi nevoie administrarea unui tratament
antiviral. Daca infecta cu VHB survine in copilarie, majoritatea cazurilor vor evolua spre o hepatita
cronica, cu afectare hepatica indelungata.
Perioada de incubatie este cuprinsa intre 30 si 180 de zile.

Explorari paraclinice
 Diagnostic serologic:
 AgHBs= Ag de suprafata al VHB
- (+) = prezenta infectiei
2
 - (-) = exclude prezenta infectiei
 AcHBs= Ac impotriva Ag de suprafata al VHB
- (+)= clearance-ul infectiei/ protectie in urma vaccinarii
 AcHBc= Ac anti-core
- (+)= contact cu virusul; nu apar in urma vaccinarii
- AcHBc IgM= infectie recenta
 AgHBe si AcHBe
- AgHBe (+) si AcHBe (-)= infectie cu virus replicativ
- AgHBe (-) si AcHBe (+)= infectie cu virus nereplicativ
 Evaluarea fibrozei hepatice:
- Punctie biopsie hepatica
- Teste non-invazive: FibroMax, FibroScan
 Determinarea valorilor transaminazelor:
- Au valori crescute de peste 10 ori fata de limita superioara a normalului in hepatitele
acute
 Deetermianrea concentratiei de protrombina
 Hiperbilirubinemie
 Ecografie abdominala – la fiecare 6 luni
 Screening periodic pentru suprainfectie cu VHD

Diagnostic pozitiv
Diagnostic etiologic- infectie acuta:
 AgHbs (+)
 AcHBs (-)
 AcHBc tip IgM (+)

Diagnostic diferential
Se face cu hepatitele autoimune, medicamentoase, boala Wilson, icterul post-hepatic.

Complicatii
Evolutia spre o hepatita cronica daca pe aprcursul primelor 6 luni de la infecie nu apare
clearance-ul spontan. Hepatita cronica asociaza in timp dezvoltarea unei fibroze hepatice, cu
evolutie lent progresiva spre ciroza hepatica, care la randul sau are risc de decompensare.
VHB are si potential oncogen, existant riscul de aparitie a carcinomului hepatocelular,
indiferent de gradul de fibroza.

Tratament
In formele acute se administreaza tratament simptomatic.
In formele cronice este indicat tratamentul cu IFN pegylat pe o durata de 48 de saptamani
sau cu analogi nucleozidici (tenofovir sau entecavir) pe termen lung. Momentul inceperii
tratamentului se stabileste in functie de: nivelul transaminazelor, incarcatura virala, existenta
fibrozei sau a activitatii necro-inflamatorii.

3
Bibliografie:
1. Compendiu de Specialitati Medico-Chirurgicale- Victor Stoica, Viorel Scripcariu
2. Indrumator lucrari practice de boli infectioase- Delia Costache, Cristea Costache
3. Principles of Internal Medicine- Harrison′s
4. Type A viral hepatitis: A summary and update on the molecular virology, epidemiology,
pathogenesis and prevention- Stanley M. Lemon, Jordis J. Ott, Pierre Van Damme, Daniel
Shouval