MOLLICUTES - MYCOPLASMA

- încadrare taxonomică

• Clasa: Mollicutes

- sunt bacterii lipsite de perete celular, cu exigențe nutritive;

- au dimensiuni foarte reduse, plasticitate ridicată și polimorfism accentuat;

- au mobilitate prin translație, alunecare și aderă de suprafețe de plastic sau sticlă;

- obțin energia necesară prin fermentarea glucozei sau hidroliza argininei (Mycoplasma) și
hidroliza ureei (Ureaplasma).

• Ordin: Mycoplasmatales

• Familia: Mycoplasmataceae

• Genuri de importanță medicală: Mycoplasma, Ureaplasma

• Specii de importanță medicală: M. pneumoniae,

M. hominis, M. genitalium, M. fermentans, U. urealyticum

GENUL MYCOPLASMA
- epidemiologie –

- Unele specii sunt saprofite iar altele sunt patogene pentru om sau animale.

- De la om au fost izolate 4 specii care au ca habitat tractul respirator superior (M. hominis, M.
pneumoniae, M. fermentans) sau tractul urogenital (M. hominis, M. genitalium).

- Rezervorul de infecție este omul.

- Transmiterea se face prin picături Pflugge (în cazul infecțiilor respiratorii) sau prin contactul
sexual (în cazul infecțiilor urogenitale).

- M. pneumoniae produce infecții mai frecvente în sezonul rece, cu mici izbucniri epidemice la
câțiva ani, afectând mai ales adolescenții. Contagiozitatea nu este ridicată.

GENUL MYCOPLASMA
- caractere morfologice

- Au fost considerate mult timp virusuri datorită dimensiunilor foarte mici, de 0,15-0,25 μm și a
faptului că puteau trece prin filtrele bacteriologice cu porozități de 450-200 nm (ultra-filtrabile).

- Microscopia electronică a demonstrat faptul că sunt bacterii lipsite de perete celular dar cu
membrană citoplasmatică mai rezistentă decât la alte bacterii.
 - Au polimorfism accentuat (de la forme cocoide până la forme filamentoase ramificate sau
spiralate).

- Nu pot fi observate pe preparatele microscopice în colorațiile uzuale fiind necolorabile și cu

diametru foarte redus.

GENUL MYCOPLASMA
- caractere de cultură –

Au exigențe nutritive deosebite dezvoltându-se numai pe medii îmbogățite cu ser de cal (asigură
colesterol), extracte de levură (asigură precursori pentru sinteza acizilor nucleici) și glucoză.

- Sunt bacterii cu creștere lentă, incubarea se face la 37°C, în atmosferă de 5% CO2.

- Pe medii solide formează colonii de dimensiuni mici, cu aspect de "mură" în cazul speciei M.
pneumoniae și de "ochi de ou prăjit" la alte specii.

- Pe mediile cu sânge prezintă hemoliză (M. pneumoniae - -hemoliză; alte specii - -hemoliză).

- Culturile în medii lichide (bulion glucozat) permit observarea virajului de pH (indicator roșu
fenol) datorat fermentării glucozei, hidrolizei argininei.

GENUL MYCOPLASMA
- caractere de rezistență și antigenice

• Caractere de rezistență

- Sunt puțin rezistente în mediul extern (câteva ore), mai ales la căldură și uscăciune.

- Sunt sensibile la radiația solară și radiații ultraviolete.

- Sunt distruse prin pasteurizare și metodele de sterilizare.

- Sunt sensibile la antisepticele și dezinfectantele uzuale.

- Sunt sensibile la antibiotice. Terapia se face de obicei cu tetracicline; pot fi utilizate macrolide
sau fluorochinolone.

• Caractere antigenice

Au antigene somatice pe baza cărora a fost realizată clasificarea în grupuri și tipuri: antigene
proteice (adezina P1 - cel mai important) și glicolipidice.

Elaborează hemolizine.

GENUL MYCOPLASMA
- caractere de patogenitate –
 • Caractere de patogenitate

- Sunt patogene prin multiplicare la poarta de intrare fiind puțin invazive. Nu sunt toxinogene.

- Proteina P1 - adezină ce se leagă de cilii de la baza celulelor epiteliale respiratorii putând

determina distrugerea acestora.

- Produc un inhibitor de catalază care determină acumularea de peroxid de hidrogen cu efect

citotoxic (M. pneumoniae).

• Patogenie

- Alterarea celulelor epiteliale permite contaminarea tractului respirator inferior cu

microorganisme.

- Apar infiltrate limfoplasmocitare peribronșice.

GENUL MYCOPLASMA
- boli umane –

• Infecții respiratorii:

- M. pneumoniae – de la forme inaparente până la pneumonii interstițiale;

- M. fermentans – sindromul de detresă respiratorie al adultului.

• Infecții urogenitale:

- M. genitalium – uretrite non-gonococice la bărbat;

- M. hominis – pielonefrite, vaginite prepubertare (rar), salpingite, septicemii post-intervenții

chirurgicale.

• Infecții perinatale:

- M. hominis – sindrom febril postpartum sau postabortum, infecții respiratorii cu risc de cronicizare sau
meningite la nou-născuți imaturi sau subponderali.

• Infecții la imunocompromiși:

- M. hominis – septicemii, conjunctivite, ulcere cutanate;

- micoplasme genitale – cistite, artrite, abcese subcutanate.

GENUL UREAPLASMA
- caracteristici

- Are caracteristicile clasei Mollicutes.

 - Specia de importanță medicală este U. urealyticum.

- Transmiterea se face prin contact sexual.

- Utilizează ureea ca sursă de energie.

- crește pe medii cu uree formând colonii mici, cu aspect de "ochi de ou prăjit“.

- este sensibilă la eritromicină și alte macrolide.

- produce infecții uro-genitale – uretrite non-gonococice la bărbați, sindromul uretral la femei,

rar orhiepididimite.

- produce alcalinizarea urinei prin hidroliza ureei favorizând apariția calculilor urinari.

- la imunocompromiși produce cinstite, artrite.

CHLAMYDIA
- încadrare taxonomică
Clasa: Mollicutes
Ordin: Rickettsiales
Familia: Chlamydiaceae
Genul: Chlamydia
Specii de importanță medicală:
Specii patogene la om: Chlamydia trachomatis
Specii comune omului și animalelor: Chamydia psittaci, Chlamydia ornithosis
Specii specifice animalelor.
Transmiterea se face prin produse patologice și obiecte contaminate.
GENUL CHLAMYDIA
- caracteristici –

- Au dimensiuni foarte mici, de 0,3-0,4 μm.

- Sunt ultrafiltrabile.

- Microscopia electronică a demonstrat că sunt bacterii și nu virusuri evidențiind prezența

peretelui rigid (cu peptidoglican), a membranei citoplasmatice, citoplasmei, nucleoidului cu
cromozom unic inelar.

- În colorația Giemsa:

- elementele celulare au citoplasma albastră și nucleii roșu-violet;

- corpii inițiali sunt albaștri;

- corpii elementari sunt roșii.

- Nu cresc pe medii de cultură acelulare.

GENUL CHLAMYDIA
- caracteristici –

- Sunt organisme obligatoriu intracelulare ce pot fi cultivate doar în sisteme biologice vii – culturi
celulare, sacul vitelin al oului embrionat, animale.

- Corpusculii elementari rămân infecțioși perioade lungi.

- Sunt inactivate de sărurile cuaternare de amoniu sau eter (30 min.), fenol 0,5% (24 ore), căldură
umedă la 56°C (10 minute).

- Sunt sensibile la tetracicline, macrolide, cloramfenicol, fluorochinolonele.

- Serovarurile umane se împart în 3 grupe:

- serovarurile A,B,Ba,C - agenții trahomului;

- serovarurile D-K - agenții uretritei, cervicitei, conjunctivitei cu incluziuni;

- serovarurile L1-L3 - agenții limfogranulomatozei inghinale veneriene.

GENUL CHLAMYDIA
- boli umane –

• Trachomul:

- este o cherato-conjunctivită cu secreții purulente abundente care poate duce la orbire prin
leziuni cicatriciale;

- este endemic în zone uscate și subdezvoltate din Asia, Africa și bazinul Mării Mediterane
evoluând sporadic sau în mici focare epidemice în multe zone ale lumii;

- este producă de C. trachomatis, sursa fiind omul.

• Psitacoza:

- este produsă de C. psittaci, sursa fiind reprezentată de păsări – papagali;

- la om determină o pneumonie atipică.

• Ornitoza:

- este produsă de C. ornithosis, sursa fiind reprezentată de păsările de curte;

- la om determină o pneumonie atipică.

GENUL CHLAMYDIA
- boli umane –
Clamidioza este o infectie bacteriana cu agentul infectios Chlamydia, care se transmite prin contact
sexual. Este una dintre cele mai frecvente boli cu transmitere sexuala din toata lumea. Chlamydia
infecteaza uretra la barbati si uretra, canalul cervial si organele reproductive superioare la femei.
Chlamydia poate infecta, de asemenea, rectul si suprafata oculara si pleopele.
O mama infectata poate transmite infectia copilului ei in timpul nasterii. Intre 50 si 70% dintre copiii
nascuti de mame infectate sunt infectati la nastere. Acestia dobandesc infectia la nivelul ochilor,
rectului, vaginului si peretelui posterior al gatului. Intre 30 si 40% dintre acesti nou-nascuti infectati
dezvolta complicatii, cum ar fi conjunctivita sau pneumonia.
Infectia cu Chlamydia creste riscul de infectie cu virusul imunodeficientei umane (HIV), in cazul
expunerii.

Pana la 90% dintre femeile si barbatii cu clamidioza nu prezinta nici un fel de simptome.
Perioada de timp dintre infectare si debutul simptomelor, numita perioada de incubatie, poate fi de la
zile pana la luni de zile. Simptomele debuteaza de obicei dupa 1-3 saptamani de la contactul sexual
infectant.
Simptomele la femei includ:
- disurie (usturimi sau dureri la urinat)
- urina tulbure
- pierderi vaginale anormale

GENUL CHLAMYDIA
- boli umane –

• Perioada de incubatie variaza intre 6-21 zile, dupa care apare una sau mai multe papule mici
nedureroase, care ulterior se ulcereaza si se vindeca uneori repede, dar sunt urmate de
afectarea cailor limfatice si a ganglionilor inghinali, cu formarea unor abcese ganglionare care
ulterior se sparg formand mai multe fistule (orificii de drenare). De cele mai multe ori
adenopatia inghinala este primul simptom sesizat de catre bolnav.

• Nicolas Favre

• Genul cuprinde mai multe specii, dintre care mai cunoscute sunt: - chlamydia trachomatis, care
determina, limfogranulomatoza veneriana, trachomul (keratoconjunctivita cronica); uretrita,
prostatita, epdidimita la barbati; cervicite, salpingite, endometrita, BIP la femei; conjunctivita cu
incluzii la nou-nascut - Chlamydia pneumoniae, care determina infectii bronhopulmonare si in
sfera ORL - Chlamydia psittaci, care produce psitacoza. Bacteriile din genul Chlamydia determina
boli atat la animale cat si la om, afectiuni denumite miyagawanelloze: ornitoza, psitacoza,...
[continuare]