Menta

(Mentha, din greacă: míntha)

Menta aparţine familiei Lamiaceae, creşte în zonele cu climat umed, în

locuri semiumbrite, dar menta tolerează diferite condiţii de creştere, chiar şi
locurile uscate şi însorite. Există aproximativ 25-30 specii de plante de mentă
distribuite mondial, în Australia, America de Nord, Europa și Asia.
Face parte dintr-o familie extinsă, alături de alte plante aromatice precum
cimbrul, cimbrișorul, maghiranul, salvia și levănţică.
Frunzele sunt larg folosite în industria cosmetică, datorită compoziţie sale
chimice. Astfel frunzele conţin o cantitate mare de uleiuri volatile, substanţe
polifenolice, taninuri şi flavonoizi, principii amare, precum şi vitaminele C, D,
calciu, magneziu, zinc, potasiu, care sunt răspunzatori pentru un miros plăcut și
specific. Plantele de mentă se folosesc pentru realizarea medicamentelor, a
săpunurilor, pastelor de dinţi, gumei de mestecat sau chiar şi a prăjiturilor. Uleiul
volatil conţinut în mentă are rol terapeutic pronunţat. În concluzie, menta
îmbunătăţeşte sistemul respirator, elimină viruşii şi infecţiile şi dilată bronhiile.
De asemenea, are şi rolul de calmant şi reglează digestia.

Speciile de mentă care se folosesc în vindecare nu cresc spontan,

majoritatea speciilor sălbatice nu au calitățile medicinale ale așa-numitei "mente
bune". Prin "mentă bună" se înțelege, de fapt, o serie de trei specii de mentă
(care la rândul lor au sute de varietăți). Acestea sunt menta de apa (Mentha
aquatica), menta dulce (Mentha viridis sau Mentha spicata) și hibridul primelor
două: menta pipărată (Mentha piperita) care este cea mai folosită specie în
prezent. În aceeași categorie amintim și menta creață (Mentha crispa), menta
franțuzească (Mentha pulegium). Toate speciile de mentă sunt foarte aromate.
Ceaiul de mentă are efect calmant și stimulează digestia.[4]
In cosmetica se spune ca menta reduce porii, vindeca acneea prin actiunea
ei antiinflamatoare si diminueaza excesul de sebum.