Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
socială. De ce si pe cine
urâm? Ce e sexomarxismul?
Interviu
IOANA ENE DOGIOIU
Prof. Mihaela Miroiu a explicat ce înseamnă cu adevărat progresist, felul în care s-a
schimbat raportarea dreptei la LGBT, dar și marile pericole politice ale momentului:
„Democrațiile, chiar marile democrații, au degenerat către populism în ultimii ani într-
un mod foarte îngrijorător. Teama este că grupurile populiste de stânga vor intra în
extremă și că nu li se vor opune democrații, deci nici conservatorii, ci neofasciștii”.
Trecem printr-o perioadă în care ies din oameni toți demonii într-un
puseu de ură de proporții. De ce?
Nu mă surprinde atât de tare. Discursul pe tonuri înalte este unul autist, în care
fiecare își spune indignarea fără să se uite la replici, fără să se modeleze în funcție
de alte probe sau fapte. Este o perioadă de talibanizare: una a urii și a
incapacității de a dialoga.
A fost și înainte într-o anumită măsură, dar ce se întâmplă acum este generalizat,
mondializat.
În societățile aflate în criză, mai ales una globală ca cea de acum, crește atât de
mult nesiguranța încât oamenii își pierd busola. În special cei maturi și tineri,
pentru că vârstnicii și-au jucat cărțile.
Avantajul nostru este că am prins în urmă cu 30 de ani o schimbare radicală care ne-
a mutat viețile, unora în bine, altora în rău. Acum suntem într-o situație echivalentă
ca nesiguranță, dar la nivel global.
Cred că trebuie să fim de-a dreptul ciudați ca să facem predicții despre evoluția pieții
muncii, a locuirii, a societății peste un an, nu peste 10. Este foarte greu de proiectat.
E o pandemie care s-a transformat într-o patologie socială, după cum vedem, dar
patologia era complet predictibilă. Așa reacționează oamenii în condiții de
incertitudine.
Avem experiențe diferite, nevoi diferite, idei diferite despre ce înseamnă o viață bună
sau o societate dreaptă și asta ne împarte în conservatori, în creștin-democrați, în
liberali, ecologiști, feminiști, socialiști, libertarieni, globaliști, alter-globaliști. Există o
paletă largă de ideologii considerate parte a pluralismului democratic care nu fac rău
nimănui.
La capătul din dreapta sunt fascismul și fundamentalismul religios, iar la cel din
stânga este comunismul.
Pe granița foarte fragilă dintre cele două extreme se află alte trei componente la risc:
anarhism, populism și multiculturalismul colectivist, cel în care, de exemplu,
comunitatea musulmană talibană are crime de onoare sau în comunitatea rromă
tradiționalistă există căsătoriile timpurii, practici inacceptabile în democrațiile liberale.
Democrațiile, chiar marile democrații, au degenerat către populism în ultimii ani
într-un mod foarte îngrijorător. Fenomenul Trump și fenomenul Brexit sunt
rezultatul populismului. Că la acest fel de populism se raspunde și cu anarhism este
explicabil din punct de vedere științific.
E foarte important cum partea rezonabilă a societății, majoritară, care intră în jocul
pluralist, reușește să impună un dialog normal și o reformă normală care să îi împace
și pe unii și pe alții.
Chiar dacă am fost de-a lungul timpului, inclusiv eu, anti-PSD, sociologic vorbind ei,
PSD-iștii, au fost mai realiști decât noi. Se raportau la o parte a societății care nu
avea cum să proceseze schimbările radicale.
Deci logica simplă e așa: atât timp cât pe mine nu mă privează de niciun drept, îl
las în pace să aibă aceleași drepturi civile ca și mine. Asta e înțelepciunea
democrațiilor liberale: dreptul tău și libertatea ta au o singură limită – dreptul meu și
libertatea mea.
Nu putem judeca lumi cărora noi nu le-am fost direct parte, folosind valorile și
sistemul nostru de referință de azi. De exemplu, lumea a dat jos statuia lui Lenin la
căderea comunismului sau a lui Stalin, în timp ce se petrecea revoluția, chiar în
timpul revoluției anticomuniste.
E greu de răspuns la întrebarea câtă legitimitate directă am să fac așa ceva după ce
multe generații ale familiei mele nu au mai fost sclavi, de exemplu. Am legitimitate să
cer ca în manualele de istorie să fie scrisă istoria sclavilor, am legitimitatea să
menționez partea cu complicitatea la sclavie în legătură cu marile personaje istorice
ale Americii, de exemplu.
Da, George Washington a avut sclavi, și-a pus dinți din dinții sclavilor. Deci am
legitimitatea să spun nu numai bucata de adevăr convenabil, ci și pe cealaltă. Dar nu
pot să schimb istoria.
Până și unii dintre cei care erau sclavagiști la vremea aceea au avut contribuții foarte
progresiste la știință, politică sau dezvoltarea democratică. O parte a poveștii lor de
viață este întunecată în sistemul nostru de referință și acest lucru trebuie spus, dar
nu putem dărâma o istorie.
Adică pur și simplu o ostilitate enormă față de progresiști, asimilați cu coastele de Est
și Vest ale SUA. Cei din centru nu înțelegeau ce vrea New York, ce vrea Los Angeles
etc. A existat și există o ruptură foarte mare între o categorie de oameni care
voiau să-și dezvolte și transfere în politici concepția despre lume și viață foarte
rapid și cei care nu îi înțeleg.
În plus, contracandidatul… Nu iți poți explica cum e posibil ca o țară care e vârf
de lance în toate categoriile de dezvoltări de secol XXI nu este în stare să-și
formeze o clasă politică și să aibă candidați la președinție măcar normali sau
cu bun simț.
Eu știu doi primari PSD pe care i-aș vota fără să tresar pentru că nu au intrat în siajul
populismului, prostiei și șmecheriei și și-au văzut de treabă în mod benefic pentru
locurile unde au fost aleși.