Sunteți pe pagina 1din 778

TOTUL SE JNţAMPLA CU UN MOTIV

Şl AL PlEIRll

SERIA

REGATUL SPIN ILO R I AL TRANDAFIRILOR

m volumul 3

MAAS

AUTOAREA SERIEI

TRONUL DE CLEŞTAR

DOAR TU POŢI DECIDE CE TE POATE DISTRUGE!

„Unele alianţe sunt încă periculoase - să recrutezi monştri pentru a lupta împotriva m onstruosului va fi mereu o provo­ care riscantă iar agenţii dubli sunt numeroşi. Războiul este întreţesut cu poveştile romantice ale personajelor secundare, aducând laolaltă oameni din ţinuturi îndepărtate." Kirkus Reviews

9786060061625

Feyre s-a întors în Regatul Prim ă­ verii, hotărâtă să obţină noi informaţii despre manevrele lui Tamlin şi despre plânurile acestuia de a-i invada şi de a-i supune pe cei din Prythian. i Dar, ca să-şi atingT^un aseme­ ni nea scop, este nevoită să joace un joc

” extrem de periculos şi de viclean. Un singur pas greşit i-ar putea fi fatal nu |o a r lui Feyre, ci şi poporului acesteia. Im inenţa războiului o obligă să aleagă

r repede în care dintre Marii Lorzi poate

■ avea încredere şi să-şi caute aliaţi în cele

mai nebănuite ţinuturi.

■«Ar

SARAH J. MAAS este autoarea seriei bestseller Regatul spinilor şi al trandafirilor, din cuprinsul căreia fac parte volumele Regatul spinilor şi al trandafirilor, Regatul ceţii şi al furiei, Regatul aripilor şi alpieirii şi Regatul spi­ nilor şi al trandafirilor-cartea de colorat. Ocupă locul 1 în clasamentul reali­ zat de New York Times pentru cele mai binFTândute cărţi. Este, de asemenea, autoarea seriei de succes Tronul de cleştar, incluzând volu­ mele: Tronul de cleştar; Diamantul de la miezul nopţii, Moştenitoarea focului, Regina umbrelor, Imperiulfurtunilor. Originară din New York, locuieşte, în prezent, în Pennsylvania, împreună cu familia şi câinele său devotat.

Ilustraţiile de pe copertă @Adrian Dadich, 2017 (personajul feminin) @ fedormenshenin/ Getty Images (munţi) Concepţia originală pentru copertă: Katie Everson şi John Cande

Seria Regatul spinilor şi al trandafirilor

Regatul spinilor şi al trandafirilor Regatul cetii şi alfuriei

Seria Tronul de cleştar

Tronul de cleştar Diamantul de la miezul nopţii Moştenitoarea focului Regina umbrelor Imperiulfurtunilor

SARAH J. MAAS

REGATUL ARIPILOR SI AL PlEIRll

volumul 3

din SERIA

REGATUL SPINILOR SI 5 AL TRANDAFIRILOR

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României MAAS, SARAH J. Regatul aripilor şi al pieirii / Sarah J. Maas; trad. de Andra-Elena Agafiţei prin Lingua Tradom. - Bucureşti: RAO Distribuţie, 2018 ISBN 978-606-006-162-5

I. Agafiţei, Andra Elena (trad.)

821.111

RAO Distribuţie Str. Bârgăului nr. 9-11, sector 1, Bucureşti, România www.raobooks.com wrew.rao.ro

Sarah J. Maas

A Court o f Wings and Ruin

Copyright © 2015 by Sarah J. Maas Publicat prin înţelegere cu Bloomsbury Publishing Inc. Toate drepturile rezervate

Traducere din limba engleză Andra-Elena Agafiţei prin Lingua Tradom

© Editura RAO, 2015 pentru versiunea în limba română

2019

ISBN 978-606-006-162-5

Pentru Josh şi Annie Un dar. Totul.

sât

(F R yM lA N

RHYS/lND

Cu doi ani înaintea Zidului

Bâzâitul m uştelor şi ţipetele supravieţuitorilor luaseră de mult locul răsunătoarelor tobe de război. Trupurile lipsite de viaţă ale oam enilor şi ale creaturilor Fae, îm ­ prăştiate pe câmpul de luptă, erau separate, pe alocuri, doar de aripile Irânte, care se înălţau spre cerul cenuşiu sau de hoitul vreunui cal. în ciuda norilor grei, m irosul avea să devină foarte curând de nesuportat, din cauza căldurii. Muştele, pentru care nu conta dacă leşurile erau ale oam enilor sau ale unor Fae, se plimbau deja peste ochii care priveau către zări, fară să clipească. Am păşit cu grijă pe câmpul odată înverzit, atent la steagurile pe jumătate îngropate în noroi şi sânge închegat. Am făcut un efort imens ca să nu-m i târâi aripile peste m orţi şi arm uri. Cu m ult îna­ inte de sfârşitul măcelului, şi eram deja epuizat. îmi petrecusem ultimele ore luptând ca şi m uritorii de lângă mine: cu sabia, cu pum nii, încercând să-mi m enţin concentrarea la i ote maxime. Nu cedasem în faţa legiunilor Ravenniei - ore în şir, Ilăstrasem rândurile pentru că aşa îmi com andase tatăl m eu şi, pen- li u că ştiam că asta trebuia să fac, ezitarea ar fi fost lovitura finală dată rezistenţei noastre, şi aşa dezbinate. Fortăreaţa care se ivea în spatele m eu era prea preţioasă pentru aii cedată Loialiştilor. Şi asta nu doar datorită poziţionării în inim a continentului, ci şi pentru rezervele pe care le adăpostea, pentru

forjele care fumegau zi şi noapte în partea vestică, în care se trudea pentru aprovizionarea forţelor noastre. Fumul forjelor se amesteca acum cu cel al rugurilor deja aprinse în spatele m eu în tim p ce continuam să merg, studiind chipurile

morţilor. M -am gândit

situaţiei şi să revendice armele celeilalte armate. Aveam o prea dis­ perată nevoie de ele ca să ne pese de onoare. Cu atât mai mult cu cât cealaltă tabără nu se deranja cu aşa ceva.

câmpul de luptă părea încrem enit în comparaţie

cu măcelul şi haosul care încetaseră în cele din urm ă acum câteva ore. Soldaţii Loialişti se retrăseseră în loc să se predea, lăsându-şi

m orţii pradă ciorilor. Am ocolit un cal căzut, în ai cărui ochi frumoşi, larg deschişi, se putea citi groaza şi ale cărui coaste însângerate erau pline de muşte. Călăreţul răsucit sub el era aproape decapitat. Nu din cauza vreunei lovituri de sabie. Nu, rănile adânci erau lăsate de nişte gheare. Ei nu aveau să cedeze cu uşurinţă. Regatele şi teritoriile care îşi doreau sclavii lor um ani nu ar fi pierdut războiul acesta decât dacă

Aflaserăm pe pielea noastră,

foarte devreme, că nu respectau regulile vechi şi ritualurile de luptă.

nu ar fi avut de ales. Şi chiar şi atunci

să trim it soldaţii care puteau să facă faţă

încremenit

Cât despre teritoriile fae care luptau alături de războinicii muritori

Trebuia să fim striviţi ca nişte viermi. Cu m âna acoperită de sângele m eu şi al altora, am alungat o

m uscă ce îmi bâzâia la ureche. Crezusem dintotdeauna că m oartea avea să fie un fel de întoar­ cere paşnică acasă - un cântec de leagăn dulce şi trist, care să m ă conducă spre orice m -ar fi aşteptat după aceea. M -am ghem uit cu un bocanc pe catargul unui stegar loialist,

m urdărind cu noroiul înroşit porcul m istreţ brodat pe steagul de culoarea smaraldului. Mă întrebam acum dacă nu cumva acel cântec de leagăn al m or­

ţii nu era decât bâzâitul muştelor, şi nu unul m inunat. Dacă muştele

şi viermii erau doar servitorii morţii.

Câmpul de luptă se întindea spre orizont în toate direcţiile, mai puţin spre fortăreaţa din spatele meu.

Trei zile îi respinseserăm; trei zile luptaserăm şi m uriserăm aici. Dar rămăsesem pe poziţii. Adunasem oam eni şi creaturi Fae de nenum ărate ori, refuzasem să las loialiştii să pătrundă, chiar şi atunci când ne loviseră a doua zi flancul drept, încă fragil, dar cu Irupe noi.

îm i folosisem puterea până ce am sim ţit că nu-m i mai rămăsese

decât fum în vene, iar apoi apelasem la pregătirea mea illyriană până când nu mai ştiusem decât să-mi rotesc scutul şi să lovesc cu sabia, până când nu mai ştiusem ce să fac îm potriva hoardelor.

O aripă illyriană, pe jum ătate sfârtecată, ieşea dintr-o grăm adă

de stârvuri de M ari Fae, ca şi când fusese nevoie de toţi şase ca să-l doboare pe războinic. Ca şi când i-ar fi luat pe toţi cu el.

tim p ce dădeam la o

parte grăm ada de cadavre. întăririle sosiseră la răsăritul celei de-a treia şi ultime zile, tri­

mise de tatăl m eu după ce îi cerusem ajutorul. Mă pierdusem prea

mult în iureşul luptei ca să observ câţi alţii nu făceau parte din u n i­

tatea illyriană, mai ales când atât de m ulţi folosiseră pietre Siphon. Dar în orele scurse după ce ne salvaseră pielea şi schimbaseră

soarta luptei, nu-m i zărisem niciunul dintre fraţi printre cei vii.

Nici m ăcar nu ştiam dacă Azriel sau

Inima îmi bătea cu putere în trupul lovit în

Cassian luptaseră pe câmp.

Era puţin probabil ca prim ul să o fi făcut, de vreme ce tatăl m eu

Cassian ar fi putut să

reintre în luptă. L-aş fi crezut în stare pe tata să-l transfere pe ( ussian într-o unitate cu foarte m ari şanse să fie măcelărită. Aşa

u im o păţise şi acesta, care abia plecase şchiopătând mai devrem e de pe câmpul de luptă. Degetele însângerate şi dureroase m i-au intrat în arm ura îndoită şi în carnea rigidă când de pe soldatul illyrian căzut am dat la o

parte ultim ul cadavru de

il ţinea aproape pentru spionaj, dar Cassian

M ari Fae.

Părul negru, pielea măslinie

Ca ale lui Cassian.

însă nu al lui Cassian era chipul gri ca m oartea, holbându-se

la cer. Respiram greoi, plăm ânii încă m ă dureau din cauza urletelor şi buzele îmi erau uscate şi crăpate. Aveam nevoie disperată de apă, dar în apropiere, alte două aripi

illyriene ieşeau din grăm ada de m orţi spre care m -am dus împleti- cindu-mă, lăsându-mi mintea să hoinărească intr-un loc întunecat

şi liniştit când m i-am îndreptat gâtul răsucit ca să m ă uit la chipul

de sub casca simplă. Nu era al lui. M i-am făcut loc printre cadavre spre un alt illyrian. Apoi, spre altul. Şi spre altul. Pe unii îi cunoşteam . Pe alţii, nu. Câm pul de luptă se întindea

m ult sub cer. Kilom etru după kilometru. Un regat al m orţilor în putrefacţie. Şi-am tot căutat.

PARTEA ÎNTÂI

PRlNŢEŞ/1 DIN C/TRRION

CAPITOLUL

1

Feyre

Tabloul era o iluzie. O iluzie veselă şi drăguţă, plină de boboci de un roz palid şi raze

de soare imense. Studiul leneş al grădinii de trandafiri care se ivea dincolo de fe­

restrele deschise ale atelierului m eu îl începusem cu o zi în urmă.

şi frunze lucioase, verdele mai intens al dealurilor

se rostogolea în depărtare, la orizont.

Era o prim ăvară nesfârşită, neobosită. Dacă aş fi pictat un tablou cu priveliştea spre curte, aşa cum simţisem, aş fi făcut-o cu spini sfâşietori, cu flori care sufocau lu­

mina soarelui pentru plantele mai mici decât ele şi dealuri nesfârşite

mânjite de sânge. însă fiecare mişcare a pensulei pe pânza lată era calculată; toate

petele şi spiralele de culori amestecate erau menite să redea nu doar

primăvara idilică, ci şi o bună dispoziţie. Nu eram prea bucuroasă,

dar, din fericire, m ă vindecam, în sfârşit, de ororile pe care le dez-

văluiam cu grijă. Credeam că, în ultim ele săptămâni, îm i cizelasem conduita pe cât de com plicat pictam tablourile. C redeam că, dacă aş fi ales să mă înfăţişez cum îmi doream cu adevărat, aş fi fost îm podobită cu

Printre m ărăcini

gheare sfâşietoare şi m âini care i-ar fi sugrum at pe cei care se aflau acum în com pania mea. Aş fi lăsat holurile aurite pătate de roşu. Dar încă nu. încă nu, îmi spuneam cu fiecare mişcare a pensulei, cu fiecare

mişcare

folosit nim ănui şi la nimic, poate cel m ult furiei mele clocotitoare.

C hiar dacă, de fiecare dată când le vorbeam , o auzeam pe Elain

suspinând în tim p ce era băgată cu forţa în Cazan. Chiar dacă, de fiecare dată când îi priveam, o vedeam pe Nesta îndreptându-şi degetul ca o prom isiune a m orţii spre Regele Hybernului. Chiar dacă, de fiecare dată când îi m iroseam , nările mi se um pleau din

făcută în ultimele săptămâni. Răzbunarea im ediată nu ar fi

nou de izul sângelui lui Cassian vărsat pe pietrele negre ale castelu­ lui din oase. Pensula mi se rupsese între degete.

O rupsesem în două, m ânerul gălbui fiind distrus iremediabil.

înjurând în şoaptă, m -am uitat spre uşi şi ferestre. Locul acesta era prea plin de priviri indiscrete ca să risc să o arunc în coşul de gunoi. Am privit, cu atenţie, peste tot în jurul meu, ca să văd cine era sufi­

cient de aproape

M i-am întins braţele în faţă, cu o jum ătate de pensulă în fie­

care mână. Pentru o clipă, mi-am permis să văd dincolo de strălucirea care-mi

ascundea tatuajul de pe m âna şi

mele adevărate. Adevăratul meu titlu. Marea Doam nă a Regatului Nopţii. Gândul fugar facu pensula ruptă să izbucnească în flăcări.

antebraţul drept. însem nele inimii

să m ă vadă, să m ă spioneze. N -am găsit pe nimeni.

Focul nu mă arse, chiar dacă devoră lemnul, pensula şi vopseaua. D upă ce nu mai rămase decât fum şi cenuşă, am chemat un vânt

care mi le-a m ăturat de pe palm e şi le-a scos pe

Ca m ăsură de precauţie, am invocat o briză din grădină ca să şerpuiască prin cam eră şi să spulbere fuioarele de fum răm ase şi

să o umple cu m irosul prăfuit şi sufocant al trandafirilor.

ferestrele deschise.

Poate după îndeplinirea sarcinii mele aici, aveam să ard din te­ melii şi conacul acesta, începând cu trandafirii. Cele două siluete care se apropiau îmi captară atenţia, iar eu am înşfăcat o altă pensulă şi am înm uiat-o în cea m ai apropiată pată de vopsea, coborând capcanele întunecate pe care le ridicasem în jurul camerei ca să mă avertizeze de prezenţa vizitatorilor. Lucram Ia felul în care lum ina soarelui cădea pe nervurile unei petale de trandafir, încercând să nu m ă gândesc la cum o văzusem odată pe aripile illyriene, când uşile se deschiseră. Am pretins că sunt absorbită de m unca mea aducându-m i un pic um erii în faţă şi înclinându-m i capul. Şi m -am prefăcut şi mai mult când m -am uitat încet peste umăr, de parcă efortul de a mă desprinde de tablou era adevărat. însă lupta am dat-o cu zâmbetul pe care m -am forţat să-l afişez pe chip şi în privire - ochii fiind singurii care indicau un zâmbet sincer. Exersasem în oglindă. De nenum ărate ori. Aşadar, pielea din jurul ochilor m i se încreţi cu uşurinţă când i-am zâmbit discret şi totuşi fericit lui Tamlin. Lui Lucien.

- îm i pare rău că te întrerup, spuse Tamlin, studiindu-mi chipul

în căutarea um brelor cărora le cedam din când în când, a celor pe care le foloseam ca să-l ţin la distanţă când soarele apunea dincolo de dealuri. Dar credeam că poate vrei să te pregăteşti pentru întâlnire. M -am forţat să înghit şi să cobor pensula, neliniştită şi nesigură aşa cum fusesem în urm ă cu mult timp.

- Este

ai vorbit cu Ianthe? Chiar vine?

încă nu o văzusem pe M area Preoteasă care îmi trădase surorile Hybernului, care ne trădase Hybernului. Şi chiar dacă rapoartele rapide şi neclare pe care Rhysand m i le

trimisese prin legătura de împerechere m ă mai liniştiseră

responsabilă pentru ce se întâmplase în urm ă cu câteva săptămâni.

Ea era

Lucien fu cel care răspunse, uitându-se cu atenţie la tabloul meu, ca şi când acesta ar fi avut dovada pe care ştiam că o căuta.

- Da. Ea

a avut motivele ei şi este dispusă să ţi le explice.

Poate şi motivele pentru care punea m âna pe orice mascul îi plă­ cea, fie că ei voiau sau nu şi de ce procedase aşa cu Rhys şi cu Lucien. M -am întrebat ce părere avea cu adevărat Lucien despre asta şi despre faptul că victim a prieteniei ei cu H ybernul ajunsese să fie partenera lui. Elain.

Nu vorbisem despre Elain decât o singură dată, după ziua în ­ toarcerii mele.

„în ciuda a ceea ce a insinuat Jurian despre m odul în care Rhysand o să le trateze pe surorile mele, îi spusesem eu, în ciuda naturii Regatului Nopţii, ei nu au să le rănească aşa pe Elain sau pe Nesta - nu încă. Rhysand are la dispoziţie m oduri mai creative prin care să le facă rău.“ Lucien încă părea să se îndoiască de asta. Dar, pe de altă parte, şi eu insinuasem prin propriile-m i „pier­ deri" de m em orie că poate nu avusesem parte de aceeaşi creativitate sau amabilitate. Uşurinţa cu care crezuseră că Rhysand ar fi forţat vreodată pe

Am adăugat insulta pe extrem de lunga listă cu lucruri

cineva

pentru care trebuia să-mi iau revanşa. Am lăsat jos pensula şi mi-am scos şorţul stropit de vopsea, punân-

du-1 cu grijă pe scaunul pe care stătusem deja cocoţată de două ore.

- Mă duc să m ă schimb, am şoptit şi m i-am aruncat peste um ăr coada despletită.

Tamlin dădu aprobator din cap, urm ărindu-m i fiecare mişcare în tim p ce m -am apropiat de ei.

- Este frum os tabloul.

- Nu este nici pe departe term inat, am spus eu, aducând-o la

suprafaţă pe fata care se ferea de laude şi de complimente, care îşi dorea să treacă neobservată. încă-i vraişte.

La drept vorbind, era una dintre cele mai bune lucrări ale mele, chiar dacă num ai eu îi observam lipsa de spirit.

- Cred că toţi suntem, spuse Tamlin schiţând un zâmbet.

M i-am înfrânat impulsul de a-m i da ochii peste cap şi i-am zâm ­ bit, atingându-1 uşor cu m âna pe um ăr când am trecut pe lângă el. Când am ieşit după zece m inute, Lucien aştepta în faţa noului meu dormitor. îm i luase două zile ca să nu m ă mai îndrept spre cel vechi - să fac în dreapta în capul scărilor, şi nu la stânga. D ar nu era nim ic în fostul dormitor. Mă uitasem o dată înăuntru, a doua zi după întoarcerea mea. Mobila era distrusă, cearşafurile erau sfâşiate, iar hainele erau aruncate la întâm plare în dulap. Părea că nim ănui nu i se permisese să intre ca să facă curăţenie. în schimb, plantele agăţătoare - spinii - îl făcuseră de nelocuit. Fostul m eu dorm itor fusese năpădit de vrejurile care se unduiseră şi şerpuiseră pe pereţi, îm pletindu-se printre resturi ca şi când s-ar

fi târât de pe spalierele de sub ferestre, ca şi când ar fi trecut o sută de ani şi nu câteva luni.

D orm itorul acela era acum aidom a

unui m orm ânt.

Am luat juponul de culoare roz deschis al rochiei transparente într-o m ână şi am închis uşa dorm itorului în urm a mea. în tot acest

timp, Lucien aştepta rezemat de uşa din faţa mea. De uşa camerei lui. Nu m ă îndoiam că se asigurase că aveam să stau acum în camera

de vizavi. Nu m ă îndoiam că îşi întorcea m ereu ochiul de metal spre camera mea, chiar şi când dormea.

- Sunt surprins că eşti atât de calmă, având în vedere prom isiu­

nile pe care le-ai făcut în Hybern, spuse Lucien în loc de salut. Promisiunea de a le ucide pe reginele umane, pe Regele Hybernului, pe Jurian şi pe Ianthe, pentru ceea ce le făcuseră surorilor mele şi prietenilor mei.

- Tu singur ai spus că Ianthe a avut motivele ei. Oricât de fu­

rioasă aş fi, pot să o ascult. Nu îi spusesem lui Lucien ce ştiam de adevărata ei natură pentru că asta ar fi însem nat să îi explic faptul că Rhys o alungase din casa

lui ca să se apere pe sine şi pe m em brii regatului său şi deoarece ar fi stârnit prea multe întrebări, ar fi subm inat prea multe m inciuni atent născocite, care îi ţinuseră pe el şi regatul lui - regatul m eu - în siguranţă.

întrebam dacă, după ce se întâmplase în Velaris, mai

era necesar. Inamicii noştri cunoşteau oraşul, ştiau că era un loc al binelui şi al păcii. Şi încercaseră să-l distrugă cu prim a ocazie. Vina pentru atacul asupra Velarisului, după ce Rhys li-1 dezvăluise

reginelor umane, avea să-l bântuie pe partenerul m eu tot restul vieţilor noastre nemuritoare.

- O să-ţi spună o poveste pe care ai să vrei să o auzi, m ă avertiză Lucien. Eu am ridicat din um eri şi am m ers pe holul pustiu, acoperit de covoare.

- Pot să decid şi singură în numele meu. Se pare că tu ai hotărât deja să nu o crezi.

Deşi m ă

El m ă ajunse din urm ă.

- A implicat două femei nevinovate în treaba asta.

- Lucra ca să se asigure că alianţa cu Hybernul este puternică.

Lucien m ă prinse de cot şi m ă opri.

I-am perm is să o facă pentru că, dacă nu aş fi făcut-o şi m -aş fi teleportat ca în pădure cu m ulte luni în u rm ă sau dacă aş fi fo­ losit vreo m anevră de apărare illyriană ca să-l dobor, mi-aş fi dis­ trus şiretlicul.

-

Eşti mai inteligentă de atât.

M

-am uitat atent la m âna lată şi bronzată care îmi ţinea cotul.

Apoi am întâlnit un ochi roşu şi unul auriu, care se învârtea.

- Unde o ţine? şopti Lucien.

Ştiam la cine se referea. Am scuturat din cap.

- Nu ştiu. Rhysand deţine o sută de locuri în care ar putea să fie,

dar m ă îndoiesc de faptul că ar folosi vreunul dintre ele ca să o as­

cundă pe Elain, ştiind că le cunosc.

- Spune-mi oricum.

- Ai să m ori în clipa în care ai să intri pe teritoriul lui.

- Am supravieţuit destul de onorabil când te-am găsit.

Enum eră-m i-le pe toate.

- N u ţi-ai dat seama că pusese stăpânire pe mine. L-ai lăsat să

mă ia. M inciună, minciună, m inciună. însă Lucien nu afişă durerea şi vina la care m ă aşteptam şi îmi dădu încet drumul.

- Trebuie să o găsesc.

- Nici m ăcar nu o cunoşti pe Elain. Legătura de împerechere este doar o reacţie fizică - îţi întunecă raţiunea.

- Asta v-a făcut ţie şi lui Rhys?

întrebarea şoptită era periculoasă. Dar m i-am impus să-mi afişez team a în privire, m i-am am intit de Ţesătoare, de C ioplitor

şi de M iddengard W yrm , astfel încât vechea groază să-m i aco­ pere parfumul.

- Nu vreau să discut despre asta, am spus cu o voce răguşită şi inegală.

Ticăitul unui ceas se auzi la parter. în sinea mea, i-am adresat,

atunci, Mamei, o rugăciune

de m ulţum ire şi am grăbit pasul.

- O să întârziem.

Lucien nu făcu decât să dea aprobator din cap, dar i-amsimţit

privirea în spate, aţintită chiar asupra şirei spinării când scările ca să o văd pe Ianthe. Şi să decid, în sfârşit, cum urm a să o sfâşii în bucăţi.

+

amcoborât

M area Preoteasă arăta exact aşa cum îmi aminteam, şi în am in­ tirile pe care mi le arătase Rhysand, şi în reveriile în care-mi înfi- geam ghearele ascunse sub unghii ca să îi scot ochii şi limba şi apoi să îi sfâşii gâtul. în piept, furia m i se transform ase într-o creatură vie, într-un ecou al bătăilor inim ii care m ă adorm eau şi mă trezeau. M i-am do­ molit-o doar când am fixat-o cu privirea pe Ianthe din partea cealaltă a mesei, aflată între Tamlin şi Lucien. Aceasta încă mai purta gluga galbenă şi diadem a argintie cu pia­ tra de un albastru transparent, care semăna cu una Siphon. Biju­ teria din mijloc îmi am intea de cele ale lui Azriel şi ale lui Cassian.

Şi m -am întrebat dacă, la fel ca şi cele ale războinicilor illyrieni, bi­

magie stângace să se transform e în ceva

mai rafinat, mai mortal. Nu şi-o scosese niciodată, dar nici nu o

juteria ajuta cumva vreo

văzusem pe Ianthe invocând o putere mai mare decât cea necesară aprinderii unei sfere de lum ină fae într-o cameră. Marea Preoteasă îşi îndreptă privirea turcoaz spre masa din lem n negru, gluga aruncându-i um bre pe chipul perfect.

- Vreau să încep prin a spune cât de rău îmi pare. Am acţionat

din dorinţa de a-ţi

oferi lucrul pe care credeam că probabil ţi-1

doreşti, dar nu îndrăzneşti să-l ceri cu voce tare şi, în acelaşi timp,

de a continua să-i mulţumesc pe aliaţii noştri din Hybern cu loiali­ tatea noastră. M inciuni drăguţe şi otrăvite. Dar, ca să îi aflu adevăratele m o­

tive

Aşteptam întâlnirea aceasta de câteva săptămâni. îm i petre­

cusem ultimele săptăm âni pretinzând că sunt în convalescenţă, că

m ă vindec de ororile cauzate de Rhysand, cărora le supravieţuisem.

- De ce mi-aş fi dorit ca surorile mele să suporte aşa ceva?

Vocea m i

se auzi trem urată, rece.

Ianthe îşi ridică fruntea, studiindu-m i chipul nesigur, dacă nu puţin distant.

- Ca să poţi fi îm preună cu ele pentru totdeauna. Şi dacă Lucien

devas­

tator să-şi dea seama că ar avea la dispoziţie doar câteva zeci de ani. Faptul că i-a rostit numele surorii mele m ă făcu să vreau să mârâi,

dar m -am înfrânat şi-am

din arsenalul meu.

- Dacă vrei să-ţi fim recunoscători, mai ai de aşteptat o vreme,

Ianthe, răspunse Lucien. Tonul şi vorbele lui îi atraseră o privire de atenţionare din partea lui Tamlin. Poate că Lucien ar fi ucis-o pe Ianthe înaintea mea, doar pentru groaza la care o supusese pe partenera lui în ziua aceea.

afişat un calm aparent, cea mai nouă mască

ar fi descoperit dinainte că Elain este partenera lui, ar fi fost

- Nu, şopti Ianthe cu ochi mari, imaginea perfectă a remuşcării

şi a vinovăţiei. Nu, nu m ă aştept deloc să-mi fiţi recunoscători sau

să mă iertaţi, ci să m ă înţelegeţi

Ea ridică o m ână subţire, îm podobită cu inele de argint şi brăţări

ca să arate camera, conacul.

- Toţi am fost nevoiţi să facem alianţe pe care nu le-am fi crezut

forţa Hybernului

este prea m are ca să fie oprită. Acum poate fi înfruntată ca orice

altă furtună. Ea îi aruncă lui Tamlin o privire.

- în toate lunile astea, am lucrat din greu ca să ne pregătim pen­

tru sosirea inevitabilă a H ybernului. Am comis o greşeală gravă şi am să regret m ereu durerile pe care le-am cauzat, dar haideţi să continuăm această lucrare bună îm preună. Să găsim o cale prin care să asigurăm supravieţuirea teritoriilor şi a poporului nostru.

vreodată posibile - unele poate neplăcute, da, dar

Asta e şi casa mea.

- Cu preţul câtor altora? întrebă Lucien.

Tamlin îi aruncă din nou acea privire de atenţionare, dar Lucien

îl ignoră.

- Ce am văzut în Hybern, spuse Lucien apucând cotierele scau­

nului său destul de puternic încât lem nul sculptat scârţâi. Toate prom isiunile de pace şi im unitate pe care le-a făcut

El se opri de parcă şi-ar fi am intit că Ianthe ar fi putut foarte bine să-l informeze pe rege. Slăbi strânsoarea de pe scaun şi îşi îndoi degetele lungi înainte de a apuca iar cotierele.

- Trebuie să fim precauţi.

- Vom fi, prom ise Tamlin. D ar deja am fost de acord cu anum ite

chiar dacă

H ybernul ne este aliat, trebuie să facem un front puternic. îm preună.

El încă avea încredere în ea. încă mai credea că Ianthe luase, pur şi simplu, o decizie proastă. Nu ştia ce pândea sub frumuseţea, hainele şi cuvintele pioase. Dar, pe de altă parte, aceeaşi orbire îl împiedicase să-şi dea seama

şi ce se ascundea sub pielea mea. Ianthe îşi coborî din nou privirea.

condiţii. Sacrificii, chiar. Dacă ne despărţim acum

- Mă voi strădui să fiu vrednică de prietenii mei.

Lucien părea să facă un efort enorm ca să nu-şi dea ochii peste cap, dar Tamlin spuse:

- Cu toţii vom încerca.

Acesta era noul lui cuvânt preferat: „a încerca". Eu am înghiţit, asigurându-m ă că el m ă observă, şi am dat încet din cap, fixând-o pe Ianthe cu privirea.

- Să nu mai faci niciodată aşa ceva.

Un ordin prostesc - unul la care se aşteptase, după iuţeala cu care dădu aprobator din cap. Lucien se rezemă de spătar, refuzând să mai spună ceva.

- Totuşi Lucien are dreptate, am spus fără să gândesc, afişând o

expresie îngrijorată. Cum rămâne cu oamenii din regat în timpul con­ flictului? M -am încruntat la Tamlin. Amarantha i-a brutalizat - nu ştiu cât de bine vor suporta să trăiască lângă Hybern. Au suferit destul. Tamlin îşi încordă maxilarul.

- H ybernul a prom is că nu se va atinge de oam enii noştri.

Oamenii noştri. Aproape m -am încruntat - chiar dacă am dat din nou din cap că am înţeles.

- A fost o parte din

învoiala noastră.

Când vânduse tot Prythianul, vânduse tot ce era bun şi corect în

el ca să m ă recupereze.

- Oam enii noştri vor fi în siguranţă la sosirea Hybernului. Chiar

partea estică a teritoriului.

Cel puţin pentru moment.

victime - m ăcar îi păsa de

poporul lui, înţelegea ce fel de jocuri bolnave îi plăcea Hybernului

să joace şi că el putea să jure ceva, referindu-se la altceva. Dacă deja

Asta îmi

dacă am sfătuit familiile să se m ute în

Bun.

M ăcar se gândise la posibilele

îi muta pe cei mai expuşi la risc în tim pul conflictului

uşura munca. Şi în est - o inform aţie m ăruntă pe care am ascuns-o.

Dacă estul era sigur, atunci vestul

se oprească aici, venind din acea direcţie.

H ybernul

urm a, într-adevăr, să

Tamlin expiră.

- Asta m ă aduce la celălalt m otiv pentru care ne-am întrunit.

M -am pregătit şi m i-am impus să par

- Prim a delegaţie din Hybern soseşte mâine.

Pielea bronzată a lui Lucien se albi.

- Jurian va ajunge înainte de amiază, adăugă Tamlin.

curioasă când el declară:

CAPITOLUL

1

Nu prea auzisem nim ic despre Jurian în ultimele săptămâni - nu îl văzusem pe com andantul um an înviat, din noaptea aceea, în Hybern.

Jurian fusese renăscut cu ajutorul Cazanului şi al propriilor

rămăşiţe oribile pe care A m arantha le

cinci sute de ani, sufletul lui fiind captiv şi conştient în ochiul păstrat prin magie. El era nebun - înnebunise cu m ult înainte ca Regele

Hybernului să-l fi înviat ca să conducă reginele um ane pe calea su­ punerii inconştiente. Tamlin şi Lucien ştiau. în m od sigur văzuseră licărul acela în ochii lui Jurian.

nici nu păreau cu totul deranjaţi de faptul că Regele

Hybernului avea Cazanul, care putea să spintece lum ea asta, în ­ cepând cu zidul - singurul lucru dintre adunare, armatele mortale Fae şi tărâm urile oam enilor vulnerabili de dedesubt. Nu, acea ameninţare cu siguranţă nu părea să-i ţină treji noaptea pe Lucien sau pe Tamlin sau să îi împiedice să îi invite pe m onştrii aceştia în casa lor. La întoarcerea mea, Tamlin promisese să m ă includă în planuri şi să mă invite la fiecare întâlnire şi se ţinuse de cuvânt atunci când explicase că Jurian trebuia să sosească îm preună cu alţi doi com an­ danţi din Hybern, iar eu aveam să fiu prezentă. Ei chiar îşi doreau

adunase ca trofee tim p de

Dar

să examineze zidul, să caute locul perfect pentru a-1 putea crăpa imediat ce Cazanul şi-ar fi recăpătat puterea. Aparent, faptul că le transform ase pe surorile mele în fiinţe Fae îl epuizase. îngâm farea m ea vizavi de lucrul acesta nu dură mult. Prim a m ea sarcină era să aflu unde plănuiau să atace şi de cât timp avea nevoie Cazanul ca să-şi recapete forţele. Apoi trebuia să 1ransmit pe ascuns informaţiile lui Rhysand şi celorlalţi. A doua zi am fost şi mai precaută, după un somn agitat din cauza cinei cu Ianthe cea roasă de vină, care ajunsese să râdă excesiv ca să ne linguşească pe m ine şi pe Lucien. Părea că, înainte de a-şi face apariţia, preoteasa voia să aştepte până când comandanţii din Hybern

se instalau. Spusese că îşi dorea să se asigure că ei aveau şansa să ne cunoască înainte de a interveni, dar schimbul de priviri dintre mine

îmi dăduse de înţeles că, pentru prim a dată, eram de

acord: era foarte probabil să-şi fi plănuit o intrare grandioasă.

deloc pentru m ine - pentru planurile mele, pe

de îm perechere în dim ineaţa ur­

mătoare, cuvintele şi imaginile rostogolindu-se de-a lungul unui coridor întunecat. Nu îndrăzneam să folosesc prea des legătura. De la sosirea mea, comunicasem cu Rhysand doar o dată. O singură dată, în orele de după ce intrasem în fostul m eu dorm itor şi văzusem m ărăcinii îl invadaseră. Parcă strigasem de la o distanţă mare, parcă vorbisem pe sub apă. „Sunt bine şi în siguranţă, îi transm isesem prin legătură. Am să îţi spun curând ce ştiu.“ Aşteptasem, lăsând cuvintele să călătorească în întuneric, şi apoi întrebasem: „Sunt în viaţă? Sunt răniţi?" Nu îmi aminteam ca legătura dintre noi să fi fost atât de greu de auzit, nici măcar când locuisem în casa asta, iar el o folosise ca să vadă dacă mai trăiam, ca să se asigure că disperarea nu mă copleşise.

şi Lucien

Asta nu conta care le-am trim is

prin legătura

care

D ar Rhysand îm i răspunsese după un m inut: „Te iubesc. Sunt în viaţă. Se vindecă." Asta fusese tot, ca şi când doar atât reuşise să-mi spună.

Mă întorsesem în noua mea cameră, încuiasem uşa şi înconju­

rasem tot locul cu un zid de aer dur pentru ca mirosul lacrimilor

mele tăcute să nu fie detectat când m ă ghemuisem într-un colţ al băii. Cândva, m ă mai ghemuisem aşa, privind stelele în orele lungi şi

triste ale nopţii. Acum studiam cerul senin şi albastru de dincolo de

fereastra deschisă, ascultam păsările cântându-şi una celeilalte şi voiam să strig.

Nu îndrăznisem să cer mai multe detalii despre Cassian şi Azriel sau despre surorile mele. Mă îngrozea că ştiam cât de rău fusese,

cum aş fi procedat dacă nu ar fi reuşit să se vindece şi ce le-aş fi făcut acelor oameni.

Se vindecau. Erau în viaţă şi se vindecau. îm i spuneam asta în fiecare zi.

Chiar dacă le mai auzeam strigătele şi le simţeam mirosul sângelui.

însă nu cerusem mai mult, nu riscasem să ating legătura în afară de acea prim ă dată.

Nu ştiam dacă asemenea lucruri - mesajele tăcute dintre par­ teneri - puteau fi m onitorizate, nu când legătura de împerechere

putea fi mirosită, iar eu m ă jucam atât de periculos cu ea.

Toată lumea credea că fusese tăiată, că parfum ul lui Rhys mai

putea fi sim ţit din

Ei credeau că, odată cu tim pul şi distanţa, m irosul lui avea să dispară, cel mai probabil, în câteva săptăm âni sau luni.

Atunci trebuia să atac, cu sau fără infor­

maţiile de care aveam nevoie. Dar din cauză că posibilitatea de a comunica prin legătură m en­

ţinea mirosul puternic

Aveam

trebuia să o folosesc mai rar, chiar dacă nu

vorbeam cu Rhys şi nu-i simţeam am uzam entul şi viclenia

cauză că m ă forţase, că sădise m irosul în mine.

Şi când ar fi persistat

zâmbetul schim onosit, îmi prom iteam

în repetate rânduri.

Şi mă gândeam din nou la cât de îndurerat îi fusese chipul ul-

(ima dată când îl văzusem; la Rhys, plin de sângele lui Azriel şi al lui ( îassian, când, în ziua urm ătoare, Jurian şi cei doi com andanţi din

I lybern se teleportară în faţă, pe aleea cu pietriş. Jurian purta aceeaşi arm ură uşoară din piele, părul castaniu bi- ciuindu-i faţa în briza de primăvară. £1 ne văzu stând pe treptele

albe din m arm ură din faţa casei, iar gura i se strâm bă în zâmbetul îngâmfat.

M i-am făcut venele să îngheţe, cu răceala unui regat în care nu

fusesem niciodată. însă m -am folosit de darul stăpânului său, transform ând furia arzătoare într-un calm de gheaţă în clipa în care (urian se apropie ţanţoş de noi, cu o m ână pe m ânerul săbiei. în schimb, cei doi com andanţi - un bărbat şi o femeie - fură cei

din cauza cărora m -am tem ut un pic. Cu pielea de aceeaşi nuanţă roşiatică şi cu părul la fel de negru ca al regelui lor, păreau M ari Spiriduşi, dar privirea lor îm pietrită în răutate îmi atrase atenţia - absenţa oricărei urm e de compasiune din cauza mileniilor de cruzime. Tamlin şi Lucien înţepeniseră înainte ca Jurian să se oprească îna­ intea scărilor de la intrare. Com andantul armatei păm ântene rânji.

le aud din nou şi să-i văd

- Arăţi mai bine decât ultim a dată când te-am văzut.

M -am uitat în ochii lui şi nu am spus nimic.

Jurian pufni şi le făcu sem n celor doi com andanţi să înainteze.

- Daţi-m i voie să vi le prezint pe Alteţele regale, prinţul Dagdan

şi

prinţesa Brannagh, nepotul şi nepoata Regelui Hybernului. Erau gemeni - de aceea, poate şi între m inţile şi puterile lor era

o

legătură. Tamlin păru să-şi amintească de faptul că aceştia îi erau acum

aliaţi şi coborî scările. Lucien îl urm ă.

El ne vânduse. Vânduse Prythianul - pentru mine. Ca să m ă răscumpere.

să m i-o umple

din nou. Tamlin îşi înclină capul spre prinţ şi prinţesă.

- Bine aţi venit în casa mea! Am pregătit camere pentru toţi.

- Fratele m eu şi cu m ine vom sta îm preună într-o cameră,

spuse prinţesa. Vocea ei era înşelător de subţire - aproape feciorelnică, dar lipsită de orice urm ă de emoţie şi im punătoare.

Practic, am simţit remarca meschină clocotind în Lucien, dar am coborât scările şi am spus, ca stăpână a casei pe care aceşti oam eni şi Tamlin se aşteptaseră cândva să o accept cu braţele deschise:

Fumul m i se răsuci în gură şi i-am impus gheţii

- Nu este greu să facem schimbări.

Ochiul metalic al lui Lucien se roti şi se concentră asupra mea, dar eu m -am arătat indiferentă în m om entul în care am făcut o plecăciune înaintea inamicilor mei. Care dintre prietenii mei avea să îi înfrunte pe câmpul de luptă?

Oare Cassian şi Azriel erau suficient de întrem aţi ca să lupte, sau

m

ăcar să ridice o sabie? Nu m i-am perm is să m ă gândesc la asta -

la

cum ţipase Cassian când aripile îi fuseseră sfâşiate.

Prinţesa Brannagh se uită cu atenţie la mine, la rochia roz, la părul pe care Alis mi-1 ondulase şi mi-1 împletise într-o coroniţă în vârful capului şi la cerceii cu perle de un roz pal. Eram o fiinţă drăguţă şi inofensivă, perfectă pentru ca un Mare Lord să o călărească oricând dorea. Brannagh strâm bă din buze când îi aruncă o privire fratelui ei. Judecând după rânjetul arogant cu care îi răspunse, Prinţul gân­

dea la fel. Tamlin mârâi încet în semn de avertisment.

- Dacă v-aţi săturat să vă holbaţi la ea, poate reuşim să trecem la ale noastre.

Jurian chicoti încet şi urcă scările fără să i se spună să o facă.

- Sunt curioşi. N eruşinarea gestului şi cuvintele îl făcură pe

dreptul de proprietate

asupra unei femei duce la declanşarea unui război. Mai ales asupra

uneia cu astfel de

I ticien să înţepenească. N u în fiecare secol

talente.

Eu m -am întors şi am urcat treptele după el.

- Poate că, dacă te-ai fi deranjat să mergi la război pentru Miryam,

nu te-ar fi părăsit pentru prinţul Drakon. O undă păru să îl străbată pe Jurian. Tamlin şi Lucien se încordară

in spatele meu, neştiind dacă să ne supravegheze dialogul sau să-i însoţească pe cei doi nobili din H ybern în casă. Cu explicaţia mea cu Azriel şi reţeaua lui de spioni erau bine instruiţi, scăpaserăm de loji servitorii inutili, atenţi la ochii şi urechile curioase, răm ânând doar cei mai de încredere dintre ei.

deja că Azriel îşi re-

irăsese spionii de câteva săptămâni, inform aţia nem eritând preţul vieţilor lor, sau că era în interesul m eu să fiu supravegheată de mai

puţini oameni. Jurien se opri în capul scărilor, chipul fiindu-i o mască neîndu­ rătoare a m orţii atunci când am urcat ultimele trepte spre el.

Bineînţeles, uitasem să m enţionez că ştiam

- Ai grijă ce spui, fato!

Eu i-am zâmbit şi am trecut mai departe.

-

Sau ce? Ai să m ă arunci în Cazan?

Am intrat pe uşile principale, ocolind masa din mijlocul holu­ lui, unde se afla o vază cu flori care se înălţau către candelabrul de cristal.

acolo - la doar câţiva m etri distanţă, m ă ghem uisem de

groază şi disperare în urm ă cu câteva luni. C hiar acolo, în mijlocul

foaierului, M or m ă ridicase

casă şi m ă eliberase. spus lui Jurian peste

umăr, în tim p ce m ă îndreptam spre sufragerie, unde ne aştepta

prânzul. Nu m ă am eninţa în casa mea!

Chiar

şi m ă scosese din

- Iată prim a regulă a acestei vizite, i-am

D

upă o clipă,

m i-am dat seama că atitudinea mea funcţionase.

N u cu Jurian, care se încruntă când îşi ocupă locul la masă, ci cu

Tamlin, care îmi atinse uşor obrazul cu un m ont când trecu pe lângă mine, fără să ştie cât de atent îmi alesesem cuvintele, cum îl

m om isem pe Jurian ca să-mi servească

Acela fu prim ul m eu pas: să-l fac pe Tamlin să creadă, să creadă cu adevărat că îl iubeam pe el şi locul acesta şi pe toată lum ea de aici, astfel încât să nu devină suspicios când aveam să-i aţâţ unul

îm potriva celuilalt.

oportunitatea pe tavă.

k ]h

Prinţul Dagdan se supunea tuturor dorinţele şi ordinelor surorii

sale gemene, ca şi când ar fi fost sabia pe care ea o m ânuia ca să spintece lumea.

îi turna băuturile, adulm ecându-le mai întâi. îi alegea cele mai

bune felii de carne de pe platouri şi i le aranja frum os pe farfurie.

O lăsa m ereu să răspundă şi niciodată nu o privea cu îndoială. Ei doi erau un suflet în două trupuri. Şi felul în care se uitau în

tăcere unul la celălalt m ă facea să m ă întreb dacă poate erau

mine. Daemati.

De la sosire, scuturile mele mentale formaseră un zid de diamante negre. Dar, în timpul mesei, când momentele de linişte durau mai mult decât conversaţia, m -am trezit verificându-le de nenumărate ori.

- Mâine vom pleca spre zid, îi spuse Brannagh lui Tamlin. Era

mai m ult un ordin decât o cerinţă. Jurian ne va însoţi. Avem nevoie de santinele care ştiu unde sunt golurile. Gândul că ei erau atât de aproape de păm ânturile oamenilor Măcar surorile mele nu erau acolo. Nu, surorile mele erau undeva în vastul teritoriu al regatului meu, protejate de prietenii mei, chiar dacă tata urm a să se întoarcă acasă din călătoriile lui de afaceri de pe continent într-o lună sau două. încă nu m ă gândisem cum aveam

să îi spun.

ca

- Lucien şi cu m ine putem să vă însoţim , am propus eu.

Tamlin îşi întoarse capul în direcţia mea. I-am aşteptat refuzul,

excluderea. D ar părea că Marele Lord chiar îşi învăţase lecţia, că era în-

lr-adevăr dispus să încerce, când gesticulă pur şi simplu spre Lucien.

- Emisarul m eu cunoaşte zidul la fel de bine ca orice santinelă.

„îi laşi să facă asta; le perm iţi cu bună ştiinţă să dărâm e zidul şi

să îi vâneze pe oam enii din partea cealaltă." Cuvintele mi se încâl­

ciră şi îmi şuierară în gură. Dar m -am forţat să dau încet şi uşor dezaprobator din cap spre Tamlin. Ştia că nu aş fi niciodată m ulţum ită de asta - fata despre . are el credea că se întorsese avea să încerce m ereu să-şi protejeze patria. Totuşi credea că aş fi suportat pentru el, pentru noi. Că I lybernul nu s-ar fi înfruptat din oam eni odată cu prăbuşirea zi­ dului. Că nu am fi făcut decât să-i atragem pe teritoriul nostru.

- Vom pleca după micul dejun, i-am spus prinţesei. Şi cu câteva

santinele, am adăugat adresându-m ă lui Tamlin. Umerii i se relaxară la vorbele mele. Mă întrebam dacă auzise cum apărasem Velarisul, cum protejasem Curcubeul îm potriva unei legiuni de bestii ca Attorul şi cum îl măcelărisem pe Attor cu

brutalitate şi cruzim e

pentru ce îmi făcuse mie şi alor mei.

Jurian îl studie pe Lucien cu sinceritatea unui războinic.

- Mereu m -am întrebat cine ţi-a făcut ochiul după ce ţi l-a scos ea.

Acolo, noi nu vorbeam despre Am arantha. Nu îi permisesem niciodată să fie prezentă în casa aceea. Şi chinul de a-m i alunga zilnic fricile şi durerea profundă m ă înăbuşise în lunile trăite acolo după cele întâm plate la Poalele Muntelui. Pentru o clipă, am com parat persoana care fusesem cu cea care trebuia să fiu acum . Mă vindecam încet - redeveneam fata pe . are Tamlin o hrănise, o adăpostise şi o iubise înainte ca A m arantha să-mi rupă gâtul după trei luni de tortură. Aşadar, m -am mişcat pe scaun şi m -am uitat atent la cei de la masă.

Lucien îl fixă cu privirea pe Jurian cât cei doi nobili din Hybern urm ăriră totul cu indiferenţă.

o veche prietenă în Regatul Dimineţii. Se pricepe la m eş­

terit - amestecă magia şi maşinăriile. Tamlin a rugat-o să îl fabrice

pentru mine cu m ari riscuri. Jurian zâmbi cu ură.

- Am

- M icuţa ta parteneră are o rivală?

-

Jurian ridică din umeri.

Partenera m ea nu te priveşte.

- Nu ar trebui să te privească nici pe tine având în vedere că,

probabil, până acum,

Eram destul de sigură că doar secolele de antrenam ent îl îm ­

piedicară pe Lucien să sară peste masă şi să-i rupă gâtul lui Jurian. Dar mârâitul lui Tamlin făcu paharele să zornăie.

- Jurian, ai să te porţi ca un musafir cuviincios sau ai să dorm i în grajd cu celelalte animale. Jurian luă o înghiţitură de vin.

- De ce ar trebui să fiu pedepsit pentru că spun adevărul? Nici-

unul dintre voi nu a fost în Război, când forţele mele s-au aliat cu

brutele illyriene. El se uită pieziş la cei doi nobili din Llybern.

i-a tras-o jum ătate din arm ata illyriană.

- Cred că voi doi aţi avut plăcerea de-a lupta

îm potriva lor.

- Am păstrat aripile generalilor şi ale lorzilor lor ca trofee, spuse

Dagdan schiţând un zâmbet. A trebuit să m ă concentrez din toate puterile ca să nu arunc o privire spre Tamlin, ca să nu cer să mi se spună unde erau cele două perechi de aripi pe care tatăl său le păstrase ca trofee după ce le măcelărise pe m am a şi pe sora lui Rhysand. Rhys spusese că erau ţintuite în birou, dar nu reperasem nicio urm ă când începusem să le caut după întoarcerea acolo, prefă- cându-m ă că explorez locul de plictiseală într-o zi ploioasă. Nici în

pivniţe nu găsisem nimic, nici cufere sau lăzi sau camere încuiate în

i are să se afle aripile.

( iele două bucăţi de carne prăjită de miel pe care le înghiţisem

lui lai mi se răzvrăteau

ii ceea drept o reacţie potrivită faţă de cele declarate de prinţul

I ly hornului. Iurian îmi zâmbi în timp ce îşi tăia porţia de miel în bucăţi mici. Ştii că am luptat îm preună, nu-i aşa? Eu şi Marele tău Lord. Am rezistat îm potriva Loialiştilor, am luptat cot la cot până când i’,licărele noastre erau pline de sânge. Nu el este Marele ei Lord, spuse Tamlin cu o blândeţe

acum în stomac, dar orice urm ă de dezgust

«lescurajantă. Trebuie să-ţi fi spus unde i-a ascuns pe M iryam şi pe Drakon,

mii zise Lucien mieros. Sunt m orţi, am rostit eu categoric. Cazanul spune altceva.

O frica rece îmi cuprinse stomacul. Deja încercase să o învie pe

Miryam pentru el şi aflase că nu se num ăra printre cei morţi.

- Mi s-a spus că au murit, am repetat încercând să par plictisită,

nerăbdătoare. Am luat o gură din carnea de miel, atât de fadă în . iîmpărăţie cu bogăţia de m irodenii din Velaris. Jurian, credeam că

ii lucruri m ai bune de făcut decât să rămâi obsedat de faptul că iu­

bii,i te-a părăsit.

Când îm punse cu furculiţa o bucată de carne, în ochi îi străluci mlens o nebunie veche de cinci secole.

- Se spune că te culcai cu Rhysand chiar şi înainte să-ţi pără- ze.şti iubitul.

- Destul! mârâi Tamlin.

Dar atunci am simţit atingerea din m intea mea. Le-am înţeles

I'lanul, clar şi simplu: să ne enerveze, să ne distragă, cât cei doi n o ­

bili se strecurau tăcuţi în m inţile noastre.

A mea era protejată. Dar a Iui Lucien

a lui Tamlin

M i-am întins puterea mea de noapte, aruncând-o ca pe o plasă,

şi am găsit două fuioare uleioase îndreptându-se spre m intea lui Lucien şi a lui Tamlin, ca şi când ar fi fost într-adevăr nişte suliţe

aruncate peste masă. Am lovit. Dagdan şi Brannagh tresăriră în scaunele lor ca şi când

i-aş fi lovit fizic, în tim p ce puterile li se loviră de bariera de diam ant negru din jurul m inţii lui Lucien şi a lui Tamlin.

Ei îşi îndreptară ochii negri spre mine şi eu i-am fixat pe am ân­

doi cu privirea.

- Ce este în neregulă? întrebă Tamlin, iar eu abia atunci m i-am dat seama cât de linişte se făcuse.

M i-am încruntat fruntea, confuză, într-un gest teatral.

- Nimic. Le-am zâmbit frum os celor doi nobili. Cred că înălţi­

mile lor sunt obosite după o călătorie atât de lungă. Şi, ca să m ă asigur, când m -am întins spre minţile lor, am un zid de oase albe.

Ei tresăriră când mi-am înfipt ghearele negre în scuturile lor m en­

tale şi le-am scobit adânc. Lovitura de avertisment mă costă, o durere

pe lângă tâmple, dar eu m -am întors la m âncarea mea, ignorând semnul făcut cu ochiul de Jurian.

slabă zvâcnindu-m i

dat de

N im eni nu mai vorbi până la sfârşitul mesei.

CAPITOLUL

3

Pădurea tânără se linişti când am trecut printre copacii înm u­ guriţi, păsările şi micile animale cu blană fugind să se ascundă cu mult înainte de a ajunge pe acolo. Nu din cauza mea, a lui Lucien sau a celor trei santinele care ne

m inau la o oarecare distanţă, ci a lui Jurian şi a celor doi com an­

danţi din H ybern din mijlocul grupului nostru,

Ui de îngrozitori ca Bogge, ca naga. Am ajuns la zid fără incidente şi fără ca Jurian să încerce să ne *list ragă. Nu dorm isem o bună parte din noapte, deoarece am um ­ blat cu atenţie prin conac în căutarea vreunui indiciu care să-mi spună dacă Dagdan şi Brannagh îşi foloseau influenţa daemati şi asupra altcuiva. Din fericire, abilitatea de a distruge blestemele pe <are o m oştenisem de la Helion, D istrugătorul de Vrăji, Marele

1.ord al Regatului Zilei, nu detectase nicio încurcătură şi nicio vrajă

m afară de protecţiile din jurul casei, care împiedicau pe oricine să

de parcă ar fi fost la

se teleporteze înăuntru sau afară. Tamlin fusese încordat la micul dejun, dar nu îmi ceruse să rămân acasă. Ca să îl pun la încercare, îndrăznisem să-l întreb ce nu era în iegulă şi îmi răspunsese că îl durea capul. Lucien îl bătuse uşor pe mnăr şi îi promisese să aibă grijă de mine. Vorbele lui aproape mă lacuseră să râd.

acum , când zidul pulsa şi zvâc­

nea, ca o prezenţă grea şi hidoasă, care se vedea de la o distanţă de

un kilom etru. De aproape, totuşi

riaţi, dând din capete şi lovind cu copitele păm ântul acoperit de

m uşchi atunci când i-am legat de crengile joase şi înm ugurite ale

sângerilor1.

- Gaura din zid este chiar aici, spunea Lucien, părând cam la fel

de încântat ca m ine să se afle într-o asemenea companie. Călcând pe florile roz căzute, Dagdan şi Brannagh se strecurară

lângă el, iar Jurian se îndepărtă ca să examineze terenul, santinelele

răm ânând cu caii noştri. I-am urm at pe Lucien şi pe nobili, răm ânând în urm ă, la o dis­

tanţă obişnuită. Ştiam că hainele mele elegante nu îi păcăleau pe

prinţ şi pe prinţesă, facându-i să uite că un alt daemati mergea acum în spatele lor, dar tot alesesem cu grijă jacheta cu broderii de cu­

loarea safirului şi pantalonii maro, singurele accesorii fiind cuţitul

incrustat cu bijuterii şi centura pe care m i-o dăruise Lucien cândva,

în urm ă cu foarte m ult timp.

- Cine a spart zidul aici? întrebă Brannagh, uitându-se cu atenţie

la gaura pe care nu o vedeam - nu, zidul în sine era complet in­

vizibil -, dar pe care mai degrabă o simţeam de parcă aerul ar fi fost absorbit dintr-un singur loc.

- Nu ştim, răspunse Lucien, lum ina îm pestriţată a soarelui

licărind de-a lungul firului de aur care îi îm podobea jacheta cafenie

când îşi încrucişă braţele. Unele găuri au apărut pur şi simplu de-a lungul secolelor. Asta abia dacă este suficient de lată ca să treacă o

singură persoană.

Gemenii se priviră reciproc. Eu am venit în spatele lor şi m -am uitat cu atenţie la gol, la zidul din jurul lui, care m ă facea să m ă re­

trag

Până şi caii noştri erau spe­

însă nu-m i venea deloc să râd

în faţa ciudăţeniei lui.

1Arbust cu ramuri drepte, roşii toamna şi iarna, cu frunzele de obicei ovale, vara verzi şi toamna roşii, cu flori albe şi fructe drupe negre (n.tr.)

- Pe aici am intrat prim ă dată.

Lucien dădu aprobator din cap, iar ceilalţi doi ridicară din sprân­ cene, însă eu am venit mai aproape de el şi mai că i-am atins uşor

dim ineaţa asta, la

micul dejun, ei avuseseră mai m ultă grijă să nu se împingă de scutu­

rile mele mentale. Totuşi, acum, faptul că-i lăsam să creadă că m ă

Brannagh se uită cu atenţie la

cât de aproape eram acum de Lucien; la cum se răsuci el ca să m ă poată proteja. Un zâmbet rece îi apăru pe buze.

intimidau din punct de vedere fizic

braţul, lăsându-1 să fie o barieră între noi. în

- Câte găuri sunt în zid?

noastre, spuse ferm

I ucien. Şi încă una pe coastă - cam la doi kilom etri distanţă. Nu mi-am permis să-mi pierd calmul când el le oferi informaţiile. Brannagh scutură din cap, părul negru devorând lumina soarelui.

- Intrările din m are nu sunt de niciun folos. Trebuie să intrăm

pe uscat.

- Am

num ărat trei de-a lungul graniţei

- Sigur sunt locuri şi pe continent.

- Reginele îşi controlează şi mai puţin oam enii decât voi, spuse I'agdan.

Am extras inform aţia

- Atunci, vă lăsăm s-o exploraţi, am spus eu fluturând m âna spre

gaură. D upă ce term inaţi, mergem la urm ătoarea.

preţioasă şi m -am gândit bine la ea.

- Este la două zile de aici, replică Lucien.

- Atunci, o să plănuim o călătorie pentru asta, am spus eu sim ­

plu. înainte ca Lucien să poată obiecta, am întrebat: Şi a treia gaură?

Lucien lovi cu piciorul păm ântul cu muşchi, dar spuse:

- La două zile după cea de-a doua.

M-am întors spre nobili, ridicând o sprânceană. Puteţi să vă teleportaţi? Brannagh roşi, îndreptându-şi spatele, dar Dagdan fu cel care ircunoscu:

- Eu pot.

Probabil că el îi purtase pe Brannagh şi pe Jurian când sosiseră.

- D oar câţiva

kilometri îi pot purta pe alţii, adăugă imediat.

Eu am dat aproape imperceptibil din cap şi m -am îndreptat spre încrengătura de sângeri aplecaţi, Lucien urm ându-m ă îndeaproape. Cum nu am zărit nim ic altceva decât bobocii roz care se unduiau şi razele de soare care se strecurau printre crengile copacilor, şi cum regii care se ocupau de zid se aflau destul de departe încât să nu mă vadă şi să nu m ă audă, m -am cocoţat pe o bucată de stâncă netedă şi goală. Lucien se rezemă de un copac din apropiere, încrucişându-şi

gleznele.

- Orice ai pune la cale, ai să ne bagi în rahat până la genunchi.

- Nu plănuiesc nimic.

Am ridicat o floare roz căzută şi am rotit-o între degetul m are şi

cel arătător. Ochiul auriu miji, ţăcănind uşor.

- Ce vezi cu chestia aia?

El nu răspunse. Am aruncat floarea pe muşchiul moale dintre noi.

- Nu ai încredere în mine? D upă toate lucrurile prin care am

trecut? El se încruntă privind la floarea aruncată, dar tot nu spuse nimic. Eu m i-am făcut de lucru căutând prin sac până când am găsit plosca plină cu apă.

- Dacă Războiul te-ar fi prins în viaţă, l-am întrebat eu, bând o gură, ai fi luptat de partea lor sau pentru oameni?

- Aş fi făcut parte din alianţa dintre oam eni şi Fae.

- Chiar dacă tatăl tău nu a făcut parte din ea?

- Cu atât mai mult.

Dar Beron făcuse parte din alianţă, dacă îmi am inteam corect

lecţiile cu Rhys, din urm ă cu

atât de m ulte luni.

- Şi totuşi, iată-te, gata să mărşăluieşti cu Hybernul!

- Am făcut-o şi pentru tine, ştii?

Cuvintele erau reci şi dure.

- L-am însoţit ca să te recuperăm.

- Nu m i-am dat seama cât de m ult poate să te motiveze vina.

ai dispărut, spuse el, ridicând din um eri ca să

i vite celălalt cuvânt - plecat. Am ajuns la conac înaintea lui Tamlin -

•un prim it mesajul când

singura urm ă pe care ai lăsat-o era inelul, topit printre pietrele din

salon. Am scăpat de el cu o clipă înainte ca Tam să sosească acasă şi sa-1 vadă. Vorbele lui erau o declaraţie scrutătoare şi atentă a faptelor care nu indicau răpirea.

eram la graniţă şi am alergat până aici, dar

- în ziua în care

- Mi l-au topit de pe deget, am m inţit eu.

El înghiţi în sec şi apoi scutură din cap, lum ina soarelui care pătrundea prin coroana pădurii facându-i părul castaniu-roşcat să lucească.

Am stat în linişte preţ de câteva m inute. Judecând după foşnete si şoapte, nobilii term inau, iar eu m -am pregătit, cântărind cuvin­ tele pe care trebuia să le folosesc fără să dau de bănuit.

- Mulţumesc, am spus eu încet, pentru că ai venit în H ybern ca s.i mă iei.

El smulse de alături bucata de păm ânt conferită de muşchi, în- i ordându-şi maxilarul.

- A fost o capcană. Ce-am crezut că trebuie să facem acolo

M-am înşelat. Am făcut un efort să nu zâmbesc, dar m -am îndreptat către el şi in am rezemat şi eu de trunchiul masiv al copacului.

- Situaţia asta este groaznică, am spus - şi era adevărat.

El pufni încet. Mi-am lovit genunchiul de al lui.

- Nu-1 lăsa pe Jurian să te momească. O face doar ca să simtă

tensiunile dintre noi.

- Ştiu.

M -am întors cu faţa spre el, sprijinindu-m i genunchiul de al lui

într-o cerere tăcută.

- De ce? l-am întrebat eu. De ce vrea Hybernul să facă asta, în

afară de dorinţa îngrozitoare de a cuceri? Ce îl motivează pe el -

ce-i motivează pe

Lucien se uită în cele din urm ă la mine, însemnele complexe şi gravurile de pe ochiul metalic fiind mai orbitoare de aproape.

oam enii lui? Ura? Aroganţa?

- Tu

Brannagh şi Dagdan intrară prin tufe, încruntându-se când ne

găsiră stând acolo. Dar Jurian - care era chiar în urm a lor, ca şi când le-ar fi divulgat detaliile studiului - fu cel care zâmbi atunci când ne văzu cu genun­ chii lipiţi şi aproape nas în nas.

- Ai grijă, Lucien, îl şicană războinicul. Vezi ce se întâm plă cu

masculii care ating bunurile Marelui Lord! Lucien mârâi, dar eu l-am avertizat dintr-o privire. „Asta e dovada", am spus eu încet. Şi, în ciuda lui Jurian, în ciuda nobililor care rânjeau cu aro­ ganţă, Lucien zâmbi discret.

*

Ianthe aştepta la grajduri când ne-am întors. îşi făcuse intrarea trium fală la sfârşitul m icului dejun, cu câteva ore în urm ă, păşind în sala de mese când razele de aur pur ale soare­ lui pătrundeau prin ferestre. Nu mă îndoiam că îşi plănuise momentul, tot aşa cum îşi plănuise oprirea în mijlocul uneia dintre raze, înclinându-se astfel încât părul să îi strălucească, iar bijuteria de pe cap să îi scânteieze albastru. „Pie­ tatea întruchipată" era titlul pe care l-aş fi dat tabloului. D upă ce Tamlin o prezentase, în m are parte îi gângurise lui Jurian, care doar se încruntase la ea ca la o insectă care îi bâzâia în ureche.

Dagdan şi Brannagh îi ascultaseră linguşelile destul de plictisiţi şi mă întrebam dacă nu cumva nu preferau com pania nim ănui alt-

se arătaseră deloc inte-

iesaţi de frum useţea care deseori îi făcea pe masculi şi pe femele să se oprească şi să se holbeze. Poate că posibila pasiune fizică dispă­ ruse demult, îm preună cu sufletele lor. Aşadar, nobilii din H ybern şi Jurian o toleraseră pe Ianthe cam un m inut înainte să se arate mai interesaţi de m âncare - o neglijenţă i are explica, fără îndoială, de ce hotărâse ea să ne întâlnească aici,

usteptându-ne să ne întoarcem călare. Bra pentru prim a dată când călăream în ultimele luni şi eram al.il de rigidă, încât cu greu am reuşit să m ă mişc atunci când cei­ lalţi din grup descălecară. I-am aruncat subtil lui Lucien o privire i ugătoare, iar el abia îşi ascunse rânjetul infatuat când veni ţanţoş spre mine. Ceilalţi călăreţi urm ăriră cum Lucien îmi cuprinse talia cu m âi­ nile lui late şi m ă coborî repede de pe cal, mai aproape de Ianthe.

sem n de m ulţum ire. Asemenea

unui curtean, el făcu o plecăciune.

Uneori îmi era greu să-mi amintesc de ce îl uram, să-mi aduc .un inte jocul pe care deja îl jucam.

- Sper că a fost o călătorie de succes, zise cu o voce trem urândă l.uilhe.

i ui va, indiferent de ipostaza păcătoasă. Nu

Bu l-am bătut uşor

pe um ăr în

Bu am făcut sem n din bărbie spre nobili.

Par mulţumiţi.

intr-adevăr, orice ar fi căutat le păruse acceptabil. Nu îndrăzni­

sem să-mi arăt curiozitatea punând prea m ulte întrebări. Ianthe îşi plecă fruntea.

Nu încă.

- M ulţumesc Cazanului pentru asta.

- Ce vrei? întrebă Lucien un pic cam prea categoric.

Ha se încruntă, dar îşi ridică l.ilă când spuse:

bărbia, îm preunându-şi mâinile în

- Vom da o petrecere în onoarea invitaţilor noştri - peste câteva

zile, ca să coincidă cu Solstiţiul de Vară. Vreau să discut cu Feyre de­

spre asta. Ianthe zâmbi prefăcut. Dacă nu cumva ai ceva de obiectat.

- Nu are, am răspuns, înainte ca Lucien să poată spune ceva ce

ar fi regretat. Lasă-mă o oră să m ănânc şi să m ă schimb şi apoi ne

putem întâlni în birou. Fusesem, probabil, un pic mai încrezută decât altădată, dar ea dădu oricum din cap. L-am luat de braţ pe Lucien şi am plecat.

- Ne vedem curând, i-am spus şi am simţit cum ne urm ărea

când am ieşit din grajdurile slab lum inate ca să ne pierdem în lu­ m ina strălucitoare a miezului zilei. El era încordat şi aproape trem ura.

- Ce s-a întâm plat între voi? am spus printre dinţi când am por­ nit printre gardurile vii şi pe aleile cu pietriş din grădină.

- Nu m erită să repet.

- Când

am fost luată, am îndrăznit eu aproape bâlbâindu-mă,

aproape spunând „am plecat". Ea şi Tamlin

- Nu, spuse el răguşit. Nu. în ziua de Calanmai, Tamlin a refu­

zat. A refuzat categoric să participe. L-am înlocuit în Ritual, dar

Uitasem . Uitasem de Calanm ai şi Ritual. în m inte, am calcu­

lat zilele.

era de m irare că uitasem. Fusesem în cabana din munţi. Fă­

cusem dragoste cu Rhysand. Poate că în noaptea aceea ne creasem

propria magie. Dar Lucien

Nu

- Ai dus-o pe Ianthe în peşteră de Calanmai? El nu îmi întâlni privirea.

- Ea a insistat. Tamlin era

Situaţia era gravă, Feyre. Am fost în

regat. M -am dus de

locul lui şi

bunăvoie şi am sfârşit Ritualul.

m i-am îndeplinit datoria faţă de

Nu era de m irare că ea se dăduse din calea lui. Căpătase ce voia.

când o vom

- Te rog să nu-i spui lui Elain, zise el. Când noi regăsi, completă el.

Poate că săvârşise M arele Ritual cu Ianthe de bunăvoie, dar, cu siguranţă, nu îi făcuse plăcere. Unele limite fuseseră depăşite - cu mult. Şi inim a mi se mişcă un pic în piept când i-am spus fără nicio viclenie:

- Nu spun nim ănui dacă nu îmi spui să o fac. Simţeam şi mai

mult greutatea cuţitului incrustat cu pietre şi a centurii. îm i doresc să fi fost acolo ca să opresc Ritualul. Ar fi trebuit să fiu acolo ca să-l opresc. Vorbeam serios.

Lucien mă strânse uşor de braţ când am ocolit un gard viu, casa mălţându-se în faţa noastră.

- Feyre, îmi eşti o prietenă mai bună decât ţi-am fost eu vreo­ dată, spuse el încet.

Alis se încruntă la cele două rochii care atârnau de uşa dula­ pului, netezind cu degetele-i lungi şi m aronii sifonul şi mătasea.

- Nu ştiu dacă pot să renunţ la talie, spuse ea fără să se uite în

spate, spre locul în care stăteam pe m arginea patului. Am luat atât

<le mult din ea încât nu m i-a mai rămas cine ştie ce m aterial cu care

sa lucrez

Ea se întoarse atunci spre mine, m ăsurându-m i din priviri pul îmbrăcat cu un halat. Ştiam ce vedea - ceea ce m inciunile şi zâmbetele otrăvite nu p u ­ teau ascunde: slăbisem groaznic de m ult de când venisem să lo- i uiesc aici, după Am arantha. Totuşi, în ciuda tuturor relelor pe care nu le făcuse Rhys, îmi recâştigasem greutatea pierdută, îmi dezvol­ tasem muşchii şi scăpasem de paloarea bolnăvicioasă în favoarea unui ten bronzat. Pentru o femeie care fusese torturată şi chinuită luni întregi, ară­ tam remarcabil de bine.

cor­

Ai putea la fel de bine să-ţi comanzi unele noi.

Privirile ni se întâlniră în cealaltă parte a camerei, liniştea fiind întreruptă doar de m urm urul celor câţiva servitori rămaşi pe hol, ocupaţi cu pregătirile pentru Solstiţiul de a doua zi. îm i petrecusem ultimele două zile prefăcându m ă a fi animalul

drăguţ de companie, căruia i se perm itea să vină la întâlnirile cu nobilii din Hybern pentru că tăcea în cea mai mare parte a tim pu­ lui. Ei erau la fel de precauţi ca şi noi, eschivându-se în faţa între­ bărilor lui Tamlin şi Lucien în legătură cu mişcările armatelor lor, cu aliaţii străini şi alţi aliaţi din Prythian. întâlnirile nu rezolvau nimic, deoarece nu voiau decât să afle inform aţii despre armatele noastre. Şi despre Regatul Nopţii. Le-am oferit lui Dagdan şi lui Brannagh detalii adevărate şi false, amestecându-le perfect. Le-am descris baza illyriană dintre m unţi şi stepe, dar am ales cel mai puternic dintre clanuri ca fiind cel mai slab; am m enţionat eficienţa pietrelor albastre din Hybern îm po­ triva puterii lui Cassian şi a lui Azriel, dar am omis să spun cât de uşor le evitaseră. Când mi se adresau întrebări pe care nu puteam să le evit, pretindeam că-mi pierdusem m em oria sau că suferisem o traum ă prea mare ca să suport amintirile. Dar, în ciuda m inciunilor şi a manevrelor mele, nobilii erau prea atenţi ca să dezvăluie m ulte informaţii. Şi în ciuda expresiilor mele atente, Alis părea să fie singura care observa micile lucruri care m ă

dădeau de

- Crezi că am vreo rochie potrivită pentru Solstiţiu? am întrebat

eu nonşalant pentru că ea nu zise nimic. Cea roz şi cea verde sunt bune, dar le-am purtat deja de trei ori.

gol şi pe care nici m ăcar eu

nu le puteam controla.

- N u ţi-a păsat niciodată de astfel de lucruri, spuse Alis, ţâţâind.

- Şi nu am voie să m ă răzgândesc?

Alis se uită un pic mijit la mine, dar deschise uşile dulapului, ro­

chiile legănându-se odată cu ele, şi scotoci prin interiorul întunecat.

- Ai putea să le porţi pe astea, spuse şi ridică un rând de haine.

Ţinuta din Regatul Nopţii, croită într-un stil atât de asemănător

cu cel preferat de Amren, atârna de degetele ei subţiri. Inim a m i se clătină.

Am rostit cuvintele greoi şi m i-am impus să

tac. M i-am îndreptat spatele. Nu te ştiam crudă, Alis! Ea pufni şi aruncă hainele înapoi în dulap.

- Tamlin a sfâşiat celelalte două rânduri de haine - pe acesta l-a

ratat pentru că era în alt sertar. Pe hol, am ţesut un fir m ental ca să m ă asigur că nu ne asculta nimeni.

-

Aceea

de ce

- Era supărat. îm i doresc să îl fi distrus şi pe acesta.

- Eram aici în ziua aceea, ştii, spuse Alis, încrucişându-şi braţele subţiri. Am văzut cum a sosit M orrigan. Am văzut cum s-a întins

in

coconul de putere şi te-a luat ca pe un copil. Am im plorat-o să

te

scoată.

 

Nu m -am prefăcut deloc când am înghiţit în sec.

-

Nu i-am spus asta niciodată. Nu am spus nim ănui. I-am lăsat

creadă că ai fost răpită. D ar te-ai agăţat de ea, iar M orrigan era în

stare să ne ucidă pe toţi din cauza celor întâmplate.

- Nu ştiu de ce ai presupus aşa ceva, am spus şi m i-am strâns

mai bine halatul de mătase.

- Servitorii vorbesc. Iar la Poalele M untelui, nu am auzit şi nu

I am văzut niciodată pe Rhysand să lovească vreun servitor. Pe paznici, pe acoliţii Am aranthei, pe oam enii pe care avea ordin să-i ucidă, da. D ar niciodată pe cei umili. N iciodată pe cei incapabili sa se apere.

-

El este un m onstru.

- Se spune că te-ai întors schimbată, falsă. Râse ca o cioară. Nu

m am deranjat niciodată să le spun că eu cred că, în sfârşit, te-ai mtors cum trebuie.

O prăpastie se deschise în faţa mea. Limite - aici erau nişte limite şi supravieţuirea mea şi a Prythianului depindea de cum le u spectam. M -am ridicat de pe pat, mâinile trem urându-m i uşor.

Dar, apoi, Alis spuse:

- Vară-mea lucrează în palatul din Adriata.

Regatul Verii. La început, Alis fusese din Regatul Verii şi fugise aici cu cei doi nepoţi, după ce sora îi fusese ucisă cu brutalitate în

timpul dom niei Amaranthei.

- Servitorii din palat nu trebuie să fie văzuţi sau auziţi, dar ei văd şi aud destule când nim eni nu crede că sunt prezenţi. Era prietena mea. Mă ajutase cu m ari riscuri la Poalele Muntelui. Rămăsese lângă m ine în lunile ce urm aseră. Dar dacă punea totul în pericol

- Ea a spus că ai fost în vizită. Şi că erai sănătoasă, râdeai şi erai fericită.

- A fost o minciună. El m -a obligat

să m ă port aşa.

N u am depus cine ştie ce efort ca vocea să-mi tremure. Ea zâmbi strâmb, cu subînţeles.

- Dacă spui tu.

- Aşa este.

Alis scoase o rochie de un alb cremos.

pentru a doua

zi de după nuntă. Nu prea părea de mireasă, ci mai degrabă sugera puritatea. Ge­

nul de rochie pe care o detestasem când m ă întorsesem de la Poalele

Muntelui, disperată să evit orice com paraţie cu

trus. D ar acum

plan îmi descifrase.

M -am uitat în ochii lui Alis şi

sufletul m eu dis­ m -am întrebat ce

- Nu ai apucat să o porţi pe asta. Am com andat-o

- Nu-ţi spun decât o dată, şopti Alis. Orice ai plănui să faci, te

implor să nu îi implici pe băieţii mei. Răzbună-te cum vrei, dar te rog

să-i cruţi! „Niciodată nu aş

din cap şi m -am încruntat, profund

era cât pe ce să spun, însă doar am scuturat

confuză şi mâhnită.

- Nu vreau decât să m ă obişnuiesc din nou cu viaţa de aici. Să

mă vindec.

Să vindec tărâm ul de depravarea şi întunericul care îl învăluiau. Şi Alis părea să înţeleagă asta. Ea agăţă rochia de uşa dulapului, aerisind fustele largi şi strălucitoare. - Să o porţi la Solstiţiu, spuse ea încet. Şi am purtat-o.

CAPITOLUL

4

Solstiţiul de vară era exact aşa cum mi-1 amintisem: flamuri, pan­

glici şi ghirlande de flori peste tot, butoaie cu bere şi vin transportate spre poalele dealurilor care înconjurau proprietatea, Mari Spiriduşi şi spiriduşi de rang inferior care se îngrăm ădeau spre sărbătoare. Doar Ianthe nu fusese aici cu un an în urmă. Ea spunea că sărbătoarea ar fi fost un sacrilegiu, dacă nu ne-am fi exprim at mai întâi recunoştinţa. Aşadar, ne-am trezit toţi cu două ore înainte de răsărit, cu ochii

cerem onia când soarele se

înceţoşaţi şi deloc

ridică la orizont în cea mai lungă zi din an. M -am întrebat dacă Tarquin fusese nevoit să îndure un ritual atât de plictisitor în palatul lui strălucitor de lângă mare. M -am întrebat ce fel de sărbătoare ar fi avut loc astăzi în Adriata, cu Marele Lord al Verii, care aproape îmi devenise prieten. Din câte ştiam, în ciuda bârfelor dintre servitori, Tarquin încă nu îi spusese lui Tamlin despre vizita pe care i-o facuserăm eu, Rhys

şi Amren. Ce credea acum lordul Verii despre noua mea situaţie? Nu m ă îndoiam că Tarquin aflase şi m ă rugam să nu se implice înainte să-mi term in treaba aici. Alis îmi găsise o m antie luxoasă albă din catifea pentru drum ul în ritm alert spre dealuri, iar Tamlin mă ridicase pe o iapă albă cu flori sălbatice împletite în coama argintie. Dacă aş fi vrut să pictez

dornici să-i suportăm

un tablou al purităţii senine, m-aş fi redat în acea dimineaţă, cu părul îm pletit în vârful capului şi cu o coroniţă de flori albe de păducel. îm i vopsisem cu roşu obrajii şi buzele - o culoare discretă, ca prim ul sem n al prim ăverii într-un peisaj de iarnă. Când alaiul nostru sosi la poalele dealului în al cărui vârf se adunaseră deja câteva sute de suflete, toţi ochii se întoarseră spre mine, dar eu am continuat să privesc înainte, spre locul în care Ianthe stătea în faţa altarului rudim entar de piatră, îm podobit cu Ilori şi prim ele fructe şi cereale ale verii. Pentru prim a dată, îşi dă­ duse jos gluga m antiei de un albastru-deschis, diadema de argint odihnindu-i-se acum pe părul auriu. I-am zâmbit, iapa mea oprindu-se ascultătoare în dreptul arcului nordic al sem icercului pe care m ulţim ea îl form ase în jurul dea­ lului şi al altarului lui Ianthe, şi m -am întrebat dacă Ianthe vedea lu­ pul care rânjea. Tamlin mă ajută să descalec, lum ina gri de dinaintea răsăritului Iicărind de-a lungul firelor aurii de pe jacheta lui verde. M -am forţat vi îl privesc în ochi când m ă lăsă pe iarba moale, conştientă de toate i clelalte priviri îndreptate spre noi. Amintirea îi licări în ochi - în felul în care se uită la gura mea. în urm ă cu un an, m ă sărutase în această zi. în urm ă cu un an, il a nsasem printre aceşti oameni, lipsită de griji şi bucuroasă pentru prima dată în viaţa mea şi crezusem că eram mai fericită decât aveam să fiu vreodată.

agăţat de braţul pe care

mi-1 întinse. îm preună, am traversat iarba spre altarul din piatră al

lui Ianthe, nobilii din Hybern, Jurian şi Lucien venind din urmă. M-am întrebat dacă Tamlin îşi am intea şi de o altă zi din urm ă 111 câteva luni, când purtasem altă rochie albă şi peste tot fuseseră împrăştiate flori. d ân d partenerul m eu m ă salvase după ce hotărâsem să nu par­ ticip la nuntă, o parte esenţială din m ine ştiind că nu era corect.

Am schiţat un zâmbet tim id şi m -am

Crezusem că nu m eritam asta, nu îm i dorisem să-l împovărez pe

Tamlin pentru totdeauna cu cineva atât de distrus cum fusesem eu

atunci. Iar Rhys

zându-m ă fericită, dorindu-şi ca eu să fiu fericită chiar dacă asta

Mă salvase. Mă ajutase

să mă salvez. M -am uitat pieziş la Tamlin, dar el îmi studia m âna aflată pe braţul lui, degetul gol pe care purtasem cândva inelul. Ce înţelegea din asta - unde credea că dispăruse inelul, dacă Lucien ascunsese dovada? Pentru o clipă, l-am compătimit. L-am

com pătim it că nu doar Lucien

îl m inţise, ci şi Alis. Câţi alţii văzu­

l-ar fi ucis. D ar în clipa în care refuzasem

Rhys m -ar fi lăsat să m ă căsătoresc cu el, cre-

seră că sufeream cu adevărat şi încercaseră să îl cruţe? Câţi fuseseră

m artorii suferinţei mele şi nu făcuseră nim ic să ajute?

şi cu m ine ne-am oprit în faţa altarului, Ianthe înclinân-

Tamlin

du-şi calm şi regal capul. Nobilii din H ybern se mişcară pe loc, fără să se deranjeze să îşi

mascheze nerăbdarea. Brannagh abia îşi ascunsese nem ulţum irile

în legătură cu Solstiţiul la cina din seara precedentă, declarând că în

Hybern n u se deranjau cu astfel de lucruri odioase şi că treceau di­ rect la orgii. Şi insinuând în felul ei că, în curând, nici noi nu aveam s-o mai facem. I-am ignorat pe nobili când Ianthe îşi ridică mâinile şi strigă o urare

m ulţim ii din spatele nostru: „Un Solstiţiu binecuvântat tuturor!" Apoi începu şirul nesfârşit de rugăciuni şi ritualuri, cele mai drăguţe şi tinere slujitoare ale ei ajutând-o să toarne vinul sacru, să binecuvânteze recolta de pe altar şi să implore soarele să răsară. Un mic num ăr frum os şi repetat. Lucien era pe jum ătate ador­

m it în spatele meu. însă eu recapitulasem ceremonia cu Ianthe şi ştiam ce

urm a

când ea ridică

vinul sacru şi spuse: „Aşa cum lum ina este mai p u ­

ternică astăzi, tot aşa să alunge întunericul nedorit. Să spele pata

neagră a răului".

Era un şir de lovituri la adresa partenerului meu, a casei mele, dar am dat aprobator din cap odată cu ea.

- Doresc ca prinţesa Brannagh şi prinţul Dagdan să ne facă onoarea de a sorbi vinul binecuvântat?

M ulţimea se agită.

unul la celălalt, dar eu .irătându-le altarul.

Ei deschiseră gura, fară îndoială ca să refuze, dar Ianthe nu avea

o parte, zâm bindu-le frum os şi

Nobilii din H ybern clipiră, încruntându-se

m -am dat la

■■a lie refuzată. - Beţi şi fie ca noii noştri aliaţi să ne devină noi prieteni! declară

(-a. Beţi şi alungaţi noaptea nesfârşită a anului!

(iu magia şi pregătirea lor, cei doi daem ati probabil testau dacă acea cupă era otrăvită, dar eu am continuat să zâmbesc amabil când

de altar, iar Brannagh acceptă cupa

argintie întinsă. Amândoi abia dacă sorbiră o gură de vin înainte de a se retrage, dar Ianthe le şopti, insistând să vină în spatele altarului ca să asiste la ceremonie alături de ea. Eu mă asigurasem că ea ştia exact cât de m ult o dezgustau ri- malurile ei, cum aveau să-şi dea silinţa să îi calce în picioare poziţia de lider de îndată ce oam enii săi ar fi sosit. Acum, părea înclinată •a i convertească. Urmară alte rugăciuni şi ritualuri, până când Tamlin fu chemat de cealaltă parte a altarului ca să aprindă lumânările pentru sufle­ tele stinse anul trecut - să îi aducă acum înapoi în lum ina soarelui, la răsărit. Rozul începu să păteze norii din spatele lor. jurian fu şi el chemat ca să recite o ultim ă rugăciune pe care o iugasem pe Ianthe să o adauge, în onoarea războinicilor care luptau IH'iitru siguranţa noastră în fiecare zi. Apoi Lucien şi cu mine am rămas singuri în cercul de iarbă, cu . 1 ll arul şi orizontul în faţa noastră şi m ulţim ea în spate şi pe lângă noi.

in cele din urm ă se apropiară

D upă rigiditatea posturii sale şi după felul în care se uita peste tot, ştiam că se tot gândea la rugăciuni şi la cum lucrasem cu Ianthe pentru ceremonie, la cum el şi cu m ine răm âneam de partea aceasta

când soarele urm a să răsară peste lume, ceilalţi fiind

îndepărtaţi. Ianthe păşi spre creasta dealului, părul auriu căzându-i liber pe spate când îşi ridică braţele spre cer. Locul era ales intenţionat, ca şi poziţia braţelor ei. Făcuse acelaşi gest la Solstiţiul de iarnă, stând exact în acelaşi loc în care soarele avea să răsară printre braţele-i ridicate, lum inându-i. Servitoarele ei însem naseră discret poziţia în iarbă cu o piatră cioplită. încet, discul auriu al soarelui se ivi deasupra ierbii înceţoşate şi

a liniei tocm ai

a albastrului orizontului. Lum ina scăldă lumea, lim pede şi puternică, îndreptându-se direct spre noi. Ianthe îşi arcui spatele, corpul ei fiind doar un vas pentru lu­

m ina Solstiţiului, şi partea feţei pe care i-o vedeam era deja con­ turată de un extaz pios. Soarele răsări, o notă reţinută şi aurită răsunând prin ţinut. M ulţimea începu să şoptească şi apoi să strige. Nu la Ianthe, ci la mine. La mine, splendidă şi pură, în alb, începând să strălucesc la lu­

m ina zilei când, în schimb, razele soarelui m ă atinseră pe mine. Nim eni nu se deranjase să confirme sau m ăcar să observe că piatra de marcaj fusese m utată cu doi m etri spre dreapta, toţi fiind prea ocupaţi cu parada sosirii mele, ca să vadă un vânt-fantomă mişcând-o prin iarbă. Lui Ianthe îi luă mai mult timp decât celorlalţi ca să se uite, să se întoarcă şi să vadă că puterea soarelui nu o învăluia, binecuvântând-o. Am eliberat puterea pe care o dezlănţuisem în Hybern, corpul

m eu devenind incandescent când lum ina străluci prin el. Eram pură ca ziua, ca lum ina stelelor.

- Distrugătoarea Blestemului, şoptiră unii. Binecuvântata, şop­ tiră alţii.

M -am prefăcut a fi surprinsă - surprinsă şi totuşi acceptând

alegerea Cazanului. Din cauza şocului, chipul lui Tamlin era încor­

dat, iar nobilii din H ybern erau uimiţi.

atât de strălucitor,

mcât ricoşă din ochiul lui metalic. Un prieten cerea ajutorul altuia. I am întins o mână.

Dincolo de noi, simţeam că Ianthe se agita ca să fie din nou în

i ontrol, ca să găsească un m od de a întoarce situaţia în favoarea ei. Poate că şi Lucien putea face asta deoarece m ă luă de mână, iar

lipindu-m i degetele de fru n ­

tea lui.

Ceilalţi căzură şi ei în genunchi, ca spicele de grâu în vânt. Cu toate ceremoniile şi ritualurile ei pompoase, Ianthe nu se ară­ tase niciodată puternică sau binecuvântată. Dar Feyre, Distrugătoarea I’.Ies ternului, care scosese Prythianul din tiranie şi întuneric Fra binecuvântată. Sfântă. Strălucitoare în faţa răului. Mi-am lăsat strălucirea să se răspândească, până ce şi aceasta se

apoi se lăsă într-un genunchi pe iarbă,

M-am întors spre Lucien, lum ina m ea radiind

mului din silueta aplecată a lui Lucien, un cavaler în faţa reginei lui. Când m -am uitat la Ianthe, am zâmbit din nou, apoi am afişat

mi mic rânjet.

Măcar festivităţile se desfăşurară la fel.

Imediat ce vuietele şi uim irea se potoliră, de îndată ce p ro ­ pria-mi strălucire dispăru când soarele se înălţă peste capul meu,

iic'

am făcut loc spre dealurile şi câmpiile din apropiere, unde cei care

mi

participaseră la ceremonie auziseră deja de micul m eu miracol.

Fu am rămas aproape de Lucien, care era înclinat să-mi facă pe plac, de vreme ce toată lum ea părea să oscileze între bucurie şi ui­

mire, întrebări şi îngrijorare.

Ianthe îşi petrecu urm ătoarele şase ore încercând să ofere o ex­ plicaţie pentru ce se întâmplase. Cazanul o binecuvântase pe p ri­ etena ei aleasă, spunea ea oricui o asculta. Soarele îşi schimbase traiectoria ca să ne arate cât de m ult se bucura de întoarcerea mea. Num ai slujitoarele ei erau cu adevărat atente şi doar jum ătate păreau un pic interesate. Totuşi Tamlin părea cel mai circumspect - ca şi când binecuvân­ tarea m -ar fi supărat cumva, ca şi când şi-ar fi am intit de aceeaşi lu­ m ină din Hybern şi nu îşi dădea seama de ce îl tulbura atât de mult.

Dar datoria îl făcuse să se descurce cu m ulţum irile şi urările de bine din partea supuşilor, războinicilor şi lorzilor de rang inferior, lăsându-m ă să hoinăresc în voie. Am fost oprită din când în când

de spiriduşi înflăcăraţi, care m ă venerau şi care îşi doreau să îmi atingă mâna, să plângă un pic pe um ărul meu.

prim eam feri­

cită m u lţu m irile şi rugăciunile, m ulţum indu-le şi zâm bind şi eu, la

rândul meu.

O parte din ele erau adevărate. N u aveam nicio problem ă cu

oamenii din aceste ţinuturi, care suferiseră îm preună cu restul.

Niciuna, dar curtenii şi santinelele care m ă căutau

dat şi mai bine în spectacol. îm i spuneau că eram binecuvântată de Cazan, iar eu le răspundeam simplu că era o onoare.

în tim pul m icului dejun şi la prânz, am repetat în continuu acele

cuvinte, până când m -am întors acasă ca să îm i schimb hainele şi să

fiu un pic singură.

camerei mele, am lăsat coroana de flori pe m ăsuţa

de toaletă şi i-am zâmbit uşor ochiului tatuat în palm a mea dreaptă. „Cea m ai lungă zi din an, am spus în legătură, trim iţând frânturi din toate evenimentele petrecute pe deal. Mi-aş fi dorit s-o fi trăit alături de tine.“ I-ar fi plăcut teatrul m eu - ar fi râs după aceea de expresia de pe chipul lui Ianthe.

Cândva, m-aş fi crispat şi aş fi tresărit. Acum, le

Pentru ei m -am

în intim itatea

După ce m -am spălat şi am vrut dealuri, vocea lui Rhysand îmi um plu

„Ar fi o onoare să petrec măcar un m om ent în compania lui Feyre i ea binecuvântată de Cazan", spuse el, râzând la fiecare cuvânt. Am chicotit. Cuvintele erau distante şi chinuite. Nu trebuia să pierd prea m ult tim p cu asta; altfel, riscam să m ă expun. Şi mai tre­ buia să-l întreb ceva, să aflu

să m ă îndrept din nou spre mintea.

„Sunt toţi în regulă?"

Am aşteptat, num ărând minutele. „Da. Cât se poate de bine. Când te întorci la mine?" Fiecare cuvânt se auzea mai încet decât precedentul.

„Curând, i-am prom is

eu. H ybernul este aici. Termin curând."

FI nu răspunse, iar eu am aşteptat alte câteva m inute înainte de

•i mi pune din nou coroana de flori şi de a coborî scările. lotuşi, când am ieşit în grădina îm podobită, vocea slabă a lui

Rhysand îmi um plu din nou mintea. „Şi eu m i-aş dori să-mi pot Ini rece ziua de azi cu tine." Cuvintele îmi cuprinseră inim a într-un pum n, dar m i le-am

dealuri,

■dungat din m inte când m -am întors la petrecerea de pe păşind mai greoi decât atunci când intrasem în casă. Dar prânzul se term inase şi începuse dansul.

1,-am văzut aşteptându-m ă la m arginea unuia "bset vându-m i fiecare mişcare.

dintre cercuri,

M-am uitat la iarbă, la m ulţim e şi la grupul de

m uzicanţi care

mier-pretau o melodie extrem de vioaie din tobe, viole şi fluiere în

imip ce m ă

( ândva, aceleaşi sunete mă treziseră, m ă făcuseră să dansez în

■<>ni inuu. Am presupus că acum erau doar nişte arme din arsenalul n u ii când m -am oprit în faţa lui Tamlin, m i-am coborât privirea şi

I un întrebat încet:

apropiam ca o căprioară tim idă şi nehotărâtă.

Vrei să dansezi cu mine? Da, şopti el uşurat, fericit şi un pic îngrijorat. Da, bineînţeles.

Aşadar, l-am lăsat să m ă conducă în dansul rapid, învârtindu-m ă

şi înclinându-m ă, oam enii adunându-se ca să ne ovaţioneze şi să aplaude. Am dansat şi-am tot dansat, până când transpiraţia a în ­ ceput să îm i curgă pe spate în încercarea mea de a ţine ritmul, de a

zâmbi şi de a-m i aduce am inte să râd când mâinile îmi erau atât de

aproape de gâtul lui. în cele din urm ă, muzica se mai domoli, iar Tamlin încetini şi el, în ritm ul ei. Când ceilalţi se arătară mai interesaţi de propriii par­

teneri, îmi şopti:

- în dim ineaţa asta

M i-am ridicat repede capul.

- Da. Eu

Eşti bine?

nu ştiu ce a fost aia, dar, da. Ianthe

s-a supărat?

- Nu ştiu. Nu se aştepta la asta - nu cred că reuşeşte să facă faţă prea bine surprizelor.

- Ar trebui să îmi cer scuze.

Ochii îi licăriră.

- De ce? Poate că a fost o binecuvântare. Magia încă m ă sur­

prinde. Dacă este nervoasă, este problem a ei. Am luat un aer gânditor, apoi am încuviinţat din cap. M -am apro­

piat, urând toate locurile în care corpurile ni se atingeau. Nu ştiam cum suportase Rhys aşa ceva - cum o suportase pe Amarantha tim p de cincizeci de ani.

- Eşti frum oasă azi, spuse Tamlin.

Lucien m i-a

spus că nu ai desăvârşit ritualul de Calanmai. Că ai refuzat. „Şi că, în schimb, ai lăsat-o pe Ianthe să-l ia pe el în peştera aia."

- Mulţumesc. M -am forţat

să-l privesc. Lucien

El înghiţi în sec.

- Nu am putut să suport aşa ceva.

„Şi totuşi ai suportat să faci un târg cu Hybernul, ca şi când aş fi

fost un obiect furat care trebuia returnat."

- Poate că dim ineaţa asta nu a fost doar o binecuvântare pentru

mine, am spus eu. Singurul lui răspuns fu atingerea de pe spatele meu.

Nn ne-am mai spus altceva urm ătoarele trei dansuri, până ce Lumea mă târî spre mesele unde acum ne aştepta cina. L-am lăsat

. 1 mi umple o farfurie şi să m ă servească atunci când am găsit un li h sub un stejar bătrân şi noduros şi i-am urm ărit pe cei care dan-

si cântau. I aş fi întrebat dacă m erita să renunţe la pacea asta ca să mă re-

i opereze, ca mai apoi locuitorii Hybernului să vină aici şi să se fo­

losească de păm ânturile acestea. Şi, odată cu sosirea lor,

nim eni nu

■ III

o mai fi dansat şi cântat. I>ar am preferat să tac, contem plând apusul soarelui şi lăsarea

nopţii.

Stelele se iviră licărind, slabe şi mici deasupra focurilor aprinse.

I.e-am

urm ărit în orele lungi ale sărbătorii şi aş fi putut jura că

pi H ienele mele tăcute şi neclintite îmi ţineau companie.

CAPITOLUL

5

M -am târâit înapoi spre conac la două ore după miezul nopţii, prea extenuată ca să rezist până la răsărit.

Mai ales când am observat cum se uita Tamlin la mine, amin- tindu-şi de zorii de anul trecut, când m ă luase şi m ă sărutase la răsăritul soarelui. L-am rugat pe Lucien să mă însoţească, iar el fusese mai mult decât bucuros să o facă, având în vedere că statutul său de mascul cu pereche îl făcea să nu-1 mai intereseze com pania femelelor în

ultim a vreme şi că Ianthe încercase să-l încolţească toată ziua ca să-l întrebe ce se întâm plase la ceremonie. M -am schim bat în cămaşa de noapte, o chestie mică şi dantelată pe care o purtasem cândva ca să-l distrez pe Tamlin, şi lipită acum

de

Timp de aproape o jumătate de oră, am împins cearşafurile cu picioarele, agitându-m ă, învârtindu-m ă şi zbătându-m ă. Attorul. Ţesătoarea. Surorile mele aruncate în Cazan. Toate se

împleteau şi se roteau în jurul meu. Le-am lăsat.

Ceilalţi încă sărbătoreau când ţipătul brusc şi ascuţit m ă făcu sar din pat.

Pulsul îmi zvâcni puternic de-a lungul venelor când am deschis uşa, transpirată şi palidă şi am ieşit pe hol. Lucien răspunse la a doua bătaie în uşă.

pielea transpirată, m -am băgat în pat.

Te-am auzit

Ce s-a întâmplat?

I I mă studie, ochiul roşiatic m ărindu-i-se când îmi observă

l'.irul zburlit şi cămaşa de noapte transpirată. Am înghiţit, cu o privire întrebătoare, iar el dădu din cap, retră-

j'.nulu-se în camera lui ca să m ă lase să intru. Cu bustul gol, reuşi să \r îmbrace cu o pereche de pantaloni înainte de a deschide uşa şi îi uu lieie în grabă când am trecut pe lângă el. ( lamera lui fusese îm podobită în culorile Regatului Toamnei -

- iar

• o m-am uitat cu atenţie la spaţiul întunecat şi la cearşafurile şifo­

na le. El se aşeză pe cotiera cilindrică a unui scaun imens din faţa

stins şi m ă privi cum îmi frângeam m âinile în mijlocul co­

vorului stacojiu. Am visat Poalele M untelui, am spus eu răguşită. Şi când m -am

1 1 c/it, nu mi-am am intit unde sunt. M i-am ridicat în faţă braţul

Mugurul om agiu adus casei lui pe care l-ar fi expus vreodată

l<><ului

.i.mg,

acum vindecat. N u-m i aduc am inte în ce perioadă m ă aflu.

fi spusesem un adevăr - şi, parţial, o m inciună. încă visam zilele

u elea oribile, dar nu mă mai epuizau. Nu mai alergam în baie în mijlocul nopţii ca să vomit.

Ce ai visat în

seara asta? m -a întrebat el încet.

M-am uitat în ochii lui, bântuiţi şi trişti.

- Cum m -a ţintuit de zid. Ca pe Clare Beddor. Iar Attorul era

M-am cutrem urat, trecându-m i

mâinile peste faţă.

Lucien se ridică şi veni încet spre mine. Valul de frică şi durere provocat de cuvintele mele îmi masca suficient mirosul, îmi masca

propria putere când capcanele mele întunecate detectară o uşoară

vibraţie în casă. Lucien se opri la jum ătate de pas de m ine şi nici m ăcar nu <ibiectă când î-am cuprins de gât, îngropându-m i faţa în pieptul lui gol şi cald. Apa de mare din darul lui Tarquin îmi curse din ochi pe

la ţa şi pielea lui aurie. Lucien oftă profund, îmi cuprinse talia cu un braţ şi cu celălalt

părul, ca să-mi legene capul.

- îm i pare rău! şopti el. îm i pare rău!

Apoi el m ă îmbrăţişă, m ângâindu-m ă pe spate cu mişcări linişti­ toare, iar eu m i-am calmat plânsul, lacrimile din apă de mare us- cându-m i-se ca nisipul ud la soare.

în cele din urm ă, m i-am sprijinit capul de pieptul lui sculptat,

înfigându-m i degetele în muşchii tari ai um erilor săi şi m -am uitat la faţa sa îngrijorată. Am inspirat adânc, încruntându-m ă şi des­

chizând gura când am

- Ce se întâmplă?

Lucien întoarse capul spre uşă, unde îl văzu pe Tamlin, al cărui chip luase masca rece de calm. Vârfurile ghearelor îi licăriră din monturi.

Ne-am îndepărtat, prea repede ca să pară un gest nonşalant.

- Am avut un coşmar, i-am explicat netezindu-m i cămaşa de

noapte. Eu

Tamlin nu făcea decât să se holbeze la Lucien, a cărui gură se

încordase într-o linie subţire când îi văzu ghearele ieşite pe jumătate.

- Am avut un coşmar, am repetat cam brusc, prinzându-1 de braţ

pe Tamlin pentru a-1 conduce afară din cameră înainte ca Lucien să apuce m ăcar să deschidă gura.

Am închis uşa, dar încă simţeam că atenţia lui Tamlin era fixată asupra m asculului din spatele ei. El nu îşi retrase ghearele şi nici nu le scoase mai mult.

Am făcut cei câţiva paşi spre camera mea, urmărindu-1 pe

Tamlin cum studia holul şi distanţa dintre uşa mea şi a lui Lucien.

nu am vrut să trezesc toată casa.

- Noapte bună, i-am spus lui Tamlin şi i-am închis uşa în nas.

Am aşteptat cele cinci m inute de care Tamlin a avut nevoie ca să

se hotărască să nu-1 ucidă pe Lucien, iar apoi am zâmbit.

M -am întrebat dacă Lucien îşi dăduse seama că eu ştiusem faptul

că Tamlin urm a să vină în seara asta în camera mea, după ce îl atin­

sesem şi îl privisem de atâtea ori astăzi. Că m ă schimbasem în cea mai indecentă cămaşă de noapte nu din cauza căldurii, ci ca să arăt corespunzător atunci când capcanele mele invizibile din casă mă

mlormară că Tamlin îşi făcuse, în sfârşit, curaj să vină în dorm i-

iiu ni meu.

Am pretins că avusesem un coşmar, cearşafurile mele şifonate sl.ind drept m ărturie. Lăsasem deschisă uşa de la camera lui Lucien,

el liind prea distras şi nebănuind de ce venisem cu adevărat ca să

mă deranjez să o închid, şi fără să observe scutul de aer dur pe care-1 l'ioiectasem în jurul încăperii, astfel încât să nu-1 audă sau să-l m i­

loasă pe Tamlin venind. ( .and Tamlin ne surprinse în cameră îmbrăţişaţi, ne fixă cu pri- \ irea atât de intens, iar noi eram atât de em oţionaţi, că nici m ăcar

im i-am sesizat prezenţa. Scutul invizibil dispăruse înainte ca el să-l

poală simţi. ii spusesem lui Tamlin că avusesem un coşmar. i'.u eram coşmarul, exploatându-i frica lui Tamlin încă din p ri­

mele mele zile aici. Nu uitasem cearta lui de dem ult cu Lucien şi nici faptul că-1

avertizase să nu m ai flirteze cu m ine - să păstreze distanţa. Nu ui- lasem teama că îl preferasem pe lordul cu păr roşcat în locul lui şi

«a asta i-ar fi am eninţat toate planurile pe care le avea. „Retrage-te!“, i i spusese el lui Lucien. Nu m ă îndoiam de faptul că acum Tamlin rem em ora toate p ri­ virile, conversaţiile de atunci şi dăţile în care Lucien intervenise pentru mine, atât la Poalele M untelui, cât şi după aceea; cântărind

m ce m ăsură noua legătură de împerechere cu Elain îi stăpânea

pintenul ţinând cont că, în dim ineaţa aceasta,

<lu ase în faţa mea, jurând loialitate unui nou zeu, ca şi când am ân­

doi am fi fost binecuvântaţi de Cazan. Mi-am perm is să mai zâmbesc o clipă şi apoi m -am îmbrăcat. Mai aveam m ult de lucru.

Lucien îngenun-

% 1

CAPITOLUL

6

.)

■‘ijf l*

"1

'

Un rând de chei de la porţile conacului dispăruse, dar, după in­ cidentul de seara trecută, lui Tamlin nu părea să-i pese. La micul dejun fu linişte, nobilii din Hybern fiind supăraţi pentru că fuseseră puşi să aştepte atât de mult ca să vadă cea de-a doua des- picătură din zid. Jurian, pentru prim a dată, părea prea obosit ca să

facă altceva în afară de a-şi îndesa carne şi ouă în gura-i nesuferită. Tamlin şi Lucien lăsau impresia că vorbiseră înainte de masă, iar cel din urm ă o dem onstra ţinându-se departe de mine, fară să mă privească şi să-mi vorbească, de parcă încă mai era nevoie să-l con­ vingă pe Tamlin de inocenţa noastră. M -am gândit dacă n-ar fi fost mai bine să-l întreb direct pe Jurian dacă furase cheile gărzii care erau pierdute, dar liniştea era o amânare bine-venită; asta până când intră Ianthe, care evită să mă privească, de parcă aş fi fost soarele orbitor ce îi fusese furat.

- îm i pare rău că te întrerup de la masă, dar trebuie să discutăm ceva, Mare Lord, spuse Ianthe, veşmintele galbene învolburân-

du-i-se la picioare când se opri la jum ătatea drum ului spre masă. Vorbele ei ne făcură pe toţi să ne ridicăm privirea. Tamlin, gânditor şi cinic, întrebă:

- Ce este?

Ea se dădu în spectacol când conştientiză că nobilii din Hybern erau prezenţi şi ascultau. Am încercat să nu pufnesc la privirea atât

' Ic neliniştită pe care le-o aruncă lor şi apoi lui Tamlin. Următoarele ii vi nie nu m ă surprinseră deloc. Poate că ar trebui să aşteptăm până după masă când ai să fii ■augur.

 

I

ară îndoială, era un joc de putere m enit să le aducă am inte că,

■Ir

lapl, avea putere aici - îm preună cu Tamlin. Că nici Hybernul nu

ai

li vrut să o supere, având în vedere inform aţiile pe care le avea,

■I u cu am fost destul de crudă, încât să spun dulce:

Iiacă avem atâta încredere în aliaţii noştri din Hybern încât să

ii in gem la război cu ei, atunci putem avea încredere şi că vor fi

di .i ivii. Continuă, Ianthe!

l a nici m ăcar nu se uită spre mine, dar acum, prinsă între o in-

Tamlin cântări prezenţa m usafirilor faţă de

■‘ilia directă şi politeţe

l'o-.înra lui Ianthe şi spuse:

Sa auzim.

<.aiul ei alb tresăltă atunci când înghiţi.

Slujitoarele mele au descoperit că păm ântul din jurul

i<mplului meu

liman îşi dădu ochii peste cap şi se întoarse la şunca lui. Alunei, vorbeşte cu grădinarii, zise Brannagh, întorcându-se

la m.uK area ei.

I >agdan chicoti în cana lui cu ceai. Nu are legătură cu grădinăritul, spuse Ianthe îndreptându-şi ■.paiele. Pământul este atins de mană. Iarba, rădăcinile, mugurii - mini s a uscat şi s-a îmbolnăvit. D uhneşte a naga. Ain tăcut un efort să nu m ă uit la Lucien - să văd dacă şi el ob-

<i va licărul nerăbdător din privirea ei. C hiar şi Tamlin oftă, ca şi ■and ar fi văzut adevărul: o încercare de a recăpăta controlul, poate

un plan de a otrăvi păm ântul pe care

11 1 pădure, mai sunt şi alte locuri unde plantele au murit, con- 111111 a Ianthe, atingându-şi pieptul cu o m ână împodobită cu bijuterii

1stc

moare.

apoi să-l vindece miraculos.

de argint. Mă tem că este un avertisment că naga se adună şi plănu­ iesc să atace. O, îi intrasem pe sub piele. Mă întrebasem ce avea să facă după

Solstiţiul din ziua precedentă,

terea. D ar asta

după ce îi furasem m om entul şi pu­

asta chiar era o mişcare inteligentă.

M i-am ascuns rânjetul şi am spus cu blândeţe:

- Ianthe, poate că este, într-adevăr, problem a grădinarilor.

Ea înţepeni şi, în cele din urm ă, se întoarse către mine. „Crezi că joci periculos, am vrut să-i spun, dar nu ştii că toate hotărârile pe care le-ai luat aseară şi în dim ineaţa asta au fost doar nişte paşi în

direcţia în care te-am îndreptat eu.“ Am făcut sem n din bărbie spre nobili, apoi spre Lucien.

- D upă-am iază plecăm să studiem zidul, dar dacă problem a

nu se rezolvă în câteva zile, când ne întoarcem , am să te ajut să o analizezi.

Degetele cu inele de argint se strânseră uşor în pum ni pe lângă corp, dar, ca o adevărată viperă ce era, Ianthe îl întrebă pe Tamlin:

- Ai să li te alături, Mare Lord?

Ea se uită la m ine şi Lucien şi ne studie prea m ult tim p ca să fie

un gest întâmplător.

Simţeam deja o uşoară durere de cap, care se agrava cu fiecare cuvânt rostit de ea. Mă culcasem târziu şi dorm isem prea puţin - şi aveam nevoie de putere pentru zilele urm ătoare.

- Nu, am spus eu, înainte ca Tamlin să-i poată răspunde.

El îşi lăsă

- Cred că îi voi însoţi.

- Nu am nevoie de o escortă. Să descopere singur aluziile defen­

tacâm urile pe masă.

sive din afirmaţia mea. Jurian pufni.

- începi să te îndoieşti de bunele noastre intenţii, Mare Lord? Tamlin m ârâi la el:

- Ai grijă!

Ani pus o m ână pe masă.

Ain să m ă descurc îm preună cu Lucien şi santinelele.

Im ien părea înclinat să se lase pe scaun şi să dispară pentru xtdcuuna.

I

.un studiat pe Dagdan şi pe Brannagh şi am schiţat un zâmbet.

I’ot să m ă apăr singură dacă este nevoie, i-am spus lui Tamlin.

t

ci doi daemati îmi zâmbiră. Nu-i mai simţisem atingându-m i

cu icrele mentale sau pe cele la care lucram să le m enţin în jurul

■ >■ mai mulţi oam eni de aici. Folosirea constantă a puterilor m ă

l'iii/.i lotuşi. Să fiu departe de locul acesta tim p de patru sau cinci ii*- .ir li lost o uşurare bine-venită.

Al.ii ales că Ianthe îi şopti lui Tamlin:

l’oale că ar trebui să mergi, prietene!

Am aşteptat - am aşteptat prostia care era pe cale să-i iasă din h i a spurcată.

Nn ştii când Regatul Nopţii va încerca să o răpească.

i

Am avut nevoie de o secundă să m ă gândesc la cum să reacţionez,

aleg să mă reazem de spătarul scaunului, cu um erii plecaţi, in ­

ii' -111*1 imaginile cu Clare, Rhys şi săgeţile din frasin din aripile lui -

i găsesc o variantă de a-m i presăra m irosul cu Ai noutăţi? am şoptit eu.

frică.

la

annagh şi Dagdan păreau foarte interesaţi de subiect.

I’i

o*ileasa deschise gura, dar Jurian o întrerupse, spunând tărăgănat:

Nu sunt noutăţi. Graniţele lor sunt asigurate. Rhysand ar fi un

'"

•I sa şi forţeze norocul venind aici.

AI am holbat la farfuria mea, afişând o expresie îngrozită. • 1n prost, da, dar unul care vrea să se răzbune, răspunse Ianthe.

a

a mloarse spre Tamlin, soarele dim ineţii licărind în piatra

din

n

Iul i apului. Poate dacă i-ai da înapoi aripile familiei sale, ar

p u ­

i

sa se liniştească.

IVuiru o clipă, liniştea mă străbătu, urm ată de un val de stri-

ai.

«are-mi acoperiră aproape toate gândurile şi instinctele de

conservare. Abia reuşeam să aud peste strigătul din sângele meu,

din oasele mele. Dar cuvintele, oferta

Era o încercare ieftină de a m ă momi.

M -am prefăcut că nu aud, că nu-m i pasă, chiar dacă am tot aşteptat

răspunsul lui Tamlin. Când Tamlin răspunse într-un sfârşit, vocea îi era stinsă.

- Le-am ars acum multă vreme.

Aş fi putut jura că în cuvintele lui se simţea ceva asemănător

regretului - regretului şi ruşinii.

Ianthe ţâţâi.

- Păcat! Ar fi plătit

o sumă frum oasă pentru ele.

sări peste masă

ca să o izbesc cu capul de podeaua din m arm ură, dar, cu calm şi

blândeţe, i-am spus lui Tamlin:

- Am să m ă descurc. I-am atins mâna, trecându-m i degetul mare

peste dosul palmei lui şi l-am privit în ochi. Hai să nu ne certăm

din nou. Când m -am retras, Tamlin îl fixă pe Lucien cu privirea, orice urm ă a vinovăţiei dispărând. Ghearele ieşite îi intrară în lem nul

zgâriat al cotierei scaunului.

Membrele m ă dureau din cauza efortului de a nu

- Ai grijă!

Niciunul dintre noi nu îndrăzni să pretindă că n-ar fi fost o

ameninţare.

Era o călătorie de două zile, dar nouă ne-a luat doar o zi ca să

ajungem acolo tot teleportându-ne şi m ergând pe jos.

să ne deplasăm câţiva kilom etri odată, dar Dagdan era mai încet decât anticipasem, având în vedere că trebuia să-i poarte pe sora

lui şi pe Jurian. Nu îl învinovăţeam din cauza asta. De vreme ce fiecare dintre

noi purta pe altcineva, epuizarea era considerabilă. Lucien şi cu

Reuşeam

nuni' purtam câte o santinelă, fii ai lorzilor de rang inferior, care

şi atenţi. Prin urm are, proviziile

-i.iii limitate, la fel şi corturile. Când am ajuns la spărtura din zid, deja se înnoptase. ( iele câteva provizii luate ne îngreunaseră teleportarea prin

lume, iar eu le-am lăsat pe santinele să ridice corturile pentru noi,

doam nă care-şi dorea să fie slujită. Fu aproape linişte la cina

iio.r.iiă

in .ilară de Jurian, care le adresă santinelelor nenum ărate întrebări .1. -.pi c pregătirea lor. Gemenii se retraseră în cortul lor după ce

. 1 1 ir.ii

. 11111 1.îndu-se la ele de parcă ar fi fost pline cu viermi, iar Jurian pi. >a în pădure imediat după aceea, pretinzând că voia să facă o plimbare înainte de culcare. Am intrat în cortul de pânză când focul se stingea, spaţiul nefi- m*l destul de încăpător pentru ca eu şi Lucien să dorm im m ăcar umăr la umăr. Parul roşcat îi licări în lum ina slabă a focului o clipă mai târziu,

îm pachetaserăm , în ­

în jurul m icului foc, niciunul neîndrăznind să vorbească,

luaseră instruiţi să fie politicoşi

io

Iiserâ sendvişurile cu carne pe care le

. and intră prin clape şi înjură. Poate că ar trebui să dorm afară. I u mi-am dat ochii peste cap. Te rog! I I aruncă o privire circumspectă şi gânditoare când îngenunche a im scoase cizmele.

St ii că Tamlin poate fi

sensibil în privinţa unor lucruri.

Poate fi şi o pacoste, am izbucnit eu şi m -am strecurat sub paturi. Dacă cedezi în faţa paranoiei şi a teritorialism ului său, nu

la. i decât să înrăutăţeşti situaţia. lucien îşi descheie jacheta, dar rămase în m are parte îm brăcat

. and se întinse pe saltea.

Adică nu

Cred că situaţia s-a înrăutăţit pentru că voi nu aţi ai i Iacut-o, nu?

Am înţepenit, trăgându-m i pătura mai sus pe umeri.

- Nu. N u-m i doresc să fiu atinsă aşa - nu pentru o vreme.

Tăcerea lui era apăsătoare - tristă. Uram minciuna, o uram pen­ tru cât de m urdară mă simţisem spunând-o.

zise Lucien, iar eu m -am întrebat pentru ce altceva

se mai scuza când m -am întors cu faţa la el în întunericul din cort.

- Nu avem cum să renunţăm la târgul ăsta cu Hybernul? Cuvin­

tele mele abia se auziră mai tare decât şoaptele tăciunilor de afară.

M -am întors. Sunt în siguranţă. Am putea găsi o cale să-l evităm

- Nu. Regele Hybernului a făcut o înţelegere prea inteligentă şi

clară cu Tamlin. Sunt legaţi prin magie, iar aceasta îl va lovi dacă nu

va perm ite Hybernului să intre pe tărâm urile

- îm i pare rău,

acestea.

- în ce fel? L-ar ucide?

Oftatul lui Lucien îmi zburli părul.

- îi va revendica puterile, poate l-ar ucide. Magia are legătură cu

echilibrul. De aceea nu a intervenit în târgul tău cu Rhysand. Chiar

şi persoana care încearcă să rupă o înţelegere suportă consecinţele.

Dacă te-ar fi ţinut aici, magia care te-a legat de Rhys ar fi putut să-i

ia viaţa ca plată pentru a ta. Sau viaţa oricărei alte persoane la care

ţine. Este o magie veche - veche şi ciudată - un motiv să evităm înţe­

legerile, dacă nu sunt necesare: nici m ăcar înţelepţii din Regatul Zilei nu ştiu cum funcţionează. Crede-mă, am întrebat.

- Pentru mine

i-ai întrebat pentru mine?

- Da. Am fost iarna trecută ca să întreb cum s-ar putea rupe târ­ gul tău cu Rhys.

- De ce nu m i-ai spus?

Noi nu am vrut să-ţi faci speranţe deşarte. Şi nu am în ­

drăznit să-l lăsăm pe Rhysand să afle ce făceam, în caz că ar fi găsit o cale să intervină şi să ne oprească.

- Eu

- Aşa că Ianthe l a împins pe Tamlin spre Hybern.

- El era frenetic. înţelepţii Regatului Zilei lucrau prea încet.

I-am cerut mai m ult timp, dar erai deja plecată de câteva luni. Voia

'

i

acţioneze, nu să aştepte - în ciuda scrisorii pe care i-ai trimis-o.

I >in cauza scrisorii pe care i-ai trim is-o. I-am spus în cele din urm ă ■.a «ontinue, după ziua aceea din pădure.

M

am întors pe spate, holbându-mă la tavanul înclinat al cortului.

(

!ât de rău a fost? am întrebat încet.

Ţi-ai văzut camera. A distrus atelierul şi dorm itorul lui. Le-a iu is pe santinelele care au fost de gardă, după ce a obţinut toate in ­ ii a maţiile. Le-a executat în faţa tuturor celorlalţi din conac. Sângele m i se răci. Nu l-ai putut opri. Am încercat. I-am im plorat mila. Nu m -a ascultat. Nu putea

i asculte.

Nici santinelele nu au încercat să-l oprească? Nu au îndrăznit. Feyre, este un Mare Lord. Este diferit.

IVI am întrebat dacă ar fi spus acelaşi lucru după ce ar fi aflat ce

■i.un eu. Am fost încolţiţi fără nicio opţiune. Niciuna. Fie că mergeam la i a/boi cu Regatul Nopţii şi Hybernul, fie că ne aliam cu Hybernul, iot il lăsam să încerce să stârnească probleme, iar apoi ne foloseam

<l< acea alianţă în avantajul nostru, pe parcurs.

( ie vrei să spui? am şoptit eu.

I>ar Lucien îşi dădu seama ce spusese şi se eschivă:

Avem inam ici în toate regatele. Alianţa cu H ybernul îi va face .a se gândească de două ori.

( ie mincinos! Era un m incinos instruit Am expirat somnoroasă. Chiar dacă acum e aliatul nostru, am I I pufni.

şi inteligent.

m orm ăit eu, tot îl urăsc.

- Trezeşte-te!

Lum ina orbitoare a soarelui intră în cort, iar eu am şuierat. Ordinul fu acoperit de mârâitul lui Lucien când se ridică.

- Afară! îi ordonă el lui Jurian, care ne m ăsură o dată din priviri, mârâi şi plecă.

La un m om ent dat, m ă rostogolisem pe salteaua lui Lucien, unel­ tirile trecând cu adevărat pe locul al doilea faţă de cea mai im por­ tantă nevoie a m ea - căldura. Dar nu aveam nicio îndoială că Jurian avea să ţină secret inform aţia ca să i-o arunce în faţă lui Tamlin când acesta avea să se întoarcă: îm părţiserăm un cort şi ne trezise­ răm foarte comozi. M -am spălat în râul din apropiere; trupul îmi era rigid şi mă durea după o noapte de dorm it pe păm ânt, cu sau fără saltea. Brannagh se îndrepta spre râu până când am term inat. Prinţesa îmi schiţă un zâmbet rece.

- Şi eu l-aş alege pe fiul lui Beron.

încruntată, am fixat-o cu privirea pe prinţesă. Ea ridică din umeri, zâmbind larg.

- Masculii din Regatul Toamnei au sânge fierbinte şi tot atât de fierbinte fac şi sex.

- Presupun că ştii din experienţă?

Ea chicoti.

- De ce crezi că m -am distrat atât de m ult

în Război?

Nu m -am deranjat să-mi ascund dezgustul. Lucien m ă surprinse crispându-m ă la el când m i-am am intit a

zecea oară cuvintele ei după o oră, cât am parcurs kilom etrul spre crăpătura din zid.

- Ce este? întrebă el.

Am scuturat din cap, încercând să nu m i-o imaginez pe Elain

supusă acelui

foc.

- Nimic, am spus eu, tocmai când Jurian înjură.

înjurătura lui ne făcu pe am ândoi să ne mişcăm, iar pe urm ă să .ilrig.im la sunetul unei săbii scoase din teacă. Frunzele şi crengile nu hiciuiră în drum spre zid, indicatorul invizibil şi oribil bâzâind

M/v.icnindu-m i în cap. Acolo, holbându-se direct la noi prin gaură, am dat peste trei

i op ii ai celor Binecuvântaţi.

I

CAPITOLUL

7

%

1

^

Brannagh şi Dagdan arătau de parcă şi-ar fi găsit un al doilea mic dejun aşteptându-i. Jurian avea sabia scoasă, cele două tinere şi tânărul holbându-se cu gura găscată la el, la ceilalţi, iar apoi la noi, ochii m ărindu-li-se mai m ult când observară frum useţea brută a lui Lucien. Ei căzură în genunchi.

şi Stăpâne, ne im plorară aceştia, bijuteriile lor argintii

licărind în razele soarelui care treceau prin frunze. Ne-aţi găsit în

călătoria noastră.

Cei doi nobili zâmbiră atât de larg, încât li s-au văzut toţi dinţii extrem de albi. Jurian, pentru prim a dată, păru nehotărât înainte de a izbucni:

- Stăpâni

- Ce căutaţi aici?

Fata brunetă din faţă era m inunată, pielea ei aurie licărind când îşi ridică fruntea.

- Am venit să locuim pe tărâm urile nem uritorilor; am ofrandă. Jurian îi aruncă o privire dură şi rece lui Lucien.

venit ca

- Este adevărat?

Lucien îşi plecă privirea.

- Nu acceptăm ofrande de pe tărâm urile oamenilor. Cu atât mai puţin copii.

Nu conta că cei trei păreau doar cu câţiva am mai tineri decât mine.

-

De ce nu veniţi, spuse mieros Brannagh, să ne pun-m

desfăta.

îl

m ăsură apoi din priviri pe băiatul

şaten şi pe cealalta lată, cu

păr castaniu-roşcat şi cu o faţă ascuţită, dar interesantă. D upă lelul în care Dagdan se uita pofticios la fată, m i-am dat seama că deja o

revendicase în tăcere.

M -am băgat înaintea lor şi le-am spus celor trei muritori:

- Plecaţi! Duceţi-vă înapoi în satele şi la familiile voastre! Dacă

traversaţi zidul, veţi muri.

Ei se împotriviră, ridicându-se în picioare, cu feţele încordate de

frică şi de evlavie.

- Am venit să trăim în pace.

- Aici nu este pace, doar m oartea îi aşteaptă pe cei ca voi. Cei trei m uritori îşi îndreptară privirea spre nem uritorii din

spatele meu. Fata brunetă roşi din cauză că Dagdan se uita intens la

Spiriduş şi nim ic din firea

de prădător. Aşadar, am lovit. Zidul era o m enghină groaznică şi scârţâitoare care-mi strivea magia şi-mi frăm ânta mintea.

ea, văzându-i doar frum useţea de Mare

m i-am trim is puterea prin spaţiul acela şi m -am izbit de

m inţile lor. Prea puternic. Tânărul tresări un pic. Erau atât de m oi şi de lipsiţi de apărare!

M inţile le cedară ca

untul topit pe limbă. Am văzut frânturi din vieţile lor aidom a imaginilor din nişte cioburi de oglindă, licărind în toate direcţiile: bruneta era bogată, educată şi încăpăţânată - îşi dorise să scape de o căsătorie aranjată

şi credea că Prythianul era o alegere mai bună. Fata cu părul roşcat

nu cunoscuse decât sărăcia şi pum nii tatălui ei, care devenise mai

violent după ce-i omorâse mama. Tânărul se vânduse pe străzile

D ar

unui sat m are până într-o zi, când Copiii veniseră şi îi oferiseră ceva mai bun. Am lucrat rapid şi curat. Am term inat înainte să treacă trei secunde, înainte ca Brannagh să inspire şi să spună:

- Nu există m oarte aici. D oar plăcere, dacă sunteţi doritori. Chiar dacă nu-şi doreau, aş fi vrut să adaug eu. Dar cei trei clipiră - îm potrivindu-se, privindu-ne aşa cum

eram - m ortali, nem iloşi - şi văzând adevărul din spatele poveş­ tilor inventate.

- Noi

poate că am făcut

du-se un pas.

o greşeală, spuse liderul lor, retrăgân-

- Sau poate că a fost soarta, replică Brannagh cu un zâmbet şiret.

Continuară să se retragă şi să vadă trecutul pe care li-1 inocula­ sem în m inte - că eram aici ca să îi rănim şi să îi ucidem , că făcusem asta cu toţi prietenii lor, că urm a să-i folosim şi să scăpăm de ei.

Le-am arătat creaturile naga, Bogge şi pe M iddengard Wyrm; le-am arătat-o pe Clare şi pe regina cu păr auriu, ţintuită pe stâlpul de ilu­

A m intirile dăruite de m ine se transform ară în poveştile pe

m inat.

care le ignoraseră, dar pe care acum le înţelegeau în faţa noastră.

- Veniţi aici! ordonă Dagdan.

Cuvintele le stârniră frica. Toţi trei se întoarseră, veşmintele grele şi galbene răsucindu-se odată cu ei, şi fugiră spre copaci. Brannagh se încordă, ca şi când ar fi vrut să treacă prin zid după ei, dar am prins-o de braţ şi i-am spus printre dinţi:

-

Dacă îi urm ăreşti, atunci noi două vom avea o problemă.

în

plus, i-am râcâit scutul cu ghearele mele mentale.

Prinţesa mârâi la mine, dar oam enii deja plecaseră.

se supună şi celuilalt ordin înrădăcinat în m inţile

lor: să urce într-o barcă, să ia cât de m ulţi prieteni puteau şi să fugă

spre continent. Să se întoarcă aici doar după term inarea războiului

M -am rugat să

si

să-i îndem ne pe cât mai m ulţi oam eni posibil să fugă înainte de a

li

prea târziu.

Nobilii din

Hybern m ârâiră indignaţi, dar i-am ignorat. M -am

sprijinit de un copac şi am aşteptat, neavând încredere că aveau să rămână de partea aceasta a graniţei. Nobilii îşi reluară m unca, m ergând de-a lungul zidului.

După o clipă, un mascul veni lângă mine. Nu era Lucien, am realizat şocată, dar nici m ăcar nu am tresărit. Iurian se uita la locul în care fuseseră oamenii. Mulţumesc, spuse el răguşit. - Nu ştiu despre ce vorbeşti, am răspuns eu, conştientă că Lucien

npraveghease atent scena din um bra unui

stejar din apropiere.

]urian rânji cu subînţeles şi se duse după Dagdan.

*

Ki fură ocupaţi toată ziua. Nobilii nu ne spuseră ce inspectau, ce anum e căutau. Şi, după confruntarea de dim ineaţă, ştiam că, dacă aş fi insistat s.i ne spună, nu i-aş fi convins s-o facă. îm i consum asem porţia de

i.ibdare pe ziua de azi. Aşa că ne-am mai petrecut o noapte în pădure, motiv pentru care .1111 ajuns să stau vizavi de Jurian în faţa focului după ce gemenii se u-t iâseseră în cortul lor, iar santinelele îşi ocupaseră poziţiile de veghe. I ucien se dusese la râu ca să mai aducă apă, iar eu am urm ărit dansul llâcărilor dintre buşteni, simţindu-1 cum răsună în mine. faptul că-m i proiectasem puterea prin zid m ă făcuse să simt o puternică durere de cap toată ziua, fiind mai m ult decât ameţită. Nu mă îndoiam că aveam să adorm repede, dar focul era prea intens, iar noaptea de prim ăvară prea rece ca să străbat drum ul lung şi în ­ tunecat dintre flăcări şi cortul meu.

- Ce li se întâm plă celor care reuşesc să treacă prin zid? întrebă

Jurian, lăsa să i se poată citi pe chipul său dur uşurarea, în lum ina pâlpâitoare a focului.

M i-am înfipt tocul cizmei în iarbă.

- Nu ştiu. Nu s-au mai întors după ce au trecut dincolo. în timpul domniei Amaranthei, creaturile umblau după pradă prin pădurile

astea, deci

mai auzit să se afle în vreun regat.

- în urm ă cu cinci sute de ani, ar fi fost biciuiţi pentru o aseme­

nea prostie, spuse Jurian. Am fost sclavii, curvele şi m uncitorii lor câteva m ilenii - bărbaţii şi femeile au luptat şi au m urit ca noi să nu mai fim nevoiţi să-i servim vreodată. Totuşi, iată-i în costumele alea, inconştienţi de pericol, de trecut.

îmi imaginez că oricum nu s-ar fi term inat bine. Nu am

- Ai grijă sau ai putea să nu mai pari anim alul credincios de companiei al Hybernului!

El râse încet şi nesuferit.

- Asta crezi că sunt, nu-i aşa? Câinele lui.

- Atunci, care este scopul final?

- Am de term inat nişte treburi.

- M iryam este moartă.

Nebunia dansă din nou, înlocuind luciditatea rară.

- Tot ce am făcut în tim pul războiului a fost pentru mine şi p en ­

tru Miryam. Pentru ca oam enii noştri să supravieţuiască şi să fie

cândva liberi, iar M iryam m -a părăsit pentru prinţul chipeş în clipa în care m i-am pus poporul mai presus de ea.

- Am auzit că te-a părăsit deoarece te-ai concentrat atât de mult

să storci inform aţii de la Clythia, încât ai pierdut din vedere adevă­ ratul conflict.

informaţii. M i-a spus să

o seduc pe Clythia până când va trăda tot H ybernul şi pe Loialişti. Nu avea nicio problem ă cu asta. Niciuna.

- M iryam m i-a spus să i-o trag pentru

- Deci faci toate astea doar ca să o recucereşti pe Miryam?

El îşi întinse picioarele lungi în faţă, încrucişându-le.

- Ca să o scot din cuibuşorul ei îm preună cu ticălosul înaripat şi

să o fac să regrete.

- Ai primit a doua şansă la viaţă şi asta vrei să faci? Să te răzbuni? Jurian zâmbi încet.

- Nu asta faci şi tu?

Lunile în care lucrasem cu Rhys m ă făcuseră să-mi amintesc să

mă încrunt, confuză.

- îm potriva lui Rhys, m i-ar plăcea într-o zi.

- Asta vor să spună toţi, când insinuează că este un crim inal

sadic. Nu uita că îl cunoşteam încă din tim pul Războiului şi că şi-a riscat legiunea ca să o salveze pe M yriam din fortul inam icului nos­ tru. Aşa l-a prins Am arantha, îţi mai aminteşti? Rhys ştia că este o capcană pentru prinţul Drakon. Deci Rhys a încălcat ordinele şi a

mărşăluit cu întreaga legiune ca să o scoată pe Myriam. Pentru prietenul lui, pentru iubita mea şi de dragul ticălosului de Drakon. Rhys şi-a sacrificat legiunea când a făcut asta; din cauza lui, toţi au fost prinşi şi torturaţi după aceea. Deşi toată lumea insista că Rhysand este lipsit de suflet, viclean, masculul pe care îl ştiam eu era totuşi

cel mai cumsecade dintre toţi. Mai bun decât prinţul ticălos. Indife­

rent de trecerea secolelor, nu-ţi pierzi calitatea asta, iar Rhys era prea inteligent ca să nu profite de propria-i defăimare, care era o mişcare calculată. Şi totuşi, iată-te - partenera lui. Cel mai puternic Mare Lord din lume şi-a pierdut partenera şi încă nu a venit să o revendice, chiar dacă ea este lipsită de apărare în pădure. Jurian chicoti. Probabil pentru că Rhysand nu te-a pierdut deloc, ci, mai degrabă, te-a făcut să te dezlănţui asupra noastră.

Nu mai auzisem povestea aceea, dar părea una atât de tipică pen­

tru

partenerul meu, încât m i-am dat seama

că flăcările dintre noi

mi

se înăbuşiră acum în ochi când am spus:

- îţi place să te auzi vorbind, nu-i aşa?

- H ybernul vă va ucide pe toţi! fu singurul răspuns al lui Jurian.

Hh

Jurian nu se înşela. în dim ineaţa urm ătoare, Lucien m ă trezi acoperindu-m i gura

cu o mână, cu un avertisment ce licărea în ochiul său roşiatic. După o clipă, am simţit izul de cupru al sângelui. Ne-am îm brăcat şi ne-am încălţat, iar eu am inventariat rapid

cortul nostru. Aveam trei p u m ­

nale. Lucien avea două şi o sabie scurtă şi elegantă. Era mai bine decât nimic, dar nu cine ştie ce.

Privirea pe care m i-o aruncă, îmi transm ise destul de bine planul

nostru: să ne

M i-a luat o clipă să-mi dau seama că asta era poate prim a dată când el şi cu m ine lucraserăm în tandem . La vânătoare, nu ne uni­ serăm eforturile, iar la Poalele M untelui, unul avusese grijă de celă­ lalt - nu fusesem niciodată o echipă. O unitate. Lucien ieşi din cort, cu m embrele relaxate, şi gata să ocupe o poziţie defensivă. Cândva, îmi spusese că fusese instruit în Regatul

Toamnei şi în acesta. Ca şi Rhys, alegea de obicei cuvintele ca să câştige bătăliile, dar îl văzusem pe el şi pe Tamlin în ringul de antre­ nam ent. Ştia cum să mânuiască o arm ă şi cum să ucidă, la nevoie. M i-am făcut Ioc pe lângă el, devorând detaliile îm prejurim ilor ca şi când aş fi fost un om flămând la un festin. Pădurea era la fel. Jurian stătea ghem uit în faţa focului, aţâţând tăciunii, afişând o mască dură şi gânditoare, iar santinelele erau palide când Lucien se îndreptă spre ele. Le-am urm ărit cum îşi în ­ dreptau atenţia spre copacii din spatele lui Jurian. Nici urm ă de nobili. Sângele

cupru, da, dar dantelat cu păm ânt şi m ăduvă şi p utre­

gai. Moarte. M -am grăbit spre copaci şi tufele dense.

armele pe

care le înghesuisem în

purtăm norm al până ce evaluăm situaţia.

Un iz de

- Ai ajuns prea târziu, spuse Jurian când am trecut pe lângă el,

continuând să îm pungă tăciunii. Au term inat acum două ore. Lucien era în urm a mea când am intrat în mărăcini, spinii zgâ-

riindu-m i mâinile. Nobilii din H ybern nu se deranjaseră să-şi cureţe mizeria, adică ce mai rămăsese din cele trei cadavre, robele galbene sfâşiate fiind precum cenuşa care cădea într-un mic crâng. Dagdan şi Brannagh le înăbuşiseră, probabil, ţipetele cu un fel de scut. Lucien înjură.

- Au trecut prin zid noaptea trecută. Ca să-i vâneze.

în ciuda puţinelor ore care-i separau, nobilii erau Fae - rapizi, nem uritori. Cei trei Copii ai celor Binecuvântaţi ar fi obosit după

atâta alergat, ar fi campat pe undeva. Sângele se usca deja pe iarbă şi pe trunchiurile copacilor din

apropiere. Tortura specifică Hybernului nu era foarte artistică: Clare, regina

blondă şi aceştia trei

M i-am descheiat m antia şi am aşezat-o cu grijă peste cele mai mari rămăşiţe pe care le-am găsit: trunchiul tânărului, sfâşiat de gheare şi secat de sânge. Suferinţa încă i se citea pe chip. Flăcările îmi încălzeau vârfurile degetelor, im plorându-m ă să-i ard, să le ofer m ăcar acest m od de înm orm ântare. Dar

Mutilarea şi tortura erau asemănătoare.

- Crezi că au facut-o de plăcere sau ca să ne trim ită un mesaj?

Lucien îşi întinse m antia peste rămăşiţele celor două femei. Era mai serios ca niciodată.

- Cred că nu sunt obişnuiţi să fie refuzaţi. Aş spune că a fost un

acces de furie al nemuritorilor. Am închis ochii, încercând să-mi calmez stomacul agitat.

- Nu e vina ta, adăugă el. I-ar fi putut ucide pe tărâmurile m urito­

rilor, dar i-au adus aici, ca să ne demonstreze cât sunt de puternici. Avea dreptate. Copiii celor Binecuvântaţi ar fi m urit şi dacă nu aş fi intervenit.

- Ei sunt am eninţaţi, am spus eu gânditoare. Şi prea m ândri. Am atins cu vârful cizmei iarba udă de sânge. îi îngropăm? Lucien se gândi.

- Gestul trim ite un mesaj - că suntem dispuşi să le curăţăm mizeria.

M -am uitat din nou cu atenţie la crâng şi m -am gândit la ce era

în joc.

- Atunci, să le trim item un altfel de mesaj.

CAPITOLUL

8

Tamlin se plim ba în faţa şem ineului din biroul personal, fiecare

întoarcere fiind la fel de iute ca o sabie.

- Ei sunt aliaţii noştri, m ârâi el la m ine şi la Lucien, care stăteam în fotoliile de lângă şemineu.

- Sunt nişte m onştri, i-am răspuns replicat eu. Au ucis deja trei

fiinţe nevinovate.

- Şi ar fi trebuit să m ă lăsaţi pe m ine să m ă ocup de asta. Tamlin

respiră sacadat. N u să vă răzbunaţi prosteşte. El îi aruncă o privire

încruntată lui Lucien. Aveam aşteptări mai m ari de la tine.

- Dar de la m ine nu? am întrebat eu încet.

Ochii verzi ai lui Tamlin erau ca două bucăţi de jad îngheţat.

- Tu ai o legătură personală cu oam enii aceia. El nu are.

- Ăsta e genul de gândire, am izbucnit eu apucând cotierele, care

a perm is unui zid să fie singura soluţie pentru popoarele noastre;

pentru ca fiinţele Fae să se uite la genul ăsta de crime şi să nu le pese.

Ştiam că gărzile de afară ne auzeau. Ştiam că oricine trecea prin

apropiere putea să audă.

- Pierderea oricărei vieţi din orice parte este o legătură perso­

nală. Sau doar vieţile M arilor Spiriduşi contează pentru tine?

Tamlin se opri brusc şi mârâi la Lucien:

- Ieşi afară! Mă voi ocupa de tine mai târziu.

- Nu-i vorbi aşa, am spus eu printre dinţi şi m -am ridicat în picioare.

- Aţi pus în pericol alianţa cu isprava pe care aţi facut-o amândoi

- Bun. Din partea mea, să ardă în iad! am strigat eu. Lucien tresări.

- Tu l-ai trim is pe Bogge după ei! urlă Tamlin.

Nici m ăcar nu am clipit şi ştiam că santinelele chiar ne auziseră, după tuşea uneia de afară - un sunet al şocului înăbuşit. Şi m -am asigurat că santinelele m -au auzit când am spus:

- I-au terorizat pe acei oam eni - i-au făcut să sufere. M -am gân­

dit că Bogge este una dintre puţinele creaturi care ar fi putut să le întoarcă favoarea.

Lucien îi dăduse de urm ă - şi, în decursul orelor, îl m om isem cu atenţie înapoi spre tabără, chiar către locul unde Dagdan şi Brannagh se lăudaseră cu crimele lor. Ei reuşiseră să fugă, dar doar după ce păruseră că se luptă şi ţipă un pic. Erau palizi la faţă chiar şi după câteva ore, iar ochii le erau încă plini de ură ori de câte ori catadicseau să se uite la noi. Lucien îşi drese vocea şi se ridică.

- Tam, oamenii aceia erau nişte copilandri. Feyre le-a ordonat

nobililor să se retragă. Ei i-au ignorat ordinul. Dacă lăsăm Hybernul să ne domine, nu vom pierde doar alianţa. Bogge le-a am intit că şi noi avem gheare.

Tamlin nu îşi luă privirea de la m ine când îi spuse lui Lucien:

- Ieşi afară!

Cuvintele fură destul de violent rostite, astfel că nici Lucien şi nici eu nu am obiectat de data asta când ieşi din cameră şi închise uşile duble în urm a lui. M i-am întins puterea pe hol, simţindu-1 cum stătea pe treapta de jos a scărilor şi asculta, la fel ca şi cele şase santinele de pe hol.

- Nu poţi să-mi vorbeşti în halul ăsta, i-am spus lui Tamlin, cu spatele drept ca bradul. A i prom is că nu te vei purta aşa.

- Habar nu ai ce riscăm

- N u-m i vorbi de sus. Nu după toate lucrurile prin care am tre­

cut ca să m ă întorc aici, la tine. La poporul nostru. Crezi că vreunul dintre noi este fericit să colaboreze cu Hybernul? Crezi că nu le citesc pe chip întrebarea dacă m erit dezonoarea asta? El respiră din nou sacadat. Bun, voiam să-l forţez. Prea bine.

- Ne-ai vândut ca să m ă recuperezi, am spus eu, încet şi rece.

să recâştig

Ne-ai vândut Hybernului. Iartă-m ă dacă eu încerc acum

o parte din ce am pierdut. îşi scoase ghearele şi un m ârâit feroce răsună din

el.

-

I-au vânat şi ucis pe oam enii aceia de plăcere,

am continuat.

Poate că tu eşti dispus să îngenunchezi în faţa Hybernului, dar eu cu

siguranţă nu sunt.

El explodă. Mobila se făcu ţăndări şi zbură; ferestrele se crăpară şi se sparseră.

Şi, de

Masa de lucru se izbi în mine, aruncându-m ă în raftul de cărţi şi

carnea şi osul întâlniră lem nul scârţâiră şi m ă

durură. Am căzut în genunchi pe covorul de pe podea, iar Tamlin

toate locurile în care

data asta, nu m -am apărat.

veni imediat lângă mine, cu mâinile tremurânde Uşile se deschiseră.

- Ce ai făcut? şopti Lucien.

Lui Tamlin i se citi suferinţa pe chip atunci când Lucien îl îm ­ pinse într-o parte. El îl lăsă pe Lucien să îl dea deoparte şi să mă

ajute să m ă ridic.

Ceva cald şi um ed îmi alunecă pe obraz. Era sânge, după miros.

curăţăm , spuse Lucien, cuprinzându-m i um erii cu

braţul, în tim p ce mă conduse afară din cameră. Abia I-am auzit peste ţiuitul din urechile mele, în învârtirea uşoară a lumii. Santinelele - printre care Bron şi Hart, doi dintre lorzii război­ nici preferaţi ai lui Tamlin - se uitau cu gurile căscate, îm părţin-

du-şi atenţia între biroul distrus şi chipul meu.

- Hai

să te

Din motive întemeiate. Când Lucien m ă conduse pe lângă oglinda aurită de pe hol, am văzut ce îi făcuse să se îngrozească. Ochii îmi

erau sticloşi, iar faţa palidă - în afară de zgârietura de sub pomete,

lungă de cinci

Pe gât şi pe m âini eram plină de mici zgârieturi, dar i-am impus

Lord al Răsări­

puterii de curăţare şi

tului - să nu le caute. Să nu le trateze.

centim etri, din care-mi curgea sânge.

de vindecare - cea a M arelui

-

Feyre, şopti Tamlin din spatele nostru.

M

-am oprit, conştientă de toţi ochii care ne priveau.

-

Sunt bine, am şoptit eu. îm i pare rău. M i-am şters sângele care

m i se prelingea pe obraz. Sunt bine, i-am spus din nou. Nimeni, nici m ăcar Tamlin, nu părea convins.

Şi,

dacă aş fi putut picta m om entul, aş fi num it tabloul „Un

p o r­

tret al

capcanelor şi al m om elilor”.

*

Rhysand îmi dădu un sem n prin legătură în tim p ce făceam baie în cadă. „Eşti rănită?" întrebarea abia se auzea, iar legătura era mai liniştită şi mai în ­ cordată decât fusese în urm ă cu câteva zile. „Mă doare, dar sunt bine. N u e nim ic grav." Totuşi încă eram rănită şi nu dădeam deloc impresia că m ă vindecam rapid. Poate fusesem prea pricepută în a ţine la distanţă puterile vindecătoare. Răsunsul întârzie, dar apoi ajunse deodată, ca şi când ar fi vrut să înghesuie toate cuvintele înainte ca neajunsul distanţei să ne re­ ducă la tăcere.

„Ştiu că nu trebuie să-ţi spun să fii precaută sau să vii acasă. Dar

te vreau acasă. Curând. Şi îl vreau m ort pentru

furia lui se undui de-a lu n ­

gul legăturii.

că te-a atins."

în ciuda tărâm ului imens dintre noi,

Eu i-am răspuns pe un ton liniştitor, sec. „Practic, magia m -a atins, nu mâinile lui.“ Apa din cadă se răci până când am prim it răspunsul lui. „Mă bucur că te amuză situaţia. Eu cu siguranţă nu sunt amuzat.“

I-am trim is o imagine în care-i arătam

limba.

Eram deja îm brăcată când i-am prim it răspunsul. Ca şi al meu, era doar o imagine. Ca şi mine, Rhysand îmi arăta limba, dar făcând altceva.

h )h

A doua zi, am insistat să fac o plimbare. M -am asigurat că Bron

şi H art erau de gardă şi le-am cerut să m ă însoţească.

Ei nu spuseră multe, dar, străbătând potecile vechi prin pădurea primăvăratică, le-am simţit privirile evaluatoare de fiecare dată când

m -am crispat.

tăile de sub haine, care m ă făceau să gem din când în când. Spre surprinderea mea, nu m ă vindecasem complet - deşi presupun că asta era în avantajul meu. La cina din ziua precedentă, Tamlin m ă implorase să îl iert. Eu îl iertasem, dar Lucien nu-i vorbise toată seara. întârzierea îi făcuse pe Jurian şi pe nobilii din H ybern să se su­ pere, după ce recunoscusem că din cauza vânătăilor îmi era foarte greu să-i însoţesc spre zid. Tamlin nu avusese curajul să sugereze să plece fără mine, să mă lipsească de acea îndatorire. Mai ales când văzuse semnele roşiatice şi ştia că, dacă aş fi fost om, m -ar fi

putut omorî. Iar nobilii, după ce Lucien şi cu m ine trim iseserăm răutatea in ­

vizibilă a lui Bogge după ei, se retrăseseră.

m enţinut scuturile ridicate - în jurul m eu

ind acum o durere constantă de cap, care m ă făcea să simt slab şi firav orice strop de magie. Arm istiţiul de la graniţă nu adusese

Pentru m om ent. M i-am şi al celorlalţi, efortul fi­

I-am sim ţit studiindu-m i tăietura de pe faţă şi vână-

multe beneficii, facându-mă, în schimb, să depun un efort mai mare

după

O invitasem pe Ianthe acasă, cerându-i subtil să-i simt prezenţa li­

niştitoare. Ea sosise fiind la curent cu tot ce se întâmplase în birou -

om iţând în m od intenţionat că Tamlin i se confesase, cerându-şi iertare de la M amă, de la Cazan şi de la alţii. în acea seară, i-am turuit despre iertare şi am pretins că îi ascultam sfaturile, spunân- du-le curtenilor şi celorlalţi de la masa noastră aglomerată cât de norocoşi eram că Tamlin şi Ianthe ne păzeau ţinuturile. Sincer, nu ştiu cum de niciunul dintre ei nu făcuse legătura. Cum nim eni nu-m i considerase cuvintele o coincidenţă ciudată,

ci o provocare. O ameninţare.

Un mic şi ultim ghiont. Mai ales când şapte naga pătrunseră pe terenul conacului chiar după miezul nopţii.

Creaturile fură executate înainte să ajungă la casă - un atac oprit de avertismentul vizual trim is de Cazan tocm ai lui Ianthe. Haosul şi strigătele treziră conacul. Eu am rămas în camera mea, cu gărzile sub ferestre şi în faţa uşii. însuşi Tamlin, ud de sânge şi

gâfâind, veni să mă informeze că proprietatea era din nou în sigu­ ranţă, că fiinţele naga fuseseră găsite cu cheile de la poartă şi că de santinela care le pierduse avea să se ocupe dim ineaţă. Era o întâm ­ plare ciudată, un ultim spectacol al puterii din partea unui trib care nu plecase cu blândeţe după dom nia Amaranthei. Ianthe ne salvase pe toţi de alte rele.

ce îmi trim isesem puterea prin zid.

în dim ineaţa urm ătoare, ne-am adunat cu toţii în faţa barăcilor,

Lucien fiind palid şi tras la faţă, cu pete violet sub ochii sticloşi. Nu

se întorsese în camera lui seara trecută. Lângă m ine, nobilii din H ybern şi Jurian erau tăcuţi şi serioşi, în tim p ce Tamlin se plimba în faţa santinelei atârnate între doi stâlpi. - Ţi s-a încredinţat paza conacului şi a oam enilor lui, îi spuse Tamlin m asculului care trem ura, deja dezbrăcat până la pantaloni.

Nu doar că aseară ai fost găsit dorm ind la poartă, dar ale taleerau cheile care au dispărut de la bun început. Tamlin m ârâi încet. Negi?

nu adorm niciodată. N u m i s-a mai întâm plat până

acum. Probabil că am aţipit un m inut sau două, se bâlbâi santinela,

funiile care legau bărbatul scârţâind când el se smuci.

- Eu

Eu

- Ai pus în pericol vieţile tuturor celor din conac.

Şi un asemenea lucru nu putea trece nepedepsit. N u cu nobilii din H ybern prezenţi aici, care căutau orice sem n de slăbiciune. Tamlin ridică o mână. Bron, cu chipul îm pietrit, se apropie să-i

dea un bici. Toate santinelele, cei mai de încredere războinici ai lui, se agi­ tară, unii încruntându-se de-a dreptul la Tamlin, alţii încercând să

nu se uite la ceea ce urm a să se întâmple. L-am apucat pe Lucien de mână. Nu totul era doar pentru

spectacol. Ianthe înaintă, cu mâinile împreunate pe pântece.

- Douăzeci de lovituri. Şi una în plus pentru iertarea Cazanului. Gărzile îşi întoarseră privirile încruntate spre ea. Tamlin desfăşură biciul pe pământ. Eu am acţionat. M i-am strecurat puterea în m intea santinelei

legate şi i-am eliberat am intirea pe care i-o strecurasem adânc în minte - i-am eliberat şi limba.

- Ea a fost, spuse el gâfâind şi făcând sem n din bărbie spre Ianthe.

Ea a luat cheile. Tamlin clipi şi toată lumea din curte se uită direct la Ianthe. Chipul nici m ăcar nu îi tresări când auzi acuzaţia - adevărul pe

care i-1 aruncase în faţă. Aşteptasem să văd cum avea să răspundă puterii pe care m i-o arătasem la Solstiţiu, urm ărindu-i mişcările pe parcursul acelei zile şi nopţi. La câteva clipe după plecarea mea de la petrecere, se dusese la barăci, folosind un licăr de putere ca să îl adoarm ă şi să-i ia cheile.

Apoi îşi plantase avertismentele privind atacurile im inente ale crea­

turilor naga

după ce le dăduse cheile de la poartă, ca să poată da

alarm a seara trecută. Pentru ca ea să ne poată salva, astfel, de o am eninţare reală.

Ar fi fost o idee inteligentă - dacă nu s-ar fi desfăşurat exact cum plănuisem. Ianthe spuse calmă:

- De ce aş fi luat cheile? V-am avertizat în privinţa atacului.

- Ai fost la barăci - te-am văzut în seara aceea, insistă santinela şi apoi îşi întoarse privirea rugătoare spre Tamlin. Nu frica de durere era cea care îl stimula, m i-am dat eu seama.

Nu, ar fi m eritat să fie biciuit şi şi-ar fi asum at faptele şi ar fi făcut bine faţă. Era frica onoarei pierdute.

- Tamlin, credeam că una dintre santinelele tale ar avea mai multă

demnitate decât să împrăştie m inciuni ca să se scape de o durere trecătoare. Chipul lui Ianthe era la fel de calm ca întotdeauna.

Tamlin, spre

m eritul lui, se uită

atent şi îndelung la santinelă.

Am înaintat.

- Eu am să-i ascult povestea.

Unele gărzi oftară, altele se uitară la m ine cu milă şi afecţiune.

Ianthe îşi înălţă capul.

- Cu respectul cuvenit, milady, nu tu trebuie să iei decizia asta. Şi, iat-o - în încercarea ei de a m ă submina. Doar pentru că ar fi enervat-o, am ignorat-o şi i-am spus santinelei:

- îţi voi asculta povestea.

M -am concentrat doar asupra lui, chiar dacă îmi num ăram res­

piraţiile şi m ă rugam ca Ianthe să m uşte momeala

- Ai să crezi vorbele unei santinele şi nu pe cele ale unei Mari Preotese?

Dezgustul faţă de cuvintele rostite fără să se gândească nu era chiar simulat - deşi am depus un mic efort să-mi ascund zâmbetul vag. Insulta şi tonul le făcură pe gărzi să se mişte pe loc. Chiar dacă nu avuseseră încredere deplină în camaradul lor, îşi dădură seama că Ianthe era vinovată doar după cuvintele ei.

Atunci m -am uitat la Tamlin şi am văzut cum şi privirea lui de­ veni tăioasă când înţelese. Ianthe protesta prea mult.

O, era pe deplin conştient că, probabil, Ianthe plănuise ca naga să atace ca să-şi recâştige un dram de putere şi de influenţă - ca salvatoarea acestor oameni.

Tamlin strânse din buze în sem n de

dezaprobare.

Le-aş fi dat am ândurora o bucată de sfoară. Am presupus că acum ar fi fost m om entul să văd dacă s-ar fi spânzurat cu ea.

Am îndrăznit să mai fac un pas în faţă, ridicându-m i palmele spre Tamlin.

- Poate că a fost o greşeală. Nu îi lua pielea sau onoarea. Hai să-l ascultăm! Privirea lui Tamlin se îmblânzi o clipă. El rămase tăcut, gândin- du-se, dar, în spatele meu, Brannagh pufni.

- Patetic, şopti ea, deşi toată lumea o auzi.

Slabi. Vulnerabili. Gata de cucerit. Am văzut cuvintele lovindu-1 pe Tamlin în faţă ca şi când ar fi fost nişte uşi care se închideau.

Nu exista nicio altă interpretare - nu pentru Tamlin. Dar Ianthe m ă evalua pe mine, stând în faţa mulţimii, şi influ­ enţa pe care m ă dovedisem atât de capabilă să i-o fur. Dacă şi-ar fi

recunoscut vina

tot ce i-ar mai fi rămas s-ar fi ruinat.

Tamlin deschise gura, dar Ianthe îl întrerupse:

- Există legi care trebuie respectate, îmi spuse ea, destul de blând,

încât am vrut s-o zgârii pe faţă. Tradiţii. El ne-a trădat încrederea,

ne a lăsat sângele să fie vărsat pentru neglijenţa lui. Acum încearcă să acuze o Mare Preoteasă pentru greşelile sale. Nu poate scăpa n e­ pedepsit. Ea îi făcu sem n din cap lui Tamlin. Douăzeci şi una de lovituri de bici, Mare Lord.

M

-am uitat spre ei şi gura mi se uscă.

--

Te rog, ascultă-1!

în

privirea santinelei care atârna între stâlpi se citeau speranţa şi

' ecunoştinţa.

Cu asta

răzbunarea mea se transform ă în ceva soios, străin şi

M i-ar

greţos. Durerea avea să-i treacă, dar lovitura

fi luat şi mie o parte din onoare.

dată onoarei lui

Tamlin se uită fix la mine, apoi la Ianthe şi la nobilii din Hybern care rânjeau - la Jurian, care îşi încrucişă braţele, cu o expresie de necitit.

Şi, aşa cum pariasem , nevoia lui Tamlin de a fi puternic şi de a controla câştigase.

Ianthe era un aliat prea im portant ca să rişte să o izoleze. Cuvân­

tul unei santinele inferioare

Tamlin se întoarse spre santinela legată de stâlpi. - Pune-i căluşul! îi ordonă el încet lui Bron. Bron ezită o clipă - ca şi când şocul ordinului lui Tamlin l-ar fi

străbătut, ca şi pe celelalte gărzi. îi lua partea lui Ianthe - în defa­ voarea lor. A santinelelor lui, care trecuseră dincolo de zid, de nenu­ mărate ori, ca să încerce să rupă blestemul pentru el. Care fuseseră dispuse să o facă, să moară, vânate ca acei lupi, pentru el. Iar lupul

şi el plecase de bunăvoie. Tamlin îi

pe toţi şi nu toţi se mai şi întorseseră. Plecaseră de bu n ă­

voie şi totuşi, asta

derea lui. însă Bron facu aşa cum i se ordonă, băgând mica bucată de lemn în gura acum trem urândă a santinelei. Judecând după dispreţul abia mascat de pe chipurile gardienilor, aceştia erau cel puţin conştienţi de ceea ce se întâmplase sau cre­ deau că se întâmplase: Marea Preoteasă plănuise tot atacul ca să pretindă că era o salvatoare, cu preţul reputaţiei unuia dintre ei. Ei nu ştiau că eu o îndem nasem să o facă, să dezvăluie ce şarpe era şi cât de puţin însem na pentru ea cineva fără titlu. Cum Tamlin o asculta orbeşte - prea mult. Nu m -am prefăcut când m i-am dus m âna la gât, retrăgându-m ă

asta era m ulţum irea lui. Recunoştinţa lui. încre­

pe care îl trim isese

nu, nu conta la fel de m ult ca

al ei.

doborâsem , Andras

un pas, apoi încă unul, până când i-am simţit căldura lui Lucien şi

m -am sprijinit de el.

Santinelele îi m ăsurau din priviri pe Ianthe şi pe nobili. Tamlin

fusese m ereu unul dintre ei - luptase

Până acum. Până la Hybern. Până să-i aducă pe m onştrii străini înaintea lor. Până să aducă o Mare Preoteasă intrigantă în faţa lor. C ând dădu biciul în spate, Tamlin se uită la noi, la m âna pe care Lucien şi-o pusese pe braţul m eu ca să m ă echilibreze. Pocnetul puternic se auzi prin barăci, prin conac şi chiar prin

fundaţia curţii atunci când spintecă aerul.

pen tru ei.

CAPITOLUL

9

Ianthe nu terminase.

O ştiam şi m -am pregătit pentru asta. Ea nu fugi înapoi la tem ­

plul ei, aflat la

în schimb, rămase acasă, profitând de şansa de a se apropia de

Tamlin. Ea credea că dobândise o poziţie solidă, că declaraţia ei

de dreptate servită de capătul însângerat al biciului nu fusese decât o ultim ă palm ă peste faţa gărzilor care urmăreau.

Şi când bărbatul atârnase moale din legături, când ceilalţi veniseră

să-l dezlege cu grijă, Ianthe nu făcuse decât să-i conducă pe cei din Hybern şi pe Tamlin în conac, pentru masa de prânz. Dar eu răm ă­

sesem la barăci, având grijă de santinela care gemea, ducând bolurile cu apă însângerată în timp ce vindecătoarea îl pansa în linişte. D upă câteva ore, Bron şi H art m ă escortară personal spre conac. Le-am m ulţum it spunându-le pe num e şi m i-am cerut scuze că nu reuşisem să împiedic uneltirile lui Ianthe sau pedeapsa nedreptă a prietenului lor. Le-am vorbit sincer, pocnetul biciului încă răsunân- du-m i în urechi.

Apoi ei rostiră cuvintele pe care le aşteptam. Şi lor le părea rău că nu făcuseră nimic.

Nu doar astăzi. însă vânătăile dispăreau acum - în sfârşit. Se refereau la celelalte incidente. Dacă i-aş fi rugat, m i-ar fi dat cuţitele lor ca să le tai gâturile.

câţiva kilom etri distanţă.

în seara urm ătoare, m ă grăbeam spre camera m ea ca să mă

schimb pentru cină când Ianthe acţionă din nou.

Trebuia să ne însoţească spre zid dimineaţă.

Ea şi Tamlin. Dacă noi toţi trebuia să formăm un front comun, aşa cum decla­

rase la cină, atunci îşi dorea să vadă şi ea zidul. Nobililor din H ybern nu le păsa, dar Jurian îm i făcu un sem n cu

ochiul, ca şi când şi el ar fi văzut jocul în desfăşurare.

M i-am făcut bagajele în seara aceea.

Alis intră chiar înainte de culcare, ţinând un al treilea pachet.

- De vreme ce este o călătorie mai lungă, ţi-am adus provizii.

Chiar dacă Tamlin ni se alătura, erau prea m ulţi oam eni ca să-i

leleporteze direct. Aşadar, aveam să călătorim aşa cum o mai făcusem, pe po r­

ţiuni - câţiva kilom etri deodată. Alis lăsă pachetul pe care îl pregătise lângă al meu, luă peria de

pe m ăsuţa de toaletă şi îm i făcu

din faţa ei.

sem n să m ă aşez pe băncuţa tapiţată

M -am supus. Pentru câteva m inute, îmi perie părul în linişte,

după care spuse:

- Când ai să pleci mâine, am să plec şi eu.

Am privit-o în oglindă.

- Nepoţii mei şi-au făcut bagajele şi poneii sunt pregătiţi să ne

ducă înapoi pe teritoriul Regatului Verii, în sfârşit. A trecut prea m ult

timp de când m i-am văzut casa, zise ea, deşi ochii îi străluceau.

- Cunosc sentim entul, fu tot ce i-am spus.

- îţi doresc să-ţi fie bine, doam nă, spuse Alis lăsând peria şi în ­

cepând să-mi împletească părul la spate. Pentru tot restul zilelor

laie, indiferent de cât de lungi ar fi, îţi doresc num ai bine. Am lăsat-o să-mi term ine de împletit cosiţa şi apoi m -am întors

ca să îi prind degetele subţiri în ale mele.

- Să nu-i spui niciodată lui Tarquin cât de bine m ă cunoşti.

Ea ridică din sprâncene.

- Există un rubin de sânge cu numele m eu pe el, am lămurit-o eu.

Până şi pielea ei ca de coajă de copac păru să se albească. Price­ puse că eram inamica vânată a Regatului Verii. Num ai m oartea mea ar fi fost acceptată drept plată pentru crimele mele. Alis îmi strânse mâna. - Cu sau fără rubine de sânge, vei avea m ereu o prietenă în Regatul Verii. Am înghiţit în sec.

- Şi tu vei avea m ereu una în regatul meu, i-am promis eu.

Ştia

la care regat m ă refeream şi nu părea speriată.

Santinelele nu se uitau la Tamlin şi nici m ăcar nu îi vorbeau, decât dacă era absolut necesar. Bron, H art şi alţi trei urm au să ne însoţească. Ei m ă zăriseră verifîcându-1 pe prietenul lor înainte de

răsărit - un gest de bunătate pe care ştiam că niciunul dintre ceilalţi nu îl făcuse. Teleportarea semăna cu mersul prin noroi. De fapt, puterile mele deveniseră mai m ult o povară decât un ajutor. înainte de amiază,

m -a cuprins o durere groaznică de cap

parte a călătoriei am eţită şi dezorientată, în tim p ce ne-am telepor-

tat de nenum ărate ori. Am ajuns şi am instalat tabăra într-o linişte aproape totală, încet şi ruşinată, am cerut să îm part un cort cu Ianthe şi nu cu Tamlin, părând nerăbdătoare să dreg situaţia cauzată de biciuire, însă am făcut-o mai m ult ca să-l cruţ pe Lucien de atenţia ei, decât ca să-l ţin la distanţă pe Tamlin. Cina era pregătită şi am m âncat, saltelele fură întinse, iar Tamlin le ordonă lui Bron şi lui H art să

şi m i-am petrecut ultim a

stea prim ii de veghe. Să stau întinsă lângă Ianthe fără să-i tai gâtul era un exerciţiu de răbdare şi autocontrol.

Dar, ori de câte ori cuţitul de sub perna m ea păru să-i şoptească numele, îmi am inteam de prietenii mei - de familia mea, care era în viaţă şi se vindeca în Nord.

nenum ărate ori num ele în tăcere şi pe întu­

neric. Rhysand. Mor. Cassian. Amren. Azriel. Elain. Nesta.

Le-am repetat de

atât de însângeraţi şi

de răniţi. M -am gândit la strigătul lui Cassian când aripile îi fuse­ seră sfâşiate; la am eninţarea lui Azriel la adresa regelui în tim p ce avansa spre Mor. La Nesta, care se împotrivise la fiecare pas în drum spre Cazan.

răsplata

personală.

Se crăpă de ziuă, iar eu tot m -am trezit strângând ţitului şi l-am scos când m -am ridicat, privind-o de (easa adormită.

Gâtul ei catifelat părea să strălucească în soarele dim ineţii care pătrundea prin clapele cortului. Am cântărit cuţitul în mână.

Nu eram sigură că mă născusem cu puterea de a ierta terorile în­ durate de cei pe care îi iubeam. De mine nu-m i păsa - nici pe departe la fel de mult, dar în adâncul meu era o voinţă fundamentală de oţel, care nu se putea îndoi sau ruina în situaţia asta. Nu suportam ideea de a-i lăsa pe oamenii aceia să scape după tot ce făcuseră. Ianthe deschise ochii, turcoazul fiind la fel de limpede ca dia­ dema ei aruncată, şi se uită direct la cuţitul din m âna mea şi apoi la chipul meu.

- Nu poţi să fii prea precaută când îm părţi tabăra cu inamicii, am spus eu.

m ânerul cu­ sus pe preo-

M -am gândit cum îi văzusem ultim a dată,

Ţelul

m eu

era

mai

im portant

decât

răzbunarea

şi

Aş fi putut jura că în privirea ei licări ceva asem ănător fricii.

- H ybernul nu este inam icul nostru, spuse ea, respirând cam sacadat.

D upă paloarea ei, când am părăsit cortul, m i-am dat seama că

răspunsul meu, zâmbetul, avusese efectul scontat.

t-Ţi

Lucien şi Tamlin le arătară gemenilor unde era crăpătura din zid. Şi, ca şi în cazul prim elor două, îşi petrecură câteva ore stu- diind-o, continuând să fie atenţi la terenul înconjurător. De data asta, am rămas aproape şi i-am urm ărit, prezenţa m ea fi­ ind considerată oarecum neameninţătoare, dacă nu o pacoste. Ne

jucaserăm micile jocuri de putere, stabiliserăm că aş fi putut să muşc dacă mi-aş fi dorit, dar că aveam să ne tolerăm unii pe ceilalţi.

- Aici, îi şopti Brannagh lui Dagdan şi-i arătă din bărbie deschi­

zătura invizibilă. Singurele sem ne erau copacii diferiţi: pe partea noastră, erau de un verde primăvăratic, proaspăt şi strălucitor. Pe partea cealaltă,

erau întunecaţi, masivi şi se îndoiau uşor din cauza căldurii - în mijlocul verii.

- Prim a era mai bună, zise Dagdan.

Eu m -am aşezat pe un mic bolovan, cojind un m ăr cu un cuţitaş.

- Şi mai aproape de coasta vestică, îi mai spuse surorii gemene.

- Asta e mai aproape de continent - de strâmtoare. Am tăiat adânc m ărul, scoţând o bucată de pulpă albă.

- Da, dar am avea mai m ult acces la proviziile Marelui Lord.

Lordul era acum plecat cu Jurian, căutând o mâncare mai săţioasă decât sendvişurile pe care le împachetaserăm. Ianthe se dusese la un pârâu din apropiere ca să se roage, iar eu nu ştiam unde erau Lucien

şi santinelele. îmi fu şi mie mai uşor când am băgat felia de m ăr în gură şi am zis:

- Eu spun să o alegeţi pe asta.

Ei se întoarseră spre mine, Brannagh rânjind, iar Dagdan ridi­

când din sprâncene.

- Ce ştii tu despre aşa ceva? întrebă Brannagh.

Am ridicat din um eri şi am tăiat o altă bucată de măr.

- Voi doi vorbiţi mai tare decât vă daţi seama.

Fraţii se încruntară unul la celălalt. Erau m ândri, aroganţi şi cruzi. îi studiasem în ultimele două săptămâni.

- Dacă nu vreţi să riscaţi ca toate celelalte regate să aibă tim p să

se adune şi să vă intercepteze înainte să puteţi traversa spre strâm ­

toare, aş alege-o pe asta. Brannagh îşi dădu ochii peste cap. Am continuat să turui, plictisită:

- Dar ce ştiu eu? Voi doi v-aţi ascuns o insuliţă timp de cinci sute

de ani. în m od clar ştiţi mai multe decât m ine despre Prythian şi

armatele în mişcare.

- Asta nu are legătură cu armatele, deci sper că ai să-ţi ţii gura

până când o să avem nevoie de tine, spuse Brannagh printre dinţi. Am pufnit.

- Vrei să spui că scopul prostiei ăsteia nu este să găsiţi un loc prin

( are să treceţi prin zid şi să folosiţi Cazanul ca să vă transportaţi şi

armatele aici? Ea râse, aruncându-şi pletele negre peste umăr.

- Rolul Cazanului nu este să transporte armatele de soldaţi, ci să

iclacă lumile, să distrugă zidul hidos şi să ne revendice natura. Eu m i-am încrucişat picioarele.

- Cu o arm ată de zece mii, nu cred că aţi avea nevoie de niciun

obiect magic

care să vă facă treaba m urdară.

- Arm ata noastră e de zece ori mai mare, fato! spuse dispreţuitor

brannagh. Şi de două ori mai num eroasă dacă îi punem la socoteală

po aliaţii noştri din Vallahan, M ontesere

şi Rask.

1)ouă sute de mii. M ama să ne salveze!

- Cu siguranţă aţi fost ocupaţi în ultimii ani. I-am studiat, deloc

■rii imidată. De ce nu aţi atacat când A m arantha avea insula? Pe atunci, regele nu găsise Cazanul, în ciuda anilor de căutări şi (•.la i-a servit scopurilor de a o lăsa să vadă cum i-am putea distruge pe oam enii ăştia. Şi i-a m otivat pe aliaţii noştri de pe continent să 111 se alăture, ştiind ce îi aşteaptă.

Am term inat m ărul şi am aruncat cotorul în pădure. Ei îl priviră

zburând ca doi câini de vânătoare care

urm ăreau un fazan.

- Aşadar, toţi vor veni aici? Trebuie să o fac pe gazda pentru atât

de m ulţi soldaţi?

- A rm ata noastră se va ocupa de Prythian înainte de a se uni cu

celelalte. Com andanţii noştri se pregătesc pentru asta chiar acum.

- Probabil credeţi că e posibil să pierdeţi, dacă vă deranjaţi să

folosiţi Cazanul ca să vă ajute să câştigaţi.

- Cazanul este şansa noastră. Va curăţa din nou lumea asta.

Am ridicat din sprâncene cu un cinism lipsit de respect.

- Şi aveţi nevoie exact de locul ăsta ca să îl dezlănţuiţi?

- Locul ăsta, spuse Dagdan cu o m ână pe m ânerul săbiei, există

deoarece o persoană sau un obiect de m are putere a trecut prin el.

Cazanul va analiza gaura deja făcută şi o va m ări până când zidul se va prăbuşi de tot. Este un proces atent, complex şi pe care nu cred

că m intea ta de m uritoare poate să-l înţeleagă.

- Probabil. Deşi m intea asta de m uritoare a reuşit să dezlege

ghicitoarea A m aranthei şi să o distrugă. Brannagh se întoarse din nou spre zid.

- De ce crezi că Hybernul a lăsat-o să trăiască atât de m ult în

ţinuturile acestea? Era mai bine să aibă pe altcineva care să-i facă treburile murdare.

+•

Aveam ceea ce-mi trebuia.

Tamlin şi Jurian erau încă plecaţi la vânătoare, nobilii erau ocu­ paţi, iar eu trim isesem santinelele să-mi mai aducă apă, pretinzând

că unele vânătăi m ă mai dureau şi că voiam să fac o compresă pen­

tru ele. Ei păruseră foarte supăraţi. Nu pe mine, ci pe cel care îmi făcuse

vânătăile, care o alesese pe Ianthe înaintea lor şi Hybernul înaintea

onoarei şi a poporului.

Adusesem trei pachete, dar îmi trebuia doar unul, cel în care împachetasem la loc şi cu grijă noile provizii din partea lui Alis, acum ascuns lângă tot ce anticipasem că aveam nevoie ca să mă îndepărtez de ei şi să plec. Cel pe care îl luam preventiv cu mine în loate călătoriile spre zid. Iar acum Ştiam cifrele şi aveam un scop, o locaţie clară şi numele terito­ riilor străine. Dar, mai m ult decât atât, aveam un popor care îşi pierduse cre­ dinţa în M area Preoteasă. Aveam santinelele care începeau să se răzvrătească îm potriva Marelui lor Lord. Şi, prin urmare, îi aveam

pe nobilii din H ybern care se îndoiau de

Pregătisem regatul acesta să cadă. Nu din cauza arm atelor străine, ci a conflictelor interne. Şi trebuia să hu departe înainte să se întâmple. înainte ca ultim a parte a planului m eu să aibă efect. G rupul urm a să se întoarcă fără m ine şi, ca să m enţină iluzia puterii, Tamlin şi Ianthe aveau să m intă în privinţa destinaţiei mele. Şi poate că, după o zi sau două, una dintre santinele avea să dez­ văluie ştirea, o capcană întinsă cu grijă pe care i-o fixasem în m inte i a pe una dintre cursele mele. I ugisem ca să-mi salvez viaţa, după ce fusesem aproape ucisă de prinţul şi de prinţesa din Hybern. îi sădisem în m inte imaginile 1 1 upului m eu brutalizat, semnele confirm ând stilul pe care Dagdan a Brannagh deja şi-l dezvăluiseră. Ar fi descris cu detalii cum mă liniase să scap înainte de a fi fost prea târziu. Cum fugisem să-mi ■alcoz viaţa când Tamlin şi Ianthe refuzaseră să intervină, să-şi rişte alianţa cu Hybernul.

puterea aliaţilor lor aici.

Şi când santinela ar fi divulgat adevărul, incapabilă să mai tacă «lupa ce văzuse cum soartea mea jalnică era ascunsă de Tamlin şi

Ianthe, tot aşa cum Tamlin îi luase apărarea lui Ianthe în ziua în

- ai e fusese biciuit gardianul

D

upă ce ar fi descris ce îmi făcuse H ybernul mie, Distrugătoarea

Blestemului, noua binecuvântată de Cazan, înainte să fug ca să mă

salvez

N u avea să mai existe nicio alianţă pentru că nicio santinelă şi

niciun cetăţean din regat nu ar mai fi rămas alături de Tamlin sau Ianthe după asta. D upă ce păţisem eu. Am intrat în cort ca să-mi iau sacul, cu paşi uşori şi rapizi. As­ cultând şi abia respirând, am scrutat tabăra şi pădurea. După alte câteva secunde, am luat centura cu cuţitele lui Tamlin, de unde le lăsase în cortul lui. L-ar fi încurcat când ar fi folosit arcul şi săgeţile, îmi explicase el dimineaţă. Le-am simţit greutatea considerabilă când m i-am aşezat-o de-a

curmezişul pieptului. Cuţite de luptă illyriene. Acasă. Plecam acasă. Nu m -am deranjat să privesc înapoi spre tabără când m -am furi­ şat către pădurea din nord. Dacă m -aş fi teleportat fără să m ă opresc între sărituri, aş fi ajuns la poalele dealului într-o oră şi aş fi dispărut printr-una dintre peşteri la scurt timp după aceea. Am înaintat vreo sută de m etri în pădure înainte să mă opresc. L-am auzit prim a dată pe Lucien.

- Retrage-te!

O femeie râse încet. Sunetul mă făcu să înţepenesc şi să îngheţ. îl mai auzisem - în amintirile lui Rhysand. Trebuia să merg în continuare. Oricât de oribil ar fi fost, erau distraşi. Să merg în continuare, să merg în continuare, să merg în

continuare.

- Credeam că ai să m ă cauţi după Ritual, spuse m ieros Ianthe.

Nu aveau cum să fie la o distanţă mai m are de zece m etri în p ă­ dure. Destul de departe, încât să nu-m i audă prezenţa, dacă aş fi fost destul de tăcută.

- Am fost obligat să împlinesc Ritualul, izbucni Lucien. Ce s-a întâm plat în seara aceea nu este ce m i-am dorit, crede-mă!

- Ne-am distrat, noi doi.

- Acum am o parteneră.

Pregătisem to­

tul să cadă; încetasem demult să m ă simt vinovată sau să m ă îndoiesc de planurile mele. Nu acum, când Alis era plecată, în siguranţă.

Fiecare secundă era bătaia clopotului m orţii mele.

Şi totuşi

şi totuşi

-

Nu te porţi aşa cu Feyre.

0

am eninţare subtilă.

-

Te înşeli.

- Da? Crengile şi frunzele trosniră, ca şi când l-ar fi încercuit. Tu ai atins-o peste tot.

m ult gelozia

cu fiecare ocazie în care găsisem m oduri prin care să îl fac pe Lucien sa mă atingă în prezenţa ei şi a lui Tamlin.

îm i făcusem treaba prea bine, îi provocasem prea

- N u mă atinge! m ârâi el.