GENUL PASTEURELLA

- încadrare taxonomică –
• Ordinul: Pasteurellales
• Familia: Pasteurellaceae
• Genul: Pasteurella
Ca urmare a hibridizărilor ADN, în genul Pasteurella au fost introduse în ultimii ani specii noi şi au
fost propuse altele pentru reclasificare. În prezent, genul include 22 de specii ce sunt încă analizate şi vor
suporta probabil remanieri în următorii ani.
• Specii de importanță medicală:
Specia P. multocida este cea mai importantă şi include 3 subspecii: multocida, gallicida, septica.
Alte specii de importanţă medicală sunt. P. dagmatis, P. canis, P. bettyae, P. aerogenes.

- habitat și răspândire –
• Habitat:
Majoritatea sunt comensale fiind cantonate la nivelul căilor aero-digestive superioare ale multor
specii de mamifere (bovine, ovine, caniide, suine, feline, rozătoare, etc.) şi păsări (găini, raţe, gâşte, curci,
etc.).
Rar, aceşti germeni au fost izolaţi şi de la om, din tractul respirator superior (purtători sănătoși nazo-
faringieni).
Rezistenţa pasteurelelor în afara unei gazde fiind redusă, izolarea acestora din mediul extern este
practic nerealizabilă.
• Răspândire:
Sunt larg răspândiţi pe glob, colonizarea animalelor fiind favorizată de sezonul rece.
În ţările dezvoltate plăgile infectate produse de animale au fost declarate o problemă de sănătate
publică.

- caractere morfologice –
• Căi de transmitere:
Între animale căile de transmitere sunt cea aerogenă, prin apă sau prin hrană contaminată.
La om cea mai comună cale este muşcătura sau zgârietura de animale, cu precădere de câine sau
de pisică.
În cazul P. multocida, a fost descrisă contaminarea unor plăgi cutanate sau mucoase, meningite sau
otite prin contactul cu saliva câinilor sau pisicilor.
Au mai fost descrise inhalarea de aerosoli şi contaminarea la nivelul unor leziuni cutanate prin
manipularea de ţesuturi animale infectate.
Pasteurelele se pot transmite şi prin insecte cu rol de vectori (muşte, gândaci, ţânţari, etc.), aerogen,
prin apă sau hrană contaminată.
• Dimensiuni:
Au dimensiuni de 0,5-2 m0,2-0,5 m.
Variaţiile de mărime se datorează speciei şi condiţiilor de cultivare.
Prin subcultivări pot apărea forme alungite, filamentoase.
• Forma:
Formele tipice sunt cocobacilare.
Mai frecvent, aspectul microscopic este derutant datorită polimorfismului accentuat, constând într-
un amestec de forme cocoide, cocobacilare şi bacilare.
 • Modul de grupare:
Apar izolaţi, grupaţi in diplo sau formează lanţuri scurte.
• Prezenţa capsulei:
La tulpinile virulente de P. multocida, pe frotiuri din produsele patologice, capsula este, în general,
prezentă, dar greu evidenţiabilă în coloraţiile obişnuite. Poate fi vizualizată prin microscopie electronică sau
coloraţii speciale.
• Prezenţa sporilor:
Nu formează spori.
• Tinctorialitatea:
Se colorează Gram cu dificultate fiind necesară recolorarea prelungită cu fuxină bazică. Sunt Gram
negative.
Apar frecvent colorate mai intens la poli, mai ales în prelevate.
• Localizarea:
Sunt dispuse atât în interiorul elementelor celulare cât şi în afara acestora (intra- sau extracelulare).

- caractere de cultură –
• Cerințe nutritive
Cultivarea în bune condiţii a speciilor de Pasteurella impune îmbogăţirea mediilor de cultură cu
lichide biologice (sânge, ser, etc.).
Unele tulpini sunt mai puţin pretenţioase din punct de vedere nutritiv, dezvoltându-se şi pe medii
uzuale, lichide (bulion de carne) sau solide (geloză simplă).
Pasteurelele pot fi cultivate:
- în aerobioză;
- la 37C;
- după 24-72 ore de incubare.
• Forma de creştere:
Pot forma colonii cu aspect diferit, ce pot coexista uneori. De obicei, acestea sunt de tip S, de
dimensiuni mici sau medii, mate sau semitransparente. Tulpinile cu virulenţă crescută, incapsulate, pot
forma colonii M, mari, cu consistenţă mucoidă. Uneori, pot creşte sub forma R.
 Pe mediile cu sânge, modul de creştere este S sau M, coloniile fiind alb-cenuşii, opace sau mucoase,
frecvent nehemolitice.
P. haemolytica produce o zonă de -hemoliză.
Datorită producerii de indol, pe toate mediile, P. multocida degajă un miros particular, de „şoarece
ud”.
În mediile lichide, Pasteurella sp. determină turbiditate omogenă, cu un depozit redus în porţiunea
inferioară a tubului. Uneori poate să formeze o peliculă subţire.

- caractere fiziologice –
• Nutriţia:
Germenii din genul Pasteurella sunt chemoorganotrofi.
• Respiraţia:
Din punct de vedere al proceselor respiratorii pe care le adoptă, sunt bacterii aerobe facultativ
anaerobe.
• Mobilitatea:
Nu au organite de locomoţie, prin urmare sunt imobili
• Înmulţirea:
Se înmulțesc prin diviziune binară transversală.

- caractere biochimice –
• Proprietăţi biochimice:
Majoritatea tulpinilor fermentează diverse zaharuri (glucoză, manoză, galactoză, zaharoză, fructoză,
manitol, sucroză), fără producere de gaz.
Pe baza comportamentului faţă de zaharuri au putut fi diferenţiate speciile şi au fost stabilite
biotipuri.
Majoritatea speciilor:
- produc hidrogen sulfurat;
- produc indol;
- produc catalază, oxidază, ornitin-decarboxilază;
- reduc nitraţii la nitriţi.

- caractere de rezistență –
• Rezistenţa în mediul extern:
Variază în raport cu condiţiile de mediu (săptămâni, luni). Nu rezistă la uscăciune, lumina solară
directă sau pH acid.
În cadavrele animalelor sunt viabile până la 3 luni.
• Rezistenţa la căldură:
Toate speciile sunt distruse în 5-10 minute la 60C.
• Rezistenţa la antiseptice şi dezinfectante:
Sunt sensibile la o gamă largă de antiseptice şi dezinfectante.
• Rezistenţa la antibiotice:
Sunt sensibili la numeroase antibiotice. Cele mai bune rezultate se obţin prin administrarea
penicilinelor. Pot fi utilizate şi cefalosporinele, eritromicina, aminoglicozidele şi antibioticele cu spectru
antimicrobian larg (cloramfenicol, tetracicline).
 - caractere antigenice –
• Structura antigenică:
Au antigen somatic O în membrana externă. Pe baza acestuia, în cadrul speciei P. multocida au fost
identificate 11 serotipuri.
Tulpinile virulente incapsulate au şi antigene capsulare.
La unele specii de Pasteurella au fost puse în evidenţă toxine. Unele tulpini de P. multocida (serotipul
D şi unele din serotipul A) produc o exotoxină cu acţiune dermonecrotică.
P. haemolytica produce o leucotoxină cu acţiune toxică pe macrofagele alveolare şi leucocitele
polimorfonucleare neutrofile. A fost pusă în evidenţă mai ales la tulpini izolate de la ovine.
Mecanismele de patogenitate nu sunt cunoscute în totalitate. Se consideră că din arsenalul patogen
al acestor germeni fac parte adezine neidentificate până în prezent.

- patogenitate –
La păsări P. multocida produce sindroame diareice severe („holera găinilor”), asociate cu septicemie
sau cu evoluţie spre cronicizare.
Bolile produse la mamifere sunt infecţii respiratorii („febra” ovinelor, bovinelor, etc.), septicemia
hemoragică, conjunctivite, mastitele.
La om, pasteurelele produc infecţii în special la persoane cu deficienţe ale apărării antiinfecţioase
locale/generale.
Bolile umane mai frecvent întâlnite sunt infecţii ale plăgilor datorate unor muşcături sau zgârieturi
profunde de animale (inflamaţie asociată cu adenopatie) şi infecţii respiratorii inferioare (aerogene).
Prin diseminare sanguină a germenilor apar osteomielite, empieme, pericardite, peritonite) iar prin
extensie în vecinătate pot apărea otite, sinuzite, meningite, abcese cerebrale, etc.