Sunteți pe pagina 1din 778

TOTUL SE JNţAMPLA

CU UN MOTIV

Şl AL PlEIRll
SERIA
REGATU L S P IN IL O R
I AL T R A N D A F IR ILO R
m v o lu m u l 3

MAAS
A UTOAREA SERIEI
TRONUL DE CLEŞTAR
DOAR TU POŢI DECIDE
CE TE POATE DISTRUGE!

„Unele alianţe sunt încă periculoase - să recrutezi m onştri


pentru a lupta îm potriva m onstruosului va fi m ereu o provo­
care riscantă iar agenţii dubli sunt numeroşi. Războiul este
întreţesut cu poveştile romantice ale personajelor secundare,
aducând laolaltă oam eni din ţinuturi îndepărtate."
Kirkus Reviews

9786060061625
Feyre s-a întors în Regatul Prim ă­
verii, hotărâtă să obţină noi informaţii
despre manevrele lui Tamlin şi despre
plânurile acestuia de a-i invada şi de a-i
supune pe cei din Prythian.
i Dar, ca să-şi atingT^un asem e­
ni nea scop, este nevoită să joace un joc
” extrem de periculos şi de viclean. Un
singur pas greşit i-ar putea fi fatal nu
|o a r lui Feyre, ci şi poporului acesteia.
Im in e n ţa războiului o obligă să aleagă

r repede în care dintre Marii Lorzi poate


■ avea încredere şi să-şi caute aliaţi în cele
mai nebănuite ţinuturi.

■«Ar
SARAH J. MAAS este autoarea
seriei bestseller Regatul spinilor şi al
trandafirilor, din cuprinsul căreia fac
parte volumele Regatul spinilor şi al
trandafirilor, Regatul ceţii şi al furiei,
Regatul aripilor şi alpieirii şi Regatul spi­
nilor şi al trandafirilor-cartea de colorat.
Ocupă locul 1 în clasamentul reali­
zat de New York Times pentru cele mai
binFTândute cărţi.
Este, de asemenea, autoarea seriei de
succes Tronul de cleştar, incluzând volu­
mele: Tronul de cleştar; Diamantul de
la miezul nopţii, Moştenitoarea focului,
Regina umbrelor, Imperiul furtunilor.
Originară din New York, locuieşte,
în prezent, în Pennsylvania, îm preună
cu familia şi câinele său devotat.

Ilustraţiile de pe copertă
@A drian D adich, 2017 (personajul fem inin)
@ fedorm enshenin/ G etty Im ages (m unţi)
C oncepţia originală p e n tru copertă: Katie Everson
şi John C ande
Seria Regatul spinilor şi al trandafirilor
Regatul spinilor şi al trandafirilor
Regatul cetii şi al furiei

Seria Tronul de cleştar


Tronul de cleştar
Diamantul de la miezul nopţii
Moştenitoarea focului
Regina umbrelor
Imperiul furtunilor
SARAH J. MAAS

REGATUL
ARIPILOR
SI AL PlEIRll
volumul 3
din SERIA

REGATUL SPINILOR
SI
5 AL TRANDAFIRILOR
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României
MAAS, SARAH J.
Regatul aripilor şi al pieirii / Sarah J. Maas; trad. de Andra-Elena Agafiţei prin
Lingua Tradom. - Bucureşti: RAO Distribuţie, 2018
ISBN 978-606-006-162-5

I. Agafiţei, A ndra Elena (trad.)

821.111

RAO Distribuţie
Str. Bârgăului nr. 9-11, sector 1, Bucureşti, România
www.raobooks.com
wrew.rao.ro

Sarah J. Maas
A C ourt o f Wings a n d R uin
Copyright © 2015 by Sarah J. Maas
Publicat prin înţelegere cu Bloomsbury Publishing Inc.
Toate drepturile rezervate

Traducere din limba engleză


Andra-Elena Agafiţei
prin Lingua Tradom

© Editura RAO, 2015


pentru versiunea în limba rom ână

2019

ISBN 978-606-006-162-5
P entru Josh şi A nnie...
Un dar. Totul.
sât

(F R yM lA N
RHYS/lND
Cu doi ani înaintea Zidului

Bâzâitul m uştelor şi ţipetele supravieţuitorilor luaseră de m ult


locul răsunătoarelor tobe de război.
Trupurile lipsite de viaţă ale oam enilor şi ale creaturilor Fae, îm ­
prăştiate pe câm pul de luptă, erau separate, pe alocuri, doar de aripile
Irânte, care se înălţau spre cerul cenuşiu sau de hoitul vreunui cal.
în ciuda norilor grei, m irosul avea să devină foarte curând de
nesuportat, din cauza căldurii. Muştele, p en tru care nu conta dacă
leşurile erau ale oam enilor sau ale u n o r Fae, se plim bau deja peste
ochii care priveau către zări, fară să clipească.
Am păşit cu grijă pe câm pul odată înverzit, atent la steagurile pe
jumătate îngropate în noroi şi sânge închegat. A m făcut u n efort
imens ca să n u -m i târâi aripile peste m orţi şi arm uri. Cu m ult în a­
inte de sfârşitul m ăcelului, şi eram deja epuizat.
îm i petrecusem ultim ele ore luptând ca şi m uritorii de lângă
mine: cu sabia, cu pum nii, încercând să-m i m enţin concentrarea la
i ote maxim e. Nu cedasem în faţa legiunilor Ravenniei - ore în şir,
Ilăstrasem rândurile p en tru că aşa îm i com andase tatăl m eu şi, pen-
l i u că ştiam că asta trebuia să fac, ezitarea ar fi fost lovitura finală
dată rezistenţei noastre, şi aşa dezbinate.
Fortăreaţa care se ivea în spatele m eu era prea preţioasă p en tru
aii cedată Loialiştilor. Şi asta n u doar datorită poziţionării în inim a
continentului, ci şi p en tru rezervele pe care le adăpostea, p en tru
forjele care fum egau zi şi noapte în partea vestică, în care se trudea
p en tru aprovizionarea forţelor noastre.
Fum ul forjelor se am esteca acum cu cel al rugurilor deja aprinse
în spatele m eu în tim p ce continuam să m erg, studiind chipurile
m orţilor. M -am gândit să trim it soldaţii care puteau să facă faţă
situaţiei şi să revendice arm ele celeilalte arm ate. Aveam o prea dis­
perată nevoie de ele ca să ne pese de onoare. C u atât m ai m ult cu cât
cealaltă tabără n u se deranja cu aşa ceva.
încrem enit... câm pul de luptă părea încrem enit în com paraţie
cu m ăcelul şi haosul care încetaseră în cele din u rm ă acum câteva
ore. Soldaţii Loialişti se retrăseseră în loc să se predea, lăsându-şi
m orţii p rad ă ciorilor.
Am ocolit u n cal căzut, în ai cărui ochi frum oşi, larg deschişi, se
putea citi groaza şi ale cărui coaste însângerate erau pline de muşte.
C ălăreţul răsucit sub el era aproape decapitat. N u din cauza vreunei
lovituri de sabie. Nu, rănile adânci erau lăsate de nişte gheare.
Ei nu aveau să cedeze cu uşurinţă. Regatele şi teritoriile care îşi
doreau sclavii lor u m ani n u ar fi pierdut războiul acesta decât dacă
nu ar fi avut de ales. Şi chiar şi atunci... Aflaserăm pe pielea noastră,
foarte devrem e, că nu respectau regulile vechi şi ritualurile de luptă.
Cât despre teritoriile fae care luptau alături de războinicii m uritori...
Trebuia să fim striviţi ca nişte vierm i.
Cu m âna acoperită de sângele m eu şi al altora, am alungat o
m uscă ce îm i bâzâia la ureche.
C rezusem dintotdeauna că m oartea avea să fie u n fel de în to ar­
cere paşnică acasă - un cântec de leagăn dulce şi trist, care să m ă
conducă spre orice m -ar fi aşteptat după aceea.
M -am ghem uit cu un bocanc pe catargul unui stegar loialist,
m u rd ărin d cu noroiul înroşit porcul m istreţ brodat pe steagul de
culoarea sm araldului.
M ă întrebam acum dacă nu cum va acel cântec de leagăn al m o r­
ţii n u era decât bâzâitul muştelor, şi nu unul m inunat. Dacă m uştele
şi vierm ii erau doar servitorii m orţii.
C âm pul de luptă se întindea spre orizont în toate direcţiile, mai
puţin spre fortăreaţa din spatele meu.
Trei zile îi respinseserăm ; trei zile luptaserăm şi m uriserăm aici.
D ar răm ăsesem pe poziţii. A dunasem oam eni şi creaturi Fae de
nenum ărate ori, refuzasem să las loialiştii să pătrundă, chiar şi
atunci când ne loviseră a doua zi flancul drept, încă fragil, dar cu
Irupe noi.
îm i folosisem puterea până ce am sim ţit că nu-m i m ai răm ăsese
decât fum în vene, iar apoi apelasem la pregătirea m ea illyriană până
când nu m ai ştiusem decât să-m i rotesc scutul şi să lovesc cu sabia,
până când nu m ai ştiusem ce să fac îm potriva hoardelor.
O aripă illyriană, pe jum ătate sfârtecată, ieşea dintr-o grăm adă
de stârvuri de M ari Fae, ca şi când fusese nevoie de toţi şase ca să-l
doboare pe războinic. Ca şi când i-ar fi luat pe toţi cu el.
Inim a îm i bătea cu putere în tru p u l lovit în tim p ce dădeam la o
parte grăm ada de cadavre.
întăririle sosiseră la răsăritul celei de-a treia şi ultim e zile, tri­
mise de tatăl m eu după ce îi cerusem ajutorul. M ă pierdusem prea
mult în iureşul luptei ca să observ câţi alţii n u făceau parte din u n i­
tatea illyriană, m ai ales când atât de m ulţi folosiseră pietre Siphon.
Dar în orele scurse după ce ne salvaseră pielea şi schim baseră
soarta luptei, n u -m i zărisem niciunul dintre fraţi p rintre cei vii.
Nici m ăcar n u ştiam dacă Azriel sau Cassian luptaseră pe câmp.
Era p u ţin probabil ca prim ul să o fi făcut, de vrem e ce tatăl m eu
il ţinea aproape p en tru spionaj, dar Cassian... Cassian ar fi p u tu t să
reintre în luptă. L-aş fi crezut în stare pe tata să-l transfere pe
( ussian în tr-o unitate cu foarte m ari şanse să fie m ăcelărită. Aşa
u i m o păţise şi acesta, care abia plecase şchiopătând m ai devrem e
de pe câm pul de luptă.
Degetele însângerate şi dureroase m i-au in trat în arm ura îndoită
şi în carnea rigidă când de pe soldatul illyrian căzut am dat la o
parte ultim ul cadavru de M ari Fae.
Părul negru, pielea măslinie... Ca ale lui Cassian.
în să n u al lui C assian era chipul gri ca m o artea, h o lb ân d u -se
la cer.
R espiram greoi, plăm ânii încă m ă dureau din cauza urletelor şi
buzele îm i erau uscate şi crăpate.
Aveam nevoie disperată de apă, dar în apropiere, alte două aripi
illyriene ieşeau din grăm ada de m orţi spre care m -am dus îm pleti-
cindu-m ă, lăsându-m i m intea să hoinărească in tr-u n loc întunecat
şi liniştit când m i-am îndreptat gâtul răsucit ca să m ă uit la chipul
de sub casca simplă.
Nu era al lui.
M i-am făcut loc p rin tre cadavre spre un alt illyrian.
Apoi, spre altul. Şi spre altul.
Pe unii îi cunoşteam . Pe alţii, nu. C âm pul de luptă se întindea
m ult sub cer.
K ilom etru du p ă kilom etru. Un regat al m orţilor în putrefacţie.
Şi-am tot căutat.
PARTEA ÎNTÂI

PRlNŢEŞ/1 DIN C/TRRION


CAPITOLUL
1

Feyre

Tabloul era o iluzie.


O iluzie veselă şi drăguţă, plină de boboci de un roz palid şi raze
de soare imense.
Studiul leneş al grădinii de trandafiri care se ivea dincolo de fe­
restrele deschise ale atelierului m eu îl începusem cu o zi în urm ă.
Printre m ărăcini şi frunze lucioase, verdele m ai intens al dealurilor
se rostogolea în depărtare, la orizont.
Era o prim ăvară nesfârşită, neobosită.
Dacă aş fi pictat u n tablou cu priveliştea spre curte, aşa cum
sim ţisem , aş fi făcut-o cu spini sfâşietori, cu flori care sufocau lu ­
m ina soarelui p en tru plantele m ai mici decât ele şi dealuri nesfârşite
mânjite de sânge.
însă fiecare m işcare a pensulei pe pânza lată era calculată; toate
petele şi spiralele de culori am estecate erau m enite să redea nu doar
prim ăvara idilică, ci şi o bună dispoziţie. N u eram prea bucuroasă,
dar, din fericire, m ă vindecam , în sfârşit, de ororile pe care le dez-
văluiam cu grijă.
C redeam că, în ultim ele săptăm âni, îm i cizelasem co nduita pe
cât de com plicat pictam tablourile. C redeam că, dacă aş fi ales să
mă înfăţişez cum îm i doream cu adevărat, aş fi fost îm podobită cu
gheare sfâşietoare şi m âini care i-ar fi sugrum at pe cei care se aflau
acum în com pania mea. Aş fi lăsat holurile aurite pătate de roşu.
D ar încă nu.
încă nu, îm i spuneam cu fiecare m işcare a pensulei, cu fiecare
m işcare făcută în ultim ele săptăm âni. R ăzbunarea im ediată nu ar fi
folosit n im ănui şi la nim ic, poate cel m ult furiei mele clocotitoare.
C hiar dacă, de fiecare dată când le vorbeam , o auzeam pe Elain
suspinând în tim p ce era băgată cu forţa în Cazan. C hiar dacă, de
fiecare dată când îi priveam , o vedeam pe N esta îndreptându-şi
degetul ca o p rom isiune a m orţii spre Regele H ybernului. C hiar
dacă, de fiecare dată când îi m iroseam , nările m i se um pleau din
n o u de izul sângelui lui Cassian vărsat pe pietrele negre ale castelu­
lui din oase. Pensula m i se rupsese între degete.
O rupsesem în două, m ânerul gălbui fiind distrus iremediabil.
înjurând în şoaptă, m -am uitat spre uşi şi ferestre. Locul acesta era
prea plin de priviri indiscrete ca să risc să o arunc în coşul de gunoi.
Am privit, cu atenţie, peste tot în jurul meu, ca să văd cine era sufi­
cient de aproape să m ă vadă, să m ă spioneze. N -am găsit pe nim eni.
M i-am în tin s b raţele în faţă, cu o ju m ătate de pen su lă în fie­
care m ână.
Pentru o clipă, m i-am permis să văd dincolo de strălucirea care-mi
ascundea tatuajul de pe m âna şi antebraţul drept. însem nele inim ii
mele adevărate. Adevăratul m eu titlu.
M area D oam nă a Regatului Nopţii.
G ândul fugar facu pensula ruptă să izbucnească în flăcări.
Focul nu m ă arse, chiar dacă devoră lemnul, pensula şi vopseaua.
D upă ce nu m ai răm ase decât fum şi cenuşă, am chem at un vânt
care mi le-a m ătu rat de pe palm e şi le-a scos pe ferestrele deschise.
Ca m ăsură de precauţie, am invocat o briză din grădină ca să
şerpuiască p rin cam eră şi să spulbere fuioarele de fum răm ase şi
să o um ple cu m irosul prăfuit şi sufocant al trandafirilor.
Poate du p ă îndeplinirea sarcinii mele aici, aveam să ard din te­
melii şi conacul acesta, începând cu trandafirii.
Cele două siluete care se apropiau îm i captară atenţia, iar eu am
înşfăcat o altă pensulă şi am înm uiat-o în cea m ai apropiată pată de
vopsea, coborând capcanele întunecate pe care le ridicasem în jurul
cam erei ca să m ă avertizeze de prezenţa vizitatorilor.
Lucram Ia felul în care lum ina soarelui cădea pe nervurile unei
petale de trandafir, încercând să nu m ă gândesc la cum o văzusem
odată pe aripile illyriene, când uşile se deschiseră.
Am pretins că sunt absorbită de m unca m ea aducându-m i un
pic um erii în faţă şi înclinându-m i capul. Şi m -am prefăcut şi m ai
m ult când m -am uitat încet peste um ăr, de parcă efortul de a m ă
desprinde de tablou era adevărat.
însă lupta am dat-o cu zâm betul pe care m -am forţat să-l afişez
pe chip şi în privire - ochii fiind singurii care indicau un zâm bet
sincer. Exersasem în oglindă. De nenum ărate ori.
Aşadar, pielea din ju ru l ochilor m i se încreţi cu uşurinţă când
i-am zâm bit discret şi totuşi fericit lui Tamlin.
Lui Lucien.
- îm i pare rău că te întrerup, spuse Tamlin, studiindu-m i chipul
în căutarea um brelor cărora le cedam din când în când, a celor pe
care le foloseam ca să-l ţin la distanţă când soarele apunea dincolo de
dealuri. D ar credeam că poate vrei să te pregăteşti pentru întâlnire.
M -am forţat să înghit şi să cobor pensula, neliniştită şi nesigură
aşa cum fusesem în u rm ă cu m ult tim p.
- Este... ai vorbit cu Ianthe? C hiar vine?
încă n u o văzusem pe M area Preoteasă care îm i trădase surorile
H ybernului, care ne trădase H ybernului.
Şi chiar dacă rapoartele rapide şi neclare pe care R hysand m i le
trim isese p rin legătura de îm perechere m ă m ai liniştiseră... Ea era
responsabilă p en tru ce se întâm plase în u rm ă cu câteva săptăm âni.
Lucien fu cel care răspunse, uitându-se cu atenţie la tabloul meu,
ca şi când acesta ar fi avut dovada pe care ştiam că o căuta.
- Da. Ea... a avut motivele ei şi este dispusă să ţi le explice.
Poate şi motivele p entru care punea m âna pe orice m ascul îi plă­
cea, fie că ei voiau sau nu şi de ce procedase aşa cu Rhys şi cu Lucien.
M -am întrebat ce părere avea cu adevărat Lucien despre asta şi
despre faptul că victim a prieteniei ei cu H ybernul ajunsese să fie
p arten era lui. Elain.
N u vorbisem despre Elain decât o singură dată, după ziua în ­
toarcerii mele.
„în ciuda a ceea ce a insinuat Jurian despre m odul în care
R hysand o să le trateze pe surorile mele, îi spusesem eu, în ciuda
naturii Regatului Nopţii, ei nu au să le rănească aşa pe Elain sau pe
Nesta - nu încă. R hysand are la dispoziţie m o d u ri m ai creative p rin
care să le facă rău.“
Lucien încă părea să se îndoiască de asta.
Dar, pe de altă parte, şi eu insinuasem prin propriile-m i „pier­
deri" de m em orie că poate nu avusesem parte de aceeaşi creativitate
sau amabilitate.
U şurinţa cu care crezuseră că R hysand ar fi forţat vreodată pe
cineva... A m adăugat insulta pe extrem de lunga listă cu lucruri
p en tru care trebuia să-m i iau revanşa.
Am lăsat jos pensula şi m i-am scos şorţul stropit de vopsea, punân-
du-1 cu grijă pe scaunul pe care stătusem deja cocoţată de două ore.
- M ă duc să m ă schim b, am şoptit şi m i-am aruncat peste um ăr
coada despletită.
Tam lin dăd u aprobator din cap, u rm ărin d u -m i fiecare m işcare
în tim p ce m -am apropiat de ei.
- Este frum os tabloul.
- Nu este nici pe departe term inat, am spus eu, aducând-o la
suprafaţă pe fata care se ferea de laude şi de com plim ente, care îşi
dorea să treacă neobservată. încă-i vraişte.
La drept vorbind, era u n a dintre cele m ai bune lucrări ale mele,
chiar dacă num ai eu îi observam lipsa de spirit.
- C red că toţi suntem , spuse Tam lin schiţând u n zâmbet.
M i-am înfrânat im pulsul de a-m i da ochii peste cap şi i-am zâm ­
bit, atingându-1 uşor cu m âna pe u m ăr când am trecut pe lângă el.
C ând am ieşit după zece m inute, Lucien aştepta în faţa noului
m eu dorm itor.
îm i luase două zile ca să nu m ă m ai în d rep t spre cel vechi - să
fac în dreapta în capul scărilor, şi n u la stânga. D ar nu era nim ic în
fostul dorm itor.
M ă uitasem o dată înăuntru, a doua zi după întoarcerea mea.
M obila era distrusă, cearşafurile erau sfâşiate, iar hainele erau
aruncate la întâm plare în dulap. Părea că n im ănui n u i se perm isese
să intre ca să facă curăţenie.
în schim b, plantele agăţătoare - spinii - îl făcuseră de nelocuit.
Fostul m eu d o rm ito r fusese năpădit de vrejurile care se unduiseră
şi şerpuiseră pe pereţi, îm pletindu-se p rin tre resturi ca şi când s-ar
fi târât de pe spalierele de sub ferestre, ca şi când ar fi trecut o sută
de ani şi n u câteva luni.
D orm itorul acela era acum aidom a unui m orm ânt.
Am luat juponul de culoare roz deschis al rochiei transparente
într-o m ână şi am închis uşa d orm itorului în u rm a mea. în tot acest
timp, Lucien aştepta rezem at de uşa din faţa mea.
De uşa cam erei lui.
N u m ă îndoiam că se asigurase că aveam să stau acum în cam era
de vizavi. N u m ă îndoiam că îşi întorcea m ereu ochiul de m etal spre
cam era m ea, chiar şi când dorm ea.
- Sunt su rprins că eşti atât de calmă, având în vedere prom isiu­
nile pe care le-ai făcut în H ybern, spuse Lucien în loc de salut.
Promisiunea de a le ucide pe reginele um ane, pe Regele Hybernului,
pe Jurian şi pe Ianthe, p en tru ceea ce le făcuseră surorilor m ele şi
prietenilor mei.
- Tu singur ai spus că Ianthe a avut m otivele ei. O ricât de fu ­
rioasă aş fi, p o t să o ascult.
N u îi spusesem lui Lucien ce ştiam de adevărata ei n atură p en tru
că asta ar fi însem nat să îi explic faptul că Rhys o alungase din casa
lui ca să se apere pe sine şi pe m em brii regatului său şi deoarece ar
fi stârnit prea m ulte întrebări, ar fi subm inat prea m ulte m inciuni
atent născocite, care îi ţinuseră pe el şi regatul lui - regatul m e u -
în siguranţă.
Deşi m ă întrebam dacă, după ce se întâm plase în Velaris, m ai
era necesar. Inam icii noştri cunoşteau oraşul, ştiau că era u n loc al
binelui şi al păcii. Şi încercaseră să-l distrugă cu prim a ocazie.
Vina p en tru atacul asupra Velarisului, după ce Rhys li-1 dezvăluise
reginelor um ane, avea să-l bântuie pe partenerul m eu tot restul
vieţilor noastre nem uritoare.
- O să-ţi spună o poveste pe care ai să vrei să o auzi, m ă avertiză
Lucien.
Eu am ridicat din um eri şi am m ers pe holul pustiu, acoperit
de covoare.
- Pot să decid şi singură în num ele meu. Se pare că tu ai h otărât
deja să n u o crezi.
El m ă ajunse d in urm ă.
- A im plicat două femei nevinovate în treaba asta.
- Lucra ca să se asigure că alianţa cu H ybernul este puternică.
Lucien m ă prinse de cot şi m ă opri.
I-am perm is să o facă p en tru că, dacă n u aş fi făcut-o şi m -aş fi
telep o rta t ca în p ă d u re cu m ulte luni în u rm ă sau dacă aş fi fo ­
losit vreo m anevră de apărare illyriană ca să-l dobor, m i-aş fi dis­
tru s şiretlicul.
- Eşti m ai inteligentă de atât.
M -am uitat atent la m âna lată şi bronzată care îm i ţinea cotul.
Apoi am întâlnit u n ochi roşu şi unul auriu, care se învârtea.
- U nde o ţine? şopti Lucien.
Ştiam la cine se referea.
A m scuturat d in cap.
- N u ştiu. R hysand deţine o sută de locuri în care ar putea să fie,
dar m ă îndoiesc de faptul că ar folosi vreunul dintre ele ca să o as­
cundă pe Elain, ştiind că le cunosc.
- Spune-m i oricum . E num eră-m i-le pe toate.
- Ai să m ori în clipa în care ai să intri pe teritoriul lui.
- A m supravieţuit destul de onorabil când te-am găsit.
- N u ţi-ai dat seam a că pusese stăpânire pe m ine. L-ai lăsat să
mă ia. M inciună, m inciună, m inciună.
însă Lucien n u afişă durerea şi vina la care m ă aşteptam şi îm i
dădu încet drum ul.
- Trebuie să o găsesc.
- Nici m ăcar nu o cunoşti pe Elain. Legătura de îm perechere este
doar o reacţie fizică - îţi întunecă raţiunea.
- Asta v-a făcut ţie şi lui R hys?
în treb area şo p tită era periculoasă. D ar m i-am im pus să-m i
afişez team a în privire, m i-am am in tit de Ţesătoare, de C ioplitor
şi de M id d en g ard W yrm , astfel în cât vechea groază să-m i ac o ­
pere parfum ul.
- N u vreau să discut despre asta, am spus cu o voce răguşită
şi inegală.
Ticăitul u nui ceas se auzi la parter. în sinea mea, i-am adresat,
atunci, M am ei, o rugăciune de m ulţum ire şi am grăbit pasul.
- O să întârziem .
Lucien n u făcu decât să dea aprobator din cap, dar i-am sim ţit
privirea în spate, aţintită chiar asupra şirei spinării când am coborât
scările ca să o văd pe Ianthe.
Şi să decid, în sfârşit, cum u rm a să o sfâşii în bucăţi.

+
M area Preoteasă arăta exact aşa cum îm i am inteam , şi în am in ­
tirile pe care m i le arătase Rhysand, şi în reveriile în care-m i înfi-
geam ghearele ascunse sub unghii ca să îi scot ochii şi lim ba şi apoi
să îi sfâşii gâtul.
în piept, furia m i se transform ase într-o creatură vie, în tr-u n
ecou al bătăilor inim ii care m ă adorm eau şi m ă trezeau. M i-am d o ­
m olit-o d o ar când am fixat-o cu privirea pe Ianthe din partea
cealaltă a m esei, aflată între Tamlin şi Lucien.
Aceasta încă m ai p u rta gluga galbenă şi diadem a argintie cu p ia­
tra de u n albastru transparent, care sem ăna cu u n a Siphon. Biju­
teria din m ijloc îm i am intea de cele ale lui Azriel şi ale lui Cassian.
Şi m -am întrebat dacă, la fel ca şi cele ale războinicilor illyrieni, bi­
juteria ajuta cum va vreo magie stângace să se transform e în ceva
m ai rafinat, mai m ortal. N u şi-o scosese niciodată, dar nici nu o
văzusem pe Ianthe invocând o putere m ai m are decât cea necesară
aprinderii unei sfere de lum ină fae într-o cam eră.
M area Preoteasă îşi îndreptă privirea turcoaz spre m asa din lem n
negru, gluga aru n cân d u-i um bre pe chipul perfect.
- Vreau să încep p rin a spune cât de rău îm i pare. Am acţionat
din d o rin ţa de a-ţi... oferi lucrul pe care credeam că probabil ţi-1
doreşti, d ar n u îndrăzneşti să-l ceri cu voce tare şi, în acelaşi timp,
de a continua să-i m ulţum esc pe aliaţii noştri din H ybern cu loiali­
tatea noastră.
M inciuni drăguţe şi otrăvite. Dar, ca să îi aflu adevăratele m o ­
tive... A şteptam întâlnirea aceasta de câteva săptăm âni. îm i petre­
cusem ultim ele săptăm âni pretinzând că sunt în convalescenţă, că
m ă vindec de ororile cauzate de Rhysand, cărora le supravieţuisem .
- De ce m i-aş fi d orit ca surorile m ele să suporte aşa ceva?
Vocea m i se auzi trem urată, rece.
Ianthe îşi ridică fruntea, studiindu-m i chipul nesigur, dacă nu
p uţin distant.
- Ca să poţi fi îm preună cu ele pen tru totdeauna. Şi dacă Lucien
ar fi descoperit dinainte că Elain este partenera lui, ar fi fost... devas­
tator să-şi dea seam a că ar avea la dispoziţie doar câteva zeci de ani.
Faptul că i-a rostit num ele surorii mele m ă făcu să vreau să m ârâi,
dar m -am înfrânat şi-am afişat un calm aparent, cea mai nouă m ască
din arsenalul meu.
- D acă vrei să-ţi fim recunoscători, m ai ai de aşteptat o vreme,
Ianthe, răspunse Lucien.
Tonul şi vorbele lui îi atraseră o privire de atenţionare din partea
lui Tamlin. Poate că Lucien ar fi ucis-o pe Ianthe înaintea mea, doar
p en tru groaza la care o supusese pe p artenera lui în ziua aceea.
- Nu, şopti Ianthe cu ochi m ari, im aginea perfectă a rem uşcării
şi a vinovăţiei. Nu, nu m ă aştept deloc să-m i fiţi recunoscători sau
să m ă iertaţi, ci să m ă înţelegeţi... Asta e şi casa mea.
Ea ridică o m ână subţire, îm podobită cu inele de argint şi brăţări
ca să arate cam era, conacul.
- Toţi am fost nevoiţi să facem alianţe pe care n u le-am fi crezut
vreodată posibile - unele poate neplăcute, da, dar... forţa H ybernului
este prea m are ca să fie oprită. A cum poate fi în fru n tată ca orice
altă furtună.
Ea îi aru n că lui Tam lin o privire.
- în toate lunile astea, am lucrat din greu ca să ne pregătim p e n ­
tru sosirea inevitabilă a H ybernului. A m com is o greşeală gravă şi
am să regret m ereu durerile pe care le-am cauzat, dar haideţi să
continuăm această lucrare bună îm preună. Să găsim o cale prin
care să asigurăm supravieţuirea teritoriilor şi a poporului nostru.
- Cu preţul câtor altora? întrebă Lucien.
Tam lin îi aru n că din nou acea privire de atenţionare, dar Lucien
îl ignoră.
- Ce am văzut în H ybern, spuse Lucien apucând cotierele scau­
nului său destul de puternic încât lem nul sculptat scârţâi. Toate
prom isiunile de pace şi im unitate pe care le-a făcut...
El se opri de parcă şi-ar fi am intit că Ianthe ar fi p utut foarte bine
să-l inform eze pe rege. Slăbi strânsoarea de pe scaun şi îşi îndoi
degetele lungi înainte de a apuca iar cotierele.
- Trebuie să fim precauţi.
- Vom fi, prom ise Tamlin. D ar deja am fost de acord cu anum ite
condiţii. Sacrificii, chiar. D acă ne despărţim acum... chiar dacă
H ybernul ne este aliat, trebuie să facem u n front puternic. îm preună.
El încă avea încredere în ea. încă m ai credea că Ianthe luase, pur
şi simplu, o decizie proastă. Nu ştia ce pândea sub frum useţea,
hainele şi cuvintele pioase.
Dar, pe de altă parte, aceeaşi orbire îl îm piedicase să-şi dea seama
şi ce se ascundea sub pielea mea. Ianthe îşi coborî din nou privirea.
- M ă voi strădui să fiu vrednică de prietenii mei.
Lucien părea să facă u n efort enorm ca să nu-şi dea ochii peste
cap, dar Tam lin spuse:
- Cu toţii vom încerca.
Acesta era noul lui cuvânt preferat: „a încerca".
Eu am înghiţit, asigurându-m ă că el m ă observă, şi am dat încet
din cap, fixând-o pe Ianthe cu privirea.
- Să nu m ai faci niciodată aşa ceva.
Un ordin prostesc - unul la care se aşteptase, după iuţeala cu care
dădu aprobator din cap. Lucien se rezem ă de spătar, refuzând să
m ai spună ceva.
- Totuşi Lucien are dreptate, am spus fără să gândesc, afişând o
expresie îngrijorată. Cum răm âne cu oam enii din regat în timpul con­
flictului? M -am încruntat la Tamlin. A m arantha i-a brutalizat - nu ştiu
cât de bine vor suporta să trăiască lângă Hybern. Au suferit destul.
Tamlin îşi încordă m axilarul.
- H ybernul a prom is că nu se va atinge de oam enii noştri.
O am enii noştri. Aproape m -am în cru n tat - chiar dacă am dat
din nou din cap că am înţeles.
- A fost o parte din... învoiala noastră.
C ând vânduse tot Prythianul, vânduse to t ce era b u n şi corect în
el ca să m ă recupereze.
- O am enii n o ştri vor fi în siguranţă la sosirea H ybernului. C hiar
dacă am sfătuit familiile să se m ute în partea estică a teritoriului.
Cel puţin p en tru m om ent.
Bun. M ăcar se gândise la posibilele victim e - m ăcar îi păsa de
poporul lui, înţelegea ce fel de jocuri bolnave îi plăcea H ybernului
să joace şi că el putea să jure ceva, referindu-se la altceva. D acă deja
îi m uta pe cei m ai expuşi la risc în tim pul conflictului... Asta îm i
uşura m unca. Şi în est - o inform aţie m ăru n tă pe care am ascuns-o.
Dacă estul era sigur, atunci vestul... H ybernul urm a, într-adevăr, să
se oprească aici, venind din acea direcţie.
Tam lin expiră.
- Asta m ă aduce la celălalt m otiv p en tru care ne-am întrunit.
M -am pregătit şi m i-am im pus să par curioasă când el declară:
- Prim a delegaţie din H ybern soseşte m âine.
Pielea bronzată a lui Lucien se albi.
- Jurian va ajunge înainte de amiază, adăugă Tamlin.
CAPITOLUL
1

N u prea auzisem nim ic despre Jurian în ultim ele săptăm âni - nu


îl văzusem pe com andantul um an înviat, din noaptea aceea, în
Hybern.
Jurian fusese renăscut cu ajutorul C azanului şi al propriilor
răm ăşiţe oribile pe care A m arantha le adunase ca trofee tim p de
cinci sute de ani, sufletul lui fiind captiv şi conştient în ochiul păstrat
p rin magie. El era nebun - înnebunise cu m ult înainte ca Regele
H ybernului să-l fi înviat ca să conducă reginele um ane pe calea su­
p u n erii inconştiente.
Tam lin şi Lucien ştiau. în m od sigur văzuseră licărul acela în
ochii lui Jurian.
Dar... nici nu păreau cu totul deranjaţi de faptul că Regele
H ybernului avea Cazanul, care putea să spintece lum ea asta, în ­
cepând cu zidul - singurul lucru dintre adunare, arm atele m ortale
Fae şi tărâm urile oam enilor vulnerabili de dedesubt.
Nu, acea am eninţare cu siguranţă n u părea să-i ţină treji noaptea
pe Lucien sau pe Tam lin sau să îi îm piedice să îi invite pe m onştrii
aceştia în casa lor.
La întoarcerea mea, Tamlin prom isese să m ă includă în planuri
şi să m ă invite la fiecare întâlnire şi se ţinuse de cuvânt atunci când
explicase că Jurian trebuia să sosească îm preună cu alţi doi com an­
danţi din H ybern, iar eu aveam să fiu prezentă. Ei chiar îşi doreau
să exam ineze zidul, să caute locul perfect p en tru a-1 putea crăpa
im ediat ce C azanul şi-ar fi recăpătat puterea.
Aparent, faptul că le transform ase pe surorile mele în fiinţe Fae
îl epuizase.
îngâm farea m ea vizavi de lucrul acesta nu dură mult.
Prim a m ea sarcină era să aflu unde plănuiau să atace şi de cât
timp avea nevoie C azanul ca să-şi recapete forţele. Apoi trebuia să
1ransm it pe ascuns inform aţiile lui R hysand şi celorlalţi.
A doua zi am fost şi mai precaută, după un som n agitat din cauza
cinei cu Ianthe cea roasă de vină, care ajunsese să râdă excesiv ca să
ne linguşească pe m ine şi pe Lucien. Părea că, înainte de a-şi face
apariţia, preoteasa voia să aştepte până când com andanţii din H ybern
se instalau. Spusese că îşi dorea să se asigure că ei aveau şansa să ne
cunoască înainte de a interveni, dar schim bul de priviri dintre m ine
şi Lucien îm i dăduse de înţeles că, p en tru prim a dată, eram de
acord: era foarte probabil să-şi fi plănuit o intrare grandioasă.
Asta n u conta deloc p en tru m ine - p en tru planurile mele, pe
care le-am trim is p rin legătura de îm perechere în dim ineaţa u r­
mătoare, cuvintele şi im aginile rostogolindu-se de-a lungul unui
coridor întunecat.
N u în drăzneam să folosesc prea des legătura. De la sosirea mea,
com unicasem cu Rhysand doar o dată. O singură dată, în orele de
după ce intrasem în fostul m eu dorm itor şi văzusem m ărăcinii care
îl invadaseră.
Parcă strigasem de la o distanţă mare, parcă vorbisem pe sub apă.
„Sunt bine şi în siguranţă, îi transm isesem prin legătură. A m să îţi
spun curân d ce ştiu.“ Aşteptasem , lăsând cuvintele să călătorească
în întuneric, şi apoi întrebasem : „Sunt în viaţă? Sunt răniţi?"
Nu îmi am inteam ca legătura dintre noi să fi fost atât de greu de
auzit, nici m ăcar când locuisem în casa asta, iar el o folosise ca să vadă
dacă mai trăiam, ca să se asigure că disperarea nu m ă copleşise.
D ar R hysand îm i răspunsese după u n m inut: „Te iubesc. Sunt în
viaţă. Se vindecă."
Asta fusese tot, ca şi când doar atât reuşise să-m i spună.
M ă întorsesem în noua m ea cameră, încuiasem uşa şi înconju­
rasem tot locul cu un zid de aer dur pentru ca m irosul lacrim ilor
mele tăcute să nu fie detectat când m ă ghem uisem într-un colţ al băii.
Cândva, m ă m ai ghem uisem aşa, privind stelele în orele lungi şi
triste ale nopţii. A cum studiam cerul senin şi albastru de dincolo de
fereastra deschisă, ascultam păsările cântându-şi una celeilalte şi
voiam să strig.
Nu îndrăznisem să cer m ai m ulte detalii despre Cassian şi Azriel
sau despre surorile mele. M ă îngrozea că ştiam cât de rău fusese,
cum aş fi procedat dacă nu ar fi reuşit să se vindece şi ce le-aş fi făcut
acelor oam eni.
Se vindecau. Erau în viaţă şi se vindecau. îm i spuneam asta în
fiecare zi.
Chiar dacă le mai auzeam strigătele şi le simţeam mirosul sângelui.
însă nu cerusem m ai m ult, nu riscasem să ating legătura în afară
de acea p rim ă dată.
N u ştiam dacă asem enea lucruri - mesajele tăcute dintre p ar­
teneri - puteau fi m onitorizate, nu când legătura de îm perechere
putea fi m irosită, iar eu m ă jucam atât de periculos cu ea.
Toată lum ea credea că fusese tăiată, că parfum ul lui Rhys mai
putea fi sim ţit din cauză că m ă forţase, că sădise m irosul în m ine.
Ei credeau că, odată cu tim pul şi distanţa, m irosul lui avea să
dispară, cel m ai probabil, în câteva săptăm âni sau luni.
Şi când ar fi persistat... Atunci trebuia să atac, cu sau fără infor­
m aţiile de care aveam nevoie.
D ar din cauză că posibilitatea de a com unica prin legătură m e n ­
ţinea m irosul puternic... trebuia să o folosesc m ai rar, chiar dacă nu
vorbeam cu Rhys şi n u-i sim ţeam am uzam entul şi viclenia... Aveam
să le aud din no u şi să-i văd zâm betul schim onosit, îm i prom iteam
în repetate rânduri.
Şi m ă gândeam din nou la cât de îndurerat îi fusese chipul ul-
(ima dată când îl văzusem ; la Rhys, plin de sângele lui Azriel şi al lui
( îassian, când, în ziua urm ătoare, Jurian şi cei doi com andanţi din
I lybern se teleportară în faţă, pe aleea cu pietriş.
Jurian p u rta aceeaşi arm ură uşoară din piele, părul castaniu bi-
ciuindu-i faţa în briza de prim ăvară. £1 ne văzu stând pe treptele
albe din m arm u ră d in faţa casei, iar gura i se strâm bă în zâm betul
îngâmfat.
M i-am făcut venele să îngheţe, cu răceala unui regat în care nu
fusesem niciodată. însă m -am folosit de darul stăpânului său,
t ransform ând furia arzătoare în tr-u n calm de gheaţă în clipa în care
(urian se apropie ţanţoş de noi, cu o m ână pe m ânerul săbiei.
în schim b, cei doi com andanţi - u n bărbat şi o femeie - fură cei
din cauza cărora m -am tem ut un pic.
Cu pielea de aceeaşi nuanţă roşiatică şi cu părul la fel de negru
ca al regelui lor, păreau M ari Spiriduşi, dar privirea lor îm pietrită în
răutate îm i atrase atenţia - absenţa oricărei urm e de com pasiune
din cauza m ileniilor de cruzim e.
Tamlin şi Lucien înţepeniseră înainte ca Jurian să se oprească îna­
intea scărilor de la intrare. C om andantul arm atei păm ântene rânji.
- Arăţi m ai bine decât ultim a dată când te-am văzut.
M -am uitat în ochii lui şi n u am spus nim ic.
Jurian pufni şi le făcu sem n celor doi com andanţi să înainteze.
- D aţi-m i voie să vi le prezint pe Alteţele regale, prinţul D agdan
şi prinţesa B rannagh, nepotul şi nepoata Regelui Hybernului.
Erau gem eni - de aceea, poate şi între m inţile şi puterile lor era
o legătură.
Tam lin p ăru să-şi am intească de faptul că aceştia îi erau acum
aliaţi şi coborî scările. Lucien îl urm ă.
El ne vânduse. Vânduse Prythianul - p en tru m ine. Ca să m ă
răscum pere.
Fum ul m i se răsuci în gură şi i-am im pus gheţii să m i-o um ple
din nou.
Tam lin îşi înclină capul spre p rin ţ şi prinţesă.
- Bine aţi venit în casa mea! A m pregătit cam ere p en tru toţi.
- Fratele m eu şi cu m ine vom sta îm preună în tr-o cam eră,
spuse prinţesa.
Vocea ei era înşelător de subţire - aproape feciorelnică, dar
lipsită de orice u rm ă de em oţie şi im punătoare.
Practic, am sim ţit rem arca m eschină clocotind în Lucien, dar am
coborât scările şi am spus, ca stăpână a casei pe care aceşti oam eni şi
Tamlin se aşteptaseră cândva să o accept cu braţele deschise:
- N u este greu să facem schim bări.
O chiul m etalic al lui Lucien se roti şi se concentră asupra mea,
dar eu m -am arătat indiferentă în m om entul în care am făcut o
plecăciune înaintea inam icilor mei. Care dintre prietenii m ei avea
să îi în fru n te pe câm pul de luptă?
O are Cassian şi Azriel erau suficient de întrem aţi ca să lupte, sau
m ăcar să ridice o sabie? N u m i-am p erm is să m ă gândesc la asta -
la cum ţipase Cassian când aripile îi fuseseră sfâşiate.
Prinţesa B rannagh se uită cu atenţie la m ine, la rochia roz, la
p ărul pe care Alis mi-1 ondulase şi mi-1 îm pletise într-o coroniţă în
vârful capului şi la cerceii cu perle de u n roz pal.
Eram o fiinţă drăguţă şi inofensivă, perfectă p en tru ca u n M are
Lord să o călărească oricând dorea.
B rannagh strâm bă din buze când îi aruncă o privire fratelui ei.
Judecând du p ă rânjetul arogant cu care îi răspunse, P rinţul g ân ­
dea la fel.
Tam lin m ârâi încet în sem n de avertism ent.
- Dacă v-aţi săturat să vă holbaţi la ea, poate reuşim să trecem la
ale noastre.
Jurian chicoti încet şi urcă scările fără să i se spună să o facă.
- Sunt curioşi. N eruşinarea gestului şi cuvintele îl făcură pe
I ticien să înţepenească. N u în fiecare secol dreptul de proprietate
asupra unei femei duce la declanşarea un u i război. Mai ales asupra
uneia cu astfel de... talente.
Eu m -am întors şi am urcat treptele după el.
- Poate că, dacă te-ai fi deranjat să m ergi la război pentru M iryam,
nu te-ar fi părăsit p en tru prinţul D rakon.
O undă p ăru să îl străbată pe Jurian. Tamlin şi Lucien se încordară
in spatele m eu, neştiind dacă să ne supravegheze dialogul sau să-i
însoţească pe cei doi nobili din H ybern în casă. C u explicaţia m ea
c u Azriel şi reţeaua lui de spioni erau bine instruiţi, scăpaserăm de
loji servitorii inutili, atenţi la ochii şi urechile curioase, răm ânând
doar cei m ai de încredere dintre ei.
Bineînţeles, uitasem să m enţionez că ştiam deja că Azriel îşi re-
i răsese spionii de câteva săptăm âni, inform aţia nem eritând preţul
vieţilor lor, sau că era în interesul m eu să fiu supravegheată de m ai
puţini oam eni.
Jurien se opri în capul scărilor, chipul fiindu-i o m ască n e în d u ­
rătoare a m orţii atunci când am urcat ultim ele trepte spre el.
- Ai grijă ce spui, fato!
Eu i-am zâm bit şi am trecut m ai departe.
- Sau ce? Ai să m ă arunci în Cazan?
Am in tra t pe uşile principale, ocolind m asa din m ijlocul h o lu ­
lui, un d e se afla o vază cu flori care se înălţau către candelabrul de
cristal.
C hiar acolo - la doar câţiva m etri distanţă, m ă ghem uisem de
groază şi disperare în u rm ă cu câteva luni. C hiar acolo, în m ijlocul
foaierului, M or m ă ridicase şi m ă scosese din casă şi m ă eliberase.
- Iată p rim a regulă a acestei vizite, i-am spus lui Jurian peste
umăr, în tim p ce m ă îndreptam spre sufragerie, unde ne aştepta
prânzul. N u m ă am eninţa în casa mea!
D upă o clipă, m i-am dat seam a că atitudinea m ea funcţionase.
N u cu Jurian, care se încruntă când îşi ocupă locul la m asă, ci cu
Tamlin, care îm i atinse uşor obrazul cu u n m ont când trecu pe
lângă m ine, fără să ştie cât de atent îm i alesesem cuvintele, cum îl
m om isem pe Jurian ca să-m i servească oportunitatea pe tavă.
Acela fu prim ul m eu pas: să-l fac pe Tam lin să creadă, să creadă
cu adevărat că îl iubeam pe el şi locul acesta şi pe toată lum ea de
aici, astfel încât să nu devină suspicios când aveam să-i aţâţ unul
îm potriva celuilalt.

k ]h

P rinţul D agdan se supunea tu tu ro r dorinţele şi ordinelor surorii


sale gem ene, ca şi când ar fi fost sabia pe care ea o m ânuia ca să
spintece lum ea.
îi tu rn a băuturile, adulm ecându-le m ai întâi. îi alegea cele m ai
bu n e felii de carne de pe platouri şi i le aranja frum os pe farfurie.
O lăsa m ereu să răspundă şi niciodată nu o privea cu îndoială.
Ei doi erau u n suflet în două trupuri. Şi felul în care se uitau în
tăcere u nul la celălalt m ă facea să m ă întreb dacă poate erau... ca
m ine. D aem ati.
De la sosire, scuturile mele m entale form aseră un zid de diam ante
negre. Dar, în tim pul mesei, când m omentele de linişte durau mai m ult
decât conversaţia, m -am trezit verificându-le de nenum ărate ori.
- M âine vom pleca spre zid, îi spuse B rannagh lui Tamlin. Era
mai m ult un ordin decât o cerinţă. Jurian ne va însoţi. Avem nevoie
de santinele care ştiu unde sunt golurile.
G ândul că ei erau atât de aproape de păm ânturile oamenilor...
M ăcar surorile m ele nu erau acolo. Nu, surorile mele erau undeva
în vastul teritoriu al regatului m eu, protejate de prietenii mei, chiar
dacă tata u rm a să se întoarcă acasă din călătoriile lui de afaceri de
pe continent în tr-o lună sau două. încă nu m ă gândisem cum aveam
să îi spun.
- Lucien şi cu m ine putem să vă însoţim , am propus eu.
Tamlin îşi întoarse capul în direcţia mea. I-am aşteptat refuzul,
excluderea.
D ar părea că M arele Lord chiar îşi învăţase lecţia, că era în-
l r-adevăr dispus să încerce, când gesticulă p u r şi sim plu spre Lucien.
- Em isarul m eu cunoaşte zidul la fel de bine ca orice santinelă.
„îi laşi să facă asta; le perm iţi cu bună ştiinţă să dărâm e zidul şi
să îi vâneze pe oam enii din partea cealaltă." Cuvintele m i se încâl­
ciră şi îm i şuierară în gură.
D ar m -am forţat să dau încet şi uşor dezaprobator din cap spre
Tamlin. Ştia că n u aş fi niciodată m ulţum ită de asta - fata despre
. are el credea că se întorsese avea să încerce m ereu să-şi protejeze
patria. Totuşi credea că aş fi suportat p en tru el, p en tru noi. Că
I lybernul n u s-ar fi în fruptat din oam eni odată cu prăbuşirea zi­
dului. Că n u am fi făcut decât să-i atragem pe teritoriul nostru.
- Vom pleca după m icul dejun, i-am spus prinţesei. Şi cu câteva
santinele, am adăugat adresându-m ă lui Tamlin.
U m erii i se relaxară la vorbele mele. M ă întrebam dacă auzise
cum apărasem Velarisul, cum protejasem C urcubeul îm potriva
unei legiuni de bestii ca A ttorul şi cum îl m ăcelărisem pe A ttor cu
brutalitate şi cruzim e p en tru ce îm i făcuse m ie şi alor mei.
Jurian îl studie pe Lucien cu sinceritatea unui războinic.
- M ereu m -am întrebat cine ţi-a făcut ochiul după ce ţi l-a scos ea.
Acolo, noi nu vorbeam despre A m arantha. N u îi perm isesem
niciodată să fie prezentă în casa aceea. Şi chinul de a-m i alunga
zilnic fricile şi durerea profundă m ă înăbuşise în lunile trăite acolo
după cele întâm plate la Poalele M untelui.
P entru o clipă, am com parat persoana care fusesem cu cea care
trebuia să fiu acum . M ă vindecam în cet - redeveneam fata pe
. are Tam lin o hrănise, o adăpostise şi o iubise înainte ca A m arantha
să -m i ru p ă gâtul după trei luni de tortură.
Aşadar, m -am mişcat pe scaun şi m -am uitat atent la cei de la masă.
Lucien îl fixă cu privirea pe Jurian cât cei doi nobili din H ybern
u rm ăriră totul cu indiferenţă.
- A m o veche prietenă în Regatul D im ineţii. Se pricepe la m eş­
terit - am estecă m agia şi m aşinăriile. Tam lin a rugat-o să îl fabrice
p en tru m ine cu m ari riscuri.
Jurian zâm bi cu ură.
- M icuţa ta parteneră are o rivală?
- P artenera m ea nu te priveşte.
Jurian ridică din um eri.
- N u ar trebui să te privească nici pe tine având în vedere că,
probabil, p ână acum , i-a tras-o jum ătate din arm ata illyriană.
Eram destul de sigură că doar secolele de antrenam ent îl îm ­
piedicară pe Lucien să sară peste m asă şi să-i rupă gâtul lui Jurian.
D ar m ârâitul lui Tamlin făcu paharele să zornăie.
- Jurian, ai să te porţi ca un m usafir cuviincios sau ai să dorm i
în grajd cu celelalte animale.
Jurian luă o înghiţitură de vin.
- De ce ar trebui să fiu pedepsit p en tru că spun adevărul? Nici-
unul d intre voi n u a fost în Război, când forţele mele s-au aliat cu
brutele illyriene.
El se uită pieziş la cei doi nobili din Llybern.
- C red că voi doi aţi avut plăcerea de-a lupta îm potriva lor.
- A m p ăstrat aripile generalilor şi ale lorzilor lor ca trofee, spuse
D agdan schiţând u n zâmbet.
A trebuit să m ă concentrez din toate puterile ca să nu arunc o
privire spre Tam lin, ca să nu cer să m i se spună unde erau cele două
perechi de aripi pe care tatăl său le păstrase ca trofee după ce le
m ăcelărise pe m am a şi pe sora lui Rhysand.
Rhys spusese că erau ţintuite în birou, dar nu reperasem nicio
u rm ă când începusem să le caut după întoarcerea acolo, prefă-
cându-m ă că explorez locul de plictiseală într-o zi ploioasă. Nici în
pivniţe nu găsisem nim ic, nici cufere sau lăzi sau cam ere încuiate în
i are să se afle aripile.
( iele două bucăţi de carne prăjită de m iel pe care le înghiţisem
lui lai mi se răzvrăteau acum în stom ac, d ar orice urm ă de dezgust
ii ceea drept o reacţie potrivită faţă de cele declarate de prinţul
I ly hornului.
Iurian îm i zâm bi în tim p ce îşi tăia p o rţia de m iel în bucăţi mici.
Ştii că am luptat îm preună, nu-i aşa? Eu şi M arele tău Lord.
Am rezistat îm potriva Loialiştilor, am luptat cot la cot până când
i’,licărele noastre erau pline de sânge.
Nu el este M arele ei Lord, spuse Tam lin cu o blândeţe
«lescurajantă.
Trebuie să-ţi fi spus unde i-a ascuns pe M iryam şi pe D rakon,
mii zise Lucien m ieros.
Sunt m orţi, am rostit eu categoric.
Cazanul spune altceva.
O frica rece îm i cuprinse stom acul. Deja încercase să o învie pe
Miryam p en tru el şi aflase că nu se num ăra printre cei m orţi.
- Mi s-a spus că au m urit, am repetat încercând să p ar plictisită,
nerăbdătoare. A m luat o gură din carnea de miel, atât de fadă în
. iîmpărăţie cu bogăţia de m irodenii din Velaris. Jurian, credeam că
•ii lucruri m ai bu n e de făcut decât să răm âi obsedat de faptul că iu ­
bii, i te-a părăsit.
Când îm punse cu furculiţa o bucată de carne, în ochi îi străluci
mlens o nebunie veche de cinci secole.
- Se spune că te culcai cu R hysand chiar şi în ain te să-ţi pără-
ze.şti iubitul.
- Destul! m ârâi Tamlin.
Dar atunci am sim ţit atingerea din m intea mea. Le-am înţeles
I'lanul, clar şi simplu: să ne enerveze, să ne distragă, cât cei doi n o ­
bili se strecurau tăcuţi în m inţile noastre.
A m ea era protejată. D ar a Iui Lucien... a lui Tamlin...
M i-am întins puterea m ea de noapte, aruncând-o ca pe o plasă,
şi am găsit două fuioare uleioase îndreptându-se spre m intea lui
Lucien şi a lui Tamlin, ca şi când ar fi fost într-adevăr nişte suliţe
aruncate peste masă.
A m lovit. Dagdan şi Brannagh tresăriră în scaunele lor ca şi când
i-aş fi lovit fizic, în tim p ce puterile li se loviră de bariera de diam ant
negru d in ju ru l m inţii lui Lucien şi a lui Tamlin.
Ei îşi în d rep tară ochii negri spre m ine şi eu i-am fixat pe am ân­
doi cu privirea.
- Ce este în neregulă? întrebă Tamlin, iar eu abia atunci m i-am
dat seam a cât de linişte se făcuse.
M i-am în cru n tat fruntea, confuză, în tr-u n gest teatral.
- Nim ic. Le-am zâmbit frum os celor doi nobili. C red că în ălţi­
m ile lor sunt obosite după o călătorie atât de lungă.
Şi, ca să m ă asigur, când m -am întins spre m inţile lor, am dat de
un zid de oase albe.
Ei tresăriră când m i-am înfipt ghearele negre în scuturile lor m en­
tale şi le-am scobit adânc.
Lovitura de avertism ent m ă costă, o durere slabă zvâcnindu-m i
pe lângă tâm ple, d ar eu m -am întors la m âncarea mea, ignorând
sem nul făcut cu ochiul de Jurian.
N im eni n u m ai vorbi până la sfârşitul mesei.
CAPITOLUL
3

Pădurea tânără se linişti când am trecut printre copacii în m u ­


guriţi, păsările şi m icile anim ale cu blană fugind să se ascundă cu
mult înainte de a ajunge pe acolo.
Nu din cauza m ea, a lui Lucien sau a celor trei santinele care ne
m inau la o oarecare distanţă, ci a lui Jurian şi a celor doi com an­
danţi din H ybern din m ijlocul grupului nostru, de parcă ar fi fost la
Ui de îngrozitori ca Bogge, ca naga.
Am ajuns la zid fără incidente şi fără ca Jurian să încerce să ne
*list ragă. Nu dorm isem o bună parte din noapte, deoarece am u m ­
blat cu atenţie p rin conac în căutarea vreunui indiciu care să-m i
spună dacă D agdan şi B rannagh îşi foloseau influenţa daem ati şi
asupra altcuiva. D in fericire, abilitatea de a distruge blestemele pe
<are o m oştenisem de la Helion, D istrugătorul de Vrăji, M arele
1.ord al Regatului Zilei, nu detectase nicio încurcătură şi nicio vrajă
m afară de protecţiile din jurul casei, care îm piedicau pe oricine să
se teleporteze în ău n tru sau afară.
Tamlin fusese încordat la m icul dejun, dar nu îm i ceruse să răm ân
acasă. Ca să îl p u n la încercare, îndrăznisem să-l întreb ce nu era în
i egulă şi îm i răspunsese că îl durea capul. Lucien îl bătuse uşor pe
m năr şi îi prom isese să aibă grijă de m ine. Vorbele lui aproape m ă
lacuseră să râd.
însă n u -m i venea deloc să râd acum , când zidul pulsa şi zvâc­
nea, ca o p rezen ţă grea şi hidoasă, care se vedea de la o distanţă de
u n kilo m etru . D e aproape, totuşi... Până şi caii n o ştri erau spe­
riaţi, d ân d din capete şi lovind cu copitele păm ântul acoperit de
m uşchi atunci când i-am legat de crengile joase şi în m u g u rite ale
sân g erilo r1.
- G aura din zid este chiar aici, spunea Lucien, părând cam la fel
de încântat ca m ine să se afle într-o asem enea companie.
C ălcând pe florile roz căzute, D agdan şi B rannagh se strecurară
lângă el, iar Jurian se îndepărtă ca să exam ineze terenul, santinelele
răm ân ân d cu caii noştri.
I-am u rm at pe Lucien şi pe nobili, răm ânând în urm ă, la o dis­
tan ţă obişnuită. Ştiam că hainele mele elegante nu îi păcăleau pe
p rinţ şi pe prinţesă, facându-i să uite că un alt daem ati m ergea acum
în spatele lor, d ar tot alesesem cu grijă jacheta cu broderii de cu ­
loarea safirului şi pantalonii m aro, singurele accesorii fiind cuţitul
incrustat cu bijuterii şi centura pe care m i-o dăruise Lucien cândva,
în u rm ă cu foarte m ult timp.
- C ine a spart zidul aici? întrebă B rannagh, uitându-se cu atenţie
la gaura pe care n u o vedeam - nu, zidul în sine era com plet in ­
vizibil - , d ar pe care m ai degrabă o sim ţeam de parcă aerul ar fi fost
absorbit d in tr-u n singur loc.
- N u ştim , răspunse Lucien, lum ina îm pestriţată a soarelui
licărind de-a lungul firului de aur care îi îm podobea jacheta cafenie
când îşi încrucişă braţele. Unele găuri au apărut p u r şi sim plu de-a
lungul secolelor. Asta abia dacă este suficient de lată ca să treacă o
singură persoană.
G em enii se priviră reciproc. Eu am venit în spatele lor şi m -am
uitat cu atenţie la gol, la zidul din jurul lui, care m ă facea să m ă re­
trag... în faţa ciudăţeniei lui.

1Arbust cu ramuri drepte, roşii toamna şi iarna, cu frunzele de obicei ovale,


vara verzi şi toamna roşii, cu flori albe şi fructe drupe negre (n.tr.)
- Pe aici am in trat p rim ă dată.
Lucien dăd u aprobator din cap, iar ceilalţi doi ridicară din sp rân ­
cene, însă eu am venit m ai aproape de el şi m ai că i-am atins uşor
braţul, lăsându-1 să fie o barieră între noi. în dim ineaţa asta, la
micul dejun, ei avuseseră m ai m ultă grijă să nu se îm pingă de scu tu ­
rile mele m entale. Totuşi, acum , faptul că-i lăsam să creadă că m ă
intim idau din p u n ct de vedere fizic... B rannagh se uită cu atenţie la
cât de aproape eram acum de Lucien; la cum se răsuci el ca să m ă
poată proteja.
Un zâm bet rece îi apăru pe buze.
- Câte găuri sunt în zid?
- A m nu m ărat trei de-a lungul graniţei noastre, spuse ferm
I ucien. Şi încă u na pe coastă - cam la doi kilom etri distanţă.
Nu m i-am perm is să-mi pierd calmul când el le oferi informaţiile.
Brannagh scutură din cap, părul negru devorând lum ina soarelui.
- Intrările din m are nu sunt de niciun folos. Trebuie să intrăm
pe uscat.
- Sigur sunt locuri şi pe continent.
- Reginele îşi controlează şi m ai puţin oam enii decât voi, spuse
I 'agdan.
Am extras inform aţia preţioasă şi m -am gândit bine la ea.
- Atunci, vă lăsăm s-o exploraţi, am spus eu fluturând m âna spre
gaură. D upă ce term inaţi, m ergem la urm ătoarea.
- Este la două zile de aici, replică Lucien.
- Atunci, o să plănuim o călătorie p en tru asta, am spus eu sim ­
plu. înainte ca Lucien să poată obiecta, am întrebat: Şi a treia gaură?
Lucien lovi cu piciorul păm ântul cu m uşchi, dar spuse:
- La două zile după cea de-a doua.
M -am întors spre nobili, ridicând o sprânceană.
Puteţi să vă teleportaţi?
Brannagh roşi, îndreptându-şi spatele, dar D agdan fu cel care
ircunoscu:
- Eu pot.
Probabil că el îi purtase pe B rannagh şi pe Jurian când sosiseră.
- D oar câţiva kilom etri îi po t p u rta pe alţii, adăugă im ediat.
Eu am dat aproape im perceptibil din cap şi m -am îndreptat spre
încrengătura de sângeri aplecaţi, Lucien u rm ân d u -m ă îndeaproape.
Cum n u am zărit nim ic altceva decât bobocii roz care se unduiau şi
razele de soare care se strecurau prin tre crengile copacilor, şi cum
regii care se ocupau de zid se aflau destul de departe încât să n u m ă
vadă şi să nu m ă audă, m -am cocoţat pe o bucată de stâncă netedă
şi goală.
Lucien se rezem ă de un copac din apropiere, încrucişându-şi
gleznele.
- O rice ai pune la cale, ai să ne bagi în rahat până la genunchi.
- N u plănuiesc nim ic.
Am ridicat o floare roz căzută şi am rotit-o între degetul m are şi
cel arătător.
O chiul auriu miji, ţăcănind uşor.
- Ce vezi cu chestia aia?
El nu răspunse.
A m aruncat floarea pe m uşchiul m oale dintre noi.
- N u ai încredere în mine? D upă toate lucrurile prin care am
trecut?
El se în cru n tă privind la floarea aruncată, dar tot nu spuse nim ic.
Eu m i-am făcut de lucru căutând p rin sac până când am găsit
plosca plină cu apă.
- D acă Războiul te-ar fi prins în viaţă, l-am întrebat eu, bând o
gură, ai fi luptat de partea lor sau p en tru oam eni?
- Aş fi făcut parte din alianţa dintre oam eni şi Fae.
- C hiar dacă tatăl tău nu a făcut parte din ea?
- Cu atât m ai mult.
D ar Beron făcuse parte din alianţă, dacă îm i am inteam corect
lecţiile cu Rhys, din urm ă cu atât de m ulte luni.
- Şi totuşi, iată-te, gata să m ărşăluieşti cu Hybernul!
- Am făcut-o şi p en tru tine, ştii?
Cuvintele erau reci şi dure.
- L-am însoţit ca să te recuperăm .
- Nu m i-am dat seam a cât de m ult poate să te m otiveze vina.
- în ziua în care... ai dispărut, spuse el, ridicând din um eri ca să
i vite celălalt cuvânt - plecat. Am ajuns la conac înaintea lui Tamlin -
•un prim it m esajul când eram la graniţă şi am alergat p ână aici, dar
singura u rm ă pe care ai lăsat-o era inelul, topit p rintre pietrele din
salon. A m scăpat de el cu o clipă înainte ca Tam să sosească acasă şi
sa-1 vadă.
Vorbele lui erau o declaraţie scrutătoare şi atentă a faptelor care
nu indicau răpirea.
- Mi l-au topit de pe deget, am m inţit eu.
El înghiţi în sec şi apoi scutură din cap, lum ina soarelui care
pătru n d ea p rin coro an a p ăd u rii facându-i p ăru l castaniu-roşcat
să lucească.
Am stat în linişte preţ de câteva m inute. Judecând după foşnete
si şoapte, nobilii term inau, iar eu m -am pregătit, cântărind cuvin­
tele pe care trebuia să le folosesc fără să dau de bănuit.
- M ulţum esc, am spus eu încet, p en tru că ai venit în H ybern ca
s.i mă iei.

El sm ulse de alături bucata de păm ânt conferită de m uşchi, în-


i ordându-şi m axilarul.
- A fost o capcană. C e-am crezut că trebuie să facem acolo...
M-am înşelat.
Am făcut un efort să nu zâmbesc, dar m -am îndreptat către el şi
in am rezem at şi eu de trunchiul m asiv al copacului.
- Situaţia asta este groaznică, am spus - şi era adevărat.
El pufni încet.
M i-am lovit genunchiul de al lui.
- Nu-1 lăsa pe Jurian să te m om ească. O face doar ca să sim tă
tensiunile d intre noi.
- Ştiu.
M -am întors cu faţa spre el, sprijinindu-m i genunchiul de al lui
în tr-o cerere tăcută.
- De ce? l-am întrebat eu. D e ce vrea H ybernul să facă asta, în
afară de d o rin ţa îngrozitoare de a cuceri? Ce îl m otivează pe el -
ce-i m otivează pe oam enii lui? Ura? Aroganţa?
Lucien se uită în cele din u rm ă la m ine, însem nele com plexe şi
gravurile de pe ochiul m etalic fiind m ai orbitoare de aproape.
- Tu...
B rannagh şi D agdan intrară prin tufe, încruntându-se când ne
găsiră stând acolo.
D ar Jurian - care era chiar în u rm a lor, ca şi când le-ar fi divulgat
detaliile studiului - fu cel care zâmbi atunci când ne văzu cu g en u n ­
chii lipiţi şi aproape nas în nas.
- Ai grijă, Lucien, îl şicană războinicul. Vezi ce se întâm plă cu
m asculii care ating b unurile M arelui Lord!
Lucien m ârâi, dar eu l-am avertizat d intr-o privire.
„Asta e dovada", am spus eu încet.
Şi, în ciuda lui Jurian, în ciuda nobililor care rânjeau cu aro ­
ganţă, Lucien zâm bi discret.

Ianthe aştepta la grajduri când ne-am întors.


îşi făcuse in trarea trium fală la sfârşitul m icului dejun, cu câteva
ore în urm ă, păşind în sala de m ese când razele de aur p u r ale soare­
lui p ătru n d eau p rin ferestre.
Nu m ă îndoiam că îşi plănuise m om entul, tot aşa cum îşi plănuise
oprirea în m ijlocul uneia dintre raze, înclinându-se astfel încât părul
să îi strălucească, iar bijuteria de pe cap să îi scânteieze albastru. „Pie­
tatea întruchipată" era titlul pe care l-aş fi dat tabloului.
D upă ce Tam lin o prezentase, în m are parte îi gângurise lui
Jurian, care d o a r se în cru n ta se la ea ca la o insectă care îi bâzâia
în ureche.
Dagdan şi B rannagh îi ascultaseră linguşelile destul de plictisiţi
şi mă întrebam dacă n u cum va n u preferau com pania nim ănui alt-
i ui va, indiferent de ipostaza păcătoasă. Nu se arătaseră deloc inte-
i esaţi de frum useţea care deseori îi făcea pe m asculi şi pe femele să
se oprească şi să se holbeze. Poate că posibila pasiune fizică dispă­
ruse dem ult, îm preună cu sufletele lor.
Aşadar, nobilii din H ybern şi Jurian o toleraseră pe Ianthe cam
un m inut înainte să se arate m ai interesaţi de m âncare - o neglijenţă
i are explica, fără îndoială, de ce hotărâse ea să ne întâlnească aici,
usteptându-ne să ne întoarcem călare.
Bra p en tru prim a dată când călăream în ultim ele luni şi eram
al.il de rigidă, încât cu greu am reuşit să m ă m işc atunci când cei­
lalţi din grup descălecară. I-am aruncat subtil lui Lucien o privire
i ugătoare, iar el abia îşi ascunse rânjetul infatuat când veni ţanţoş
spre mine.
Ceilalţi călăreţi u rm ăriră cum Lucien îm i cuprinse talia cu m âi­
nile lui late şi m ă coborî repede de pe cal, m ai aproape de Ianthe.
Bu l-am bătut uşor pe um ăr în sem n de m ulţum ire. A sem enea
unui curtean, el făcu o plecăciune.
Uneori îm i era greu să-m i am intesc de ce îl uram , să-m i aduc
.un inte jocul pe care deja îl jucam .
- Sper că a fost o călătorie de succes, zise cu o voce trem u râ n d ă
l.uilhe.
Bu am făcut sem n din bărbie spre nobili.
Par m ulţum iţi.
intr-adevăr, orice ar fi căutat le păruse acceptabil. N u în d răzn i­
sem să-m i arăt curiozitatea p u n ân d prea m ulte întrebări. Nu încă.
Ianthe îşi plecă fruntea.
- M ulţum esc C azanului p en tru asta.
- Ce vrei? întrebă Lucien un pic cam prea categoric.
Ha se încruntă, dar îşi ridică bărbia, îm preunându-şi m âinile în
l.ilă când spuse:
- Vom da o petrecere în onoarea invitaţilor noştri - peste câteva
zile, ca să coincidă cu Solstiţiul de Vară. Vreau să discut cu Feyre de­
spre asta. Ianthe zâmbi prefăcut. Dacă nu cum va ai ceva de obiectat.
- Nu are, am răspuns, înainte ca Lucien să poată spune ceva ce
ar fi regretat. Lasă-m ă o oră să m ănânc şi să m ă schim b şi apoi ne
putem întâlni în birou.
Fusesem , probabil, u n pic m ai încrezută decât altădată, dar ea
dăd u oricum din cap. L-am luat de braţ pe Lucien şi am plecat.
- Ne vedem curând, i-am spus şi am sim ţit cum ne urm ărea
când am ieşit din grajdurile slab lum inate ca să ne pierdem în lu­
m ina strălucitoare a m iezului zilei.
El era încordat şi aproape trem ura.
- Ce s-a întâm plat între voi? am spus prin tre dinţi când am p o r­
n it p rin tre gardurile vii şi pe aleile cu pietriş din grădină.
- N u m erită să repet.
- Când... am fost luată, am îndrăznit eu aproape bâlbâindu-m ă,
aproape spu n ân d „am plecat". Ea şi Tamlin...
- Nu, spuse el răguşit. Nu. în ziua de Calanm ai, Tamlin a refu­
zat. A refuzat categoric să participe. L-am înlocuit în Ritual, dar...
U itasem . U itasem de C alanm ai şi R itual. în m inte, am calcu ­
lat zilele.
N u era de m irare că uitasem . Fusesem în cabana din m unţi. Fă­
cusem dragoste cu Rhysand. Poate că în noaptea aceea ne creasem
propria magie.
D ar Lucien...
- Ai dus-o pe Ianthe în peşteră de Calanm ai?
El nu îm i întâlni privirea.
- Ea a insistat. Tam lin era... Situaţia era gravă, Feyre. Am fost în
locul lui şi m i-am îndeplinit datoria faţă de regat. M -am dus de
bunăvoie şi am sfârşit Ritualul.
N u era de m irare că ea se dăduse din calea lui. Căpătase ce voia.
- Te rog să nu-i spui lui Elain, zise el. C ând noi... când o vom
regăsi, com pletă el.
Poate că săvârşise M arele R itual cu Ian th e de bunăvoie, dar,
cu siguranţă, n u îi făcuse plăcere. Unele lim ite fuseseră depăşite -
cu mult.
Şi inim a m i se m işcă un pic în piept când i-am spus fără nicio
viclenie:
- N u spun n im ănui dacă nu îm i spui să o fac. Simţeam şi m ai
mult greutatea cuţitului incrustat cu pietre şi a centurii. îm i doresc
să fi fost acolo ca să opresc Ritualul. A r fi trebuit să fiu acolo ca să-l
opresc. V orbeam serios.
Lucien m ă strânse uşor de braţ când am ocolit un gard viu, casa
m ălţându-se în faţa noastră.
- Feyre, îm i eşti o prietenă m ai b u n ă decât ţi-am fost eu vreo­
dată, spuse el încet.

Alis se în cru n tă la cele două rochii care atârnau de uşa dula­


pului, netezind cu degetele-i lungi şi m aronii sifonul şi mătasea.
- Nu ştiu dacă p o t să renunţ la talie, spuse ea fără să se uite în
spate, spre locul în care stăteam pe m arginea patului. Am luat atât
<le mult din ea încât nu m i-a m ai răm as cine ştie ce m aterial cu care
sa lucrez... Ai putea la fel de bine să-ţi com anzi unele noi.
Ea se întoarse atunci spre m ine, m ăsurându-m i din priviri cor­
pul îm brăcat cu u n halat.
Ştiam ce vedea - ceea ce m inciunile şi zâm betele otrăvite nu p u ­
teau ascunde: slăbisem groaznic de m ult de când venisem să lo-
i uiesc aici, după A m arantha. Totuşi, în ciuda tu tu ro r relelor pe care
nu le făcuse Rhys, îm i recâştigasem greutatea pierdută, îm i dezvol­
tasem m uşchii şi scăpasem de paloarea bolnăvicioasă în favoarea
unui ten bronzat.
Pentru o femeie care fusese to rtu rată şi chinuită luni întregi, ară­
tam rem arcabil de bine.
Privirile ni se întâlniră în cealaltă parte a camerei, liniştea fiind
în treru p tă d o ar de m u rm u ru l celor câţiva servitori răm aşi pe hol,
ocupaţi cu pregătirile p en tru Solstiţiul de a doua zi.
îm i petrecusem ultim ele două zile prefăcându m ă a fi anim alul
drăguţ de com panie, căruia i se perm itea să vină la întâlnirile cu
nobilii din H ybern p en tru că tăcea în cea m ai m are parte a tim p u ­
lui. Ei erau la fel de precauţi ca şi noi, eschivându-se în faţa în tre­
bărilor lui Tam lin şi Lucien în legătură cu m işcările arm atelor lor,
cu aliaţii străini şi alţi aliaţi din Prythian. întâlnirile nu rezolvau
nim ic, deoarece nu voiau decât să afle inform aţii despre arm atele
noastre.
Şi despre Regatul Nopţii.
Le-am oferit lui D agdan şi lui B rannagh detalii adevărate şi false,
am estecându-le perfect. Le-am descris baza illyriană dintre m unţi
şi stepe, dar am ales cel mai puternic dintre clanuri ca fiind cel m ai
slab; am m enţionat eficienţa pietrelor albastre din H ybern îm po­
triva puterii lui Cassian şi a lui Azriel, dar am om is să spun cât de
uşor le evitaseră. C ând m i se adresau întrebări pe care nu puteam să
le evit, pretindeam că-m i pierdusem m em oria sau că suferisem o
trau m ă prea m are ca să suport am intirile.
Dar, în ciuda m inciunilor şi a m anevrelor mele, nobilii erau prea
atenţi ca să dezvăluie m ulte inform aţii. Şi în ciuda expresiilor mele
atente, Alis p ărea să fie singura care observa micile lucruri care m ă
dădeau de gol şi pe care nici m ăcar eu nu le puteam controla.
- Crezi că am vreo rochie potrivită p en tru Solstiţiu? am întrebat
eu nonşalant p en tru că ea nu zise nim ic. Cea roz şi cea verde sunt
bune, dar le-am p u rtat deja de trei ori.
- N u ţi-a păsat niciodată de astfel de lucruri, spuse Alis, ţâţâind.
- Şi n u am voie să m ă răzgândesc?
Alis se uită un pic m ijit la m ine, dar deschise uşile dulapului, ro ­
chiile legănându-se odată cu ele, şi scotoci prin interiorul întunecat.
- Ai putea să le p o rţi pe astea, spuse şi ridică u n rând de haine.
Ţinuta din Regatul Nopţii, croită în tr-u n stil atât de asem ănător
cu cel preferat de A m ren, atârna de degetele ei subţiri. Inim a m i se
clătină.
- Aceea... de ce... A m rostit cuvintele greoi şi m i-am im pus să
tac. M i-am în d reptat spatele. N u te ştiam crudă, Alis!
Ea pufni şi aruncă hainele înapoi în dulap.
- Tamlin a sfâşiat celelalte două rân d u ri de haine - pe acesta l-a
ratat p en tru că era în alt sertar.
Pe hol, am ţesut u n fir m ental ca să m ă asigur că n u ne asculta
nimeni.
- Era supărat. îm i doresc să îl fi distrus şi pe acesta.
- E ram aici în ziua aceea, ştii, spuse Alis, încrucişându-şi braţele
subţiri. A m văzut cum a sosit M orrigan. A m văzut cum s-a întins
in coconul de putere şi te-a luat ca pe u n copil. A m im plorat-o să
te scoată.
Nu m -am prefăcut deloc când am înghiţit în sec.
- N u i-am spus asta niciodată. N u am spus nim ănui. I-am lăsat
să creadă că ai fost răpită. D ar te-ai agăţat de ea, iar M orrigan era în
stare să ne ucidă pe toţi din cauza celor întâm plate.
- N u ştiu de ce ai presupus aşa ceva, am spus şi m i-am strâns
mai bine halatul de mătase.
- Servitorii vorbesc. Iar la Poalele M untelui, nu am auzit şi nu
I am văzut niciodată pe R hysand să lovească vreun servitor. Pe
paznici, p e acoliţii A m aranthei, pe oam enii pe care avea o rd in să-i
ucidă, da. D ar n icio d ată pe cei um ili. N iciodată pe cei incapabili
s a se apere.

- El este u n m onstru.
- Se spune că te-ai întors schim bată, falsă. Râse ca o cioară. Nu
m am deranjat niciodată să le spun că eu cred că, în sfârşit, te-ai
mtors cum trebuie.
O prăpastie se deschise în faţa mea. Limite - aici erau nişte
limite şi supravieţuirea m ea şi a Prythianului depindea de cum le
u spectam. M -am ridicat de pe pat, m âinile trem urându-m i uşor.
Dar, apoi, Alis spuse:
- V ară-m ea lucrează în palatul din Adriata.
Regatul Verii. La început, Alis fusese din Regatul Verii şi fugise
aici cu cei doi nepoţi, după ce sora îi fusese ucisă cu brutalitate în
tim pul dom niei A m aranthei.
- Servitorii din palat n u trebuie să fie văzuţi sau auziţi, dar ei văd
şi aud destule când nim eni nu crede că sunt prezenţi.
Era prietena mea. M ă ajutase cu m ari riscuri la Poalele M untelui.
Răm ăsese lângă m ine în lunile ce urm aseră. D ar dacă punea totul
în pericol...
- Ea a spus că ai fost în vizită. Şi că erai sănătoasă, râdeai şi erai
fericită.
- A fost o m inciună. El m -a obligat să m ă p o rt aşa.
N u am depus cine ştie ce efort ca vocea să-m i trem ure.
Ea zâm bi strâm b, cu subînţeles.
- Dacă spui tu.
- A şa este.
Alis scoase o rochie de u n alb crem os.
- N u ai apucat să o porţi pe asta. A m com andat-o p en tru a doua
zi de după nuntă.
Nu prea părea de m ireasă, ci m ai degrabă sugera puritatea. G e­
nul de rochie pe care o detestasem când m ă întorsesem de la Poalele
M untelui, disperată să evit orice com paraţie cu sufletul m eu d is­
trus. D ar acum ... M -am uitat în ochii lui Alis şi m -am întrebat ce
plan îm i descifrase.
- N u-ţi spun decât o dată, şopti Alis. Orice ai plănui să faci, te
im plor să nu îi implici pe băieţii mei. Răzbună-te cum vrei, dar te rog
să-i cruţi!
„N iciodată n u aş...“ era cât pe ce să spun, însă doar am scuturat
din cap şi m -am încruntat, profund confuză şi m âhnită.
- Nu vreau decât să m ă obişnuiesc din nou cu viaţa de aici. Să
m ă vindec.
Să vindec tărâm ul de depravarea şi întunericul care îl învăluiau.
Şi Alis părea să înţeleagă asta. Ea agăţă rochia de uşa dulapului,
aerisind fustele largi şi strălucitoare.
- Să o p o rţi la Solstiţiu, spuse ea încet.
Şi am purtat-o.
CAPITOLUL
4

Solstiţiul de vară era exact aşa cum mi-1 am intisem : flamuri, p a n ­


glici şi ghirlande de flori peste tot, butoaie cu bere şi vin transportate
spre poalele dealurilor care înconjurau proprietatea, M ari Spiriduşi
şi spiriduşi de rang inferior care se îngrăm ădeau spre sărbătoare.
D oar Ianthe nu fusese aici cu u n an în urm ă.
Ea spunea că sărbătoarea ar fi fost un sacrilegiu, dacă nu ne-am
fi exprim at m ai întâi recunoştinţa.
Aşadar, ne-am trezit toţi cu două ore înainte de răsărit, cu ochii
înceţoşaţi şi deloc dornici să-i suportăm cerem onia când soarele se
ridică la orizont în cea m ai lungă zi din an. M -am întrebat dacă
Tarquin fusese nevoit să îndure un ritual atât de plictisitor în palatul
lui strălucitor de lângă mare. M -am întrebat ce fel de sărbătoare ar
fi avut loc astăzi în Adriata, cu M arele Lord al Verii, care aproape
îm i devenise prieten.
D in câte ştiam , în ciuda bârfelor dintre servitori, Tarquin încă
nu îi spusese lui Tam lin despre vizita pe care i-o facuserăm eu, Rhys
şi A m ren. Ce credea acum lordul Verii despre noua m ea situaţie?
N u m ă îndoiam că Tarquin aflase şi m ă rugam să nu se im plice
înainte să-m i term in treaba aici.
Alis îm i găsise o m antie luxoasă albă din catifea p en tru drum ul
în ritm alert spre dealuri, iar Tam lin m ă ridicase pe o iapă albă cu
flori sălbatice îm pletite în coam a argintie. D acă aş fi v ru t să pictez
un tablou al purităţii senine, m -aş fi redat în acea dim ineaţă, cu
părul îm pletit în vârful capului şi cu o coroniţă de flori albe de
păducel. îm i vopsisem cu roşu obrajii şi buzele - o culoare discretă,
ca prim ul sem n al prim ăverii în tr-u n peisaj de iarnă.
C ând alaiul n o stru sosi la poalele dealului în al cărui vârf se
adunaseră deja câteva sute de suflete, toţi ochii se întoarseră spre
mine, dar eu am continuat să privesc înainte, spre locul în care
Ianthe stătea în faţa altarului ru d im en tar de piatră, îm podobit cu
Ilori şi prim ele fructe şi cereale ale verii. P entru prim a dată, îşi d ă ­
duse jos gluga m antiei de un albastru-deschis, diadem a de argint
odihnindu-i-se acum pe părul auriu.
I-am zâm bit, iapa m ea oprindu-se ascultătoare în dreptul arcului
nordic al sem icercului pe care m ulţim ea îl form ase în ju ru l d ea­
lului şi al altarului lui Ianthe, şi m -am întrebat dacă Ianthe vedea lu­
pul care rânjea.
Tamlin m ă ajută să descalec, lum ina gri de dinaintea răsăritului
Iicărind de-a lungul firelor aurii de pe jacheta lui verde. M -am forţat
vi îl privesc în ochi când m ă lăsă pe iarba m oale, conştientă de toate
i clelalte priviri îndreptate spre noi.
A m intirea îi licări în ochi - în felul în care se uită la gura mea.
în u rm ă cu un an, m ă sărutase în această zi. în urm ă cu un an,
il a nsasem p rin tre aceşti oam eni, lipsită de griji şi bucuroasă p en tru
prim a dată în viaţa m ea şi crezusem că eram m ai fericită decât
aveam să fiu vreodată.
Am schiţat u n zâm bet tim id şi m -am agăţat de braţul pe care
mi-1 întinse. îm preună, am traversat iarba spre altarul din piatră al
lui Ianthe, nobilii din H ybern, Jurian şi Lucien venind din urm ă.
M -am întrebat dacă Tamlin îşi am intea şi de o altă zi din urm ă
1 1 1 câteva luni, când p urtasem altă rochie albă şi peste tot fuseseră
îm prăştiate flori.
d â n d p arten eru l m eu m ă salvase după ce hotărâsem să nu p ar­
ticip la n u ntă, o p arte esenţială din m ine ştiind că nu era corect.
C rezusem că nu m eritam asta, nu îm i dorisem să-l îm povărez pe
Tam lin p e n tru to tdeauna cu cineva atât de distrus cum fusesem eu
atunci. Iar Rhys... Rhys m -ar fi lăsat să m ă căsătoresc cu el, cre-
zându-m ă fericită, dorindu-şi ca eu să fiu fericită chiar dacă asta
l-ar fi ucis. D ar în clipa în care refuzasem ... M ă salvase. M ă ajutase
să m ă salvez.
M -am uitat pieziş la Tamlin, dar el îm i studia m âna aflată pe
braţul lui, degetul gol pe care purtasem cândva inelul.
Ce înţelegea din asta - unde credea că dispăruse inelul, dacă
Lucien ascunsese dovada? P entru o clipă, l-am com pătim it. L-am
com pătim it că nu doar Lucien îl m inţise, ci şi Alis. Câţi alţii văzu­
seră că sufeream cu adevărat şi încercaseră să îl cruţe? Câţi fuseseră
m artorii suferinţei mele şi nu făcuseră nim ic să m ă ajute?
Tam lin şi cu m ine ne-am oprit în faţa altarului, Ianthe înclinân-
du-şi calm şi regal capul.
Nobilii din H ybern se m işcară pe loc, fără să se deranjeze să îşi
m ascheze nerăbdarea. B rannagh abia îşi ascunsese nem ulţum irile
în legătură cu Solstiţiul la cina din seara precedentă, declarând că în
H ybern n u se deranjau cu astfel de lucruri odioase şi că treceau d i­
rect la orgii. Şi insinuând în felul ei că, în curând, nici noi nu aveam
s-o m ai facem.
I-am ignorat pe nobili când Ianthe îşi ridică mâinile şi strigă o urare
m ulţim ii din spatele nostru: „Un Solstiţiu binecuvântat tuturor!"
Apoi începu şirul nesfârşit de rugăciuni şi ritualuri, cele mai
drăguţe şi tinere slujitoare ale ei ajutând-o să toarne vinul sacru, să
binecuvânteze recolta de pe altar şi să im plore soarele să răsară.
Un m ic n u m ăr frum os şi repetat. Lucien era pe jum ătate ad o r­
m it în spatele meu.
însă eu recapitulasem cerem onia cu Ianthe şi ştiam ce urm a
când ea ridică vinul sacru şi spuse: „Aşa cum lum ina este mai p u ­
ternică astăzi, tot aşa să alunge întunericul nedorit. Să spele pata
neagră a răului".
Era u n şir de lovituri la adresa partenerului m eu, a casei mele,
dar am dat aprobator din cap odată cu ea.
- Doresc ca prinţesa B rannagh şi prinţul D agdan să ne facă
onoarea de a sorbi vinul binecuvântat?
M ulţim ea se agită. Nobilii din H ybern clipiră, încruntându-se
unul la celălalt, d ar eu m -am dat la o parte, zâm bindu-le frum os şi
.irătându-le altarul.
Ei deschiseră gura, fară îndoială ca să refuze, dar Ianthe nu avea
■■a lie refuzată.
- Beţi şi fie ca noii noştri aliaţi să ne devină noi prieteni! declară
(-a. Beţi şi alungaţi noaptea nesfârşită a anului!
(iu m agia şi pregătirea lor, cei doi daem ati probabil testau dacă
acea cupă era otrăvită, dar eu am continuat să zâmbesc am abil când
in cele din u rm ă se apropiară de altar, iar B rannagh acceptă cupa
argintie întinsă.
A m ândoi abia dacă sorbiră o gură de vin înainte de a se retrage,
dar Ianthe le şopti, insistând să vină în spatele altarului ca să asiste
la cerem onie alături de ea.
Eu m ă asigurasem că ea ştia exact cât de m ult o dezgustau ri-
malurile ei, cum aveau să-şi dea silinţa să îi calce în picioare poziţia
de lider de îndată ce oam enii săi ar fi sosit. Acum , părea înclinată
•a i convertească.
U rm ară alte rugăciuni şi ritualuri, până când Tamlin fu chem at
de cealaltă p arte a altarului ca să aprindă lum ânările p en tru sufle­
tele stinse anul trecu t - să îi aducă acum înapoi în lum ina soarelui,
la răsărit.
Rozul începu să păteze norii din spatele lor.
jurian fu şi el chem at ca să recite o ultim ă rugăciune pe care o
i ugasem pe Ianthe să o adauge, în onoarea războinicilor care luptau
IH'iitru siguranţa noastră în fiecare zi.
Apoi Lucien şi cu m ine am rămas singuri în cercul de iarbă, cu
.1 ll arul şi orizontul în faţa noastră şi m ulţim ea în spate şi pe lângă noi.
D upă rigiditatea posturii sale şi după felul în care se uita peste
tot, ştiam că se tot gândea la rugăciuni şi la cum lucrasem cu Ianthe
p en tru cerem onie, la cum el şi cu m ine răm âneam de partea aceasta
a liniei tocm ai când soarele u rm a să răsară peste lume, ceilalţi fiind
îndepărtaţi.
Ianthe păşi spre creasta dealului, părul auriu căzându-i liber pe
spate când îşi ridică braţele spre cer. Locul era ales intenţionat, ca şi
poziţia braţelor ei.
Făcuse acelaşi gest la Solstiţiul de iarnă, stând exact în acelaşi loc
în care soarele avea să răsară p rintre braţele-i ridicate, lum inându-i.
Servitoarele ei însem naseră discret poziţia în iarbă cu o piatră
cioplită.
încet, discul auriu al soarelui se ivi deasupra ierbii înceţoşate şi
a albastrului orizontului.
L um ina scăldă lum ea, lim pede şi puternică, în d rep tân d u -se
direct spre noi.
Ianthe îşi arcui spatele, corpul ei fiind doar un vas p en tru lu­
m ina Solstiţiului, şi partea feţei pe care i-o vedeam era deja co n ­
turată de u n extaz pios.
Soarele răsări, o notă reţinută şi aurită răsunând prin ţinut.
M ulţim ea începu să şoptească şi apoi să strige.
Nu la Ianthe, ci la mine.
La m ine, splendidă şi pură, în alb, începând să strălucesc la lu ­
m ina zilei când, în schim b, razele soarelui m ă atinseră pe m ine.
N im eni nu se deranjase să confirm e sau m ăcar să observe că
piatra de m arcaj fusese m utată cu doi m etri spre dreapta, toţi fiind
prea ocupaţi cu parada sosirii mele, ca să vadă u n vânt-fantom ă
m işcând-o p rin iarbă.
Lui Ianthe îi luă mai mult timp decât celorlalţi ca să se uite, să se
întoarcă şi să vadă că puterea soarelui nu o învăluia, binecuvântând-o.
Am eliberat puterea pe care o dezlănţuisem în H ybern, corpul
m eu devenind incandescent când lum ina străluci prin el. Eram
p u ră ca ziua, ca lum ina stelelor.
- D istrugătoarea Blestemului, şoptiră unii. Binecuvântata, şop­
tiră alţii.
M -am prefăcut a fi surprinsă - surprinsă şi totuşi acceptând
alegerea Cazanului. D in cauza şocului, chipul lui Tam lin era în co r­
dat, iar nobilii din H ybern erau uim iţi.
M -am întors spre Lucien, lum ina m ea radiind atât de strălucitor,
mcât ricoşă din ochiul lui m etalic. Un prieten cerea ajutorul altuia.
I am întins o m ână.
Dincolo de noi, sim ţeam că Ianthe se agita ca să fie din nou în
i ontrol, ca să găsească un m od de a întoarce situaţia în favoarea ei.
Poate că şi Lucien putea face asta deoarece m ă luă de m ână, iar
apoi se lăsă în tr-u n genunchi pe iarbă, lipindu-m i degetele de fru n ­
tea lui.
Ceilalţi căzură şi ei în genunchi, ca spicele de grâu în vânt.
Cu toate cerem oniile şi ritualurile ei pom poase, Ianthe nu se ară­
tase niciodată puternică sau binecuvântată. D ar Feyre, Distrugătoarea
I’.Ies ternului, care scosese Prythianul din tiranie şi întuneric...
Fra binecuvântată. Sfântă. Strălucitoare în faţa răului.
M i-am lăsat strălucirea să se răspândească, până ce şi aceasta se
mului din silueta aplecată a lui Lucien, u n cavaler în faţa reginei lui.
C ând m -am uitat la Ianthe, am zâm bit din nou, apoi am afişat
mi mic rânjet.

Măcar festivităţile se desfăşurară la fel.


Im ediat ce vuietele şi uim irea se potoliră, de îndată ce p ro ­
pria-m i strălucire dispăru când soarele se înălţă peste capul m eu,
iic' am făcut loc spre dealurile şi câmpiile din apropiere, unde cei care
mi participaseră la cerem onie auziseră deja de m icul m eu miracol.
Fu am răm as aproape de Lucien, care era înclinat să-m i facă pe
plac, de vrem e ce toată lum ea părea să oscileze între bucurie şi u i­
mire, întrebări şi îngrijorare.
Ianthe îşi petrecu urm ătoarele şase ore încercând să ofere o ex­
plicaţie p en tru ce se întâm plase. C azanul o binecuvântase pe p ri­
etena ei aleasă, spunea ea oricui o asculta. Soarele îşi schim base
traiectoria ca să ne arate cât de m ult se bucura de întoarcerea mea.
N um ai slujitoarele ei erau cu adevărat atente şi doar jum ătate
păreau u n pic interesate.
Totuşi Tamlin părea cel m ai circum spect - ca şi când binecuvân­
tarea m -ar fi supărat cumva, ca şi când şi-ar fi am intit de aceeaşi lu­
m ină din H ybern şi nu îşi dădea seama de ce îl tulbura atât de mult.
D ar datoria îl făcuse să se descurce cu m ulţum irile şi urările de
bine din p artea supuşilor, războinicilor şi lorzilor de rang inferior,
lăsându-m ă să hoinăresc în voie. A m fost oprită din când în când
de spiriduşi înflăcăraţi, care m ă venerau şi care îşi doreau să îm i
atingă m âna, să plângă u n pic pe u m ărul meu.
Cândva, m -aş fi crispat şi aş fi tresărit. Acum , le prim eam feri­
cită m u lţu m ir ile şi rugăciunile, m ulţum indu-le şi zâm bind şi eu, la
rândul meu.
O parte din ele erau adevărate. N u aveam nicio problem ă cu
oam enii din aceste ţinuturi, care suferiseră îm preună cu restul.
Niciuna, dar curtenii şi santinelele care m ă căutau... P entru ei m -am
dat şi m ai bine în spectacol. îm i spuneau că eram binecuvântată de
Cazan, iar eu le răspundeam sim plu că era o onoare.
în tim pul m icului dejun şi la prânz, am repetat în continuu acele
cuvinte, p ân ă când m -am întors acasă ca să îm i schim b hainele şi să
fiu un pic singură.
în intim itatea cam erei mele, am lăsat coroana de flori pe m ăsuţa
de toaletă şi i-am zâm bit uşor ochiului tatuat în palm a m ea dreaptă.
„Cea m ai lungă zi din an, am spus în legătură, trim iţân d frânturi
din toate evenim entele petrecute pe deal. M i-aş fi dorit s-o fi trăit
alături de tine.“
I-ar fi plăcut teatrul m eu - ar fi râs după aceea de expresia de pe
chipul lui Ianthe.
D upă ce m -am spălat şi am vru t să m ă îndrept din nou spre
dealuri, vocea lui R hysand îm i um plu m intea.
„Ar fi o onoare să petrec m ăcar u n m om ent în com pania lui Feyre
i ea binecuvântată de Cazan", spuse el, râzând la fiecare cuvânt.
Am chicotit. Cuvintele erau distante şi chinuite. Nu trebuia să
pierd prea m ult tim p cu asta; altfel, riscam să m ă expun. Şi m ai tre ­
buia să-l întreb ceva, să aflu...
„Sunt toţi în regulă?"
Am aşteptat, n u m ărân d m inutele.
„Da. Cât se poate de bine. C ând te întorci la mine?"
Fiecare cuvânt se auzea m ai încet decât precedentul.
„Curând, i-am prom is eu. H ybernul este aici. Term in curând."
FI nu răspunse, iar eu am aşteptat alte câteva m inute înainte de
•i mi pune din no u coroana de flori şi de a coborî scările.
lotuşi, când am ieşit în grădina îm podobită, vocea slabă a lui
Rhysand îm i um plu din nou m intea. „Şi eu m i-aş dori să-m i pot
Ini rece ziua de azi cu tine."
Cuvintele îm i cuprinseră inim a în tr-u n pum n, dar m i le-am
■dungat din m inte când m -am întors la petrecerea de pe dealuri,
păşind m ai greoi decât atunci când intrasem în casă.
Dar prânzul se term inase şi începuse dansul.
1,-am văzut aşteptându-m ă la m arginea unuia dintre cercuri,
"bset vându-m i fiecare mişcare.
M-am uitat la iarbă, la m ulţim e şi la grupul de m uzicanţi care
mier-pretau o m elodie extrem de vioaie din tobe, viole şi fluiere în
i mip ce m ă apropiam ca o căprioară tim idă şi nehotărâtă.
( ândva, aceleaşi sunete m ă treziseră, m ă făcuseră să dansez în
■<>ni inuu. A m presupus că acum erau doar nişte arm e din arsenalul
n u i i când m -am oprit în faţa lui Tamlin, m i-am coborât privirea şi

I un întrebat încet:
Vrei să dansezi cu mine?
Da, şopti el uşurat, fericit şi un pic îngrijorat. Da, bineînţeles.
Aşadar, l-am lăsat să m ă conducă în dansul rapid, învârtindu-m ă
şi înclinându-m ă, oam enii adunându-se ca să ne ovaţioneze şi să
aplaude. A m dansat şi-am tot dansat, p ân ă când transpiraţia a în ­
ceput să îm i curgă pe spate în încercarea m ea de a ţine ritm ul, de a
zâmbi şi de a-m i aduce am inte să râd când m âinile îm i erau atât de
aproape de gâtul lui.
în cele din urm ă, m uzica se m ai dom oli, iar Tamlin încetini şi el,
în ritm ul ei. C ând ceilalţi se arătară mai interesaţi de propriii p ar­
teneri, îm i şopti:
- în dim ineaţa asta... Eşti bine?
M i-am ridicat repede capul.
- Da. Eu... nu ştiu ce a fost aia, dar, da. Ianthe... s-a supărat?
- N u ştiu. N u se aştepta la asta - nu cred că reuşeşte să facă faţă
prea bine surprizelor.
- Ar trebui să îm i cer scuze.
O chii îi licăriră.
- De ce? Poate că a fost o binecuvântare. M agia încă m ă sur­
prinde. D acă este nervoasă, este problem a ei.
Am luat un aer gânditor, apoi am încuviinţat din cap. M -am ap ro ­
piat, urân d toate locurile în care corpurile ni se atingeau. N u ştiam
cum suportase Rhys aşa ceva - cum o suportase pe A m arantha
tim p de cincizeci de ani.
- Eşti frum oasă azi, spuse Tamlin.
- M ulţum esc. M -am forţat să-l privesc. Lucien... Lucien m i-a
spus că nu ai desăvârşit ritualul de Calanm ai. Că ai refuzat.
„Şi că, în schim b, ai lăsat-o pe Ianthe să-l ia pe el în peştera aia."
El înghiţi în sec.
- Nu am p u tu t să suport aşa ceva.
„Şi totuşi ai suportat să faci un târg cu H ybernul, ca şi când aş fi
fost u n obiect furat care trebuia returnat."
- Poate că dim ineaţa asta nu a fost doar o binecuvântare p en tru
m ine, am spus eu.
Singurul lui răspuns fu atingerea de pe spatele meu.
Nn ne-am m ai spus altceva urm ătoarele trei dansuri, până ce
Lum ea m ă târî spre mesele unde acum ne aştepta cina. L-am lăsat
. 1 mi umple o farfurie şi să m ă servească atunci când am găsit un

li h sub un stejar b ătrân şi noduros şi i-am u rm ărit pe cei care dan-


■..III si cântau.
I aş fi întrebat dacă m erita să renunţe la pacea asta ca să m ă re-
i opereze, ca m ai apoi locuitorii H ybernului să vină aici şi să se fo­
l o s e a s c ă de p ăm ânturile acestea. Şi, odată cu sosirea lor, nim eni nu

o mai fi dansat şi cântat.


I >ar am preferat să tac, contem plând apusul soarelui şi lăsarea
nopţii.

Stelele se iviră licărind, slabe şi mici deasupra focurilor aprinse.


I.e-am urm ărit în orele lungi ale sărbătorii şi aş fi putut ju ra că
pi H ienele mele tăcute şi neclintite îm i ţineau com panie.
CAPITOLUL
5

M -am târâit înapoi spre conac la două ore după m iezul nopţii,
prea extenuată ca să rezist până la răsărit.
M ai ales când am observat cum se uita Tam lin la m ine, am in-
tindu-şi de zorii de anul trecut, când m ă luase şi m ă sărutase la
răsăritul soarelui.
L-am rugat pe Lucien să m ă însoţească, iar el fusese mai m ult
decât bucuros să o facă, având în vedere că statutul său de m ascul
cu pereche îl făcea să nu-1 m ai intereseze com pania femelelor în
u ltim a vrem e şi că Ianthe încercase să-l încolţească toată ziua ca să-l
întrebe ce se întâm plase la cerem onie.
M -am schim bat în cămaşa de noapte, o chestie m ică şi dantelată
pe care o p u rtasem cândva ca să-l distrez pe Tamlin, şi lipită acum
de pielea transpirată, m -am băgat în pat.
Tim p de aproape o jum ătate de oră, am îm pins cearşafurile cu
picioarele, agitându-m ă, învârtindu-m ă şi zbătându-m ă.
A ttorul. Ţesătoarea. Surorile m ele aruncate în Cazan. Toate se
îm pleteau şi se roteau în jurul m eu. Le-am lăsat.
Ceilalţi încă sărbătoreau când ţipătul brusc şi ascuţit m ă făcu să
sar din pat.
Pulsul îm i zvâcni puternic de-a lungul venelor când am deschis
uşa, transpirată şi palidă şi am ieşit pe hol.
Lucien răspunse la a doua bătaie în uşă.
Te-am auzit... Ce s-a întâm plat?
I I mă studie, ochiul roşiatic m ărindu-i-se când îm i observă
l'.irul zburlit şi căm aşa de noapte transpirată.
Am înghiţit, cu o privire întrebătoare, iar el dădu din cap, retră-
j'.nulu-se în cam era lui ca să m ă lase să intru. Cu bustul gol, reuşi să
\r îmbrace cu o pereche de pantaloni înainte de a deschide uşa şi îi
uu lieie în grabă când am trecut pe lângă el.
( lamera lui fusese îm podobită în culorile Regatului Toam nei -
Mugu r ul om agiu adus casei lui pe care l-ar fi expus vreodată - iar
• o m -am uitat cu atenţie la spaţiul întunecat şi la cearşafurile şifo­
na le. El se aşeză pe cotiera cilindrică a unui scaun im ens din faţa
l<>< ului stins şi m ă privi cum îm i frângeam m âinile în m ijlocul co ­
vor ul ui stacojiu.
Am visat Poalele M untelui, am spus eu răguşită. Şi când m -am
11c/it, nu m i-am am intit unde sunt. M i-am ridicat în faţă braţul
.i.mg, acum vindecat. N u-m i aduc am inte în ce perio a dă m ă aflu.
fi spusesem u n adevăr - şi, parţial, o m inciună. încă visam zilele
u elea oribile, dar n u m ă m ai epuizau. N u m ai alergam în baie în
mijlocul nopţii ca să vomit.
Ce ai visat în seara asta? m -a întrebat el încet.
M -am uitat în ochii lui, bântuiţi şi trişti.
- C um m -a ţin tu it de zid. Ca pe Clare Beddor. Iar A ttorul era...
M -am cutrem urat, trecându-m i m âinile peste faţă.
Lucien se ridică şi veni încet spre m ine. Valul de frică şi durere
provocat de cuvintele mele îm i m asca suficient m irosul, îm i m asca
propria putere când capcanele mele întunecate detectară o uşoară
vibraţie în casă.
Lucien se opri la jum ătate de pas de m ine şi nici m ăcar nu
<ibiectă când î-am cuprins de gât, îngropându-m i faţa în pieptul lui
gol şi cald. Apa de m are din darul lui Tarquin îm i curse din ochi pe
la ţa şi pielea lui aurie.
Lucien oftă profund, îm i cuprinse talia cu un braţ şi cu celălalt
părul, ca să-m i legene capul.
- îm i pare rău! şopti el. îm i pare rău!
Apoi el m ă îm brăţişă, m ângâindu-m ă pe spate cu m işcări linişti­
toare, iar eu m i-am calm at plânsul, lacrim ile din apă de m are us-
cându-m i-se ca nisipul ud la soare.
în cele din urm ă, m i-am sprijinit capul de pieptul lui sculptat,
înfigându-m i degetele în m uşchii tari ai um erilor săi şi m -am uitat
la faţa sa îngrijorată. A m inspirat adânc, în cruntându-m ă şi des­
chizând gura când am...
- Ce se întâm plă?
Lucien întoarse capul spre uşă, unde îl văzu pe Tamlin, al cărui
chip luase m asca rece de calm. Vârfurile ghearelor îi licăriră din
m onturi.
N e-am îndepărtat, prea repede ca să p ară u n gest nonşalant.
- A m avut u n coşmar, i-am explicat netezindu-m i căm aşa de
noapte. Eu... n u am v rut să trezesc toată casa.
Tam lin nu făcea decât să se holbeze la Lucien, a cărui gură se
încordase în tr-o linie subţire când îi văzu ghearele ieşite pe jum ătate.
- Am avut un coşmar, am repetat cam brusc, prinzându-1 de braţ
pe Tam lin p en tru a-1 conduce afară din cam eră înainte ca Lucien să
apuce m ăcar să deschidă gura.
A m închis uşa, dar încă sim ţeam că atenţia lui Tam lin era fixată
asupra m asculului din spatele ei. El n u îşi retrase ghearele şi nici nu
le scoase m ai mult.
A m făcut cei câţiva paşi spre cam era m ea, urm ărindu-1 pe
Tamlin cum studia holul şi distanţa dintre uşa m ea şi a lui Lucien.
- N oapte bună, i-am spus lui Tam lin şi i-am închis uşa în nas.
Am aşteptat cele cinci m inute de care Tam lin a avut nevoie ca să
se hotărască să nu-1 ucidă pe Lucien, iar apoi am zâmbit.
M -am întrebat dacă Lucien îşi dăduse seam a că eu ştiusem faptul
că Tamlin u rm a să vină în seara asta în cam era mea, după ce îl atin­
sesem şi îl privisem de atâtea ori astăzi. Că m ă schim basem în cea
m ai indecentă căm aşă de noapte n u din cauza căldurii, ci ca să arăt
corespunzător atunci când capcanele mele invizibile din casă m ă
m lorm ară că Tam lin îşi făcuse, în sfârşit, curaj să vină în dorm i-
iiu ni meu.
Am pretins că avusesem un coşm ar, cearşafurile mele şifonate
sl.ind drept m ărturie. Lăsasem deschisă uşa de la cam era lui Lucien,
el liind prea distras şi n ebănuind de ce venisem cu adevărat ca să
mă deranjez să o închid, şi fără să observe scutul de aer d u r pe care-1
l'ioiectasem în ju ru l încăperii, astfel încât să nu-1 audă sau să-l m i­
loasă pe Tam lin venind.
( .and Tam lin ne surprinse în cam eră îm brăţişaţi, ne fixă cu pri-
\ irea atât de intens, iar noi eram atât de e m o ţio n a ţi , că nici m ăcar
im i-am sesizat prezenţa. Scutul invizibil dispăruse înainte ca el să-l
p o a l ă simţi.
i i spusesem lui Tam lin că avusesem u n coşmar.
i'.u eram coşm arul, exploatându-i frica lui Tam lin încă din p ri­
mele mele zile aici.
Nu uitasem cearta lui de dem ult cu Lucien şi nici faptul că-1
avertizase să nu m ai flirteze cu m ine - să păstreze distanţa. N u ui-
lasem team a că îl preferasem pe lordul cu păr roşcat în locul lui şi
«a asta i-ar fi am eninţat toate planurile pe care le avea. „Retrage-te!“,
i i spusese el lui Lucien.

Nu m ă îndoiam de faptul că acum Tam lin rem em ora toate p ri­


v i r i l e , conversaţiile de atunci şi dăţile în care Lucien intervenise

pentru m ine, atât la Poalele M untelui, cât şi după aceea; cântărind


m ce m ăsură noua legătură de îm perechere cu Elain îi stăpânea
p in ten u l ţin ân d cont că, în dim ineaţa aceasta, Lucien îngenun-
<lu ase în faţa mea, ju rân d loialitate unui nou zeu, ca şi când am ân­
doi am fi fost binecuvântaţi de Cazan.
M i-am perm is să m ai zâm besc o clipă şi apoi m -am îm brăcat.
Mai aveam m ult de lucru.
%
1

■‘i j f l *

"1
CAPITOLUL .) '
6

Un rân d de chei de la porţile conacului dispăruse, dar, după in ­


cidentul de seara trecută, lui Tamlin nu părea să-i pese.
La m icul dejun fu linişte, nobilii din H ybern fiind supăraţi p entru
că fuseseră puşi să aştepte atât de m ult ca să vadă cea de-a doua des-
picătură din zid. Jurian, pentru prim a dată, părea prea obosit ca să
facă altceva în afară de a-şi îndesa carne şi ouă în gura-i nesuferită.
Tamlin şi Lucien lăsau im presia că vorbiseră înainte de m asă, iar
cel d in u rm ă o dem onstra ţinându-se departe de m ine, fară să m ă
privească şi să-m i vorbească, de parcă încă m ai era nevoie să-l co n ­
vingă pe Tam lin de inocenţa noastră.
M -am gândit dacă n -ar fi fost m ai bine să-l întreb direct pe
Jurian dacă furase cheile gărzii care erau pierdute, dar liniştea era o
am ânare bine-venită; asta până când intră Ianthe, care evită să m ă
privească, de parcă aş fi fost soarele orbitor ce îi fusese furat.
- îm i pare rău că te întrerup de la m asă, dar trebuie să discutăm
ceva, M are Lord, spuse Ianthe, veşm intele galbene învolburân-
du-i-se la picioare când se opri la jum ătatea drum ului spre masă.
Vorbele ei ne făcură pe toţi să ne ridicăm privirea.
Tamlin, gânditor şi cinic, întrebă:
- Ce este?
Ea se dăd u în spectacol când conştientiză că nobilii din H ybern
erau prezenţi şi ascultau. Am încercat să nu pufnesc la privirea atât
' Ic neliniştită pe care le-o aruncă lor şi apoi lui Tamlin. U rm ătoarele
■ii vi nie nu m ă su rprinseră deloc.
Poate că ar trebui să aşteptăm până după m asă când ai să fii
■augur.
I ară îndoială, era u n joc de putere m enit să le aducă am inte că,
■Ir lapl, avea putere aici - îm preună cu Tamlin. Că nici H ybernul nu
ai li vrut să o supere, având în vedere inform aţiile pe care le avea,
■I u cu am fost destul de crudă, încât să spun dulce:
I iacă avem atâta încredere în aliaţii noştri din H ybern încât să
ii in gem la război cu ei, atunci putem avea încredere şi că vor fi
di .i ivii. C ontinuă, Ianthe!
l a nici m ăcar nu se uită spre m ine, dar acum , prinsă între o in-
■‘ilia directă şi politeţe... Tam lin cântări prezenţa m usafirilor faţă de
l'o-.înra lui Ianthe şi spuse:
Sa auzim.
<.aiul ei alb tresăltă atunci când înghiţi.
1 stc... Slujitoarele mele au descoperit că păm ântul din ju ru l
i< mplului meu... m oare.
lim an îşi dădu ochii peste cap şi se întoarse la şunca lui.
Alunei, vorbeşte cu grădinarii, zise B rannagh, întorcându-se
la m.uK area ei.
I >agdan chicoti în cana lui cu ceai.
Nu are legătură cu grădinăritul, spuse Ianthe îndreptându-şi
■.paiele. Păm ântul este atins de m ană. Iarba, rădăcinile, m ugurii -
mini s a uscat şi s-a îm bolnăvit. D uhneşte a naga.
A in tăcut u n efort să nu m ă uit la Lucien - să văd dacă şi el ob-
<i va licărul nerăbdător din privirea ei. C hiar şi Tam lin oftă, ca şi
■and ar fi văzut adevărul: o încercare de a recăpăta controlul, poate
un plan de a otrăvi păm ântul pe care apoi să-l vindece m iraculos.
11 1 pădure, mai sunt şi alte locuri unde plantele au m urit, con-
111111 a Ianthe, atingându-şi pieptul cu o m ână îm podobită cu bijuterii
de argint. M ă tem că este un avertism ent că naga se adună şi plănu­
iesc să atace.
O, îi intrasem pe sub piele. M ă întrebasem ce avea să facă după
Solstiţiul din ziua precedentă, după ce îi furasem m om entul şi p u ­
terea. D ar asta... asta chiar era o m işcare inteligentă.
M i-am ascuns rânjetul şi am spus cu blândeţe:
- Ianthe, poate că este , într-adevăr, problem a grădinarilor.
Ea înţepeni şi, în cele din urm ă, se întoarse către m ine. „Crezi că
joci periculos, am v ru t să-i spun, dar nu ştii că toate hotărârile pe
care le-ai luat aseară şi în dim ineaţa asta au fost doar nişte paşi în
direcţia în care te-am îndreptat eu.“
A m făcut sem n din bărbie spre nobili, apoi spre Lucien.
- D u p ă-am iază plecăm să studiem zidul, d ar dacă problem a
nu se rezolvă în câteva zile, când ne întoarcem , am să te ajut să o
analizezi.
Degetele cu inele de argint se strânseră uşor în p um ni pe lângă
corp, dar, ca o adevărată viperă ce era, Ianthe îl întrebă pe Tamlin:
- Ai să li te alături, M are Lord?
Ea se uită la m ine şi Lucien şi ne studie prea m ult tim p ca să fie
un gest întâm plător.
Sim ţeam deja o uşoară durere de cap, care se agrava cu fiecare
cuvânt rostit de ea. M ă culcasem târziu şi dorm isem prea p u ţin - şi
aveam nevoie de putere p en tru zilele urm ătoare.
- Nu, am spus eu, înainte ca Tam lin să-i poată răspunde.
El îşi lăsă tacâm urile pe masă.
- C red că îi voi însoţi.
- N u am nevoie de o escortă. Să descopere singur aluziile defen­
sive din afirm aţia mea.
Jurian pufni.
- începi să te îndoieşti de bunele noastre intenţii, M are Lord?
Tam lin m ârâi la el:
- Ai grijă!
Ani pus o m ână pe masă.
A in să m ă descurc îm preună cu Lucien şi santinelele.
I m ien părea înclinat să se lase pe scaun şi să dispară p en tru
xtdcuuna.
I .un studiat pe Dagdan şi pe Brannagh şi am schiţat un zâmbet.
I’ot să m ă apăr singură dacă este nevoie, i-am spus lui Tamlin.
t ci doi daem ati îm i zâmbiră. N u-i m ai sim ţisem atingându-m i
cu ic r el e m entale sau pe cele la care lucram să le m enţin în jurul
■ >■ mai m ulţi oam eni de aici. Folosirea constantă a puterilor m ă
l'iii/.i lotuşi. Să fiu departe de locul acesta tim p de p atru sau cinci
ii*- .ir li lost o uşurare bine-venită.
Al.ii ales că Ianthe îi şopti lui Tamlin:
l’oale că ar trebui să m ergi, prietene!
Am aşteptat - am aşteptat prostia care era pe cale să-i iasă din
h i a spurcată.
Nn ştii când Regatul Nopţii va încerca să o răpească.
Am avut nevoie de o secundă să m ă gândesc la cum să reacţionez,
i aleg să m ă reazem de spătarul scaunului, cu um erii plecaţi, in ­
ii' -111*1 imaginile cu Clare, Rhys şi săgeţile din frasin din aripile lui -
i găsesc o variantă de a-m i presăra m irosul cu frică.
Ai noutăţi? am şoptit eu.
la annagh şi D agdan păreau fo a rte interesaţi de subiect.
I’io*ileasa deschise gura, dar Jurian o întrerupse, spunând tărăgănat:
Nu sunt noutăţi. G raniţele lor sunt asigurate. R hysand ar fi un
'" •I sa şi forţeze norocul venind aici.
AI am holbat la farfuria mea, afişând o expresie îngrozită.
• 1n prost, da, dar unul care vrea să se răzbune, răspunse Ianthe.
a a m loarse spre Tamlin, soarele dim ineţii licărind în piatra din
n Iul i apului. Poate dacă i-ai da înapoi aripile familiei sale, ar p u ­
i sa se liniştească.
IVuiru o clipă, liniştea m ă străbătu, u rm ată de un val de stri-
ai. «are-mi acoperiră aproape toate gândurile şi instinctele de
conservare. Abia reuşeam să aud peste strigătul din sângele meu,
din oasele mele.
D ar cuvintele, oferta... Era o încercare ieftină de a m ă m om i.
M -am prefăcut că nu aud, că nu-m i pasă, chiar dacă am tot aşteptat
răspunsul lui Tamlin.
C ând Tam lin răspunse în tr-u n sfârşit, vocea îi era stinsă.
- Le-am ars acum m ultă vreme.
Aş fi p u tu t ju ra că în cuvintele lui se sim ţea ceva asem ănător
regretului - regretului şi ruşinii.
Ianthe ţâţâi.
- Păcat! A r fi plătit o sum ă frum oasă p en tru ele.
M em brele m ă dureau din cauza efortului de a nu sări peste m asă
ca să o izbesc cu capul de podeaua din m arm ură, dar, cu calm şi
blândeţe, i-am spus lui Tamlin:
- Am să m ă descurc. I-am atins m âna, trecându-m i degetul mare
peste dosul palm ei lui şi l-am privit în ochi. Hai să nu ne certăm
din nou.
C ând m -am retras, Tam lin îl fixă pe Lucien cu privirea, orice
u rm ă a vinovăţiei dispărând. Ghearele ieşite îi intrară în lem nul
zgâriat al cotierei scaunului.
- Ai grijă!
N iciunul dintre noi nu îndrăzni să pretindă că n-ar fi fost o
am eninţare.

Era o călătorie de două zile, d ar n o u ă ne-a luat d o ar o zi ca să


ajungem acolo to t te le p o rtâ n d u -n e şi m erg ân d pe jos. R euşeam
să ne deplasăm câţiva kilom etri odată, d ar D agdan era m ai încet
decât anticipasem , având în vedere că trebuia să-i p oarte pe sora
lui şi pe Jurian.
Nu îl învinovăţeam din cauza asta. De vrem e ce fiecare dintre
noi p u rta pe altcineva, epuizarea era considerabilă. Lucien şi cu
nuni' purtam câte o santinelă, fii ai lorzilor de rang inferior, care
lu aseră instruiţi să fie politicoşi şi atenţi. P rin urm are, proviziile
-i.iii limitate, la fel şi corturile.
Când am ajuns la spărtura din zid, deja se înnoptase.
( iele câteva provizii luate ne îngreunaseră teleportarea prin
lume, iar eu le-am lăsat pe santinele să ridice corturile p en tru noi,
. .i o doam nă care-şi dorea să fie slujită. Fu aproape linişte la cina
iio.r.iiă în ju ru l m icului foc, niciunul n eîn d răzn in d să vorbească,
in .ilară de Jurian, care le adresă santinelelor nenum ărate întrebări
.1. -.pi c pregătirea lor. G em enii se retraseră în cortul lor după ce
. 1 1 ir.ii Iiserâ sendvişurile cu carne pe care le îm pachetaserăm , în ­
. 1 1 1 1 1 1.îndu-se la ele de parcă ar fi fost pline cu vierm i, iar Jurian
pi. >a în pădure im ediat după aceea, p retin zân d că voia să facă o
plimbare înainte de culcare.
Am intrat în cortul de pânză când focul se stingea, spaţiul nefi-
m*l destul de încăpător p en tru ca eu şi Lucien să dorm im m ăcar
umăr la umăr.
Parul roşcat îi licări în lum ina slabă a focului o clipă mai târziu,
. and intră p rin clape şi înjură.
Poate că ar trebui să d orm afară.
I u m i-am dat ochii peste cap.
Te rog!
I I aruncă o privire circum spectă şi gânditoare când îngenunche
a im scoase cizmele.
St ii că Tam lin poate fi... sensibil în privinţa u n o r lucruri.
Poate fi şi o pacoste, am izbucnit eu şi m -am strecurat sub
paturi. Dacă cedezi în faţa paranoiei şi a teritorialism ului său, nu
la. i decât să înrăutăţeşti situaţia.
l u cien îşi descheie jacheta, dar răm ase în m are parte îm brăcat
. and se întinse pe saltea.
C red că situaţia s-a înrăutăţit p en tru că voi n u aţi... Adică nu
ai i Iacut-o, nu?
A m înţepenit, trăgându-m i p ătura m ai sus pe um eri.
- Nu. N u-m i doresc să fiu atinsă aşa - nu p en tru o vreme.
Tăcerea lui era apăsătoare - tristă. U ram m inciuna, o uram p e n ­
tru cât de m u rd ară m ă sim ţisem spunând-o.
- îm i pare rău, zise Lucien, iar eu m -am întrebat pentru ce altceva
se mai scuza când m -am întors cu faţa la el în întunericul din cort.
- N u avem cum să renunţăm la târgul ăsta cu Hybernul? C uvin­
tele mele abia se auziră m ai tare decât şoaptele tăciunilor de afară.
M -am întors. Sunt în siguranţă. Am putea găsi o cale să-l evităm...
- Nu. Regele H ybernului a făcut o înţelegere prea inteligentă şi
clară cu Tamlin. Sunt legaţi p rin magie, iar aceasta îl va lovi dacă nu
va perm ite H ybernului să intre pe tărâm urile acestea.
- în ce fel? L-ar ucide?
O ftatul lui Lucien îm i zburli părul.
- îi va revendica puterile, poate l-ar ucide. M agia are legătură cu
echilibrul. De aceea nu a intervenit în târgul tău cu Rhysand. C hiar
şi persoana care încearcă să rupă o înţelegere suportă consecinţele.
Dacă te-ar fi ţin u t aici, m agia care te-a legat de Rhys ar fi putut să-i
ia viaţa ca plată p en tru a ta. Sau viaţa oricărei alte persoane la care
ţine. Este o magie veche - veche şi ciudată - un m otiv să evităm înţe­
legerile, dacă nu sunt necesare: nici m ăcar înţelepţii din Regatul
Zilei nu ştiu cum funcţionează. C rede-m ă, am întrebat.
- P entru mine... i-ai întrebat p en tru mine?
- Da. A m fost iarna trecută ca să întreb cum s-ar putea rupe târ­
gul tău cu Rhys.
- De ce nu m i-ai spus?
- Eu... Noi nu am vrut să-ţi faci speranţe deşarte. Şi nu am în ­
drăznit să-l lăsăm pe Rhysand să afle ce făceam, în caz că ar fi găsit
o cale să intervină şi să ne oprească.
- Aşa că Ianthe l a îm pins pe Tamlin spre Hybern.
- El era frenetic. înţelepţii Regatului Zilei lucrau prea încet.
I-am cerut mai m ult timp, dar erai deja plecată de câteva luni. Voia
'..i acţioneze, n u să aştepte - în ciuda scrisorii pe care i-ai trim is-o.
I >in cauza scrisorii pe care i-ai trim is-o. I-am spus în cele din u rm ă
■.a «ontinue, după ziua aceea din pădure.
M am întors pe spate, holbându-m ă la tavanul înclinat al cortului.
( !ât de rău a fost? am întrebat încet.
Ţi-ai văzut cam era. A distrus atelierul şi dorm itorul lui. Le-a
iu is pe santinelele care au fost de gardă, după ce a obţinut toate in ­
ii a maţiile. Le-a executat în faţa tu tu ro r celorlalţi din conac.
Sângele m i se răci.
Nu l-ai p u tu t opri.
Am încercat. I-am im plorat m ila. N u m -a ascultat. N u p u te a
..i asculte.
Nici santinelele nu au încercat să-l oprească?
Nu au îndrăznit. Feyre, este un M are Lord. Este diferit.
IVI am întrebat dacă ar fi spus acelaşi lucru după ce ar fi aflat ce
■i.un eu.
Am fost încolţiţi fără nicio opţiune. Niciuna. Fie că m ergeam
la i a/boi cu Regatul N opţii şi H ybernul, fie că ne aliam cu H ybernul,
iot il lăsam să încerce să stârnească problem e, iar apoi ne foloseam
<l< acea alianţă în avantajul nostru, pe parcurs.
( ie vrei să spui? am şoptit eu.
I >ar Lucien îşi dădu seam a ce spusese şi se eschivă:
Avem inam ici în toate regatele. A lianţa cu H ybernul îi va face
.a se gândească de două ori.
( ie m incinos! Era un m incinos instruit şi inteligent.
A m expirat som noroasă.
C hiar dacă acum e aliatul nostru, am m orm ăit eu, tot îl urăsc.
I I pufni.
- Trezeşte-te!
Lum ina orbitoare a soarelui intră în cort, iar eu am şuierat.
O rdinul fu acoperit de m ârâitul lui Lucien când se ridică.
- A fară! îi o rdonă el lui Jurian, care ne m ăsură o dată din priviri,
m ârâi şi plecă.
La u n m om ent dat, m ă rostogolisem pe salteaua lui Lucien, unel­
tirile trecând cu adevărat pe locul al doilea faţă de cea mai im por­
tantă nevoie a m ea - căldura. D ar nu aveam nicio îndoială că Jurian
avea să ţin ă secret inform aţia ca să i-o arunce în faţă lui Tamlin
când acesta avea să se întoarcă: îm părţiserăm u n cort şi ne trezise­
răm fo a rte comozi.
M -am spălat în râul din apropiere; trupul îm i era rigid şi m ă
durea după o noapte de dorm it pe păm ânt, cu sau fără saltea.
B rannagh se îndrepta spre râu până când am term inat. Prinţesa
îm i schiţă u n zâm bet rece.
- Şi eu l-aş alege pe fiul lui Beron.
încru n tată, am fixat-o cu privirea pe prinţesă.
Ea ridică din um eri, zâm bind larg.
- M asculii din Regatul Toam nei au sânge fierbinte şi tot atât de
fierbinte fac şi sex.
- Presupun că ştii din experienţă?
Ea chicoti.
- De ce crezi că m -am distrat atât de m ult în Război?
N u m -am deranjat să-m i ascund dezgustul.
Lucien m ă surprinse crispându-m ă la el când m i-am am intit a
zecea oară cuvintele ei după o oră, cât am parcurs kilom etrul spre
crăpătura din zid.
- Ce este? întrebă el.
A m scuturat din cap, încercând să nu m i-o im aginez pe Elain
supusă acelui... foc.
- Nim ic, am spus eu, tocm ai când Jurian înjură.
înjurătura lui ne făcu pe am ândoi să ne m işcăm , iar pe u rm ă să
.ilrig.im la sunetul unei săbii scoase din teacă. Frunzele şi crengile
n u hiciuiră în d ru m spre zid, indicatorul invizibil şi oribil bâzâind
M /v.icnindu-m i în cap.
Acolo, holbându-se direct la noi p rin gaură, am dat peste trei
i op ii ai celor Binecuvântaţi.
I 1
CAPITOLUL % ^
7

B rannagh şi D agdan arătau de parcă şi-ar fi găsit un al doilea


m ic dejun aşteptându-i.
Jurian avea sabia scoasă, cele două tinere şi tânărul holbându-se
cu gura găscată la el, la ceilalţi, iar apoi la noi, ochii m ărindu-li-se
m ai m ult când observară frum useţea b rută a lui Lucien.
Ei căzură în genunchi.
- Stăpâni şi Stăpâne, ne im plorară aceştia, bijuteriile lor argintii
licărind în razele soarelui care treceau p rin frunze. Ne-aţi găsit în
călătoria noastră.
Cei doi nobili zâm biră atât de larg, încât li s-au văzut toţi dinţii
extrem de albi.
Jurian, p en tru p rim a dată, păru n ehotărât înainte de a izbucni:
- Ce căutaţi aici?
Fata b ru n etă din faţă era m inunată, pielea ei aurie licărind când
îşi ridică fruntea.
- A m venit să locuim pe tărâm urile nem uritorilor; am venit ca
ofrandă.
Jurian îi aru n că o privire dură şi rece lui Lucien.
- Este adevărat?
Lucien îşi plecă privirea.
- N u acceptăm ofrande de pe tărâm urile oam enilor. Cu atât m ai
p u ţin copii.
Nu conta că cei trei păreau doar cu câţiva am mai tineri decât mine.
- De ce nu veniţi, spuse m ieros Brannagh, să ne pun-m... desfăta.
îl m ăsură apoi din priviri pe băiatul şaten şi p e cealalta lată, cu
păr castaniu-roşcat şi cu o faţă ascuţită, d ar interesantă. D upă lelul
în care D agdan se uita pofticios la fată, m i-am dat seam a că deja o
revendicase în tăcere.
M -am băgat înaintea lor şi le-am spus celor trei m uritori:
- Plecaţi! D uceţi-vă înapoi în satele şi la familiile voastre! Dacă
traversaţi zidul, veţi m uri.
Ei se îm potriviră, ridicându-se în picioare, cu feţele încordate de
frică şi de evlavie.
- A m venit să trăim în pace.
- Aici n u este pace, d o ar m oartea îi aşteaptă pe cei ca voi.
Cei trei m u ritori îşi îndreptară privirea spre nem uritorii din
spatele m eu. Fata b ru n etă roşi din cauză că D agdan se uita intens la
ea, văzându-i do ar frum useţea de M are Spiriduş şi nim ic din firea
de prădător.
Aşadar, am lovit.
Zidul era o m enghină groaznică şi scârţâitoare care-m i strivea
m agia şi-m i frăm ânta m intea.
D ar m i-am trim is puterea prin spaţiul acela şi m -am izbit de
m inţile lor.
Prea puternic. Tânărul tresări un pic.
Erau atât de m oi şi de lipsiţi de apărare! M inţile le cedară ca
untu l topit pe limbă.
A m văzut frân tu ri din vieţile lor aidom a im aginilor din nişte
cioburi de oglindă, licărind în toate direcţiile: bru n eta era bogată,
educată şi încăpăţânată - îşi dorise să scape de o căsătorie aranjată
şi credea că Prythianul era o alegere m ai bună. Fata cu p ărul roşcat
nu cunoscuse decât sărăcia şi pum nii tatălui ei, care devenise mai
violent după ce-i om orâse m am a. Tânărul se vânduse pe străzile
unui sat m are p ână într-o zi, când C opiii veniseră şi îi oferiseră ceva
m ai bun.
Am lucrat rapid şi curat.
Am term in at înainte să treacă trei secunde, înainte ca B rannagh
să inspire şi să spună:
- Nu există m oarte aici. D oar plăcere, dacă sunteţi doritori.
C hiar dacă nu-şi doreau, aş fi vrut să adaug eu.
D ar cei trei clipiră - îm potrivindu-se, privindu-ne aşa cum
eram - m ortali, nem iloşi - şi văzând adevărul din spatele poveş­
tilo r inventate.
- Noi... poate că am făcut... o greşeală, spuse liderul lor, retrăgân-
du-se u n pas.
- Sau poate că a fost soarta, replică Brannagh cu u n zâm bet şiret.
C ontinuară să se retragă şi să vadă trecutul pe care li-1 inocula­
sem în m inte - că eram aici ca să îi răn im şi să îi ucidem , că făcusem
asta cu toţi prietenii lor, că urm a să-i folosim şi să scăpăm de ei.
Le-am arătat creaturile naga, Bogge şi pe M iddengard W yrm; le-am
arătat-o pe Clare şi pe regina cu p ăr auriu, ţintuită pe stâlpul de ilu­
m inat. A m intirile dăruite de m ine se transform ară în poveştile pe
care le ignoraseră, d ar pe care acum le înţelegeau în faţa noastră.
- Veniţi aici! o rdonă Dagdan.
Cuvintele le stârniră frica. Toţi trei se întoarseră, veşmintele grele
şi galbene răsucindu-se odată cu ei, şi fugiră spre copaci.
B rannagh se încordă, ca şi când ar fi v ru t să treacă prin zid după
ei, dar am prins-o de braţ şi i-am spus printre dinţi:
- Dacă îi urm ăreşti, atunci noi două vom avea o problem ă.
în plus, i-am râcâit scutul cu ghearele m ele m entale.
Prinţesa m ârâi la m ine, dar oam enii deja plecaseră.
M -am rugat să se supună şi celuilalt o rdin înrădăcinat în m inţile
lor: să urce în tr-o barcă, să ia cât de m ulţi prieteni puteau şi să fugă
spre continent. Să se întoarcă aici doar după term inarea războiului
si să-i îndem ne pe cât m ai m ulţi oam eni posibil să fugă înainte de a
li prea târziu.
Nobilii din H ybern m ârâiră indignaţi, d ar i-am ignorat. M -am
sprijinit de u n copac şi am aşteptat, neavând încredere că aveau să
răm ână de partea aceasta a graniţei.
Nobilii îşi reluară m unca, m ergând de-a lungul zidului.
După o clipă, un m ascul veni lângă m ine.
Nu era Lucien, am realizat şocată, dar nici m ăcar nu am tresărit.
Iurian se uita la locul în care fuseseră oam enii.
M ulţum esc, spuse el răguşit.
- Nu ştiu despre ce vorbeşti, am răspuns eu, conştientă că Lucien
npraveghease atent scena din um bra un u i stejar din apropiere.
]urian rânji cu subînţeles şi se duse după Dagdan.

Ki fură ocupaţi toată ziua.


Nobilii nu ne spuseră ce inspectau, ce anum e căutau.
Şi, după confruntarea de dim ineaţă, ştiam că, dacă aş fi insistat
s.i ne spună, nu i-aş fi convins s-o facă. îm i consum asem porţia de
i .ibdare pe ziua de azi.
Aşa că ne-am mai petrecut o noapte în pădure, m otiv pentru care
.1111 ajuns să stau vizavi de Jurian în faţa focului după ce gemenii se
u-t i âseseră în cortul lor, iar santinelele îşi ocupaseră poziţiile de veghe.
I ucien se dusese la râu ca să mai aducă apă, iar eu am urm ărit dansul
llâcărilor dintre buşteni, simţindu-1 cum răsună în mine.
fap tu l că-m i proiectasem puterea p rin zid m ă făcuse să sim t o
puternică durere de cap toată ziua, fiind m ai m ult decât am eţită. N u
mă îndoiam că aveam să adorm repede, dar focul era prea intens,
iar noaptea de prim ăvară prea rece ca să străbat drum ul lung şi în ­
tunecat dintre flăcări şi cortul meu.
- Ce li se întâm plă celor care reuşesc să treacă p rin zid? întrebă
Jurian, lăsa să i se poată citi pe chipul său d u r uşurarea, în lum ina
pâlpâitoare a focului.
M i-am înfipt tocul cizmei în iarbă.
- Nu ştiu. Nu s-au m ai întors după ce au trecut dincolo. în tim pul
dom niei A m aranthei, creaturile um blau după pradă prin pădurile
astea, deci... îm i im aginez că oricum nu s-ar fi term inat bine. Nu am
m ai auzit să se afle în vreun regat.
- în u rm ă cu cinci sute de ani, ar fi fost biciuiţi p en tru o asem e­
nea prostie, spuse Jurian. A m fost sclavii, curvele şi m uncitorii lor
câteva m ilenii - bărbaţii şi femeile au luptat şi au m urit ca noi să nu
m ai fim nevoiţi să-i servim vreodată. Totuşi, iată-i în costumele alea,
inconştienţi de pericol, de trecut.
- Ai grijă sau ai putea să nu m ai pari anim alul credincios de
com paniei al Hybernului!
El râse încet şi nesuferit.
- Asta crezi că sunt, nu-i aşa? Câinele lui.
- Atunci, care este scopul final?
- A m de term in at nişte treburi.
- M iryam este m oartă.
N ebunia dansă din nou, înlocuind luciditatea rară.
- Tot ce am făcut în tim pul războiului a fost p en tru m ine şi p e n ­
tru M iryam . P entru ca oam enii noştri să supravieţuiască şi să fie
cândva liberi, iar M iryam m -a p ă ră sit p en tru prinţul chipeş în clipa
în care m i-am pus p oporul m ai presus de ea.
- A m auzit că te-a părăsit deoarece te-ai concentrat atât de m ult
să storci inform aţii de la Clythia, încât ai pierdut din vedere adevă­
ratul conflict.
- M iryam m i-a spus să i-o trag p en tru inform aţii. M i-a spus să
o seduc pe C lythia p ân ă când va trăd a to t H ybernul şi pe Loialişti.
Nu avea nicio problem ă cu asta. Niciuna.
- Deci faci toate astea doar ca să o recucereşti pe M iryam ?
El îşi întinse picioarele lungi în faţă, încrucişându-le.
- Ca să o scot din cuibuşorul ei îm preună cu ticălosul înaripat şi
să o fac să regrete.
- Ai prim it a doua şansă la viaţă şi asta vrei să faci? Să te răzbuni?
Jurian zâm bi încet.
- Nu asta faci şi tu?
Lunile în care lucrasem cu Rhys m ă făcuseră să-m i am intesc să
m ă încrunt, confuză.
- îm potriva lui Rhys, m i-ar plăcea într-o zi.
- Asta vor să spună toţi, când insinuează că este un crim inal
sadic. N u uita că îl cunoşteam încă din tim pul Războiului şi că şi-a
riscat legiunea ca să o salveze pe M yriam din fortul inam icului n o s­
tru. Aşa l-a prins A m arantha, îţi m ai am inteşti? Rhys ştia că este o
capcană p en tru p rin ţu l D rakon. Deci Rhys a încălcat ordinele şi a
m ărşăluit cu întreaga legiune ca să o scoată pe M yriam . P entru
prietenul lui, p en tru iubita m ea şi de dragul ticălosului de D rakon.
Rhys şi-a sacrificat legiunea când a făcut asta; din cauza lui, toţi au
fost prinşi şi torturaţi după aceea. Deşi toată lum ea insista că Rhysand
este lipsit de suflet, viclean, m asculul pe care îl ştiam eu era totuşi
cel m ai cum secade dintre toţi. Mai bun decât prinţul ticălos. Indife­
rent de trecerea secolelor, nu-ţi pierzi calitatea asta, iar Rhys era
prea inteligent ca să nu profite de propria-i defăim are, care era o
m işcare calculată. Şi totuşi, iată-te - partenera lui. Cel m ai puternic
Mare Lord d in lum e şi-a pierdut partenera şi încă nu a venit să o
revendice, chiar dacă ea este lipsită de apărare în pădure. Jurian
chicoti. Probabil p en tru că Rhysand nu te-a pierdut deloc, ci, m ai
degrabă, te-a făcut să te dezlănţui asupra noastră.
N u m ai auzisem povestea aceea, dar părea una atât de tipică p en ­
tru p arten eru l m eu, încât m i-am dat seam a că flăcările dintre noi
mi se înăbuşiră acum în ochi când am spus:
- îţi place să te auzi vorbind, nu-i aşa?
- H ybernul vă va ucide pe toţi! fu singurul răspuns al lui Jurian.
Hh

Jurian n u se înşela.
în dim ineaţa urm ătoare, Lucien m ă trezi acoperindu-m i gura
cu o m ână, cu u n avertism ent ce licărea în ochiul său roşiatic. D upă
o clipă, am sim ţit izul de cupru al sângelui.
N e-am îm brăcat şi ne-am încălţat, iar eu am inventariat rapid
arm ele pe care le înghesuisem în cortul nostru. Aveam trei p u m ­
nale. Lucien avea două şi o sabie scurtă şi elegantă. Era mai bine
decât nim ic, dar nu cine ştie ce.
Privirea pe care m i-o aruncă, îm i transm ise destul de bine planul
nostru: să ne p u rtăm norm al până ce evaluăm situaţia.
M i-a luat o clipă să-m i dau seam a că asta era poate prim a dată
când el şi cu m ine lucraserăm în tandem . La vânătoare, nu ne u n i­
serăm eforturile, iar la Poalele M untelui, unul avusese grijă de celă­
lalt - nu fusesem niciodată o echipă. O unitate.
Lucien ieşi din cort, cu m em brele relaxate, şi gata să ocupe o
poziţie defensivă. Cândva, îm i spusese că fusese instruit în Regatul
Toam nei şi în acesta. C a şi Rhys, alegea de obicei cuvintele ca să
câştige bătăliile, d ar îl văzusem pe el şi pe Tam lin în ringul de an tre­
nam ent. Ştia cum să m ânuiască o arm ă şi cum să ucidă, la nevoie.
M i-am făcut Ioc pe lângă el, devorând detaliile îm prejurim ilor
ca şi când aş fi fost u n om flăm ând la u n festin.
Pădurea era la fel. Jurian stătea ghem uit în faţa focului, aţâţând
tăciunii, afişând o m ască dură şi gânditoare, iar santinelele erau
palide când Lucien se îndreptă spre ele. Le-am u rm ărit cum îşi în ­
dreptau atenţia spre copacii din spatele lui Jurian.
Nici u rm ă de nobili.
Sângele...
Un iz de cupru, da, dar dantelat cu păm ânt şi m ăduvă şi p u tre ­
gai. M oarte.
M -am grăbit spre copaci şi tufele dense.
- Ai ajuns prea târziu, spuse Jurian când am trecut pe lângă el,
continuând să îm pungă tăciunii. Au term in at acum două ore.
Lucien era în u rm a m ea când am in trat în m ărăcini, spinii zgâ-
riin d u -m i m âinile.
Nobilii din H ybern nu se deranjaseră să-şi cureţe m izeria, adică
ce m ai răm ăsese din cele trei cadavre, robele galbene sfâşiate fiind
precum cenuşa care cădea în tr-u n m ic crâng. D agdan şi B rannagh
le înăbuşiseră, probabil, ţipetele cu u n fel de scut.
Lucien înjură.
- Au trecut p rin zid noaptea trecută. Ca să-i vâneze.
în ciuda puţinelor ore care-i separau, nobilii erau Fae - rapizi,
nem uritori. Cei trei Copii ai celor B inecuvântaţi ar fi obosit după
atâta alergat, ar fi cam pat p e undeva.
Sângele se usca deja pe iarbă şi pe trunchiurile copacilor din
apropiere.
Tortura specifică H ybernului nu era foarte artistică: Clare, regina
blondă şi aceştia trei... M utilarea şi to rtu ra erau asemănătoare.
M i-am descheiat m antia şi am aşezat-o cu grijă peste cele mai
m ari răm ăşiţe pe care le-am găsit: trunchiul tânărului, sfâşiat de
gheare şi secat de sânge. Suferinţa încă i se citea pe chip.
Flăcările îm i încălzeau vârfurile degetelor, im plorându-m ă să-i
ard, să le ofer m ăcar acest m od de înm orm ântare. Dar...
- Crezi că au facut-o de plăcere sau ca să ne trim ită u n mesaj?
Lucien îşi întinse m antia peste răm ăşiţele celor două femei. Era
mai serios ca niciodată.
- C red că n u sunt obişnuiţi să fie refuzaţi. Aş spune că a fost un
acces de furie al nem uritorilor.
Am închis ochii, încercând să-m i calm ez stom acul agitat.
- Nu e vina ta, adăugă el. I-ar fi putut ucide pe tărâm urile m urito­
rilor, dar i-au adus aici, ca să ne dem onstreze cât sunt de puternici.
Avea dreptate. C opiii celor Binecuvântaţi ar fi m urit şi dacă nu
aş fi intervenit.
- Ei sunt am eninţaţi, am spus eu gânditoare. Şi prea m ândri. Am
atins cu vârful cizm ei iarba udă de sânge. îi îngropăm ?
Lucien se gândi.
- Gestul trim ite un mesaj - că suntem dispuşi să le curăţăm
m izeria.
M -am uitat din nou cu atenţie la crâng şi m -am gândit la ce era
în joc.
- Atunci, să le trim item un altfel de mesaj.
CAPITOLUL
8

Tam lin se plim ba în faţa şem ineului din biroul personal, fiecare
întoarcere fiind la fel de iute ca o sabie.
- Ei sunt aliaţii noştri, m ârâi el la m ine şi la Lucien, care stăteam
în fotoliile de lângă şem ineu.
- Sunt nişte m onştri, i-am răspuns replicat eu. Au ucis deja trei
fiinţe nevinovate.
- Şi ar fi trebuit să m ă lăsaţi pe m ine să m ă ocup de asta. Tam lin
respiră sacadat. N u să vă ră zb u n a ţi prosteşte. El îi aruncă o privire
încruntată lui Lucien. Aveam aşteptări m ai m ari de la tine.
- D ar de la m ine nu? am întrebat eu încet.
Ochii verzi ai lui Tam lin erau ca două bucăţi de jad îngheţat.
- Tu ai o legătură personală cu oam enii aceia. E l nu are.
- Ăsta e genul de gândire, am izbucnit eu apucând cotierele, care
a perm is u nui z id să fie singura soluţie p en tru popoarele noastre;
pen tru ca fiinţele Fae să se uite la genul ăsta de crim e şi să nu le pese.
Ştiam că gărzile de afară ne auzeau. Ştiam că oricine trecea prin
apropiere putea să audă.
- Pierderea oricărei vieţi din orice parte este o legătură perso­
nală. Sau do ar vieţile M arilor Spiriduşi contează p en tru tine?
Tam lin se opri brusc şi m ârâi la Lucien:
- Ieşi afară! M ă voi ocupa de tine m ai târziu.
- N u-i vorbi aşa, am spus eu printre dinţi şi m -am ridicat în
picioare.
- Aţi pus în pericol alianţa cu isprava pe care aţi facut-o amândoi...
- Bun. D in partea mea, să ardă în iad! am strigat eu.
Lucien tresări.
- Tu l-ai trim is p e Bogge după ei! urlă Tamlin.
Nici m ăcar nu am clipit şi ştiam că santinelele chiar ne auziseră,
după tuşea uneia de afară - u n sunet al şocului înăbuşit.
Şi m -am asigurat că santinelele m -au auzit când am spus:
- I-au terorizat pe acei oam eni - i-au făcut să sufere. M -am g ân ­
dit că Bogge este u na dintre puţinele creaturi care ar fi putut să le
întoarcă favoarea.
Lucien îi dăduse de u rm ă - şi, în decursul orelor, îl m om isem
cu atenţie înapoi spre tabără, chiar către locul unde D agdan şi
B rannagh se lăudaseră cu crim ele lor. Ei reuşiseră să fugă, dar doar
după ce păruseră că se luptă şi ţipă un pic. Erau palizi la faţă chiar
şi după câteva ore, iar ochii le erau încă plini de ură ori de câte ori
catadicseau să se uite la noi.
Lucien îşi drese vocea şi se ridică.
- Tam, oam enii aceia erau nişte copilandri. Feyre le-a ordonat
nobililor să se retragă. Ei i-au ignorat ordinul. D acă lăsăm H ybernul
să ne dom ine, nu vom pierde doar alianţa. Bogge le-a am intit că şi
noi avem gheare.
Tamlin nu îşi luă privirea de la m ine când îi spuse lui Lucien:
- Ieşi afară!
Cuvintele fură destul de violent rostite, astfel că nici Lucien şi
nici eu nu am obiectat de data asta când ieşi din cam eră şi închise
uşile duble în u rm a lui. M i-am întins puterea pe hol, simţindu-1
cum stătea pe treapta de jos a scărilor şi asculta, la fel ca şi cele şase
santinele de pe hol.
- Nu poţi să-m i vorbeşti în halul ăsta, i-am spus lui Tamlin, cu
spatele drept ca bradul. A i p ro m is că nu te vei p u rta aşa.
- H abar nu ai ce riscăm...
- N u-m i vorbi de sus. Nu după toate lucrurile p rin care am tre­
cut ca să m ă întorc aici, la tine. La p o p o ru l nostru. Crezi că vreunul
dintre noi este fericit să colaboreze cu H ybernul? Crezi că n u le
citesc pe chip întrebarea dacă m erit dezonoarea asta?
El respiră din no u sacadat. Bun, voiam să-l forţez. Prea bine.
- Ne-ai vândut ca să m ă recuperezi, am spus eu, încet şi rece.
Ne-ai vân d u t H ybernului. Iartă-m ă dacă eu încerc acum să recâştig
o parte din ce am pierdut.
îşi scoase ghearele şi u n m ârâit feroce răsună din el.
- I-au vânat şi ucis pe oam enii aceia de plăcere, am continuat.
Poate că tu eşti dispus să îngenunchezi în faţa H ybernului, dar eu cu
siguranţă n u sunt.
El explodă.
Mobila se făcu ţăndări şi zbură; ferestrele se crăpară şi se sparseră.
Şi, de data asta, nu m -am apărat.
M asa de lucru se izbi în m ine, aru n cân d u -m ă în raftul de cărţi şi
toate locurile în care carnea şi osul întâlniră lem nul scârţâiră şi m ă
durură. Am căzut în genunchi pe covorul de pe podea, iar Tamlin
veni im ediat lângă m ine, cu m âinile trem urânde...
Uşile se deschiseră.
- Ce ai făcut? şopti Lucien.
Lui Tam lin i se citi suferinţa pe chip atunci când Lucien îl îm ­
pinse în tr-o parte. El îl lăsă pe Lucien să îl dea deoparte şi să m ă
ajute să m ă ridic.
Ceva cald şi u m ed îmi alunecă pe obraz. Era sânge, după m iros.
- Hai să te curăţăm , spuse Lucien, cuprinzându-m i um erii cu
braţul, în tim p ce m ă conduse afară din cameră.
Abia I-am auzit peste ţiuitul din urechile mele, în învârtirea
uşoară a lumii.
Santinelele - p rin tre care Bron şi Hart, doi dintre lorzii război­
nici preferaţi ai lui Tamlin - se uitau cu gurile căscate, îm părţin-
du-şi atenţia între biroul distrus şi chipul meu.
Din m otive întemeiate. C ând Lucien m ă conduse pe lângă oglinda
aurită de pe hol, am văzut ce îi făcuse să se îngrozească. Ochii îm i
erau sticloşi, iar faţa palidă - în afară de zgârietura de sub pom ete,
lungă de cinci centim etri, din care-m i curgea sânge.
Pe gât şi pe m âini eram plină de m ici zgârieturi, dar i-am im pus
puterii de curăţare şi de vindecare - cea a M arelui Lord al R ăsări­
tului - să n u le caute. Să nu le trateze.
- Feyre, şopti Tam lin din spatele nostru.
M -am oprit, conştientă de toţi ochii care ne priveau.
- Sunt bine, am şoptit eu. îm i pare rău. M i-am şters sângele care
m i se prelingea pe obraz. Sunt bine, i-am spus din nou.
Nim eni, nici m ăcar Tamlin, nu părea convins.
Şi, dacă aş fi p u tu t picta m om entul, aş fi num it tabloul „Un p o r­
tret al capcanelor şi al m om elilor”.

R hysand îm i d ăd u u n sem n p rin legătură în tim p ce făceam baie


în cadă.
„Eşti rănită?"
întrebarea abia se auzea, iar legătura era m ai liniştită şi m ai în ­
cordată decât fusese în u rm ă cu câteva zile.
„M ă doare, dar sunt bine. N u e nim ic grav." Totuşi încă eram
rănită şi n u dădeam deloc im presia că m ă vindecam rapid. Poate
fusesem prea pricepută în a ţine la distanţă puterile vindecătoare.
Răsunsul întârzie, d ar apoi ajunse deodată, ca şi când ar fi vrut
să înghesuie toate cuvintele înainte ca neajunsul distanţei să ne re­
ducă la tăcere.
„Ştiu că nu trebuie să-ţi spun să fii precaută sau să vii acasă. D ar
te vreau acasă. C urând. Şi îl vreau m o rt p en tru că te-a atins."
în ciuda tărâm ului im ens dintre noi, furia lui se undui de-a lu n ­
gul legăturii.
Eu i-am răspuns pe u n ton liniştitor, sec. „Practic, m agia m -a
atins, n u m âinile lui.“
Apa din cadă se răci până când am p rim it răspunsul lui. „M ă
bu cu r că te am uză situaţia. Eu cu siguranţă nu sunt amuzat. “
I-am trim is o im agine în care-i arătam limba.
Eram deja îm brăcată când i-am p rim it răspunsul.
Ca şi al m eu, era d o ar o im agine. Ca şi m ine, Rhysand îm i arăta
limba, dar făcând altceva.

h )h

A doua zi, am insistat să fac o plim bare. M -am asigurat că Bron


şi H art erau de gardă şi le-am cerut să m ă însoţească.
Ei n u spuseră m ulte, dar, străbătând potecile vechi prin pădurea
primăvăratică, le-am sim ţit privirile evaluatoare de fiecare dată când
m -am crispat. I-am sim ţit studiindu-m i tăietura de pe faţă şi vână-
tăile de sub haine, care m ă făceau să gem din când în când. Spre
surprinderea mea, n u m ă vindecasem com plet - deşi presupun că
asta era în avantajul meu.
La cina d in ziua precedentă, Tam lin m ă im plorase să îl iert. Eu îl
iertasem , dar Lucien n u-i vorbise toată seara.
întârzierea îi făcuse pe Jurian şi p e nobilii din H ybern să se su­
pere, după ce recunoscusem că din cauza vânătăilor îm i era foarte
greu să-i însoţesc spre zid. Tam lin n u avusese curajul să sugereze
să plece fără m ine, să m ă lipsească de acea îndatorire. M ai ales
când văzuse sem nele roşiatice şi ştia că, dacă aş fi fost om , m -ar fi
putu t om orî.
Iar nobilii, după ce Lucien şi cu m ine trim iseserăm răutatea in ­
vizibilă a lui Bogge după ei, se retrăseseră. P entru m om ent. M i-am
m enţinut scuturile ridicate - în ju ru l m eu şi al celorlalţi, efortul fi­
ind acum o durere constantă de cap, care m ă făcea să sim t slab şi
firav orice strop de magie. A rm istiţiul de la graniţă n u adusese
m ulte beneficii, facându-m ă, în schim b, să depun un efort m ai m are
du p ă ce îm i trim isesem puterea p rin zid.
O invitasem pe Ianthe acasă, cerându-i subtil să-i simt prezenţa li­
niştitoare. Ea sosise fiind la curent cu tot ce se întâm plase în birou -
o m iţând în m o d intenţionat că Tam lin i se confesase, cerându-şi
iertare de la M am ă, de la Cazan şi de la alţii. în acea seară, i-am
tu ru it despre iertare şi am pretins că îi ascultam sfaturile, spunân-
du-le curtenilor şi celorlalţi de la m asa noastră aglom erată cât de
norocoşi eram că Tam lin şi Ianthe ne păzeau ţinuturile.
Sincer, n u ştiu cum de niciunul dintre ei nu făcuse legătura.
C um n im eni n u-m i considerase cuvintele o coincidenţă ciudată,
ci o provocare. O am eninţare.
Un m ic şi ultim ghiont.
Mai ales când şapte naga p ătru n seră pe terenul conacului chiar
după m iezul nopţii.
C reaturile fură executate înainte să ajungă la casă - un atac oprit
de avertism entul vizual trim is de C azan tocm ai lui Ianthe.
H aosul şi strigătele treziră conacul. Eu am răm as în cam era mea,
cu gărzile sub ferestre şi în faţa uşii. însuşi Tamlin, ud de sânge şi
gâfâind, veni să m ă inform eze că proprietatea era din nou în sigu­
ranţă, că fiinţele naga fuseseră găsite cu cheile de la p oartă şi că de
santinela care le pierduse avea să se ocupe dim ineaţă. Era o în tâm ­
plare ciudată, u n ultim spectacol al p uterii din partea unui trib care
nu plecase cu blândeţe după d om nia A m aranthei.
Ianthe ne salvase pe toţi de alte rele.
în dim ineaţa urm ătoare, ne-am adunat cu toţii în faţa barăcilor,
Lucien fiind palid şi tras la faţă, cu pete violet sub ochii sticloşi. N u
se întorsese în cam era lui seara trecută.
Lângă m ine, nobilii din H ybern şi Jurian erau tăcuţi şi serioşi, în
tim p ce Tam lin se plim ba în faţa santinelei atârnate între doi stâlpi.
- Ţi s-a în credinţat paza conacului şi a oam enilor lui, îi spuse
Tamlin m asculului care trem ura, deja dezbrăcat până la pantaloni.
Nu doar că aseară ai fost găsit d o rm in d la poartă, dar ale tale erau
cheile care au dispărut de la b u n început. Tam lin m ârâi încet. Negi?
- Eu... Eu n u ad o rm niciodată. N u m i s-a m ai întâm plat până
acum . Probabil că am aţipit un m inut sau două, se bâlbâi santinela,
funiile care legau bărbatul scârţâind când el se smuci.
- Ai pus în pericol vieţile tu tu ro r celor din conac.
Şi un asem enea lucru nu putea trece nepedepsit. N u cu nobilii
din H ybern prezenţi aici, care căutau orice sem n de slăbiciune.
Tam lin ridică o m ână. Bron, cu chipul îm pietrit, se apropie să-i
dea u n bici.
Toate santinelele, cei m ai de încredere războinici ai lui, se agi­
tară, unii în cru n tân d u -se de-a dreptul la Tamlin, alţii încercând să
nu se uite la ceea ce u rm a să se întâm ple.
L-am apucat pe Lucien de m ână. N u totul era doar p en tru
spectacol.
Ianthe înaintă, cu m âinile îm preunate p e pântece.
- Douăzeci de lovituri. Şi una în plus p en tru iertarea Cazanului.
Gărzile îşi întoarseră privirile încruntate spre ea.
Tamlin desfăşură biciul pe păm ânt.
Eu am acţionat. M i-am strecurat puterea în m intea santinelei
legate şi i-am eliberat am intirea pe care i-o strecurasem adânc în
m inte - i-am eliberat şi limba.
- Ea a fost, spuse el gâfâind şi făcând sem n din bărbie spre Ianthe.
Ea a luat cheile.
Tamlin clipi şi toată lum ea din curte se uită direct la Ianthe.
C hipul nici m ăcar nu îi tresări când auzi acuzaţia - adevărul pe
care i-1 aruncase în faţă.
Aşteptasem să văd cum avea să răspundă puterii pe care m i-o
arătasem la Solstiţiu, urm ărindu-i m işcările pe parcursul acelei zile
şi nopţi. La câteva clipe după plecarea m ea de la petrecere, se dusese
la barăci, folosind un licăr de putere ca să îl adoarm ă şi să-i ia cheile.
Apoi îşi plantase avertism entele privind atacurile im inente ale crea­
turilor naga... după ce le dăduse cheile de la poartă, ca să poată da
alarm a seara trecută. P entru ca ea să ne poată salva, astfel, de o
am eninţare reală.
A r fi fost o idee inteligentă - dacă n u s-ar fi desfăşurat exact cum
plănuisem .
Ianthe spuse calmă:
- De ce aş fi luat cheile? V-am avertizat în privinţa atacului.
- Ai fost la barăci - te- am văzut în seara aceea, insistă santinela
şi apoi îşi întoarse privirea rugătoare spre Tamlin.
N u frica de durere era cea care îl stim ula, m i-am dat eu seama.
Nu, ar fi m eritat să fie biciuit şi şi-ar fi asum at faptele şi ar fi făcut
bine faţă. Era frica onoarei pierdute.
- Tamlin, credeam că una dintre santinelele tale ar avea mai m ultă
dem nitate decât să îm prăştie m inciuni ca să se scape de o durere
trecătoare. C hipul lui Ianthe era la fel de calm ca întotdeauna.
Tamlin, spre m eritul lui, se uită atent şi îndelung la santinelă.
A m înaintat.
- Eu am să-i ascult povestea.
Unele gărzi oftară, altele se uitară la m ine cu m ilă şi afecţiune.
Ianthe îşi înălţă capul.
- Cu respectul cuvenit, milady, n u tu trebuie să iei decizia asta.
Şi, iat-o - în încercarea ei de a m ă subm ina.
D oar p en tru că ar fi enervat-o, am ignorat-o şi i-am spus
santinelei:
- îţi voi asculta povestea.
M -am concentrat doar asupra lui, chiar dacă îm i num ăram res­
piraţiile şi m ă rugam ca Ianthe să m uşte m om eala...
- Ai să crezi vorbele unei santinele şi nu pe cele ale unei M ari
Preotese?
D ezgustul faţă de cuvintele rostite fără să se gândească nu era
chiar sim ulat - deşi am depus un m ic efort să-m i ascund zâm betul
vag. Insulta şi tonul le făcură pe gărzi să se m işte pe loc. C hiar dacă
n u avuseseră încredere deplină în cam aradul lor, îşi dădură seam a
că Ianthe era vinovată doar după cuvintele ei.
A tunci m -am uitat la Tam lin şi am văzut cum şi privirea lui d e ­
veni tăioasă când înţelese. Ianthe protesta prea mult.
O, era pe deplin conştient că, probabil, Ianthe plănuise ca naga
să atace ca să-şi recâştige un dram de putere şi de influenţă - ca
salvatoarea acestor oam eni.
Tamlin strânse din buze în sem n de dezaprobare.
Le-aş fi dat am ândurora o bucată de sfoară. Am presupus că acum
ar fi fost m om entul să văd dacă s-ar fi spânzurat cu ea.
Am înd răzn it să m ai fac un pas în faţă, ridicându-m i palm ele
spre Tamlin.
- Poate că a fost o greşeală. Nu îi lua pielea sau onoarea. Hai să-l
ascultăm!
Privirea lui Tam lin se îm blânzi o clipă. El răm ase tăcut, gândin-
du-se, dar, în spatele m eu, B rannagh pufni.
- Patetic, şopti ea, deşi toată lum ea o auzi.
Slabi. Vulnerabili. Gata de cucerit. Am văzut cuvintele lovindu-1
pe Tamlin în faţă ca şi când ar fi fost nişte uşi care se închideau.
N u exista nicio altă interpretare - n u p en tru Tamlin.
D ar Ianthe m ă evalua pe m ine, stând în faţa m ulţim ii, şi influ­
enţa pe care m ă dovedisem atât de capabilă să i-o fur. Dacă şi-ar fi
recunoscut vina... tot ce i-ar mai fi răm as s-ar fi ruinat.
Tamlin deschise gura, dar Ianthe îl întrerupse:
- Există legi care trebuie respectate, îmi spuse ea, destul de blând,
încât am v rut s-o zgârii pe faţă. Tradiţii. El ne-a trădat încrederea,
ne a lăsat sângele să fie vărsat p en tru neglijenţa lui. A cum încearcă
să acuze o M are Preoteasă p en tru greşelile sale. Nu poate scăpa n e ­
pedepsit. Ea îi făcu sem n din cap lui Tamlin. Douăzeci şi una de
lovituri de bici, M are Lord.
M -am uitat spre ei şi gura m i se uscă.
-- Te rog, ascultă-1!
în privirea santinelei care atârna între stâlpi se citeau speranţa şi
' ecunoştinţa.
Cu asta... răzbunarea m ea se transform ă în ceva soios, străin şi
greţos. D urerea avea să-i treacă, dar lovitura dată onoarei lui... M i-ar
fi luat şi m ie o parte din onoare.
Tam lin se uită fix la m ine, apoi la Ianthe şi la nobilii din H ybern
care rânjeau - la Jurian, care îşi încrucişă braţele, cu o expresie de
necitit.
Şi, aşa cum pariasem , nevoia lui Tam lin de a fi puternic şi de a
controla câştigase.
Ianthe era u n aliat prea im portant ca să rişte să o izoleze. C uvân­
tul unei santinele inferioare... nu, nu conta la fel de m ult ca al ei.
Tamlin se întoarse spre santinela legată de stâlpi.
- P une-i căluşul! îi ordonă el încet lui Bron.
Bron ezită o clipă - ca şi când şocul ordinului lui Tam lin l-ar fi
străbătut, ca şi pe celelalte gărzi. îi lua partea lui Ianthe - în defa­
voarea lor. A santinelelor lui, care trecuseră dincolo de zid, de n en u ­
m ărate ori, ca să încerce să rupă blestem ul p en tru el. Care fuseseră
dispuse să o facă, să m oară, vânate ca acei lupi, p en tru el. Iar lupul
pe care îl doborâsem , Andras... şi el plecase de bunăvoie. Tamlin îi
trim isese pe toţi şi nu toţi se m ai şi întorseseră. Plecaseră de b u n ă ­
voie şi totuşi, asta... asta era m ulţum irea lui. R ecunoştinţa lui. în cre­
derea lui.
însă Bron facu aşa cum i se ordonă, băgând m ica bucată de lem n
în gura acum trem u rândă a santinelei.
Judecând după dispreţul abia m ascat de pe chipurile gardienilor,
aceştia erau cel p u ţin conştienţi de ceea ce se întâm plase sau cre­
deau că se întâm plase: M area Preoteasă plănuise tot atacul ca să
pretindă că era o salvatoare, cu preţul reputaţiei unuia dintre ei. Ei
nu ştiau că eu o îndem nasem să o facă, să dezvăluie ce şarpe era şi
cât de p u ţin însem na p en tru ea cineva fără titlu.
C um Tam lin o asculta orbeşte - prea mult.
Nu m -am prefăcut când m i-am dus m âna la gât, retrăgându-m ă
un pas, apoi încă unul, până când i-am sim ţit căldura lui Lucien şi
m -am sprijinit de el.
Santinelele îi m ăsurau din priviri pe Ianthe şi pe nobili. Tam lin
fusese m ereu unul dintre ei - luptase p e n tru ei.
Până acum . Până la H ybern. Până să-i aducă pe m onştrii străini
înaintea lor.
Până să aducă o M are Preoteasă intrigantă în faţa lor.
C ând dădu biciul în spate, Tam lin se uită la noi, la m âna pe care
Lucien şi-o pusese pe braţul m eu ca să m ă echilibreze.
Pocnetul p u tern ic se auzi prin barăci, prin conac şi chiar prin
fundaţia curţii atunci când spintecă aerul.
CAPITOLUL
9

Ianthe nu term inase.


O ştiam şi m -am pregătit p en tru asta. Ea nu fugi înapoi la tem ­
plul ei, aflat la câţiva kilom etri distanţă.
în schim b, răm ase acasă, profitând de şansa de a se apropia de
Tam lin. Ea cred ea că do b ân d ise o poziţie solidă, că declaraţia ei
de dreptate servită de capătul însângerat al biciului nu fusese decât
o ultim ă palm ă peste faţa gărzilor care urm ăreau.
Şi când bărbatul atârnase moale din legături, când ceilalţi veniseră
să-l dezlege cu grijă, Ianthe nu făcuse decât să-i conducă pe cei din
Hybern şi pe Tamlin în conac, pentru m asa de prânz. D ar eu răm ă­
sesem la barăci, având grijă de santinela care gemea, ducând bolurile
cu apă însângerată în tim p ce vindecătoarea îl pansa în linişte.
D upă câteva ore, Bron şi H art m ă escortară personal spre conac.
Le-am m ulţum it spunându-le pe num e şi m i-am cerut scuze că nu
reuşisem să îm piedic uneltirile lui Ianthe sau pedeapsa nedreptă a
prietenului lor. Le-am vorbit sincer, pocnetul biciului încă răsunân-
du-m i în urechi.
Apoi ei rostiră cuvintele pe care le aşteptam . Şi lor le părea rău
că nu făcuseră nimic.
Nu doar astăzi. însă vânătăile dispăreau acum - în sfârşit. Se
refereau la celelalte incidente.
Dacă i-aş fi rugat, m i-ar fi dat cuţitele lor ca să le tai gâturile.
în seara urm ătoare, m ă grăbeam spre cam era m ea ca să m ă
schim b p en tru cină când Ianthe acţionă din nou.
Trebuia să ne însoţească spre zid dim ineaţă.
Ea şi Tamlin.
Dacă noi toţi trebuia să form ăm u n front com un, aşa cum decla­
rase la cină, atunci îşi dorea să vadă şi ea zidul.
N obililor din H ybern nu le păsa, dar Jurian îm i făcu u n sem n cu
ochiul, ca şi când şi el ar fi văzut jocul în desfăşurare.
M i-am făcut bagajele în seara aceea.
Alis in tră chiar înainte de culcare, ţin ân d un al treilea pachet.
- De vrem e ce este o călătorie m ai lungă, ţi-am adus provizii.
C hiar dacă Tam lin ni se alătura, erau prea m ulţi oam eni ca să-i
leleporteze direct.
Aşadar, aveam să călătorim aşa cum o m ai făcusem , pe p o r­
ţiuni - câţiva kilom etri deodată.
Alis lăsă pachetul pe care îl pregătise lângă al m eu, luă peria de
pe m ăsuţa de toaletă şi îm i făcu sem n să m ă aşez pe băncuţa tapiţată
din faţa ei.
M -am supus. P entru câteva m inute, îm i perie părul în linişte,
după care spuse:
- C ând ai să pleci m âine, am să plec şi eu.
Am privit-o în oglindă.
- N epoţii m ei şi-au făcut bagajele şi poneii sunt pregătiţi să ne
ducă înapoi pe teritoriul Regatului Verii, în sfârşit. A trecut prea m ult
timp de când m i-am văzut casa, zise ea, deşi ochii îi străluceau.
- C unosc sentim entul, fu tot ce i-am spus.
- îţi doresc să-ţi fie bine, doam nă, spuse Alis lăsând peria şi în ­
cepând să-m i îm pletească părul la spate. P entru tot restul zilelor
laie, indiferent de cât de lungi ar fi, îţi doresc num ai bine.
Am lăsat-o să-m i term ine de îm pletit cosiţa şi apoi m -am întors
ca să îi p rin d degetele subţiri în ale mele.
- Să n u-i spui niciodată lui Tarquin cât de bine m ă cunoşti.
Ea ridică din sprâncene.
- Există un rubin de sânge cu num ele m eu pe el, am lăm urit-o eu.
Până şi pielea ei ca de coajă de copac p ăru să se albească. Price­
puse că eram inam ica vânată a Regatului Verii. N um ai m oartea m ea
ar fi fost acceptată drept plată p en tru crim ele mele.
Alis îm i strânse m âna.
- Cu sau fără rubine de sânge, vei avea m ereu o prietenă în
Regatul Verii.
Am înghiţit în sec.
- Şi tu vei avea m ereu una în regatul m eu, i-am prom is eu.
Ştia la care regat m ă refeream şi nu părea speriată.

Santinelele n u se uitau la Tam lin şi nici m ăcar nu îi vorbeau,


decât dacă era absolut necesar. Bron, H art şi alţi trei urm au să ne
însoţească. Ei m ă zăriseră verifîcându-1 pe prietenul lor înainte de
răsărit - u n gest de bunătate pe care ştiam că niciunul dintre ceilalţi
nu îl făcuse.
Teleportarea sem ăna cu m ersul prin noroi. De fapt, puterile mele
deveniseră m ai m ult o povară decât u n ajutor. înainte de amiază,
m -a cuprins o durere groaznică de cap şi m i-am petrecut ultim a
parte a călătoriei am eţită şi dezorientată, în tim p ce ne-am telepor-
tat de nenum ărate ori.
A m ajuns şi am instalat tabăra în tr-o linişte aproape totală,
în cet şi ruşinată, am cerut să îm p art u n cort cu Ianthe şi nu cu
Tamlin, p ărân d nerăbdătoare să dreg situaţia cauzată de biciuire,
însă am făcut-o mai m ult ca să-l cru ţ pe Lucien de atenţia ei, decât
ca să-l ţin la distanţă pe Tamlin. C ina era pregătită şi am m âncat,
saltelele fură întinse, iar Tam lin le o rdonă lui Bron şi lui H art să
stea p rim ii de veghe.
Să stau întinsă lângă Ianthe fără să-i tai gâtul era un exerciţiu de
răbdare şi autocontrol.
Dar, ori de câte ori cuţitul de sub p ern a m ea p ăru să-i şoptească
num ele, îm i am inteam de prietenii m ei - de fam ilia m ea, care era în
viaţă şi se vindeca în Nord.
Le-am repetat de nenum ărate ori num ele în tăcere şi pe în tu ­
neric. Rhysand. Mor. Cassian. A m ren. Azriel. Elain. Nesta.
M -am gândit cum îi văzusem ultim a dată, atât de însângeraţi şi
de răniţi. M -am gândit la strigătul lui Cassian când aripile îi fuse­
seră sfâşiate; la am eninţarea lui Azriel la adresa regelui în tim p ce
avansa spre Mor. La Nesta, care se îm potrivise la fiecare pas în d ru m
spre Cazan.
Ţelul m eu era m ai im portant decât răzbunarea şi răsplata
personală.
Se crăpă de ziuă, iar eu tot m -am trezit strângând m ânerul c u ­
ţitului şi l-am scos când m -am ridicat, priv in d -o de sus pe preo-
(easa adorm ită.
Gâtul ei catifelat părea să strălucească în soarele dim ineţii care
pătrundea p rin clapele cortului.
A m cântărit cuţitul în m ână.
N u eram sigură că m ă născusem cu puterea de a ierta terorile în ­
durate de cei pe care îi iubeam. De m ine nu-m i păsa - nici pe departe
la fel de m ult, dar în adâncul m eu era o voinţă fundam entală de oţel,
care nu se putea îndoi sau ruina în situaţia asta. N u suportam ideea
de a-i lăsa pe oam enii aceia să scape după tot ce făcuseră.
Ianthe deschise ochii, turcoazul fiind la fel de lim pede ca dia­
dem a ei aruncată, şi se uită direct la cuţitul din m âna m ea şi apoi la
chipul meu.
- Nu poţi să fii prea precaută când îm părţi tabăra cu inam icii,
am spus eu.
Aş fi p u tu t ju ra că în privirea ei licări ceva asem ănător fricii.
- H ybernul nu este inam icul nostru, spuse ea, respirând cam
sacadat.
D upă paloarea ei, când am părăsit cortul, m i-am dat seam a că
răspunsul m eu, zâm betul, avusese efectul scontat.
t-Ţi

Lucien şi Tamlin le arătară gem enilor unde era crăpătura din zid.
Şi, ca şi în cazul prim elor două, îşi petrecură câteva ore stu-
diind-o, co n tinuând să fie atenţi la terenul înconjurător.
De data asta, am răm as aproape şi i-am urm ărit, prezenţa m ea fi­
ind considerată oarecum neam eninţătoare, dacă nu o pacoste. Ne
jucaserăm micile jocuri de putere, stabiliserăm că aş fi putut să m uşc
dacă mi-aş fi dorit, dar că aveam să ne tolerăm unii pe ceilalţi.
- Aici, îi şopti B rannagh lui D agdan şi-i arătă din bărbie deschi­
zătura invizibilă.
Singurele sem ne erau copacii diferiţi: pe partea noastră, erau de
un verde prim ăvăratic, proaspăt şi strălucitor. Pe partea cealaltă,
erau întunecaţi, m asivi şi se îndoiau uşor din cauza căldurii - în
m ijlocul verii.
- Prim a era m ai bună, zise Dagdan.
Eu m -am aşezat pe un mic bolovan, cojind un m ăr cu un cuţitaş.
- Şi m ai aproape de coasta vestică, îi m ai spuse surorii gemene.
- Asta e m ai aproape de continent - de strâm toare.
A m tăiat adânc m ărul, scoţând o bucată de pulpă albă.
- Da, dar am avea m ai m ult acces la proviziile M arelui Lord.
Lordul era acum plecat cu Jurian, căutând o m âncare m ai săţioasă
decât sendvişurile pe care le îm pachetaserăm . Ianthe se dusese la un
pârâu din apropiere ca să se roage, iar eu nu ştiam unde erau Lucien
şi santinelele.
îm i fu şi m ie mai uşor când am băgat felia de m ăr în gură şi am zis:
- Eu spun să o alegeţi pe asta.
Ei se întoarseră spre m ine, B rannagh rânjind, iar D agdan rid i­
când din sprâncene.
- Ce ştii tu despre aşa ceva? întrebă Brannagh.
A m ridicat din um eri şi am tăiat o altă bucată de măr.
- Voi doi vorbiţi m ai tare decât vă daţi seama.
Fraţii se în cru n tară unul la celălalt. Erau m ândri, aroganţi şi
cruzi. îi studiasem în ultim ele două săptăm âni.
- Dacă nu vreţi să riscaţi ca toate celelalte regate să aibă tim p să
se adune şi să vă intercepteze înainte să puteţi traversa spre strâm ­
toare, aş alege-o pe asta.
Brannagh îşi dădu ochii peste cap.
Am continuat să turui, plictisită:
- D ar ce ştiu eu? Voi doi v-aţi ascuns o insuliţă tim p de cinci sute
de ani. în m o d clar ştiţi m ai m ulte decât m ine despre P rythian şi
armatele în mişcare.
- Asta n u are legătură cu armatele, deci sper că ai să-ţi ţii gura
până când o să avem nevoie de tine, spuse B rannagh p rintre dinţi.
Am pufnit.
- Vrei să spui că scopul prostiei ăsteia nu este să găsiţi un loc prin
( are să treceţi p rin zid şi să folosiţi C azanul ca să vă transportaţi şi
armatele aici?
Ea râse, aru n cându-şi pletele negre peste umăr.
- Rolul C azanului n u este să transporte arm atele de soldaţi, ci să
i clacă lum ile, să distrugă zidul hidos şi să ne revendice natura.
Eu m i-am încrucişat picioarele.
- Cu o arm ată de zece mii, nu cred că aţi avea nevoie de niciun
obiect m agic care să vă facă treaba m urdară.
- A rm ata noastră e de zece ori m ai m are, fato! spuse dispreţuitor
brannagh. Şi de două ori m ai num eroasă dacă îi punem la socoteală
po aliaţii noştri din Vallahan, M ontesere şi Rask.
1)ouă sute de mii. M am a să ne salveze!
- Cu siguranţă aţi fost ocupaţi în ultim ii ani. I-am studiat, deloc
■rii imidată. De ce n u aţi atacat când A m arantha avea insula?
Pe atunci, regele nu găsise Cazanul, în ciuda anilor de căutări şi
(•.la i-a servit scopurilor de a o lăsa să vadă cum i-am putea distruge
pe oam enii ăştia. Şi i-a m otivat pe aliaţii n o ştri de pe co n tin en t să
111 se alăture, ştiind ce îi aşteaptă.
Am term in at m ărul şi am aruncat cotorul în pădure. Ei îl priviră
zburând ca doi câini de vânătoare care urm ăreau u n fazan.
- Aşadar, toţi vor veni aici? Trebuie să o fac pe gazda p en tru atât
de m ulţi soldaţi?
- A rm ata no astră se va ocupa de P rythian înainte de a se uni cu
celelalte. C om andanţii noştri se pregătesc p en tru asta chiar acum.
- Probabil credeţi că e posibil să pierdeţi, dacă vă deranjaţi să
folosiţi Cazanul ca să vă ajute să câştigaţi.
- C azanul este şansa noastră. Va curăţa din nou lum ea asta.
A m ridicat din sprâncene cu un cinism lipsit de respect.
- Şi aveţi nevoie exact de locul ăsta ca să îl dezlănţuiţi?
- Locul ăsta, spuse D agdan cu o m ână pe m ânerul săbiei, există
deoarece o persoană sau un obiect de m are putere a trecut p rin el.
Cazanul va analiza gaura deja făcută şi o va m ări până când zidul se
va prăbuşi de tot. Este un proces atent, com plex şi pe care nu cred
că m intea ta de m uritoare poate să-l înţeleagă.
- Probabil. Deşi m intea asta de m uritoare a reuşit să dezlege
ghicitoarea A m aranthei şi să o distrugă.
B rannagh se întoarse din nou spre zid.
- De ce crezi că H ybernul a lăsat-o să trăiască atât de m ult în
ţinuturile acestea? Era mai bine să aibă pe altcineva care să-i facă
treburile m urdare.

+•

Aveam ceea ce-m i trebuia.


Tam lin şi Jurian erau încă plecaţi la vânătoare, nobilii erau o cu ­
paţi, iar eu trim isesem santinelele să-m i m ai aducă apă, pretinzând
că unele vânătăi m ă m ai dureau şi că voiam să fac o com presă p e n ­
tru ele.
Ei p ăruseră foarte supăraţi. N u pe m ine, ci pe cel care îm i făcuse
vânătăile, care o alesese pe Ianthe înaintea lor şi H ybernul înaintea
onoarei şi a poporului.
Adusesem trei pachete, d ar îm i trebuia d o ar unul, cel în care
îm pachetasem la loc şi cu grijă noile provizii din partea lui Alis,
acum ascuns lângă tot ce anticipasem că aveam nevoie ca să m ă
îndepărtez de ei şi să plec. Cel pe care îl luam preventiv cu m ine în
loate călătoriile spre zid. Iar acum...
Ştiam cifrele şi aveam un scop, o locaţie clară şi num ele terito ­
riilor străine.
Dar, m ai m ult decât atât, aveam u n p o p o r care îşi pierduse cre­
dinţa în M area Preoteasă. Aveam santinelele care începeau să se
răzvrătească îm potriva M arelui lor Lord. Şi, p rin urm are, îi aveam
pe nobilii din H ybern care se îndoiau de puterea aliaţilor lor aici.
Pregătisem regatul acesta să cadă. N u din cauza arm atelor străine,
ci a conflictelor interne.
Şi trebuia să hu departe înainte să se întâm ple. înainte ca ultim a
parte a planului m eu să aibă efect.
G rupul u rm a să se întoarcă fără m ine şi, ca să m en ţin ă iluzia
puterii, Tam lin şi Ianthe aveau să m in tă în privinţa destinaţiei
mele.
Şi poate că, după o zi sau două, una dintre santinele avea să dez­
văluie ştirea, o capcană întinsă cu grijă pe care i-o fixasem în m inte
i a pe una d intre cursele mele.
I ugisem ca să-m i salvez viaţa, după ce fusesem aproape ucisă de
prinţul şi de prinţesa din H ybern. îi sădisem în m inte im aginile
11 upului m eu brutalizat, sem nele confirm ând stilul pe care D agdan
a Brannagh deja şi-l dezvăluiseră. A r fi descris cu detalii cum m ă
liniase să scap înainte de a fi fost prea târziu. C um fugisem să-m i
■alcoz viaţa când Tam lin şi Ianthe refuzaseră să intervină, să-şi rişte
alianţa cu H ybernul.
Şi când santinela ar fi divulgat adevărul, incapabilă să m ai tacă
«lupa ce văzuse cum soartea m ea jalnică era ascunsă de Tam lin şi
Ianthe, tot aşa cum Tam lin îi luase apărarea lui Ianthe în ziua în
- ai e fusese biciuit gardianul...
D upă ce ar fi descris ce îm i făcuse H ybernul mie, D istrugătoarea
Blestemului, noua binecuvântată de Cazan, înainte să fug ca să m ă
salvez...
N u avea să m ai existe nicio alianţă p en tru că nicio santinelă şi
niciun cetăţean din regat n u ar m ai fi răm as alături de Tam lin sau
Ianthe după asta. D upă ce p ă ţisem eu.
A m in trat în cort ca să-m i iau sacul, cu paşi uşori şi rapizi. As­
cultând şi abia respirând, am scrutat tabăra şi pădurea.
D upă alte câteva secunde, am luat centura cu cuţitele lui Tamlin,
de unde le lăsase în cortul lui. L-ar fi încurcat când ar fi folosit arcul
şi săgeţile, îm i explicase el dim ineaţă.
Le-am sim ţit greutatea considerabilă când m i-am aşezat-o de-a
curm ezişul pieptului. Cuţite de luptă illyriene.
Acasă. Plecam acasă.
N u m -am deranjat să privesc înapoi spre tabără când m -am furi­
şat către pădurea din nord. Dacă m -aş fi teleportat fără să m ă opresc
între sărituri, aş fi ajuns la poalele dealului într-o oră şi aş fi dispărut
p rin tr-u n a dintre peşteri la scurt tim p după aceea.
A m înaintat vreo sută de m etri în pădure înainte să m ă opresc.
L-am auzit p rim a dată pe Lucien.
- Retrage-te!
O femeie râse încet.
Sunetul m ă făcu să înţepenesc şi să îngheţ. îl m ai auzisem - în
am intirile lui Rhysand.
Trebuia să m erg în continuare. O ricât de oribil ar fi fost, erau
distraşi.
Să m erg în continuare, să m erg în continuare, să m erg în
continuare.
- C redeam că ai să m ă cauţi după Ritual, spuse m ieros Ianthe.
N u aveau cum să fie la o distanţă m ai m are de zece m etri în p ă ­
dure. D estul de departe, încât să n u-m i audă prezenţa, dacă aş fi fost
destul de tăcută.
- A m fost obligat să împlinesc Ritualul, izbucni Lucien. Ce s-a
întâm plat în seara aceea nu este ce m i-am dorit, crede-mă!
- N e-am distrat, noi doi.
- A cum am o parteneră.
Fiecare secundă era bătaia clopotului m orţii mele. Pregătisem to ­
tul să cadă; încetasem dem ult să m ă sim t vinovată sau să m ă îndoiesc
de planurile mele. N u acum , când Alis era plecată, în siguranţă.
Şi totuşi... şi totuşi...
- Nu te p o rţi aşa cu Feyre.
0 am eninţare subtilă.
- Te înşeli.
- Da? Crengile şi frunzele trosniră, ca şi când l-ar fi încercuit. Tu
ai atins-o peste tot.
îm i făcusem treaba prea bine, îi provocasem prea m ult gelozia
cu fiecare ocazie în care găsisem m o d u ri prin care să îl fac pe Lucien
sa mă atingă în prezenţa ei şi a lui Tamlin.
- N u m ă atinge! m ârâi el.
Şi apoi am plecat.
M i-am m ascat sunetele paşilor, tăcuţi ca ai unei pantere când
ni am în d reptat spre poieniţa în care se aflau.
Unde Lucien stătea în picioare, cu spatele rezem at de un copac
şi cu două cătuşe de piatră albastră în ju ru l încheieturilor m âinilor.
Le m ai văzusem . La Rhys, ca să-i im obilizeze puterea. Erau din
piatră cioplită d in tărâm ul putred al H ybernului, capabilă să a n u ­
leze magia. Şi, în cazul de faţă... să-l ţină pe Lucien de copac în tim p
i e Ianthe îl studia ca un şarpe aflat în faţa m âncării.
Ea îi atinse pieptul lat şi abdom enul, iar Lucien îşi îndreptă p ri­
v i r e a spre m ine când m -am oprit între copaci, frica şi um ilinţa în-
ioşindu-i pielea aurie.
Ajunge! am spus eu.
Ianthe îşi întoarse capul spre m ine. Zâm betul îi era nevinovat,
pmsiesc, d ar am văzut cum se uită la desaga şi centura lui Tamlin,
p e care le ignoră.

Hram în m ijlocul unui joc. N u-i aşa, Lucien?


1 I nu răspunse.
Şi im aginea cătuşelor, oricum ar fi reuşit să-l prindă, a m âinii ei
răm asă pe abdom enul lui...
- Vom reveni în tabără după ce term inăm , spuse ea, întorcân-
du-se din nou spre el. M âna îi alunecă m ai jos, nu p en tru plăcerea lui,
ci p u r şi simplu ca să-m i arunce în faţă faptul că putea să o facă...
A m lovit.
N u cu m agia sau cuţitele, ci cu m intea.
Am smuls scutul pe care mi-1 păstram în jurul ei ca să evit co n ­
trolul gem enilor şi m -am izbit în conştiinţa sa.
O m ască peste un chip al decadenţei. Asta am sim ţit când i-am
in trat în capul frum os şi am dat peste atâtea gânduri hidoase, peste
un şir de m asculi asupra cărora folosise puterea sau pe care îi forţase
de-a dreptul să se culce cu ea, convinsă de faptul că era îndreptăţită
să o facă. M -am retras din faţa acelor am intiri, stăpânindu-m ă.
- Ia-ţi m âinile de pe el!
Ea m ă ascultă.
- Descătuşează-1!
Lucien păli când Ianthe se supuse, cu un chip surprinzător de
inexpresiv, ascultător. Cătuşele din piatră albastră căzură cu un
zgom ot surd pe păm ântul acoperit de muşchi.
Căm aşa lui Lucien era dată într-o parte, nasturele de sus al p a n ­
talonilor fiind deja descheiat.
Vuietul care îm i um plu m intea fu atât de puternic, încât abia
m -am auzit spunând:
- Ridică piatra aia!
Lucien răm ase lipit de copac şi u rm ări în linişte cum Ianthe se
aplecă să ia o piatră gri, cam de m ărim ea unui măr.
- P une-ţi m âna dreaptă pe bolovanul ăla!
Ea se supuse, deşi sim ţi un fior pe şira spinării.
M intea i se zbătu şi se luptă cu m ine, ca un peşte prins în undiţă.
M i-am înfipt şi m ai adânc ghearele m entale, iar vocea ei interioară
începu să ţipe.
- Loveşte-ţi m âna cu piatra cât poţi de tare, până când am să-ţi
spun să te opreşti.
M âna cu care-1 atinsese pe el şi pe m ulţi alţii.
Ianthe ridică piatra. Prim ul im pact fu u n zgom ot surd, înăbuşit
şi um ed.
Al doilea, u n p ocnet adevărat.
Al treilea facu sângele să curgă.
Braţul îi urca şi cobora, corpul trem u rân d u -i în agonie, iar eu
i-am spus foarte clar:
- N u ai să m ai atingi niciodată o altă persoană îm potriva voinţei
ei. N u ai să te m ai convingi că îşi doreşte cu adevărat avansurile tale;
că joacă nişte jocuri. N u ai să m ai sim ţi niciodată atingerea altcuiva,
decât dacă nu eşti tu cea care o iniţiază, dacă n u este dorită de a m ­
bele părţi.
Trosc! Pleosc! B u m !
- N u îţi vei am inti ce s-a întâm plat aici. Le vei spune celorlalţi că
ai căzut.
Degetul inelar i se mişcase în direcţia greşită.
- Ai voie să te duci la o vindecătoare să-ţi repare oasele, dar nu
să îţi şteargă cicatricele. Şi, ori de câte ori ai să-ţi priveşti m âna, ai
sa ţi aduci am inte că faptul de a-i atinge pe oam eni îm potriva vo in ­
ici lor are consecinţe şi că, dacă o m ai faci, tot ce te reprezintă o să
dispară. Ai să trăieşti cu groaza asta în fiecare zi şi nu ai să afli nicio­
dată de unde ţi se trage. Ai să te tem i că eşti urm ărită şi vânată şi că
i cva aşteaptă să te p rin d ă cu garda jos.
Lacrimi tăcute de durere îi curseră pe chip.
- Te poţi opri acum.
Piatra însângerată se rostogoli pe iarbă. M âna îi era doar o a d u ­
nătură de oase rupte, înfăşurate de piele sfâşiată.
- îngenunchează aici până te găseşte careva!
Ianthe căzu în genunchi, din m âna distrusă curgându-i sânge pe
veşmintele galbene.
- M -am gândit dacă să-ţi tai gâtul dim ineaţă, i-am spus eu.
M -am gândit toată seara cât tim p ai dorm it lângă m ine. M -am gân­
dit în fiecare zi, de când am aflat că le-ai vândut pe surorile mele
H ybernului. A m schiţat un zâm bet. D ar cred că asta este o pedeapsă
m ai bună. Şi sper să trăieşti foarte m ult, Ianthe, şi să nu cunoşti o
clipă de linişte.
A m privit-o de sus încă o clipă, strângând tapiseria de cuvinte şi
ordine pe care i le îm pletisem în m inte şi m -am întors spre Lucien,
care îşi aranjase pantalonii şi cămaşa.
Cu ochi m ari, se uită la ea, la m ine şi apoi la piatra însângerată.
- C uvântul pe care îl cauţi, Lucien, şopti o voce fem inină înşe­
lător de slabă, este daem ati.
N e-am întors spre B rannagh şi D agdan când fraţii intrară în
poiană, rânjind ca nişte lupi.
f ■ ')

CAPITOLUL *>
IO

B rannagh îşi trecu degetele p rin p ărul auriu al lui Ianthe, ţâţâind
când văzu carnea însângerată ocrotită în poala ei.
- Pleci undeva, Feyre?
M i-am lăsat m asca să cadă.
- Trebuie să fiu undeva, le-am spus nobililor din H ybern, o b ­
servând poziţiile de flancare pe care le ocupară prea nonşalant în
jurul m eu.
- Ce ar putea fi m ai im portant decât să ne asişti? La u rm a urm ei,
eşti obligată să-l asişti p e regele nostru.
Trăgeau de tim p - până când Tam lin avea să se întoarcă de la
vânătoare îm preună cu Jurian.
Lucien se în d ep ărtă de copac, d ar n u veni lângă m ine. Ceva ase­
m ănător agoniei îi traversă chipul când observă, în sfârşit, centura
Iurată şi desaga de pe um erii mei.
- Nu am încheiat nicio alianţă cu voi, i-am spus lui B rannagh,
i and D agdan tocm ai ieşise din raza m ea vizuală. Sunt o persoană
liberă; pot să plec o riunde şi oricând îm i doresc.
- Da? spuse gânditoare B rannagh, strecurându-şi o m ână spre
sabia de la şold.
M -am întors uşor ca să n u îl p ierd din vedere pe Dagdan.
- în ultim ele săptăm âni, ai pus la cale nişte planuri şi intrigi
destul de pricepute. N u părea să te îngrijoreze faptul că poate şi noi
am făcut acelaşi lucru.
N u aveau de gând să-l lase pe Lucien să plece viu din poiana asta
sau cel p u ţin nu întreg la minte.
El p ăru să-şi dea seam a odată cu m ine, înţelegând că era im ­
posibil ca ei să dezvăluie aşa ceva fără să ştie că ar fi scăpat
nepedepsiţi.
- C uceriţi Regatul Verii, am spus eu şi am vorbit serios. O ricum
o să cadă, in tr-u n fel sau altul.
Lucien m ârâi. L-am ignorat.
- O, asta intenţionăm să facem, spuse B rannagh, scoţând un pic
sabia din teaca neagră. Dar, pe de altă parte, şi tu eşti o problem ă.
A m scos două cuţite dintre cuţitele de luptă illyriene.
- D urerile de cap n u te-au făcut să-ţi pui întrebări? N u ai observat
cum lucrurile par un pic mai înăbuşite în anum ite legături mentale?
în ultim ele săptăm âni, puterile m i se sleiseră atât de repede şi
slăbiseră atât de mult...
D agdan pufni şi, în sfârşit, i se adresă surorii lui:
- C red că m ai durează aproxim ativ zece m inute până ca m ărul
să-şi facă efectul.
B rannagh chicoti, atingând cu vârful piciorului cătuşele din pia­
tră albastră.
- La început, i-am dat preotesei pudra. E făcută din piatră fae pi­
sată şi otrăvită, m ăcinată atât de fin, încât să nu o vezi şi să nu îi simţi
m irosul sau gustul în mâncare. Ea a adăugat-o câte puţin, nim ic sus­
pect - nu prea m ult, ca să nu îţi înăbuşe toate puterile deodată.
Stom acul începu să m i se strângă din cauza neliniştii.
- Suntem daem ati de o m ie de ani, fato, spuse cu dispreţ Dagdan.
D ar nici m ăcar nu am fost nevoiţi să ne strecurăm în m intea ei ca să
o obligăm să ne facă voia. Iar tu... ce efort curajos ai depus, în încer­
carea de a-i proteja pe toţi de noi!
M intea lui D agdan se în d rep tă spre cea a lui Lucien, ca o să­
geată neagră. A m aru n cat u n scut în tre ei. C apul şi p ân ă şi oasele
m -a u d u ru t...
- Ce m ă r ? am întrebat eu.
- Cel pe care l-am înfulecat acum o oră, spuse Brannagh. C rescut
şi îngrijit în grădina personală a regelui, udat constant cu apă de pia­
tră fae otrăvită. Suficient cât să îţi anuleze puterile câteva zile la rând,
Iară să fie nevoie de cătuşe. Şi, iată-te, crezând că nim eni nu a obser­
vat că plănuieşti să dispari azi. Ea ţâţâi din nou. Unchiul nostru ar fi
lost foarte indignat dacă am fi perm is să se întâm ple aşa ceva.
îm i expira tim pul câştigat. Aş fi p u tu t să m ă teleportez, dar, pe
de altă parte, l-aş fi lăsat pe Lucien în seam a lor dacă nu ar fi reuşit
cum va să o facă şi el, cu m âncarea otrăvită din tabără...
Să îl las. A r fi trebuit şi aş f i p u tu t să-l las.
Dar unei sorţi poate m ai rele ca m oartea...
O chiul Iui roşiatic licări.
- Pleacă!
Am ales.
Am explodat în noapte, fum şi um bră.
Şi nici m ăcar o m ie de ani nu fură de ajuns p en tru D agdan să se
pregătească aşa cu m treb u ia când m -am telep o rta t în faţa lui şi
.mi lovit.
l-am tăiat partea din faţă a arm urii din piele, nu suficient de
ul.ânc încât să-l ucid, iar când lam a se prinse în plăcile ei, el se ră ­
ni i cu pricepere, forţându-m ă ori să-m i expun partea dreaptă, ori
•..i pierd cuţitul...
M -am teleportat din nou. De data asta, D agdan veni cu m ine.
Nu luptam cu acoliţii H ybernului, spălaţi pe creier, în pădure.
Nu luptam cu A ttorul şi neam ul lui pe străzile din Velaris. Dagdan
vi . 1 prinţul H ybernului - un com andant.
I upta ca unul.
Se t o t teleporta şi tot lovea.
E ram u n vârtej n eg ru de oţel şi um bre p rin poiană, iar lunile în
care Cassian m ă antrenase cu brutalitate îm i fură de folos ca să
n u cad.
Mi s-a p ăru t că Lucien se uita cu gura căscată şi că până şi
B rannagh era su rprinsă de cum luptam îm potriva fratelui ei.
în să loviturile lui D agdan n u erau puternice - nu, erau precise
şi rapide, dar el nu îşi dădea toată silinţa.
Trăgea de tim p, încerca să m ă obosească până ce m ărul şi-ar fi
făcut efectul, iar puterea lui m -ar fi transform at într-o fiinţă aproape
m uritoare.
Aşadar, l-am lovit în cel m ai slab punct.
B rannagh ţipă în tim p ce un val de flăcări se izbi în ea.
D agdan îşi pierdu concentrarea p en tru o clipă. C ând i-am tăiat
adânc abdom enul, strigătul său alungă păsările din copaci.
- Ticăloasă mică! spuse el, retrăgându-se din faţa urm ătoarei mele
lovituri când focul dispăru, dezvăluind-o pe Brannagh în genunchi.
îşi neglijase scutul fizic, aşteptându-se să îi atac m intea.
Acum trem ura, gâfâind agonizant. M irosul urât al pielii arse pluti
spre noi, direct din braţul ei drept, coaste şi coapsă.
D agdan se avântă din nou către m ine, iar eu m i-am ridicat am ­
bele cuţite ca să-i parez sabia.
El n u îşi retrase lovitura de data asta şi i-am sim ţit reverberaţia
ei în tot corpul.
Am sim ţit şi liniştea sufocantă. O m ai sim ţisem o dată - în ziua
aceea din H ybern.
Brannagh sări în picioare cu un ţipăt ascuţit, dar Lucien era acolo.
C oncentrată asupra mea, ca să-m i răpească frum useţea pe care
i-o arsesem, Brannagh nu îl văzuse teleportându-se decât atunci când
fu prea târziu, iar sabia lui Lucien refractă lum ina soarelui care p ă­
trundea p rin coroana copacilor, întâlnind apoi carnea şi osul.
Un trem u r străbătu poiana ca şi când firul dintre gem eni s-ar fi
ru p t în clipa în care capul b ru n et al lui B rannagh căzu cu u n zgo­
m ot surd pe iarbă.
D agdan ţipă şi se aruncă spre Lucien, teleportându-se cei cinci
m etri dintre noi.
Lucien abia îşi scosese sabia din gâtul tăiat al lui B rannagh când
Dagdan ajunse în faţa lui, cu sabia întinsă ca să-i străpungă gâtul.
Lucien avu tim p suficient doar cât să se retragă clătinându-se
din lovitura m ortală a lui Dagdan.
Aveam destul tim p ca să p u n capăt luptei.
I-am parat sabia lui D agdan cu u n cuţit, m asculul făcând ochii
m ari când m -am teleportat între ei şi i l-am înfipt pe celălalt în ochi.
C hiar în ţeasta din spatele lui.
Osul, sângele şi ţesutul m oale scârţâiră şi alunecară de-a lungul
lamei, D agdan căscând încă surprins gura când am smuls cuţitul.
L-am lăsat să cadă peste sora lui, zgom otul surd al cărnii peste
carne fiind singurul sunet.
Cu puterile sleite şi cu o durere groaznică de stomac, m -am uitat
la Ianthe şi i-am dat u n ultim ordin, în com pletarea celor de m ai
il e vreme.
- Spune-le că i-am ucis. în legitim ă apărare. D upă ce m -au rănit
alât de grav, în tim p ce tu şi Tam lin n u aţi făcut nim ic. C hiar şi
alunei când au să te tortureze ca să zici adevărul, ai să le spui că am
Iugit după ce i-am ucis - ca să salvez regatul acesta de ororile lor.
Privirea goală şi inexpresivă fu singurul răspuns prim it.
- Feyre!
Lucien era răguşit.
M i-am şters cele două cuţite de spatele lui Dagdan, înainte de a
n u duce să-m i iau desaga căzută.
Te întorci. în Regatul Nopţii.
M i-am pus pe u m ăr desaga grea şi, în cele din urm ă, m -am uitat
-D a .
C hipul bronzat îi albise. Se uită cu atenţie la Ianthe şi la cei doi
nobili m orţi.
- M erg cu tine!
- Nu, fu tot ce am spus, îndreptându-m ă spre copaci.
Am simţit o cram pă dureroasă în pântece. Trebuia să fug - trebuia
să-m i folosesc ultim ele puteri ca să m ă teleportez spre dealuri.
- N u ai să reuşeşti fără magie, m ă avertiză el.
N -am făcut decât să scrâşnesc din dinţi din cauza durerii groaz­
nice din abdom en când m i-am adunat puterea ca să m ă teleportez
spre dealurile îndepărtate, dar Lucien m ă prinse de braţ şi m ă opri.
- Vin cu tine, îm i spuse el din nou, cu faţa stropită de un sânge
la fel de strălucitor ca părul lui. Vreau să-m i recuperez partenera.
Nu aveam tim p p en tru discuţia asta. P entru adevărul, polem i-
cile şi răspunsurile pe care vedeam că şi le dorea cu disperare.
în tre tim p, probabil că Tam lin şi ceilalţi auziseră strigătele.
- N u m ă face să regret, i-am spus eu.

h|h

D upă câteva ore, când am ajuns la poalele dealurilor, gura îm i


era plină de sânge.
Gâfâiam, capul îm i zvâcnea, iar stom acul îm i era un n o d de
durere.
Lucien nu se sim ţea m ai bine, teleportându-se la fel de slăbit ca
m ine înainte de a ne opri p rin tre dealuri şi aplecându-se cu m âinile
sprijinite pe genunchi.
- S-a term in at m agia mea, spuse el, gâfâind. N u m ai am niciun
strop. Probabil că ne-au drogat pe toţi azi.
Şi îm i dăduseră u n m ăr otrăvit doar ca să se asigure că m ă
potoleam .
Puterile m i se înd epărtară ca un val care părăsea malul, fără să
se mai întoarcă, retrăgându-se tot m ai m ult într-o m are abisală.
M -am uitat la soare, acum la un lat de palm ă deasupra o rizontu­
lui, um brele fiind deja dense între dealuri. M -am orientat, gândin-
du-m ă la inform aţiile pe care le adunasem în ultim ele săptăm âni.
A m păşit spre nord, legănându-m ă. Lucien m ă prinse de braţ.
- Foloseşti o uşă?
M i-am în dreptat ochii dureroşi spre el.
-D a .
Peşterile - uşile, cum le spuneau ei - din caverne conduceau spre
alte locuri din Prythian. Trecând printr-una, ajunsesem la Poalele
Muntelui. A cum u rm a să apelez la alta care să m ă ducă acasă. Sau
cât m ai aproape posibil. N u exista nicio uşă spre Regatul Nopţii, aici
sau oriunde altundeva.
Şi nu m i-aş fi pus prietenii în pericol aducându-i aici ca să m ă
recupereze. Indiferent de faptul că legătura dintre m ine şi Rhys...
Acum nici m ăcar n u o m ai sim ţeam.
Mă cuprinsese o am orţeală. Trebuia să plec - acum.
- Poarta spre Regatul Toam nei este pe aici.
Era o avertizare şi un reproş.
- Nu p o t să m ă duc în Regatul Verii. Aş fi ucisă pe loc.
Se lăsă liniştea. El îm i eliberă braţul, iar eu am înghiţit în sec,
gâtul fiindu-m i atât de uscat, încât abia am reuşit să o fac.
- Cealaltă uşă de aici, singura, duce la Poalele M untelui. Am
sigilat toate celelalte intrări. D acă am m erge acolo, s-ar putea să fim
prinşi sau să fim nevoiţi să ne întoarcem .
- Atunci, haideţi în Regatul Toamnei! Iar de acolo...
Am tăcut înainte de a term ina. Acasă. Lucien înţelese oricum . Şi
parii atunci să-şi dea seam a că Regatul N opţii era acasă.
Aproape am zărit cuvântul în ochiul lui roşiatic atunci când
scutură din cap. M a i târziu.
I-am făcut în linişte sem n din cap. D a - m ai târziu aveam să
la m urim totul.
- în Regatul Toam nei, situaţia va fi la fel de periculoasă ca în cel
al Verii, m ă avertiză el.
- A m nevoie d o ar de u n loc în care să m ă ascund - să m ă feresc
p ână ce... vom putea să ne teleportăm din nou.
Un bâzâit slab îm i um plu urechile şi m i-am sim ţit m agia dis­
p ărân d com plet.
- Ştiu u n loc, spuse Lucien, m ergând către peştera care avea să
ne conducă spre casa lui, spre tărâm ul familiei care îl trădase la fel
de m ult cum şi acest regat m ă trădase pe m ine.
N e-am grăbit pe dealuri, repede şi tăcuţi ca nişte um bre.
Peştera spre Regatul Toam nei fusese lăsată fără pază. Lucien se
uită la m ine peste u m ăr ca şi când m -ar fi întrebat dacă şi eu fuse­
sem responsabilă p en tru lipsa gărzilor care erau m ereu postate aici.
Eu am dat din no u din cap. M ă strecurasem în m inţile lor înainte
de a pleca, asigurându-m ă că uşa u rm a să fie lăsată deschisă. Cassian
m ă învăţase să am m ereu o a doua cale de scăpare. M ereu.
Lucien se opri în faţa beznei învolburate din gura peşterii, în tu ­
nericul fiind ca u n w yrm pregătit să ne devoreze pe am ândoi, ca pe
u n m uşchi îm pănat.
- Rămâi, dacă vrei, am spus eu. Faptul este consum at.
D eoarece Flybernul venea - era deja aici. M ă gândisem câteva
săptăm âni dacă era m ai bine să revendicăm Regatul Prim ăverii
p en tru noi sau să îl lăsăm să cadă pe m âna inam icilor noştri.
însă n u putea răm âne im parţial - o barieră între arm atele n o as­
tre din N ord şi oam enii din Sud. A r fi fost uşor să îi chem pe Rhys
şi pe Cassian, să îl rog pe cel din u rm ă să aducă o legiune de illyrieni
ca să revendice teritoriul slăbit în u rm a intrigilor mele, în funcţie de
cât de m obil era Cassian - dacă încă se vindeca.
Totuşi, atunci am fi controlat un teritoriu - cu alte cinci regate
între noi. Regatul Prim ăverii ar fi putut atrage sim patia; alţii poate
că s-ar fi alăturat H ybernului, având în vedere cucerirea - dovada
vicleniei noastre. D ar dacă H ybernul ar fi pus m âna pe Regatul
Primăverii... A m fi p utut să ne regrupăm cu celelalte regate şi să
atacăm la unison din N ord, atrăgând H ybernul.
- Aveai dreptate, declară în cele din u rm ă Lucien. Fata pe care o
cunoşteam chiar a m u rit la Poalele M untelui.
N u ştiam dacă era o insultă, d ar am încuviinţat oricum dân d
din cap.
- M ăcar în privinţa asta suntem de acord.
A m păşit în întunericul rece care ne aştepta.
Lucien veni după m ine când am trecut pe sub bolta cioplită din
piatră brută, cu săbiile scoase în tim p ce am lăsat în u rm ă căldura şi
verdeaţa prim ăverii eterne.
Şi, în depărtare, atât de slab, încât m -am gândit dacă nu cum va
îmi im aginasem doar, urletul unei bestii spintecă tărâm ul.
PARTEA A DOUA

DISTRUGĂTOAREI
B LEST EM U LU I
CAPITOLUL
11

Frigul m ă lovi prim ul.


Un frig aspru, care p u rta un iz de hum ă şi rosturi în putrefacţie.
în am urg, lum ea de dincolo de peştera îngustă era o ţesătură de
roşu, auriu, m aro şi verde, copaci groşi şi bătrâni, păm ânt acoperit cu
muşchi şi îm pestriţat cu pietre şi bolovani care aruncau um bre lungi.
Am ieşit cu săbiile scoase, abia respirând, însă nicio santinelă
ilin Regatul Toam nei nu păzea intrarea spre tărâm ul lui Beron -
niciuna pe care să o vedem sau să o m irosim .
Fără magie, eram din nou oarbă, incapabilă să arunc o plasă de
veghe p rin tre copacii vechi şi vibranţi ca să dau de u rm a m inţilor
i l eaturilor Fae din apropiere.
C om plet neajutorată. Mai fusesem aşa. C um de supravieţuisem
alâl de m ult fără magie... N u voiam să m ă gândesc la asta.
Ne-am furişat p rin tre m uşchi, pietre şi copaci, respiraţia trans-
lorm ându-se în aburi în faţa noastră.
Am continuat să m ergem spre nord. Până acum , Rhys şi-ar fi dat
seama că legătura n oastră se întunecase şi, foarte probabil, încerca
sa afle dacă plănuisem asta. Dacă m erita să rişte să ne dezvăluie
planurile ca să m ă găsească.
Dar până ar fi făcut-o... până m -ar fi putut auzi, găsi... Trebuia să
merg în continuare.
Aşa că I-am lăsat pe Lucien să m eargă în faţă, dorindu-m i să fi
fost cel p u ţin capabilă să pot pătru n d e cu privirea întunericul p ă ­
durii. D ar m agia m ea era încă îngheţată. O cârjă pe care ajunsesem
să m ă bazez prea m ult.
Am m ers p rin pădure, frigul înteţindu-se cu fiecare rază de soare
care dispărea.
N u vorbisem de când intrasem în peştera dintre regate. D upă ri­
giditatea um erilor lui, a încordării m axilarului când se mişca tăcut şi
calm, m i-am dat seam a că doar nevoia de a răm âne ascunşi îl îm ­
piedica să-m i p u n ă întrebările arzătoare.
întu n ericu l se lăsă com plet şi luna încă nu răsărise atunci când
ne conduse în tr-o altă peşteră.
A m ezitat la intrare.
- Nu duce nicăieri, spuse Lucien pe u n to n egal şi rece ca aerul.
Coteşte în spate - p utem să ne ascundem aici.
Cu toate acestea, l-am lăsat să intre prim ul.
Am început să m ă m işc lent şi dureros, dar l-am urm at în
peşteră, după cotitura pe care m i-o arătase.
C rem enea scoase scântei şi m -am trezit uitându-m ă la un fel de
tabără im provizată.
Lum ânarea pe care o aprinsese Lucien stătea pe o m argine din
piatră naturală, iar pe podeaua din apropiere erau trei saltele şi p ă ­
tu ri vechi, acoperite cu frunze şi pânze de păianjen. O m ică groapă
de foc se afla în centrul înclinat al spaţiului, tavanul de deasupra
fiind înnegrit.
N im eni n u m ai fusese aici de câteva luni. Sau poate chiar de
câţiva ani.
- O bişnuiam să stau aici când vânam . în ain te să plec, spuse el,
s tu d iin d o carte p răfu ită, legată în piele, lăsată pe m arg in ea de
p iatră de lângă lum ânare şi lăsând-o jos cu u n zgom ot surd. R ă­
m ân em d o ar în noaptea asta. Vom m ai găsi ceva de m âncare
m âine-dim ineaţă.
Am ridicat salteaua cea m ai apropiată de m ine şi am scuturat-o
de câteva ori, frunzele şi norii de p ra f înălţându-se în aer înainte de
a o întinde pe păm ânt.
- C hiar ai plănuit totul, spuse el în cele din urm ă.
M -am aşezat pe saltea şi am început să caut p rin desagă, scoţând
hainele m ai călduroase, m âncarea şi proviziile pe care m i le îm pa­
chetase chiar Alis.
-Da.
- Asta e tot ce ai de spus?
Am m irosit m âncarea, întrebându-m ă dacă era otrăvită. Era
posibil ca toate alim entele să fie otrăvite.
- Este prea riscant să m âncăm , am recunoscut eu, evitându-i
întrebarea.
Lucien insistă.
- Ştiam eu. Ştiam că m in ţi din clipa în care ai dezlănţuit lu ­
m ina în H ybern. P rietena m ea din Regatul D im ineţii are aceeaşi
putere - lum ina ei este identică. Şi n u face ce ai m inţit tu că face.
M i-am îm pins desaga de pe saltea.
- Atunci, de ce nu i-ai spus? M ereu i-ai fost credincios.
Privirea părea să-i clocotească de parcă faptul că era pe tărâm ul
lui făcea m inereul topit din interior să iasă la suprafaţă, în ciuda
puterilor slăbite.
- Cel p u ţin m ă bu cu r că nu te m ai prefaci.
într-adevăr, l-am lăsat să vadă totul - pe chipul m eu n u se citea
d e c â t răceala.
Lucien pufni.
- Nu i-am spus din două motive. în prim ul rând, m i s-a p ăru t că
lovesc un m ascul deja căzut. Nu puteam să-i iau speranţa.
M i-am dat ochii peste cap.
- în al doilea rând, izbucni el, ştiam că, dacă aş fi avut dreptate
m aş fi apelat la tine, ai fi găsit o cale să te asiguri că n-am s-o mai
vad niciodată.
M i-am înfipt unghiile în palm ă destul de puternic încât să m ă
doară, d ar n u m -am ridicat de pe salteaua m ea când m i-am d ez­
golit dinţii.
- Şi de aia eşti aici. Nu p en tru că este corect şi el nu a avut nicio­
dată dreptate, ci d o ar ca să obţii ceea ce crezi că ţi se datorează.
- Ea este p artenera m ea şi este în m âinile inamicului...
- Am spus de la bun început că Elain este în siguranţă şi îngrijită.
- Iar eu ar trebui să te cred.
- Da, am spus p rin tre dinţi. A r trebui. P entru că, dacă aş fi cre­
zut p en tru o clipă că surorile mele sunt în pericol, niciun M are Lord
sau rege nu m -ar fi îm piedicat să m ă duc să le salvez.
El scutură din cap, lum ina lum ânării dansându-i pe plete.
- Ai îndrăzneala să-m i judeci priorităţile în privinţa lui Elain -
totuşi, ce m otiv ai avut tu în ceea ce m ă priveşte? Ai plănuit să m ă
dai la o parte din calea dezastrelor tale datorită vreunei prietenii
adevărate sau d o ar p en tru că te-ai tem ut de ce ar fi putut să păţească?
N u am răspuns.
- Ei bine? Ce plan m ăreţ ai a v u t p en tru m ine înainte să inter­
vină Ianthe?
Am tras de un fir rebel din saltea.
- Te-ai fi descurcat, fu tot ce am spus.
- Şi cum răm âne cu Tamlin? Plănuiai să-l spinteci înainte să
pleci şi p u r şi sim plu nu ai avut şansa?
A m sm uls firul din saltea.
- M -am gândit la asta.
- Dar?
- D ar cred că este o pedeapsă m ai bună să las regatul să se p ră ­
buşească în ju ru l lui. Cu siguranţă, îl va face să sufere m ai m ult
decât o m oarte fulgerătoare.
Am aruncat centura cu cuţite a lui Tam lin, producând u n zgo­
m ot hârşâit pe podeaua aspră din piatră.
- Eşti em isarul lui - cu siguranţă îţi dai seam a că, oricât de
satisfăcător ar fi să-i tai gâtul, gestul n u n e-ar câştiga m u lţi aliaţi
în război.
Nu, i-ar fi oferit Elybernului prea m ulte ocazii ca să ne
submineze.
El îşi încrucişă braţele, căutând să se certe m ult şi bine. înainte
să o facă, am intervenit:
- Sunt obosită şi vocile noastre răsună. Hai să discutăm când nu
o să existe şansa să fim prinşi şi ucişi.
Privirea îi era aprinsă, dar i-am ignorat-o când m -am culcuşit
pe salteaua al cărei m aterial m irosea urât a p ra f şi putregai. M i-am
t ras m antia peste m ine, dar nu am închis ochii.
N u am în d răzn it să dorm - nu când ar fi p u tu t foarte bine să se
răzgândească. Totuşi sim plul fapt de a sta întinsă, fără să m ă mişc,
fără să gândesc... Trupul încordat m i se m ai relaxă u n pic.
Lucien stinse lum ânarea, iar eu am ascultat sunetele pe care le
tăcu atunci când se pregăti de culcare.
- D acă află, tatăl m eu te va vâna p en tru că i-ai luat puterea,
spuse el în întunericul rece. Şi te va ucide p en tru că ai aflat cum să
0 foloseşti.
- Poate să stea la rând, fu tot ce i-am spus.

h|h

Extenuarea îm i acoperea sim ţurile ca o pătură când lum ina gri


pătă pereţii peşterii.
îm i petrecusem cea m ai m are parte a nopţii trem urând şi tre­
sărind la fiecare pocnet şi sunet care se auzea din pădure, perfect
1onştientă de m işcările lui Lucien pe salteaua sa.
C ând se ridică şi i-am văzut chipul obosit, m i-am dat seam a că
nici el nu dorm ise, probabil întrebându-se dacă aveam să-l aban­
donez sau dacă familia lui u rm a să ne găsească m ai întâi. Sau a mea.
Ne-am m ăsurat din priviri.
- Ce facem acum ? întrebă el răguşit, frecându-şi faţa cu o
m ân ă lată.
Rhys nu venise - nu-m i şoptise nim ic p rin legătură.
A m bâjbâit după magie, dar m ă întâm pină num ai cenuşa.
- Ne îndreptăm spre nord, am spus eu. Până când otrava o să ne
iasă din corp şi o să ne putem teleporta.
Sau aş fi p u tu t să-i contactez pe Rhys şi pe ceilalţi.
- Regatul tatălui m eu este în nord. Va trebui să m ergem spre est
sau vest ca să-l evităm.
- Nu. Estul ne duce prea aproape de graniţa Regatului Verii. Şi
nu am de gând să pierd tim pul m ergând prea departe spre vest.
M ergem direct spre nord.
- Santinelele tatălui m eu ne vor repera cu uşurinţă.
- Atunci, va trebui să răm ânem nevăzuţi, am spus eu, ridi-
cându-m ă.
A m aru n cat ce m ai răm ăsese din m âncarea contam inată din
desagă. Să o m ănânce anim alele care se hrăneau cu hoituri.

M ersul p rin pădurea Regatului Toam nei sem ăna cu o plim bare
într-o cutie cu bijuterii.
Cu toate că acum probabil eram căutaţi... dar culorile erau atât
de vii, încât trebuia să faci un efort să nu te uiţi cu gura căscată.
Până la ju m ătatea dim ineţii, b ru m a se topise sub soarele untos,
ca să dezvăluie ce era bun de m âncat. Stom acul îm i chiorăia la
fiecare pas, iar p ăru l roşcat al lui Lucien licări ca frunzele de dea­
supra noastră când scrută pădurea după orice ar fi putut să ne u m ­
ple burţile.
Era pădurea lui, după descendenţă şi lege. Era un fiu al pădurii,
iar aici... Părea născut din ea. P entru ea. Până şi ochiul auriu.
Lucien se opri în cele din u rm ă în dreptul unui râu străveziu
care curgea încet p rin tr-o viroagă flancată de granit, un loc despre
care spunea că, odată, fusese plin de păstrăvi.
începusem să-m i construiesc o undiţă rudim entară când el in ­
tră în apă, desculţ şi cu pantalonii suflecaţi până la genunchi, şi
prinse u nul cu m âinile goale. îşi legase părul, câteva şuviţe căzân-
du-i pe faţă când se aplecă din nou şi aruncă u n al doilea păstrăv pe
malul nisipos, un d e m ă aflam eu încercând să găsesc u n înlocuitor
p en tru firul undiţei.
Am tăcu t p ână când peştii încetară să se m ai zbată, înotătoarele
lor strălucind în toate culorile atât de vii de deasupra noastră.
Lucien îi apucă de cozi, ca şi când ar fi făcut asta de o m ie de ori.
Probabil că o făcuse, chiar aici, în râul acesta.
- Am să-i curăţ cât aprinzi focul.
La lum ina zilei, strălucirea flăcărilor nu ar fi fost observată. Deşi
fumul... era u n risc necesar.
Am gătit şi apoi am m âncat în linişte, pârâitul focului fiind sin­
gurul sunet ce se făcea auzit.

Am mers spre nord tim p de cinci zile, abia schim bând un cuvânt.
Teritoriul lui Beron era atât de vast, încât ne luă trei zile să in-
(răm, să îl traversăm şi să ieşim. Lucien ne conduse spre m argine,
încordat la fiecare strigăt şi foşnet.
Casa Pădurii era un complex întins, m ă inform ă Lucien în cele
câteva m inute în care am riscat sau ne-am deranjat să vorbim ,
l usese construit în ju rul copacilor şi al pietrelor şi doar etajele su ­
perioare erau vizibile deasupra păm ântului. D edesubt, câteva etaje
erau săpate în piatră, întinzându-se pe o suprafaţă considerabilă. P u­
teai să m ergi d in tr-u n capăt al casei în celălalt şi ar fi durat o ju m ă­
tate de dim ineaţă. Era înconjurată de cercuri de santinele, poziţionate
pe diverse niveluri: în copaci, pe păm ânt, pe ţiglele acoperite cu
m uşchi şi pe pietrele casei.
N iciun inam ic n u se apropia de casa lui Beron fără ştirea lui.
N iciunul nu pleca fără perm isiunea lui.
M i-am dat seam a că trecusem dincolo de rutele de patrulare şi
de posturile cunoscute de Lucien când um erii i se lăsară.
Ai m ei erau deja lăsaţi.
N u prea dorm isem , p erm iţându-m i să o fac doar când Lucien
respira altfel, m ai profund. Ştiam că n u puteam să rezist m ult tim p,
dar fără abilitatea de a m ă proteja, de a sim ţi pericolele...
M -am întrebat dacă Rhys m ă căuta. D acă sim ţise tăcerea.
A r fi trebuit să-i trim it un mesaj. Să-i fi spus că plecam şi cum să
m ă găsească.
O trava - din cauza ei m i se păruse atât de înăbuşită legătura.
Poate că ar fi trebuit să o ucid pe loc pe Ianthe.
D ar faptul era consum at.
îm i frecam ochii dureroşi, o d ih n in d u -m ă o clipă sub noul n o s­
tru dar: u n măr, plin cu fructe m ari şi zemoase.
îm i um plusem desaga. D ouă cotoare zăceau deja aruncate lângă
m ine, m irosul dulce al descom punerii fiind la fel de liniştitor ca
bâzâitul albinelor care se înfruptau din m erele căzute. Pe picioare-
le-m i întinse, u n treilea m ăr era deja pregătit p en tru a fi m âncat.
D upă ce făcuseră nobilii din Hybern, ar fi trebuit să renunţ la
m ere p en tru totdeauna, dar foamea îm i întunecase m ereu raţiunea.
Lucien, care stătea la câţiva paşi distanţă, îşi aruncă al patrulea
m ăr în tufe când am m uşcat din al meu.
- Ferm ele şi câm purile sunt aproape, m ă anunţă el. Va trebui să
ne străduim să ne facem nevăzuţi. Tatăl m eu nu plăteşte bine p e n ­
tru recoltele lui, iar m uncitorii câm pului vor stoarce orice m onedă
în plus, dacă e posibil.
- D ezvăluind locaţia unuia dintre fiii M arelui Lord?
- M a i ales aşa.
- N u te plăceau?
M axilarul i se încordă.
- Ca fiul cel m ai m ic dintre cei şapte, nu eram necesar sau dorit
în m od deosebit. Poate că a fost u n lucru bun. A m reuşit să studiez
mai m ult tim p decât le-a perm is tata fraţilor m ei înainte de a-i
alunga să conducă vreun teritoriu de pe păm ânturile noastre şi am
putut să m ă antrenez cât de m ult am vrut, de vrem e ce nim eni nu
credea că aş fi suficient de prost încât să îm i fac loc printre n e n u ­
m ăraţii m oşternitori, ucigându-i. Şi când m -am plictisit de studiat
şi de luptat... am învăţat ce am putut despre păm ânt de la oam enii
lui. Şi despre oam eni.
El se ridică în picioare gem ând, părul liber sclipindu-i când
soarele de la am iază îi făcu nuanţele de culoarea sângelui şi vinului
să strălucească.
- Aş spune că seam ănă m ai m ult cu viaţa unui M are Lord, şi nu
cu a unui fiu inutil şi nedorit.
El îm i aruncă o privire tăioasă.
- C redeai că num ai ura i-a îm pins pe fraţii m ei să-şi dea silinţa
să m ă distrugă şi să m ă ucidă?
Fără să vreau, am sim ţit u n fior pe şira spinării. M i-am term inat
m ărul şi m -am ridicat în picioare, luând încă unul de pe o creangă
joasă.
- Ai vrea coroana tatălui tău?
- N im eni nu m -a întrebat asta niciodată, spuse gânditor Lucien
când am plecat, ocolind m erele căzute şi în descom punere. Aerul
era greţos de dulce. N u ar m erita să vărs sânge ca să câştig coroana.
Nici regatul ăsta putrezit. Aş câştiga o coroană d oar ca să conduc un
popor viclean, cu două feţe.
- Lordul Vulpilor, am spus eu, p u fn in d când m i-am am intit de
masca pe care o p urtase odată. D ar n u m i-ai răspuns la întrebare -
i u i mi-ai spus m otivul p en tru care te-ar trăda oam enii de aici.

Aerul din faţă se lum ină, iar un câm p auriu de orz se legănă spre
pădurea îndepărtată.
- D upă ce s-a întâm plat cu Jesminda, ar face-o.
Jesm inda. N u îi rostise niciodată num ele.
Lucien se strecură p rintre spicele care se legănau.
- Ea era u n a d intre ei. Cuvintele abia se auzeau în foşnetul orzu­
lui. Şi p en tru că nu am protejat-o... Le-am trădat şi lor încrederea.
C ând am fugit de fraţii mei, am alergat la unele dintre casele lor.
M -au alungat p en tru ce am perm is să i se întâm ple.
Valuri aurii şi ivorii se unduia în ju ru l nostru, sub cerul albastru
şi senin.
- N u p o t să-i învinovăţesc, spuse el.

Am ieşit din valea fertilă la sfârşitul după-am iezii. C ând Lucien


îm i propuse să înnoptăm , am insistat să m ergem în continuare -
chiar spre poalele abrupte ale dealurilor care se continuau cu m unţi
gri înzăpeziţi şi m arcau începutul dom eniului com un cu Regatul
Iernii. Dacă am fi p u tu t trece graniţa într-o zi sau două, probabil că
puterile m i-ar fi revenit suficient încât să-l contactez pe Rhys sau să
m ă teleportez p en tru restul d rum ului spre casă.
Călătoria nu fu u n a uşoară.
Panta era alcătuiră din bolovani abrupţi şi imenşi, îm pestriţaţi
cu m uşchi şi ierburi lungi şi albe care şuierau ca viperele. Vântul ne
sufla p rin păr, tem peratura scăzând cu cât urcam .
Probabil că în noaptea asta trebuia să riscăm să facem un foc.
D oar ca să supravieţuim .
Lucien gâfâia când am urcat pe un bolovan im ens, valea în-
tinzându-se în depărtare dedesubt, iar pădurea fiind u n râu încâlcit
de culoare dincolo de ea. Undeva, trebuia să existe o trecătoare în
m unţi - nevăzută.
- C um de n u eşti obosită? gâfâi el, urcând pe creştetul neted.
M i-am dat pe spate părul care m i se despletise ca să-m i biciu-
iască faţa.
- M -am antrenat.
- Asta am înţeles şi eu după ce te-ai luptat cu D agdan şi ai scăpat
cu viaţă.
- Am avut avantajul elem entului-surpriză.
- Nu, spuse încet Lucien când m -am întins să păşesc pe bolo­
vanul alăturat. A fost doar m eritul tău.
Unghiile m -au d u ru t când m -am prins de stâncă şi m -am ridicat.
- M -ai apărat de ei, de Ianthe. M ulţum esc, adăugă Lucien.
C uvintele m ă loviră profund în stom ac, iar eu m -am bucurat că
vântul continua să şuiere în jurul nostru, ascunzând faptul că mă
usturau ochii.

Am d orm it - în sfârşit.
Cu focul care pârâia în ultim a peşteră pe care-o găsisem, căl­
dura şi izolarea relativă fură suficiente încât să m ă adoarm ă în cele
din urm ă.
Şi, în visele mele, cred că am înotat prin m intea lui Lucien, ca şi
când o fărâm ă a puterii mele se întorcea în sfârşit.
Am visat focul n o stru liniştit şi pereţii stâncoşi, spaţiul fiind abia
suficient de m are ca să ne găzduiască pe noi şi focul. Am visat noap-
lea lugubră de dincolo, toate sunetele pe care Lucien le identifica
alât de atent, cât stătea de pază.
La un m om ent dat, îşi îndreptă atenţia spre m ine şi m ă privi.
Niciodată nu ştiusem cât de tânără şi de um ană păream când
dorm eam . Cosiţa îm i era o sfoară peste um ăr, gura uşor în tre­
deschisă şi, din cauza zilelor în care m ă odihnisem şi m âncasem
puţin, eram trasă la faţă.
Am visat că m i-a acoperit pătura cu m antia lui.
Apoi m -am retras, ieşind din m intea lui când visele m i se schim ­
bară şi am plutit în altă parte. Am lăsat o m are de stele să m ă
adoarmă.

Jh
O m ân ă m ă apucă de faţă atât de tare, încât durerea din oase
m ă trezi.
- Uite pe cine am găsit! spuse rece şi tărăgănat un mascul.
C unoşteam faţa aia - părul roşcat, pielea palidă, rânjetul supe­
rior. C unoşteam feţele celorlalţi doi m asculi din peşteră, ce-1 ţintu-
iau sub ei pe Lucien care m ârâia.
Erau fraţii lui.
CAPITOLUL
11

- Tata este cam supărat că nu te-ai oprit să-l saluţi, îi spuse lui
I ucien cel care îm i ţinea acum un cuţit la gât.
- Suntem în tr-o m isiune şi nu putem să întârziem , răspunse
calm Lucien, stăpânindu-se.
C u ţitu l îm i apăsă u n pic m ai m u lt pielea când el râse fără să
sc am uze.
- Corect. Se zvoneşte că voi doi aţi fugit îm preună, că i-aţi pus
<oarne lui Tam lin. R ânjetul i se lărgi. N u te credeam în stare de
asia, frăţioare!
A fost în stare, p en tru ea, chicoti un altul.
M i-am în dreptat privirea spre m asculul de deasupra mea.
- O să ne daţi drum ul.
Stimatul n o stru tată vrea să te vadă, spuse el cu un zâm bet de
■.arpe. C uţitul nu trem ură. Deci ne vei însoţi acasă.
Eris! îl avertiză Lucien.
Numele răsună p rin m ine. D easupra m ea, la doar câţiva centi­
m e i ri distanţă... Era fostul logodnic al lui Mor. M asculul care o
abandonase când îi găsise corpul to rtu rat la graniţă. M oştenitorul
Marelui Lord.
Aş li p utut ju ra că ghearele-fantom ă îm i intrau în palme.
Incă o zi sau două şi probabil aş fi p utut să-i tai gâtul.
D ar nu aveam atâta tim p la dispoziţie, ci doar m om entul p re­
zent. Trebuia să profit.
- Ridică-te! îm i spuse Eris rece şi plictisit.
Atunci am sim ţit-o trezindu-se, ca şi când ar fi îm puns-o un băţ,
ca şi cum prezenţa m ea pe teritoriul lui, prin tre rudele lui nobile, o
trezise cum va la viaţă, fierbând peste acea otravă, transform ând-o
în aburi.
Cu cuţitul încă înclinat pe gâtul m eu, l-am lăsat pe Eris să m ă
ridice, ceilalţi doi târându-1 pe Lucien înainte să poată sta singur
în picioare.
Trebuia să profit de tim pul pe care-1 aveam. Să m ă folosesc de ce
îm i ofereau îm prejurim ile.
I-am su rp rin s privirea lui Lucien, iar el văzu tran sp iraţia care
m i se ad u n a pe tâm plă şi pe buza superioară în tim p ce sângele mi
se încălzea.
O uşoară m işcare a bărbiei fu singurul sem n că înţelegea.
Eris u rm a să ne ducă lui Beron, iar M arele Lord fie ne-ar fi ucis
de plăcere şi n e-ar fi vândut celui care oferea mai m ult, fie n e-ar fi
reţinut pe term en nelim itat. Şi după ce îi făcuseră ei iubitei lui
Lucien, după ce îi făcuseră lui Mor...
- D upă tine, spuse calm Eris, coborând în cele din u rm ă cuţitul
şi îm pingându-m ă u n pas.
Aşteptasem . Echilibrul, m ă învăţase Cassian, era decisiv în câşti­
garea unei lupte.
Şi când ghiontul lui Eris îl făcu să se dezechilibreze, m i-am în ­
tors piciorul spre el.
R ăsucindu-m ă atât de repede încât n u m ă văzu atacându-1, i-am
băgat cotul în nas.
Eris se clătină înapoi.
Flăcările se izbiră în ceilalţi doi, iar Lucien se dădu la o parte
când ei ţipară şi căzură m ai adânc în peşteră.
Am dezlănţuit fiecare picătură de foc din m ine, u n zid de foc
inălţându-se între noi şi ei, închizându-i pe fraţii lui în peşteră.
- Fugi! am spus gâfâind, dar Lucien era deja lângă m ine, susţi-
nându-m i braţul cu o m ână când am făcut flacăra să ardă tot m ai
fierbinte. N u avea să-i ţină închişi m ult tim p, iar eu chiar sim ţeam
puterea cuiva ridicându-se ca să o provoace pe a mea.
însă m ai aveam o altă forţă pe care să o folosesc.
Lucien înţelese odată cu mine.
Transpiraţia clocoti pe fruntea lui Lucien când un puls de putere
r u urm e de foc se izbi chiar în pietrele de deasupra noastră. Praful
.şi resturile căzură.
Am aruncat orice strop de magie în urm ătoarea lovitură a lui
I ucien.
Şi în urm ătoarea.
C ând faţa palidă a lui Eris se zări din plasa m ea de foc, stră­
lucind ca u n zeu al furiei nou creat, Lucien şi cu m ine am distrus
i.ivanul peşterii.
focul ţâşni p rin crăpăturile m ici ca limbile a o mie de şerpi de
Iik , dar surparea nu produse nici m ăcar u n trem ur.
Grăbeşte-te! gâfâi Lucien, iar eu nu m -am deranjat să-i con-
luin când am fugit clătinându-ne în noapte.
Sacii noştri, armele, m âncarea... toate erau în peşteră.
Aveam cu m ine două pum nale, iar Lucien unul. Deşi îm i luasem
. n mine m antia... el m i-o dăduse şi pe a lui. Lucien trem ură în frig
>ai ne-am târât şi ne-am căţărat pe panta m untelui, fără să în d răz­
ni m să ne oprim .

I >ucă aş fi fost om , aş fi m urit.


frigul îţi intra în oase, iar vuietul vântului parcă ne biciuia cu
in. 1)iuţii îmi clănţăneau şi degetele îm i erau atât de rigide, încât
al mi .Iacă m ă ţineam de granitul îngheţat cu fiecare kilom etru pe
care îl parcurgeam , clătinându-ne prin m unţi. Poate că am ândoi
fuseserăm cruţaţi de o m oarte îngheţată de sâm burele de foc ce abia
ni se aprinsese în vene.
N u ne-am oprit deloc, tem ându-ne să recunoaştem cu voce tare
că, dacă am fi făcut-o, frigul ar fi anihilat orice u rm ă de căldură
răm asă şi nu ne-am m ai fi m işcat vreodată. Sau că fraţii lui Lucien
ne-ar fi ajuns din urm ă.
A m încercat de nenum ărate ori să strig în legătura m ea cu Rhys.
Să m ă teleportez. Să fac să-m i apară aripi şi să încerc să ne scot în
zbor din trecătoarea m untelui p rin care ne-am chinuit să trecem ,
zăpada ajungându-ne până la brâu şi fiind atât de îndesată pe
alocuri, încât am fost nevoiţi să ne târâm peste ea, gheaţa zgâriin-
d u-ne pielea.
D ar otrava înăbuşitoare încă-m i controla o m are parte din putere.
Trebuia să fim aproape de graniţa Regatului Iernii, m i-am spus
când am m ijit ochii în vântul îngheţat p rin celălalt capăt al trecăto­
rii m ontane înguste. Eram aproape şi, de îndată ce am fi traversat-o,
Eris şi ceilalţi nu ar fi îndrăznit să intre pe teritoriul altui regat.
M uşchii m ă dureau la fiecare pas, cizmele îm i erau ude de
zăpadă, iar picioarele periculos de am orţite. Ca om, îm i petrecusem
destule ierni în pădure ca să cunosc pericolele expunerii la frig -
am eninţarea frigului şi a umezelii.
Lucien, la u n pas în u rm a mea, gâfâi puternic în tim p ce zidurile
stâncoase şi zăpada se dădură la o parte ca să dezvăluie o noapte
înstelată şi am ară şi alţi m unţi dincolo. A proape am scâncit.
- Trebuie să m ergem în continuare, spuse el, zăpada acope-
rin d u -i şuviţele rebele, iar eu m -am întrebat dacă intr-adevăr nu
m ai auzeam.
Gheaţa îm i gâdilă nările îngheţate.
- N u putem rezista m ult tim p - trebuie să ne încălzim şi să ne
odihnim .
- Fraţii mei...
- O să m u rim dacă m ai m ergem m ult.
Sau, în cel m ai b u n caz, să ne pierdem degetele de la m âini şi
de la picioare. I-am arătat p an ta m u n telu i din faţă, o prăpastie
periculoasă.
- N u putem să ne asum ăm un astfel de risc noaptea. Trebuie să
găsim o peşteră şi să încercăm să facem u n foc.
- Cu ce? izbucni el. Vezi vreun lem n?
Eu am continuat să merg. C earta era doar o risipă de energie şi
de tim p şi oricum n u aveam u n răspuns.
M -am întrebat dacă aveam să rezistăm p ân ă dim ineaţă.

Am găsit o peşteră adâncă, protejată de vânt şi ferită vederii.


I ucien şi cu m ine ne-am acoperit urm ele cu grijă, asigurându-ne că
vântul sufla în favoarea noastră, tăinuindu-ne m irosul.
Acolo ni se term in ă norocul. N u am găsit niciun lem n şi nici-
nmil din noi n-avea foc în vene.
Aşa că am recurs la singura variantă: căldura trupurilor. în g h e­
suiţi în cel m ai înd ep ărtat loc al peşterii, ne-am lipit coapsele şi
In aţele pe sub m antia m ea, trem urând de frig şi de umezeală.
Abia auzeam vuietul gol al vântului din cauză că ne clănţăneau
dinţii.

„Găseşte-mă, găseşte-m ă, găseşte-m ă“, am încercat să strig prin


legătură, dar vocea crispată a partenerului m eu n u se auzi, ci doar
polul zgomotos.
Povesteşte-mi despre Elain, spuse încet Lucien de parcă m o ar­
tea care stătea pe vine în întunericul de lângă noi îl făcuse şi pe el să
•e gândească la parten era lui.
M-am gândit dacă să-i spun ceva deoarece trem uram prea tare
• a s a pot vorbi, dar...
îşi iubeşte grădina. M ereu i-a plăcut să cultive plante. C hiar şi
ai nuci când nu aveam bani, a reuşit să îngrijească o m ică grădină în
lunile m ai călduroase. Şi când am devenit din nou bogate, a început
să îngrijească şi să planteze cele m ai frum oase grădini pe care le-ai
văzut vreodată. C hiar şi în Prythian. îi înnebunea pe servitori, p e n ­
tru că ei trebuiau să lucreze, iar doam nele doar să taie din loc în loc
un trandafir, dar Elain îşi punea o pălărie şi m ănuşi şi îngenunchea
în praf, sm ulgând buruienile. Se p u rta ca o aristocrată în toate situ­
aţiile, m ai p u ţin în ceea ce privea grădinăritul.
Lucien tăcu un m om ent îndelungat.
- Se p u rta, şopti el. Vorbeşti despre ea ca şi când ar fi m oartă.
- Nu ştiu cum a transform at-o Cazanul. N u cred că este o opţi­
une să se ducă acasă, indiferent de cât de m ult şi-ar dori să o facă.
- Cu siguranţă, Prythianul este o alternativă m ai bună, cu sau
fără război.
M -am pregătit înainte să-i spun:
- Este logodită, Lucien.
L-am sim ţit cum se încordează lângă m ine.
- Cu cine?
A m eninţarea violenţei clocotea sub cuvintele m onotone şi reci.
- Cu fiul u nui lord um an. Lordul urăşte spiriduşii - şi-a dedicat
viaţa şi bogăţia ca să-i vâneze pe ei. Pe noi. Mi s-a spus că, deşi se
iubesc, tatăl logodnicului şi-a dorit să aibă acces la zestrea ei con­
siderabilă ca să-şi continue cruciada îm potriva spiriduşilor.
- Elain îl iubeşte pe fiul acestui lord.
N u era chiar o întrebare.
- Ea spune că da. Nestei i s-a p ărut că obsesia tatălui să om oare
spiriduşi este destul de gravă ca să ridice nişte sem ne de întrebare.
Nu i-a spus niciodată asta lui Elain. Nici eu.
- P artenera m ea este logodită cu un bărbat um an, spuse el m ai
m ult ca p en tru sine.
- îm i pare rău dacă...
- Vreau să o văd. D oar o dată. Doar... ca să ştiu.
- Ce să ştii?
El ridică m ai sus m antia-m i udă care ne acoperea.
- D acă m erită să lupt p en tru ea.
N u am fost în stare să spun că m erita, să-l fac să spere de vrem e
ce Elain ar fi p u tu t la fel de bine să facă tot ce îi stătea în putere ca
să îşi respecte logodna, chiar dacă era deja im posibilă din cauza
nem uririi.
Lucien îşi rezem ă din nou capul de zidul de piatră din spatele
nostru.
- Şi apoi am să-l întreb pe partenerul tău cum a supravieţuit ştiind
că erai logodită cu altcineva. Că îm părţeai patul cu un alt mascul.
M i-am ascuns m âinile îngheţate sub braţe, privind spre în tu ­
nericul din faţă.
- Spune-m i când ţi-ai dat seama, îm i zise el şi îşi lipi genunchiul
de al meu. Că R hysand este partenerul tău. Spune-m i când ai înce­
tat să-l iubeşti pe Tam lin şi ai început să-l iubeşti pe el.
Am ales să nu răspund.
- S-a întâm plat înainte să pleci?
Am întors capul spre el, chiar dacă abia îi zăream trăsăturile în
întuneric.
- Nu l-am atins pe R hysand aşa decât după câteva luni.
- V-aţi sărutat la Poalele M untelui.
- Nu am avut de ales, ca şi atunci când am dansat.
- Şi totuşi, el este m asculul pe care îl iubeşti acum.
Nu ştia - habar n u avea de trecutul personal, de secretele care
mii deschiseseră inim a spre M arele Lord al Regatului Nopţii. Nu
erau poveştile mele ca să i le po t spune.
- Lucien, credeam că te-ai bucurat că m -am îndrăgostit de par-
lenerul m eu, având în vedere că eşti în aceeaşi situaţie în care s-a
aliat şi Rhys în u rm ă cu şase luni.
- Ne-ai părăsit.
Pe noi. N u pe Tamlin. Pe noi. Cuvintele răsunară în întuneric,
■pre vântul şuierător şi zăpada care biciuia dincolo de cotitură.
- Ţi-am povestit despre ziua din pădure: m -ai abandonat cu
m ult tim p înainte să plec fizic. A m trem urat din nou, urân d fiecare
p u n ct în care ne atingeam şi că aveam atât de disperată nevoie de
căldura lui. Lucien, ca şi m ine, nici tu n u îţi găseşti locul în Regatul
Prim ăverii. Te-ai b ucurat de plăcerile şi diversiunile de acolo. D ar
nu pretinde că n u eşti făcut p en tru m a i m ult.
O chiul lui m etalic se roti.
- Şi unde, m ai exact, crezi că m i-aş găsi locul? în Regatul Nopţii?
A m tăcut. Sincer, n u aveam u n răspuns. Ca Mare Lady, probabil
aş fi p u tu t să-i ofer o poziţie, dacă am fi supravieţuit destul de m ult
încât să ajungem acasă. Aş fi facut-o m ai m ult ca să o îm piedic pe
Elain să se ducă vreodată în Regatul Prim ăverii, dar m ă îndoiam că
Lucien ar fi p u tu t să se stăpânească îm potriva prietenilor mei. Şi o
p arte m ică şi îngrozită din m ine se bucură la gândul de a-i m ai lua
ceva lui Tam lin, ceva vital, esenţial.
- A r trebui să plecăm la răsărit, fu singurul m eu răspuns, în-
tr-u n târziu.

Hh
A m supravieţuit nopţii.
Eram ţeapănă şi m ă dureau toate când am început să coborâm
atent p anta m untelui. Fraţii lui Lucien nu se vedeau pe nicăieri. Nici
alte fiinţe vii.
N u-m i păsa; nu când traversasem în sfârşit graniţa spre tărâ m u ­
rile din Regatul Iernii.
Dincolo de m unte, un câmp m are şi îngheţat scânteia la distanţă.
A r fi durat câteva zile să-l traversăm , dar nu conta: m ă trezisem cu
destulă putere în vene încât să ne încălzim cu u n m ic foc. încet -
atât de încet dispăreau efectele otrăvii.
Eram dispusă să pariez că am fi ajuns la jum ătatea gheţii înainte
să ne putem teleporta de aici. Asta dacă am fi avut noroc şi n u ne-ar
fi găsit nim eni.
M -am gândit la tot ce m ă învăţase Rhys despre Regatul Iernii şi
Marele lui Lord, Kallias.
Palatele erau înalte şi splendide, pline de şem inee aprinse şi îm ­
podobite cu plante m ereu verzi. Săniile sculptate erau m ijlocul
preferat de tran sp o rt din regat, trase de reni cu coarne catifelate şi
ale căror copite despicate erau ideale p en tru m ersul pe gheaţă şi ză­
padă. A rm ata era bine instruită, dar deseori se bazau pe urşi m ari şi
albi care să se plim be p rin ţin u t în căutarea vizitatorilor nedoriţi.
M -am rugat să n u ne aştepte niciunul pe gheaţă, perfect cam u-
Ilat de blană.
Relaţia Regatului N opţii cu cel al Iernii era destul de bună, dar
incă fragilă, aşa cum erau toate legăturile noastre, după A m arantha,
după ce-i m ăcelărise pe atât de m ulţi dintre ei - inclusiv zeci de
copii ai Regatului Iernii. M i-am am intit toate astea cu greaţă.
Nu puteam să-m i im aginez pierderea, furia şi suferinţa. Nu
.ivusesem niciodată curaj să-l întreb pe Rhys, în lunile de an tren a­
ment, ai cui fuseseră copiii. Care fuseseră consecinţele. D acă era
considerată cea m ai gravă crim ă a A m aranthei sau doar una dintre
multe altele.
Dar, în ciuda tu tu ro r încercărilor de a crea legături, Regatul
Ie rnii era u nul d intre Regatele Sezoniere. A r fi putut să i se alăture
lui Tamlin, lui Tarquin. Cei m ai bu n i aliaţi ai noştri răm âneau
Regatele Solare: al D im ineţii şi al Zilei, însă erau departe în nord -
peste linia de dem arcaţie dintre Regatele Solare şi cele Sezoniere.
Bucata de p ăm ân t sacru, nerevendicat care se afla la Poalele
Muntelui şi pe care era coliba Ţesătoarei.
U rm a să plecăm înainte să fim nevoiţi să intrăm în străvechea
pădure, unde am eninţarea m orţii pândea la tot pasul.
Mai trecură o zi şi o noapte până am traversat m unţii şi am păşit
p e gheaţa groasă. N u creştea nim ic pe aici şi m i-am dat seam a că
eram pe teren solid d o ar după zăpada îndesată de dedesubt. A ltm in­
t e r i , în prea m ulte locuri, gheaţa era transparentă ca sticla - dez­

văluind lacurile întunecate şi adânci de dedesubt.


Cel p u ţin nu ne-am întâlnit cu niciun urs alb. D ar adevărata
am eninţare, ne-am dat repede seam a am ândoi, era faptul că n u gă­
seam adăpost: pe gheaţă, n u aveam unde să ne adăpostim de vânt şi
de frig şi, dacă am fi aprins un foc cu m agia noastră slabă, chiar
dacă nu era practic să aprinzi unul pe un lac îngheţat, oricine din
apropiere n e-ar fi reperat.
Soarele abia se strecura deasupra liniei orizontului, p ătân d
câm pia cu auriu, um brele fiind încă de u n albastru-închis când
Lucien spuse:
- în seara asta, vom topi nişte gheaţă suficient cât să o înm uiem
şi să ne co nstruim u n adăpost.
M -am gândit la vorbele lui. Abia facuserăm o sută de paşi pe
ceea ce părea a fi un lac nesfârşit. Era im posibil să-ţi dai seam a unde
se term ina.
- Crezi că vom răm âne atât de m ult tim p pe gheaţă?
Lucien se în cru n tă spre orizontul p ătat de zori.
- Probabil, dar cine ştie cât e de întins lacul?
într-adevăr, troienele ascundeau o m are parte din gheaţa de
dedesubt.
- Poate că există o altă soluţie... am spus eu gânditoare, privind
în u rm ă spre m ica noastră tabără abandonată.
Ne-am uitat în acelaşi tim p şi am ândoi am văzut cele trei siluete
care stăteau acum pe m arginea lacului. Zâm bind.
Eris ridică o m ână încununată de flăcări.
Flăcări - ca să topească gheaţa p e care stăteam.
QflPITOLUL
13

- Fugi! şopti Lucien.


N u am în d răznit să îm i m ut privirea de la fraţii lui. N u când Eris
îşi coborî acea m ână spre m arginea îngheţată a lacului.
- Unde, m ai exact?
M âna lui întâlni gheaţa, iar aburul se undui. Gheaţa deveni opacă,
lopindu-se în tr-o linie care se îndrepta spre noi...
Am alergat. G heaţa alunecoasă îm i îngreuna mişcările, gleznele
ilurându-m â din cauza efortului de a nu m ă cocoşa.
în faţă, lacul se întindea la nesfârşit, iar cu soarele care abia răsă-
i ea, pericolele aveau să fie şi m ai greu de reperat...
- Mai repede! îm i ordonă Lucien. N u te uita! îm i strigă când am
dat să îm i întorc privirea ca să văd dacă ne urm ăriseră.
îşi întinse o m ână ca să m ă prin d ă de cot, echilibrându-m ă în a ­
inte să-m i dau m ăcar seam a că m ă îm piedicasem .
„Unde să ne d u cem , unde să ne ducem , u n d e să ne ducem . “
Apa plescăia sub cizmele noastre - era gheaţa topită. Eris fie îşi
Inlosea toată puterea ca s-o trim ită p rin gheaţa m ilenară, fie o eli­
bera lent, do ar ca să ne tortureze...
Schim bă direcţia! gâfâi Lucien. Trebuie să...
El m ă îm pinse în tr-o parte, iar eu m -am clătinat, dând din braţe
11 iernai când o săgeată ricoşă din gheaţă în locul în care m ă aflasem.
M ai repede! izbucni Lucien, şi eu nu am ezitat.
Am început să alerg repede, Lucien şi cu m ine deplasându-ne în
zigzag p rin ploaia de săgeţi. G heaţa se aşchia acolo unde aterizau
şi, indiferent de cât de repede alergam , solul de sub noi se topea în
continuare...
Gheaţă. Aveam gheaţa în vene şi, acum că eram dincolo de g ra­
niţa Regatului Iernii...
N u-m i păsa dacă îm i vedeau puterea. Puterea lui Kallias. N u
când alternativele erau m ult m ai rele.
A m întins o m ână în faţa noastră când o bucată topită începu să
se îndepărteze, gheaţa scârţâind.
Un jet de gheaţă îm i ţâşni din palm ă, îngheţând din nou lacul.
Alergând, cu fiecare m işcare a braţelor m ele am aruncat gheaţa
din palm e, solidificând ceea ce Eris voia să topească înaintea n o as­
tră. Poate - poate am fi reuşit să ieşim de pe suprafaţa lacului, iar
dacă ei erau destul de proşti să m ai răm ână în condiţiile date... Dacă
puteam crea gheaţă, cu siguranţă aş fi p utut să o şi topesc.
M -am întâlnit din nou cu Lucien şi, văzându-i ochii m ari, am
v ru t să-i spun planul m eu, când apăru Eris.
N u în spate, ci în faţă.
însă celălalt frate de lângă el, care ţin ti săgeata şi o trase spre
m ine, m ă făcu să strig.
Am fandat în tr-o parte, rostogolindu-m ă.
N u suficient de repede.
Săgeata îm i zgârie pavilionul urechii şi obrazul, lăsând o urm ă
usturătoare. Lucien strigă, dar o altă săgeată îm i trecu de data asta
p rin antebraţul drept.
G heaţa îm i zgârie faţa şi m âinile când am căzut - genunchii şi
braţul scârţâindu-m i în agonie din cauza im pactului...
în spate, paşii se auziră pe gheaţă când cel de-al treilea frate se
apropie.
M i-am m uşcat buza atât de tare, încât îm i sângeră când am
smuls o bucată de pânză din jachetă şi din căm aşă de pe antebraţ,
am ru p t săgeata în două şi am scos bucăţile din carne. Strigătul m eu
vui şi ricoşă pe gheaţă.
C ând m -am ridicat din nou, cu ultim ele două cuţite illyriene în
m âini şi cu o durere atât de puternică în braţul drept, Eris făcuse un
pas spre m ine, zâm bind ca u n lup...
în ju ru l m eu, gheaţa începu să se topească.
- Ai putea să ajungi să te scufunzi şi să m ă im plori să te scot
când gheaţa se va reface im ediat, spuse tărăgănat Eris. în spatele lui,
izolat de fraţii lui, Lucien îşi scosese cuţitul, iar acum îi m ăsura din
priviri pe ceilalţi doi. Sau ai putea să accepţi să m ă iei de m ână. Dar,
în orice caz, vei veni cu m ine.
Deja, carnea braţului începuse să se prindă. Se vindeca datorită
[interii R ăsăritului care m i se trezea din nou în vene...
Şi, dacă funcţiona...
Nu i-am dat tim p lui Eris să îm i anticipeze mişcarea.
Am inspirat brusc.
O lu m in ă de u n alb o rbitor ţâşni d in m ine. Eris înjură, iar eu
am fugit.
Nu spre el, n u când eram încă prea rănită ca să-m i folosesc
cuţitele, ci departe, spre m alul îndepărtat. Pe jum ătate orbită, m -am
împiedicat şi m -am clătinat până ce am trecut de suprafeţele care se
lopeau, apoi am fugit.
Am parcurs cei şase m etri înainte ca Eris să se teleporteze în faţa
mea şi să-m i dea peste faţă un dos de palm ă atât de puternic, încât
dinţii îm i ieşiră p rin buză.
înainte să cad, p u m n u l pe care mi-1 dădu în stom ac îm i scoase
aerul din plăm âni. Dincolo de m ine, Lucien se dezlănţuise asupra
celor doi fraţi ai lui. M etalul şi flăcările explodară şi se ciocniră,
gheaţa pulverizându-se.
De îndată ce-am căzut pe gheaţă, Eris m ă apucă de păr, atât de
brutal, chiar de la rădăcină, că am lăcrim at şi m ă târî înapoi spre
acel mal, de partea cealaltă a gheţii...
A m rezistat loviturii din stom ac şi m -am chinuit să inspir ceva
aer. Cizmele zgâriară gheaţa când am dat fără putere din picioare şi
totuşi, Eris m ă ţin u ferm...
Apoi m i s-a p ăru t că Lucien m i-a strigat numele.
Am deschis gura, dar u n căluş de foc îşi făcu loc p rintre buzele
mele. N u ardea, dar era suficient de fierbinte cât să-m i spună că,
dacă Eris ar fi vrut, ar fi făcut-o. Benzi identice de foc îm i cuprinseră
încheieturile m âinilor, gleznele şi gâtul.
Nu ştiam ce să fac şi cum să m ă m işc - cum să-l opresc...
Eram tot m ai aproape de mal, de santinelele care se teleportaseră
din neant şi aşteptau. „Nu, nu, nu...“
O u m b ră se izbi de păm ânt în faţa noastră, crăpând gheaţa în
toate direcţiile.
N u era o um bră, ci un războinic illyrian.
Şapte pietre roşii Siphon scânteiară peste arm ura lui solzoasă şi
neagră când Cassian îşi strânse aripile şi m ârâi la Eris cu o furie de
cinci secole.
Nu era m ort. N u era rănit. Era întreg.
Aripile i se vindecaseră şi erau puternice.
A m suspinat trem urând cu căluşul arzător în gură. Pietrele Siphon
ale lui Cassian licăriră ca răspuns, de parcă faptul că m ă vedea la
m âna lui Eris...
Un alt im pact lovi gheaţa din spatele nostru, urm at de nişte
um bre.
Azriel.
Am început să plâng, lesa pe care m i-o pusesem rupându-se
când prietenii m ei aterizară şi când l-am văzut şi pe Azriel teafăr şi
nevătăm at. Cassian scoase cele două săbii illyriene familiare şi îi
spuse lui Eris cu un calm m ortal:
- îţi sugerez să o eliberezi pe doam na mea.
Eris m ă strânse şi m ai puternic de păr, făcându-m ă să scâncesc.
Furia care îi schim onosea chipul lui Cassian era apocaliptică,
însă îşi în d rep tă ochii căprui spre m ine, în tr-u n ordin tăcut.
Luni de zile m ă antrenase - nu doar să atac, ci şi să m ă apăr. Mă
învăţase, de n enum ărate ori, cum să m ă eliberez din prinsoarea
cuiva, cum să îm i controlez nu doar trupul, ci şi m intea, de parcă ar
fi ştiut că era posibil ca lucrul acesta să se întâm ple într-o zi.
Eris m ă legase de m âini şi de picioare. Cu toate astea, puteam
încă să m ă mişc, puteam să-m i folosesc parţial m agia şi să-l deze­
chilibrez suficient de m ult tim p, încât să m ă elibereze, să-l las pe
Cassian să sară între noi şi să îl atace pe fiul M arelui Lord...
înălţându-se deasupra mea, Eris nici m ăcar nu îşi coborî p ri­
virea când m -am răsucit, învârtindu-m ă pe gheaţă, şi l-am lovit cu
picioarele legate în vintre.
El se clătină, aplecându-se cu u n m orm ăit chiar în m âinile mele
legate, strânse în p u m nii cu care l-am lovit în nas. Osul trosni, iar
m âna Iui îm i eliberă părul.
M -am rostogolit, îndepărtându-m ă. Cassian era deja acolo.
Eris abia avu tim p să îşi scoată sabia când Cassian şi-o coborî pe
a lui spre el.
Sunetul oţelului pe oţel răsună pe gheaţă. Santinelele de pe mal
dezlănţuiră săgeţi de lem n şi magie - doar ca să ricoşeze din tr-u n
scut albastru.
Azriel. De partea cealaltă a gheţii, el şi Lucien se luptau cu cei­
lalţi doi fraţi. Faptul că fraţii lui Lucien rezistau îm potriva illyrie-
uilor era o dovadă a instruirii lor, dar...
M i-am concentrat gheaţa din vene asupra căluşului din gură, a
le găturilor din ju ru l m âinilor şi al picioarelor. G heaţă ca să înăbuşe
locul, ca să îl stingă...
Cassian şi Eris se ciocniră, se retraseră şi se loviră din nou.
Funiile de foc se rupseră, dizolvându-se cu un şuierat de aburi, şi
m-am ridicat din nou în picioare, întinzându-m ă după arm a pe care
nu o aveam. Pumnalele mi le pierdusem la zece m etri distanţă.
Cassian trecu de garda lui Eris cu o eficienţă brutală, iar Eris ţipă
când lam a illyriană îi intră în stomac.
Sângele, roşu ca rubinele, pătă gheaţa şi zăpada.
P entru o clipă, am văzut cum avea să se term ine, cu trei dintre
fiii lui Beron ucişi de noi. O m ulţum ire tem porară p en tru m ine,
cinci secole de satisfacţie p en tru Cassian, Azriel şi Mor, dar, dacă
Beron încă se gândea pe cine să sprijine în acest război...
Aveam alte arm e de folosit.
- Opriţi-vă! am spus eu.
C uvântul fu un ordin încet şi rece, iar Azriel şi Cassian m ă
ascultară.
Ceilalţi doi fraţi ai lui Lucien erau spate în spate, însângeraţi şi
cu gurile căscate. Şi Lucien gâfâia, cu sabia încă ridicată, când Azriel
îşi scutură sabia de sânge şi veni spre m ine.
A m întâlnit ochii căprui ai îm blânzitorului Umbrelor. C hipul
rece care ascundea o durere im ensă şi la fel de m ultă bunătate. El
venise. Cassian venise.
Illyrienii veniră m ai aproape de m ine. Eris, cu o m ână pe ab d o ­
m en, respira um ed, încruntându-se la noi, gânditor, privindu-ne pe
toţi trei când i-am spus lui Eris, celor doi fraţi ai lui şi santinelelor
de pe mal:
- M eritaţi cu toţii să m uriţi p en tru asta. Şi p en tru m ult m ai
m ulte. D ar am să vă cruţ vieţile jalnice.
în ciuda rănii din abdom en, Eris zâmbi.
Cassian m ârâi în sem n de avertism ent.
Eu am în d epărtat strălucirea în care m ă învăluisem în ultim ele
săptăm âni. Fără m âneca jachetei şi a cămăşii, doar pielea netedă se
vedea în locul în care fusese rana. Pielea netedă care, acum , era
îm podobită cu spirale de cerneală - sem nele noului m eu titlu şi al
legăturii m ele de îm perechere.
Lucien se albi la faţă când veni spre noi, oprindu-se la o distanţă
sigură de Azriel.
- Sunt M area D oam nă a Regatului N opţii, le-am spus eu încet
tuturor.
Până şi Eris încetă să rânjească. O chii de culoarea chihlim ba­
rului i se m ăriră, ceva asem ănător fricii strecurându-se în ei.
- N u există titlul de M are D oam nă, spuse unul dintre fraţii lui
Lucien.
Eu am schiţat un zâmbet.
- Există acum .
Şi era tim pul ca lum ea să ştie asta.
I-am surprins privirea lui Cassian, în care licăreau m ândria şi
uşurarea.
- D u-m ă acasă! i-am ordonat, cu fruntea sus şi fermă. D u-ne pe
am ândoi acasă! i-am zis lui Azriel şi apoi m -am adresat urm aşilor
Regatului Toamnei: Ne vedem pe câm pul de luptă.
Să decidă ei dacă era m ai bine să lupte alături de noi sau îm po-
Iriva noastră.
M -am întors spre Cassian, care îşi deschise braţele şi m ă strânse
inainte de a ne ridica spre cer într-o explozie de aripi şi putere.
1,ângă noi, Azriel şi Lucien făcură la fel.
C ând Eris şi ceilalţi nu răm aseră decât nişte puncte negre pe al­
bul de dedesubt, când zburam repede la înălţim e, Cassian observă:
- N u ştiu cine pare m ai jenat: Az sau Lucien Vanserra.
Am chicotit şi m -am uitat peste u m ăr la îm blânzitorul U m brelor
care îl p u rta pe prietenul m eu, am bii având grijă să n u se uite unul
la celălalt sau să-şi vorbească.
- Vanserra?
- Nu îi ştiai num ele de familie?
I-am întâlnit ochii căprui, am uzaţi şi feroce.
Cassian încetă să m ai zâmbească.
- Bună, Feyre!
G âtul m i se uscă până m ă duru, iar eu i-am cuprins gâtul cu
braţele, îm brăţişându-1 strâns.
- Şi tu m i-ai lipsit, şopti Cassian şi m ă strânse puternic.

A m zburat p ân ă ce am ajuns la graniţa sacră a celui de-al optulea


teritoriu şi când Cassian ne lăsă pe câm pul înzăpezit din faţa p ă ­
durii antice, am aruncat o privire spre femela blondă în haine de
piele illyriene care se plim ba printre copacii cioturoşi şi am început
să alerg.
M or şi cu m ine ne-am îm brăţişat strâns.
- U nde este? am întrebat eu, refuzând să slăbesc strânsoarea şi
să-m i iau capul de pe um ărul ei.
- Ei... este o poveste lungă. E departe, dar se grăbeşte acasă.
C hiar acum.
M or se retrase suficient cât să-m i studieze chipul. G ura i se în-
cordă la rănile persistente şi-m i şterse cu blândeţe sângele uscat de
pe ureche.
- El te-a detectat - a sim ţit legătura - în u rm ă cu câteva m inute.
Noi trei am fost cel m ai aproape. L-am teleportat pe Cassian, dar cu
Eris şi ceilalţi acolo... Vina îi întunecă privirea. Relaţiile cu Regatul
Iernii sunt încordate - credeam că, dacă sunt acolo, la graniţă, asta
i-ar fi îm piedicat pe soldaţii lui Kallias să caute în sud. Cel puţin cât
să te aducem .
Şi să evite o interacţiune cu Eris p en tru care M or poate nu era
pregătită.
Am scuturat din cap la ruşinea care încă îi um brea trăsăturile de
obicei strălucitoare.
- înţeleg. A m îm brăţişat-o din nou. înţeleg.
Răspunsul lui M or fu o îm brăţişare zdrobitoare.
Azriel şi Lucien aterizară, fuioare de zăpadă ţâşnind în spatele
celui din urm ă. M or şi cu m ine ne-am despărţit în sfârşit, chipul
prietenei mele devenind serios când îl m ăsură din priviri pe Lucien.
El era plin de zăpadă, sânge şi m urdărie - am ândoi eram.
- A luptat îm potriva lui Eris şi a celorlalţi doi, o lăm uri Cassian.
M or înghiţi în sec, observând sângele care-i păta m âinile lui
Cassian şi dându-şi seam a că nu era al Iui. îl mirosise, fără îndoială,
când spuse fără să gândească:
- Eris, l-ai...
- Trăieşte, îi răspunse Azriel, um brele învăluindu-i vârfurile cu
gheare ale aripilor, atât de contrastante cu zăpada de sub cizmele
noastre. Şi ceilalţi trăiesc.
Lucien se uita la toţi, circum spect şi tăcut. Nu îl întrebasem ce
.ştia despre trecutul lui M or cu fratele lui m ai mare... N u îm i d o ­
risem să o fac.
M or îşi aru n că părul auriu peste umăr.
- Atunci, să m ergem acasă.
- Unde? am întrebat eu precaută.
M or îşi în d rep tă din nou atenţia asupra lui Lucien, pe care
aproape-1 com pătim eam din cauza greutăţii privirii ei, a judecăţii.
A privirii lui M orrigan, al cărei dar era p u ru l adevăr.
O rice ar fi văzut la Lucien fu suficient încât să spună:
- La casa din oraş. Cineva te aşteaptă acolo.
CAPITOLUL
14

N u îm i perm isesem să îm i im aginez clipa în care aveam să m ă


aflu din n ou în foaierul cu lam briuri de lem n al casei din oraş, să
aud cântecul pescăruşilor care zburau deasupra Velarisului, să sim t
m irosul sărat al râului Sidra care şerpuia p rin inim a oraşului şi pe
spate căldura soarelui care intra pe ferestre.
M or ne teleportase pe toţi, iar acum stătea în spatele m eu, gâfâind
încet, când l-am urm ărit pe Lucien studiind împrejurimile.
O chiul m etalic se roti, iar cu celălalt studie precaut încăperile
care flancau holul: cam era de zi şi salonul care dădeau spre stradă şi
curtea m ică din faţă, scările de la etajul doi şi holul de alături, care
conducea spre bucătărie şi grădină.
Apoi, în cele din urm ă, uşa închisă de la intrare şi oraşul care
aştepta dincolo de ea.
Cassian se aşeză pe balustradă încrucişându-şi arogant braţele,
gest de care ştiam că aducea problem e, iar Azriel răm ase lângă
m ine, um brele acoperindu-i m onturile, de parcă luptele cu fiii
M arelui Lord erau m odul în care îşi petreceau de obicei tim pul.
M -am întrebat dacă Lucien ştia că prim ele lui cuvinte de aici
aveau să-l condam ne sau să-l salveze şi ce rol aş fi jucat eu în asta.
Nu - era decizia mea.
Eram M area D oam nă. Titlul m eu era superior celor al priete­
nilor mei. Eu trebuia să decid dacă lui Lucien îi era perm is să-şi
păstreze libertatea.
însă tăcerea lor vigilentă îm i spuse să-l las pe el să-şi hotărască
soarta.
în cele din urm ă, Lucien se uită la m ine. La noi.
- Pe stradă sunt copii care râd, zise el.
A m clipit. Vorbise atât de... surprins. Ca şi când nu ar m ai fi
auzit sunetul acela de foarte m ult timp.
Am v ru t să-i răspund, d ar altcineva vorbi în locul meu.
- Faptul că m ai râd după atacul H ybernului este dovada efortului
asiduu pe care oam enii din Velaris l-au depus ca să-l reconstruiască.
M -am întors şi am văzut-o pe A m ren ieşind din cealaltă cameră,
mobila som ptuoasă ascunzându-i trupul firav.
Ea îşi facu apariţia întocm ai ca ultim a dată când o văzusem:
stând chiar în foaierul acesta, avertizându-ne să fim precauţi în
Hybern. Părul negru, p ână la bărbie, lucea în lum ina soarelui, iar
ochii argintii şi nepăm ânteşti licăriră cu o strălucire neobişnuită
când îi întâlniră pe ai mei.
Femela delicată îşi înclină capul. Era singurul gest de obedienţă
pe care l-ar fi făcut o creatură de cincisprezece m ii de ani în faţa
unei M ari D oam ne no u create. Şi a unei prietene.
- Văd că ai adus acasă u n nou anim al de com panie, spuse ea,
strâm bând din nas dezgustată.
Un soi de frică pătrunse în ochiul lui Lucien de parcă şi el ar fi
zărit m on stru l care pândea sub chipul frum os.
într-adevăr, părea că auzise de ea. înainte să i-1 prezint, Lucien
făcu o plecăciune adâncă. Cassian m orm ăi am uzat, iar eu l-am
avertizat aru n cân d u -i o privire încruntată.
A m ren schiţă u n zâmbet.
- Văd că e deja dresat.
Lucien se în d rep tă lent, ca şi când s-ar fi aflat în faţa botului
deschis al u n ei p an tere im ense pe care n u voia să o sperie cu m iş­
cări bruşte.
- A m ren, el este Lucien... Vanserra.
Lucien înţepeni.
- N u-m i folosesc num ele de familie. Lucien este suficient, o
lăm uri el pe A m ren înclinându-şi încă o dată capul.
Am presupus că încetase să m ai folosească num ele din clipa în
care inim a iubitei lui încetase să m ai bată.
A m ren îi studia ochiul metalic.
- Inteligentă lucrare, spuse ea şi apoi se uită cu atenţie la mine.
Se pare că cineva te-a zgâriat, fato!
M ăcar rana de pe braţ se vindecase, chiar dacă îm i răm ăsese un
sem n urât şi roşu. A m presupus că nici faţa nu-m i arăta mai bine.
înainte să îi p o t răspunde, Lucien întrebă:
- Ce este locul ăsta?
N e-am uitat cu toţii la el.
- Acasă, am spus eu. E... casa mea.
A m văzut cum începea să pună detaliile cap la cap. Lipsa în tu ­
nericului. Lipsa ţipetelor. M irosul m ării şi al citricelor, nu al sânge­
lui şi al descom punerii. Copiii care râdeau fără oprire.
Cel m ai m are secret din istoria Prythianului.
- Acesta este Velaris, i-am explicat eu. O raşul Lum inii Stelelor.
El înghiţi.
- Iar tu eşti M area D oam nă a Regatului N opţii.
- Aşa este.
Vocea care se auzi tără g ăn at în spatele m eu îm i op ri sângele
în vene şi m iro su l care m ă lovi m ă trezi. P rieten ii m ei în cep u ră
să zâm bească.
M -am întors.
R hysand se rezem ă de bolta care dădea spre salon, cu braţele
încrucişate şi aripi invizibile, îm brăcat cu obişnuita-i jachetă şi p a n ­
taloni negri impecabili.
Şi când ochii violeţi îi întâlniră pe ai mei, când zâm betul schiţat
dispăru...
Faţa m i se încreţi şi un m ic sunet m i se rostogoli de pe buze.
Rhys se m işcă im ediat, dar picioarele deja îm i cedaseră. C ovorul
din foaier am ortiză im pactul când am căzut în genunchi.
M i-am acoperit faţa cu m âinile când m i-am am intit tot ce se
întâm plase în ultim a lună.
Rhys îngenunche în faţa mea, lipindu-şi genunchii de ai mei.
Uşor, îm i în d ep ărtă m âinile de pe faţă. Cu blândeţe, îm i cu ­
prinse obrajii în m âini şi îm i şterse lacrimile.
N u-m i păsa că eram priviţi când m i-am ridicat capul şi am văzut
cum bucuria, grija şi dragostea străluciră în ochii remarcabili.
Nici lui Rhys n u-i păsa când îm i şopti „D ragostea m ea“ şi m ă
sărută.
De îndată ce m i-am strecurat degetele în părul lui, el m ă luă în
braţe şi se ridică dintr-o singură m işcare lină. M i-am îndepărtat
buzele de ale lui şi m -am uitat la Lucien, care era palid, dar R hysand
le spuse tovarăşilor noştri fară să se uite la ei:
- Găsiţi-vă un alt loc în care să staţi p en tru o vreme!
El nu aşteptă să vadă dacă îl ascultară.
Rhys ne teleportă pe scări şi începu să m eargă repede şi hotărât
pe hol. M -am uitat în jos, către foaier, la tim p ca să o văd pe M or
upucându-1 de braţ pe Lucien şi dând din cap spre ceilalţi înainte de
.1 dispărea cu toţii.
- Vrei să-ţi povestesc ce s-a întâm plat în Regatul Prim ăverii? am
întrebat cu o voce răguşită, studiindu-i partenerului m eu chipul.
Nu era deloc amuzat; nu-i vedeam decât hotărârea de prădător,
i oncentrat asupra fiecărei respiraţii ale mele.
- Sunt alte lu cruri pe care m i-aş dori să le fac m ai întâi.
El m ă duse în d o rm itorul n o stru - cândva al lui, acum plin cu
lucrurile noastre. A răta la fel ca ultim a dată: patul im ens spre care
',c îndrepta acum , cele două dulapuri, biroul de lângă fereastra ce
dădea către grădina care exploda de flori mov, roz şi albastre în
mijlocul ierburilor luxuriante.
M -am pregătit să fiu întinsă pe pat, dar Rhys se opri la jum ătatea
t umerei, un vânt atins de stele închizând uşa.
încet, m ă lăsă pe covorul som ptuos, coborându-m ă ostentativ
pe corpul lui ca şi cum ar fi fost incapabil să reziste atingerii mele,
ezitând tot la fel de m ult ca m ine să se îndepărteze.
Şi în toate locurile în care ni se atingeau corpurile el era atât de
cald, de p u tern ic şi de real... B ucurându-m ă de m om ent, am sim ţit
un no d în gât când i-am atins pieptul sculptat cu o m ână, inim a
care-i bătea cu putere pe sub jacheta neagră răsunându-m i în palm ă.
Fu singurul sem n al torentului care îl străbătea când îm i m ângâie
lent braţele şi m ă apucă de um eri.
Cu degetele m ari de la m ână, îm i bătu uşor hainele m urdare
când îm i studie chipul.
Chipeş. Era chiar m ai chipeş decât îm i am intisem sau îl visasem
în ultim ele săptăm âni din Regatul Prim ăverii.
P entru o clipă prelungă, am respirat doar aerul dintre noi. P en­
tru o clipă prelungă, nu am putut decât să-i inhalez profund m iro ­
sul, lăsându-1 să se aşeze în m ine. I-am strâns jacheta cu degetele.
Partener. Era p artenerul meu.
Ca şi când ar fi auzit asta prin legătură, Rhys şopti în cele din urmă:
- C ând legătura s-a întunecat, am crezut...
Teama - o team ă adevărată îi întunecă privirea, deşi continuă să
îm i m ângâie um erii cu degetele m ari, blând şi constant.
- Erai d ispărută când am ajuns în Regatul Prim ăverii. Tam lin
um bla furios p rin pădure, căutându-te, d ar ţi-ai m ascat m irosul şi
nici m ăcar eu nu am p utut să te găsesc...
Pauza d intre cuvintele lui am sim ţit-o ca pe un cuţit în stomac.
- A m in trat în Regatul Toam nei p rin tr-u n a dintre uşi, am spus
eu, p u n ân d u -m i cealaltă m ână pe braţul lui. M uşchii încordaţi de
dedesubt zvâcniră la atingerea mea. N u ai p u tu t să m ă găseşti d eo a­
rece doi com andanţi din H ybern m i-au pus otravă în m âncare şi
băutura - destulă cât să-m i anuleze puterile. Eu... încă nu le pot
folosi pe deplin.
Furia rece îi traversă chipul frum os când degetele i se opriră pe
um erii mei.
- I-ai ucis.
N u era chiar o întrebare, dar am dat aprobator din cap.
- Bun.
A m înghiţit în sec.
- H ybernul a p rădat Regatul Prim ăverii?
- încă nu. O rice ai făcut... a funcţionat. Santinelele lui Tamlin
l-au abandonat. M ai bine de jum ătate dintre oam enii lui au refuzat
să apară la Tithe acum două zile. Unii pleacă spre alte regate. Alţii
şuşotesc despre răscoală. Se pare că te-ai făcut plăcută. Sfântă chiar.
A m uzam entul îi îndulci în cele din u rm ă trăsăturile.
- Mai degrabă s-au supărat când au crezut că el i-a perm is
H ybernului să te facă să fugi de frică.
Am conturat spirala uşor argintie a broderiei de pe reverele ja ­
chetei lui şi aş fi p u tu t ju ra că atingerea îl facu să trem ure.
- Presupun că vor afla curând că sunt destul de bine îngrijită.
Rhys îm i strânse um erii în sem n de încuviinţare, ca şi când
ar fi u rm at să-m i arate cât de bine eram îngrijită, dar m i-am în cli­
nat capul.
- C um a răm as cu Ianthe... şi cu Jurian?
Pieptul puternic al lui R hysand se m işca sub m âinile mele când
respira.
- Rapoartele sunt neclare în privinţa am ândurora. Se pare că
lurian s-a întors la m âna care îl hrăneşte. Ianthe... Rhys ridică din
sprâncene. Presupun că tu i-ai nenorocit m âna, n u com andanţii.
- A căzut, am spus eu dulce.
- Trebuie să fi fost o căzătură serioasă, spuse el gânditor, un
/âm bet întunecat dansându-i pe buze când se apropie şi m ai m ult,
căldura corpului său strecurându-se în m ine când îşi retrase m âi­
nile de pe um erii m ei ca să m ă m ângâie încet pe spate.
M i-am m uşcat buza, concentrându-m ă la cuvintele sale şi nu la
dorinţa de a m ă arcui spre atingerea lui, de a-m i cufunda faţa în
pieptul lui şi să-l explorez şi eu.
- Se pare că se reface după chinurile prin care-a trecut. N u vrea
să iasă din tem plu.
Fu rân d u l m eu să şoptesc „bun“. Poate că u n a dintre slujitoarele
ei drăguţe avea să se sature de porcăriile ei religioase şi să o sufoce
pe Ianthe în som n.
M i-am sprijinit m âinile pe şoldurile lui, pe deplin pregătită să
m ă strecor sub jacheta lui, trebuind să-i ating pielea goală, dar Rhys
se îndreptă şi se retrase, însă nu suficient de m ult deoarece o m ână
îi răm ase pe talia m ea, iar cealaltă...
El se întinse spre braţul m eu, studiind cu blândeţe rana unde
pielea fusese străpunsă de săgeată. întunericul vui în colţul camerei.
- Cassian tocm ai m -a lăsat în m intea lu i- ca să-m i arate ce s-a
întâm plat pe gheaţă. El îşi trecu un deget peste rană, atingerea fiind
uşoară ca o pană. Eris a fost dintotdeauna un m ascul cu zilele n u ­
m ărate. A cum Lucien s-ar putea trezi mai aproape de m oştenirea
tronului tatălui său decât s-ar fi aşteptat vreodată.
Şira spinării îm i înţepeni.
- Eris este la fel de oribil cum m i l-ai înfăţişat.
Degetul lui Rhys îm i alunecă din nou peste antebraţ, lăsându-m i
în u rm ă pielea ca de găină. O prom isiune - nu a răzbunării la care
se gândea, ci a lucrurilor care ne aşteptau în cam era asta. Patul era
la câţiva paşi distanţă. Până când şopti:
- Te-ai declarat M are D oam nă.
- N u trebuia să o fac?
El îm i eliberă braţul ca să-mi atingă uşor obrazul cu m onturile.
- Am v ru t să strig asta de pe acoperişurile din Velaris din clipa
în care te-a un s preoteasa. E tipic p e n tru tin e să-m i strici p la n u ­
rile m ari.
Am schiţat u n zâmbet.
- S-a întâm plat în u rm ă cu mai puţin de o oră. Sunt sigură că ai
putea să te duci şi să strigi de pe h o rn chiar acum şi toţi ar crede că
tu le-ai dat vestea.
El îşi trecu degetele prin părul m eu, ridicându-m i chipul. îm i
zâmbi şi m ai larg, vicleneşte, iar eu m i-am strâns degetele în cizme.
- Iat-o pe draga m ea Feyre!
îşi înclină capul cu privirea aţintită asupra gurii mele, lăcom ia
lum inându-i ochii violeţi...
- Unde sunt surorile mele?
G ândul răsună p rin m ine, vibrând ca u n clopot.
Rhys se opri şi-şi retrase m âna din părul m eu, în tim p ce zâm ­
betul îi dispărea de pe chip.
- în Casa Vântului. El se îndreptă şi înghiţi în sec de parcă asta
l-ar fi ajutat cum va să se controleze. Te pot... duce la ele. Fiecare
cuvânt părea să fie un efort.
D ar ar fi făcut-o, m i-am dat eu seama. Şi-ar fi ignorat dorinţa de
a m ă avea şi m -ar fi dus la ele, dacă m i-aş fi dorit. Alegerea mea.
Pentru el, m ereu contase hotărârea mea.
Am scuturat din cap. Nu voiam să le văd - nu încă. N u înainte să
(iu suficient de sigură pe m ine ca să le confrunt.
- Totuşi sunt bine?
Ezitarea lui îm i spuse destul.
- Sunt în siguranţă.
Nu era chiar un răspuns, dar nu aveam de gând să m ă păcălesc
•angură crezând că surorilor mele le m ergea foarte bine. M i-am
i i'zemat fruntea de pieptul lui.
- Cassian şi Azriel s-au vindecat, am şoptit în jacheta lui, inha-
l.mdu-i, de nenum ărate ori, înfiorată, m irosul. M i-ai spus-o şi to-
inşi... nu am conştientizat faptul. Până acum.
Rhys îşi trecu o m ână pe spatele m eu, cealaltă alunecându-i ca să
m a apuce de şold.
Azriel s-a vindecat în câteva zile. Cu aripile lui Cassian... a
lost complicat. A cum se antrenează în fiecare zi ca să-şi recapete
| mHorea. V indecătoarea a trebuit să-i refacă o m are parte din aripi,
<l.ii va fi bine.
A m înghiţit no d ul din gât şi i-am cuprins talia cu braţele, lipin-
du-m i faţa de pieptul lui. D rept răspuns, m ă apucă m ai strâns de şold
şi, cu cealaltă m ână la ceafa mea, m ă îm brăţişă în tim p ce-i şopteam:
- M or a spus că erai departe, că de aceea nu erai acolo.
- îm i pare rău că nu am fost.
- Nu, am spus şi m i-am ridicat ochii ca să-i studiez privirea d o ­
m olită de vină. N u am v ru t să sune aşa. Eu doar... A m savurat sen­
zaţia atingerii lui sub palm e. Unde ai fost?
Rhys încrem eni şi m -am pregătit când îm i spuse nonşalant:
- N u puteam să te las să faci toată treaba ca să ne subm inezi
inam icii, nu-i aşa?
Nu i-am zâmbit.
- U nde ai fost?
- De vrem e ce Az abia şi-a revenit, i-am preluat o parte din
îndatoriri.
M i-am încleştat m axilarul.
- C um ar fi?
El se aplecă, atingându-m i gâtul cu nasul.
- N u vrei să-ţi alini partenerul căruia i-ai lipsit groaznic în u lti­
mele săptăm âni?
I-am îm pins faţa cu m âna şi m -am încruntat.
- Vreau ca p artenerul m eu să-m i spună unde naiba a fost şi apoi
am să-l alin.
Rhys se prefăcu a-m i m uşca degetele, dinţii clănţănindu-i jucăuş.
- Femelă frum oasă şi crudă!
L-am privit pe sub sprâncenele încruntate.
Rhys îşi dădu ochii peste cap, oftând.
- A m fost pe continent. La palatul reginelor um ane.
M -am înecat.
- U nde ai fost?
- Tehnic vorbind, am zburat deasupra lui, dar...
- Ai fost singur?
El se uită uim it la m ine.
- în ciuda a ceea ce ar fi p u tu t să sugereze greşelile noastre din
Hybern, su n t capabil să...
- Te-ai dus singur pe tărâm ul oam enilor, în tabăra inam icilor
noştri?
- Prefer să m ă duc eu, nu alţii.
Asta fusese problem a lui de la început - se sacrifica mereu...
- De ce? am întrebat eu. De ce să rişti? S-a întâm plat ceva?
Rhys privi spre fereastră, ca şi când ar fi p u tu t vedea tocm ai până
în tărâm ul m uritorilor. G ura i se încordă.
- Liniştea de cealaltă parte a m ării m ă nelinişteşte. N u se ştie
nimic despre arm atele adunate, despre alţi aliaţi um ani chemaţi. De
când cu H ybernul, n u am aflat nim ic. Aşa că m -am gândit să văd
personal ce se întâm plă.
El îm i atinse nasul, trăgându-m ă din nou m ai aproape.
- Abia m -am apropiat de m arginea teritoriului lor când am sim ­
ţit cum legătura se activează din nou. Ştiam că ceilalţi sunt aproape,
ileci i-am trim is.
- Nu trebuie să-m i explici.
Rhys îşi sprijini bărbia de creştetul capului m eu.
- Voiam să fiu acolo - să te iau. Să te găsesc. Să te aduc acasă.
- C hiar îţi place să-ţi faci o intrare dram atică.
El chicoti, respiraţia lui încălzindu-m i părul când am ascultat
sunetul care îi h u ru i p rin trup.
Bineînţeles că lucrase îm potriva H ybernului cât eram plecată.
Mă aşteptasem oare ca toţi să stea degeaba m ai m ult de o lună? Iar
Kliys făcea m ereu p lan u ri, fiind m ereu cu u n pas în faţă... F olo­
sise tim pul în avantajul lui. M -am gândit dacă să-i p u n întrebări,
<l.ii acum , in sp irân d u -i m irosul şi sim ţindu-i căldura... P uteam să
in.ii aştept.
Rhys îm i sărută părul.
Eşti acasă.
Eu am scos un sunet slab şi trem urat când am dat din cap, strân-
gându-1 m ai puternic. Acasă. Familia noastră n u era doar în Velaris,
ci oriunde s-ar fi aflat el.
Ghearele de abanos îm i m ângâiară bariera din m inte - în sem n
de dragoste şi ca o rugăm inte.
M i-am coborât scuturile p en tru el chiar în clipa în care şi Rhys
renunţă la ale lui. M intea i se înfăşură în jurul m inţii mele, la fel de
h otărât pe cât m ă ţinea în braţe.
- Tot tim pul m i-a fost d o r de tine, spuse Rhys, aplecându-se ca
să-m i sărute colţul gurii. De zâm betul tău. Buzele lui îm i atinseră
pavilionul urechii, iar eu m i-am arcuit uşor spatele. De râsul tău. El
m ă sărută pe gât, chiar sub ureche şi m i-am înclinat capul ca să-l
las, alungându-m i im pulsul de a-1 im plora să facă mai m ulte şi mai
repede când îm i şopti: De m irosul tău.
Am închis ochii şi, cu m âinile, el îm i m ângâie şoldurile ca să-m i
cuprindă fundul, strângându-i când se aplecă să m ă sărute pe gât.
- De sunetele pe care le scoţi când sunt în tine.
îşi trecu lim ba peste locul pe care îl sărutase, iar unul dintre
acele sunete chiar îm i scăpă de pe buze. Rhys m ă sărută sub clavi­
culă, iar inim a m i se topi.
- P artenera m ea curajoasă şi inteligentă.
EI îşi înălţă capul şi eu am făcut un efort ca să deschid ochii, să
îi întâlnesc privirea când m âinile îi rătăciră în linii lente pe spatele
m eu, pe fund, apoi din nou în sus.
- Te iubesc! spuse Rhys.
Şi, de parcă nu l-aş fi crezut deja, i-am sim ţit până în m ăduva
oaselor lum ina de pe chip când rosti cuvintele...
Ochii m ă usturară din nou din cauza lacrim ilor care-m i curseră
înainte să m ă p o t controla.
Rhys se aplecă să le lingă. Una după alta, aşa cum făcuse cândva
la Poalele M untelui.
- Ai de ales, îm i şopti pe obraz. O ri te curăţ eu cu limba... M âna
lui îm i atinse vârful sânului, încercuindu-1 lent, ca şi când am fi avut
zile în şir la dispoziţie să facem asta. Sau poţi să intri în cada care ar
trebui să fie deja pregătită.
M -am retras, ridicând o sprânceană.
- Insinuezi că miros?
Rhys rânji, iar eu aş fi p u tu t ju ra că inim a m ea îi răspunse b ă ­
tând puternic.
- N iciodată, dar... O chii i se întunecară, dorinţa şi am uzam entul
dispărând când îm i studie hainele. Eşti m u rd ară de sânge. D e-al tău
şi de-al altora. C redeam că aş fi un p arten er b u n dacă ţi-aş oferi o
baie înainte să te seduc.
A m râs şi i-am dat p ăru l pe spate, b u c u rân d u -m ă de senzaţia
pe care m i-o dădea faptul că-i ţineam pletele negre şi m ătăsoase
intre degete.
- Cât eşti de atent! Deşi nu po t să cred că i-ai alungat pe toţi ca
să poţi să te culci cu m ine.
- E unul d intre m ultele avantaje de a fi M are Lord.
- Ce abuz îngrozitor de putere!
El schiţă u n zâmbet.
- Ei bine?
- O ricât de m ult m i-ar plăcea să te văd cum încerci să lingi m u r­
dăria, transpiraţia şi sângele dintr-o săptăm ână... Provocarea îi făcu
<«cliii să strălucească, iar eu am râs din nou. O baie obişnuită, te rog!
El avu n eo b răzarea să p ară u n pic dezam ăgit. L-am îm puns în
piept şi l-am dat la o parte, în d rep tâ n d u -m ă spre baia im ensă, li­
pii a de dorm itor. C ada m are din p o rţelan era deja plină cu apă
fierbinte şi...
Bule?
Ai vreo obiecţie m orală îm potriva lor?
Am zâmbit, descheindu-m i jacheta. Degetele îm i erau aproape
negre d e m urdărie şi sânge uscat. M -am ruşinat.
- S-ar p u te a să fiu nevoită să fac baie de m ai m ulte o ri ca să
m ă curăţ.
El pocni din degete, iar eu m -am trezit din n o u curată. Am
clipit.
- Dacă poţi să faci asta, atunci ce rost are baia?
Mă m ai curăţase p rin magie de câteva ori la Poalele M untelui.
D ar nu-1 întrebasem niciodată de ce.
El se rezem ă de tocul uşii şi m ă privi scoţându-m i jacheta uzată
şi pătată, ca şi când ar fi fost cea m ai im portantă sarcină care i se
dăduse vreodată.
- Esenţa m urdăriei răm âne. Vocea i se înăspri când îm i urm ări
fiecare m işcare a degetelor în tim p ce m i-am desfăcut şireturile de
la cizme. Ca u n strat de ulei.
în tr-adevăr - chiar dacă pielea m ea părea curată... m ă sim ţeam
nespălată. M i-am scos cizmele, lăsându-le să cadă pe jacheta m urdară.
- Deci scopul e m ai m ult unul estetic.
- Te lungeşti prea m ult, spuse el făcând sem n din bărbie spre baie.
Sânii m i se încordară la vorbele uşor m ârâite. El văzu şi asta, iar
eu am zâm bit în sinea m ea, arcuindu-m i spatele un pic m ai m ult
decât era necesar când m i-am scos căm aşa şi am aruncat-o pe p o ­
deaua de m arm ură. Lum ina soarelui p ătru n d ea prin aburul care se
ridica din cadă, colorând spaţiul dintre noi în alb şi auriu. Rhys
scoase u n sunet slab care sem ăna vag cu u n scâncet când îm i studie
tru n ch iu l gol şi se uită la sânii mei, acum grei şi destul de dureroşi,
încât a trebuit să-m i înghit rugăm intea de a nu m ai face baie.
însă m -am prefăcut că nu observ când m i-am descheiat p a n ­
talonii şi i-am lăsat să cadă pe podea, odată cu lenjeria intim ă.
Focul m ocnea în privirea lui Rhys.
Am zâmbit, în d răzn in d să m ă uit la pantalonii lui, la dovada a
ceea ce îi facea asta m ai exact, îm pingând m aterialul negru cu o
nevoie urgentă.
- Păcat că nu este o cadă p en tru doi! am spus eu simplu.
- A fost greşit concepută, dar am să m ă ocup m âine de asta.
Vocea d u ră şi liniştită m ă făcu să sim t m âini invizibile pe sâni şi
între picioare.
M am a să m ă salveze! Cum va, am reuşit cum va să merg, să in tru
în cadă şi să-m i aduc am inte cum să m ă spăl.
Rhys răm ase rezem at de tocul uşii în to t acest tim p şi m ă urm ări
în linişte, extrem de concentrat.
Poate că am insistat cu spălatul în anum ite zone şi poate m -am
asigurat că m ă vedea.
El apucă pragul destul de p u tern ic încât lem nul scârţâi sub
m âna lui.
D ar Rhys nu făcu nicio m işcare bruscă, nici m ăcar când m i-am
uscat şi pieptănat p ăru l încâlcit, ca şi când cum pătarea... ar fi avut
un rol.
M i-am strâns degetele de la picioarele goale pe podeaua de m ar­
m ură când am lăsat peria pe m asa de toaletă a chiuvetei, fiind pe
deplin conştientă de locul în care stătea în prag şi de cum îm i privea
reflexia în oglindă.
- Sunt curată, am declarat cu o voce răguşită când i-am întâlnit
pi ivirea în oglindă. Aş fi putut jura că doar întunericul şi stelele se
i otiră num ai o clipă în spatele um erilor lui, dar apetitul de p rădător
pe care-1 afişa...
M -am întors, degetele trem u rân d u -m i uşor când m -am în-
l.işurat în prosop.
Rhys întinse o m ână, degetele trem urându-i şi lui. Deşi eram
înfăşurată în tr-u n prosop prea aspru p en tru pielea m ea sensibilă,
voiam ca el să m ă zgârie peste tot.
Mă conduse însă în dorm itor, pas cu pas, m uşchii spatelui său
l.ii m işcându-se pe sub jachetă. Iar m ai jos, m uşchii netezi şi p uter­
ii n i ai coapselor şi fundului...
Aveam de gând să-l devorez, din cap până în picioare. Inten­
ţionam să-l devorez...
Dar Rhys se opri în faţa patului, îm i dădu drum ul m âinii şi se
mi nai se către m ine la un pas distanţă. Expresia de pe chipul lui
când îm i contură locul încă sensibil de pe pom ete fu cea care se
îm potrivi căldurii care am eninţa să-m i distrugă sim ţurile.
Am înghiţit, din părul m eu curgând picături pe covor.
- Este o vânătaie urâtă?
- Aproape a dispărut.
în tu n ericu l licări din nou în cameră.
I-am studiat chipul perfect, fiecare linie şi unghi. Apoi, frica, fu­
ria şi dragostea - şi înţelepciunea, viclenia şi puterea.
M i-am lăsat prosopul să cadă pe covor.
L-am lăsat să se uite atent la m ine când i-am pus o m ână pe
piept, inim a lui b ătând cu putere sub palm a mea.
- Sunt gata să fiu sedusă, am rostit cu m ai puţină îndrăzneală
decât intenţionasem .
Răspunsul lui Rhys, zâm betul, fu întunecat şi crud.
- N u prea ştiu cum să încep. A m atât de m ulte posibilităţi.
El ridică un deget, iar eu am început să respir m ai greoi şi m ai
intens când îm i încercui unul din sâni, apoi pe celălalt. C ercurile
erau din ce în ce m ai mici.
- Aş putea începe de aici, m u rm u ră el.
M i-am strâns coapsele. El observă m işcarea, zâm bind şi m ai
larg. Şi chiar înainte să-m i atingă sfârcul cu degetul, să-m i dea ce
voiam să-i cer, degetul îi alunecă în sus - spre pieptul m eu, spre gât
şi bărbie. Spre gura mea.
îm i contură form a buzelor, abia atingându-le.
- Sau aş putea începe de aici, şopti el, strecurându-şi vârful d e­
getului în gura mea.
Nu m -am p u tu t abţine să nu i-1 cuprind cu buzele şi să îi ling
buricul degetului.
însă Rhys îşi retrase degetul cu un geam ăt uşor, coborându-1 pe
gâtul m eu, pe piept şi chiar peste un sfârc. Se opri acolo, atingându-1
o dată, apoi îşi trecu degetul peste m ica rană.
Acum trem uram , abia reuşind să răm ân în picioare când con­
tinuă să-şi m işte degetul dincolo de sân.
îm i desenă m odele pe stomac, studiindu-m i chipul când spuse:
- Sau...
N u m ă puteam gândi decât la degetul acela, la punctul de co n ­
tact când alunecă tot m ai jos, spre locul în care mi-1 doream .
- Sau? am reuşit să şoptesc.
El se aplecă, p ăru l alunecându-i pe frunte când îşi urm ări, odată
cu m ine, degetul aventurându-se în jos.
- Sau aş putea începe de aici, spuse gutural şi răguşit.
Nu m i-a păsat - nu când îşi coborî degetul spre m ijlocul m eu şi
încercui acel loc, uşor şi chinuitor.
- De aici ar fi frum os, observă respirând sacadat. Sau poate chiar
de aici, term in ă de zis şi îşi înfipse degetul în mine.
Am gem ut şi l-am apucat de braţ, înfigându-m i unghiile în
m uşchii de dedesubt - în m uşchii care se m işcară când mă îm punse
cu degetul de două ori, îl scoase şi spuse tărăgănat, ridicând din
sprâncene.
- Ei bine? De unde să încep, dragă Feyre?
Abia puteam să vorbesc, să gândesc, dar m ă săturasem de jocuri,
aşa că i-am luat m âna blestem ată, i-am condus-o spre inim a m ea şi
i am oprit-o peste o parte a sânului meu. I-am întâlnit privirea m i­
jită când am rostit cuvintele care ştiam că aveau să-i strice m icul
joc, vorbele care se ridicau în m ine cu fiecare respiraţie.
- Eşti al meu!
A utocontrolul pe care şi-l im pusese se spulberă.
Hainele îi d isp ăru ră - toate - şi îşi apăsă buzele de ale mele.
Nu era un sărut blând, lent sau m inuţios.
Era revendicator, sălbatic, nestăpânit - dezlănţuit cu totul. Iar
;pistul lui... căldura sa, m işcarea provocatoare a limbii lui pe a mea...
Acasă. Eram acasă.
M i-am băgat m âinile în părul lui, trăgându-1 m ai aproape când
i am răspuns tu tu ro r săruturilor fierbinţi, incapabilă să m ă satur,
incapabilă să-l ating şi să-l sim t îndeajuns.
Dezbrăcaţi, Rhys m ă înghionti spre pat, frăm ântându-m i fundul
cu m âinile când m i le-am trecut pe ale m ele peste pielea sa cati­
felată, peste fiecare m uşchi încordat. Aripile frum oase şi puternice
îi ieşiră din spate, întinzându-se larg înainte de a se strânge.
Coapsele m i se atinseră de patul din spatele nostru, iar Rhys se
opri, trem urând. îm i dădea tim p să m ă răzgândesc, chiar şi acum.
Inim a m i se opinti, dar m -am retras din sărutare. L-am privit în
ochi când m -am lăsat pe cearşafurile albe şi m -am îndepărtat un
pic şi apoi din ce în ce m ai m ult, până ce m ă văzu goală în faţa lui.
Până ce i-am studiat organul m ân d ru şi considerabil de m are, iar
inim a m i se încordă drept răspuns.
- Rhys, i-am şoptit num ele ca pe o rugăm inte.
îşi în tinse aripile şi pieptul i se înălţă când stelele îi scânteiară
în ochi. Şi dorul din ei - dincolo de dorinţă, de nevoie - dorul din acei
ochi frum oşi m ă făcu să m ă uit la m unţii tatuaţi pe genunchii lui.
Blazonul acestui regat - al regatului nostru. Prom isiunea că nu
avea să se supună decât regelui lui.
Şi mie.
Al m eu - era al m eu. Am trim is gândul p rin legătură.
Fără joacă, fără întârziere - îl voiam p entru mine, în mine. A veam
nevoie să-l simt, să-l ţin, să respirăm acelaşi aer. El auzi lim ita dis­
perării, o sim ţi p rin legătura care ne unea.
N u îşi luă privirea din ochii m ei când trecu deasupra mea, cu
m işcările graţioase ale unei pantere. îm pletindu-ne degetele, cu res­
piraţia sacadată, Rhys se folosi de u n genunchi ca să îm i desfacă
picioarele şi să se aşeze între ele.
Cu grijă şi afecţiune, îşi ridică m âinile îm preunate cu ale mele
deasupra capului, găsindu-şi calea spre m ine şi şoptindu-m i la
ureche:
- Şi tu eşti a mea.
La p rim a îm pingere, m -am întins să-l sărut.
M i-am trecu t lim ba peste dinţii lui, înghiţindu-i geam ătul de
plăcere când îşi m işcă şoldurile cu blândeţe şi se îm pinse în m ine.
Acasă. Aici era acasă.
Şi după ce Rhys m ă pătrunse pe deplin, când se opri ca să m ă
acom odez cu el, m i s-a p ăru t că aş fi p u tu t să explodez în lum ina
lunii şi în flăcări, deşi aş fi p u tu t să m o r din cauza forţei brute care
m ă străbătea.
R espiram sacadat şi-am suspinat când m i-am înfipt degetele în
spatele lui, iar Rhys se retrase uşor ca să-m i studieze chipul, să
mi-1 citească.
- P en tru to td eau n a, îm i prom ise când ieşi, apoi m ă p ătru n se
iar cu o lentoare chinuitoare. îm i săru tă fru n tea şi tâm pla. D raga
m ea Feyre!
Dincolo de cuvinte, m i-am m işcat şoldurile, îndem nându-1 să
mă p ătru n d ă m ai adânc, m ai puternic. Rhys îm i făcu pe plac.
Cu fiecare mişcare, cu fiecare respiraţie, cu fiecare alint şi geamăt,
legătura de îm perechere pe care o ascunsesem atât de adânc în
m ine deveni m ai strălucitoare. M ai clară.
Şi în clipa în care străluci din nou la fel de intens ca diam antele,
orgasm ul m ă străbătu, facându-m i pielea să strălucească precum o
stea nou-născută în u rm a lui.
C ând m i-a întâlnit privirea, tocm ai în m om entul în care i-am
atins partea sensibilă din interiorul aripii cu degetele, Rhys îm i
strigă num ele şi avu orgasm.
L-am îm brăţişat cu putere cât respiră sacadat şi până ce se opri
în cele din urm ă, zăbovind în m ine, şi m -am bucurat să-i sim t pie­
lea pe a mea.
Am răm as îm preunaţi m inute în şir, ascultând cum ni se d o ­
molea respiraţia, sunetul fiind m ai frum os decât orice melodie.
După un tim p, Rhys îşi ridică pieptul suficient cât să-m i ia m âna
<11 captă şi să se uite cu atenţie la tatuajele desenate acolo. Sărută una
ilmire spiralele de u n albastru închis şi înghiţi în sec.
- M i-a fost d or de tine. în fiecare secundă, cu fiecare respiraţie.
N u d o ar de asta, spuse el, m işcându-şi coapsele ca să m ă facă să
înţeleg şi să gem... M i-a fost dor să stăm de vorbă şi să râdem îm ­
preună. M i-a lipsit să te am în patul m eu, dar prietenia ta m i-a lipsit
şi m ai mult.
Ochii m ă usturau.
- Ştiu, am reuşit să spun, trecându-m i o m ână peste aripile şi
peste spatele lui. Ştiu.
I-am sărutat u m ărul gol, chiar peste o spirală din tatuajul lui
illyrian. P entru totdeauna - i-am prom is şi eu şi i-am şoptit, repe­
tân d de nenum ărate ori când lum ina soarelui alunecă pe podea.
1'
\

CAPITOLUL
ÎS

Surorile mele locuiau în Casa Vântului de când sosiseră în Velaris.


Ele nu părăseau locul construit în partea superioară a platoului
unui m unte de un d e se vedea oraşul. N u cereau nim ic şi n u se inte­
resau de nim eni.
Aşa că aveam să m ă duc eu la ele.
Lucien aştepta în salon când Rhys şi cu m ine am coborât în cele
din urm ă, p arten eru l m eu ordonându-le în tăcere să se întoarcă.
Deloc surprinzător, Cassian şi Azriel stăteau non şalant în ca­
m era de zi din p artea opusă holului, lu ân d prân zu l şi suprave­
ghind fiecare respiraţie a lui Lucien. Cassian rânji la m ine, ridicând
din sprâncene.
Privirea m ea încruntată, de avertism ent, îl provocă să com en-
ic/.e. Azriel, din fericire, îl lovi pe Cassian cu piciorul pe sub masă.
Cassian se uită uim it la Azriel, ca şi când i-ar fi zis: „Nu voiam să
■.pun nim ic“, când m -am apropiat de bolta deschisă dinspre salon,
i.u Lucien se ridică în picioare.
M i-am reprim at ruşinea când m -am oprit în prag. Lucien era
uuă îm brăcat cu hainele ponosite şi m urdare din călătorie. Cel
puţin, faţa şi m âinile îi erau curate, dar... A r fi trebuit să-i fac rost de
ilic veşminte, ar fi trebuit să-m i aduc am inte să-i ofer...
( And ui se în d ep ărtă în neant când Rhys apăru lângă m ine.
Lucien n u se deranja să-şi ascundă m icul zâm bet, ca şi când şi el
ar fi văzut legătura de îm perechere strălucind între m ine şi Rhys.
Ochii lui - şi cel roşiatic şi cel auriu - îm i m ăsurară trupul şi m âi­
nile, inelul pe care îl purtam acum pe deget, la steaua de safir precum
cerul. Rhysand p u rta un inel simplu din argint pe acelaşi deget.
Ni le puseserăm unul celuilalt pe degete înainte de a coborî scă­
rile - u n gest m ai intim şi m ai m istuitor decât orice jurăm ânt făcut
în public.
înainte de asta, îi spusesem că m ă gândeam să-i duc inelul
Ţesătoarei, ca m ai apoi să îl conving să îl recupereze.
El râsese şi-m i zisese că, dacă m i se părea cu adevărat necesar să
ne reglăm conturile, poate aş fi reuşit să găsesc o altă creatură cu
care să se lupte - u na căreia să nu-i fi făcut plăcere să-l lipsească de
p artea tru p u lu i pe care o preferam . Eu îl sărutasem , şoptind despre
cineva care avea o părere prea bună despre el, şi îi strecurasem pe
deget inelul pe care şi-l cum părase din Velaris cât fusesem plecată.
Toată bucuria, am uzam entul din acel m om ent şi jurăm intele
tăcute... frem ătară ca frunzele în foc atunci când Lucien rânji la in ­
elele noastre. La cât de aproape stăteam.
Am înghiţit în sec. Şi Rhys observă asta. Era imposibil să nu vadă.
P artenerul m eu se rezem ă de bolta sculptată şi îi spuse tărăgănat
lui Lucien:
- Presupun că Azriel sau Cassian ţi-au explicat că, dacă am eninţi
pe cineva din casa asta şi din teritoriul acesta, îţi vom arăta că poţi
să m ori în m o d u ri pe care n u ţi le-ai im aginat vreodată.
într-adevăr, illyrienii rânjiră din locul în care zăboveau în pragul
cam erei de zi. Azriel era de departe cel m ai am eninţător din cei doi.
Auzind ameninţarea, agresiunea fină, ceva m i se răsuci în stomac.
Lucien era - fusese - prietenul m eu. N u era inam icul m eu, nu cu
desăvârşire...
- Dar, continuă Rhys, băgându-şi m âinile în buzunare, înţeleg
cât de dificil ţi-a fost în ultim a lună. Ştiu că Feyre ţi-a explicat că nu
suntem chiar aşa cum sugerează zvonurile...
îl lăsasem în m intea m ea înainte să coborâm - îi arătasem tot ce
se întâm plase în Regatul Prim ăverii.
- D ar u n a e să auzi, şi alta să vezi. El ridică u n umăr. C ineva a
avut grijă de Elain. A fost alegerea ei să se im plice în viaţa de aici.
D oar noi şi câţiva servitori de încredere am intrat în Casa Vântului.
Lucien răm ase tăcut.
- M -am îndrăgostit de Feyre cu m ult înainte ca ea să sim tă
acelaşi lucru, spuse încet Rhys.
Lucien îşi încrucişă braţele.
- Ce noroc ai avut că, până la urm ă, ai obţinut ce-ai vrut!
A m închis ochii p en tru o clipă.
Cassian şi Azriel răm aseră nem işcaţi, aşteptând ordinul.
- N -am s-o spun decât o dată, îl avertiză M arele Lord al Regatului
Nopţii. Până şi Lucien tresări. A m bănuit că Feyre este partenera
mea înainte să ştiu m ăcar că are o relaţie cu Tamlin. Şi, când am
aflat de ea... D acă era fericită, eram dispus să m ă retrag.
- Ai venit acasă la noi şi ai răpit-o în ziua nunţii.
- Aveam de gând să anulez nunta, am intervenit eu, făcând un
pas spre Lucien. Ştiai asta.
R hysand continuă înainte ca Lucien să răspundă:
- Eram dispus să îm i pierd partenera în faţa altui m ascul. Eram
dispus să îi las să se căsătorească, dacă asta o facea fericită, dar n u să
o las să sufere, să o las să devină o um bră. Şi în clipa în care n en o ­
rocitul i-a distrus atelierul, în clipa în care a încuiat-o în casă...
El îşi desfăcu aripile, iar Lucien tresări.
Rhys îşi dezgoli dinţii. M i-am sim ţit m em brele uşoare, tre m u ­
rând din cauza puterii întunecate care se răsucea în colţurile ca­
merei. Nu de frică - niciodată nu îm i fusese frică de el, ci de faptul
>a îşi pierdu controlul când m ârâi la Lucien.
- Poate că, în tr-o zi, partenera m ea va putea să vă ierte pe am ân­
doi, dar eu n u voi uita cum a fost să îi sim t groaza în clipele acelea.
Obrajii m i se încălziră, m ai ales când Cassian şi Azriel se apro-
piară, u n am estec de com pasiune şi furie citindu-se acum în ochii
căprui.
Nu vorbisem niciodată cu ei despre ce se întâm plase în ziua în
care Tam lin îşi distrusese biroul sau în care m ă închisese în conac.
Nu îl întrebasem pe Rhys dacă îi inform ase. D upă m ânia pe care o
em ana Cassian şi furia rece a lui Azriel... nu credeam că o făcuse.
Lucien, spre m eritul lui, nu se retrase niciun pas din faţa lui
Rhys, a m ea sau a illyrienilor.
„Vulpea isteaţă se uită la M oartea înaripată." Tabloul îm i apăru
în minte.
- Deci, repet, am să spun asta o singură dată, continuă Rhys, expre­
sia lui îm blânzindu-se în tr-u n calm ucigător, scoţându-m ă din culo­
rile, lum ina şi um brele care se adunau în m intea mea. Feyre nu l-a
dezonorat sau trădat pe Tamlin. I-am dezvăluit legătura după câteva
luni şi m -a chin u it p e n tru asta, n u -ţi face griji. Dar, acum că ţi-ai
găsit p arten era în tr-o situaţie asem ănătoare, poate vei încerca să j
înţelegi cum m -am sim ţit. Şi, dacă n u te deranjează, atunci sper că j
eşti destul de înţelept cât să-ţi ţii gura, p en tru că data viitoare, când •
ai să te m ai uiţi la partenera m ea cu dispreţ şi dezgust, n-am să m ă ]
sinchisesc să îţi m ai explic o dată şi am să-ţi rup gâtul. j
Rhys rosti atât de blând am eninţarea, încât dură o secundă să j
înţeleg, să-şi găsească locul în m ine ca o piatră aruncată într-o baltă.
Lucien se m işcă pe loc. P rudent. G ândindu-se. Am n um ărat cli­
pele, g ândindu-m ă cât aş fi intervenit dacă ar fispus ceva cu ade­
vărat stupid, când el şopti în cele din urm ă:
- Se pare că povestea e m ai lungă.
Inteligent răspuns. Furia de pe chipul lui Rhys se dom oli, iar
um erii lui Cassian şi ai lui Azriel se relaxară u n pic.
„D oar o dată", îm i spusese Lucien în zilele în care eram pe fugă.
Asta era tot ce-şi dorea - să o vadă pe Elain doar o dată.
Iar apoi... trebuia să-m i dau seam a ce să fac cu el, dacă nu cum va
p arten eru l m eu avea vreun plan.
O privire către Rhys, care ridică din sprâncene ca şi când m i-ar
fi spus: „Este num ai al tău“, îm i dădu de înţeles că era decizia mea.
D ar până atunci... m i-am dres vocea.
- M ă duc să-m i vizitez surorile în casa de la m unte, i-am spus lui
Lucien, a cărui privire se îndreptă spre m ine, ochiul m etalic m ijind
şi rotindu-se. M -am forţat să zâmbesc. Ai vrea să m ă însoţeşti?
Lucien îm i cântări oferta - şi pe cei trei m asculi care îi m o n ito ­
rizau fiecare respiraţie şi clipire.
El dăd u aprobator din cap. Altă decizie înţeleaptă.
Am plecat în câteva m inute, m ersul rapid spre acoperişul casei
din oraş servind d rep t tu r al casei m ele p en tru Lucien. Nu m -am
deranjat să îi arăt dorm itoarele. Lucien, cu siguranţă, n u întrebă.
Azriel ne părăsi când ne-am înălţat spre cer, m u rm u rân d că avea
nişte treburi im portante de făcut. D upă privirea încruntată pe care
Cassian i-o aruncă, m -am întrebat dacă îm blânzitorul U m brelor
nu inventase o scuză ca să evite să-l p oarte pe Lucien spre Casa
Vântului, dar sem nul subtil pe care Rhys îl făcu din cap spre Azriel
îmi spuse destule.
C hiar aveau treburi de făcut şi planuri de pus în mişcare, ca de
obicei. Şi după vizita făcută surorilor mele... u rm a să prim esc
răspunsuri.
Deci Cassian îl p u rtă spre cer pe Lucien, al cărui chip era îm pie-
trit, iar Rhys m ă luă în braţe, ridicându-m ă graţios în văzduhul
senin şi albastru.
Cu fiecare bătaie de aripi, cu fiecare inhalare profundă a p arfu ­
mului de citrice şi briză sărată... încordarea din trupul m eu se m ai
domoli, chiar dacă fiecare bătaie a aripilor ne aducea m ai aproape
de Casa care se ivea deasupra Velarisului. La surorile mele.

Casa Vântului fusese cioplită în pietrele roşii încălzite de soare pe


platoul m unţilor ce se înălţau deasupra unei m argini a oraşului, cu
nenum ărate balcoane şi terase care dădeau în prăpastia de sute de
m etri din vale. Străzile întortocheate ale Velarisului duceau chiar
spre zidul ab ru p t al m untelui, iar Sidra şerpuia p rin oraş ca o bandă
strălucitoare în soarele amiezii.
C ând am aterizat pe veranda care ne m ărginea sufrageria obiş­
nuită, Cassian şi Lucien coborând în spatele nostru, m -am uitat cu
atenţie la oraş, la râu, la m area îndepărtată, la m unţii abrupţi din
cealaltă p arte a Velarisului şi la cerul de u n albastru-deschis. Şi la
Casa Vântului, celălalt căm in al m eu. Casa im ensă şi de protocol,
echivalenta celei din oraş - cea publică, am presupus. U nde ţineam
în tru n irile şi p rim eam invitaţii care n u făceau parte din familie.
O alternativă m ult m ai plăcută decât cealaltă reşedinţă - Regatul
C oşm arurilor. Cel p u ţin aici puteam răm âne în palatul din piatra
lunii din vârful m untelui sub care fusese construit O raşul Cioplit.
Deşi oam enii peste care aş fi dom nit... I-am alungat din gândurile
m ele când m i-am aranjat coada îm pletită, ascunzându-m i şuviţele
eliberate de vântul blând pe care Rhys îl lăsase să p ătru n d ă prin
scutul lui în tim pul zborului.
Lucien m erse către balustrada balconului şi privi în zare. N u îl
puteam condam na.
I-am privit peste u m ăr pe Rhys şi pe Cassian. Rhys ridică o
sprânceană.
„A şteaptă înăuntru!"
Rhys zâm bi brusc. „Ca să n u te vadă nim eni când îl îm pingi
peste balustradă?"
I-am aruncat o privire neîncrezătoare şi m -am îndreptat spre
Lucien, şoaptele lui Rhys care îi sugerară lui Cassian să bea ceva în
sufragerie fiind singurul sem n al plecării lor. Asta şi deschiderea şi
închiderea aproape tăcută a uşilor din sticlă care conduceau în su­
frageria de dincolo de ele. Aceeaşi cam eră în care îi întâlnisem pe
cei m ai m ulţi d intre ei - noua m ea familie.
A m venit lângă Lucien, vântul fluturându-i şuviţe din părul roş­
cat pe care şi-l legase la spate.
- La asta n u m ă aşteptam, spuse el, studiind întinderea Velarisului.
- încă se lucrează la reconstrucţia oraşului după atacul Hybernului.
Se uită în jos, la balustrada sculptată a balconului.
- C hiar dacă noi nu am avut niciun rol... îm i pare rău. D ar n u la
asta m ă refeream.
Privi în spatele n o stru, spre locul în care Rhys şi Cassian aşteptau
în sufragerie, acum cu băuturi în m âini, rezem ându-se prea d ezin­
volt de m asa im ensă din stejar din centrul încăperii şi interesaţi de
0 pată sau de un p u n ct de pe suprafaţa dintre ei.
M -am în cru n tat la cei doi, înghiţind în sec. Şi, chiar dacă su ro ­
rile mele aşteptau în ăuntru, chiar dacă im pulsul de a le vedea era
atât de puternic, încât nu aş fi fost surprinsă să găsesc o funie care
să m ă tragă în casă, i-am spus lui Lucien:
- Rhys m i-a salvat viaţa de Calanm ai.
Aşa că i-am zis toată povestea care, probabil, l-ar fi ajutat să în ţe­
leagă şi să-şi dea seam a cât de în siguranţă era Elain - şi el, acum . în
cele din urm ă, l-am chem at pe Rhys să-şi explice propriul trecut, iar
el îi dădu lui Lucien puţine detalii, niciunul dintre am ănuntele v u l­
nerabile şi triste care m ă făcuseră să plâng în cabana de la m unte.
1iar îi înfăţişă o im agine destul de clară.
Lucien n u spuse nim ic în tim p ce Rhys vorbi sau când eu am
continuat cu povestea mea, Cassian intervenind deseori ca să-i
spună cum fusese să locuiască cu doi oam eni care erau şi nu erau
p.irteneri, să p retin d ă că Rhys nu m ă curta, să m ă prim ească în cer­
cul lor intim .
Nu ştiam câtă vrem e trecuse când am term inat, deşi Rhys şi
( assian profitară de tim pul acesta ca să-şi expună netulburaţi ari­
pile la soare, pe balconul deschis. N e-am încheiat povestea cu
I lybernul, cu ziua în care revenisem în Regatul Prim ăverii.
Se lăsă tăcerea, iar Rhys şi Cassian plecară din nou, înţelegând
emoţia care îl cuprinse pe Lucien - însem nătatea oftatului prelung.
C ând am răm as singuri, Lucien îşi frecă ochii.
- L-am văzut pe R hysand făcând nişte lucruri atât de... oribile,
l-am văzut jucând rolul prinţului întunecat de nenum ărate ori. Şi
totuşi, îm i spui că totul a fost o m inciună. O mască. D oar ca să
protejeze locul acesta şi pe oam enii de aici. Aş fi râs de tine p en tru
că l-ai crezut şi cu toate acestea... oraşul există. Neatins - cel puţin
până de curând, presupun. Nici m ăcar oraşele din Regatul D im ineţii
n u sunt la fel de m inunate.
- Lucien...
- Iar tu îl iubeşti şi el te iubeşte cu adevărat. Lucien îşi trecu o
m ână p rin p ărul roşcat. Şi toţi oam enii pe care i-am urât tim p de
secole şi de care chiar m -am tem ut... sunt familia ta.
- C red că A m ren ar nega faptul că sim te ceva p en tru noi...
- A m ren este o poveste de noapte bună pe care ne-o spuneau
când eram m ici ca să ne facă să fim cum inţi. A m ren era cea care îm i
bea sângele şi m ă ducea în iad dacă m ă p u rtam urât. Şi totuşi, iat-o
acum p u rtân d u -se m ai m ult ca o m ătuşă bătrână şi ţâfnoasă.
- Aici... noi n u im punem protocolul şi rangul.
- Evident. Rhys locuieşte într-o casă din oraş, p en tru num ele
Cazanului! El flutură un braţ ca să cuprindă oraşul.
Nu am ştiut ce să-i spun, aşa că am tăcut.
- Nu m i-am dat seam a că sunt u n personaj negativ în povestea
ta, şopti Lucien.
- N u eşti.
N u pe deplin.
Soarele dansa pe m area îndepărtată, făcând orizontul să se
transform e în tr-o im ensitate strălucitoare.
- Ea nu ştie nim ic despre tine. D oar lucrurile de bază pe care i le-a
spus Rhys: că eşti fiul unui Mare Lord, supus Regatului Primăverii. Şi
că m -ai ajutat la Poalele M untelui. Nim ic altceva.
N u am adăugat că Rhys îm i spusese că sora m ea nu întrebase
nim ic de el.
M i-am în dreptat spatele.
- M i-ar plăcea să le văd m ai întâi. Ştiu că eşti nerăbdător...
- Fă-o, atunci! spuse Lucien, sprijinindu-şi antebraţele pe balus­
trada din piatră a verandei. Vino să m ă iei când este pregătită!
L-am m ângâiat uşor pe um ăr şi am încercat să-i spun ceva
liniştitor.
D ar nu m i-am găsit cuvintele când m -am îndreptat spre in terio ­
rul clarobscur al casei.

Rhys le dăduse Nestei şi lui Elain u n apartam ent în care intrai


dintr-o cam eră în alta, toate cu privelişti asupra oraşului, a râului şi
a m unţilor din depărtare, de dincolo de ele.
însă Rhys o găsi pe N esta în biblioteca familiei.
Cassian era extrem de încordat când noi trei am coborât scările
spre casă, holurile din piatră roşie fiind slab lum inate şi răsunând
de foşnetul aripilor lui Cassian şi şuieratul slab al vântului care
bătea în toate ferestrele. Era o încordare tot m ai intensă, la fiecare
pas spre uşile duble ale bibliotecii. N u întrebasem dacă ei se văzu­
seră sau dacă vorbiseră din ziua aceea din Hybern.
Cassian nu dăd u de bunăvoie nicio inform aţie.
Şi poate că l-aş fi întrebat pe Rhys prin legătură, dacă nu ar fi
deschis una d intre uşi.
Dacă nu aş fi văzut-o pe N esta ghem uită in tr-u n fotoliu şi cu o
i arte pe genunchi, părând - p en tru prim a dată - altfel decât era.
Ncpăsătoare. Sau poate doar relaxată.
Pe deplin m ulţum ită să fie singură.
î n clipa în care pantofii îm i scârţâiră pe po d eau a din piatră, ea
■e ridică în picioare, spatele în ţep en in d u -i, şi închise cartea cu un
/gom ot surd. Totuşi, ochii gri-albaştri nici m ăcar n u se m ăriră
• and m ă privi în tim p ce eu o m ăsurăm din cap p ân ă-n picioare.
Nesta fusese frum oasă ca femeie um ană.
( '/d M are Spiriduş, era devastatoare.
D upă cât de neclintit stătea Cassian lângă m ine, m -am întrebat
dacă i se părea la fel.
Ea p u rta o rochie argintie, sim plu croită, d ar din tr-u n m aterial
fin. Părul îi era îm pletit în creştetul capului, scoţându-i în evidenţă
gâtul lung şi alb - u n gât spre care Cassian se uită rapid când ea ne
m ăsură din priviri şi îm i spuse:
- Te-ai întors.
Părul coafat astfel îi ascundea urechile ascuţite, dar nu şi graţia
diafană când făcu un pas, concentrându-se din nou asupra lui
Cassian şi adăugând:
- Ce vrei?
Am sim ţit lovitura ca pe u n p u m n în stomac.
- Cel p u ţin n em urirea n u te-a schim bat de tot.
Privirea Nestei era de gheaţă.
- Vizita asta are vreun scop sau p o t să m ă întorc la cartea mea?
Rhys îm i atinse uşor şi tăcut m âna în sem n de consolare. D ar
chipul lui era d u r ca piatra. Şi chiar m ai puţin amuzat.
însă Cassian se îndreptă spre Nesta, schiţând u n zâmbet. Ea
răm ase rigidă când el luă cartea, citi titlul şi chicoti.
- N u aş fi crezut că citeşti rom ane de dragoste.
Ea îi aruncă o privire încruntată.
Cassian dădu paginile şi îm i spuse tărăgănat:
- N u ai p ierd u t prea m ulte cât ai fost plecată să ne distrugi in a­
micii, Feyre! în m are parte, asta a făcut.
Nesta se întoarse spre m ine.
- Tu ai facut-o?
M i-am încordat m axilarul.
- Vom vedea cum se vor desfăşura lucrurile. M -am asigurat că
Ianthe a suferit. U rm a de furie şi de frică din ochii Nestei m ă făcu
să completez: Totuşi n u suficient.
M -am uitat la m âna ei - la cea cu care arătase spre Regele
Fîybernului. Rhys n u-m i spusese că surorile m ele ar fi avut vreo
putere deosebită. Totuşi, în ziua aceea din H ybern, când N esta des­
chisese ochii... văzusem ceva m ăreţ şi îngrozitor în privirea ei.
- Şi, repet, ce cauţi aici?
înşfacă volum ul de la Cassian, care îi perm ise să facă asta, dar
răm ase lângă ea, u rm ărin d u -i fiecare respiraţie, fiecare clipit.
- A m v ru t să te văd, am spus eu încet. Să văd ce m ai faci.
- Să vezi dacă m i-am acceptat grupul şi dacă sunt recunoscătoare
p en tru că am devenit u n a dintre ei?
M i-am încordat spatele.
- Eşti sora mea. I-am u rm ărit cum ţi-au făcut rău. Voiam să văd
dacă eşti bine.
Ea râse încet şi amar, dar se întoarse spre Cassian şi îl m ăsură
din priviri ca şi când ar fi fost o regină pe tron, iar apoi ni se adresă
tuturor:
- C e-m i pasă? A m să fiu tânără şi frum oasă p en tru totdeauna şi
nu am să m ai fiu nevoită să m ă întorc la proştii linguşitori de d in ­
colo de zid. Pot să fac ce vreau, de vrem e ce se pare că nim eni de aici
nu ne respectă regulile, m anierele sau tradiţiile. Poate că ar trebui
să-ţi m ulţum esc p en tru că m -ai băgat în asta.
Rhys îm i atin se p arte a de jos a spatelui în ain te ca vorbele să
mă afecteze.
N esta pufni.
- D ar n u pe m ine ar trebui să m ă verifici. Aveam la fel de p uţine
de pierdut dincolo de zid ca şi aici.
Ura îi traversă chipul - era atât de m ultă u ră că m i s-a făcut rău.
Nesta spuse p rin tre dinţi.
- N u vrea să iasă din cam era ei. Plânge to t tim pul. N u m ănâncă,
nu bea şi n u doarm e.
Rhys îşi încordă maxilarul.
- Te-am întrebat de nenum ărate ori dacă ai nevoie...
- De ce i-aş perm ite vreunuia dintre voi - ultim ul cuvânt îi fu
adresat lui Cassian cu veninul unei vipere - să se apropie de ea? N u
ne priveşte decât pe noi.
- P artenerul lui Elain este aici, am spus eu.
Şi am greşit spunând asta în faţa Nestei, care se albi de furie.
- N u este p arten erul ei, spuse ea şi se apropie suficient de m ine,
încât Rhys strecură u n scut între noi, ca şi când şi el ar fi văzut
puterea din ochii ei, de atunci din H ybern, şi nu voia să afle cum
s-ar fi m anifestat.
- Dacă aduci m asculul acela în apropierea ei, am...
- Ce-ai să faci? întrebă Cassian, urm ărind-o relaxat când ea se
opri cam la cinci paşi de m ine şi ridică o sprânceană când Nesta se
întoarse spre el. N u vrei să te antrenezi cu mine, deci cu siguranţă nu
ai să rezişti de una singură într-o luptă. Nu vrei să vorbeşti despre
puterile tale, deci în m od sigur nu ai să poţi să le foloseşti. Iar tu...
- Taci! izbucni ea, cu o atitudine de îm părăteasă cuceritoare.
Ţi-am spus să stai naibii departe de m ine, iar dacă tu...
- Dacă intervii între un m ascul şi partenera lui, Nesta A rcheron,
vei afla consecinţele p e pielea ta.
Nesta inspiră adânc. Cassian rânji strâm b.
Am intervenit:
- Dacă Elain nu este pregătită p en tru asta, atunci nu îl va vedea,
am intervenit eu. N u o voi forţa să facă asta. D ar el doreşte să o
vadă, Nesta. O voi întreba eu în num ele lui, iar decizia îi va aparţine.
- M asculul care ne-a vândut H ybernului.
- Este m ult m ai com plicat decât atât.
- Ei bine, cu siguranţă va fi şi m ai com plicat când tata nu ne va
găsi la întoarcere. Ce plănuieşti să-i spui despre toate astea?
- Având în vedere că au trecut câteva luni de când nu ne-a mai
dat de veste de pe continent, am să-m i fac m ai târziu griji în p ri­
vinţa asta, am răspuns eu.
Şi i-am m ulţum it C azanului că era plecat să facă negoţ în tr-u n
teritoriu profitabil.
N esta scutură din cap, întorcându-se spre scaun şi spre cartea ei.
- N u-m i pasă! Fă ce vrei!
O respingere usturătoare sau, poate, o recunoaştere a faptului că
mai avea suficientă încredere în m ine, încât să se gândească m ai
întâi la nevoile lui Elain. în tăcere, Rhys îi ordonă cu u n sem n din
bărbie lui Cassian să plece, iar când i-am urm at, am spus încet:
- îm i pare rău, Nesta.
Ea nu răspunse când se aşeză rigidă pe scaun, îşi luă cartea şi ne
ignoră respectuos. O lovitură în faţă ar fi fost de preferat.
C ând m -am uitat înainte, l-am văzut şi pe Cassian fixând-o cu
privirea pe Nesta.
M -am întrebat de ce nim eni nu spusese încă nim ic despre ce
strălucea acum în ochii lui Cassian când se uită la sora mea.
Tristeţea. Şi dorul.

A partam entul era inu n d at de lum ina soarelui.


Toate draperiile erau trase p en tru ca soarele să intre cât m ai
mult posibil, ca şi când orice strop de întuneric ar fi fost respingător
şi trebuia alungat.
Şi, aşezată pe scăunel în faţa celei m ai însorite ferestre, cu spatele
la noi, era Elain.
Dacă pe N esta o găsisem într-o linişte m ulţum itoare, liniştea lui
I lain era... goală.
Pustie.
Părul îi era desfăcut - nici m ăcar îm pletit. N u-m i am inteam ul-
t mia dată când îl văzusem desfăcut. P u rta o rochie din m ătase albă
i a luna.
Ea nu se uită, nu vorbi şi nici m ăcar nu tresări când am intrat.
îşi sprijinea braţele prea firave pe scaun. încă p u rta inelul de lo­
godnă din fier.
Pielea îi era atât de palidă încât sem ăna cu zăpada proaspătă în
lum ina puternică.
Atunci m i-am dat seam a că albul era culoarea m orţii, a tristeţii.
Lipsa culorii. A vibraţiei.
I-am lăsat pe Cassian şi pe Rhys lângă uşă.
Furia Nestei era m ai bună decât această... carapace.
D ecât vidul acesta.
R espiraţia m i se opri când i-am ocolit scaunul şi am văzut p ri­
veliştea oraşului la care se holba cu atâta indiferenţă.
Apoi i-am văzut obrajii supţi, buzele palide, ochii căprui care
cândva fuseseră strălucitori şi blânzi, iar acum păreau lipsiţi de
viaţă, ca păm ântul de pe m orm ânt.
Ea nici m ăcar n u se uită la m ine când am spus încet:
- Elain?
N u am în drăznit să m ă întind spre m âna ei.
N u am înd răzn it să m ă apropii.
Eu făcusem asta. D in cauza m ea erau aşa...
- M -am întors, am adăugat cam fără vlagă şi inutil.
- Vreau să m erg acasă, fu to t ce spuse ea.
Am închis ochii, iar pieptul m i se strânse insuportabil.
- Ştiu.
- M ă va căuta, şopti ea.
- Ştiu, am spus din nou.
N u la Lucien se referea.
- Trebuia să ne căsătorim săptăm âna viitoare.
M i-am pus o m ână pe piept, ca şi când gestul l-ar fi îm piedicat
să se m ai crape.
- îm i pare rău.
Nimic. Nici m ăcar un licăr de emoţie.
- Toată lum ea repetă cuvintele astea. Ea îşi atinse inelul cu d e­
getul mare. D ar asta nu rezolvă nim ic, n u -i aşa?
Nu puteam să respir norm al. N u puteam - nu puteam să respir
când m ă uitam la creatura distrusă şi scobită în care se transfor­
m ase sora m ea, la ceea ce îi luasem...
Rhys îşi strecură u n braţ în ju ru l taliei mele.
- Putem să-ţi aducem ceva, Elain? zise el cu o asem enea blândeţe,
încât abia o suportam .
- Vreau să m erg acasă, repetă ea.
N u puteam să o întreb... dacă voia să-l vadă pe Lucien. Nu acum .
Nu încă.
M -am întors, pregătită să fug şi să m ă nărui în cealaltă cam eră,
în altă secţiune a Casei. D ar Lucien stătea în pragul uşii.
Şi, după devastarea de pe chipul său, m i-am dat seam a că auzise
liecare cuvânt, că văzuse, auzise şi sim ţise goliciunea şi disperarea
care em anau din ea.
Elain fusese m ereu blândă şi drăguţă şi felul ei de a fi m i se p ă ­
ruse u n alt soi de putere. U na m ai bună. Să vezi duritatea lum ii şi
să alegi, de n enum ărate ori, să iubeşti, să fii bună. Fusese m ereu
atât de plină de lum ină.
Poate că de aceea toate draperiile erau trase - ca să um ple golul
care înlocuise lu m in a de odinioară.
\

CAPITOLUL
16

Rhysand îl conduse pe Lucien în tăcere spre apartam entul pe


care avea să-l ocupe în celălalt capăt al Casei Vântului. Cassian şi cu
m ine am venit din urm ă, fară ca vreunul din noi să vorbească
înainte ca parten eru l m eu să deschidă u n rân d de uşi negre ca să
dezvăluie salonul însorit, sculptat în piatră roşie. Dincolo de zidul
de ferestre, oraşul era m ult dedesubt, priveliştea întinzându-se spre
m unţii abrupţi din depărtare şi m area strălucitoare.
Rhys se opri în m ijlocul covorului albastru-închis, ţesut m anual,
şi gesticulă spre uşile închise din stânga lui.
- D orm itorul. El flutură lent o m ână spre singura uşă din d i­
recţia opusă. Baia.
Lucien studie totul cu o indiferenţă rece. N u voiam să-l întreb ce
sim ţea p en tru Elain, ce plănuise să facă...
- Presupun că vei avea nevoie de haine, continuă Rhys, dând din
cap spre jacheta şi pantalonii m urdari ai lui Lucien, pe care îi p u r­
tase în ultim a săptăm ână când călătorise prin teritorii. într-adevăr,
erau... pătate de sânge în unele locuri. Preferi vreo ţinută anum e?
Asta îi atrase atenţia lui Lucien, m asculul m işcându-se suficient,
încât să îl studieze pe Rhys - să ne observe pe Cassian şi pe m ine
stând în pragul uşii.
- M ă costă ceva?
- Dacă încerci să spui că nu ai bani, n u -ţi face griji! Hainele sunt
gratis. Rhys schiţă u n zâm bet la el. D acă încerci să întrebi dacă sunt
vreun fel de mită... El ridică din um eri. Eşti fiul unui M are Lord. Aş
li prost crescut să nu te adăpostesc sau să n u te îm brac atunci când
ai nevoie.
Lucien se enervă.
„Nu-1 m ai încolţi!" am spus eu p rin legătură.
„Dar este atât de amuzant!", veni răspunsul mieros.
Ceva îl enervase pe Rhys suficient de m ult încât tachinarea lui
l ucien era o m etodă m ai uşoară de a se calma. M -am apropiat,
( assian răm ân ân d în spatele m eu când i-am spus lui Lucien:
Ne întoarcem p en tru cină în câteva ore. O dihneşte-te o vreme!
I .i o baie! D acă ai nevoie de ceva, trage de funia de lângă uşă.
Lucien înţepeni - nu din cauza vorbelor mele, m i-am dat eu
.c.una, ci a tonului de gazdă. D ar el întrebă:
- Cum răm âne cu... Elain?
„Tu decizi", îi spuse Rhys.
Trebuie să m ă gândesc la asta, am răspuns eu sincer. Până îm i
dau seama ce să fac cu ea, cu Nesta, fereşte-te din calea lor. Am
udaugat poate prea ferm: Casa este protejată îm potriva teleportării,
din ambele sensuri. Există o singură cale de ieşire - scările spre
iu as. Şi ele sunt protejate şi păzite. Te rog, nu face nim ic prostesc.
Deci sunt prizonier?
Simţeam răspunsul clocotind în Rhys, dar am scuturat din cap.
Nu. D ar înţelege că, deşi eşti partenerul ei, Elain este sora mea.
Am să fac ce este necesar ca să o protejez de alte pericole.
Nu i-aş face rău niciodată, spuse el cu o sinceritate tristă.
Am dat aprobator din cap şi am oftat, întâlnindu-i privirea lui
l'livs, care m ă în d em n a în tăcere.
Partenerul m eu n u -m i dezvălui rugăm intea tăcută când spuse:
Eşti liber să te plim bi pe unde vrei, chiar şi în oraş dacă ai chef
a m frunţi scările, dar cu două condiţii: să n u iei pe niciuna din
surori şi să nu in tri în apartam entul lor. D acă ai nevoie de o carte
din bibliotecă, ai să le-o ceri servitorilor. D acă vrei să vorbeşti cu
Elain sau Nesta, ai să le spui to t servitorilor, care au să ne întrebe pe
noi. D acă ignori regulile, am să te închid într-o cam eră cu Am ren.
Apoi Rhys se întoarse şi-şi băgă m âinile în buzunare când îmi
oferi braţul pe care l-am luat şi i-am spus lui Lucien:
- Ne vedem peste câteva ore.
Eram aproape la uşă, iar C assian era deja pe hol când Lucien
îm i spuse:
- M ulţum esc.
N u am în drăznit să-l întreb p en tru ce.

Am zburat direct către etajul superior unde stătea A m ren, mai


m ulţi oam eni facându-ne cu m âna când am plutit deasupra aco­
perişurilor din Velaris. N u m -am prefăcut când am zâm bit şi le-am
făcut şi eu sem n din m ână oam enilor mei, în tim p ce Rhys m ă ţinea
un pic m ai strâns, zâm betul fiindu-i la fel de strălucitor ca soarele
pe Sidra.
M or şi Azriel aşteptau deja în apartam entul lui A m ren, stând ca
nişte copii dojeniţi pe divanul jerpelit de lângă perete în vrem e ce fe­
m eia b ru n etă răsfoia paginile unei cărţi de lângă ea, de pe podea.
U şurată, M or îm i aruncă o privire recunoscătoare când am in ­
trat, iar Azriel nu afişă nicio em oţie când se ridică, păstrând faţă de
ea o distanţă sigură şi m ulţum itoare. însă A m ren fu cea care spuse
de pe podea:
- A r trebui să-i ucizi pe Beron şi pe fiii lui şi să-l institui pe cel
chipeş ca M are Lord al Toamnei, chiar dacă şi-a im pus sau nu exi­
lul. Viaţa ar fi m ai uşoară.
- M ă voi gândi la asta, spuse Rhys şi m erse către ea în tim p ce eu
am răm as cu ceilalţi.
Dacă ei răm âneau în urm ă... probabil că A m ren avea toane.
Am oftat.
- Cine m ai crede că este o idee rea să îi lăsăm pe cei trei în Casa
Vântului?
Cassian ridică m âna când Rhys şi M or chicotiră. G eneralul
Marelui Lord spuse:
- îi dau o oră înainte să încerce să o vadă.
- Trei m inute, replică Mor, aşezându-se din nou pe divan şi în-
1 1 ucişându-şi picioarele.
M -am crispat.
- îţi garantez că N esta o păzeşte pe Elain. Sincer, cred că ar putea
■.a I ucidă dacă ar încerca m ăcar să o atingă.
- Nu fără antrenam ent, m orm ăi Casian, strângându-şi aripile
<. 1 nd se aşeză pe locul de lângă Mor, eliberat de Azriel. îm blânzitorul
I ânbrelor nici m ăcar nu se uită. Nu, Azriel se îndreptă spre peretele
de lângă Cassian şi se rezem ă de lam briul de lem n.
Dar Rhys şi ceilalţi răm aseră destul de tăcuţi, aşa că m i-am dat
■.cama că trebuia să fiu precaută când l-am întrebat pe Cassian:
- Nesta a vorbit ca şi când te-ai fi dus des pe acasă. Te-ai oferit să
o antrenezi?
( lassian îşi m iji ochii căprui când îşi încrucişă gleznele, întinzân-
(11 1 şi picioarele m usculoase în faţă.
Zbor într-acolo la fiecare două zile. Este u n exerciţiu b u n pen-
I I ii aripile mele.
îşi mişcă aripile fără nicio zgârietură.
-Şi?
Şi dialogul din bibliotecă este o versiune m ai plăcută a conver-
.alici pe care o avem m ereu.
liuzele lui M or descriseră o linie subţire, ca şi când ar fi încercat
dm răsputeri să n u spună nim ic. Azriel se străduia să o avertizeze
pe Mor din priviri, ca să-i am intească să îşi ţină gura, de parcă ar fi
d is c u ta t despre asta de m ulte ori.
- N u o condam n, spuse Cassian, ridicând din um eri în ciuda
cuvintelor lui. Ea a fost... violată. C orpul ei n u îi m ai aparţine în
totalitate.
M axilarul i se încordă. Nici m ăcar A m ren n u îndrăzni să spună
nim ic.
- Şi când am să-l văd data viitoare pe Regele H ybernului, am
să-i jupoi pielea de pe oase.
Pietrele lui Siphon licăriră în sem n de răspuns.
- Sunt sigur că regele se va bucura pe deplin de această expe­
rienţă, spuse Rhys calm.
Cassian se încruntă.
- Vorbesc serios.
- O, nici nu m ă îndoiesc. Ochii violeţi ai lui Rhys erau orbitori
în întunericul din apartam ent. D ar înainte să te pierzi în planuri de
răzbunare, am inteşte-ţi că mai întâi avem de pus la cale un război.
- Ticălosule!
P artenerul m eu rânji. Rhys îl întărâta, enervându-1 pe Cassian,
ca să nu se lase m istuit de uşoara u rm ă de vinovăţie. Ceilalţi îl lăsau
să o facă p en tru că, probabil, şi ei o făcuseră de câteva ori în u lti­
mele săptăm âni.
- Ai perfectă dreptate să-m i spui aşa, zise Rhys, dar tot câşti­
garea războiului este pe prim ul loc, nu răzbunarea.
Cassian deschise gura ca şi când ar fi vrut să-l contrazică, dar
Rhys se uită la cărţile îm prăştiate pe covorul luxos.
- Nimic? o întrebă el pe Am ren.
- Nu înţeleg de ce i-ai trim is pe clovnii ăştia doi - se uită cu
ochii m ijiţi spre M or şi Azriel - să m ă supravegheze.
Deci aici venise Azriel - direct la apartam ent. Fără îndoială, ca
să o cruţe pe M or de a îndeplini singură sarcina aceasta. D ar tonul
lui Am ren... era ţâfnos, da, dar poate şi un pic prefăcut, ca să alunge
strălucirea prea fragilă din ochii lui Cassian.
- Nu te supraveghem , spuse Mor, bătând cu piciorul pe covor.
Supraveghem Cartea.
Şi, când spuse asta... A m sim ţit-o. A m auzit-o.
A m ren lăsase C artea Respiraţiilor pe n optiera ei, peste care p u ­
sese un p ahar cu sânge vechi.
Nu ştiam dacă să râd sau să m ă crispez. Cea din u rm ă senzaţie
i âştigă atunci când C artea şopti: „Bună, m incinoasă cu chip drăguţ!
Hună, prinţesă cu...“
O, taci, îi spuse p rin tre dinţi A m ren C ărţii care... tăcu. Ce lu-
i i u odios! m orm ăi ea.
Rhys îm i zâmbi strâmb.
- De când am un it cele două jum ătăţi ale Cărţii, am aflat... că
mai vorbeşte din când în când.
- Ce spune?
Prostii, rosti A m ren cu năduf, încruntându-se la Carte. îi place
sa se audă vorbind. Ca m ajoritatea oam enilor care îm i aglom erează
apartam entul.
Cassian rânji.
Iar a uitat cineva să-i dea lui A m ren de m âncare?
Pa îi arătă degetul în semn de avertisment, fără să-şi ridice privirea.
Rhysand, ţi-ai adus cu vreun motiv haita vorbăreaţă în casa mea?
t iasa ei n u era decât un pod im ens, dar niciunul dintre noi nu
îndrăzni să o contrazică în tim p ce Mor, Cassian şi Azriel se apro-
piară în cele din urm ă, form ând u n m ic cerc în jurul lui Am ren,
*are stătea tolănită în m ijlocul camerei.
- Inform aţiile pe care le-ai obţinut de la D agdan şi Brannagh
«iinfirm ară ce am aflat noi cât tim p ai fost plecată, îm i spuse Rhys.
Mai ales în ceea ce priveşte posibilii aliaţii ai H ybernului din alte
irnlorii - de pe continent.
Nişte vulturi, m orm ăi Mor, iar Cassian păru înclinat să
i nnlirme.
1)ar Rhys... Rhys chiar spionase cât Azriel fusese acolo.
Rhys pufni.
- Pot să răm ân ascuns, draga m ea parteneră.
M -am în cru n tat la el, dar Azriel interveni.
- Feyre, faptul că ne-ai confirm at m işcările H ybernului e tot ce
aveam nevoie.
- D e ce?
Cassian îşi încrucişă braţele.
- Şansele de a rezista singuri în faţa arm atei H ybernului sunt
slabe. D acă arm atele din Vallahan, M ontesere şi Rask li se alătură...
îşi trasă o linie pe gâtul bronzat.
M or îi dăd u u n cot în coaste. Cassian o înghionti şi el în tim p ce
Azriel scutură din cap spre am ândoi, um brele răsucindu-se în jurul
vârfurilor aripilor lui.
- Cele trei teritorii sunt atât de... puternice? Poate că era o în tre­
bare prostească, una care arăta cât de puţine lucruri ştiam despre
teritoriile fae de pe continent...
- Da, spuse Azriel, fără u rm ă de judecată în ochii lui căprui.
Vallahan are soldaţi, M ontesere are bani, iar Rask... este destul de
m are să aibă şi bani, şi soldaţi.
- Şi noi n u avem posibili aliaţi prin celelalte teritorii de peste
mări?
Rhys trase un fir rebel de pe m âneca jachetei lui negre.
- N u unii care să navigheze până aici ca să ne ajute.
Stom acul m i se întoarse.
- D ar M iryam şi Drakon? Cândva, refuzase să se gândească,
dar... Ai luptat p en tru M iryam şi D rakon în u rm ă cu câteva secole,
i-am spus lui Rhys. El făcuse m ai m ult decât atât, dacă era să-i dai
crezare lui Jurian. Poate că este tim pul să le ceri un favor.
D ar Rhys scutură din cap.
- A m încercat. Azriel s-a dus în Cretea.
Era insula pe care M iryam , D rakon şi popoarele lor um ane şi
Fae unite trăiseră în secret în ultim ele cinci secole.
- Era abandonată, spuse Azriel. Devastată. N -am găsit nim ic
care să m ă facă să înţeleg ce s-a întâm plat sau u n d e au plecat.
- Crezi că Hybernul...
- Nici u rm ă de H ybern sau de violenţă, interveni Mor, cu faţa
încordată.
Aceştia fuseseră şi prietenii ei - în tim pul Războiului. M iryam ,
I)rakon şi reginele um ane care făcuseră ca Tratatul să fie sem nat. în
ochii ei căprui - şi ai tu tu ro r - se citea o îngrijorare adevărată şi
profundă.
- A tunci, crezi că au aflat despre H ybern şi au fugit? am în tre ­
bat eu.
D rakon avea o legiune înaripată, îm i spusese Rhys cândva. Dacă
am fi avut vreo şansă să o găsim...
- D rakon şi M iryam pe care îi cunoşteam n u ar fi fugit - n u de
asia, spuse Rhys.
M or se aplecă înainte, părul auriu revărsându-i-se peste um eri.
- D ar acum , că Jurian e im plicat în acest conflict... M iryam şi
I >rakon, fie că le place, fie că nu, au fost m ereu legaţi de el. N u îi
( oudam n p en tru că au fugit, dacă el chiar îi vânează.
C hipul lui Rhys se relaxă o clipă.
- Cu asta îl are la m ână Regele H ybernului pe Jurian, şopti el.
Acesta este m otivul p en tru care Jurian îl slujeşte.
M -am încruntat.
M iryam a m u rit - cu o suliţă în piept în tim pul ultim ei bătălii
pe mare, explică Rhys. A sângerat până să ajungă în tr-u n loc sigur.
I >.u Drakon ştia o insulă sacră şi ascunsă, unde u n obiect de o p u ­
ii ie leribilă era ascuns. Un obiect creat chiar de Cazan, spune le­
genda. El a dus-o acolo, în C retea - a folosit obiectul ca să o învie,
■ i sa o facă nem uritoare. Aşa cum şi tu ai fost Creată, Feyre.
In urm ă cu câteva luni, A m ren spusese că M iryam fusese Creată
la lei ca mine.
Si Am ren p ăru să-şi aducă am inte când spuse:
- C red că Regele H ybernului i-a prom is lui Jurian că va folosi
C azanul ca să dea de urm a obiectului, spre locul în care locuiesc
acum M iryam şi D rakon. Poate că şi-au dat seam a şi au plecat cât
de repede au putut.
Ca să se răzbune, deoarece furia nebună care îl bântuia pe
Jurian... ar fi făcut orice i-ar fi cerut Regele H ybernului, ca să o
poată ucide chiar el pe M iryam .
- D ar un d e au plecat? M -am uitat la Azriel, îm blânzitorul
U m brelor care încă stătea rezem at de zid, nefiresc de nem işcat. Nu
ai găsit nicio u rm ă care să-ţi spună unde ar fi p utut să dispară?
- N iciuna, răspunse Rhys în locul lui. De atunci, tot trim item
m esagerii înapoi - inutil.
M i-am frecat faţa, alungându-m i speranţa.
- Atunci, dacă ei nu sunt p o sib ili aliaţi... Cum îm piedicăm cele­
lalte teritorii de pe continent să se alăture H ybernului - să îşi tri­
m ită arm atele aici? Am tresărit. Ăsta e planul nostru, nu-i aşa?
Rhys zâmbi înfiorător.
- Da. Unul la care am lucrat cât tim p ai fost plecată.
Am aşteptat, încercând să nu m ă plim b când ochii argintii ai lui
A m ren p ăru ră să strălucească de am uzam ent.
- M ai întâi am cercetat H ybernul şi oam enii lui. C ât de bine
posibil.
El fu se se în Hybern...
Rhys zâmbi la îngrijorarea de pe chipul meu.
- Speram ca H ybernul să aibă vreun conflict intern pe care să-l
exploatez - să îl fac să se prăbuşească din interior. Ca populaţia să
nu-şi dorească războiul, să-l considere costisitor, periculos şi inutil.
D ar cinci sute de ani pe acea insulă, cu puţine şanse de com erţ şi
posibilităţi... O am enii din H ybern sunt dornici de schim bare. Sau
m ai degrabă... de o revenire la vrem urile de dem ult, când aveau
sclavi u m ani care să le facă m unca, când n u erau bariere care să-i
îm piedice să aibă ce percep acum a fi dreptul lor.
A m ren închise cartea pe care o studia.
- Sunt proşti.
Ea scutură din cap şi părul negru se legănă când îşi ridică p ri­
virea în cru n tată la mine.
- Bogăţia H ybernului se tot îm puţinează de câteva secole încoace.
Multe d intre rutele lor com erciale dinaintea războiului duceau spre
sud - spre T ărâm ul întunecat. D ar de îndată ce s-au orientat către
oameni... N u ştim dacă Regele H ybernului a eşuat în m od voit să
stabilească noi rute com erciale şi să creeze oportunităţi p en tru p o ­
porul lui p en tru ca, într-o zi, să încurajeze acest război sau dacă nu
a fost prevăzător şi a lăsat totul să se distrugă. Dar, de câteva secole,
oam enii din H ybern s-au înrăit. H ybernul a p erm is ca indignarea
din cauza stagnării perm anente şi a sărăciei să îi chinuiască.
- Sunt m ulţi M ari Spiriduşi care, acum şi înainte de război, cre­
deau că oam enii... sunt proprietatea lor, spuse M or cu precauţie.
Erau m ulţi M ari Spiriduşi care aveau doar privilegii m ulţum ită ace­
lor sclavi. Şi când privilegiile le-au fost luate, când au fost forţaţi să
îşi părăsească patria sau să le facă loc altor M ari Spiriduşi şi terito ­
riilor reform ate - să creeze altele noi - deasupra zidului... Ei n-au
uitat m ânia aceea, nici m ăcar după câteva secole. Mai ales nu în
locuri ca H ybernul unde, în m are parte, teritoriul şi oam enii n u au
lost afectaţi de schim bare. Au fost unii dintre puţinii care n-au tre ­
buit să cedeze niciun teritoriu dinspre zid şi n u au cedat niciun
ie ren teritoriilor Fae, care-şi caută acum o nouă casă. Izolat, din ce
iii ce mai sărac şi fară sclavi care să m uncească... H ybernul consi­
deră de m ult perioada de dinaintea războiului o epocă de aur. Şi
•ecolele de după aceea ca pe un ev întunecat.
M i-am frecat pieptul.
- Sunt nebuni să creadă asta.
Rhys dăd u din cap.
Da, cu siguranţă sunt. D ar nu uita că regele lor a încurajat viziu-
iule acestea limitate asupra lumii. N u şi-a extins rutele com erciale şi
n u le-a perm is altor teritorii să îi ia vreun teren şi să-şi im pună
cultura lor. S-a gândit unde le-a m ers prost Loialiştilor în tim pul
războiului. C um au cedat în cele din urm ă, n u p en tru că au fost
copleşiţi, ci p en tru că au început să se certe între ei. H ybernul a avut
destulă vrem e să se gândească la greşelile acelea şi la cum să le evite
cu orice preţ. Deci el s-a asigurat că p oporul său favorizează R ăzbo­
iul şi ideea de a distruge zidul p en tru că ei cred că aşa vor reinstaura
acest... trecu t glorios. O am enii H ybernului nu îşi văd regele şi ar­
m ata ca pe nişte cuceritori, ci ca pe eliberatorii M arilor Spiriduşi şi
ai celor care le sunt alături.
G reaţa îm i făcu stom acul să se agite.
- C um poate să creadă cineva asta?
Azriel îşi trecu o m ână acoperită de cicatrice prin păr.
- Asta am aflat. Ce am auzit în H ybern şi în teritorii ca Rask,
M ontesere şi Vallahan.
- Fato, noi vom fi daţi exemplu, explică A m ren. Prythianul. Am
fost p rin tre cei m ai înverşunaţi apărători şi negociatori ai Tratatului.
H ybernul vrea să revendice Prythianul nu doar ca să croiască o cale
spre continent, ci ca să arate ce o să se întâm ple cu teritoriile M arilor
Spiriduşi care apără Tratatul.
- D ar alte teritorii îl vor proteja cu siguranţă, am spus eu, studi-
indu-le chipurile.
- N u atât de m ulte pe cât am sperat, recunoscu Rhys, crispân-
du-se. Sunt m ulţi - prea m ulţi - cei care s-au sim ţit striviţi şi sufo­
caţi în ultim ele secole. Vor să-şi recupereze vechile teritorii de la
poalele zidului şi puterea şi prosperitatea odată cu ele. Cele cinci
secole în care s-au luptat să se adapteze şi să prospere le-au în fru ­
m useţat viziunea despre trecut.
- Poate că le-am făcut un deserviciu când nu le-am dat suficient
din bogăţia şi teritoriile noastre, spuse gânditoare Mor. Poate că
este vina n oastră că am perm is ca situaţia să se înrăutăţească.
- Asta răm âne de discutat, spuse A m ren, fluturând o m ână d e­
licată. Ideea este că nu înfruntăm o arm ată hotărâtă să distrugă. Ei
sunt ferm convinşi că este eliberarea. P entru M arii Spiriduşi sufo­
caţi de zid şi lucrurile despre care cred că încă le aparţin.
Am înghiţit în sec.
- Deci ce rol au celelalte teritorii - cele trei cu care H ybernul
pretinde că se va alia? M -am uitat printre Rhys şi Azriel. Ai spus
că... ai fost acolo?
Rhys ridică din um eri.
- Acolo, în H ybern, în celelalte teritorii... El îm i făcu sem n cu
ochiul. A trebuit să îm i găsesc o ocupaţie ca să nu îţi sim t lipsa.
M or îşi dădu ochii peste cap, dar Cassian fu cel care spuse:
- Nu putem să ne perm item să lăsăm cele trei teritorii să se ală-
lure H ybernului. în cazul în care cei de acolo îşi trim it arm atele în
l’i ythian, suntem term inaţi.
- Deci ce facem?
Rhys se rezem ă de stâlpul sculptat al patului lui Am ren.
- îi ţinem ocupaţi. El făcu sem n din bărbie spre Azriel. Am
plantat" inform aţii - adevăruri, m inciuni şi sem i-adevăruri - ca să
Ic afle. Şi o p arte le-am răspândit p rintre vechii noştri aliaţi, care
ju n i] ezită să ne sprijine.
Zâm betul lui Azriel era un licăr alb. M inciuni şi adevăr - îm bân-
/ilorul um brelor şi spionii lui le îm prăştiaseră în regatele străine.
M -am încruntat.
Ai m an ip u lat teritoriile de pe co n tin en t să se răzvrătească
u n d e îm potriva celorlalte?
M -am asigurat că au o ocupaţie, spuse Cassian, o u rm ă de
am uzam ent viclean licărind în ochii lui căprui. Că vechii inam ici şi
naţiunile rivale din Rask, Vallahan şi M ontesere au prim it brusc
m lor maţii, care le-au făcut să se îngrijoreze că vor fi atacate şi să-şi
ii ii ai cască apărarea. Fapt care, la rândul lui, a determ inat ţinuturile
Rask, Vallahan şi M ontesere să înceapă să se uite la propriile graniţe,
şi nu la ale noastre.
- D acă aliaţii noştri din Război sunt prea ocupaţi să vină să
lupte, atunci n u ne pasă cât îi ţin pe ceilalţi ocupaţi şi îi îm piedică
să navigheze p ân ă aici... spuse Mor, încrucişându-şi braţele la piept.
Am clipit u itân d u-m ă la ei. La Rhys.
Genial. Era de-a dreptul genial să îi facă să se concentreze şi să
se team ă de ceilalţi şi, astfel, să păstreze distanţa.
- Deci... ei n u vor veni?
- Putem doar să ne rugăm să nu o facă şi să ne ocupăm de asta
destul de repede încât să nu-şi dea seam a că i-am m anipulat pe toţi,
spuse Am ren.
- Şi cum răm âne totuşi cu reginele um ane? M i-am m uşcat
buricul degetului m are. C red că sunt conştiente că, până la urm ă,
niciun târg cu H ybernul nu le-ar avantaja.
M or îşi sprijini antebraţele de coapse.
- Cine ştie ce le-a prom is H ybernul şi ce m inciuni le-a spus? El
le-a oferit deja n em urirea cu ajutorul C azanului în schim bul
cooperării lor. Dacă au fost destul de proaste încât să accepte, atunci
nu m ă îndoiesc de faptul că i-au şi deschis larg uşile.
- D ar n u ştim cu siguranţă, replică Am ren. Şi nim ic din toate
astea nu explică de ce sunt atât de tăcute şi de ce s-au închis în palat.
Rhys şi Azriel scuturară din cap, confirm ând în tăcere.
M -am uitat cu atenţie la ei şi la am uzam entul care începea să
dispară.
- Te înnebuneşte că nim eni nu a reuşit să intre în palat, nu-i aşa?
A m ândoi m ârâiră încet înainte ca Azriel să morm ăie:
- N -ai idee.
A m ren ţâţâi, privirea ei ridicată oprindu-se asupra mea.
- C om andanţii din H ybern au fost proşti să-şi dezvăluie planu­
rile în legătură cu distrugerea zidului. Sau poate că ştiau că infor­
m aţiile vor ajunge la noi, iar stăpânul lor vrea să fierbem.
M i-am înclinat capul.
- Te referi la distrugerea zidului p rin găurile deja existente?
Ea facu sem n din bărbia ascuţită când gesticulă spre cărţile din
pirul ei.
- Este o vrajă com plexă - o portiţă p rin m agia care susţine zidul.
- Şi asta presupune că ceva ar putea fi în neregulă cu Cazanul,
spuse M or încruntându-se.
Am ridicat din sprâncene, gândindu-m ă.
- Deoarece C azanul ar trebui să poată distruge zidul de unul
singur, nu?
- Corect, spuse Rhysand, m ergând spre C artea de pe noptieră.
Nu îndrăzni să o atingă. De ce s-ar deranja să caute găurile ca să
.iHi te C azanul, când el ar putea să-i dezlănţuie puterea şi să te r­
mine treaba?
Poate că i-a folosit prea m ult din putere ca să le transform e pe
surorile m ele şi pe regine.
Este foarte probabil, spuse Rhys, întorcându-se lângă m ine.
I Cu dacă are de gând să exploateze găurile din zid, trebuie să găsim
<>i ale să le reparăm înainte să poată acţiona.
Există vrăji cu ajutorul cărora să-l peticim ? am întrebat-o pe
Amren.
Caut, spuse ea p rintre dinţi. M i-ar fi de m are ajutor dacă ci­
neva şi-ar târî fundul la bibliotecă să facă m ai m ulte cercetări.
Suntem la dispoziţia ta, se oferi Cassian şi făcu o plecăciune în
lulaie de joc.
Nu ştiam că eşti în stare să citeşti, spuse dulce Am ren.
S-ar putea să fie în zadar, interveni Azriel înainte să poată
« .i.ssian rosti cu voce tare răspunsul care i se citea. Ca să ne m o ­
mească să ne concentrăm asupra zidului - în tim p ce el atacă din
al ia parte.
M -am strâm bat la Carte.
De ce să nu încercăm să anulăm din nou puterile Cazanului?
- P entru că era să m ori ultim a dată, rosti Rhys cu o voce calm ă
şi egală care îm i spuse suficient: era im posibil să m ă lase să risc să
fac asta din nou.
M -am îndreptat.
- N u eram pregătită în Hybern. N iciunul dintre noi nu era. Dacă
aş încerca din nou...
M or interveni.
- D acă ai încerca din nou, ar putea foarte bine să te ucidă. C a să
nu m ai spun că noi chiar ar trebui să ajungem la Cazan, ceea ce nu
este o opţiune.
- Regele nu ar scăpa C azanul din vedere, m ă lăm uri Azriel
văzându-m ă încruntată. Şi îl păzeşte cu şi m ai m ulte vrăji şi capcane
decât ultim a dată. A m vrut să obiectez, dar îm blânzitorul U m brelor
adăugă: N e-am gândit la asta. Nu este o opţiune viabilă.
L-am crezut, iar sinceritatea desăvârşită din ochii căprui îm i
confirm ă faptul că se gândiseră în detaliu la asta.
- Ei bine, dacă este prea riscant să anulăm puterile Cazanului,
am spus eu gânditoare, atunci oare pot să repar cum va zidul? Dacă
zidul a fost înălţat de spiriduşi uniţi, iar m agia m ea este un am estec
atât de com plex de...
A m ren se gândi în liniştea care se lăsă.
- Probabil. Relaţia ar fi fragilă, dar... da, poate că ai reuşi să-l
repari, deşi surorile tale, create chiar de Cazan, ar putea avea u n fel
de magie pe care noi...
- Surorile mele n u au niciun am estec în asta.
U rm ă încă un m om ent de linişte, în treru p tă doar de foşnetul
aripilor lui Azriel.
- Le-am cerut să ne ajute o dată şi uite ce s-a întâm plat. N u am
de gând să le supun riscului din nou.
A m ren pufni.
- Parcă eşti Tamlin.
Am sim ţit cuvintele ca pe o lovitură.
Rhys îşi strecură o m ână pe spatele m eu, apărând atât de repede
încât nu l-am văzut m işcându-se. Dar, înainte să răspundă, M or
spuse încet:
- Să nu m ai spui niciodată asem enea prostii, Am ren.
Pe chipul lui M or nu se citeau decât un calm rece şi furie.
N u o m ai văzusem atât de... înfricoşătoare. Se înfuriase pe regi­
nele m uritoare, dar asta... Asta era faţa locţiitoarei M arelui Lord.
- Dacă eşti ţâfnoasă p en tru că ţi-e foame, atunci spune-ne, co n ­
tinuă încet M or cu răceală. Dar, dacă m ai spui aşa ceva, am să te
arunc în nenorocitul de Sidra.
- M i-ar plăcea să te văd încercând.
Singurul răspuns al lui M or fu un m ic zâmbet.
A m ren îşi îndreptă atenţia asupra mea.
- Avem nevoie de surorile tale - dacă nu p en tru asta, atunci ca
să îi convingem pe ceilalţi de riscuri şi să ni se alăture. De vrem e
ce oricărui posibil aliat i-ar putea fi... greu să ne creadă după atâţia
ani de m inciuni.
- C ere-ţi scuze! spuse Mor.
- Mor, am şoptit eu.
- Cere-ţi scuze! îi spuse ea p rin tre dinţi lui Am ren.
A m ren nu spuse nim ic.
M or făcu un pas spre ea, iar eu am zis:
- Are dreptate.
A m ândouă se uitară la m ine cu sprâncenele ridicate.
Am înghiţit în sec şi am spus din nou:
- A m ren are dreptate.
M -am înd ep ărtat de atingerea lui Rhys când am constatat că tă-
l use ca să m ă lase să-m i dau seam a cum să m ă ocup de am ândouă,
t a în familie, dar în m are parte ca M area lor D oam nă.
Chipul lui M or se încordă, dar am scuturat din cap.
- Pot... să le întreb pe surorile mele, să văd dacă au vreun fel de
putere, dacă ar fi dispuse să... discute cu ceilalţi despre suferinţa lor.
D ar nu le voi forţa să ajute, dacă nu vor să participe. Alegerea va fi
a lor.
M -am uitat la p artenerul m eu - la m asculul care îmi oferise
opţiunea n u ca pe un dar, ci ca pe un drept. O chii violeţi ai lui Rhys
licăriră în sem n de înţelegere.
- D ar le voi transm ite clar... că suntem disperaţi.
A m ren pufni, ca o pasăre de pradă care îşi um flă penele.
- Compromis, Amren! zise mieros Rhys. Se cheamă „compromis14.
Ea îl ignoră.
- D acă vrei să începi să-ţi convingi surorile, scoate-le din casă!
A sta închis nu a ajutat pe nim eni niciodată.
- N u sunt sigur că Velarisul este pregătit p en tru Nesta A rcheron,
spuse Rhys lin.
- Sora m ea nu este un anim al feroce, am izbucnit eu.
Rhys se retrase uşor, ceilalţi trezindu-se brusc fascinaţi de covor,
de divan şi de cărţi.
- N u asta am v ru t să spun.
N u i-am răspuns.
M or se în cru n tă dezaprobator la Rhys, pe care l-am sim ţit pri-
vindu-m ă atent, d ar care m ă întrebă:
- Şi Elain?
M -am m işcat un pic, alungând cuvintele care încă pluteau între
m ine şi Rhys.
- Pot să o întreb, dar... s-ar putea să nu fie pregătită să se afle în
preajm a atâtor oam eni. Trebuia să se căsătorească săptăm âna vii­
toare, i-am lăm urit eu.
- Tot repetă asta, la infinit, m orm ăi A m ren.
I-am aruncat o privire urâtă.
- Ai grijă!
A m ren clipi su rprinsă la m ine, dar am continuat:
- Deci trebuie să găsim o cale de a repara zidul înainte ca
H ybernul să îl distrugă folosind Cazanul. Şi să p u rtăm acest război
înainte ca oricare d intre celelalte teritorii să se alăture atacului
H ybernului şi, în cele din urm ă, să pu n em m âna pe Cazan. Altceva?
- Asta e tot, spuse Rhys cu grijă. De îndată ce putem aduna o
arm ată, atacăm H ybernul.
- Legiunile illyriene sunt aproape gata, spuse Cassian.
- Nu, spuse Rhys. M ă refer la o arm ată m ai m are, nu doar din
Regatul N opţii, ci din tot Prythianul. Singura noastră şansă p o tri­
vită sa găsim aliaţi în acest război.
N iciunul d intre noi nu vorbi şi niciunul nu se mişcă.
- M âine, spuse Rhys simplu, invitaţiile vor fi trim ise fiecărui
Mare Lord din Prythian, p en tru a ne întâlni peste două săptăm âni.
I sie tim pul să vedem câţi ne sunt alături şi să ne asigurăm că înţeleg
i onsecinţele refuzului.
CAPITOLUL •
17

L-am lăsat pe Cassian să m ă ducă spre casă două ore m ai târziu,


doar p en tru că recunoscuse că încă se antrena să-şi întărească ari­
pile şi trebuia să-şi forţeze limitele.
Căldura em ana de pe acoperişurile cu ţiglă şi pietrele roşii când
ne-am înălţat m ult deasupra lor, briza rece a m ării atingându-m i faţa.
Term inaserăm discuţia cu o jum ătate de oră în urm ă, oprin-
du-ne do ar când chiorăitul stom acului lui M or se auzise la fel de
tare ca un tunet. Ne petrecuserăm tim pul h o tărând unde să ne
întâlnim , pe cine să aducem la întâlnirea cu M arii Lorzi.
Invitaţiile u rm au să fie trim ise a doua zi, dar fără a specifica
locul întâlnirii. Rhys spunea că era inutil să alegem unul, de vrem e
ce M arii Lorzi n e-ar fi respins fără îndoială alegerea iniţială şi ar fi
pro p u s ei o alta. N u alesesem decât ziua şi ora - cele două săptă­
m âni fiind p erio a d a-tam p o n îm potriva ciondănelilor care s-ar fi
iscat cu siguranţă. Restul... Trebuie să ne pregătim p e n tru toate
posibilităţile.
N e-am întors repede la casa din oraş ca să ne schim băm înainte
de a ne în d rep ta din nou spre Casă - iar eu le-am găsit pe N uala şi
pe C erridw en aşteptând în cam era m ea, cu zâm betul pe chipurile
um brite.
Le-am îm brăţişat pe am ândouă, chiar dacă salutul lui Rhys fu ­
sese m ai puţin... entuziasm at. N u p en tru că le-ar fi displăcut pe
fantome, ci... p en tru că m ă răstisem la el în apartam entul lui Am ren.
Nu păruse supărat şi totuşi... îi sim ţisem privirea atentă în ultim ele
câteva ore şi fusese ciudat... să m ă uit la el. Atât de ciudat, că foam ea
exagerată m ă făcuse să-m i fie u n pic greaţă. îl m ai provocasem şi
înainte, dar... nu ca M are D oam nă. N u pe... tonul acela.
Aşa că nu am apucat să-l întreb despre asta când Nuala şi Cerridwen
m -au ajutat să m ă îm brac, iar el intră în baie ca să se spele.
N u că aş fi avut cine ştie ce haine elegante la dispoziţie. A m ales
pantalonii illyrieni din piele, o căm aşă albă şi largă şi o pereche de
papuci brodaţi, care-1 tot făcură pe Cassian să pufnească în tim pul
/borului.
C ând o făcu p en tru a treia oară în două m inute, l-am ciupit de
braţ şi i-am spus:
- Este cald. Cizmele alea sunt sufocante.
El ridică din sprâncene, cu un aer nevinovat.
- N u am spus nim ic.
- Ai m orm ăit. D in nou.
- Locuiesc cu M or de cinci sute de ani. A m învăţat pe pielea m ea
sa nu m ă îndoiesc de gusturile ei în ceea ce priveşte încălţările. El
i anji. O ricât de stupide ar fi.
- Este vrem ea cinei. D oar dacă nu plănuieşti să te lupţi după
aceea.
- S urorile tale vor fi acolo. Aş spune că prezen ţa lor e o lu p tă
ui sine.
I-am studiat nonşalant chipul, observând cât de m ult se chinuia
să nu afişeze nicio em oţie, să se uite oriunde altundeva, num ai în
ochii mei nu. Rhys zbura în apropiere, destul de departe ca să nu
audă când l-am întrebat:
- Ai folosi-o ca să vezi dacă poate cum va să repare zidul?
Ochii căprui se îndreptară spre m ine.
- Da. N u d o ar de dragul nostru, dar... trebuie să iasă din casă.
Trebuie să...
Cassian bătea zgom otos din aripi, părţile noi fiind observabile
d o ar după lipsa cicatricelor.
- Se distruge singură dacă stă închisă acolo.
Pieptul m i se strânse şi m -am gândit la cuvintele mele.
- în ziua în care s-a schim bat, ea... A m sim ţit că este altfel.
M -am luptat cu încordarea m uşchilor când m i-am am intit m o ­
m entele acelea. Ţipetele şi sângele şi greaţa când le-am văzut pe
surorile mele luate îm potriva voinţei lor în tim p ce nu puteam face
nim ic, când noi...
M i-am înghiţit frica, vinovăţia.
- De parcă... tot ce o alcătuia, oţelul şi focul... S-au amplificat.
Cataclismic. Ca atunci când... te uiţi la o pisică şi, brusc, vezi o p a n ­
teră. Am scuturat din cap, ca şi când gestul ar fi alungat am intirea
prădătorului, furia care fierbea în ochii gri-albaştri.
- N u am să uit niciodată m om entele acelea, câtă vrem e am să
trăiesc, spuse încet C assian, m iro sin d sau sim ţind că am intirile
m ă distrugeau.
- Ai m ai văzut-o aşa de atunci?
-N u .
Casa se ivea, lum inile aurii de la zidurile ferestrelor şi ale p rag u ­
rilor uşilor chem ându-ne m ai aproape.
- D ar uneori o simt. De obicei, când este supărată pe m ine,
adăugă el cam trist. Ceea ce se întâm plă... în cea m ai m are parte a
tim pului.
- De ce?
Ei se certau m ereu, dar asta... da, dinam ica dintre ei fusese altfel
înainte. Mai intensă.
Cassian îşi dădu părul din ochi, care era un pic m ai lung decât îl
văzusem ultim a dată.
- Nu cred că Nesta m ă va ierta vreodată p en tru ce s-a întâm plat
în Hybern. P entru ce i s-a întâm plat ei, dar m ai ales lui Elain.
- Aveai aripile sfâşiate. Abia dacă mai trăiai.
Vinovăţia distrugătoare şi otrăvitoare, îm potriva căreia luptaseră
ceilalţi în m ansardă, se sim ţea în toate vorbele lui Cassian.
- Nu erai în poziţia de a salva pe cineva.
- I-am făcut o prom isiune. Vântul îi zburli părul lui Cassian
când miji ochii spre cer. Iar când a contat, n u m i-am respectat-o.
încă îl visam încercând să se târască spre ea, întinzându-se după
ca chiar şi în starea de sem iconştienţă în care îl aruncaseră durerea
si sângele pierdut. Aşa cum făcuse cândva R hysand p en tru m ine în
ultimele clipe cu A m arantha.
Probabil că doar câteva bătăi de aripi ne separau de locul de
aterizare, dar l-am întrebat:
- De ce te deranjezi, Cassian?
închise ochii căprui când am aterizat lin, iar eu am crezut că nu
avea să-m i răspundă, m ai ales când îi auzeam deja pe ceilalţi în sa­
lonul de dincolo de verandă; m ai ales când Rhys ateriză graţios
lângă noi şi m erse înainte, făcându-m i sem n cu ochiul.
Dar Cassian spuse încet când ne-am îndreptat spre salon:
Pentru că n u p o t să stau deoparte.

în m od nesurprinzător, Elain nu ieşi din cameră.


Nesta, în m od surprinzător, o făcu.
Nu era o cină oficială - deşi Lucien, care stătea în apropierea
Icrestrelor şi u rm ărea cum soarele apunea peste Velaris, p u rta o
jachetă verde elegantă şi brodată cu aur, pantalonii lui crem eta-
lându-i coapsele m usculoase, iar cizmele înalte până la genunchi
liind destul de lustruite, încât lum ina fae din candelabre să se re-
flecte în ele.
El afişase m ereu o graţie dezinvoltă, dar aici, în seara asta, cu
pârul legat la spate şi jacheta încheiată până la gât, sem ăna în-
tr-adevăr cu fiul unui M are Lord. Frum os, puternic, u n pic prea
degajat, dar politicos şi elegant.
M -am în dreptat spre el când ceilalţi se serviră cu vinul din cara­
fele de pe m asa veche din lem n, perfect conştientă că, în tim p ce
prietenii m ei discutau, ne supravegheau. Lucien m ă m ăsură din
priviri cu singurul său ochi - se uită la veşm intele mele obişnuite,
apoi la illyrienii în hainele lor din piele, la A m ren îm brăcată în gri,
ca de obicei, şi la M or în rochia lungă roşie şi spuse:
- C um trebuie să m ă îmbrac?
A m ridicat din um eri, dându-i u n pahar cu vin.
- Cum... ai chef.
Acel ochi auriu ţăcăni şi miji, apoi se întoarse la oraşul din faţă.
- Ce ai făcut în după-am iaza asta?
- A m dorm it, spuse el. M -am spălat, am stat degeaba.
- Ţi-aş putea arăta oraşul m âine-dimineaţă, am spus eu. Dacă vrei.
Nu conta că aveam o întâlnire de program at. Un zid de reparat.
Un război de purtat. Puteam am âna o jum ătate de zi. Să-i arăt de ce
locul acesta devenise casa mea, de ce m ă îndrăgostisem de co n ­
ducătorul lui.
Ca şi când m i-ar fi citit gândurile, Lucien spuse:
- N u trebuie să-ţi pierzi tim pul convingându-m ă. înţeleg. înţeleg
că... noi n u eram ceea ce voiai. Sau ce îţi trebuia. Cât de m ică şi
izolată trebuie să fi fost casa noastră p en tru tine, odată ce ai văzut
asta. El făcu sem n din bărbie spre oraş, unde lum inile scânteiau
acum în am urgul târziu. Cine ar putea să facă o com paraţie?
Aproape i-am spus „Adică nu ai cu ce compara?" dar am tăcut.
îşi aţinti privirea peste um ărul m eu înainte să răspundă - iar
Lucien am uţi. O chiul lui m etalic se roti uşor.
I-am u rm ărit privirea şi am încercat să n u m ă încordez când
Nesta in tră în cameră.
Da, devastatoare era un cuvânt potrivit p en tru cât de m inunată
devenise ca M are Spiriduş. Şi în rochia cu m âneci lungi de u n albas-
tru-închis, m ulată pe corp înainte să se reverse graţios spre păm ânt...
Cassian arăta de parcă ar fi p rim it o lovitură în abdom en.
D ar N esta m ă fixă cu privirea, lum ina fae strălucind de-a lungul
pieptenilor argintii din părul aranjat în sus. Pe ceilalţi îi ignoră res­
pectuos, înălţându-şi capul când se îndreptă spre noi. M -am rugat
ca M or şi A m ren, cu sprâncenele lor ridicate, să n u spună nicio...
- D e u nde a apărut rochia aia? zise Mor, rochia roşie un-
duindu-se în u rm a ei când veni spre Nesta. Sora m ea se opri brusc,
încordându-şi um erii, pregătindu-se să...
D ar M or era deja acolo, pipăind m aterialul greu şi albastru, stu­
diind fiecare cusătură.
- Vreau şi eu una, spuse ea îm bufnată.
Fără îndoială, era încercarea ei de a m ă invita la cum părături
ca să îşi m ărească garderoba. Ca M are D oam nă, aveam nevoie de
Itaine - de unele m ai elegante. M ai ales p en tru întâlnirea asta. Şi
surorile mele aveau nevoie.
M or îşi în d rep tă ochii căprui spre m ine şi eu am fost nevoită
să-mi reprim recunoştinţa sufocantă care am eninţa să m ă facă să
plâng când m -am apropiat de ele.
- Presupun că p arten erul m eu a scos-o de undeva, am spus eu,
nitându-m ă peste u m ăr la Rhys, care era cocoţat pe m arginea mesei,
llancat de Az şi Cassian, cei trei illyrieni prefăcându-se că nu ascul-
lau fiecare cuvânt în tim p ce îşi tu rn au vin unul celuilalt.
Băgăcioşi. A m trim is gândul prin legătură, iar râsul întunecat al
lui Rhys răsună drept răspuns.
- El prim eşte toate laudele p en tru haine, spuse Mor, studiind
m aterialul din care era făcută fusta Nestei în tim p ce sora m ea era
atentă ca u n uliu, şi niciodată nu îm i spune unde le găseşte. Tot nu
vrea să-m i spună unde a găsit rochia lui Feyre p en tru Căderea
Stelelor. Ea aru n că o privire încruntată peste um ăr. Ticălosul!
Rhys chicoti. Cu toate acestea, Cassian nu zâmbi, părând extrem
de concentrat asupra Nestei şi a lui Mor.
A supra a ceea ce avea să facă sora mea.
M or se uită cu atenţie la pieptenii argintii din părul Nestei.
- Este bine că nu p u rtăm aceeaşi m ărim e - altfel aş fi tentată să
fur rochia asta.
- Cel m ai probabil direct de pe ea, m orm ăi Cassian.
R ânjetul de răspuns al lui M or nu era liniştitor.
D ar chipul Nestei răm ase inexpresiv. Rece. Ea o m ăsură din p ri­
viri pe M or - observând rochia care-i expunea m are parte din ab ­
dom en, spate şi piept, apoi fustele lungi cu pliuri care îi dezvăluiau
picioarele. Era scandaloasă, după m oda oam enilor.
- D in fericire p en tru tine, spuse N esta categoric, nu îţi îm păr­
tăşesc sentim entul.
Azriel tuşi în vinul lui, dar Nesta se îndreptă pur şi sim plu spre
m asă şi se aşeză pe un scaun.
M or clipi, dar m i se destăinui crispându-se:
- C red că o să avem nevoie de m ai m ult vin.
N esta înţepeni, d ar nu spuse nim ic.
- Voi căuta p rin colecţie, se oferi Cassian şi dispăru pe uşile
holului in terior prea repede ca să nu pară preocupat cu adevărat.
N esta se m ai încordă un pic.
O tachinau pe sora m ea şi făceau glum e pe seam a ei... Am o cu ­
pat un loc lângă N esta şi i-am şoptit:
- Au intenţii bune.
Nesta îşi trecu u n deget peste aranjam entul ivoriu şi negru, stu ­
diind argintăria cu nervuri de iasom ie n o ctu rn ă gravate în jurul
mânerelor.
- N u-m i pasă!
A m ren se aşeză pe scaunul din faţa m ea tocm ai când Cassian se
întoarse cu o sticlă în fiecare m ână şi se crispă. A m ren îi spuse su ­
rorii mele:
- Eşti o figură.
Nesta îşi dădu ochii peste cap. A m ren roti leneş un pahar cu
sânge, u rm ărin d -o ca o pisică ce avea o jucărie nouă şi interesantă.
- De ce îţi strălucesc ochii? fu tot ce spuse Nesta.
Era un pic curioasă şi avea sincer nevoie de o explicaţie. Şi nu îi
era frică. Deloc.
A m ren îşi înclină capul.
- Ştii, n iciu n u l d in tre băgăcioşii ăştia n u m -a întrebat n icio ­
dată asta.
Băgăcioşii încercau să nu pară prea îngrijoraţi, ca şi mine.
Nesta aşteptă.
A m ren oftă, p ăru l ei negru legănându-se.
- Strălucesc d o ar p en tru că sunt singura parte din m ine asupra
căreia vraja de izolare nu a avut efectul dorit. Singurul licăr spre
i eea ce pândeşte dedesubt.
- Şi ce se află dedesubt?
Niciunul dintre ceilalţi n u vorbi şi nu se mişcă. Lucien, tot lângă
lereastră, se albise ca hârtia.
Amren îşi trecu u n deget de-a lungul m arginii paharului ei, u n ­
ghi ile vopsite cu roşu strălucind la fel de intens ca sângele dinăuntru.
- Nici asta n u au îndrăznit să m ă întrebe.
De ce?
- Deoarece n u este politicos să întrebi şi p en tru că se tem.
A m ren se uită în ochii Nestei, iar sora m ea n u ezită. N u tresări.
- Noi două suntem la fel, spuse Am ren.
Nu eram sigură că respiram . P rin legătură, nu eram sigură nici
de faptul că Rhys respira.
- Nu în ceea ce priveşte carnea, creatura care pândeşte sub pie­
lea şi oasele noastre... A m ren îşi m iji ochii remarcabili. Ci... Văd
esenţa, fato. A m ren dădu din cap, m ai m ult în sinea ei. N u te-ai
potrivit tiparului în care te-au îndesat. Căii prin care te-ai născut şi
pe care ai fost forţată să mergi. Ai încercat şi totuşi n u ai reuşit, nu
ai p u tu t să te integrezi. Iar apoi, calea s-a schim bat. Ea dădu uşor
din cap. Ştiu cum este să fii aşa. îm i am intesc asta, chiar dacă s-a
întâm plat dem ult.
N esta desprinsese cu calm ul supranatural al creaturii Fae m ult
m ai repede decât m ine. Răm ase acolo câteva clipe, fixând-o p u r şi
sim plu cu privirea pe femela ciudată şi delicată din faţa ei, cântărind
cuvintele, puterea care em ana din Am ren... Iar apoi Nesta spuse:
- N u ştiu despre ce vorbeşti.
Buzele roşii ale lui A m ren se despărţiră în tr-u n zâm bet larg,
diabolic.
- Fato, când ai să izbucneşti, să te asiguri că o să se sim tă în toată
lum ea.
Un fior m i se strecură pe sub piele.
- Se pare că A m ren a luat lecţii de actorie la teatrul de pe strada
noastră, spuse Rhys tărăgănat.
Ea îi aruncă o privire încruntată.
- Vorbesc serios, Rhysand...
- Sunt sigur de asta, spuse el, aşezându-se în dreapta mea. D ar
aş prefera să m ănânc ceva înainte să ne faci să ne pierdem pofta.
M âna lui lată îm i încălzi genunchiul când mi-1 cuprinse pe sub
m asă, strângându-1 liniştitor.
Cassian se aşeză în stânga lui A m ren, Azriel lângă el, iar M or în
faţa lui, lăsându-1 pe Lucien...
Lucien privi în cru n tat la locul răm as liber în capul mesei, apoi la
locul gol din faţa Nestei.
- Eu... N u ar trebui să stai tu în capul mesei?
Rhys ridică o sprânceană.
- N u-m i pasă unde stau! îm i pasă doar să m ănânc ceva bun - şi
p ocni din degete - acum.
Bucătarii pe care i-am întâlnit pregătind m âncarea în subsolul
Casei apărură în partea cealaltă a m esei cu platouri, tăvi şi boluri.
C ărnuri prăjite, diverse sosuri, orez şi pâine, legum e fierte în aburi,
aduse de Ia ferm ele din apropiere... Aproape am oftat la m irosurile
care se u nduiau adem enitor în jurul meu.
Lucien se aşeză, arătând de parcă ar fi stat pe o pernă de ace.
M -am întins peste N esta ca să-i explic lui Lucien:
- Te vei obişnui cu lipsa de etichetă.
- D ragă Feyre, o spui de parcă ar fi un lucru rău, zise Rhys ser­
vi ndu-se d in tr-o farfurie cu som on prăjit înainte să m i-o dea mie.
M i-am dat ochii peste cap, luând câteva bucăţi crocante pe far­
furia mea.
- Ca să ştii, p rim a cină la care am fost toţi prezenţi m -a luat prin
surprindere.
- O, ştiu, spuse Rhys zâmbind.
Cassian chicoti.
- Sincer, Azriel este singurul politicos, i-am spus lui Lucien, care
îşi punea în tăcere o grăm adă de fasole verde cu un t pe farfurie, dar
de care nu se atinse, m inunându-se poate de m âncarea sim plă şi
atât de diferită de m eniurile dichisite din Regatul Primăverii.
M or şi Cassian oftară indignaţi, dar îm blânzitorul U m brelor
schiţă un zâm bet când îşi înclină capul şi trase către sine o tavă cu
sleclă prăjită, presărată cu brânză de capră.
- Nici m ăcar să nu pretinzi că nu e adevărat.
- Bineînţeles că este adevărat, spuse Mor, oftând zgom otos, dar
nu trebuia să ne faci să părem grobieni.
- Mor, m ă aşteptam s-o iei ca pe u n com plim ent, spuse cu b lân ­
deţe Rhys.
Nesta u rm ărea schim bul de replici ca şi când s-ar fi aflat la un
meci, atentă la noi. Ea nu se întinse spre nicio m âncare, aşa că
m i-am perm is să-i p un câteva linguri din diverse feluri de m âncare
pe farfurie.
Ea u rm ări şi asta.
Şi când m -am oprit, continuând să-mi um plu farfuria, Nesta spuse:
- înţeleg ce ai v ru t să spui despre m âncare.
M i-a luat o clipă să-m i am intesc conversaţia din casa tatălui
nostru, când ne certaserăm din cauza diferenţelor dintre m âncarea
oam enilor şi cea Fae. Felurile de m âncare erau aceleaşi, dar... aveau
u n g u st m a i bun de cealaltă parte a zidului.
- Este u n com plim ent?
N esta n u îm i zâmbi când desfăcu nişte sparanghel cu furculiţa şi
începu să m ănânce, iar eu m i-am dat seam a că era un m om ent p o ­
trivit să-l întreb pe Cassian:
- La ce oră ne întoarcem m âine în ringul de antrenam ent?
Spre m eritul lui, Cassian nici m ăcar n u aruncă o privire la Nesta
când răspunse, zâm bind leneş:
- Aş spune la răsărit, dar, de vrem e ce sunt mai degrabă recu­
noscător că te-ai întors întreagă, te voi lăsa să dorm i m ai m ult. Hai
să ne întâlnim la şapte!
- N-aş spune că dorm mai mult, am spus eu.
- P entru un illyrian, este o oră târzie, m orm ăi Mor.
Aripile lui Cassian foşniră.
- Lum ina zilei este o resursă preţioasă.
- Trăim în R egatul Nopţii, replică Mor.
Cassian se strâm bă la Rhys şi la Azriel.
- Ţ i-am spus că din clipa în care vom începe să lăsăm femelele
să intre în grupul nostru, acestea ne vor crea num ai problem e.
- D in câte îm i am intesc, C assian, spuse sec Rhys, chiar tu ai
spus că n -ai m ai vrea să te uiţi la feţele noastre urâte şi că prezenţa
u n o r d o a m n e ţi-ar oferi frum useţea atât de necesară la care să te
uiţi toată ziua.
- Porcule! spuse Am ren.
Cassian îi făcu un gest vulgar, la vederea căruia Lucien se înecă
cu m âncarea.
- Eram un tânăr illyrian naiv, spuse el, apoi arătă cu furculiţa
spre Azriel. N u încerca să te ascunzi. Ai spus acelaşi lucru.
- N u-i adevărat, zise Mor, iar um brele în care Azriel chiar se
învăluise subtil dispărură. Azriel n u a spus niciodată ceva atât de
îngrozitor. D oar tu, Cassian. D oar tu.
G eneralul arm atelor M arelui Lord scoase limba. M or răspunse
la fel.
A m ren se în cru n tă la Rhys.
- Ar fi înţelept să îi laşi pe a m â n d o i acasă la întâlnirea cu ceilalţi,
Rhysand. Ne vor face num ai problem e.
Am în d ră z n it să aru n c o privire spre Lucien - d o ar ca să-i
văd reacţia.
îşi co n tro la chipul, d ar o oarecare su rp rin d e re licărea acolo.
Si precauţie, dar, m ai ales... surprindere. A m riscat să m ă m ai uit
0 dată la Nesta, însă ea îşi privea farfuria, ign o rân d u -i respectuos
pe ceilalţi.
- Răm âne de văzut dacă ni se vor alătura, spuse Rhys.
Lucien se uită atunci la el, curiozitatea din singurul ochi fiind
m confundabilă. Rhys observă asta şi ridică din um eri.
Veţi afla destul de curând, presupun. Invitaţiile trim ise m âine
11 vor chem a pe toţi M arii Lorzi să se adune ca să discutăm despre
Război.
Lucien strânse tare furculiţa.
Pe toţi?
Nu eram sigură dacă se referea la Tam lin sau la tatăl său, dar
Rhys dădu oricum din cap.
Lucien se gândi.
- Pot să-ţi ofer un sfat nesolicitat?
Rhys rânji.
- C red că este p rim a dată când cineva de la m asa asta m ă în-
1roabă aşa ceva.
Mor şi Cassian scoaseră acum lim ba la el, dar Rhys flutură leneş
o m ână spre Lucien.
- Te rog, sfătuieşte-mă!
Lucien se uită cu atenţie la partenerul m eu, apoi la mine.
- Presupun că Feyre va participa la întâlnire.
- Da.
A m ren sorbi din paharul ei cu sânge - singurul sunet din cam eră
când Lucien reflectă din nou.
- Ai de gând să-i ascunzi puterile?
Linişte.
Rhys spuse în cele din urm ă:
- Asta plănuiam să discut cu partenera mea. Tu ce părere ai,
Lucien?
Tonul său continua să fie tăios, chiar un pic răutăcios.
Lucien m ă studie din nou, iar eu am făcut un efort să răm ân
nem işcată.
- Este foarte probabil ca tatăl m eu să se alăture H ybernului dacă
el crede că are o şansă să îşi recupereze puterea ucigându-te.
Rhys mârâi.
- Totuşi fraţii tăi m -au văzut, am spus eu, lăsând jos furculiţa.
Poate că ar putea să creadă că flăcările erau ale tale, dar gheaţa...
Lucien făcu un sem n din bărbie spre Lucien.
- Asta e inform aţia pe care trebuie să o afli. Ce ştie tatăl m eu -
dacă fraţii m ei şi-au dat seam a ce făcea ea. Trebuie să începi de
acolo şi să-ţi faci planul p en tru întâlnire în funcţie de asta.
- Eris ar putea să nu dezvăluie inform aţia şi să-i convingă pe cei­
lalţi să facă la fel, dacă el crede că asta l-ar ajuta m ai mult, zise Mor.
M -am întrebat dacă M or to t îl vedea pe Eris când se uita la părul
roşcat, la pielea arăm ie cu câteva nu an ţe m ai închisă decât a fra ­
ţilo r lui.
Lucien spuse m onoton:
- Poate. D ar trebuie să aflăm. D acă Beron sau Eris deţin infor­
m aţia, o vor folosi în avantajul lor la întâlnire - ca să o controleze.
Sau ca să te controleze pe tine. Sau ar putea să nu apară deloc şi, în
schimb, să se ducă direct în Hybern.
Cassian înjură încet şi am fost înclinată să îi îm părtăşesc
sentim entul.
Rhys îşi roti o dată paharul cu vin, îl lăsă jos şi îi spuse lui Lucien:
- Tu şi Azriel ar trebui să vorbiţi. Mâine.
Lucien se uită spre îm blânzitorul Umbrelor, care dădu din cap
spre el.
- Sunt la dispoziţia ta.
Niciunul d intre noi nu era destul de prost să întrebe dacă ar fi
Ibst dispus să dezvăluie detalii despre Regatul Prim ăverii. Dacă el
credea că ar fi venit şi Tamlin. C ă poate era m ai bine să am âne c o n ­
versaţia, să discutăm doar noi doi.
Rhys se rezem ă de spătar şi se gândi la ceva. M axilarul i se în ­
corda, apoi expiră aproape silenţions. Se pregătea p en tru orice era
pe cale să dezvăluie, chiar şi p en tru planurile pe care hotărâse să nu
le dezvăluie p ână acum. Şi, deşi stom acul m i se strânsese, un fel de
hor m ă străbătu văzând acea m inte isteaţă la lucru.
Până când Rhys spuse hotărât:
- Trebuie să organizăm o altă întâlnire... şi asta, cât m ai curând.
CAPITOLUL
18

- Te rog să nu spui că trebuie să m ergem în Regatul C oşm arurilor,


m orm ăi Cassian cu gura plină.
Rhys ridică o sprânceană.
- Nu ai chef să-i terorizezi pe prietenii noştri de acolo?
C hipul auriu al lui M or se albi.
- Vrei să îi ceri tatălui m eu să lupte în acest război? îl întrebă ea
pe Rhys.
M -am abţinut să inspir brusc.
- Ce este Regatul C oşm arurilor? întrebă Nesta.
Lucien îi răspunse în locul nostru.
- Locul în care restul lum ii crede că se află cea m ai m are parte
din Regatul Nopţii. El făcu sem n din bărbie înspre Rhys. Tronul
puterii lui. Sau unde era.
- O, încă este, spuse Rhys. Pentru toată lum ea din afara Velarisului.
El o fixă cu privirea pe Mor. Şi, da. Legiunea Aducătoare de întuneric
a lui Keir este destul de mare, aşa încât o întâlnire este necesară.
La ultim a întâlnire, Keir îşi fracturase braţul în atât de m ulte
locuri, că i se înm uiase. M ă îndoiam că m asculul ar fi fost dispus să
ne ajute cu rân d - poate că acesta era m otivul p en tru care Rhys îşi
dorea întâlnirea.
Nesta se încruntă.
- De ce nu le ordoni? Nu sunt supuşii tăi?
Cassian lăsă furculiţa jos, uitând de m âncare.
- D in nefericire, în ceea ce priveşte genul acesta de lucruri,
există protocoale care trebuie urm ate de cele două subregate. în
mare parte, se conduc singure - adm inistrate de tatăl lui Mor.
A dm inistratorul O raşului Cioplit este îndreptăţit legal să re-
luze să-m i ajute arm ata, ne explică Rhys mie şi Nestei. A fost o parte
dm înţelegerea pe care înaintaşii m ei au făcut-o cu Regatul
( oşm arurilor cu m ii de ani în urm ă. Ei vor răm âne pe m untele
acela, nu ne vor provoca sau tulbura dincolo de graniţele sale... şi îşi
vor păstra dreptul de a decide să n u ne sprijine în război.
- Şi au... refuzat? am întrebat eu.
Mor dădu serios din cap.
De doua ori. N u tatăl m eu. Ea aproape se înecă rostind cuvân-
lul. Dar... au avut loc două războaie. Au ales să n u lupte. Am câşti­
gai, dar... la lim ită. Cu m ari pierderi.
Şi cu R ăzboiul care ne aştepta... aveam nevoie de orice aliat pe
i are îl puteam chema. De orice arm ată.
Plecăm în două zile, spuse Rhys.
Va refuza, replică Mor. Nu îţi pierde tim pul.
- Atunci, va trebui să găsesc o cale să-l conving să se
i a/gândească.
Ochii lui M or licăriră.
Ce?
Azriel şi Cassian se m işcară pe scaune, iar A m ren ţâţâi la Rhys,
(li /aprobator.
El a luptat în Război, spuse calm Rhys. Poate că vom avea no-
iiK şi de data asta.
- îţi ream intesc faptul că Legiunea A ducătoare de întuneric era
aproape la fel de rea ca inam icul când venea vorba de com por-
lainent, spuse Mor, în d ep ărtân d farfuria.
Vor fi reguli noi.
Tu nu o să faci niciodată regulile şi ştii asta, izbucni Mor.
Rhys îşi roti din nou paharul cu vin.
- M ai vedem .
M -am uitat la Cassian. G eneralul scutură subtil din cap. „Nu te
băga. D eocam dată. “
Am înghiţit, dând la fel de subtil din cap.
M or se întoarse cu faţa la Azriel.
- Tu ce crezi?
îm blânzitorul U m brelor se uită în ochii ei, cu faţa inexpresivă.
G ândindu-se dacă să o apere pe femela pe care o iubea sau să-i ţină
partea M arelui său Lord... A m încercat să respir norm al.
- N u pot lua eu decizia asta.
- Ăsta e un răspuns de rahat, îl provocă Mor.
Aş fi p u tu t ju ra că suferinţa licări în ochii lui Azriel, dar el nu
făcut decât să ridice din um eri, chipul lui pu rtân d din nou o m ască
rece a indiferenţei. M or îşi ţuguie buzele.
- N u trebuie să vii, Mor, spuse Rhys cu acea voce calm ă şi
m onotonă.
- Bineînţeles că vin. Va fi m ai rău dacă nu voi fi acolo. Ea îşi bău
vinul cu o înclinare rapidă a capului. Presupun că de data asta am
două zile ca să găsesc o rochie potrivită ca să-m i îngrozesc tatăl.
A m ren, cel puţin, chicoti când o auzi, Cassian râzând şi el.
însă Rhys o privi pe M or un m inut lung, câteva stele din ochii lui
stingându-se. M -am gândit să întreb dacă era vreo altă cale să evi­
tăm grozăvia d intre noi, dar... Mai devrem e, m ă răstisem la el. Iar cu
Lucien şi sora m ea aici... M i-am ţin u t gura.
Ei bine, în ceea ce privea acea chestiune... în liniştea care se lăsă,
am căutat orice u rm ă de norm alitate şi, întorcându-m ă din nou
spre Cassian, am spus:
- începem să ne antrenăm m âine la ora opt. Ne vedem în ring.
- Şapte şi jum ătate, spuse el cu un zâm bet dezarm ant - unul de
care m ajoritatea inam icilor lui probabil că ar fi fugit.
Lucien se întoarse la m âncarea lui. M or îşi um plu din nou paha-
iaiI cu vin, iar Azriel îi u rm ări fiecare mişcare, strângând furculiţa
ni m âna lui acoperită de cicatrice.
- Opt, i-am spus cu expresie hotărâtă. M -am întors spre Nesta,
i.icută şi atentă la tot. Vrei să vii?
- Nu.
Ritmul liniştii era prea clar ca să fie ignorat, dar am ridicat n o n ­
şalant din u m eri spre sora mea, întinzându-m ă spre carafa cu vin.
Apoi am spus, m ai m ult p en tru mine:
Vreau să învăţ să zbor.
Mor îşi vărsă vinul pe m asă, îm proşcându-1 direct pe Azriel pe
pu pt şi gât. îm blânzitorul U m brelor era prea ocupat să se holbeze
la mine ca să observe.
( lassian n u era sigur dacă să ţipe la Azriel sau să se holbeze.
Magia m ea era încă prea slabă ca să îm i crească aripile illyriene,
«lat am gesticulat spre illyrieni şi am spus:
Vreau să m ă învăţaţi voi.
Serios? spuse M or fără să gândească, în tim p ce Lucien -
/ in ien - spuse:
Ei bine, asta explică aripile.
Nesta se aplecă în faţă ca să m ă evalueze.
Ce aripi?
Pot să mă... transform , am recunoscut eu. Şi cu conflictul care
iu- aşteaptă, le-am declarat tuturor, ar putea fi util... să ştiu să zbor.
Am făcut un sem n din bărbie spre Cassian, care m ă studia acum cu
<> intensitate descurajantă - m ăsurându-m ă din priviri. Presupun că
lupta îm potriva H ybernului îi va include şi pe illyrieni. Generalul
dădu uşor din cap. Atunci, plănuiesc să lupt îm preună cu voi. Pe cer.
A m aşteptat obiecţiile lor şi ca Rhys să m ă refuze, însă doar şuie-
i aiul vântului se auzi dincolo de ferestrele salonului.
( tassian expiră zgomotos.
- Nu ştiu nici m ăcar dacă este posibil - în scurt timp. A r trebui
să înveţi n u doar să zbori, ci şi cum să suporţi greutatea scutului şi
a arm elor tale şi cum să lucrezi într-o unitate illyriană. N ouă ne ia
zeci de ani să stăpânim doar ultim a parte. In cel mai bun caz, avem
câteva luni la dispoziţie - în cel m ai rău, câteva săptăm âni.
Pieptul m i se relaxă un pic.
- Deci o vom învăţa ce ştim până atunci, spuse Rhys. D ar stelele
din ochii lui se răciră când adăugă: îi voi da orice şansă să fie în
avantaj - să scape dacă lucrurile decurg prost. C hiar şi o zi de antre­
n am ent ar putea face diferenţa.
Azriel îşi strânse aripile, trăsăturile lui frum oase fiind neobişnuit
de blânde. Era gânditor.
- Te voi învăţa eu.
- Eşti... sigur? am întrebat eu.
Azriel afişă din nou m asca inexpresivă.
- Rhys şi Cass au fost învăţaţi să zboare la o vârstă atât de fragedă,
încât abia îşi m ai aduc am inte de asta.
D ar Azriel, închis în tem niţa odiosului său tată ca un crim inal
până la vârsta de unsprezece ani, şi căruia i se interzisese să zboare,
să lupte, să facă orice îi strigau instinctele lui illyriene...
întu n ericu l vui prin legătură. N u era supărat pe m ine, dar... şi
Rhys îşi am intea ce suferise prietenul său. El nu uitase. N iciunul
d intre ei nu uitase asta. Am făcut un efort să nu ne uităm la cicatri­
cele urâte care îi acopereau m âinile lui Azriel. M -am rugat ca N esta
să nu p u n ă întrebări în privinţa asta.
- O m ulţim e de copii au învăţat de la noi lucrurile de bază, zise
Cassian.
Azriel scutură din cap, um brele înfaşurându-se în jurul înche­
ieturilor m âinilor lui.
- Nu este acelaşi lucru. C ând eşti m ai m are, fricile, blocajele
m entale... sunt altceva.
N iciunul d intre ei, nici m ăcar A m ren, nu spuse nimic.
Te voi învăţa eu, îm i zise Azriel. A ntrenează-te cu Cass câteva
ore şi ne vom întâlni după ce term ini. D upă prânz, ne întâlnim , i se
.ulresă lui Lucien, care nu se feri de um brele m işcătoare.
Am încuviinţat din cap.
M ulţumesc. Şi poate că bunătatea lui Azriel învinse o parte din
nune, dar m -am întors spre Nesta. Regele H ybernului încearcă să
dărâme zidul cu ajutorul C azanului ca să m ărească găurile deja
existente. Ochii ei gri-albaştri nu dezvăluiră nim ic - doar o furie
i Im otitoare la auzul num elui regelui. Probabil că aş fi în stare să
Ih’ţ 11 , esc găurile, dar tu... creată chiar de Cazan... în cazul în care
i .i/anul poate lărgi găurile, poate că şi tu le poţi închide. Cu antre­
nament - în tim pul pe care-1 m ai avem.
Pot să-ţi arăt, o lăm uri A m ren pe sora mea. Sau cel puţin teo-
i ei ic Dacă începem curând - m âine-dim ineaţă. Ea se gândi, apoi îi
lui Rhys: ( and ai să te duci în Regatul C oşm arurilor, o să
m e rg e m cu tine.
Am întors capul spre Am ren.
Ce?
<landul la N esta în locul acela...
Oraşul Cioplit este un cufăr cu obiecte puternice, explică
Amren. Ar putea să ne ofere ocazii să ne antrenăm . Lasă fata să-şi
dea M-aina cum ar fi zidul sau Cazanul. în secret, adăugă când Azriel
pai n înclinat să obiecteze.
Nesla nu spuse nim ic.
I un aşteptat refuzul categoric, anularea rece a oricărei speranţe.
I >ar Nesta întrebă p u r şi simplu:
I )e ce nu îl ucideţi pe Regele Hybernului înainte să poată acţiona?
I mişte totală.
A m ren spuse cam încet:
I alo, dacă vrei să-i dai lovitura m ortală, aşa să fie.
Nesta îşi în d rep tă privirea spre uşile interioare deschise ale salo-
mi Im ca şi când ar fi p u tu t să o vadă direct pe Elain.
- Ce s-a întâm plat cu reginele um ane?
A m clipit.
- La ce te referi?
- Au fost făcute nem uritoare?
întrebarea i se adresa lui Azriel.
Pietrele Siphon ale lui Azriel se întunecară.
- Rapoartele sunt neclare şi neconsistente. Unii spun că da, alţii
că nu.
N esta îşi studie paharul cu vin.
Cassian îşi sprijini antebraţele de masă.
- De ce?
N esta se uită la faţa lui şi ne vorbi încet tuturor, chiar dacă se uită
în ochii lui Cassian ca şi când ar fi fost singuri în cameră.
- Până la sfârşitul războiului, îi vreau m orţi. Pe rege, pe regine -
pe toţi. P rom iteţi-m i că-i veţi ucide pe toţi şi am să vă ajut să peticiţi
zidul. Am să m ă antrenez cu ea - făcu u n sem n din bărbie spre
A m ren - am să m erg în O raşul Cioplit sau orice ar fi el... A m s-o
fac, dar doar dacă îm i prom iteţi asta.
- S-a făcut! am spus eu. Şi s-ar putea să avem nevoie de ajutorul
tău în tim pul întâlnirii cu M arii Lorzi - ca să le m ărturiseşti celorlalte
regate şi aliaţilor de ce este capabil Hybernul. Ce ţi s-a întâmplat.
-N u .
- Eşti dispus să repari zidul sau să m ergi în Regatul C oşm arurilor,
dar nu vrei să vorbeşti cu oam enii?
N esta strânse din buze.
-N u .
M are D oam nă sau soră; soră sau M are Doam nă...
- E posibil ca vieţile oam enilor şi succesul întâlnirii cu M arii
Lorzi să depindă de relatarea asta.
Ea apucă strâns cotiera scaunului, ca şi când s-ar fi controlat.
- N u-m i vorbi de sus. R ăspunsul m eu este nu.
M i-am înclinat capul.
Regatul aripilor şi al pieirii 223

înţeleg că e oribil ce ţi s-a întâm plat...


Habar n-ai ce a fost sau nu a fost. Nimic. Şi nu am de gând să m ă
umilesc precum unul dintre Copiii celor Binecuvântaţi şi să-i im plor
pe Marii Spiriduşi, care m -ar fi ucis cu bucurie când eram m uritoare,
■■a ne ajute. N u le voi spune povestea aceea - povestea mea.
Marii Lorzi s-ar putea să n u ne creadă, ceea ce te face să fii un
m,u lor im portant...
Nesta îm pinse scaunul înapoi, aruncând şerveţelul în farfurie,
." .ui udând pânza fină.
Alunei, nu este problem a m ea dacă nu sunteţi dem ni de încre-
ili ie Am să vă ajut cu zidul, dar nu am să le spun tu tu ro r povestea
nir.i, de dragul tău.
I .i se ridică în picioare, culoarea aprinzându-i chipul de obicei
p.ilid şi spuse p rin tre dinţi:
Si dacă ai să în drăzneşti să îi sugerezi lui Elain să facă aşa ceva,
.un „i ţi rup gâtul!
Işi ridică privirea de la m ine ca să se uite la toţi ceilalţi - extin-
■.uid .uneninţarea.
Niciunul d intre noi nu rosti vreun cuvânt când ea plecă din sa-
Ittn şi trânti uşa în u rm a ei.
M am lăsat pe scaun, sprijinindu-m i capul de spătar.
< r\ a se auzi în faţa mea. O sticlă de vin.
Iste în regulă dacă nu foloseşti paharul, fu tot ce spuse Mor.

*
Aş spune că N esta îi face concurenţă lui A m ren în ceea ce
l'i m .le setea de sânge, spuse gânditor Rhys câteva ore m ai târziu
uni el şi cu m ine ne-am plim bat singuri pe străzile Velarisului.
iur.ui a diterenţă este că A m ren chiar îl bea.
\m pufnit, scuturând din cap când am cotit pe strada lată de
I iiiea sidra şi am rătăcit de-a lungul râului presărat cu stele.
Atât de m ulte urm e încă stricau frum oasele clădiri ale Velarisului, i
străzile fiind găurite din cauza ghearelor şi a resturilor căzute. Mare §
parte din oraş fusese reparată, d ar unele vitrine fuseseră acoperite*
cu scânduri, câteva case din lungul râului fiind doar nişte grăm ezi de j
moloz. Am zburat de acasă im ediat ce am term inat cina - ei b in e ,!
vinul, presupun. M or luase încă o sticlă cu ea când dispăruse în 9
casă, Azriel încruntându-se în u rm a ei. a
Rhys şi cu m ine n u mai invitaserăm p e nim eni cu noi. El m ă j
întrebase p rin legătură: „M ergi cu m ine?“ Iar eu dădusem su b til!
d in cap. I
Şi iată-ne! Ne plim bam deja de peste o oră, în m are parte tăcu ţi..*
gândindu-ne la cuvintele, inform aţiile şi am eninţările î m p ă r t ă ş i »
azi. N iciunul din noi nu încetini pasul înainte să ajungem la m icul!
restaurant unde cinaserăm cu toţii sub stele, într-<v- sară. !
Ceva încordat din pieptul m eu se relaxă când am văzut c lă d ire *
neatinsă, plantele citrice din ghivece şuierând în briza râului. Şi îl*
briza aceea... am sim ţit arom a m irodeniilor pătrunzătoare, al câ rn i*
cu usturoi şi al roşiilor fierte... M -am rezem at de balustrada tr o tu a J
rului din lungul râului, u rm ărin d cum lucrătorii restaurantul™ 1
serveau la mesele aglomerate. 1
- C ine ştie, am şoptit eu, răspunzându-i în cele din urm ă. P o a t*
că şi Nesta îşi va însuşi obiceiul de a bea sânge. Cred că a m e n in ţa re *
de a-m i ru p e gâtul e adevărată. Poate îi va da de gust. j
Rhys chicoti, sunetul răsunându-m i în oase când se aşeză lâ n g *
m ine, cu coatele sprijinite de balustradă şi aripile strânse. A m in sp i!j
rat profund, inhalându-i parfum ul de citrice şi m are în plăm ân*!
ajungând în sânge. El îm i atinse gâtul cu gura. |
- Ai să m ă urăşti dacă-ţi spun că N esta este... dificilă? f
A m râs încet. !
- Aş spune că situaţia a decurs destul de bine, luând totul în c o n s*
derare. M ăcar a fost de acord în privinţa unui lucru. M i-am m u ş c *
buza de jos. Nu ar fi trebuit să o descos în public. Am făcut o greşeai*!
HI răm ase tăcut, ascultând.
Cu ceilalţi, am întrebat eu, cum găseşti echilibrul - între
Marele Lord şi familie?
Rhys se gândi.
Nu este uşor. A m luat destule decizii greşite de-a lungul seco­
l el or . Deci n u -m i place să-ţi spun că seara asta ar putea fi doar
nu l-putui.
Am oftat prelung.
Ar fi trebuit să m ă gândesc la faptul că s-ar putea să nu se sim tă
■onlortabil povestindu-le unor străini ce i s-a întâm plat în Hybern.
‘■ora mea a fost o persoană retrasă toată viaţa ei, chiar şi faţă de noi.
Rhys se aplecă să-m i sărute din nou gâtul.
Mai devrem e, azi - acasă, spuse el retrăgându-se ca să mă
pi iv ească în ochi. Fără să tresară. Deschis. N u am vrut să o insult.
Imi pare rău că am izbucnit la tine.
I I ridică o sprânceană neagră.
De ce naiba ţi-ar părea rău? Ţi-am insultat sora; tu i-ai luat
i| mi area. Aveai tot dreptul să m ă baţi p en tru asta.
Nu am v ru t să... te subm inez.
1hibrele licăriră în ochii lui.
A!
I I se roti spre Sidra, iar eu l-am urm at. Apa şerpuia pe lângă noi,
■■ii|>i-tlaţa întunecată u nduindu-se cu lum inile aurii de la stâlpii de
iluminat şi cu giuvaierele strălucitoare ale Curcubeului.
I >e aceea... lucrurile au fost ciudate între noi în seara asta. El se
■i i- |u şi se întoarse către m ine. Pe toţi zeii, Feyre!
<'brajii m i se încălziră, iar eu l-am în treru p t înainte să poată
• onimua.
înţeleg totuşi de ce. Un front solid, unit este im portant. Am
.'i'.M ut lem nul neted al balustradei cu un deget. Mai ales pentru noi.
Nu în familia noastră.
C ăldura se răspândi p rin m ine când am auzit cuvintele - familia
noastră.
El m ă luă de m ână, îm pletindu-şi degetele cu ale mele.
- Putem să facem ce reguli ne dorim . Ai tot dreptul să m ă ches­
tionezi, să-m i dai idei - şi în particular, şi în public. El pufni.
Bineînţeles, dacă hotărăşti să m ă iei cu adevărat la bătaie, aş putea
să-ţi cer să o faci în spatele uşilor închise, ca să n u în d u r secole de
tachinări, dar...
- N u te voi su b m in a în public. Şi nici tu n u m ă vei su b m in a
pe mine.
El răm ase tăcut, lăsându-m ă să gândesc, să vorbesc.
- Ne p utem adresa întrebări unul celuilalt p rin legătură, dacă ne
aflăm în preajm a unora care nu n e sunt prieteni, am spus eu. Dar,
p en tru m om ent, în prim ii ani, aş vrea să arăt lum ii u n front unifi­
cat... Asta dacă supravieţuim .
- Vom supravieţui. O hotărâre intransigentă se sim ţea în acele
cuvinte şi i se citea pe chip. D ar vreau să te sim ţi în largul tău când
m ă încurajezi, când îm i spui unde greşesc...
- C ând nu am făcut asta?
El zâmbi, d ar eu am adăugat:
- Vreau să faci şi tu acelaşi lucru - p en tru mine.
- S-a făcut! D ar în familia noastră... să-m i spui când greşesc, ori
de câte ori vrei. De fapt, insist.
- De ce?
- P entru că e am uzant.
L-am înghiontit cu cotul.
- D eoarece eşti egala mea, spuse el. Şi asta înseam nă să ne apă­
răm în public, dar şi să fim sinceri unul cu celălalt, să ne spunem
adevărul.
M -am uitat cu atenţie la oraşul aglom erat din ju ru l nostru.
- Atunci, p o t să-ţi spun un m ic adevăr?
El răm ase nem işcat, dar spuse:
- întotdeauna.
Am respirat adânc.
C red că ar trebui să ai grijă în colaborarea ta cu Keir. N u din
i .ui/.a josniciei lui, ci p en tru că... eu cred că ai putea să o răneşti pe
Mor cu adevărat dacă nu faci ce trebuie.
Rhys îşi trecu o m ână p rin păr.
Ştiu, ştiu...
M erită trupele pe care ni le poate oferi? Dacă asta înseam nă să
n urneşti pe ea?
Lucrăm cu Keir de câteva secole. Ea ar fi trebuit să se obişnuiască
pana acum. Şi, da - soldaţii lui m erită asta. Aducătorii de întuneric
nul bine antrenaţi, puternici şi inactivi de prea m ult timp.
M am gândit.
Ultima dată când ne-am dus în Regatul C oşm arurilor, am ju-
■ai i olul curvei tale.
( ăi vântul îl făcu să tresară.
Dar acum sunt M area ta D oam nă, am continuat eu, trecân-
flu mi un deget peste dosul m âinii lui. El îm i urm ări m işcarea. Am
i oi I>ii mai încet. Ca să-l faci pe Keir să fie de acord să ne ajute... Ai
l’iiioa să-m i spui ce m ască ar trebui să p o rt în O raşul Cioplit?
Tu decizi, spuse el, încă u rm ărin d cum îi trasam lent cercuri
p< piele cu degetul. Ai văzut cum sunt acolo - cum suntem . Tu de-
. i / i , mu să îţi joci rolul.
Presupun că aş face bine să decid curând - nu doar p en tru
i t.i, u şi p en tru întâlnirea cu ceilalţi M ari Lorzi de peste două
..ipi.imâni.
Kliys îm i aru n că o privire piezişă.
Poate regatele sunt invitate.
Mă îndoiesc de faptul că va veni, având în vedere că este aliatul
l h hem ului, iar el ştie că l-am ucide.
la i/a râului îi agită părul negru-albăstrui.
- La întâlnire se va face o vrajă de legare, care ne va forţa pe toţi
să încetăm ostilităţile. Dacă cineva o va încălca în tim pul întâlnirii,
m agia va cere u n preţ scump. Probabil viaţa respectivului. Tamlin
nu este destul de prost să atace - nici noi pe el.
- De ce l-ai invitat?
- Excluderea lui nu ar fi făcut decât să-l aţâţe mai m ult îm po­
triva noastră. C rede-m ă, nu vreau să-l văd. Sau pe Beron, pe care
acum îm i doresc probabil să-l ucid m ai m ult decât pe Tamlin.
- Tarquin va fi acolo. Iar noi suntem aproape de capul listei sale .
cu indivizi pe care vrea să-i omoare.
- C hiar şi cu rubinele de sânge, nu ar fi destul de prost să atace i
în tim pul întâlnirii.
Rhys oftă pe nas.
- Pe câţi aliaţi putem conta? în afară de Keir şi de O raşul Cioplit, ]
vreau să spun.
M -am uitat de-a lungul trotuarului de lângă râu.
Mesenii şi petrecăreţii erau prea ocupaţi să se distreze ca să ne]
observe m ăcar prezenţa, în d u d a aripilor uşor de recunoscut ale luij
Rhys. Totuşi - poate că nu era cel mai bun loc p entru o conversaţie.
- N u ştiu, recunoscu Rhys. H elion şi Regatul Zilei, probabil.
Kallias... poate. Cu Regatul Iernii, situaţia e încordată de la eveni­
m entele petrecute la Poalele M untelui.
- P resupun că Azriel va afla m ai multe.
- Deja a plecat să afle.
Am dat aprobator din cap.
- A m ren a pretins că ea şi Nesta au nevoie de ajutor ca să cerce­
teze căile p rin care să repare zidul. A m gesticulat înspre oraş.]
în d reap tă-m ă spre cea m ai bună bibliotecă de unde pot să aflu ceva]
în legătură cu asta.
Rhys ridică din sprâncene.
- C hiar acum ? Etica m uncii tale o face de ruşine pe a mea.
- M â in e , deşteptule! am şuierat eu.
El chicoti, aripile um flându-se şi strângându-se. Aripile... aripile
|u - 1 are îi perm isese lui Lucien să le vadă.
Ai încredere în Lucien.
Intrebarea-nu-prea-întrebare îl făcu să-şi încline capul.
Cred în faptul că acum ne aflăm în posesia singurului lucru pe
' .ne şi-l doreşte mai m ult decât orice. Şi câtă vrem e situaţia nu se
■■iliimbă, va încerca să ne facă pe plac. Dar, dacă se schimbă...
talentul i-a fost risipit în Regatul Prim ăverii. Ştii, avea un m otiv
peniiu care p u rta m asca de vulpe. G ura i se strâm bă într-o parte.
I >.u a ar lua-o pe Elain înapoi în Regatul Prim ăverii sau oriunde
iii undeva... în sinea ta, nu crezi că ar vinde tot ce ştie? O ri pen tru
■.i •i i;;, ori ca să îi garanteze ei siguranţa?
Totuşi l-ai lăsat să audă totul în seara asta.
Niciuna dintre inform aţii nu i-ar perm ite H ybernului să ne
di . 1 1 ugă. Este foarte p ro b ab il ca regele să ştie deja că vom căuta
•I ne aliem cu Keir - că vom încerca să găsim o cale de a-1 opri să
di .ii ugă zidul. Nu a fost deloc subtil cu căutările lui D agdan şi ale
Im Uiaunagh. Şi se va aştepta ca noi să încercăm să-i adunăm pe
M u ii l orzi. Tocmai de aceea locaţia întâlnirii nu se va decide decât
iu.i i u rziu . li voi spune lui Lucien? îl voi aduce şi pe el?
M am gândit la întrebarea lui: Aveam eu încredere în Lucien?
Nici eu nu ştiu, am recunoscut şi am oftat. Nu îm i place că
I tun este un pion.
Şl in. N iciodată nu este uşor.
'■< confruntase cu asem enea lucruri secole la rând.
Vreau să aştept - să văd ce face Lucien în urm ătoarele două
u|'i.imani. C um se p o artă cu noi şi cu Elain. Ce crede Azriel des-
I |1 r|.
M am încruntat.
Nu este o persoană rea - nu este malefic.
! o siguranţă, nu este.
- Eu doar... I-am întâlnit privirea calm ă şi fermă. Riscăm dacă
avem încredere oarbă în el.
- A discutat ce sentim ente are faţă de Tamlin?
- Nu. N u am v ru t să insist. Lui îi... părea rău p en tru ce mi s-a
întâm plat, ce s-a petrecut în H ybern şi ce a păţit Elain. S-ar fi sim ţit
la fel dacă Elain nu ar fi fost implicată? N u ştiu - poate. N u cred că
ar fi plecat totuşi.
Rhys îm i dădu la o parte părul de pe faţă.
- Totul face parte din joc, dragă Feyre. în cine să ai încredere,
când să ai încredere - ce inform aţii să schimbi.
- îţi place?
- Uneori, da. Acum nu. Nu când riscurile sunt atât de mari. Dege­
tele lui îm i atinseră fruntea. C ând am atât de multe de pierdut.
M i-am pus palm a pe pieptul lui, chiar peste tatuajele illyriene de
sub hainele lui, chiar peste inim a lui şi i-am sim ţit bătăile puternice
răsunându-m i în piele şi-n oase.
A m uitat de oraşul din jurul n o stru când îm i întâlni privirea, cu
buzele deasupra pielii mele şi-m i şopti:
- Vom continua să ne facem planuri de viitor, cu sau fără război.
Eu voi continua să fac planuri p en tru viitorul nostru.
Gâtul îm i ardea şi am dat din cap.
- M erităm să fim fericiţi, spuse el, ochii scânteindu-i suficient,
încât să-m i spună că îşi am intea cuvintele pe care i le spusesem pe
acoperişul casei din oraş, după atac. Şi voi lupta din răsputeri ca să
ni-1 asigur.
- N oi vom lupta, am spus eu răguşită. N u doar tu.
Prea m ulte. îm i dăruise deja prea m ulte şi tot nu i se părea că era
suficient.
D ar Rhys se uită la restaurantul vesel din spatele nostru, peste
u m ăru l lui lat.
- în prim a seară în care am venit cu toţii aici, spuse el şi i-am
urm ărit privirea, uitându-m ă la lucrătorii care aranjau cu pricepere
şi eu pasiune mesele. C ând i-ai spus Sevendei că te-ai sim ţit trează
după ce ai m âncat m âncarea pregătită de ea... El scutură din cap. A
li ist prim a dată când ai părut... liniştită. De parcă erai într-adevăr
11 cază, vie d in nou. A m fost atât de uşurat, încât am crezut că am să
vomit direct pe masă.
M i-am am in tit privirea lungă şi ciudată pe care m i-o aruncase
i and vorbisem în cele din urmă. Apoi, plimbarea lungă spre casă, când
auzisem m uzica pe care m i-o trim isese în celula m ea de la Poalele
Muntelui.
M-am înd ep ărtat de balustradă şi l-am tras spre podul care se
1 1 1 11 1 idea peste Sidra - po dul care ne ducea acasă. Trebuia să lăsăm

I><■altă dată discuţia despre cine se im plicase m ai m ult în război.


Vino cu m ine - p rin C urcubeu, giuvaierul colorat şi scân­
teietor al oraşului, inim a care găzduia cartierul artiştilor, vibrant şi
'i'oinotos la ora aceea din noapte.
I am luat de braţ înainte să spun:
Tu şi oraşul m -aţi ajutat să m ă trezesc, m -aţi ajutat să revin la
\ i.ii.i. Ochii îi licăriră când i-am zâmbit. Şi eu voi lupta din răspu-
(eii. Rhys.
I I mă sărută pe creştet, trăgându-m ă m ai aproape când am tra-
M-i sat Sidra pe sub cerul înstelat.
CAPITOLUL
19

Fu u n lucru b u n că insistasem să m ă întâlnesc cu Cassian la ora


opt deoarece, chiar dacă m -am trezit la răsărit, când m -am uitat la
chipul ad orm it al lui Rhysand, am hotărât să-m i petrec dim ineaţa
trezindu-1 încet şi dulce.
încă eram îm bujorată când Rhys m ă lăsă la ringul de antrena­
m ent de pe acoperişul Casa Vântului, spaţiul liber fiind înconjurat
de u n zid de piatră roşie. îm i prom ise că urm a să ne întâlnim după
prânz ca să-m i arate biblioteca p en tru cercetările mele şi apoi îmi
facu poznaş sem n cu ochiul şi m ă sărută pe obraz înainte de a se
înălţa d in n ou în aer, cu o bătaie puternică a aripilor.
R ezem ându-se de zidul de lângă rastel, Cassian spuse doar atât:
- Sper că n u te-ai ex ten u at p rea m ult, p e n tru că asta chiar o
să doară.
M i-am dat ochii peste cap, chiar şi când am încercat să-m i alung
din m inte im aginea lui Rhysand care m ă întinsese pe b urtă şi apoi
m ă sărutase pe spate. Mai jos. Am încercat să alung senzaţia
m âinilor lui puternice care m ă apucaseră de şolduri şi m ă ridicaseră
tot m ai sus, p ână ce ajunsese sub ele şi se înfruptase din m ine, până
ce îl im plorasem tăcută, iar el se ridicase în spatele m eu, iar eu fu­
sesem nevoită să m uşc din p ernă ca să nu trezesc toată casa cu ge­
metele mele.
Dim ineaţa, R hysand era... N u aveam cuvinte să descriu cum era
i ,md nu se grăbea şi era leneş şi păcătos, cu părul încă zburlit de
munn, iar în ochi avea acea strălucire p u r m asculină. Licărul leneş
şi satisfăcut din u rm ă cu o clipă încă se zărea, iar sărutul aşa-zis
i>< vinovat p e obraz m ă făcuse să roşesc.
Mai târziu. U rm a să-l torturez m ai târziu.
Pentru m om ent... m -am îndreptat spre locul în care stătea
< uvsian, ro tin d u -m i umerii.
Doi m asculi illyrieni m ă fac să transpir într-o singură dim i-
in-aţă. Ce să facă o femelă?
( ăssian râse.
Cel p u ţin ai venit binedispusă.
Am rânjit, p u n ân d u -m i m âinile în şolduri când am studiat ras­
ului cu arme.
Pe care s-o aleg?
Pe niciuna. El făcu sem n din bărbie spre ringul din cretă albă
'Im spatele nostru. A trecut ceva tim p de la ultim ul antrenam ent.
Asia/i vom recapitula lucrurile de bază.
Nu a trecut chiar atât de m ult, am rostit eu cu o oarecare
mi ni ilare.
A trecut o lună şi jum ătate.
i\ 1 am uitat la el, la aripile strânse, la părul negru până la um eri.
( '.c nu este în regulă?
Nimic.
I I l recu pe lângă m ine spre ring.
Nesta?
N u toate lucrurile din viaţa m ea au legătură cu sora ta, ştii asta.
Vorbele lui m ă făcură să tac.
I; vizita de m âine din Regatul C oşm arurilor?
< assian îşi scoase cămaşa, dezvăluindu-şi m uşchii acoperiţi cu
i.iiii.iu com plicate şi frum oase. Sim boluri illyriene p en tru noroc
i i'ln n e .
- N u este nim ic. O cupă-ţi poziţia!
M -am supus, chiar dacă l-am privit atentă.
- Eşti... nervos.
El refuză să vorbească înainte să-m i încep exerciţiile de încăl­
zire: diverse fandări, lovituri cu piciorul şi întinderi gândite să-m i
relaxeze m uşchii. Şi abia când am început să ne luptăm , când îmi
pară loviturile de pum n, îm i spuse:
- Tu şi Rhys ne-aţi ascuns adevărul. Şi ne-am dus în H ybern fără
să ştim asta.
- Ce anum e?
- Că eşti M are D oam nă.
M -am îm pins spre m âinile lui ridicate într-o com binaţie de
două lovituri, respirând sacadat.
- Ce diferenţă ar fi fost?
- A r fi schim bat totul. Nim ic nu s-ar fi desfăşurat aşa.
- Poate de aceea a hotărât Rhys să păstreze secretul.
- H ybernul a fost un dezastru.
A m încetat să m ai lovesc.
- Ştiai că sunt partenera lui când am plecat. N u văd cum ar
schim ba ceva faptul că sunt M are D oam nă.
- Totul se schim bă.
M i-am pus m âinile în şolduri, ignorându-i sem nul de a continua.
- C um aşa?
Cassian îşi trecu o m ână prin păr.
- Deoarece, ca parteneră a lui, încă erai sub protecţia sa. O, n u te
uita aşa! Şi tu trebuie să-l protejezi pe el. M i-aş fi dat viaţa pentru
tine, ca p arten eră a lui - şi ca p rieten al tău. D ar tu tot erai... a lui.
- Şi ca M are Doam nă?
Cassian expiră zgomotos.
- Ca M are D oam nă, eşti a mea. Şi a lui Azriel, şi a lui Mor, şi a
lui A m ren. Ne aparţii tuturor, iar noi îţi aparţinem . N u te-am fi
pus... in tr-u n pericol atât de mare.
- Poate că de aceea a v ru t Rhys să păstreze secretul. V-ar fi făcut
.a vă concentraţi la altceva.
- Asta are legătură cu noi doi. Şi, crede-m ă, Rhys şi cu m ine
.mi... d iscutat despre asta.
Am ridicat o sprânceană.
Eşti supărat pe mine?
Inchizând ochii, el scutură din cap.
Cassian!
El îşi ridică m âinile in tr-u n ordin tăcut de a continua.
Am oftat şi am început din nou. Abia după cincisprezece repetări
şi i aud gâfâiam greoi Cassian îm i spuse:
Nu credeai că eşti esenţială. Ne-ai salvat pielea, da, dar... nu
' n-ileai că eşti esenţială aici.
1hiu-doi, unu-doi, unu-doi.
Nu sunt. El deschise gura, dar eu am înaintat, vorbind gâfâind.
1 i i iuţii aveţi o... datorie - voi toţi sunteţi vitali. Da, am abilităţi,
•I n . tu şi A zriel eraţi răniţi, surorile m ele erau... ştii ce li s-a întâm -
pl.ii Am făcut ce am p u tu t ca să ieşim de acolo. Aş fi preferat să fi
l" .1 eu decât oricare dintre voi. N u aş fi suportat alternativa.
I>i ţinu ferm m âinile ridicate când i le-am lovit.
Ar fi p u tu t să ţi se întâm ple orice în Regatul Prim ăverii.
I\ 1 am oprit din nou.
Dacă Rhys n u m ă stresează cu prostiile exagerat de protec-
i'i.uc, atunci nu înţeleg de ce tu...
Să nu crezi nicio clipă că Rhys nu a fost foarte îngrijorat. O,
l mi e că se controlează bine, Feyre, dar eu îl cunosc. Şi a fost p a n ica t
mi i impui cât ai lipsit. Da, el ştia - noi ştiam - că te puteai descurca
mi',ură. D ar asta nu ne face să fim m ai puţin îngrijoraţi.
Mi am scuturat m âinile umflate, apoi m i-am frecat braţele care
un dureau deja.
I rai supărat şi pe el.
- D acă nu m -aş fi vindecat, l-aş fi luat la şuturi d in tr-u n capăt al
Velarisului până în celălalt.
Eu nu am răspuns.
- A m fost cu toţii îngrijoraţi p en tru tine.
- M -am descurcat foarte bine.
- Bineînţeles. Ştiam că o vei face. Dar... Cassian îşi încrucişă
braţele. Rhys a procedat la fel în u rm ă cu cincizeci de ani. Atunci
când s-a dus la blestem ata de petrecere organizată de A m aratha.
O! „Ooo!“
- Nu voi uita, ştii, spuse el expirând. C ând ne-a vorbit tuturor,
telepatic. C ând m i-am dat seam a de ceea ce se întâm pla şi că... ne-a
salvat. N e-a închis aici şi ne-a legat m âinile, dar... îşi scărpină tâm ­
pla. în capul m eu s-a făcut linişte, ca niciodată. Ca atunci când...
Cassian se uită cu ochii mijiţi la cerul senin. în ciuda iadului dez­
lănţuit aici, pe teritoriul nostru, eu am... tăcut. El îşi atinse uşor
tâm pla cu u n deget şi se încruntă. D upă cele întâm plate în H ybern,
vindecătoarea m -a ţinut adorm it cât m i-a îngrijit aripile. Abia când
m -am trezit după două săptăm âni... am aflat. Iar când M or m i-a
spus ce ţi s-a întâm plat... A m tăcut din nou.
M i-am înghiţit nodul din gât.
- M -ai găsit când aveam cea mai m are nevoie de tine, Cassian.
- Mă bu cu r că te-am ajutat. El îm i zâm bi autoritar. Te poţi baza
pe noi, ştii. Pe am ândoi. El este înclinat să facă personal totul - să
dea totul din el. Nu suportă să lase pe oricine altcineva să ofere
ceva. Acel zâm bet dispăru. Nici tu nu poţi.
- D ar tu poţi?
- Nu îmi este uşor, dar, da. Sunt generalul arm atei lui şi, parţial,
asta include să ştiu cum să deleg. Sunt cu Rhys de peste cinci sute de
ani, iar el tot încearcă să facă totul singur şi continuă să creadă că nu
este suficient.
Ştiam asta - prea bine. Iar gândul că în războiul acesta Rhys în ­
cerca să se ocupe de tot ce ne aştepta... Greaţa îm i dădu stom acul
peste cap.
- El dă ordine tot tim pul.
- Da. Şi ştie la ce excelăm. Dar, când trebuie să acţionăm...
( .i'sian îşi aranjă bandajele de pe m âini. D acă M arii Lorzi şi Keir
iui intervin, el tot va în frunta H ybernul şi va face ce e m ai greu, ca
sa ne scutească pe noi.
Un fel de încordare greţoasă şi inconfundabilă m ă cuprinse.
Uliys avea să supravieţuiască - nu ar fi îndrăznit să sacrifice totul ca
■■a se asigure că noi...
Rhys ar fi făcut-o. O făcuse cu A m arantha şi ar fi repetat gestul
lui a ezitare.
\m alungat senzaţia. Am reprim at-o. M -am concentrat la
i aspiraţie.
( leva îi atrase atenţia lui Cassian în spatele m eu şi, chiar dacă
1 1 1 1 pul îi răm ase calm , o strălucire de prădător licări în ochii lui.
Nu trebuia să m ă întorc p en tru a şti cine stătea acolo.
Vrei să ni te alături? spuse m ieros Cassian.
Mi se pare că nu faceţi decât să pălăvrăgiţi, zise Nesta.
M -am u itat peste um ăr. Sora m ea p u rta o rochie de un albas-
it u deschis care îi făcea pielea aurie, părul îi era prins sus, iar spa-
i< le rigid. M -am chinuit să spun ceva, să îm i cer scuze, dar... nu în faţa
Im La nu şi-ar fi dorit să poarte conversaţia asta în faţa lui Cassian.
( lassian îi întinse o m ână bandajată şi-i făcu sem n să se apropie
m doindu-şi degetele.
Eşti speriată?
\rn tăcut cu înţelepciune când N esta păşi din pragul deschis al
n mi, î n lum ina orbitoare a curţii.
De ce m -ar speria un liliac imens, căruia îi place să facă crize
■I. nervi?
M -am înecat, iar Cassian m ă avertiză cu o privire încruntată,
provocându-m ă să râd, însă m i-am căutat legătura în m inte, cobo-
rân d u -m i scuturile suficient, încât să-i spun lui Rhysand, oriunde
ar fi fost în oraş: „Te rog, vino să m ă cruţi de cearta dintre Cassian
şi Nesta!“
O clipă m ai târziu, Rhys îm i răspunse: „Regreţi că ai devenit
M are D oam nă?"
I-am savurat vocea şi um orul, dar am alungat panica atunci când
i-am dat replica: „Asta face parte din îndatoririle mele?"
El râse senzual şi malefic. „De ce crezi că eram atât de disperat
să am o parteneră? De aproape cinci sute de ani m ă ocup de asta de
unul singur. A cum e corect să înduri şi tu."
- Mi se pare că eşti cam încordată, Nesta, îi spuse Cassian. Şi
aseară ai plecat atât de brusc... Pot să te ajut cum va să scapi de
încordare?
„Te rog", l-am im plorat pe Rhys.
„Ce îm i vei da?"
Nu eram sigură dacă puteam să şuier prin legătură, dar după chi­
cotul care îm i răsună în m inte o clipă m ai târziu, m i-am dat seam a
că m ă simţise. „Sunt la o întâlnire cu guvernatorii Palatelor. S-ar
putea să se supere dacă dispar." A m încercat să nu oftez.
Nesta îşi curăţă unghiile.
- A m ren vine să m ă instruiască în câteva...
U m bra se un d u i p rin curte, întrerupând-o. Şi nu R hysand fu cel
care ateriză între noi, ci...
„Ţi-am trim is u n alt chip frum os pe care să-l adm iri, spuse Rhys.
Nu la fel de frum os ca al m eu, bineînţeles, dar pe aproape."
C ând um brele care îl înconjurau se îm prăştiară, Azriel îi m ăsură
din priviri pe N esta şi pe Cassian, apoi îm i aruncă o privire vag
com pătim itoare.
- Trebuie să începem lecţia m ai devrem e.
- Corect. Nicio problem ă, am zis eu, m inţind cu dezinvoltură.
Cassian se în cru n tă la m ine, apoi la Azriel. A m ândoi l-am igno­
rat când ne-am în dreptat spre îm blânzitorul Umbrelor, scoţân-
du-m i bandajele de pe m âini între tim p.
„M ulţumesc", am spus eu prin legătură.
„Poţi să te revanşezi în seara asta."
Am încercat să nu roşesc la im aginea pe care Rhys m i-o trim ise
in m inte, detaliindu-m i exact cum să-l răsplătesc, şi m i-am coborât
scuturile m entale. De cealaltă parte a lor, aş fi p utut ju ra că degetele
i u gheare coborâseră pe diam antul negru într-o prom isiune tăcută
şi senzuală. A m înghiţit cu greu.
Azriel îşi întinse aripile, roşul închis şi auriul lucind în soarele
.Irălucitor, şi îşi deschise braţele spre m ine.
- Pădurea de pini e în regulă - cea de lângă lac.
- De ce?
- D eoarece este m ai bine să cazi în apă decât pe piatră dură,
i.ispunse Cassian, încrucişându-şi braţele.
Stomacul m i se strânse, dar l-am lăsat pe Azriel să m ă ridice,
im iosul lui de ceaţă rece n o ctu rn ă şi cedru învăluindu-m ă când
b.itu din aripi o dată, agitând praful din curte.
I -am surprins privirea m ijită a lui Cassian şi am zâm bit larg.
Noroc! am spus eu, iar Azriel, C azanul să-l binecuvânteze,
i.isni pe cerul senin.
Niciunul din noi nu rată înjurătura obscenă strigată de Cassian,
■Ieşi nu am catadicsit să com entăm .
C!as si an era general - generalul Regatului Nopţii.
Cu siguranţă putea să-i facă faţă Nestei.

Am lăsat-o pe A m ren acasă când am venit, îm i spuse Azriel în


n mp ce aterizam pe m alul unui lac turcoaz de m unte, flancat de
pmi şi granit. I-am spus să se ducă im ediat la antrenam ent. El schiţă
1 1 1 1 zâmbet. Adică după câteva m inute.
A m pufnit şi m i-am întins braţele.
- Bietul Cassian!
Azriel pufni amuzat.
- într-adevăr.
M -am m işcat pe loc, micile roci gri de-a lungul m alului alu­
necând sub cizmele mele.
- Deci...
Părul negru al lui Azriel părea să absoarbă lum ina orbitoare a
soarelui.
- C a să zbori, spuse el sec, ai nevoie de aripi.
Corect.
Faţa m i se încălzi. M i-am rotit şi pocnit încheieturile m âinilor.
- A trecut ceva vrem e de când n u le-am m ai invocat.
El nu-şi m ută privirea pătrunzătoare de la chipul şi p ostura mea.
La fel de neclintită şi stabilă ca granitul cioplit în care se form ase
acest lac. P rin com paraţie, aş fi p utut fi u n fluture în zbor.
- Vrei să m ă întorc? îşi accentua el cuvintele, ridicând o sp rân ­
ceană neagră.
M -am crispat.
- Nu. Dar... s-ar putea să am nevoie de câteva încercări.
- N e-am început lecţia m ai devrem e - avem destul timp.
- Apreciez că faci efortul să pretinzi că nu din cauza disperării
mele de a evita ciondăneala de dim ineaţă dintre Cassian şi Nesta.
- N u aş lăsa-o niciodată pe M area m ea D oam nă să suporte asta,
zise el cu chipul îm pietrit.
A m chicotit, frecând locul dureros de pe umăr.
- Eşti... gata să te întâlneşti cu Lucien în după-am iaza asta?
Azriel îşi înclină capul.
- A r trebui să m ă pregătesc?
- Nu. Eu doar... Am ridicat din um eri. C ând pleci să aduni in ­
form aţii despre M arii Lorzi?
- D upă ce discut cu el. O chii îi străluceau - lum inaţi de am uza­
ment. Ca şi când ar fi ştiut că trăgeam de tim p.
Am expirat.
- Corect. începem .
A tingându-m i acea parte din m ine, partea pe care m i-o dăduse
Tamlin... Ceva vital din inim a m ea se retrase, în ciuda faptului că ceva
ascuţit şi agresiv din instinctele m ele se m ândrea cu tot ce luasem.
M i-am alungat gândurile, concentrându-m ă la aripile illyriene. Le
invocasem în ziua aceea din Stepe din m em orie şi teamă. Ca să le
creez acum... m i-am lăsat m intea să alunece în am intirile mele despre
aripile lui Rhys - cum se simţeau, cum se m işcau şi cât cântăreau...
- Scheletul trebuie să fie un pic m ai gros, se oferi Azriel să m ă
ajute. G reutatea începu să-m i apese spatele. întăreşte m uşchii d in ­
spre ele.
M -am supus, m agia m ea ascultând la rândul ei. El îm i mai dădu
şi alte inform aţii: un d e să adaug şi unde să reduc, unde să netezesc
şi unde să întăresc.
Gâfâiam, transpiraţia alunecându-m i pe spate când îm i spuse:
- Bun. îşi drese vocea. Ştiu că n u eşti illyriană, dar... p rintre ei, se
• onsideră... că e nepotrivit să atingi aripile cuiva fără perm isiune.
Mai ales pe ale femelelor.
Printre ai lor. N u ai lui.
Mi-a luat o clipă să-m i dau seam a ce îm i cerea.
- O... ooo. C ontinuă.
- Trebuie să m ă conving că p a r în regulă.
Corect.
M -am în to rs cu spatele la el, iar m uşchii m -au d u ru t când m -am
in u n d a t ca să în tin d aripile. Totul - de la gât până la um eri, spre
• oaste, spate şi fu n d - părea acum să le controleze şi protesta dure-
11 >* din cauza greutăţii şi a mişcării.
Le avusesem doar câteva secunde cu Lucien în Stepe - nu îm i
dădusem seam a cât de grele erau, cât de com plecşi erau m uşchii.
în d u d a cicatricelor, i-am sim ţit m âinile lui Azriel uşoare ca pe
nişte pene când apucă şi atinse unele zone, iar pe altele le lovi uşor.
Am scrâşnit din dinţi, de parcă... m -ar fi gâdilat şi m -ar fi îm puns în
talpa piciorului. D ar el lucră rapid, iar eu m i-am rotit din nou um e­
rii când m ă înconjură şi şopti:
- Este... uim itor. Sunt la fel ca ale mele.
- C red că, în m are, e m eritul magiei.
El scutură d in cap.
- Eşti o artistă - a fost atenţia ta la detalii.
C om plim entul m ă făcu să roşesc uşor şi m i-am pus m âinile
în şolduri.
- Ei bine? Ne ridicăm spre cer?
- Prim a lecţie: nu le lăsa să se târască pe păm ânt.
Am clipit. Aripile m i se sprijineau intr-adevăr pe roci.
- De ce?
- Illyrienii cred că este un sem n de lene şi de slăbiciune. Şi din
pu n ct de vedere practic, păm ântul este plin de lucruri care ţi-ar p u ­
tea răni aripile. Aşchii, cioburi de piatră... care nu doar că pot să le
p ătru n d ă şi să cauzeze o infecţie, ci şi să afecteze felul în care aripa
prinde vântul. Deci să le ţii în aer.
O durere ascuţită îm i străbătu spatele când am încercat să le ri­
dic. Am reuşit să o îndrept pe cea stângă. Cea dreaptă tocm ai căzu
ca o pânză dezlegată.
- Trebuie să-ţi întăreşti m uşchii spatelui şi ai coapselor. Şi ai
braţelor. Şi ai m ijlocului.
- Aşadar, pe toţi.
El zâm bi din n ou sec.
- De ce crezi că illyrienii sunt atât de în formă?
- De ce nu m -a avertizat nim eni că eşti cam încrezut?
Azriel zâmbi.
- Ridică am bele aripi!
O cerere calm ă, dar fermă.
Am tresărit, contorsionându-m i corpul în toate direcţiile când
m -am luptat să o ridic pe cea dreaptă. Fără succes.
- în cearcă să le în tinzi şi apoi să le strângi, dacă nu o poţi r i­
dica aşa.
M -am supus şi am şuierat când am sim ţit durerea ascuţită în toţi
muşchii spatelui în clipa în care m i-am întins aripile. C hiar şi cea
mai m ică briză de pe lac m ă gâdila şi m ă sm ucea, iar eu m i-am în ­
depărtat picioarele pe m alul stâncos, căutând un fel de echilibru...
- Acum, strânge-le!
Le-am strâns atât de rapid, încât m -am aplecat în faţă.
Azriel m ă prinse înainte să dau cu nasul în pietre, apucându-m ă
sl râns de sub um eri şi ridicându-m ă.
- D ezvoltarea m uşchilor m ijlocului te va ajuta şi cu echilibrul.
- Aşadar, m ă întorc la Cassian.
El dădu din cap.
- M âine. Azi concentrează-te ca să nu le laşi să se târâie, să le
strângi, să le întinzi şi să le ridici în aer.
Aripile lui A zriel străluciră roşu şi auriu când lum ina soarelui
Io polei.
- Aşa.
El îm i dem onstră, întinzându-şi larg aripile, strângându-le, în-
im zându-le, înclinându-le şi strângându-le de nenum ărate ori.
Oftând, i-am u rm ărit m işcările, cu spatele zvâcnindu-m i de du-
i ore. Poate că lecţiile de zbor erau o pierdere de timp.
CAPITOLUL
20

- Nu am mai fost niciodată într-o bibliotecă, i-am recunoscut lui


Rhys după prânz, când am coborât nivel după nivel sub Casa Vântului,
cuvintele mele răsunând între pereţii din piatră roşie sculptată.
M -am crispat la fiecare pas, frecându-m i spatele.
Azriel îm i dăduse u n tonic p e n tru am eliorarea durerii, dar
ştiam că, p ân ă la înserat, aveam să scâncesc, dacă nu chiar încă de
la orele de căutare a m etodei p rin care să acoperim găurile din zid
n u m -ar fi făcut prim ele să tresar.
- Adică fără să socotesc bibliotecile particulare de aici şi din
Regatul Prim ăverii; şi familia m ea avea una, dar nu... nu u n a adevă­
rată, l-am lăm urit eu.
Rhys se uită pieziş la mine.
- Am auzit că oam enii au biblioteci gratuite pe continent - des­
chise tuturor.
Nu eram sigură dacă era sau nu o întrebare, dar arn dat aprobator
din cap.
- în tr-u n u l d intre teritorii, li se perm ite tu tu ro r să intre, indife­
rent de poziţia lor sau de descendenţă.
M -am gândit la cuvintele lui.
- Erau... biblioteci înainte de război?
Bineînţeles că fuseseră, dar voiam să spun...
- Da. Biblioteci m ari, pline de învăţaţi ţâfnoşi care îţi puteau găsi
volume din u rm ă cu o m ie de ani. D ar oam enilor nu li se perm itea
să intre - decât dacă erau sclavii cuiva, trim işi cu o treabă, şi chiar
şi atunci erau atent supravegheaţi.
- De ce?
- D eoarece cărţile erau pline de magie şi lucruri pe care nu vo­
iau ca oam enii să le cunoască.
Rhys îşi băgă m âinile în buzunare, conducându-m ă pe coridorul
aprins d o ar de h o lu rile cu lu m in ă fae ridicate în m âinile fru m o a­
selor statui fem inine, cu siluete de M ari Spiriduşi şi zâne.
- învăţaţii şi bibliotecarii refuzau să aibă sclavi - unii din m otive
personale, dar în principal din cauză că n u voiau ca ei să aibă acces
la cărţi şi arhive.
Rhys gesticula spre altă scară curbată. Probabil era m m ult în
adâncul m untelui, p en tru că aerul era rece, uscat şi greu, ca şi când
ar h fost închis de secole.
Ce s-a întâm plat cu bibliotecile după construirea zidului?
Rhys îşi strânse aripile când scările deveniră mai înguste, iar ta-
\ anul coborî.
- M ajoritatea învăţaţilor au avut tim p să le evacueze şi au reuşit
sa ieleporteze cărţile. Cei care nu au avut tim p sau au fost lipsiţi de
puterile elem entare... Un m uşchi îi zvâcni pe maxilar. Au ars biblio­
tecile, ca să nu-i lase pe oam eni să le acceseze informaţiile preţioase.
Am sim ţit un h or pe şira spinării.
- Au preferat să piardă p en tru totdeauna inform aţiile?
Bl dădu din cap, lum ina slabă poleindu-i părul negru-albăstrui.
- Lăsând deoparte prejudecăţile, se tem eau că oam enii ar găsi
•; aji periculoase şi le-ar folosi îm potriva noastră.
- D ar noi... adică ei nu au magie. O am enii nu au puteri magice.
- Unii au. De obicei, cei care pot pretinde că se trag d in tr-u n
vechi neam Fae, dar p en tru o parte din acele vrăji nu e necesar ca
persoana care le foloseşte să aibă puteri m agice - doar să spună
. uvintele potrivite, folosind anum ite ingrediente.
Cuvintele lui m ă făcură să-m i aduc am inte de ceva.
- Puteau... adică în m od evident puteau, dar... oam enii şi Fae s-au
încrucişat cândva. Ce s-a întâm plat cu urmaşii? Dacă erai pe jum ătate
Fae şi pe jum ătate om, unde te duceai după înălţarea zidului?
Rhys păşi pe holul de la picioarele scărilor care dezvăluiau un
culoar lat, din piatră roşie sculptată şi u n rân d de uşi negre încuiate,
cu nervuri argintii pe ele. Frum oase - înfricoşătoare. Ca şi când o
bestie im ensă ar fi fost ţinută în spatele lor.
- N u a fost bine p en tru hibrizi, spuse el după o clipă. M ulţi erau
urm aşii unei u n iuni nedorite. Cei m ai m ulţi alegeau, de obicei, să
răm ână cu m am ele lor um ane - cu familiile lor um ane. Dar, im e­
diat după ridicarea zidului, p rintre oam eni, ei erau o... am intire a
celor făcute, a inam icilor care pândeau dincolo de zid. în cel mai
bu n caz, erau proscrişi şi paria, şi copiii lor - dacă le m oşteneau
trăsăturile fizice. în cel m ai rău caz... O am enii şi cei din generaţia
urm ătoare au fost supăraţi în prim ii ani. Voiau ca să plătească cine­
va p en tru robia şi crim ele îm potriva lor. C hiar dacă hibrizii nu au
făcut nim ic rău... N u s-a term inat bine.
El se apropie de uşile care fură deschise de u n vânt-fantom ă, ca
şi când însuşi m untele ar fi trăit ca să-l servească.
- Şi cei de dincolo de zid?
- Erau consideraţi chiar m ai prejos decât spiriduşii de rang infe­
rior. O ri erau nedoriţi pe oriunde m ergeau, ori... m ulţi îşi găseau de
lucru pe străzi. Se vindeau.
- Aici în Velaris? Cuvintele mele erau o şoaptă.
- Tatăl m eu încă era Mare Lord atunci, spuse Rhys, cu spatele
înţepenit. De secole, n u am m ai perm is niciunui om , sclav sau liber,
să intre pe teritoriul nostru. El nu le-a perm is să intre, să se vândă
sau să găsească adăpost.
- Şi după ce ai devenit M are Lord?
Rhys se opri în faţa obscurităţii care se întindea înaintea noastră.
- A tunci a fost prea târziu p en tru m ajoritatea. Este greu să...
oferi refugiu cuiva, fară să îi poţi explica u n d e îi oferi un loc sigur.
Să vesteşti asta în tim p ce m enţii iluzia cruzim ii nem iloase. Lum ina
stelelor îi brăzda ochii. D e-a lungul anilor, am întâlnit câţiva. Unii
erau capabili să se descurce aici. Alţii... n u puteau fi ajutaţi.
Ceva se m işcă în întunericul de după uşi, dar m -am concentrat
în continuare la chipul lui, la um erii săi încordaţi.
- D acă zidul va fi distrus, vei...?
N u am p u tu t term ina propoziţia.
Rhys îşi îm pleti degetele cu ale mele.
- Da. D acă sunt oam eni sau spiriduşi care au nevoie de un loc
sigur... oraşul va fi deschis p en tru ei. Velarisul este închis de atât de
mult tim p - poate de prea m ult tim p. N u văd cum ar putea fi asta un
lucru rău... prezenţa u n o r oam eni noi, din locuri şi cu trecuturi şi
m itu ri diferite. Tranziţia ar putea fi m ai com plexă decât anticipăm ,
ilar... da. Porţile spre oraşul acesta vor fi deschise celor care au n e­
voie de protecţia lui. O ricui poate ajunge aici.
I-am strâns m âna, ad m irâ n d u -i bătăturile câştigate din greu.
Nu, nu aveam să-l las să îndure povara şi preţul războiului de unul
singur.
Rhys se uită la uşile deschise - spre silueta cu m antie şi glugă
i are aştepta răbdătoare în um bra de dincolo de ele. Toţi m uşchii
i are m ă dureau şi oasele îm i înţepeniră când i-am văzut veşm intele
galbene, gluga încoronată cu o piatră transparentă albastră, care
putea fi coborâtă peste ochi...
Era o preoteasă.
- Ea este Clotho, spuse calm Rhys, eliberându-m i m âna ca să m ă
conducă spre femela care aştepta.
G reutatea m âinii lui pe spatele m eu îm i dădu de înţeles că ştia
cât de m ult m ă şocase să o văd.
- Ea este u na dintre zecile de preotese care lucrează aici.
C lotho îşi plecă privirea, dar nu spuse nim ic.
- Eu... eu nu ştiam că preotesele îşi părăsesc templele.
- O bibliotecă este un fel de tem plu, spuse Rhys cu un zâm bet
strâm b. D ar preoteasa de aici... C ând am intrat în bibliotecă, lu m i­
nile aurii se aprinseră, ca şi când C lotho ar fi stat în întuneric până
când am intrat. Ele sunt speciale. Unice.
Ea înclină capul de parcă ar fi fost am uzată. C hipul îi răm ase în
um bră, corpul zvelt fiind ascuns în veşm intele grele şi galbene. Era
linişte şi totuşi viaţa dansa în ju ru l ei.
Rhys îi zâm bi cald preotesei.
- Ai găsit testele?
Şi d o ar când îşi înclină capul in tr-u n fel de m işcare care spunea
„aşa şi aşa“ m i-am dat seam a că ori nu putea, ori nu voia să vorbeas­
că. C lotho gesticulă spre stânga ei - către biblioteca propriu-zisă.
Iar eu m i-am m utat privirea de la preoteasa m ută destul de m ult
tim p, încât să p o t să studiez biblioteca.
N u era o cam eră cavernoasă d in tr-u n conac. Nici pe departe.
Asta era...
Era ca şi când baza m untelui ar fi fost săpată de vreo bestie m a­
sivă, care lăsase u n p u ţ ce cobora în inim a întunecată a lumii. în
ju ru l găurii care se căsca, săpate chiar în m unte, se spiralau n e n u ­
m ărate etaje cu rafturi şi cărţi şi zone de citit, care conduceau în
beznă. D in ce am observat la diferite niveluri când m -am îndreptat
spre balustrada sculptată în piatră în faţa prăpastiei, rândurile se
continuau departe în m unte, ca spiţele unei roţi gigantice.
Şi, p rin toate, foşnetul hârtiilor şi al pergam entelor se auzea p re­
cum foşnetul aripilor u n o r molii.
Tăcute şi totuşi active. Treze, bâzâind şi agitându-se, atât de
m ulte bestii cu braţe m unceau constant. M -am uitat în sus şi am
văzut m ai m ulte niveluri ridicându-se spre casa de deasupra. Şi as­
cuns departe, în jos... Era întunericul.
- Ce este pe fundul puţului? am întrebat când Rhys veni lângă
m ine, um ărul său atingându-1 pe al meu.
- Cândva, l-am provocat pe Cassian să coboare în zbor şi să vadă.
Rhys îşi sprijini m âinile de balustradă, uitându-se în întuneric.
-Ş i?
- Şi s-a întors mai repede decât l-am văzut zburând vreodată,
alb ca m oartea. Nu m i-a spus niciodată ce a văzut. în prim ele câteva
săptăm âni, am crezut că este o glum ă - doar ca să-m i stârnească
curiozitatea. D ar când am decis, în sfârşit, să văd cu ochii m ei după
o lună, m -a am eninţat că o să m ă lege de u n scaun. A spus că unele
lucruri trebuie să răm ână nevăzute şi nederanjate. Au trecut două
sute de ani şi tot nu vrea să-m i spună ce a văzut. D acă îi spui ceva
despre asta, se albeşte, trem ură şi nu vorbeşte câteva ore.
Sângele m i se răci.
- Este... vreun m onstru?
- Nu ştiu. Rhys făcu sem n din bărbie spre Clotho, preoteasa
aşteptând răbdătoare la câţiva paşi în spatele nostru, cu chipul încă
m umbră. Ele nu vorbesc şi nici nu scriu despre asta, deci dacă ştiu...
< ti siguranţă, n u îm i vor spune. Aşadar, dacă nu ne deranjează,
atunci nici eu nu o voi face. Asta în cazul în care chiar există aşa
• iv i. Cassian n u m i-a spus niciodată dacă a văzut vreo vietate acolo
jus. Poate că este cu totul altceva.
Având în vedere lucrurile la care fusesem m artoră... N u voiam
a mă gândesc la ce zăcea la nivelul cel m ai de jos al bibliotecii sau
l.i ce ar fi p u tu t să-l îngrozească atât de m ult pe C assian, care v ă­
zuse părţi d in lum e m ai îngrozitoare şi m ai m ortale decât m i-aş fi
putut im agina.
tiu veşm intele foşnind, C lotho se îndreptă spre aleea înclinată
din bibliotecă, iar noi am urm at-o. Podeaua era din piatră roşie, ca
. 1 restul locului, dar netedă şi lustruită. M -am întrebat dacă vreo

pi eoteasă coborâse vreodată pe poteca spiralată.


„Din câte ştiu eu, nu, îmi spuse Rhys telepatic. D ar M or şi cu m ine
un încercat odată, când eram copii. Ne-a prins m am a la al treilea
1 1 1 vel de jos şi am fost trim işi la culcare, fară să mai fi luat cină."

M i-am reprim at un zâmbet. „Chiar a fost atât de grav?"


„Când am uns podeaua cu ulei, iar cărturarii au căzut pe burtă, da.“
A m tuşit ca să-m i acopăr râsul, plecându-m i capul, deşi C lotho
era la câţiva paşi în faţă.
A m trecu t pe lângă teancuri de cărţi şi pergam ente, rafturile
fiind co nstruite în piatră sau făcute din lem n solid de culoare n ea­
gră. Pereţii holu rilo r plini cu am bele tipuri de rafturi dispăreau în
m unte şi, la fiecare câteva m inute, apărea o m ică zonă de lectură,
plină de m ese ordonate, lăm pi din sticlă cu lum ină slabă, scaune
tapiţate şi canapele. Covoarele antice ţesute îm podobeau podelele
de sub ele, de obicei în faţa şem ineelor cioplite în piatră şi departe
de orice raft, grătarele având o plasă destul de fină, încât să reţină
orice tăciune rătăcit.
Era u n loc confortabil, în ciuda m ărim ii spaţiului, a căldurii şi a
groazei neştiute care pândea dedesubt.
„Dacă ceilalţi m ă supără prea m ult, m i-ar plăcea să cobor aici ca
să m ă liniştesc."
I-am schiţat un zâm bet lui Rhys, care continua să privească
înainte, când i-am vorbit telepatic.
„N -au aflat până acum că te pot găsi aici?"
„Bineînţeles. D ar nu m erg niciodată în acelaşi loc de două ori la
rând; aşadar, de obicei le ia atât de m ult tim p să m ă găsească, încât
n u se deranjează. în plus, ei ştiu că, dacă sunt aici, este din cauză că
vreau să fiu singur."
„Bietul M are Lord! m i-am spus eu. Să fie nevoit să fugă, ca să
găsească singurătatea perfectă în care să plănuiască."
Rhys m ă ciupi de fund, iar eu m i-am m uşcat buza ca să n u ţip.
Aş fi p u tu t ju ra că lui C lotho îi trem urară um erii de râs.
D ar înainte să îl acuz pe Rhys p en tru durerea care m i se undui
prin m uşchii spatelui în urm a m işcării bruşte, C lotho ne conduse
într-o zonă de citit la trei niveluri m ai jos, m asiva m asă de lucru fi­
ind plină cu cărţi groase şi vechi, legate în diverse piei negre.
U n teanc ordonat de hârtii era într-o parte, îm preună cu o m u l­
ţim e de creioane, iar lămpile de citit străluceau la m axim um , vesele
şi scânteind în obscuritate. Un serviciu de ceai din argint licărea pe
masa joasă dintre cele două canapele din piele, din faţa şem ineului
sfârâitor, aburul unduindu-se din ciocul arcuit al ceainicului. Biscuiţi
si mici sendvişuri um pleau tava alături de o grăm adă de şerveţele,
care ne indicau subtil să le folosim înainte să atingem cărţile.
- M ulţum esc, îi spuse Rhys preotesei, care scoase din teancul pe
i are, fără îndoială, îl adunase, o carte şi o deschise la o pagină însem ­
nată. Panglica veche din catifea era de culoarea sângelui uscat - dar
mâna ei m ă uim i când întâlni lum ina aurie a lămpilor.
Degetele îi erau încovoiate, strâm be şi răsucite în nişte unghiuri,
m cât aş li crezut că se născuse aşa, dacă n u aş fi văzut cicatricele.
Pentru o clipă, m -am aflat într-o pădure prim ăvăratică. P entru o
• lipâ, am auzit pocnetul pietrei pe piele şi os când am obligat altă
preoteasă să-şi lovească m âna, de nenum ărate ori.
Rhys îm i puse o m ână pe spate. Ce efort trebuie să fi făcut C lothe
«a să pu n ă totul ia loc cu m âinile noduroase!
Dar C lotho se uită după altă carte - sau, cel puţin, întoarse capul
m acea direcţie - iar aceasta alunecă spre ea.
Magie. Corect.
Pa gesticulă vehem ent, cu u n deget îndoit spre pagina pe care o
.ciectase, apoi spre altă carte.
M ă voi uita, spuse Rhys, apoi îşi înclină capul. Te chem ăm
dacă avem nevoie de ceva.
Clothe facu d in no u o plecăciune şi începu să se îndepărteze cu
grijă şi în linişte.
- M ulţum esc, i-am spus eu.
Preoteasa se opri, se uită în u rm ă şi făcu o plecăciune, gluga
Icgănându-i-se.
In câteva secunde, dispăru.
M -am u itat după ea, chiar dacă Rhys se aşeză pe unul din cele
două scaune din faţa grăm ezii de cărţi.
- în u rm ă cu m ult timp, C lotho a fost rănită foarte grav de un
v,i up de m asculi, spuse încet Rhys.
N u am avut nevoie de detalii ca să ştiu ce se întâm plase. Tonul
din vocea lui Rhys îm i sugera destule.
- I-au tăiat lim ba ca să nu poată spune nim ănui cine a rănit-o. Şi
i-au zdrobit m âinile ca să nu poată scrie. Fiecare cuvânt fu mai
scurt decât ultim ul, iar întunericul se undui în spaţiul mic.
Stom acul m i se întoarse pe dos.
- De ce n u au ucis-o?
- P entru că aşa era m ai am uzat p en tru ei. Adică, până ce a
găsit-o M or şi a adus-o la mine.
Când, fară îndoială, se uitase în m intea ei şi le văzuse chipurile.
- A m lăsat-o pe M or să-i vâneze. El îşi strânse aripile. Şi după ce
a term inat, a răm as aici tim p de o lună. A ajutat-o pe C lotho să se
vindece cât de bine se putea, dar i-a şters şi amintirile...
M or suferise o altă traum ă, dar... am înţeles de ce o făcuse, de ce
voia să fie aici. M -am întrebat dacă aşa se îm păcase cu sine.
- Cassian şi Azriel au fost vindecaţi pe deplin după cele în tâm ­
plate în H ybern. Nu s-a putut face nim ic p en tru Clotho?
- M asculii o... vindecau în tim p ce o răneau, făcând rănile p er­
m anente. C ând a găsit-o Mor, răul era deja făcut. încă nu term i­
naseră cu m âinile ei, deci am reuşit să i le salvăm, ca să le poată
folosi parţial, dar... Ca să o vindecăm , a trebuit să-i deschidem din
nou rănile. M -am oferit să-i iau durerea între tim p, dar... N u a p utut
suporta am intirile pe care i le-ar fi declanşat, ce ar fi sim ţit. De
atunci locuieşte aici - cu altele ca ea. M agia ei o ajută să se mişte.
Ştiam că trebuia să începem m unca, dar am întrebat:
- Toate... preotesele din biblioteca asta sunt aşa?
-D a .
Răspunsul îngloba secole de furie şi durere.
- A m transform at biblioteca asta in tr-u n refugiu p en tru ele.
Unele vin ca să se vindece, să lucreze ca slujitoare, iar apoi pleacă;
altele depun jurăm inte în faţa C azanului şi a M am ei ca să devină
preotese şi răm ân aici p en tru totdeauna. Decizia este a lor, fie că
i am ân o săptăm ână, fie o viaţă. Străinilor li se perm ite să folosească
biblioteca p en tru cercetare, dar num ai dacă preotesele sunt de
acord şi dacă aceştia ju ră să nu facă niciun rău în tim pul vizitei.
Această bibliotecă le aparţine.
- Cine a fost aici înaintea lor?
- Câţiva învăţaţi bătrâni şi ţâfnoşi, care m -au înjurat zdravăn
i and i-am m utat în celelalte biblioteci din oraş. încă au acces, dar
locul şi tim pul sunt m ereu aprobate de preotese.
Era o alegere. El m ereu îmi dăduse de ales. Şi altora. Cu m ult
înainte să fi aflat pe pielea lui ce însem na asta. întrebarea trebuie să
mi se fi citit în privire, deoarece Rhys adăugă:
- A m venit des aici, în săptăm ânile de după Poalele M untelui.
Gâtul m i se încordă când m -am aplecat să îl sărut pe obraz.
M ulţum esc p en tru că îm părţi locul ăsta cu mine.
- Acum îţi aparţine şi ţie. Iar eu ştiam că nu o spunea doar pen-
11 u că eram parteneri, ci... p en tru că le aparţinea şi celorlalte femele
de aici, care suferiseră şi supravieţuiseră.
Am schiţat un zâmbet.
Presupun că este un m iracol că p o t m ăcar suporta să m ă aflu
in subsol.
Insă trăsăturile îi răm aseră serioase, gânditoare.
Este. Sunt foarte m ân d ru de tine, adăugă el încet.
Ochii m ă usturară, iar eu am clipit când m -am întors spre cărţi.
- Şi presupun, am spus eu făcând un efort să m ă adaptez la lu ­
ni mă, că este un m iracol că pot citi lucrurile asta.
Zâm betul cu care îm i răspunse Rhys fu încântător şi un pic şiret.
C red că m icile mele lecţii te-au ajutat.
Da. „Rhys este cel m ai grozav am ant la care poate spera o fe­
melă" sunt cu siguranţă cuvintele care m -au învăţat să citesc.
încercam doar să-ţi spun ce ştii acum.
Sângele mi se încălzi uşor.
Kmm! fu tot ce am spus, trăgând o carte spre mine.
- Am să-ţi consider răspunsul o provocare.
îşi coborî m âna pe coapsa m ea, apoi îm i cuprinse genunchiul,
atingându-1 într-o parte cu degetul m are. C hiar şi prin hainele de
piele, căldura lui m i se strecură în oase.
- Poate am să te trag între teancuri şi-am să văd cât de tăcută
poţi fi.
- Hm m ! A m răsfoit paginile, fără să văd textele.
C u m âna, a început să-m i exploreze coapsa provocându-m i d u ­
reri insuportabile atunci când îm i atingeam cu degetele partea sen­
sibilă d in ăuntru. Tot m ai sus. Se înclină ca să tragă o carte spre el,
d ar îm i şopti la ureche:
- Sau poate că am să te întind pe birou şi-am să te ling până ai să ţipi
destul de tare, încât să trezeşti orice ar zăcea la subsolul bibliotecii.
Am întors capul spre el. Ochii îi erau lucioşi - aproape somnoroşi.
- Eram pe deplin dedicată planului, am spus eu tocm ai când
m âna lui se o pri fo a rte aproape de partea de sus a coapselor mele,
p ână ai p o m enit de creatura de dedesubt.
El zâmbi ca o felină şi se uită în ochii m ei când îm i atinse buza
de jos cu limba.
Sânii m i se întăriră pe sub cămaşă, iar el se uită în jos -
urm ărindu-i.
- C redeam că partida de dim ineaţă ţi-a fost de ajuns, spuse el
gânditor.
îşi strecură m âna între picioarele mele, cuprinzându-m ă obraz­
nic, apăsându-m i un loc sensibil cu degetul lui mare. Mie îm i scăpă
u n m ic geamăt, iar apoi obrajii m i se încălziră.
- Se pare că nu m -am priceput să te satisfac, dacă pot să te stâr­
nesc atât de uşor după câteva ore.
- Ticălosule! am şoptit eu, dar cuvântul se auzi răguşit.
M ă apăsă m ai tare cu degetul, încercuind zona cu duritate.
Rhys se aplecă din nou, sărutându-m ă pe gât - chiar în locul de
sub ureche - şi-m i spuse pe piele:
- Să te văd cum ai să-m i spui când am să fiu cu capul între picioa­
rele tale, dragă Feyre!
Iar apoi, dispăru.
Se teleportase, lu ând cu el jum ătate din cărţi. Am tresărit, sim-
(indu-m i corpul străin şi rece, am eţit şi dezorientat.
„Unde naiba eşti?" M -am uitat în jurul m eu şi nu am văzut decât
umbrele, flăcările vesele şi cărţile.
„La două niveluri m ai jos."
„Şi de ce eşti la două niveluri m ai jos?" M -am ridicat de pe
scaun, spatele d u rân d u -m ă când m -am repezit spre aleea şi balus-
Irada de dincolo şi m -am uitat în întuneric.
Destul de sigur, în zona de citit de la două niveluri m ai jos, i-am
/arit părul negru şi aripile - l-am văzut rezem ându-se de spătarul
scaunului din faţa u nui birou identic, cu o gleznă peste genunchi.
Rânjind la m ine. „P entru că nu po t să lucrez când tu m ă distragi."
M -am în cru n tat la el. „Te distrag?"
„Dacă stai lângă m ine, ultim ul lucru la care m ă gândesc este să
>il esc nişte cărţi vechi şi prăfuite. M ai ales când eşti îm brăcată cu
Fainele alea de piele, mulate."
„Porcule!"
C hicotul lui răsună p rin bibliotecă, printre hârtiile foşnitoare şi
• i Coanele scârţâind ale preoteselor care lucrau.
„Cum te poţi teleporta în Casă? C redeam că există protecţii."
„Se pare că biblioteca îşi face propriile reguli."
Am pufnit.
„Două ore de lucru", îm i prom ise el, întorcându-se din nou spre
m a s ă şi întinzându-şi aripile - un adevărat ecran ca să nu-1 văd şi să
m i mă vadă. „Apoi ne putem juca."
I am făcut u n gest vulgar.
„le-am văzut."
Am făcut-o din nou, iar râsetul lui pluti spre m ine când m -am
mlors spre cărţile adunate în faţa m ea şi am început să citesc.
A ra găsit o m ulţim e de inform aţii despre zid şi form area lui.
C ând ne-am com parat notiţele două ore m ai târziu, m ulte dintre
texte erau contradictorii, toate pretinzând că deţineau toate infor­
maţiile despre subiect. D ar erau puţine detalii similare, pe care Rhys
nu le ştiuse.
El se vindecase la cabana din m unţi când ei ridicaseră zidul, când
sem naseră Tratatul. Detaliile care reieşeau fuseseră în cel mai bun caz
neclare, dar diversele texte pe care le găsise C lotho despre form area
zidului şi regulile confirm au un lucru: nu fusese m enit să dureze.
Nu, iniţial, zidul fusese o soluţie tem porară ca să separe oam enii
şi spiriduşii, p ână ce pacea ar fi durat suficient de m ult tim p ca ei să
se întâlnească mai târziu şi să decidă cum să trăia ...» îm preună - ca
un singur popor.
D ar zidul rămăsese. O am enii îm bătrâniseră şi m uriseră, iar
copiii lor uitaseră prom isiunile părinţilor, ale bunicilor şi ale în ain ­
taşilor. Iar M arii Spiriduşi care supravieţuiseră... Era o nouă lume,
fară sclavi. Spiriduşii de rang inferior interveniseră ca să înlocuias­
că lipsa m âinii de lucru gratuite; graniţele teritoriului fuseseră
refăcute ca să-i găzduiască pe cei străm utaţi. Era o schim bare atât
de m are în lum e, în secolele de început; atât de m ulţi se străduiau să
treacă peste război şi să se vindece, încât zidul... zidul devenise p er­
m an en t şi se transform ase în legendă.
- C hiar dacă toate cele şapte regate se aliază, am spus eu când
am luat strugurii din bolul argintiu d in tr-u n salon liniştit din Casa
Vântului, părăsind biblioteca slab lum inată p en tru soarele atât de
necesar, chiar dacă ni se alătură şi Keir, şi Regatul C oşm arurilor...
Vom avea, oare, vreo şansă în acest război?
Rhys se rezem ă de scaunul acoperit de broderii din faţa ferestrei
d in tavan şi p ân ă-n podea. Velarisul era o întindere scânteietoare
dedesubt şi dincolo de ea - calm şi m inunat, în ciuda urm elor răz­
boiului care-1 presărau acum.
- Cu o arm ată îm potriva alteia, probabilitatea de a câştiga este
mică.
Rostise nişte cuvinte deschise şi sincere.
M -am m işcat pe scaunul m eu identic din partea cealaltă a mesei
joase dintre noi.
- Ai putea... D acă tu şi Regele H ybernului v-aţi înfrunta...
- D acă aş câştiga? Rhys ridică o sprânceană şi studie oraşul. Nu
ştiu. Este destul de deştept să îşi ascundă puterea. D ar a fost nevoit
să recurgă la tru cu ri şi am eninţări ca să ne învingă în H ybern. Are
mii de ani de studiu şi de antrenam ent. Dacă ne-am lupta... M ă în ­
doiesc de faptul că va perm ite să se ajungă la asta. Are o şansă mai
bună la o victorie sigură dacă ne copleşeşte num eric, dacă ne deci­
mează. D acă am lupta noi doi, dacă ar accepta o provocare deschisă
din partea mea... pagubele ar fi catastrofice. Şi asta fără ca el să se
folosească de Cazan.
Inim a m i se poticni. Rhys continuă:
- Sunt dispus să su port eu ce-i m ai rău, dacă asta înseam nă că
ceilalţi m ăcar au să ne sprijine îm potriva lui.
Am apucat cotierele cu ciucuri ale scaunului.
- N u ar trebui să o faci.
- S-ar putea să fie singura opţiune.
- N u accept varianta asta.
El clipi la mine.
- Prythianul ar putea avea nevoie să m ă aleagă pe m ine. D eoa­
rece, cu puterea lui... L-ar fi atacat pe rege şi pe toată arm ata lui. S-ar
li epuizat până ce ar fi fost...
- Eu am nevoie de tine. Să te aleg. în viitorul m eu.
Linişte. Şi, în ciuda soarelui care îm i încălzea picioarele, un frig
groaznic m ă străbătu.
Gâtul i se înălţă.
- D acă asta înseam nă să-ţi ofer u n viitor, atunci sunt dispus să
0 fac...
- N u vei face aşa ceva. A m gâfâit dezgolindu-m i dinţii, aplecân-
d u -m ă înainte pe scaun.
Rhys m ă privi, cu ochii mijiţi.
- C um po ţi să-m i ceri să nu ofer tot ce am ca să m ă asigur că tu,
familia şi p o p o ru l m eu veţi supravieţui?
- Ai oferit destul.
- N u destul. N u încă.
îm i fu greu să respir, să văd dincolo de usturim ea din ochi.
- De ce? De unde vine asta, Rhys?
P entru p rim a dată, el n u răspunse.
Şi ceva destul de fragil din expresia lui, o rană nevindecată, care
licărea acolo, m ă făcu să oftez, să-m i frec faţa şi să-i spun:
- Doar... lucrează cu mine. Cu toţi. îm preună. Asta nu este doar
povara ta.
El luă altă boabă de strugure de pe ciorchine şi-o mestecă. Buzele
1 se m işcară, schiţând un zâmbet.
- Aşadar, ce propui?
încă vedeam vulnerabilitatea din ochii lui, încă o sim ţeam în
legătura d intre noi, dar m i-am înclinat capul. M -am gândit la tot ce
ştiam , la tot ce se întâm plase. M -am gândit la cărţile pe care le
citisem în biblioteca din subsol. O bibliotecă ce găzduia...
- A m ren ne-a avertizat să nu unim cele două jum ătăţi ale Cărţii,
am spus gânditoare. D ar noi am făcut-o - eu am făcut-o. Ea a spus că
ar putea trezi nişte creaturi m ai bătrâne, care să vină în căutarea ei.
Rhys îşi coborî piciorul m ai jos, peste genunchi.
- Poate că Hybernul are mai m ulţi soldaţi, am spus eu, dar dacă
noi am avea m onştri? Ai spus că Hybernul va prevedea o alianţă cu
toate regatele participante, dar poate că nu una cu creaturi care nu au
nicio legătura cu asta. M -am aplecat în faţă. Şi nu m ă refer la m onştrii
i . 1 re hoinăresc prin lume, ci la unul anum e, care nu are nim ic de pier­
dut, ci doar de câştigat.
Unul pe care aş fi făcut tot ce-m i stătea în putere ca să-l folosesc,
decât să îl las pe Rhys să suporte singur asta.
El ridică din sprâncene.
-O ?
- C ioplitorul de Oase, l-am lăm urit eu. El şi A m ren au căutat o
>ale de întoarcere în lum ile lor.
C ioplitorul fusese insistent şi neînduplecat, când în acea zi din
închisoare m ă întrebasem unde fusesem când m urisem . Aş fi p utut
1 1 1 ru că pielea bronzată a lui Rhys se albi, dar am adăugat:

- Nu ştiu dacă este tim pul să-l întreb ce ar da ca să se întoarcă


•ii asă.
CAPITOLUL
21

M uşchii dureroşi ai spatelui, m ijlocului şi ai coapselor se revol­


taseră com plet înainte ca eu şi Rhys să ne despărţim , partenerul
m eu plecând ca să-i dea de urm ă lui Cassian - care avea să m ă în ­
soţească a doua zi dim ineaţă la închisoare. D acă am fi plecat am ân­
doi, ar fi părut un gest poate prea... disperat, prea vital. Dar dacă Marea
D oam nă şi generalul ei i-ar fi făcut o vizită C ioplitorului ca să-i
adreseze nişte întrebări ipotetice...
Tot ne-ar fi dat de gol, dar poate că nu chiar pe cât de m ult aveam
nevoie de un sprijin în plus. Iar Cassian, în m od deloc surprinzător,
ştia m ai m ulte despre C ioplitor decât oricine altcineva, m ulţum ită
unei fascinaţii m orbide p en tru toţi deţinuţii închisorii. Mai ales de
vrem e ce el era responsabil cu întem niţarea unora dintre ei.
Dar, cât Rhys îl căuta pe Cassian, aveam şi eu o sarcină.
M ă crispam şi şuieram m ergând pe holurile întunecate şi roşii
ale Casei ca să le găsesc pe sora m ea şi pe A m ren şi să văd care din
ele m ai rezista după p rim a lecţie. P rintre altele.
Le-am găsit în tr-o cam eră de lucru uitată şi liniştită, privindu-se
cu răceală una pe cealaltă.
C ărţile erau îm prăştiate pe m asa dintre ele. Singurul sunet care
se auzea era ticăitul unui ceas de lângă dulapurile prăfuite.
- îm i pare rău că vă întrerup concursul de holbat, am spus eu,
/.ibovind în pragul uşii, şi m i-am frecat u n loc din zona lom bară.
Voiam să văd cum a decurs prim a lecţie.
- Bine. A m ren nu îşi lua privirea de la sora m ea, un mic zâm bet
iiascându-se pe buzele-i roşii.
Am studiat-o pe Nesta, care se uita la A m ren cu un chip împietrit.
- Ce faceţi?
Aşteptăm, spuse Am ren.
-C e?
- Ca băgăcioşii să ne lase în pace.
M -am în dreptat de spate, dregându-m i vocea.
Face parte din antrenam entul ei?
Am ren întoarse capul spre m ine cu o lentoare exagerată, părul
drept şi scurt p ână la bărbie m işcându-se.
- Rhys are m etodele lui de a te antrena. Eu le am pe ale mele.
I 'inţii albi îi licăriră cu fiecare cuvânt. M âine-seară vizităm Regatul
< (i.şmarurilor - ea are nevoie de un antrenam ent de bază înainte să
0 facem.
- Cum ar fi?
Am ren oftă spre tavan.
Trebuie să înveţe cum să se protejeze de m inţile şi de puterile
1urioase.
Am clipit. A r fi trebuit să m ă gândesc că, dacă Nesta ni se alătura
ni Oraşul Cioplit... trebuia să cunoască nişte m etode de apărare,
aliele decât cele pe care aş fi putut să o învăţ personal.
- Eşti bine? am întrebat-o eu.
A m ren ţâţâi.
- Este bine. încăpăţânată ca un măgar, dar, de vrem e ce sunteţi
i ude, nu sunt surprinsă.
M -am încruntat.
- De unde să am habar care sunt m etodele tale? D in câte ştiu, ai
învăţat o tehnică îngrozitoare în închisoare.
Atentă. Era atât de atentă.
A m ren spuse printre dinţi:
- A m învăţat destule acolo, dar cu siguranţă nu asta.
M i-am înclinat capul, părând curioasă.
- Ai interacţionat vreodată cu ceilalţi?
Cu cât mai puţini ştiau despre călătoria m ea de a doua zi ca să îl
vizitez pe Cioplitor, cu atât era m ai sigur şi cu atât mai m ică şansa
ca H ybernul să afle de asta. Nu de frica trădării, dar... riscuri exis­
tau m ereu.
Lui Azriel, acum plecat să culeagă inform aţii despre Regatul
Toamnei, avea să i se spună când u rm a să se întoarcă în seara asta.
Lui Mor... i-aş fi spus în cele din urm ă. D ar în ceea ce-o privea pe
Am ren... Rhys şi cu m ine hotărâserăm să aşteptăm ca să-i spunem
lui A m ren. U ltim a dată când fuseserăm la închisoare, ea fusese...
iritată. Trebuia să-i spunem că intenţionam să-i asm uţim unul d in ­
tre tovarăşii de închisoare? Poate că nu era cel m ai bun lucru pe
care să-l m enţionăm cel puţin cât aşteptam să găsească un m o d de
a repara zidul şi să o antreneze pe sora mea.
N erăbdarea se undui pe chipul lui A m ren, ochii argintii
aprinzându-i-se.
- N -am vorbit cu ei decât în şoaptă şi prin ecourile din piatră,
fato. Şi m -am bucurat.
- Ce este închisoarea? întrebă în cele din u rm ă Nesta.
- Un iad îngropat în piatră, spuse A m ren. Plin de creaturi p e n ­
tru care ar treb u i să-i m ulţum eşti M am ei că n u m ai um blă libere
pe păm ânt.
Nesta se încruntă, dar tăcu.
- C um ar fi? am întrebat eu. O rice inform aţie suplim entară pe
care ar fi p u tu t s-o deţină...
A m ren îşi dezgoli dinţii.
- Predau o lecţie despre magie, n u una de istorie. Ea flutură o
mână. Dacă vrei să bârfeşti cu cineva, du-te şi caută unul dintre câini.
Sunt sigură că la etaj Cassian încă m ai adulm ecă.
Nestei buzele îi zvâcniră în sus.
A m ren arătă spre ea cu u n deget subţire, desăvârşit cu o unghie
ascuţită şi îngrijită.
- C oncentrează-te! O rganele vitale trebuie protejate tot tim pul.
Am bătut uşor cu m âna pragul uşii deschise.
- Am să caut m ai m ulte inform aţii p en tru tine la bibliotecă,
Amren! i-am spus, fără ca ea să-m i răspundă, în schimb. Noroc! am
adăugat eu.
- N u are nevoie de noroc, spuse A m ren.
Nesta pufni în râs.
M -am gândit că era singurul răm as-bun pe care l-aş fi prim it.
Poate că era... o alegere greşită să le las pe A m ren şi pe N esta să se
antreneze îm preună. C hiar dacă perspectiva de a le dezlănţui asu­
pra Regatului C oşm arurilor... G ândul m ă făcu să zâmbesc u n pic.
înainte ca Mor, Rhys, Cassian şi cu m ine să ne adunăm p en tru
i mă la casa din oraş - Azriel fiind încă plecat să spioneze - m uşchii
mă dureau atât de m ult, că abia am reuşit să urc scările de la intrare.
I testul de m ult, încât am renunţat la planul de a-1 m ai vizita pe
I ncien acasă, după masă. M or fu ţâfnoasă şi tăcută cât am m âncat,
.mlicipând vizita de a doua zi.
De-a lungul secolelor, fusese nevoită să lucreze destul cu Keir şi
lotuşi, ziua de mâine... în tim pul mesei îl avertizase doar o dată pe
Khys că trebuia să se gândească bine la oferta pe care ar fi putut Keir
vi i-o facă în schim bul arm atei lui. Rhys ridicase din um eri, spunând
i . 1 avea să se gândească la asta la m om entul potrivit. N u era un
i aspuns, iar asta o făcuse pe M or să scrâşnească din dinţi.
Nu o condam nam . Cu m ult înainte de Război, familia ei o chi-
iniise în m oduri la care nici nu am îndrăznit să m ă gândesc, nu cu
m ai p u ţin de o zi înainte de a-i întâlni din nou ca să le cerem a juto­
rul. Să lucrăm cu ei.
Rhys, M am a să-l binecuvânteze, avea o baie care m ă aştepta
du p ă masă.
Aveam nevoie de toată puterea a doua zi, pen tru m onştrii pe
care trebuia să-i în fru n t în străfundurile a doi m unţi foarte diferiţi.

nf-i

Nu m ai fusesem aici de câteva luni, dar zidurile din piatră sculp­


tată erau la fel cum le văzusem ultim a dată, torţele fixate cu scoabe
încă m ai lu m in ân d din loc în loc.
N u în închisoare, ci la Poalele M untelui.
D ar în locul trupului m utilat al lui Clare, ţintuit pe zidul de dea­
supra mea...
Ochii ei albaştri erau încă m ari de groază. Răceala arogantă
dispăruse şi nu-şi m ai ţinea bărbia sus, ca o regină.
Pe N esta o răniseră la fel ca pe Clare.
Iar în spatele m eu, ţipând şi im plorând...
M -am întors şi am văzut-o pe Elain, goală şi suspinând, legată
de stâlpul im ens, aşa cum fusesem cândva am eninţată că aveam să
sufăr şi eu. Spiriduşi cu m âini noduroase şi m ăşti roteau m ânerele
de fier, întorcând-o...
Am încercat să m ă mişc şi să înaintez rapid.
D ar eram înţepenită, legată de podea, cu lanţuri invizibile.
Râsete fem inine pluteau din celălalt capăt al sălii tronului, de pe
podium ul acum gol.
Gol, p en tru că A m arantha era cea care înainta în întuneric, pe
vreun hol care nu existase înainte, dar care acum se întindea în neant.
Rhysand o urm a, plecând îm preună cu ea spre dorm itor.
El se uită doar o dată la m ine, peste umăr.
Peste aripile lui întinse, pe care A m arantha avea să le vadă şi să
le distrugă chiar după ce ea...
Ţipam după el să se oprească, zbătându-m ă în legături. Rugăm in-
ţile lui Elain se auzeau to t m ai stridente. Rhys continua să m eargă
cu A m arantha, p erm iţându-i să îl ia de m ână şi să-l tragă după ea.
N u puteam să m ă m işc şi nici să opresc nim ic din toate astea...

Am ieşit din vis ca u n peşte care se zbătea într-o plasă aruncată


în adâncul m ării.
Şi, când am ajuns la suprafaţă... am răm as pe jum ătate acolo. Eram
pe jum ătate în corpul meu, la Poalele M untelui, urm ărind cum...
- Respiră!
C uvântul fu u n ordin, rostit cu acea autoritate prim ară la care,
rareori, apela.
însă privirea m i se limpezi, iar pieptul m i se umflă. A m alunecat
un pic m ai m ult înapoi în corpul meu.
- Din nou.
Aşa am făcut. C hipul lui îm i apăru în faţa ochilor, lum inile fae
aprinzându-se în lăm pile şi holurile din dorm itorul nostru. Aripile
n erau strânse, încad rându-i p ărul zburlit, şi era tras la faţă.
Rhys.
- Din nou, spuse el. M -am supus.
Oasele îm i deveniseră fragile, iar stom acul m i se agita. A m închis
ochii, luptându-m ă cu greaţa. Groaza unduitoare îşi ţinea ghearele
mlipte adânc. încă vedeam cum ea îl condusese pe acel hol. Spre...
M -am ridicat şi m -am rostogolit spre m arginea saltelei, strâ n ­
gând-o cu putere câtă vrem e am încercat să vom it pe covor. EI îm i
•iiinse im ediat spatele, m asându-m ă în cercuri liniştitoare, dar eu
iii am concentrat asupra respiraţiei, încercând totodată să alung
am intirile din nou zugrăvite, rân d pe rând.
Pe jum ătate întinsă peste margine, am zăcut câteva m inute lungi,
l nnp în care el tot îm i m asă spatele.
C ând în cele din u rm ă am reuşit să m ă mişc, după ce greaţa
dispăruse... m -am întors din nou şi, când i-am văzut chipul... I-am
cuprins talia cu braţele şi l-am ţin u t strâns când m ă sărută tăcut pe
păr, am in tin d u -m i de nenum ărate ori că ieşisem, că supravieţuisem .
N iciodată şi nim ănui nu aveam să m ai perm it să-l rănească aşa. Să
le m ai rănească aşa pe surorile mele.
Niciodată.
CAPITOLUL
22

în dim ineaţa urm ătoare, am sim ţit că Rhys era atent la m ine câtă
vreme ne-am îm brăcat şi în tim pul m icului dejun consistent. Totuşi
el nu insistă; n u -m i ceru să îi spun ce m ă târâse în iadul ţipetelor.
Trecuse m ult tim p de când coşm arurile ne treziseră din som n,
creând confuzie.
Abia când ne-am aflat pe hol, aşteptându-1 pe Cassian înainte să
ne teleportăm la închisoare, Rhys, stând rezem at de balustrada
scărilor, m ă întrebă:
- Simţi nevoia să vorbeşti despre asta?
Hainele m ele illyriene din piele scârţâiră când m -am întors
spre el.
- Cu mine... sau cu oricine altcineva, m ă lăm uri Rhys.
I-am răspuns sincer, trăgând de capătul cosiţei împletite.
- Cu toate lucrurile care ne aşteptă, cu ce este în joc... M i-am
lasat cosiţa să cadă. N u ştiu. C red că a sfâşiat o... parte din m ine
i are, m ulţum ită am ândurora, se refăcea încet.
El dădu din cap, fără team ă sau reproş în privire.
Aşadar, i-am povestit tot, poticnindu-m ă la părţile care încă m ă
îmbolnăveau. El nu făcu decât să m ă asculte.
Tot trem u ra m când am term inat, dar... când m i-am exprim at
team a cu voce tare, prinsoarea feroce a tero rilo r se dom oli,
evaporându-se ca roua la soare. Am expirat prelung, ca şi când aş fi
suflat fricile din m ine, lăsându-m i corpul să se relaxeze.
Rhys se în d ep ărtă tăcut de balustradă şi m ă sărută de două ori.
D upă o clipă, Cassian intră pe uşa din faţă şi m orm ăi că era prea
devrem e ca să suporte să ne vadă sărutându-ne. Partenerul m eu
m ârâi la el înainte să ne ia pe am ândoi de m ână şi să ne teleporteze
la închisoare.
Rhys îm i strânse degetele m ai m ult decât de obicei, când vântul
suflă în ju ru l nostru, Cassian alegând cu înţelepciune să tacă. C ând
am ieşit din vântul întunecat şi rotitor, Rhys se aplecă să m ă sărute
p en tru a treia oară, dulce şi uşor, înainte ca lum ina gri şi şuieratul
vântului să ne întâm pine.
A parent, închisoarea era rece şi ceţoasă, indiferent de anotim p.
Stând la baza m untelui stâncos şi acoperit de m uşchi sub care
era co nstruită închisoarea, Cassian şi cu m ine ne-am uitat în c ru n ­
taţi spre pantă.
în ciuda hainelor din piele illyriene, frigul îmi intra în oase. M i-am
frecat braţele şi am ridicat din sprâncene spre Rhys, care nu se schim ­
base de hainele obişnuite, atât de nepotrivite în insuliţa verde -
unde era um ed şi bătea vântul - din m ijlocul unei m ări cenuşii.
Vântul îi zburli părul negru în tim p ce ne studie, Cassian m ăsu ­
rând deja din priviri m untele ca pe un oponent. D ouă săbii illyriene
erau încrucişate pe spatele m usculos al generalului.
- C ând vei fi înăuntru, nu vei putea să m ă contactezi, spuse
Rhys, cuvintele abia auzindu-i-se în vânt şi fuioarele argintii care
coborau de pe versant.
- De ce?
M i-am frecat m âinile deja îngheţate, înainte de a-m i încălzi din
no u palm ele cu o răsuflare caldă.
- D in cauza protecţiilor şi a vrăjilor m ult m ai vechi decât P ry­
thianul, fu tot ce spuse Rhys şi făcu sem n din bărbie spre Cassian.
Să nu vă pierdeţi din ochi unul pe celălalt.
Seriozitatea cu care vorbi Rhys m ă făcu să nu îi răspund.
într-adevăr, privirea partenerului m eu era dură, fermă. Cât noi
eram aici, el şi Azriel aveau să discute despre ce aflase cel din urm ă
despre poziţia Regatului Toamnei în ceea ce privea războiul, iar apoi
să-şi m odifice strategia p en tru întâlnirea cu M arii Lorzi, dar eu
simţeam im pulsul de a-i cere să ni se alăture. Să ne protejeze.
- Să-mi strigi p rin legătură când ieşi din nou, spuse Rhys cu o
blândeţe care nu i se citi şi în privire.
Cassian se uită peste umăr.
- întoarce-te în Velaris, cloşcă! Ne vom descurca.
Rhys îl fixă d in n o u cu o p rivire serioasă, care nu îl ca rac te­
riza deloc.
- Am inteşte-ţi pe cine ai închis aici, Cassian.
Cassian îşi strânse aripile, ca şi când toţi m uşchii s-ar fi încordat
pentru luptă, arătându-se stabil şi solid ca m untele pe care urm a
sâ-1 escaladăm .
F ăcându-m i sem n din ochi, Rhys dispăru.
Cassian îşi controlă cataram ele săbiilor şi îm i făcu sem n să încep
lunga d ru m eţie spre vârf. Stomacul m i se încordă când m -am uitat
la panta din faţă, la goliciunea şuierătoare a locului.
- Pe cine ai închis aici?
Păm ântul acoperit de m uşchi îm i am ortiza paşii.
Cassian îşi duse un deget cu cicatrice la buze.
- M ai bine îţi povestesc altă dată.
C orect. L-am u rm at, coapsele arzân d u -m i la fiecare pas pe
('anta abruptă. C eaţa îm i răci faţa. C assian îşi conserva puterea,
nu-şi risipea nicio picătură de energie ca să ne protejeze de ele­
m entele naturii.
- C hiar crezi că eliberarea C ioplitorului ne va ajuta îm potriva
I lybernului?
- Tu eşti generalul, am spus eu gâfâind, tu să-m i spui.
El se gândi, vântul răvăşindu-i părul negru peste faţa bronzată.
- C hiar dacă prom iţi că ai să găseşti o cale de a-1 trim ite înapoi
în lum ea lui cu C artea sau să-i dai ce lucru păcătos îşi doreşte, spuse
gânditor Cassian, cred că ar fi m ai bine să găseşti o cale de a-1 co n ­
trola în lum ea asta , altfel, vom lupta cu inam ici pe toate fronturile.
Şi ştiu cine ne va distruge.
- C ioplitorul este atât de rău?
- M ă întrebi chiar înainte să ne întâlnim cu el?
- P resupun că Rhys ar fi refuzat dacă ar fi fost chiar atât de ris­
cant, am spus p rin tre dinţi.
- Se ştie că Rhys urzeşte planuri care îm i fac inim a să-m i stea în
loc, m orm ăi Cassian. Deci nu aş conta pe raţiunea lui.
M -am încru n tat la Cassian, iar el îm i rânji ca un lup şi scrută
cerul înnorat, ca şi când ar fi vru t să vadă dacă eram spionaţi, apoi
m uşchii, iarba şi pietrele de sub cizmele noastre, în căutarea u re­
chilor care ascultau de dedesubt.
- înainte ca M arii Lorzi să pună m âna pe Prythian, era viaţă aici,
spuse el, răsp u n zându-m i în sfârşit la întrebare. Vechii zei, cum le
spunem noi. Ei dom inau pădurile, râurile şi m unţii - unii erau crea­
turile alea. Apoi m agia s-a orientat spre M arii Spiriduşi, care i-au
adus cu ei pe Cazan şi pe M am ă şi, chiar dacă vechii zei m ai sunt
veneraţi de câţiva, cei m ai m ulţi i-au uitat.
M -am ţin u t de o piatră m are şi gri când m -am căţărat pe ea.
- C ioplitorul de Oase era u n zeu vechi?
El îşi trecu o m ână p rin păr, pietrele Siphon strălucind în lu ­
m ina apoasă.
- Asta spune legenda şi se zvonea că era în stare să ucidă sute de
soldaţi d in tr-o singură suflare.
Un fior care nu avea nicio legătură cu vântul rece îmi coborî pe
şira spinării.
- Este util pe câm pul de luptă.
Pielea bronzată a lui Cassian se albi când se gândi la asta.
- N u fară m ăsurile de precauţie corespunzătoare. N u Iară ca el
să fie obligat să ne asculte cu preţul vieţii lui.
A m presupus că trebuia să m ă gândesc şi la chestiunea aceasta.
- C um a ajuns aici, la închisoare?
- N u ştiu. N im eni nu ştie.
Cassian m ă ajută să urc peste u n bolovan, apucându-m ă strâns
de mâini.
- D ar cu m plănuieşti să-l eliberezi din închisoare?
Am tresărit.
- Presupun că prietena noastră ştie, de vrem e ce a ieşit.
Atenţi - trebuia să fim atenţi când îi m enţionam num ele lui
Amren aici.
Solem nitatea se citi pe chipul lui Cassian.
- Ea n u vorbeşte despre cum a reuşit, Feyre. în locul tău, aş avea
grijă cu ea.
De vrem e ce încă nu-i spusesem lui A m ren unde eram azi şi ce
făceam, m -am gândit dacă să spun mai m ulte, dar în faţă, sus pe
pantă, porţile masive din os se deschiseră.

Uitasem greutatea aerului din închisoare; era de parcă înaintam


cu greu p rin aerul stătut al unui m orm ânt, ca şi când am fi inspirat
Miflarea din gura deschisă a unui craniu.
A m ândoi ţineam o sabie illyriană într-o m ână, lum ina fae înăl-
lându-se înainte ca să ne arate calea, dansând pe alocuri şi alunecând
ile-a lungul metalului strălucitor. Celelalte m âini ale noastre... Cassian
mă apucă de m ână la fel de strâns cum l-am apucat şi eu când am
i. oborât în bezna eternă a închisorii, paşii noştri scârţâind pe p ă ­
m ântul uscat. N u erau uşi - niciuna pe care să o vedem.
Dar, în spatele rocii negre şi solide, încă îi sim ţeam . Aş fi p utut
jura că u n scârţâit slab um plu coridorul, din partea cealaltă, ca şi
când cineva ar fi zgâriat-o cu unghiile. Ceva imens, vechi şi liniştit ca
vântul în tr-u n câm p de grâu.
Cassian tăcu, u rm ărin d ceva - num ărân d ceva.
- S-ar putea să fie... o idee foarte proastă, am recunoscut eu şi
l-am strâns mai puternic de m ână.
- O, cu siguranţă este, spuse Cassian schiţând u n zâm bet când
am continuat să coborâm în bezna şi liniştea asurzitoare. D ar ăsta e
războiul. N u ne perm item luxul u n o r idei bune - le alegem doar pe
cele m ai p u ţin rele.

4-

Uşa spre celula C ioplitorului de Oase se deschise în clipa în care


am atins-o cu palm a.
- M erită suferinţa de a fi partenera lui Rhys, zise Cassian când
uşa d in os alb se deschise în întuneric.
în ău n tru se auzi u n chicot slab.
A m uzam entul n u se mai citi pe chipul lui Cassian când îl auzi şi
am in trat în celulă, ţin ân d u -n e încă de m ână.
Sfera de lum ină fae se înălţă în faţă, lum inând celula cioplită în
piatră.
Cassian m ârâi la ce şi pe cine îi dezvălui aceasta.
Total diferit, fară îndoială, de acelaşi băiat care îm i zâm bea acum.
Cu p ărul negru şi ochi albaştri.
Am tresărit la chipul copilului, la ce nu observasem prim a dată.
La ce nu înţelesesem.
Era chipul lui Rhysand. Culoarea, ochii... era chipul parten e­
rului meu.
D ar buzele pline şi m ari ale C ioplitorului se strâm bară în zâm ­
betul acea hidos... Era gura mea. G ura tatălui m eu.
Părul de pe braţe m i se ridică. C ioplitorul îşi înclină capul în
sem n de salut - salut şi confirm are, ca şi când ar fi ştiut exact de ce
anum e îm i dădusem seama. Pe cine văzusem şi încă vedeam.
Pe fiul M arelui Lord. Pe fiul m eu. Fiul nostru. Dacă supra
vieţuiam suficient de m ult încât să-l p o rt în pântece.
D acă nu eşuam în sarcina m ea de a-1 recruta pe Cioplitor. Dacă
nu eşuam în u n irea M arilor Lorzi şi a Regatului C oşm arurilor şi a
păstrării zidului intact.
Am făcut eforturi să nu îm i trem ure genunchii. C hipul lui
Cassian era destul de palid încât să-m i dau seam a că orice vedea
el... nu era u n băiat frum os.
- M ă întrebam când te vei întoarce, spuse Cioplitorul, vocea
băiatului fiind dulce şi totuşi îngrozitoare din cauza creaturii antice
ce pândea din sinea lui. M are D oam nă, adăugă el, te rog să-mi ac­
cepţi felicitările p en tru unirea voastră! El aruncă o privire spre
Cassian. Simt m irosul vântului asupra ta. Mai schiţă u n zâmbet.
M i-ai adus u n dar?
Am băgat m âna în b uzunarul jachetei şi am aruncat la picioarele
C ioplitorului o m ică bucată de os, n u m ai m are decât m âna mea.
- Asta e tot ce a m ai răm as din A ttor după ce l-am spulberat pe
străzile Velarisului.
O chii albaştri se m ăriră cu o încântare păcătoasă. Nici m ăcar nu
ştiusem unde păstrasem bucata asta. Fusese păstrată până acum -
tocm ai p en tru aşa ceva.
- Ce setoasă de sânge este noua m ea M are Doam nă! spuse
m ieros C ioplitorul, ridicând osul crăpat şi întorcându-1 în m âinile
mici şi delicate. Sim t m irosul surorii m ele pe pielea ta, D istrugătoarea
Blestemului, adăugă Cioplitorul.
G ura m i se uscă. Sora lui...
- Ai furat de la ea? A ţesut u n fir din viaţa ta în războiul ei de
ţesut?
Ţesătoarea din Pădure. Inim a îm i bătu cu putere. Nici m ăcar
respirând adânc nu am reuşit să o domolesc. Cassian m ă strânse de
mână.
- D acă îţi spun u n secret, inim ă de războinic, ce îm i vei da? îi
zise C ioplitorul, m ieros, lui Cassian.
N iciunul din noi nu vorbi. Cu atenţie... trebuia să ne alegem cu ­
vintele şi să acţionăm cu foarte m are atenţie.
C ioplitorul m ângâie bucata de os din palm ă, cu atenţia fixată
asupra chipului îm pietrit al lui Cassian.
- D acă ţi-aş spune ce m i-au şoptit întunericul şi m area de d in ­
colo, Lord al Măcelului? C um s-au cutrem urat de frică pe insula de
peste mare. C um au trem urat când a ieşit ea. Ea a luat ceva - ceva
preţios. A sm uls-o cu dinţii.
C hipul bronzat al lui Cassian se albise, iar el îşi strânsese aripile.
- Ce ai trezit în ziua aceea în H ybern, P rinţ al Bastarzilor?
Sângele m i se răci.
- Ce a ieşit nu era ce a intrat. C ioplitorul râse răguşit când lăsă
bucata de os pe păm ântul de lângă el. C ât de m inunată este - tânără
ca u n pui de cerb şi totuşi veche ca m area. C um te cheam ă la ea. O
regină, aşa cum a fost cândva sora mea. îngrozitoare şi m ândră;
frum oasă ca un răsărit de soare iernatic.
Rhys m ă avertizase de capacitatea prizonerilor de a m inţi, de a
vinde orice, ca să scape.
- Nesta, şopti C ioplitorul de Oase. N es-ta!
L-am strâns pe Cassian de m ână. Destul. Destul cu tachinarea şi
chinul. D ar el n u se uită la mine.
- C um îi strigă vântul num ele. îl auzi şi tu? Nesta. Nesta. Nesta.
O are Cassian m ai respira?
- Ce a făcut când s-a înecat în bezna eternă? Ce a luat?
Tonul pe care fu rostit ultim ul cuvânt m ă făcu să nu m ă mai abţin.
- D acă vrei să afli, poate că ar trebui să-ţi ţii gura suficient cât
să-ţi explicăm.
Vocea m ea p ăru să îl scoată pe Cassian din transă. Respiră sa­
cadat şi repede şi îm i studie chipul - cu regret în privire.
C ioplitorul chicoti.
- Se întâm plă atât de rar să am com panie. Iartă-m i vorbăria! zise
el în tim p ce îşi sprijinea un picior peste celălalt. Şi de ce m i-ai cău­
tat serviciile?
- A m o b ţin u t C artea Respiraţiilor, am spus eu nonşalant. C o n ­
ţine nişte... vrăji interesante. Totul este codat. C ineva cunoscut le-a
decodat pe cele m ai m ulte. încă le studiază pe celelalte. Sunt vrăji
care ar putea... trim ite pe cineva ca ea acasă. Şi pe alţii ca ea.
O chii violeţi ai C ioplitorului se aprinseră ca o flacără.
- Ascult.
CAPITOLUL
23

- R ăzboiul se apropie, i-am spus Cioplitorului. Se zvoneşte că


ai... d aru ri care ar putea fi de folos pe câm pul de luptă.
El îi zâm bi lui Cassian, ca şi când ar fi înţeles de ce mă însoţise.
- Totul are un preţ, spuse gânditor Cioplitorul.
- In lim ite rezonabile, îi răspunse Cassian.
C ioplitorul îşi studie celula.
- Şi crezi că vreau să mă... întorc?
- Nu vrei?
C ioplitorul îşi îndoi picioarele sub corpul fragil.
- Locul d in care am venit... C red că acum este doar pulberea
care pluteşte pe câmp. N u m ai am o casă la care să m ă întorc. Nu
una pe care m i-o doresc.
P entru că, dacă fusese aici înainte ca A m ren să fi sosit... De zeci
de m ii de ani - poate mai mult. Nu m -am gândit la senzaţia de gol
din stom acul meu.
- Atunci, poate îm bunătăţirea... condiţiilor de trai te-ar putea
atrage, dacă în lum ea asta îţi doreşti să fii.
- Celula asta, D istrugătoare a Blestemului, este locul în care
vreau să fiu. C ioplitorul atinse m urdăria de lângă el. Crezi că i-am
lăsat să m ă p rin d ă fără să am un m otiv bun?
Cassian p ăru să se m işte - păru să devină conştient şi concen­
trat. Gata să ne scoată de aici.
C ioplitorul trasă trei cercuri suprapuse şi întretăiate în praf.
- Ai cunoscut-o pe sora m ea - pe geam ăna mea. Pe Ţesătoarea,
cum îi spuneţi voi acum . O chem ă Stryga. Ea şi fratele n o stru m ai
mare, Koschei, cum s-au m ai b ucurat de lum ea asta când am intrat
în ea! Ce s-au m ai tem ut de ei Spiriduşii antici şi cum i-au venerat!
Dacă aş fi fost m ai curajos, poate că n u m -aş fi grăbit - poate aş fi
aşteptat ca puterea lor să scadă, ca războinica Fae de dem ult să o
păcălească pe Stryga să îşi limiteze puterile şi să răm ână închisă la
Mijloc; şi Koschei - lim itat şi legat de m icul lui lac de pe continent.
Totul s-a întâm plat înainte de P rythian, înainte ca păm ântul să fie
săpat şi vreun M are Lord încoronat.
Cassian şi cu m ine am aşteptat, n eîndrăznind să-l întrerupem .
- Războinica Fae a fost isteaţă. Urm aşii ei au dispărut dem ult -
deşi câţiva se m ai trag din familia ei. El zâmbi, poate un pic cam trist.
Nimeni în afară de m ine nu îşi aminteşte num ele ei. Ar fi fost salvarea
mea, dacă nu aş fi ales cu m ult înainte ca ea să um ble pe păm ânt.
Am aşteptat şi am tot aşteptat, analizând frânturile din p o ­
vestea lui.
- La sfârşit, nu a p utut să îi ucidă - erau prea puternici. Puteau fi
doar ţinuţi sub control. Cioplitorul îşi trecu m âna peste cercurile pe
care le desenase, ştergându-le complet. Ştiam asta cu m ult înainte ca
ea să îi prindă - m i-am asum at sarcina de a-m i găsi calea spre aici.
- Ca să cruţi lum ea de tine? întrebă Cassian, încruntându-se.
O chii C ioplitorului scânteiau precum cea m ai puternică flacără.
- Ca să m ă ascund de fraţii mei.
Am clipit.
- De ce?
- Ei sunt zei ai m orţii, fato, spuse prin tre dinţi Cioplitorul. Tu
eşti nem uritoare - sau ai trăit destul cât să pari astfel. D ar fraţii m ei
şi cu mine... Suntem diferiţi. Iar ei doi... Sunt mai puternici. Cu
m ult m ai puternici decât am fost eu vreodată. Sora mea... ea a găsit
o cale să m ănânce însăşi viaţa. Ca să răm ână tânără şi frum oasă
p en tru totdeauna, m ulţum ită vieţilor pe care le curmă.
Ţesutul - firele din casă, acoperişul făcut din păr... M i-am notat
să-l arunc pe Rhys în Sidra p en tru că m ă trim isese în coliba aia.
D ar Cioplitorul...
- Dacă ei sunt zeii m orţii, atunci tu ce eşti? am întrebat eu.
M oarte. El m ă întrebase de nenum ărate ori despre m oarte.
Despre ce aştepta dincolo de ea, despre cum era. U nde fusesem. Aş
fi spus că era d o ar curios, dar...
C hipul băiatului se încreţi am uzat - chipul fiului m eu, viziunea
viitorului pe care o avusesem o dată, în u rm ă cu m ulte luni, ca un
fel de chin sau în tru pare a ceea ce n u îndrăznisem încă să recunosc
în sinea mea. Lucrul de care eram sigură. Iar acum... băiatul acela...
Era un altfel de chin, p en tru viitorul pe care eram pe cale să-l pierd.
- Sunt uitat, asta sunt. Şi aşa prefer să fiu. C ioplitorul îşi rezem ă
capul de zidul de piatră din spatele lui. Deci află că nu vreau să plec
de aici. Că nu vreau să le am intesc surorii şi fratelui m eu că sunt viu
şi în această lume. Aşa lim itaţi şi cu puterile slăbite, influenţa lor
răm âne... considerabilă.
- Dacă H ybernul câştigă războiul, spuse răguşit Cassian, s-ar p u ­
tea să găseşti porţile locului acesta larg deschise, iar pe sora şi pe fra­
tele tău dezlănţuiţi din teritoriile lor... şi interesaţi să-ţi facă o vizită.
- Nici m ăcar Hybernul nu este atât de nesăbuit. El pufni satisfăcut.
Sunt sigur că sunt alţi deţinuţi cărora oferta ta li se va părea... tentantă.
Sângele îm i vui în trup.
- Nici m ăcar nu te gândeşti să ne ajuţi! Am fluturat o m ână în
celula lui. Asta preferi - p en tru eternitate?
- Dacă i-ai cunoaşte pe fratele şi pe sora m ea, D istrugătoarea
Blestemului, ţi s-ar părea o alternativă m ai înţeleaptă şi m ult mai
com odă.
Am deschis gura, dar Cassian îm i strânse m âna în sem n de aver­
tism ent. Destul. Spusesem destule, dezvăluisem destule. N u ne-ar fi
fost de niciun folos să ne arătăm atât de disperaţi...
- A r trebui să plecăm , îm i spuse Cassian, afişând un calm netul­
burat. Ne aşteaptă bucuriile O raşului Cioplit.
C hiar am fi întârziat, dacă nu plecam acum . I-am aruncat o p ri­
vire în cru n tată C ioplitorului în loc de răm as-bun, lăsându-1 pe
( iassian să m ă conducă spre uşa deschisă a celulei.
- Vă duceţi în O raşul Cioplit, spuse Cioplitorul. N u era tocm ai
o întrebare.
- N u văd de ce te priveşte asta, i-am spus peste umăr.
Ritm ul tăcut al C ioplitorului răsună în ju ru l n o stru şi ne făcu să
ne oprim în prag.
- Presupun că e ultim a încercare, spuse gânditor Cioplitorul,
m ăsurându-ne din priviri, de a aduna to t Regatul Nopţii.
- Repet, nu te priveşte, am spus eu calmă.
C ioplitorul zâmbi.
- Te vei târgui cu el, zise şi aruncă o privire la tatuajul de pe
m âna m ea dreaptă. Mă întreb care va fi preţul cerut de Keir. Râse
încet. Interesant!
Cassian oftă prelung.
- Spune-o!
C ioplitorul de Oase tăcu din nou, jucându-se cu bucata din osul
Attorului în praful de lângă el.
- Spiralele C azanului se rotesc în m o d u ri ciudate, şopti m ai
mult p en tru el.
- Plecăm, am spus şi am vrut să m ă întorc din nou, trăgându-1
pe Cassian după mine.
- Sora m ea are o colecţie de oglinzi în castelul ei negru, spuse
C ioplitorul.
N e-am oprit din nou.
- Ea se adm ira zi şi noapte în oglinzile alea, bucurându-se de
tinereţea şi de frum useţea ei. Era o singură oglindă - îi spunea
O uroboros. Era veche, chiar şi când eram noi tineri. O fereastră
spre lume. Totul putea fi văzut şi spus prin suprafaţa ei întunecată.
E în posesia lui Keir - o m oştenire de familie a casei lui. A du-m i-o!
Ăsta e preţul meu. O uroboros, şi sunt al tău! Dacă găseşti o cale să
m ă eliberezi. El zâmbi urât.
Cassian şi cu m ine ne-am privit reciproc şi am ândoi am ridicat
din um eri la Cioplitor.
- Vom vedea, fu tot ce am spus înainte să ieşim.

k Jh

N e-am aşezat pe un bolovan de unde se vedea un râu argintiu,


inhalând răceala ceţii. închisoarea se ivea în spatele nostru, o greu­
tate îngrozitoare care ne bloca orizontul.
- Ai spus că ştiai că C ioplitorul este un vechi zeu, am spus eu
gânditoare. Ştiai că e un zeu al m orţii?
C hipul lui Cassian era încordat.
- A m presupus.
C ând am ridicat o sprânceană, el m ă lăm uri:
- El ciopleşte m oartea în oase. Le vede. Se bucură de ele. N -a
fost greu să-m i dau seama.
M -am gândit.
- A fost sugestia ta sau a lui Rhys să m ă însoţeşti aici?
- Am v rut să vin. D ar Rhys... şi el a presupus asta.
D in cauza a ceea ce văzusem în privirea Nestei în acea zi...
- Cine se aseam ănă se adună, am şoptit eu.
Cassian dădu scurt din cap.
- C red că nici m ăcar C ioplitorul nu ştie ce este Nesta. D ar voiam
să văd - preventiv.
- De ce?
- Vreau să ajut.
Răspunsul fu suficient.
Am răm as tăcuţi, râul susurând în tim p ce curgea repede pe
lângă noi.
- Te-ai tem e de ea, dacă Nesta ar fi... M oartea? Sau dacă ar fi sursa
puterii ei?
Cassian tăcu un m om ent lung.
- Sunt u n războinic, spuse în cele din urm ă. Am m ers pe lângă
M oarte toată viaţa. M -aş tem e m ai m ult p e n tru ea, dacă ar avea acea
putere. D ar nu de ea.
El se gândi şi adăugă după o clipă:
- Nesta nu ar putea să m ă sperie cu nim ic.
Am înghiţit şi i-am strâns mâna.
- M ulţumesc.
Nu eram sigură de ce spusesem asta, d ar el dădu oricum din cap.
L-am sim ţit înainte să apară, o scânteie de bucurie atinsă de stele
aprinzându-se în dreapta m ea când Rhys se ivi din aer.
- Ei bine?
Cassian sări de pe bolovan, întinzându-m i o m ână ca să m ă ajute
să cobor.
- N u îţi va plăcea preţul pe care l-a cerut.
Rhys ne apucă pe am ândoi de m âini ca să ne teleporteze înapoi
in Velaris.
- D acă vrea farfuriile elegante de cină, poate să le aibă.
Nici C assian şi nici eu n u am p u tu t să râdem când am ândoi
ne-am întins spre m âinile lui Rhys.
- Ai face bine să apelezi la talentele de negociator în seara asta,
fu to t ce îi m o rm ăi C assian p arte n eru lu i m eu, înainte să dispărem
in um bră.
CAPITOLUL
M

C ând ne-am întors în casa din oraş în toiul caniculei după-am ie-
zii de vară, Cassian şi Azriel traseră la sorţi ca să vadă cine avea să
răm ână în Velaris, în acea seară.
A m ândoi voiau să ni se alăture în O raşul Cioplit, dar cineva tre­
buia să păzească oraşul - era o parte din vechiul lor protocol. Şi ci­
neva trebuia să o păzească pe Elain, deşi cu siguranţă nu aveam de
gând să-i spun asta lui Lucien. Cassian, înjurând şi ţâfnos, alese
băţul mai scurt, iar Azriel îl bătu uşor pe u m ăr înainte să se îndrepte
spre Casă p en tru a se pregăti.
L-am u rm at după câteva m inute, lăsându-1 pe Cassian să-i spună
lui Rhys restul poveştii C ioplitorului şi ce anum e îşi dorea.
Acasă, erau două persoane pe care voiam să le văd înainte de a
pleca. A r fi trebuit să o verific mai devrem e pe Elain, să-m i fi am intit
că aşa-zisa ei nuntă trebuia să aibă loc peste câteva zile, dar... m -am
înjurat singur p en tru că uitasem . Iar în ceea îl privea pe Lucien... nu
ar fi stricat, m i-am spus eu, să ştiu unde era. C um decursese conver­
saţia cu Azriel din ziua precedentă. Să m ă asigur că îşi am intea re ­
gulile stabilite.
Dar, după cincisprezece m inute, încercam să nu m ă crispez
m ergând pe holurile Casei Vântului, recunoscătoare că Azriel m i-o
luase înainte. M ă teleportasem pe cer, deasupra celui m ai înalt
balcon - şi, de vrem e ce m ă gândeam că acum era un m om ent p o ­
trivit să practic zborul, îm i invocasem aripile.
Şi căzusem de la şase m etri pe piatră dură.
Un vânt puternic m ă îm piedică să-m i ru p vreun os, dar şi ge­
nunchii şi m ân d ria îm i erau destul de rănite după tum ba lipsită de
graţie p rin aer.
M ăcar nu m ă văzuse nim eni.
Paşii mei rigizi şi şchiopătatul, cel puţin, se relaxaseră în tr-u n
mers m ai lin înainte să o găsesc pe Elain în biblioteca familiei.
Aceasta continua să se holbeze către fereastră, chiar şi după ce ieşise
din cameră.
N esta citea pe scaunul ei obişnuit, cu un ochi atentă Ia Elain şi cu
celălalt la cartea deschisă din poală. D oar N esta se uită spre m ine
când m -am strecurat p rin uşile sculptate din lem n.
- Bună! am şoptit eu şi am închis uşile în urm a mea.
Elain nu se întoarse. Era încă îm brăcată cu rochia de un roz pal,
care nu prea îi avantaja pielea păm ântie, părul şaten-auriu atârnân-
du-i în bucle grele pe spatele-i firav.
- Este o zi frum oasa, le-am spus eu.
N esta ridică o sprânceană.
- Unde ţi-e m enajeria de prieteni?
I-am aruncat o privire rece.
- Acei prieteni ţi-au oferit adăpost şi alinare. Şi antrenam ent -
sau orice facea A m ren. Eşti pregătită p en tru seara asta?
- Da. Nesta se întoarse p u r şi simplu la cartea ei, ignorându-m ă.
Am pufnit încet p en tru că ştiam că aveam să o enervez şi m -am
îndreptat spre Elain. Nesta îm i supraveghe fiecare pas, ca o panteră
care se pregătea să atace la cel m ai m ic sem n de pericol.
- La ce te uiţi? am întrebat-o pe Elain cu o voce blândă, familiară.
Faţa îi era palidă şi abia îşi m işcă buzele vineţii când spuse:
- Acum p o t să văd atât de departe, până la mare!
într-adevăr, m area de dincolo de Sidra era o scânteie îndepărtată.
- D urează o vrem e până te obişnuieşti cu asta.
- îţi aud bătăile inim ii - dacă ascult cu atenţie. Aud şi bătăile
inim ii ei.
- Poţi să înveţi să ignori sunetele care te deranjează.
Eu învăţasem de una singură. Mă întrebam dacă şi Nesta o făcuse
sau dacă am ândouă sufereau, auzindu-şi reciproc bătăile inimii, zi şi
noapte. Nu m -am uitat la cealaltă soră a mea ca să îmi confirme.
în cele din urm ă, Elain se uită în ochii m ei p en tru prim a dată.
C hiar şi distrusă de suferinţă şi disperare, frum useţea lui Elain
continua să fie remarcabilă. C hipul ei ar fi putut îngenunchea regi.
Şi totuşi, nu afişa nicio bucurie, nicio lum ină. Era lipsit de viaţă.
- Aud m area, spuse ea. C hiar şi noaptea. C hiar şi în visele mele.
M area agitată şi ţipetele unei păsări de foc.
Am făcut un efort să nu m ă uit la Nesta. Până şi casa din oraş era
prea departe de cea m ai apropiată coastă ca să auzi ceva, cât despre
pasărea de foc...
- La cealaltă casă a m ea am o grădină, am spus eu. M i-ar plăcea
să vii să o îngrijeşti, dacă vrei.
Elain se întoarse din nou spre ferestrele însorite, lum ina dansând
în părul ei.
- A m să aud cum se m işcă vierm ii prin păm ânt? Sau cum cresc
rădăcinile? O să m ă privească pasărea din copaci?
N u eram sigură dacă trebuia să-i răspund. M -am străduit să nu
trem ur.
însă i-am surprins privirea Nestei, observând licărul de durere
care-i traversă chipul surorii mele m ai m ari înainte să se ascundă
sub acea m ască rece.
- Trebuie să m ă ajuţi să găsesc o carte, Nesta, am spus eu, a ru n ­
când o privire tăioasă spre teancul din stânga mea.
D estul de d ep arte ca să avem intim itate, d ar suficient de ap ro a­
pe ca să răm ână în apropierea lui Elain în caz că ar fi avut nevoie de
ceva. Să facă ceva.
Ceva m i se rupse în piept când şi N esta îşi îndreptă privirea spre
ferestrele din faţa lui Elain ca să verifice, aşa cum o făcusem şi eu,
dacă puteau fi deschise cu uşurinţă.
D in fericire, erau perm anent închise, probabil ca să îm piedice
vreun prost neglijent să uite să le închidă şi să strice cărţile. Cel mai
probabil pe Cassian.
Nesta lăsă cartea jos fără să spună nim ic şi m ă urm ă în micul la­
birint de teancuri, am ândouă fiind atente la zona principală de şedere.
C ând ne-am înd ep ărtat destul de m ult, am ridicat un scut de
vânt d u r în ju ru l nostru, ca să nu fim auzite,
- Cum ai convins-o să iasă din cameră?
- N u am făcut-o, spuse Nesta, rezem ându-se de raft şi încru-
d şân d u -şi braţele. A m găsit-o aici. N u era în pat când m -am trezit.
Probabil : ă Nesta intrase în panică atunci când găsise cam era
goală...
- A m âncat ceva?
- Nu. A m reuşit să o fac să m ănânce nişte supă aseară. A refuzat
orice altceva. Vorbeşte în dodii toată ziua.
M i-am trecut o m ână p rin păr, eliberându-m i şuviţele din cosiţă.
- S-a întâm plat ceva care să declanşeze...
- N u ştiu. O to t verific la câteva ore. N esta îşi încordă m axilarul,
l otuşi ieri am fost plecată mai m ult timp.
De fapt, fusese plecată ca să se antreneze cu A m ren. Rhys m ă
inform ase că, p ână la sfârşitul antrenam entului, scuturile rudim en-
(are ale Nestei erau destul de solide ca A m ren să o considere pe sora
mea pregătită p en tru seara asta.
D ar acolo, dincolo de com portam entul rece, se ascundea vi­
novăţia. Panica.
- M ă îndoiesc de faptul că s-a întâm plat ceva, am spus eu repede.
Poate e doar... o etapă din procesul de refacere - poate se obişnuieşte
să fie Fae.
Nesta nu părea convinsă.
- Are puteri? Ca ale mele?
„Şi care sunt m ai exact puterile acelea, Nesta?“
- Eu nu ştiu. Nu cred. D oar dacă nu cum va e prim ul sem n că se
m anifestă ceva.
Am făcut un efort să nu adaug: „D acă ai vorbi despre ce s-a
întâm plat în Cazan, poate că am înţelege m ai bine".
- Hai să îi acordăm o zi sau două - să vedem ce se întâm plă.
D acă se sim te m ai bine.
- De ce să n u vedem acum?
- P entru că plecăm în O raşul Cioplit peste câteva ore, iar tu nu
p ari dispusă să ne laşi să ne băgăm în treburile tale, i-am spus eu
cât de m o n o to n am putut. Am îndoielile mele că Elain ne-ar lăsa să
o facem.
Nesta m ă fixă cu privirea, fără să afişeze vreo em oţie, şi dădu
politicos din cap.
- Ei bine, m ăcar a ieşit din cameră.
- Şi s-a ridicat de pe scaun.
Calm , ne-am privit reciproc.
- De ce nu vrei să te antrenezi cu Cassian? am întrebat-o eu apoi.
N esta înţepeni de spate.
- De ce trebuie să m ă antrenez doar cu Cassian? De ce nu o pot
face cu celălalt?
- Cu Azriel?
- Da, cu el, sau cu blonda care nu tace.
- Dacă te referi la Mor...
- Şi de ce este nevoie să m ă antrenez? N u sunt o războinică şi
nici nu vreau să fiu.
- D ar ai putea să devii m ai puternică...
- Sunt şi alte puteri, n u doar abilitatea de a folosi o sabie şi de a
curm a vieţi. A m ren m i-a spus asta ieri.
- Ziceai că-i vrei m orţi pe inamicii noştri. De ce nu-i ucizi chiar tu?
Ea îşi studie unghiile.
- De ce să m ă deranjez, când altcineva poate să o facă în locul meu?
Am evitat im pulsul de a-m i m asa tâmplele.
- Suntem...
D ar uşile bibliotecii se deschiseră, iar eu am spulberat bariera de
aer d ur la zgom otul surd al paşilor, apoi la oprirea lor bruscă.
A m apucat-o pe Nesta de braţ ca să o ţin nem işcată când Lucien
spuse deodată:
- Ai... ai ieşit din cam era ta.
N esta se enervă, dezgolindu-şi dinţii. A m apucat-o m ai strâns, şi
am ridicat u n alt zid de aer în jurul nostru, ţin ân d -o acolo.
Săptăm ânile de izolare nu o ajutaseră pe Elain să se sim tă m ai
bine. Poate că jum ătăţile de ghicitori erau dovada acestui fapt. Şi,
chiar dacă Lucien încălca acum regulile pe care le stabiliserăm...
Alţi paşi se auziră, fără îndoială m ai aproape de locul în care
stătea Elain la fereastră.
- Pot... să îţi aduc ceva?
Nu-1 m ai auzisem niciodată pe prietenul m eu atât de blând, atât
de nesigur şi de îngrijorat.
Poate că asta m ă făcu să fiu cea m ai josnică ticăloasă, dar m i-am
l rim is m intea spre ei, spre el.
Apoi m -am trezit în trupul şi în m intea lui.
Este prea slabă.
Probabil că n u m ă nâncă deloc.
C um poate să stea în picioare?
G ândurile îi p lu tea u p rin m in te u n u l du p ă altul. In im a îi batea cu
putere, iar el nu îndrăznea să se m işte din p o ziţia lui, de la doar cinci
paşi distanţă. Ea încă n u se întorsese spre el, d a r efectele p o stu lu i erau
ilestul de evidente.
Atinge-o, miroase-o, gust-o...
Instinctele erau ca u n râu. El îşi strânse p u m n ii p e lângă corp.
N u se aşteptase ca ea să fie aici. Cealaltă soră - vipera - era o
posibilitate, d ar una p e n tru care era dispus să rişte. în afară de fa p tu l
că în ziua precedentă vorbise cu îm b lâ n zito ru l U m brelor - fa p t care-l
descurajase p e a tâ t de m u lt p e cât se aştepta, deşi A zriel părea un
m ascul destul de cum secade - răm ăsese închis în casa bătută de vâ n t
tim p de două zile. G ândul la încă u na fu se se suficient să îl fa c ă să
rişte să-l m â n ie Rhysand.
Voia doar să se plim be şi să ia câteva cărţi. Trecuse un veac de când
avusese tim p liber să citească, şi cu a tâ t m ai p u ţin să citească de plăcere.
D a r iat-o p e ea.
Partenera lui.
N u sem ă n a deloc cu Jesminda.
Jesm inda fu sese toată u n zâ m b e t şi neastâm părată, prea sălbatică
şi liberă ca să fie m u lţu m ită de viaţa de la ţară, unde se născuse. îl
tachinase, îl chinuise - îl sedusese a tâ t de p ro fu n d, încât nu şi-o m ai
dorise decât p e ea, care n u îl văzuse ca p e cel de-al şaptelea fi u al
M arelui Lord, ci ca p e un mascul. îl iubise fă ră îndoială, fără ezitări.
Ea îl alesese.
Elain fusese... aruncată spre el.
El se uită spre serviciul de ceai de p e m asa jo asă din apropiere.
- Presupun că una dintre ceştile astea este a surorii tale.
într-adevăr, p e scaunul p e care stătea vipera de obicei se afla o
carte. C a za n u l să-l ajute p e m asculul care ar f i ajuns să fie legat de ea.
- Te superi dacă m ă servesc din cealaltă?
El încerca să pară non şa la n t - liniştit, chiar dacă p u lsu l îi creştea
a tât de repede încât credea că ar f i p u tu t să vom ite p e covorul fo a rte
vechi şi fo a r te scum p. D in Sangravah, dacă tiparele şi culorile bogate
erau vreun indiciu.
R h ysa n d era în m u lte feluri, d a r cu siguranţă avea gu stu ri bune.
Tot locul fu se se decorat cu atenţie şi eleganţă, cu o înclinaţie p e n ­
tru confort, în defavoarea aglomerării.
El n u voia să recunoască fa p tu l că îi plăcea, că oraşul i se părea
fru m o s.
Că cercul de persoane care p retin d ea u acu m a f i noua fa m ilie a lui
Feyre... era ceea ce, cu m u lt tim p în urm ă, crezuse că ar f i fo s t viaţa
la curtea lui Tamlin.
O durere ca o lovitură spre p ie p t îl străbătu, d ar el traversă covo­
rul. îşi fo r ţă m âinile să n u îi trem ure când îşi tu rn ă o ceaşcă de ceai
şi se aşeză p e scaunul din fa ţa celui gol al Nestei.
- Sunt biscuiţi pe farfurie. Vrei unul?
El nu se aşteptă ca ea să răspundă şi îşi acordă doar un m in u t îna­
inte să se ridice de pe scaun şi să plece, sperând să evite întoarcerea Nestei.
D ar lu m in a soarelui p e auriu îi captă atenţia, iar Elain se întoarse
încet de la ce urm ărea p e fereastră.
D in ziu a aceea din H ybern, n u îi văzuse chipul.
A poi fu se se tras şi îngrozit, com plet p u stiu şi am orţit, cu p ă ru l
lipit de cap şi buzele albastre de fr ig şi şoc.
U itându-se a cu m la ea...
Da, era palidă. V idul încă îi învăluia trăsăturile.
D ar lui i se tăie respiraţia când ea se întoarse cu totul spre el.
Era cea m a i fr u m o a s ă fe m e lă p e care o văzuse vreodată.
Trădarea, greţoasă şi uleioasă, îi alunecă p rin vene. Cândva, el
spusese acelaşi lucru despre Jesminda.
D ar chiar dacă ruşinea îl copleşi, cuvintele şi sim ţurile îi cântară:
.. \ mea. Eşti a mea, iar eu s u n t al tău. P artenerul tă u “.
Ochii ei erau cafenii ca blana u n u i p u i de cerb, iar el ar f i p u tu t
iura că în ei scânteie ceva când îi întâlni privirea.
- Cine eşti?
îşi dădu seam a fă ră să m a i ceară lă m u riri că era conştientă de ce
e ra el p e n tru ea.
- S u n t Lucien. Cel de-al şaptelea fiu al M arelui Lord al R egatului
L mumei.
Şi m ulte alte lucruri de nimic. îi spusese îm b lâ n zito ru lu i Umbrelor
h ’t ce ştia - despre fra ţii lui care supravieţuiseră, despre tatăl său. în
i cea ce-o privea p e m a m a lui... păstrase unele detalii, irelevante şiper-
« >>iale, p e n tru el. în rest, îl inform ase despre cei m ai apropiaţi aliaţi ai
laiului său şi cei m ai vicleni curteni şi lorzi. Evident, tot ce ştia era din
a • mă cu câteva secole, dar când fusese emisar, din inform aţiile p e care
le adunase, n u se schim baseră m ulte. O ricum , ei toţi se purtaseră la fe l
la Poalele M untelui. Şi, după ce se întâm plase cu fra ţii lui în u rm ă cu
câteva zile... N u se arătase deloc vin o va t când îi spusese lui A zriel ce
ştia. N u afişase nim ic din ce sim ţea când se uitase spre su d - spre a m ­
bele regate cărora le spunea acasă.
Tim p de o clipă ce părea că n u se m ai term ină, chipul lui Elain nu
se schim bă, dar se concentră, în m o d vizibil, un pic m a i m ult.
- Lucien, spuse ea în sfârşit.
Lar el îşi luă ceaşca de ceai, ca să n u trem ure la a u zu l n u m elu i său
p e buzele ei. D in poveştile surorilor mele. P rietenul ei.
- Da.
D a r E lain clipi încet.
- Tu ai fo s t în H ybern.
- Da, f u to t ce p u tu spune el.
- N e-ai trădat.
El îşi dori ca ea să-l f i a ru n ca t p e fereastra din spatele ei.
- A fost... o greşeală.
în ochii ei se citiră sinceritatea şi răceala.
- Trebuia să m ă căsătoresc peste câteva zile.
El se luptă cu fu ria , cu im pulsul iraţional de a-l găsi p e bărbatul
care o revendicase şi de a-l sfâşia. în schimb, rosti răguşit:
- Ştiu. îm i pare rău.
Ea nu îl iubea, n u îl dorea şi n u avea nevoie de el. Era mireasa
altui mascul.
Soţia u n u i o m m uritor. Sau ar f i fost.
Ea se uită în altă p a rte - spre fereastră.
- îţi a u d inim a, spuse Elain încet.
El n u ştia cu m să-i răspundă, aşa că nu spuse nim ic şi îşi bău
ceaiul, chiar dacă îi arse gura.
- C â n d dorm , îţi a u d in im a p rin piatră, şopti ea şi îşi înclină
capul, ca şi când priveliştea oraşului ar f i a v u t vreun răspuns. Tu o
a u zi p e a mea?
El n u era sigur dacă ea chiar voia să i se adreseze, dar spuse:
- N u, lady, n u pot.
Ea p ă ru să-şi a d u n e um erii prea fragili.
- N im en i nu poate. N im en i nu a încercat vreodată - nu cu adevărat.
C uvinte spuse fă ră rost.
- El a fă cu t-o , se chinui ea să şoptească. M -a văzut. A c u m nu o să
m ai vadă.
Cu degetul m are, îşi atinse inelul de fier.
Inelul altui bărbat, încă un sem n că era p ro m isă altcuiva...
Era suficient. Auzisem şi aflasem destule. M -am retras din m in-
lea lui Lucien.
Nesta se holba la m ine, chiar dacă se albise la faţă auzind cuvin-
lele rostite între ei.
- Ai in trat vreodată în...
- Nu, am spus eu răguşită.
Nu am vrut să o întreb cum de ştiuse ce făcusem. Nici când am
i oborât scutul din jurul nostru şi ne-am îndreptat spre zona de şedere.
Lucien, auzindu-ne, fără îndoială, paşii, roşise când se uită la
mine şi la Nesta. N u bănuia că intrasem în m intea lui şi că scoto-
( isem pe acolo ca un b andit noaptea. M i-am reprim at greaţa uşoară.
- Ieşi afară! îi zise sim plu sora m ea m ai mare.
M -am uitat urât la Nesta, dar Lucien se ridică.
- Am venit după o carte.
- Ei bine, găseşte una şi pleacă.
Elain se holba pe fereastră, neatentă - sau nepăsătoare.
Lucien nu se în d rep tă spre teancuri, ci spre uşile deschise. Se
<>pri chiar între ele şi ne spuse m ie şi Nestei:
Are nevoie de aer proaspăt.
- Ştim noi de ce are nevoie.
Aş fi p u tu t ju ra că p ărul lui roşcat străluci ca m etalul topit când
m- enervă. D ar el se dom oli, fixându-şi ochiul roşiatic asupra mea.
- D u-o la mare! D u-o într-o grădină! Scoate-o cum va din casa
•isia p en tru o oră sau două.
Apoi plecă.
M -am uitat la cele două surori ale mele închise aici sus, deasu­
p ra lumii.
- Vă m utaţi în casa de la oraş chiar acum , i-am spus eu lui
Lucien, care se oprise în holul obscur de afară.
Nesta, spre uim irea mea, nu obiectă.

Nici Rhys, când m i-am trim is ordinul prin legătură, cerându-i


să m ă ajute să le m utăm , îm preună cu Cassian şi Azriel. Nu, p ar­
tenerul m eu îm i prom ise p u r şi sim plu că avea să le ofere două d o r­
m itoare surorilor mele pe acelaşi hol, în cealaltă parte a scărilor. Şi
un al treilea p en tru Lucien - pe partea noastră de hol. D eparte de
cel al lui Elain.
D upă treizeci de m inute, Azriel o aduse în braţe pe Elain, tăcută
şi apatică.
N esta păruse gata să se arunce de la balcon decât să-l lase pe
Cassian - deja îm brăcat şi înarm at ca să păzească în seara asta casa
din oraş - să o ţină, aşa că am înghiontit-o spre Rhys, l-am îm pins
pe Lucien spre Cassian şi m -am întors în zbor.
Sau am încercat - din nou. A m plutit cam o jum ătate de m inut,
savurând şuierul revigorant al vântului înainte ca aripile să mi se
clatine, să îm i forţez spatele şi căderea să devină cum plit de d u ­
reroasă. M -am teleportat restul d rum ului spre casa din oraş şi am
aranjat vazele şi bibelourile din salon cât i-am aşteptat.
Azriel sosi prim ul, cu sora m ea palidă în braţe, fără să fie însoţit
de um bre. Şi el p u rta arm ura illyriană, părul blond-şaten al lui Elain
agăţându-se în câţiva solzi negri de pe pieptul şi um erii lui.
El o lăsă cu blândeţe pe covorul din hol după ce o purtase în
braţe pe uşa de la intrare.
Elain se uită la chipul lui răbdător şi serios.
Azriel schiţă un zâmbet.
- Vrei să-ţi arăt grădina?
Ea părea atât de m ică în faţa lui, atât de fragilă în com paraţie cu
solzii hainelor de luptă din piele, cu lăţim ea um erilor şi a aripilor
i are se vedeau deasupra lor.
însă Elain n u se feri de el şi nu se ascunse când acesta dădu din
cap - doar o dată.
Azriel, politicos ca orice curtean, îi oferi u n braţ. N u m i-am dat
seama dacă ea se uita la piatra lui Siphon de culoare albastră sau la
pielea cu cicatrice de dedesubt când şopti:
- Frum os.
Obrajii bronzaţi ai lui Azriel prinseră culoare, iar el îşi înclină
i a pul în sem n de m ulţum ire şi o conduse pe sora m ea spre uşile din
spate care dădeau spre grădină, lum ina soarelui învăluindu-i.
O clipă m ai târziu, Nesta intra pe uşa din faţă, cam verde la chip.
- Trebuie să m ă duc la toaletă.
I-am întâlnit privirea lui Rhys care m ergea în spatele ei, cu m âi­
nile în buzunare.
„Ce ai făcut?“
El ridică din sprâncene, dar i-am indicat Nestei în linişte toaleta
de sub scări, care dispăru trân tin d uşa în u rm a ei.
„Eu?“ Rhys se rezem ă de stâlpul de jos al balustradei. „S-a plâns
i a zbor încet intenţionat. Aşa că am m ărit viteza."
Cassian şi Lucien apărură, fără să se privească reciproc, dar
In cien îşi în d rep tă atenţia chiar spre holul care conducea în spate,
narile um flându-i-se când m irosi unde şi cu cine plecase Elain.
El m ârâi încet...
- Relaxează-te! îi spuse Rhys. Azriel nu este genul fermecător.
Lucien îi aruncă o privire încruntată.
D in fericire sau poate nu, râgâitul Nestei um plu liniştea. Cassian
m- uită uim it la Rhys.
- Ce ai fă cu t?
- L-am întrebat acelaşi lucru, am spus eu, încrucişându-m i bra-
lele. A spus că a zburat cu viteză.
N esta vom ită din nou şi apoi se lăsă liniştea.
Cassian oftă spre tavan. §
- Ea nu o să m ai zboare niciodată.
f
M ânerul uşii se roti, iar noi am încercat - sau, cel puţin, Cassian |
1
şi cu m ine - să nu pară că o ascultam . Nesta încă era verzuie la faţă, I
dar... Ochii îi ardeau. I
Nu puteam să îi descriu expresia şi poate că nici să o pictez n u aş ,
fi reuşit.
O chii îi erau la fel de albaştri-gri ca ai mei. Şi totuşi... N u m ă
puteam gândi decât la m inereul topit. La m ercurul aprins.
Ea facu u n pas spre noi, atentă la Rhys.
Cassian păşi calm în faţa ei, cu aripile strânse. Cu picioarele d e­
părtate pe covor. Era o poziţie de luptă - obişnuită, dar... pietrele
Siphon îi licăreau.
- Ştii, îi spuse tărăgănat Cassian, că ultim a dată când m -am im - *
plicat în tr-o luptă în casa asta am fost alungat p en tru o lună?
N esta îşi în d reptă privirea spre el, încă indignată, dar uşor >
neîncrezătoare.
- A fost vina lui A m ren, bineînţeles, dar nim eni nu m -a crezut, |
a continuat el. Şi nim eni nu a îndrăznit să o alunge pe ea. |
Ea clipi încet, dar privirea arzătoare deveni m ortală. Sau pe cât j
de m ortală putea fi p en tru unul din noi. |
- Ce eşti tu? şopti Lucien. |
Cassian nu-şi putea lua privirea de la Nesta, dar sora m ea îşi j
întoarse uşor privirea către Lucien. J
- Am obligat C azanul să-m i dea ceva înapoi, spuse ea incredibil
de încet.
Părul de pe braţe m i se ridică. N esta se uită la covor, apoi în tr-u n
loc de pe perete.
- Vreau să m ă duc în cam era mea.
îm i luă o clipă să-m i dau seam a că vorbise cu m ine. M i-am dres
vocea.
- Pe scări, în dreapta. A doua uşă. Sau a treia, oricare îţi convine.
( iealaltă este p en tru Elain. Trebuie să plecăm peste... Am m ijit ochii
la ceasul din salon. D ouă ore.
O m işcare uşoară a capului fu singurul ei sem n de m ulţum ire şi
confirmare.
Am u rm ărit-o când urcă scările ţinându-se cu o m ână subţire de
balustradă, rochia ei de culoarea lavandei p lutind în u rm a sa.
- îm i pare rău, îi strigă Rhys.
Ea apucă strâns balustrada, m onturile albe ieşindu-i prin pielea
palidă, dar n u spuse nim ic în tim p ce continuă să urce.
- Este posibil aşa ceva? şopti Cassian când uşa cam erei ei se în-
cliise. Să ia cineva din esenţa Cazanului?
- Aşa s-ar părea, spuse gânditor Rhys, apoi i se adresă lui Lucien:
să înţeleg că focul din ochii ei nu ţi se pare obişnuit.
Lucien scutură d in cap.
- Nu. N u seam ănă cu nim ic din arsenalul meu.
Asta era... O gheaţă atât de rece, încât ardea. Era gheaţă şi to-
luşi... fluidă ca o flacără. Sau ca o flacără îngheţată.
- C red că este m oartea, am spus eu încet.
M -am uitat în ochii lui Rhys, ca şi când ar fi fost din nou firul
i are m ă ţinuse în lum ea asta.
- C red că puterea ei este m oartea - m oartea încarnată. Sau ce
putere are C azanul asupra u n o r astfel de lucruri. De asta a auzit-o
( ăoplitorul.
- Pe toţi zeii! spuse Lucien, trecându-şi o m ână p rin păr.
Cassian dădu solem n din cap, dar Rhys îşi frecă m axilarul, cân­
tărind, gândindu-se. Apoi spuse categoric:
- D oar că N esta nu ar fi cucerit M oartea, ci ar fi prădat-o.
Nu era de m irare că ea nu voia să vorbească cu nim eni despre
asta şi ca noi să fim m artori. N ouă ni se păruse că se scufundase
boar câteva secunde.
r

N u le-am în trebat niciodată pe surorile m ele cât tim p fuseseră


în Cazan.

- Azriel ştie că te uiţi, spuse tărăgănat Rhys din locul în care stătea
în faţa oglinzii din dorm itor, aranjându-şi reverele jachetei negre.
D eoarece ne pregăteam să plecăm , în casa din oraş toţi ne agi­
tam în linişte. M or şi A m ren sosiseră în u rm ă cu o jum ătate de oră,
p rim a îndreptându-se spre salon, cea din u rm ă ducând o rochie
p en tru sora mea. N u am îndrăznit să îi cer lui A m ren să văd ce
alesese p en tru Nesta.
„Ceva p en tru antrenam ent", spusese A m ren în urm ă cu câteva
zile. în Regatul C oşm arurilor existau obiecte m agice pe care sora
m ea le putea studia în seara asta, cât noi eram ocupaţi cu Keir.
M -am întrebat dacă O uroboros era una dintre ele şi m i-am notat să
o întreb pe A m ren ce ştia despre oglinda pe care C ioplitorul şi-o
dorea atât de m ult. De care trebuia cum va să-l conving pe Keir să se
despartă în seara asta.
Lucien se oferise să se facă util cât eram plecaţi, citind o parte
din textele adunate acum pe mesele din salon. A m ren nu făcuse
decât să m orm ăie când auzise de ofertă, iar eu îi spusesem lui
Lucien că însem na că era de acord.
Cassian era deja pe acoperiş, ascuţindu-şi relaxat săbiile. îl în ­
trebasem dacă cele nouă săbii chiar erau necesare, iar el îmi spusese
doar că nu strica să fie pregătit şi că, dacă aveam tim p să-l ches­
tionez, atunci ar fi trebuit să am destul tim p p en tru un alt an tren a­
m ent. Plecasem repede, arătându-i u n gest obscen.
Cu p ărul încă ud de la baia pe care o făcusem , m i-am pus cerceii
grei şi m -am uitat pe fereastra dorm itorului, supraveghind grădina
de dedesubt.
Elain stătea la una dintre mesele din fier forjat, cu o ceaşcă de ceai
în faţă. Azriel era întins pe şezlongul din partea cealaltă a pietrelor
gri, expunându-şi aripile la soare şi citind ceea ce părea a fi un teanc
de rapoarte - probabil inform aţii despre Regatul Toamnei, pe care
plănuia să i le prezinte lui Rhys de în d ată ce le-ar fi ord o n at pe
loate. Era deja îm brăcat p en tru O raşul Cioplit - arm ura excepţio­
nală şi frum oasă nu se potrivea câtuşi de p u ţin cu grădina m in u ­
nată şi cu sora mea.
- De ce nu i-a făcut pe ei parteneri? am spus eu gânditoare. De
(. e Lucien?
- N u m -aş întreba asta faţă de Lucien.
- Vorbesc serios. M -am întors spre el şi m i-am încrucişat braţele.
<,'e decide asta? Cine decide?
Rhys îşi în d rep tă reverele înainte de a lua o scam ă invizibilă de
pe ele.
- Soarta, M am a, fuioarele Cazanului...
- Rhys.
El m ă urm ări în reflexia oglinzii când m -am îndreptat spre d u ­
lap, deschizând uşile ca să-m i scot rochia pe care o alesesem. Era
Iacută din fâşii de u n negru strălucitor - o versiune un pic m ai
m odestă a celei pe care o purtasem în Regatul C oşm arurilor, în
urm ă cu câteva luni.
- Ai spus că părinţii tăi nu se potriveau; Tam lin a spus că părinţii
lui nu se potriveau. M i-am scos halatul. Deci nu e vorba despre un
sistem perfect de îm perechere. D ar dacă - am făcut sem n din b ăr­
bie spre fereastră, spre sora m ea şi îm blânzitorul U m brelor din
grădină - de asta are ea nevoie? Liberul arbitru nu există? Dacă
I ucien îşi doreşte unirea, dar ea nu?
- O legătură de îm perechere poate fi respinsă, spuse cu b lâ n ­
deţe Rhys, ochii licărindu-i în oglindă când se delectă cu trupul
meu gol. Se poate alege. Şi, uneori, da - legătura alege prost. C âteo­
dată, legătura nu este decât o... presupunere prestabilită privindu-i
pe cei care ar putea oferi cel m ai puternic urm aş. La nivelul cel m ai
de bază, probabil că este doar atât. Vreo funcţie naturală, nu ceva
care să indice adevăratele suflete pereche.
El îm i zâmbi, probabil datorită situaţiei noastre rare.
- C hiar şi aşa, continuă Rhys, întotdeauna va fi o... atracţie. De
obicei, femelelor le este m ai uşor să o ignore, dar pe masculi... îi
poate înnebuni. Este povara cu care trebuie să se lupte ei, însă unii
cred că femela li se cuvine. C hiar şi după ce legătura este respinsă,
consideră că le aparţine. Uneori, revin p en tru a-1 provoca pe m as­
culul pe care ea şi-l alege singură. C âteodată, se term ină m ortal.
Este ceva sălbatic şi urât şi, din fericire, nu se întâm plă des, dar...
M ulte perechi vor încerca să facă relaţia să funcţioneze, crezând că
i-a ales Cazanul d in tr-u n motiv. Abia după câţiva ani îşi vor da sea­
m a că, poate, sufletele lor nu au fost bine alese.
A m luat cureaua neagră cu nestem ate din sertarul dulapului şi
m i-am aranjat-o pe coapse.
- Deci spui că ar putea refuza, iar Lucien ar putea să-l ucidă pe
m asculul ales de ea.
Rhys se întoarse în cele din urm ă de la oglindă, hainele lui negre
fiind im pecabile - croite perfect p en tru corpul său. în seara asta
nu-şi arăta aripile.
- Nu pe tărâm urile mele. Pe teritoriul n o stru este de m ult tim p
ilegal ca m asculii să facă aşa ceva. C hiar şi înainte să m ă nasc. în
alte regate, nu. Pe continent, sunt teritorii care consideră că femelele
le aparţin intr-adevăr partenerilor. D ar nu aici. Elain va beneficia
de toată protecţia noastră dacă respinge legătura. D ar tot va răm âne
o legătură, oricât de slăbită, care o va urm ări tot restul vieţii sale.
- Crezi că ea şi Lucien se potrivesc?
Am scos o pereche de sandale ale căror şn u ru ri îm i ajungeau
până la coapsele goale şi le-am încălţat înainte să încep să le leg.
- îi cunoşti m ai bine decât m ine, dar Lucien este de o loialitate
înverşunată.
- La fel şi Azriel.
- Azriel este interesat de aceeaşi femelă de cinci sute de ani, zise
Ithys.
- Legătura de îm perechere nu s-ar fi stabilit, dacă exista?
Rhys închise ochii.
- C red că asta se întreabă Azriel în fiecare zi de când a cunos-
i ut-o pe Mor.
El oftă când am term in at cu şnururile unei sandale şi am început
s.i mă ocup de cealaltă.
- îm i p erm iţi să-ţi cer să nu o faci pe peţitoarea? Lasă-i să se
descurce singuri.
M -am ridicat şi m i-am pus m âinile în şolduri.
- Nu m -aş am esteca niciodată în treburile altora!
El ridică o sprânceană, provocându-m ă în tăcere, iar eu m i-am
i lai seam a la ce se referea.
Stom acul m i se strânse când m -am aşezat la m asa de toaletă şi
•un început să-m i îm pletesc părul într-o cunună în vârful capului.
I’oate că eram o laşă p en tru că nu am putut să întreb cu voce tare,
dar am spus p rin legătură:
„Oare i-am violat intimitatea lui Lucien când i-am intrat în minte?“
„Nu p o t să răsp u n d în locul tău.“ Rhys se apropie şi îm i dădu o
agrafă, pe care m i-am strecurat-o într-o parte a cosiţei.
„Trebuia să m ă asigur că nu avea de gând să o răpească, să ne
i rădeze.“
El îm i dădu încă una. „Şi ai aflat?“
Rhys m ă ajută să-m i fixez coafura. „Cred că da. N u am făcut-o
di iar din cauza gândurilor lui, ci din cauza... sentim entelor sale. Nu
am sim ţit nicio rea voinţă, niciun gând viclean. D oar îngrijorare
pentru ea. Şi... tristeţe. Năzuinţă. A m scuturat din cap. Să-i spun?
( e am făcut?"
Rhys îm i fixă coafura într-o parte în care-m i era greu să ajung.
.Trebuie să vezi dacă m erită să te sim ţi vinovată."
C ostul fiind încercarea lui Lucien de a avea încredere în m ine,
aici. „Am depăşit o limită."
„D ar ai făcut-o p en tru siguranţa oam enilor pe care îi iubeşti."
„Nu m i-am dat seama..." M -am oprit, scuturând din nou din cap.
El m ă strânse de um ăr. „De ce anum e nu ţi-ai dat seama?"
Am ridicat din um eri, încovoindu-m ă pe taburetul tapiţat. „Că ar
fi atât de complicat. Faţa m i se încălzi. Ştiu că par cam prea naivă..."
„M ereu este com plicat şi niciodată nu devine uşor, indiferent de
câte secole o fac."
A m îm pins agrafele în plus pe m asa de toaletă. „Este a doua oară
când am in trat în m intea lui."
„A tunci spune că este ultim a dată şi term ină cu asta."
Am clipit, ridicând capul. M i-am dat pe buze cu o nuanţă de roşu
atât de închis, încât era aproape negru şi apoi le-am strâns.
„Faptul e consum at, m ă lăm uri el. Nu schim bi nim ic dacă te tor­
turezi. Ţi-ai d a t seam a că este o lim ită p e care n u -ţi place să o depă­
şeşti şi că n u ai să m a i repeţi greşeala. “
M -am ridicat de pe scaun. „Tu ai fi făcut-o?"
Rhys se gândi. „Da. Şi m -aş fi sim ţit la fel de vinovat după aceea."
A uzind asta, m -am m ai liniştit şi am dat din cap de două ori.
„Dacă vrei să te sim ţi un pic m ai bine, adăugă el, Lucien a încăl­
cat regulile pe care le-am stabilit. Deci eşti îndreptăţită să-i pătrunzi
în m inte, chiar dacă doar să te asiguri de siguranţa surorii tale. El a
întrecut prim ul limita."
M -am m ai relaxat u n pic în sinea mea. „Ai dreptate."
Şi nu am m ai vorbit despre asta.
L-am privit pe Rhys în oglindă când o coroană neagră îi apăru în
mâini. Cea din pene de corb pe care îl văzusem pu rtân d -o - sau cea
identică, fem inină. O diadem ă pe care m i-o fixă cu blândeţe în faţa
cosiţei din vârful capului. C oroana originală... îi apăru lui Rhys pe
cap după o clipă.
îm preună, ne-am uitat la reflexia noastră. Lordul şi D oam na
Nopţii.
- Eşti gata să fii rea? îm i spuse m ieros la ureche.
M ângâierea din vocea lui m ă facu să-m i strâng degetele de la
picioare -- când m i-am am intit ultim a dată când plecasem în
Regatul C oşm arurilor. C um stătusem în poala lui şi unde îi alu­
necaseră degetele.
M -am ridicat de pe bancă, întorcându-m ă spre el. Rhys îm i atinse
pielea goală din zona coastelor, spaţiul dintre sâni şi exteriorul
coapselor. O, şi el îşi am intea.
- De data asta, am şoptit şi i-am sărutat fuiorul tatuat care se
ivea chiar deasupra gulerului jachetei negre, eu am să-l fac pe Keir
să implore.
CAPITOLUL
25

A m ren nu o îm brăcase pe Nesta în pânze de păianjen şi p ra f de


stele, aşa cum eram îm brăcate M or şi cu m ine. Şi nu o îm brăcase pe
Nesta în stilul ei propriu, cu pantaloni largi şi o bluză decoltată.
Apelase la un stil sim plu şi feroce totodată.
O rochie de u n negru de nepătruns, cu un corsaj şi m âneci m u ­
late, flutura spre podeaua din m arm ură neagră a sălii tronului din
O raşul Cioplit, decolteul atingându-i baza gâtului ei palid. Părul
Nestei fusese pieptănat sim plu ca să-i dezvăluie chipul, claritatea
sălbatică a ochilor când studie m ulţim ea adunată, stâlpii înalţi
sculptaţi şi bestiile solzoase încolăcite în ju ru l lor, podium ul m are şi
tronul... şi n u ezită.
într-adevăr, N esta îşi ridică bărbia doar când urcă spre podium .
Era un singur tron, din ce m i-am dat eu seam a - tronul im pre­
sionant al bestiilor solzoase.
Şi Rhys îşi dădu seama. Plănuise asta.
Sora m ea şi ceilalţi se îndepărtară la baza podium ului, flancân-
du-1, fără să afişeze frică, bucurie sau încântare. Lângă Mor, Azriel
p ăru ucigător de calm când îi studie pe cei adunaţi şi îl văzu pe Keir,
care aştepta lângă femeia cu părul auriu care trebuia să fie m am a lui
Mor, rânjindu-ne dispreţuitor. „Să nu le prom iţi nimic", m ă aver­
tizase Mor.
Rhys îm i întinse o m ână ca să urc treptele podium ului. M i-am
ţin u t fruntea sus şi spatele drept când l-am apucat de m ână şi am
urcat cele câteva trepte spre singurul tron.
Rhys doar îm i făcu sem n cu ochiul când m ă escortă graţios direct
către tron, cu o m işcare la fel de lină şi uşoară ca u n dans.
M ulţim ea şopti când m -am aşezat şi am sim ţit piatra neagră
m uşcător de rece pe coapsele mele goale.
Ei suspinară făţiş când Rhys se cocoţă p u r şi sim plu pe cotiera
tronului, îm i rânji şi se adresă celor din Regatul C oşm arurilor:
- închinaţi-vă!
Asta p en tru că n u o făcuseră încă. Şi, cu m ine aşezată pe tron...
Pe feţele lor se m ai putea citi un am estec de şoc şi dispreţ când
căzură în genunchi.
A m evitat să m ă uit la Nesta, de vrem e ce n u avea de ales decât
să le urm eze exemplul.
D ar m -am uitat la Keir, la femela de lângă el, la oricine îndrăznea
să îm i întâlnească privirea. M -am forţat să-m i am intesc ce îi făcu­
seră lui Mor, care acum se ploconea rânjind, când era doar un copil.
O parte din curteni îşi feriră privirea.
- Voi considera că m otivul p en tru care cel de-al doilea tron
lipseşte este vizita pe care v-o facem înainte de vreme, spuse Rhys
cu u n calm m ortal. Şi darul m eu de îm perechere p en tru voi este că
veţi scăpa toţi fără să fiţi biciuiţi până la os. Supuşii noştri loiali,
adăugă el, schiţând u n zâmbet.
M i-am trecut un deget peste spirala uneia dintre bestiile care
formau cotiera tronului. Era curtea noastră. O parte din ea.
Iar noi aveam nevoie ca ei să ni se alăture în luptă. Să îi facem să
lîe de acord în seara asta.
Pe buzele pe care m i le vopsisem cu roşu-închis apăru un zâm bet
indolent. Fuioare de putere şerpuiră spre podium , dar nu îndrăzniră
să se aventureze dincolo de prim a treaptă. încercau să vadă ce putere
aş fi avut, dar fără să se apropie suficient cât să-l ofenseze pe Rhysand.
Le-am lăsat să se strecoare m ai aproape şi să adulm ece, iar eu
m -am adresat lui Rhys şi celor din sala tronului:
- Iubitule, cred că acum şi-ar dori să se ridice în picioare.
Rhys zâm bi la m ine, apoi la m ulţim e.
- Ridicaţi-vă!
C urtenii se supuseră şi câteva fuioare de putere îndrăzniră să
urce p rim a treaptă.
Am atacat.
Trei suspine se auziră gâtuit p rintre cei care şopteau în sală când
am lovit cu m agia ascuţită ca o gheară puterile prea curioase. Am
lovit adânc şi puternic. Eram ca o pisică având o pasăre sub labă.
Cu câteva.
- O vrei înapoi? am întrebat încet m ai m ult p en tru mine.
Lângă baza podium ului, Keir se în cru n ta peste um ăr, coroana
argintie licărindu-i pe părul auriu. Cineva scânci în spatele sălii.
- N u ştiţi, spuse m ieros Rhys m ulţim ii, că n u este politicos să
atingeţi o do am n ă fară perm isiunea ei?
D rept răspuns, m i-am înfipt m ai adânc ghearele negre, m agia
oricui îndrăznise să m ă încerce zbătându-se şi agitându-se.
- Fiţi cum inţi! le-am spus curtenilor.
Şi m i le-am retras.
M işcările a trei dintre ei îm i atraseră atenţia. Cineva se telepor-
tase de-a dreptul, fugind. Altcineva leşinase, iar o a treia persoană
se agăţa de cea de alături, trem urând. Le-am reţinut chipurile.
A m ren şi N esta se apropiară de baza podium ului. Sora m ea se
holba ca şi când n u m -ar fi văzut niciodată. N u am îndrăznit să îm i
stric m asca de am uzam ent calm. N u am îndrăznit să întreb dacă
scuturile Nestei rezistau - dacă cineva tocm ai încercase să o testeze
şi pe ea. C hipul p o ru n cito r al Nestei nu exprim a nimic.
A m ren facu o plecăciune spre Rhys şi apoi spre mine.
- Cu voia ta, M are Lord!
Rhys flutură leneş o m ână.
- Mergeţi! Bucuraţi-vă! El făcu sem n din bărbie spre m ulţim ea
care privea. M âncare şi muzică. Acum!
Toţi îl ascultară.
Sora m ea şi A m ren dispărură înainte ca m ulţim ea să înceapă să
se agite, îndreptându-se direct spre uşile înalte, în întuneric, ca să se
joace cu una d intre com orile m agice păstrate acolo - ca N esta să
exerseze p en tru m om entul în care A m ren ar fi înţeles cum să repare
zidul.
Câţiva se întoarseră spre ele, apoi îşi m utară privirea când A m ren
îi observă şi le perm ise să vadă o parte din m onstrul care era.
încă n u îi spusesem despre C ioplitorul de Oase - despre vizita la
închisoare. Ceva asem ănător vinovăţiei m i se răsuci în stomac, deşi
am presupus că trebuia să m ă obişnuiesc cu asta când Rhys îndoi
un deget spre Keir şi spuse:
- Sala de consiliu. Zece m inute.
Keir miji ochii când auzi ordinul, femela de lângă el ţinându-şi
capul plecat şi fiind în tru ch ip area slugărniciei, cum trebuia să fi
fost Mor.
Prietena m ea îşi urm ărea părinţii, cu o indiferenţă rece. Azriel
rămase la o distanţă de un pas, m onitorizând totul.
Nu m i-am perm is să par prea interesată şi nici prea îngrijorată
când Rhys îm i oferi o m ână. N e-am ridicat de pe tro n şi am plecat
să discutăm despre război.

Sala de consiliu a O raşului Cioplit era aproape la fel de m are ca


sala tronului. Era cioplită din aceeaşi rocă neagră, stâlpii fiind rid i­
caţi după m odelul bestiilor încolăcite.
M ult sub tavanul înalt şi boltit, o m asă im ensă din sticlă neagră
îm părţea cam era în două ca un fulger, colţurile lungi şi zim ţate fi-
ind ascuţite ca o lamă.
Rhys se aşeză pe un scaun din capul mesei, iar eu pe unul din
capătul opus. Azriel şi M or îşi găsiră locuri pe o parte a mesei, iar
Keir se aşeză pe scaunul din partea cealaltă.
Un scaun de lângă el era gol.
Rhys se rezem ă pe scaunul negru, rotind paharul cu vin care
fusese tu rn at cu o clipă m ai devrem e, de un servitor cu chipul îm ­
pietrit. A m făcut un efort să nu-i m ulţum esc m asculului care îmi
um pluse cupa.
P entru că aici nu m ulţum eam nim ănui.
Aici, luam ce îm i aparţinea, nu m ă scuzam şi nici nu m ă arătam
recunoscătoare p en tru asta.
- Ştiu de ce ai venit, spuse Keir fără niciun fel de introducere.
-O ?
Sprâncenele lui Rhys se arcuiră frum os.
Keir ne studie, dezgustul zăbovind pe chipul său frum os.
- H ybernul roieşte. Legiunile tale... rânji zeflem itor la Azriel, la
illyrienii pe care îi reprezenta - se adună. Keir îşi îm pleti degetele
lungi pe sticla neagră. Vrei să-m i ceri ca A ducătorii de întuneric să
se alăture arm atei tale.
Rhys sorbi din vin.
- Ei bine, cel p u ţin m -ai scutit de efortul de a ocoli subiectul.
Keir se uită în ochii lui fără să clipească.
- Recunosc faptul că... înţeleg cauza H ybernului.
M or se m işcă uşor pe scaun. Azriel îl ţintui pe Keir cu privire
atotvăzătoare şi rece.
- Nu ai fi singurul, îi răspunse Rhys calm.
Keir îşi ridică privirea încruntată spre candelabrul negru, conceput
ca o cunună de flori nocturne, în m ijlocul fiecăreia dintre ele stră­
lucind o lum ină fae argintie.
- Sunt m ulte asem ănări între oam enii H ybernului şi ai mei.
A m ândouă popoarele au fost captive - au stagnat.
- D in câte ştiu, interveni Mor, sunteţi liberi să faceţi ce vreţi de
câteva secole. C hiar m ai mult.
Keir nici m ăcar nu se uită la ea, ignorarea făcându-1 pe Azriel să
sc înfurie u n pic.
- Ah, dar suntem noi liberi? Nici m ăcar m untele nu ne aparţine -
nu cu palatul tău deasupra lui.
- îţi am intesc că to t ce e aici îmi aparţine mie, spuse crispat Rhys.
- M entalitatea asta îm i perm ite să cred că poporul sufocat din
I lybern ne este... apropiat.
- Keir, dacă vrei palatul de deasupra, atunci este al tău. Rhys îşi
inerucişă picioarele. N u ştiam că tânjeşti după el de atât de m ult timp.
Keir îi răspunse cu u n zâm bet perfid.
- Mi se pare că ai disperată nevoie de arm ata m ea, Rhysand,
spuse el şi îi aruncă din nou o privire urâcioasă lui Azriel. Liliecii tăi
imenşi n u m ai sunt în stare să ucidă?
- Vino să te antrenezi cu ei şi vei afla singur! spuse încet Azriel.
în secolele lui de existenţă jalnică, Keir ajunsese cu siguranţă să
stăpânească arta dispreţului.
Iar felul în care rânji dispreţuitor la Azriel... D inţii lui M or lică­
riră în lum ina slabă. A m făcut un efort să nu-i urm ez exemplul.
- Sunt sigur că deja ai hotărât ce vrei în schim b, rosti Rhys, cu o
expresie plictisită.
Peste m asă, Keir se uită la m ine. Se uită prelung cât l-am privit
in ochi.
- Aşa este.
C uvintele şi privirea lui îm i făcură stom acul să m i se întoarcă
pe dos.
P u terea în tu n eca tă vui p rin sală, făcând candelabrele negre
să zornăie.
- Ai grijă, Keir!
Keir nu lâcu decât să ne zâm bească mie şi lui Rhys. M or înţepe­
nise de-a binelea.
- Ce m i-ai da ca să ai o şansă în Război, Rhysand? Te-ai prostituat
p en tru A m arantha - dar ce zici de partenera ta?
El n u uitase cum îl tratasem , cum îl um ilisem în u rm ă cu câte­
va luni.
Iar Rhys... N um ai m oartea eternă şi neiertătoare i se citea pe
chip, în întunericul care se aduna în spatele scaunului său.
- Keir, înţelegerea pe care au făcut-o înaintaşii noştri îţi dă d rep ­
tul să alegi cum şi când arm ata ta o va sprijini pe a mea, dar nu şi pe
cel de a răm âne în viaţă, când m ă satur de existenţa ta.
Ca şi când ar fi răspuns, ghearele invizibile lăsară sem ne adânci
în masă, sticla scârţâind. Am tresărit. Keir se albi când liniile erau
acum la câţiva centim etri de el.
- Mă gândeam totuşi că poate vei... ezita să m ă ajuţi, continuă Rhys.
Nu îl m ai văzusem niciodată atât de calm. Nu calm, ci plin de o
furie de gheaţă, ca aceea pe care o zăream uneori în ochii lui Azriel.
Rhys p o cni d in degete şi spuse fără să se adreseze cuiva în m od
special:
- Să fie adus înăuntru!
U n vânt fantom ă deschise uşile.
Nu am ştiut la cine să m ă uit când un servitor conduse înău n tru
un m ascul înalt: la Mor, al cărei chip se albise de groază; la Azriel,
care îşi căuta pum nalul - Povestitorul-A devărului - respirând atent
şi concentrat, dar deloc surprins sau şocat; sau la Eris, m oştenitorul
Regatului Toamnei, când intra în cameră.
CAPITOLUL
26

P entru el era acel ultim scaun gol.


Iar Rhys... răm ase tolănit pe scaun, sorbindu-şi vinul.
- Bine ai revenit, Eris! spuse el tărăgănat. Cât tim p a trecut de
când n-ai m ai fost pe aici, cinci secole?
M or îşi în d rep tă privirea spre Rhys. Trădare şi... suferinţă. Sufe­
rinţa licări pe faţa ei.
P entru că nu ne avertizase. D in cauza acestei... surprize.
M -am întrebat dacă îm i stăpâneam m im ica m ai bine decât prie-
lena m ea când Eris se aşeză pe scaunul gol de la m asă, fără să se
deranjeze m ăcar să dea din cap spre Keir, în ochii căruia se citea
îngrijorarea.
- într-adevăr, a trecut o vreme.
El se vindecase din ziua aceea petrecută pe gheaţă - rana pe
stom ac pe care i-o făcuse Cassian n u se vedea deloc. Părul roşcat îi
era liber, ca o perdea m ătăsoasă peste jacheta bine croită de culoa­
rea cobaltului.
„Ce caută aici?“ am rostit prin legătură, fără să m ă deranjez să
ascund ce sim ţeam .
„Mă asigur de ajutorul lui Keir“ fu tot ce spuse Rhys, scurt şi la
obiect, ca şi când încă şi-ar fi stăpânit toată furia.
Umbrele se unduiră în jurul um erilor lui Azriel, şoptindu-i la u re­
che când el îl fixă cu privirea pe Eris.
- C ândva, voiai să creezi legături cu Regatul Toamnei, Keir,
spuse Rhys şi lăsă pe m asă cupa cu vin. Ei bine, iată-ţi şansa. Eris
este dispus să îţi ofere o alianţă oficială - în schim bul serviciilor tale
în acest război.
„Cum naiba l-ai făcut să fie de acord cu asta?“
Rhys nu-m i răspunse.
„Rhysand!"
Keir se rezem ă de spătar.
- Nu este suficient.
Eris pufni, tu rn ându-şi o cupă de vin din carafa aşezată în cen­
tru l mesei.
- A m uitat de ce am fost atât de uşurat când înţelegerea noastră
s-a destrăm at ultim a dată.
Rhys îi aruncă o privire de atenţionare, dar Eris nu făcu decât să
ia o sorbitură lungă.
- Atunci, ce vrei, Keir? spuse m ieros Rhys.
Am avut sentim entul că, în cazul în care Keir s-ar fi referit din
no u la m ine, ar fi sfârşit strivit de perete.
D ar probabil că şi Keir ştia asta, aşa că îi zise sim plu lui Rhysand:
- Vreau să m ă retrag. Vreau spaţiu. Vreau ca p oporul m eu să nu
m ai depindă de m untele acesta.
- Ai tot confortul, am spus eu în cele din urm ă. Tot nu-ţi e de
ajuns?
Keir m ă ignoră şi pe m ine, aşa cum eram sigură că le ignora pe
m ajoritatea fem eilor din viaţa lui.
- Ai secrete, M are Lord, spuse Keir zâm bind dispreţuitor, îm -
p reunându-şi m âinile şi sprijinindu-le pe m asa ciobită, chiar dea­
supra celei mai apropiate scobituri. M ereu m -am întrebat unde
plecaţi cu toţii când nu eraţi aici. H ybernul a răspuns în sfârşit la
întrebare - m ulţum ită atacului din... cum îi spune? Velaris. Da. Din
Velaris. O raşul Lum inii Stelelor.
M or încrem eni.
Vreau acces la oraş, spuse Keir. P entru m ine şi curtea mea.
- Nu, zise Mor. C uvântul răsună din stâlpi, din sticlă şi din
piatră.
Hram înclinată să fiu de acord. G ândul la aceşti oam eni şi Keir în
Velaris... stricându-1 cu prezenţa, cu u ra şi prostia lor, cu dispreţul
şi cruzim ea...
Rhys n u refuză. N u respinse sugestia.
„D oar n u eşti serios."
Rhys îl privi pe Keir când îm i răspunse p rin legătură:
„Am anticipat asta şi am luat m ăsuri de precauţie."
M -am gândit la vorbele lui.
„întâlnirea cu cârm uitorii de la Palat... Avea legătură cu asta?"
„Da."
- Am condiţiile mele, îi spuse R hysand lui Keir.
M or deschise gura, dar A zriel îi acoperi m âna cu a lui, plină de
i icatrice.
Ea îşi sm uci m âna ca şi când i-ar fi fost arsă, aşa cum fusese a lui.
Respingerea nu-i alungă calm ul rece, deşi Eris chicoti încet, su­
ficient încât ochii lui Azriel să se um ple de m ânie când îl fixă cu
privirea pe fiul M arelui Lord. Eris îşi înclină capul spre îm blânzi-
lorul Umbrelor.
- Vreau acces nerestricţionat, îi spuse Keir lui Rhys.
- N u îl vei prim i, rosti Rhys. N um ărul de persoane, care va fi
decis m ai târziu, va fi limitat.
M or se întoarse cu ochi rugători spre Rhys. O raşul ei - locul pe
care îl iubea atât de mult...
A proape am auzit pocnetul pe cale să răsune în cercul nostru.
Keir se uită în sfârşit la M or - observă disperarea şi furia şi zâmbi.
El nu îşi dorea cu adevărat să plece de aici, ci doar să o lipsească
pe fiica lui de ceva drag ei.
I-aş fi sfâşiat bucuroasă gâtul când Keir spuse:
- S-a făcut!
Rhys nici m ăcar nu zâmbi, iar M or se holba în continuare la el,
expresia rugătoare schim onosindu-i faţa.
- M ai este ceva, am adăugat eu, în d re p tâ n d u -m i um erii. în că
o cerere.
Keir catadicsi să m ă bage în seamă.
-O ?
- Am nevoie de oglinda O uroboros, am spus eu, im punându-m i
ca gheaţa să-m i răcească venele. Im ediat.
Interesul şi surprinderea licăriră în ochii căprui ai lui Keir şi în
ochii lui Mor.
- C ine ţi-a spus că o am? întrebă el încet.
- Contează? O vreau.
- M ăcar ştii ce este O uroboros?
- Ai grijă la ton, Keir! îl avertiză Rhys.
Keir se aplecă înainte, sprijinindu-şi antebraţele pe masă.
- Oglinda... el râse încet. C onsider-o darul m eu de îm perechere.
Dacă poţi să o iei, adăugă cu venin.
N u era o am eninţare prin care să-l înfrunt, ci...
- Ce vrei să spui?
Keir se ridică în picioare, rânjind ca o pisică cu u n canar în gură.
- Ca să iei O uroboros, ca să o revendici, trebuie m ai întâi să te
uiţi în oglindă. El se îndreptă spre uşă, fără să aştepte să i se spună
că putea să plece. Şi toţi cei care au încercat să o facă ori au în n e ­
bunit, ori au fost distruşi irem ediabil. C hiar şi unul sau doi M ari
Lorzi, dacă legenda este adevărată. El ridică din um eri. Deci este a
ta, dacă îndrăzneşti să o înfrunţi.
Keir se opri în prag, în tim p ce un vânt fantom atic deschise uşile.
El îi spuse lui Rhys, în cea m ai apropiată încercare de a cere p erm i­
siunea să se retragă:
- Lordul Thanatos are din nou... problem e cu fiica lui. îm i cere
sprijinul.
Rhys flutură o m ână în sem n de leham ite ca şi cum nu i-ar fi
cedat oraşul n o stru bărbatului cu foarte puţin tim p în urm ă. Keir îi
făcu sem n din bărbie lui Eris.
- Vreau să discut cu tine cât m ai curând.
Asta după ce ar fi term inat să se laude cu victoria lui din seara
asta, cu ceea ce îi oferisem.
Şi pierdusem .
Dacă nu puteam să p u n m âna pe O uroboros fără riscuri îngrozi­
toare... M i-am alungat gândul, păstrându-1 p en tru m ai târziu, când
Keir plecă şi ne lăsă singuri cu Eris.
M oştenitorul Regatului Toam nei sorbi din vinul lui.
Şi am avut sentim entul îngrozitor că M or plecase undeva foarte
departe când Eris lăsă pocalul pe m asă şi spuse:
- A răţi bine, Mor.
- N u-i vorbi, zise Azriel încet.
Eris râse amar.
- Văd că tot îm i p o rţi pică.
- înţelegerea asta, Eris, spuse Rhys, se bazează doar pe faptul că
poţi să-ţi ţii gura.
Eris râse.
- Şi nu m -am descurcat excelent? Nici m ăcar tatăl m eu nu a
bănuit că am plecat în seara asta.
M -am uitat între partenerul m eu şi Eris.
- C um de s-a întâm plat asta?
Eris m ă m ăsură din priviri, uitându se la coroana şi rochia mea.
- Credeai că nu ştiu că îm blânzitorul U m brelor va veni să afle
dacă i-am spus tatălui m eu despre... puterile tale? Mai ales după ce
şi fraţii m ei au u ita t în m od m isterios de ele. Ştiam că e d oar o ches­
tiune de tim p înainte ca unul din voi doi să vină şi să-m i şteargă şi
mie m em oria. Eris îşi atinse tâm pla cu un deget lung. D in nefericire
p en tru tine, am învăţat un lucru sau două despre daem ati. Păcat că
nu m -am deranjat niciodată sâ-i învăţ şi pe fraţii mei.
Pieptul m i se strânse.
„Rhys.“
Ca să m ă ferească de furia lui Beron, ca să îm piedice posibila
alianţă cu M arii Lorzi să se destram e înainte să înceapă...
„Rhys.“
Am făcut u n efort să nu m ă usture ochii.
O m ângâiere blândă de-a lungul legăturii fu singurul răspuns.
- Bineînţeles că n u i-am spus tatălui m eu, continuă Eris, bând
d in n o u d in vinul lui. De ce să risipesc o astfel de inform aţie d es­
pre bastard? R ăspunsul lui ar fi să te vâneze şi să te ucidă - fără să-şi
dea seam a cât de gravă e situaţia cu H ybernul şi că tu ai putea fi
soluţia salvatoare.
- Deci plănuieşte să ni se alăture, spuse Rhys.
- N u şi dacă-ţi află m icul secret.
Eris rânji.
M or clipi ca şi când şi-ar fi dat seama că legătura lui Rhys cu Eris,
faptul că fusese invitat aici... Privirea clară şi ferm ă pe care m i-o
aruncă ea îm i spuse destule. în ochii ei tot se m ai citeau suferinţa şi
m ânia, dar şi înţelegerea.
- Deci care este preţul tău, Eris? întrebă Mor, rezem ându-şi b ra ­
ţele goale de sticla neagră. O altă m iresică pe care să o torturezi?
Ceva licări în ochii lui Eris.
- în prim ul rând, nu ştiu cine ţi-a spus m inciunile astea,
M orrigan, rosti el cu un calm răutăcios. Probabil bastarzii cu care
te-ai înconjurat.
El rânji la Azriel.
M or m ârâi, făcând paharele să zornăie.
- N iciodată n u ai dem onstrat altceva. C u siguranţă nu când
m -ai lăsat în pădurea aia.
- Atunci acţionau nişte forţe la care nu te-ai gândit vreodată,
spuse cu răceală Eris. Şi nu am de gând să-mi răcesc gura de pom ană
ca să ţi le explic. Crezi ce vrei despre mine.
- M -ai vânat ca pe u n anim al, am intervenit eu. C red că vom
alege să credem ce e m ai rău.
C hipul palid al lui Eris roşi.
- Aveam de îndeplinit un ordin. Şi am fost trim is să o fac îm pre­
ună cu doi dintre... fraţii mei.
- Şi cum răm âne cu fratele pe care l-ai vânat odată cu mine? A
cărei iubită a fost executată în faţa ochilor lui, cu ajutorul tău?
Eris puse o m ână pe masă.
- Nu ştii nim ic despre ce s-a întâm plat în ziua aceea. Nim ic.
Se lăsă liniştea.
- Fă-m i pe plac! fu tot ce am spus.
Eris m ă fixă cu privirea. L-am privit în ochi.
- C um crezi că a ajuns la graniţa cu Regatul Prim ăverii, spuse el
încet? Eu nu eram acolo când ei au făcut-o. întreabă-1. Am refuzat.
A fost p rim a şi singura dată când i-am refuzat ceva tatălui meu. El
m-a pedepsit şi până să m ă eliberez... Ei voiau să-l ucidă şi pe el.
M-am asigurat că nu au făcut-o. M -am asigurat că Tamlin a prim it
de veste - anonim - să se ducă naibii la graniţa lui.
Unde doi dintre fraţii lui Eris fuseseră ucişi de Lucien şi de Tamlin.
Eris luă un fir răzleţ de pe jacheta lui.
- Rhysand, nu toţi am fost atât de norocoşi ca tine - cu prietenii
şi familia.
Plictiseala se citea pe faţa lui Rhys.
- Aşa s-ar părea.
Şi nim ic din toate astea nu ştergea ce se făcuse, dar...
- Ce vrei? am repetat eu.
- Acelaşi lucru pe care i l-am spus ieri lui Azriel, când l-am găsit
spionând în pădurea tatălui meu.
Suferinţa licări în ochii lui M or când îşi întoarse capul spre
Îm blânzitorul Umbrelor, dar Azriel nici m ăcar n u o băgă în seam ă
când spuse:
- C ând va sosi clipa... va trebui să-l sprijinim pe Eris la preluarea
tronului.
în tim p ce Azriel vorbi, furia îngheţată îi întunecă chipul, iar Eris
fu destul de înţelept să albească, în sfârşit, când îl văzu. Poate că
acesta era m otivul p en tru care Eris ţinuse secretă inform aţia despre
puterile mele. N u d o ar p e n tru a p u rta o astfel de negociere, ci şi ca
să evite furia îm blânzitorului Umbrelor. Sabia de lângă el.
- C ererea de a-1 ucide pe tatăl m eu şi de a term ina odată cu asta
răm âne încă valabilă, Rhysand, spuse Eris, stăpânindu-se. Pot să îţi
dau soldaţii chiar acum.
Pe toţi zeii! Nici m ăcar nu încerca să ascundă ce voia - să pară
că m ăcar avea rem uşcări. Am făcut un efort să nu răm ân cu gura
căscată la intenţia lui, la nonşalanţa cu care vorbea despre asta.
- Este tentant, dar presupune prea m ultă m urdărie, răspunse
Rhys. Beron ni s-a alăturat în război. Să sperăm că o va face din
nou. îi aru n că o privire tăioasă lui Eris.
- O va face, prom ise Eris, trecând un deget peste unul dintre
sem nele scobite de gheare în masă. Şi va răm âne în m od fericit sur­
prins de... darurile lui Feyre.
Un tro n - în schim bul tăcerii lui. Şi a puterii.
- Prom ite-i lui Keir ceva de care nu-ţi pasă, spuse Rhys, lăcân-
du-i sem n cu m âna să plece.
Eris se ridică în picioare.
- Vom vedea. Se în cru n tă la M or când îşi bău vinul şi lăsă p o ca­
lul pe masă. Sunt surprins că încă nu poţi să te controlezi în preaj­
m a lui. Toate em oţiile ţi s-au citit pe chipul frum os.
- Ai grijă! îl avertiză Azriel.
Eris se uită la ei, schiţând un zâm bet în m o d secret, ca şi când ar
fi ştiut ceva ce Azriel nu ştia.
- Nu te-aş fi atins, îi spuse el lui Mor, care albi din nou. D ar când
te-ai culcat cu celălalt ticălos...
Un m ârâit ieşi d in gâtul lui Rhys când îl auzi. Şi din al meu.
- Ştiu de ce ai făcut-o. El afişă încă o dată zâm betul secretos care
<>făcu p e M or să se micşoreze. Să se m icşoreze. Deci ţi-am dat liber-
iatea şi am ru p t logodna în term eni clari.
- Şi ce s-a în tâ m p la t după aceea? m ârâi Azriel.
O um bră îi străbătu chipul lui Eris.
- Sunt câteva lucruri pe care le regret. Acesta este unul dintre
cie. Dar... poate că în tr-o zi, acum că suntem aliaţi, îţi voi spune de
, e şi ce anum e m -a costat.
- N u-m i pasă! spuse încet M or şi îi arătă uşa. Pleacă!
Eris se pretâcu a se închina spre ea şi noi toţi.
- Ne vedem la întrunire, peste douăsprezece zile.
CAPITOLUL
27

Le-am găsit pe Nesta şi pe A m ren aşteptând în faţa sălii tro n u ­


lui, am ândouă p ărân d nervoase şi obosite.
De altfel, aşa eram toţi şase.
Nu m ă îndoiam de ce spusese Keir despre oglindă - şi a risca să
m ă uit în ea... N iciunul dintre noi n u îşi putea perm ite să fie distrus,
să înnebunească. N iciunul dintre noi - nu chiar acum . Poate că
C ioplitorul de O ase ştiuse asta. M ă trim isese degeaba, doar ca să
se amuze.
Nu ne-am deranjat să ne luăm răm as-bun de la curtenii pe care
i-am lăsat şuşotind când ne-am teleportat spre casa din oraş. Spre
Velaris, unde pacea şi frum useţea păreau acum infinit m ai vulnerabile.
Cassian coborâse de pe acoperiş la un m om ent dat ca să i se ală­
ture lui Lucien în salon, cărţile din rafturile de pe pereţi fiind des­
chise pe m ăsuţa joasă dintre ei. A m ândoi se ridicară în picioare
când ne văzură feţele.
Cassian era la jum ătatea distanţei spre M or când ea se întoarse
spre Rhys şi spuse:
- D e ce?
Vocea îi era spartă.
Şi ceva se rupse şi în pieptul m eu când am văzut-o plângând.
Rhys răm ase pe loc şi o fixă cu privirea, fără să afişeze nicio em o­
ţie, u rm ărin d când îl lovi cu m âinile în piept şi strigă:
- D e ce?
El se retrase u n pic.
- Eris l-a găsit pe Azriel, iar eu aveam m âinile legate. Am făcut
ini ce s-a putut, spuse şi înghiţi în sec. îm i pare rău.
Cassian îi m ăsura din priviri, răm as încrem enit în m ijlocul
i amerei, iar eu am presupus că Rhys com unica deja cu ei în m od
telepatic; am presupus că îi vorbea lui A m ren şi, probabil, chiar şi
lui Lucien şi Nestei, judecând după figurile lor surprinse.
M or se întoarse spre Azriel.
- D e ce n u ai spus nimic?
Azriel o privi ferm în ochi şi nici m ăcar nu-şi foşni aripile.
- P entru că ai fi încercat să ne opreşti, iar noi nu perm item să
pierdem alianţa cu Keir şi să înfruntăm am eninţarea lui Eris.
- Lucrezi cu ticălosul ăla, interveni Cassian după ce, aparent,
Azriel term in ă ce avea de spus. El se m işcă lângă Mor, p unându-i o
mână pe spate, şi scutură din cap spre Azriel şi Rhys, dezgustul
lâcându-1 să strâm be din buze. Ar fi trebuit să-i înfigi capul lui Eris
m tr-o ţeapă, la porţile din faţă.
Azriel îi u rm ări cu o indiferenţă rece, dar Lucien îşi încrucişă
braţele, rezem ându-se de spătarul canapelei.
- Trebuie să fiu de acord cu Cassian. Eris este un prefăcut.
Atunci, poate că Rhys nu îi spusese totul despre faptul că Eris
pretindea că făcuse tot posibilul să-şi salveze fratele m ai m ic şi nici
despre sfidarea lui.
- Toţi din fam ilia ta sunt m ârşavi, îi spuse A m ren lui Lucien de
sub bolta unde ea şi N esta zăboveau. Eris ar putea totuşi să se dove­
dească a fi o alternativă m ai bună, în cazul în care ar găsi o cale să îl
ucidă pe Beron şi să se asigure că puterea îi revine lui.
- Sunt sigur că o va face, spuse Lucien.
M or continua să îl fixeze cu privirea pe Rhys, lacrim ile tăcute
curgându-i pe obrajii roşii.
- N u are legătură cu Eris, spuse ea cu o voce trem urată, ci cu
locul ăsta. Ea flutură o m ână spre casa din oraş, spre oraş. Asta e
casa m ea, iar tu ai de gând să-l laşi pe Keir să o distrugă.
- M i-am luat m ăsuri de precauţie, spuse Rhys cu un ton pe care
nu-1 mai auzisem de ceva timp. Multe, începând cu faptul că m -am
întâlnit cu conducătorii Palatelor şi i-am convins să nu-1 servească,
să nu-1 adăpostească şi să nu-1 prim ească pe Keir sau pe oricine alt­
cineva din Regatul C oşm arurilor.
M or clipi şi Cassian îi strânse um ărul.
- Ei au trim is vorbă tu tu ro r patronilor din oraş, continuă Rhys,
tu tu ro r restaurantelor, m agazinelor şi locurilor de întâlnire. Deci
Keir şi oam enii lui p o t veni aici... dar nu li se va părea un loc p rim i­
tor sau unul în care să-şi poată închiria m ăcar o cameră.
M or scutură din cap şi şopti:
- El îl va distruge.
C assian o cuprinse de după um eri, afişând o duritate pe care nu
o m ai văzusem niciodată când îl studie pe Rhys, apoi pe Azriel.
- A r fi trebuit să ne avertizezi.
- A r fi trebuit, spuse Rhys - deşi nu părea să regrete asta. Azriel
răm ase la un pas distanţă, cu aripile strânse şi pietrele Siphon
strălucind.
Am intervenit în cele din urm ă.
- Vom im pune lim ite privind m om entul şi frecvenţa sosirii lor.
M or scutură din cap, încă uitându-se doar la Rhys.
- Dacă A m arantha ar fi trăit... C uvântul şerpui p rin cam eră, în ­
tunecând colţurile. D acă ar fi trăit şi m -aş fi oferit să lucrez p en tru
ea - chiar dacă aş fi făcut-o num ai ca să ne salvez pe toţi - cum te-ai
fi simţit?
N iciodată - niciodată nu ajunseseră atât de aproape să discute
ce i se întâm plase.
M -am apropiat de Rhys, atingându-i degetele cu ale mele. El m ă
luă de m ână.
- Dacă A m arantha ne-ar fi oferit o m ică şansă să supravieţuim ,
spuse Rhys cu o privire ferm ă, atunci nu m i-ar fi păsat că m -a obli­
gat să m ă culc cu ea în toţi acei ani.
Cassian tresări. Toată cam era tresări.
- Dacă A m arantha ar apărea acum la uşă, spuse Rhys arătând
spre intrarea în hol, şi ne-ar spune că poate să ne dea o şansă să în-
l'rângem H ybernul, să ne ţină pe toţi în viaţă, i-aş m u lţu m i nenoro-
: irului de C azan.
M or scutură din cap, lacrim ile curgându-i din nou.
- Nu vorbeşti serios.
- Ba da.
„Rhys.“
D ar legătura, p u n tea dintre noi... devenise un vid şuierător. O
Iurtună întunecată.
Prea m ult - situaţia asta îi forţa pe am ândoi prea m ult. Am
încercat să-i su rp rin d privirea lui Cassian, dar el îi supraveghea
atent, pielea sa bronzată fiind nefiresc de albă. Um brele lui Azriel se
strânseră, învăluindu-1 pe jum ătate. Iar Am ren...
A m ren păşi între Rhys şi Mor. A m ândoi erau m ai înalţi decât ea.
- A m îm piedicat unitatea asta să se destram e tim p de patruzeci
şi nouă de ani, spuse A m ren, ochii strălucindu-i ca fulgerul. N u vă
voi lăsa să o distrugeţi acum . Ea se întoarse spre Mor. Dacă lucrezi
i n Keir şi Eris n u înseam nă că-i ierţi. Şi după term inarea războ­
iului, îi vom vâna şi îi vom ucide îm preună, dacă asta vrei.
M or nu spuse nim ic - deşi, în sfârşit, îşi întorsese privirea de
ia Rhys.
- Tatăl m eu va otrăvi oraşul.
- N u îi voi perm ite, spuse Am ren.
O credeam.
Şi credeam şi că M or avea încredere în ea, deoarece lacrim ile
sare continuau să curgă... p ăru ră să se transform e cumva.
A m ren se întoarse spre Rhys, p e al cărui chip se citea acum
devastarea.
M i-am strecurat m âna în a lui. „Te văd“, i-am spus cuvintele pe care
i le şoptisem o dată în urm ă cu câteva luni. „Şi nu m ă înspăimântă."
- Eşti un ticălos viclean, îi zise A m ren. M ereu ai fost şi vei ră ­
m âne aşa. Dar, băiete, asta nu este o scuză ca să n u ne avertizezi.
Să n u o avertizeze pe ea, nu în ceea ce-i privea pe cei doi m onştri
implicaţi.
- Da, ai luat decizia corectă - i-ai m anipulat bine. D ar ai şi greşit.
Ceva asem ănător ruşinii îi întunecă privirea.
- îm i pare rău.
Cuvintele le erau adresate lui M or şi lui Am ren.
P ărul negru al lui A m ren se legănă când ea îi studie. M or doar
scutură din cap în cele din u rm ă - mai m ult în sem n de acceptare,
decât de negare.
A m înghiţit şi am spus răguşit:
- Acesta este războiul. Aliaţii noştri sunt puţini şi deja n u m ai au
încredere în noi. I-am privit pe toţi în ochi - pe sora mea, pe Lucien,
pe Mor, pe Azriel şi pe Cassian. Apoi, pe A m ren şi pe partenerul
meu. I-am strâns m âna Ia vinovăţia care îşi înfigea acum ghearele
adânc în el. Cu toţii aţi fost la război şi v-aţi întors - în tim p ce eu
nu am fost niciodată pe un câm p de luptă. îm i im aginez totuşi că nu
vom rezista m ult tim p dacă... ne lăsăm dezbinaţi. D in interior.
M ă bâlbâiam şi eram aproape incoerentă, dar Azriel spuse în
sfârşit:
- Are dreptate.
M or nici m ăcar nu se uită spre el. Aş fi putut jura că vinovăţia îi
întunecă privirea lui Azriel şi apoi dispăru într-o clipă.
Am ren se întoarse lângă Nesta când Cassian m ă întrebă:
- Ce s-a întâm plat cu oglinda?
Am scuturat din cap.
- Keir spune că este a mea, dacă îndrăznesc să o iau. Se pare că
ceea ce vezi în ea te distruge sau te înnebuneşte. N im eni nu a scăpat
nevătăm at din faţa ei.
Cassian înjură.
- Aşa este, am spus-o şi eu. Era u n risc pe care probabil niciunul
dintre noi nu era pe deplin pregătit să-l înfrunte. Nu când fiecare
dintre noi era b u n la ceva.
M or adăugă u n pic răguşită, netezindu-şi pliurile şi aplicaţiile
negre ale rochiei de borangic:
- Tatăl m eu a spus adevărul în privinţa asta. A m fost crescută cu
legendele oglinzii şi niciuna nu era plăcută şi nu avea un final fericit.
Cassian se în cru n tă la m ine, la Rhys.
- Deci ce...
- Vorbeşti despre O uroboros, spuse A m ren.
Am clipit. Rahat! R ahat!
- De ce vrei oglinda aia? întrebă ea pe un ton mai potolit.
Rhys îşi băgă m âna liberă în buzunar.
- Dacă sinceritatea este tem a serii... P entru că C ioplitorul de
( )ase a cerut-o.
A m ren îşi um flă nările.
- Ai fost la închisoare.
- Vechiul tău prieten te salută, spuse tărăgănat Cassian, rezem ân-
0 li şi un u m ăr de bolta salonului.
C hipul lui A m ren se încordă, N esta uitându-se la ei - atentă.
( itindu-ne, m ai ales când ochii lui A m ren, de culoarea m ercurului,
se învolburară.
- De ce te-ai dus?
Am deschis gura, dar ochiul auriu al lui Lucien îm i atrase atenţia.
Probabil că ezitarea m ea fu un indiciu suficient în ceea ce p ri­
vea precauţia.
Cu m axilarul în cordat şi o u rm ă de frustrare, Lucien se scuză şi
merse în cam era lui. Frustrare şi poate dezam ăgire, asta se putea
citi pe chipul lui. Am ignorat ceea ce vedeam şi ce m ă făcea să sim t
în stom ac.
- A m avut câteva întrebări p e n tru C ioplitor. C assian îi zâm bi
lui A m ren în tim p ce Lucien se făcu dispărut. Şi avem câteva şi
p en tru tine.
O chii plini de fum ai lui A m ren se aprinseră.
- Ai de gând să-l dezlănţui pe Cioplitor?
- Da, am spus eu ferm. O arm ată form ată din tr-u n singur
m onstru.
- Este imposibil.
- îţi am intesc, dragă A m ren, că tu ai evadat, îi răspunse calm
Rhys. Şi că nu ţi-ai pierdut libertatea. Deci se poate face. Poate că
vrei să ne spui tu cum ai reuşit.
C assian se postase lângă tocul uşii, m i-am dat eu seam a, ca să
fie m ai aproape de Nesta. Ca să o susţină dacă A m ren ar fi hotărât
că nu-i păsa încotro se îndrepta conversaţia asta la fel de m ult ca de
m obila din cameră.
Tocmai de aceea Rhys se poziţionă acum de cealaltă parte a lui
A m ren - ca să îi distragă atenţia de la m ine şi de la Mor, care era în
spatele n o stru - când toţi m uşchii trupului său suplu se încordară.
Cassian se holba la Nesta - destul de intens încât sora m ea se
întoarse, în sfârşit, spre el şi îi întâlni privirea. Cassian îşi înclină
uşor capul. Era un ordin tăcut.
Nesta, spre uim irea mea, se supuse şi se mişcă lângă Cassian
când A m ren îi răspunse lui Rhys:
-N u !
- N u era o cerere, zise Rhys.
Cândva, el recunoscuse că a o chestiona pe A m ren era un lucru
pe care i-1 perm isese doar în ultim ii ani. D ar să îi dea un ordin, să o
forţeze astfel...
- Feyre şi Cassian au vorbit cu C ioplitorul de Oase. O vrea pe
O uroboros ca să ne servească - să lupte îm potriva H ybernului p e n ­
tru noi. D ar avem nevoie să ne explici cum să-l scoatem.
Târgul pe care u rm a să-l fac eu sau Rhys ar fi fost de ajuns ca
să-l stăpânim .
- Altceva?
Vocea ei era prea calmă, prea dulce.
- Prom isiunea m ea de acum câteva luni răm âne valabilă: după
ce term inăm cu toate astea, poţi să foloseşti C artea ca să ajungi
acasă, dacă vrei, spuse Rhys.
Am ren îl privea stăruitor. Era atâta linişte, încât se auzea ceasul de
pe poliţa şem ineului din salon. Şi, în plus, fântâna din grădină...
- A lungă-ţi câinele! spuse A m ren pe u n to n am eninţător.
U m bra din colţ, din spatele lui A m ren... se dovedi a fi cea a lui
Azriel, care m işcase m ânerul negru al Povestitorului-A devărului
din m âna cu cicatrice fără ca eu să-m i dau seam a - deşi nu m ă în ­
doiam că, probabil, ceilalţi ştiuseră.
A m ren îi arătă dinţii, dar chipul frum os al lui Azriel nici m ăcar
nu tresări la rânjetul acestuia.
Rhys răm ase un d e era când o întrebă pe Am ren:
- De ce n u vrei să ne spui?
Cassian o strecură nonşalant pe Nesta în spatele lui, prinzân-
du-şi degetele în fusta rochiei ei negre, ca şi când ar fi v ru t să se
asigure că ea n u-i stătea în cale lui A m ren. N esta se ridică pe vârfuri
ca să privească peste u m ărul lui.
- Deoarece piatra de sub casa asta are urechi, vântul are urechi...
iotul ascultă, spuse A m ren. Şi dacă raportează... Rhysand, îşi vor
am inti ei că nu m -au prins, iar eu n u îi voi lăsa să m ă arunce din
nou în acel p u ţ întunecat.
în acel m om ent, se ridică un scut şi nu am m ai auzit nim ic.
- N im ic nu va fi auzit dincolo de încăperea asta.
Am ren îşi concentră atenţia asupra cărţilor care stăteau uitate pe
masa joasă din salon şi se încruntă.
- A trebuit să ren u n ţ la ceva. A trebuit să renunţ la mine. Ca să
ies, a treb u it să devin cu totul altceva, o fiinţă pe care închisoarea
nu ar fi recunoscut-o. Aşa că... m -am legat de trupul acesta.
N u o m ai auzisem niciodată bâlbâindu-se.
- Ai spus că altcineva te-a legat, o iscodi p ru d en t Rhys.
- A m m in ţit - ca să ascund ce am făcut. Ca nim eni să nu ştie. Ca
să evadez din închisoare, m -am făcut muritoare. Nemuritoare ca tine,
dar... m uritoare în com paraţie cu... ce eram. Şi nu am simţit ce eram...
la fel ca tine. Aşa cum o fac acum . Unele lucruri - loialitatea, furia
şi curiozitatea - dar nu toate.
Ea afişă din no u acea expresie pierdută.
- Eram perfectă, potrivit unora. Nu am regretat, nu am suferit
şi, în plus, nu am sim ţit durerea. Cu toate acestea, am ajuns totuşi
aici, p en tru că nu eram asem enea celorlalţi. Eram diferită, chiar fi­
ind aşa cum eram. Prea curioasă. P uneam prea m ulte întrebări. în
ziua în care a apărut acea falie pe cer... curiozitatea a fost cea care
m -a m ânat. Fraţii şi surorile mele au fugit. La ordinele conducăto­
rului nostru, am distrus două oraşe, le-am lăsat în ruine pe câm p şi
totuşi, ei au fu g it de acea falie de deasupra lum ii. D ar eu am v ru t să
văd. M i-am dorit asta. Nu am fost creată sau crescută să nutresc nişte
sentim ente atât de egoiste precum dorinţa. A m văzut ce s-a în tâm ­
plat cu cei ca m ine care s-au îndepărtat, care au învăţat să îşi pună
pe prim ul loc nevoile. Care şi-au arătat... emoţiile. D ar eu am trecut
p rin falia căscată pe cer. Şi iată-mă!
- Şi ai renunţat la toate astea ca să ieşi din închisoare? întrebă
încet Mor.
- M i-am cedat graţia - nem urirea perfectă. Ştiam că, odată ce aş
fi facut-o... aş fi sim ţit durere. Şi regret. Şi că aş fi avut dorinţe arză­
toare. Că aş fi... căzut. D ar eram - cât am fost închisă acolo jos... nu
m i-a păsat. Nu am m ai sim ţit nici vântul în faţă, nu am m ai m irosit
nici ploaia... N u-m i m ai am inteam nici m ăcar cum era să sim t aşa
ceva. Nu îm i am inteam de lum ina soarelui.
Ea îşi îndreptă atenţia spre Azriel, întunericul îm blânzitorului
U m brelor retrăgându-se ca să-i dezvăluie înţelegerea din privire.
Fusese în tem niţată.
- Aşa că m -am legat de trupul acesta. M i-am reprim at graţia
arzătoare adânc în m ine. A m renunţat la to t ce eram . Iar uşa de la
celulă, p u r şi sim plu, s-a descuiat. Şi am ieşit.
O graţie arzătoare... care încă m ocnea adânc în sinea sa, vizibilă
doar p rin fum ul din ochii ei cenuşii.
- Acesta va fi preţul eliberării C ioplitorului, spuse A m ren. Va
trebui să-l legaţi de u n corp. Să-l faceţi... Fae. Şi m ă îndoiesc de fap­
tul că va fi de acord cu asta. Mai ales fără O uroboros.
Noi tăceam .
- A r fi trebuit să m ă întrebaţi înainte să vă duceţi, spuse ea pe un
ton din n o u tăios. V-aş fi scutit de vizită.
R hysand înghiţi în sec.
- Poţi fi... dezlegată?
- Da, dar nu pot s-o fac de una singură.
- Ce s-ar întâm pla dacă ai ti?
P entru m ultă vrem e, A m ren îl fixă cu privirea. Apoi seuită la
mine, la Cassian, la Azriel, la Mor, la N esta şi în cele din urm ă, din
nou la p arten eru l meu.
- N u mi-aş am inti de voi. N u m i-ar mai păsa de niciunul dintre voi.
Ori v-aş distruge, ori v-aş abandona. Ce simt acum... m i-ar fi străin -
nu ar mai conta. Tot ce sunt, acest corp... ar înceta să mai existe.
- Ce erai? şopti Nesta, venind de după Cassian ca să stea lângă el.
A m ren se juca absent cu unul din cerceii ei cu perle neagre.
- A m fost mesager, soldat asasin p en tru un zeu furios care co n ­
ducea o lum e tânără.
Simţeam cum se năşteau întrebările celorlalţi. Ochii lui Rhys
aproape străluceau întrebători.
- N um ele tău era şi atunci A m ren? întrebă Nesta.
- Nu. Fum ul i se învolbură în ochi. N u-m i am intesc num ele care
mi s-a dat. A m ales să m i se spună A m ren, deoarece... Este o p o ­
veste lungă.
Aproape am im plorat-o să ne-o spună, dar se auziră nişte paşi
uşori, iar apoi...
-O !
Elain tresări - suficient cât să-m i dau seam a că nu ne auzea. Nu
ştia că eram aici, m ulţum ită scutului care izola sunetele.
Acesta dispăru im ediat, dar sora m ea răm ase lângă scări. Ea îşi
acoperise cămaşa de noapte cu un şal de m ătase de un albastru-des-
chis, apucând m aterialul când se îm brăţişă.
M -am îndreptat im ediat spre ea.
- Ai nevoie de ceva?
- Nu. Eu... dorm eam , dar am auzit... Ea scutură din cap şi clipi
la veşm intele noastre cerem onioase, la coroana neagră de pe capul
m eu - şi al lui Rhysand. N u v-am auzit.
Azriel înaintă.
- Ceva tot ai auzit...
Elain p ăru pe cale să dea din cap, d ar se retrase.
- C red că visam , şopti ea. M i se întâm plă să visez în tru n a zilele
astea.
- Lasă-m ă să-ţi aduc nişte lapte cald, i-am spus şi am apucat-o
de cot ca să o conduc în salon.
Dar Elain se smuci, îndreptându-se înapoi spre scări şi spuse când
urcă prim ele trepte:
- O aud... cum plânge.
Am apucat stâlpul de jos al balustradei.
- Pe cine?
- Toată lum ea crede că este m oartă. Elain continuă să m eargă.
D ar nu este. Este doar... altfel. Schimbată. Aşa ca mine.
- Cine? am insistat eu.
D ar Elain continuă să urce treptele, şalul atârnându-i pe spate.
Nesta plecă de lângă Cassian ca să se apropie de m ine. A m ândouă
am inspirat ca să spunem ceva - nu ştiam ce, dar...
- Ce ai văzut? spuse Azriel, iar eu am încercat să nu tresar când
l-am găsit lângă m ine, fără să-l văd m işcându-se. Din nou.
Elain se opri la jum ătatea scărilor. încet, se întoarse ca să se uite
înapoi la el.
- Am văzut m âini tinere care s-au zbârcit de bătrâneţe. Am văzut
0 cutie din piatră neagră. A m văzut cum o pană de foc a aterizat pe
zăpadă şi a topit-o.
M i-am sim ţit stom acul ca de plum b. O privire spre Nesta îmi
confirm ă că şi ea sim ţea asta, că vedea.
Era nebună. Era foarte probabil ca Elain să fi înnebunit...
- Era furioasă, spuse încet Elain. Era atât de furioasă p en tru
ceva ce-i fusese luat. Aşadar, drept răzbunare, a luat ceva de la ei.
Noi n u am spus nim ic. N u ştiam ce să spun - ce să o întreb
măcar sau să-i cer. Dacă şi ei îi făcuse C azanul ceva...
M -am întors la Azriel, cu palm ele spre el.
- Ce înseam nă asta?
Ochii căprui ai lui Azriel clocotiră când se uită cu atenţie la sora
mea, la corpul ei prea slab şi, fără să spună vreun cuvânt, m asculul
seteleportă. M or privi îndelung la locul din care acesta dispăruse.

Am aşteptat plecarea celorlalţi - Cassian şi Rhys retrăgându-se


1a să cântărească posibilităţile sau lipsa lor în ceea ce-i privea pe
potenţialii noştri aliaţi: A m ren ieşind furioasă ca să scape de noi,
i.u Mor, plecând în oraş ca să se bucure de ce considera ea că erau
ultimele câteva zile de pace în oraş, cu o voce încă fragilă - înainte
de a o încolţi pe N esta în salon.
- Ce s-a întâm plat în Oraşul Cioplit - cu tine şi Amren? Nu mi-ai
s p u s nim ic despre asta.

- A fost bine.
M i-am încleştat m axilarul.
- Ce s-a întâm plat?
- M -a dus într-o cam eră plină de com ori, de obiecte ciudate. Şi...
I u trase de m âneca strâm tă a rochiei. Unele au v ru t să ne rănească,
de parcă erau vii - conştiente. Ca... în toate poveştile şi m inciunile
i urc ni s-au spus dincolo de zid.
- Eşti bine? N u vedeam ca vreuna din ele să aibă vreo rană şi
niciuna nu spusese ceva care să sugereze...
- A fost u n exerciţiu de antrenam ent. Cu o form ă de magie
concepută să respingă intruşii. Cuvintele erau spuse pe de rost. Aşa
cum probabil va fi zidul. A vru t să ru p apărarea - să-i aflu
vulnerabilităţile.
- Şi să le repari?
- D oar să le găsesc. Reparatul este altă treabă, spuse Nesta, ochii
ei devenind distanţi când se încruntă la cărţile încă deschise de pe
m asa joasă din faţa şem ineului.
Am oftat.
- Deci... m ăcar asta a decurs bine.
Ochii îi deveniră din nou tăioşi.
- A m d at-o în bară. D e fiecare dată. Deci nu. Nu a decurs bine.
N u ştiam ce să spun. Probabil m -ar fi m ustrat dacă m i-aş fi arătat
com pasiunea. Aşa că am ales o altă abordare.
- Trebuie să facem ceva cu Elain.
Nesta înţepeni.
- Şi ce soluţie propui, m ai exact? Să-l laşi pe partenerul tău să
intre în m intea ei ca să um ble pe acolo?
- Nu aş face niciodată aşa ceva. Nu cred că Rhys poate măcar...
să repare lu cruri din astea.
Nesta facu paşi în faţa şem ineului înnegrit.
- Totul are u n preţ. Poate preţul tinereţii şi al nem uririi ei a fost
să-şi piardă o p arte din sănătatea m intală.
G enunchii m i se înm uiară suficient cât să m ă aşez pe canapeaua
tapiţată.
- Care a fost preţul tău?
Nesta se opri.
- Poate să o văd pe Elain cum suferă - în tim p ce eu am scăpat
nevătăm ată.
M -am ridicat în picioare.
- Nesta...
- Nu te deranja.
însă eu am urm at-o când se îndreptă spre scări, spre locul în care
Lucien cobora acum treptele şi tresări când o văzu apropiindu-se.
Lucien îi făcu loc atunci când ea trecu repede pe lângă el. O sin ­
gură privire la chipul său încordat m ă făcu să m ă pregătesc şi să m ă
întorc în salon.
M -am aşezat pe cel m ai apropiat fotoliu, surprinsă să m ă văd
încă îm brăcată cu rochia neagră al cărei m aterial îm i zgârie pielea
goală. De cât tim p m ă întorsesem din O raşul Cioplit? De treizeci de
minute? M ai puţin? Iar la închisoare fusesem abia dim ineaţă?
Mi se părea că trecuseră câteva zile. M i-am sprijinit capul de
spătarul bro d at al fotoliului şi l-am privit pe Lucien aşezându-se pe
cotiera canapelei d in apropiere.
- A fost o zi lungă?
I-am răspuns m orm ăind.
El îşi m iji ochiul metalic.
- C redeam că închisoarea este doar un alt mit.
- Ei bine, n u este.
El îm i cântări to n u l şi îşi încrucişă braţele.
- Lasă-m ă să fac ceva p en tru Elain. A m auzit din cam era m ea
lol ce s-a întâm plat, chiar acum . Nu ar strica să o exam ineze o vin ­
decătoare. Extern şi intern.
Eram atât de obosită, încât abia am reuşit să-l întreb:
- Crezi că a în n eb u n it din cauza Cazanului?
- C red că a trăit ceva îngrozitor, răspunse Lucien prudent. Şi nu
strica să o chem aţi pe cea mai bună vindecătoare a voastră să o
•ii

examineze complet.
M i-am frecat faţa cu m âna.
Bine, am rostit eu greoi. M âine-dim ineaţă.
Am reuşit să-m i înghit nodul din gât, adunându-m i puterile ca
■•a mă ridic de pe fotoliu. G reutate - sim ţeam o greutate veche în
mine. Ca şi când aş fi p u tu t dorm i câteva sute de ani şi tot nu m i-ar
li lost de ajuns.
- Te rog să-m i spui, zise Lucien când am traversat pragul în hol,
ce spune vindecătoarea. Şi dacă ai nevoie de mine.
Am dat p en tru ultim a dată din cap, brusc nefiind în stare să
vorbesc.
Ştiam că N esta era încă trează când am trecut pe lângă cam era
ei şi că auzise fiecare cuvânt al conversaţiei noastre, m ulţum ită
auzului său Fae. Şi ştiam că auzise când, ascultând la uşa lui Elain,
am b ătu t o dată şi m i-am băgat capul în ă u n tru , găsind-o d o r­
m ind... respirând.
I-am trim is o cerere lui Madja, vindecătoarea preferată a lui
Rhysand, ca să vină a doua zi la ora unsprezece. N u i-am explicat de
ce sau p en tru cine sau ce. Apoi am intrat în dorm itor, m -am târât
până pe saltea şi am plâns.
N u ştiam cu adevărat de ce.

k Jw

M âini puternice şi late îm i m asau spatele, iar eu am deschis ochii


ca să văd cam era com plet întunecată şi pe R hysand stând pe saltea,
lângă mine.
- Vrei să m ănânci ceva?
Vocea lui era blândă, ispititoare.
N u m i-am ridicat capul de pe pernă.
- M ă simt... din nou copleşită, am şoptit eu, cu vocea spartă.
Rhys nu vorbi când m ă luă în braţe. Era încă îm brăcat cu jacheta,
ca şi când tocm ai ar fi venit de oriunde fusese ca să discute cu Cassian.
în întuneric, i-am inhalat parfum ul, i-am savurat căldura.
- Eşti bine?
Rhys tăcu un m inut lung.
-N u .
M i-am strecurat un braţ în jurul lui, îm brăţişându-1 strâns.
- A r fi trebuit să găsesc o altă cale.
M i-am trecut degetele prin părul lui m ătăsos.
- Dacă ea... şopti Rhys. L-am auzit înghiţind. Dacă ar apărea în
casa asta... Ştiam la cine se referea. Aş ucide-o! Aş ucide-o fară să o
las să vorbească!
- Ştiu.
Şi eu aş fi făcut la fel.
- M -ai întrebat în bibliotecă, şopti el. De ce eu... De ce aş prefera
să-mi asum toate astea. Seara asta este răspunsul. Faptul că am
văzut-o pe M or p lâ n g â n d este m otivul. A m luat o hotărâre greşită.
Am încercat să găsesc o altă cale ca să evit rahatul în care suntem .
Şi pierduse ceva - M o r pierduse ceva - între timp.
N e-am îm brăţişat în linişte câteva m inute. Câteva ore. D ouă su-
llete îm preunate în întuneric. M i-am coborât scuturile şi l-am lăsat
să intre com plet. M intea i se încolăci în ju ru l m inţii mele.
- Ai risca să te uiţi în ea... în O uroboros? am întrebat eu.
- încă nu, fu tot ce spuse Rhys, ţin ân d u -m ă m ai strâns. încă nu.
\

CAPITOLUL
28

în dim ineaţa urm ătoare, num ai voinţa m ă ajută să m ă dau jos


din pat.
A m ren spusese că C ioplitorul afirm ase că nu s-ar fi în tru p at
niciodată în tr-u n corp Fae.
D ar nu ar fi stricat să încerc. D acă n e-ar fi acordat cea m ai m ică
şansă de a rezista, de a-1 îm piedica pe Rhys să renunţe la tot...
El era deja plecat când m -am trezit. Am scrâşnit din dinţi când
m -am îm brăcat cu hainele din piele şi m -am teleportat în Casa
Vântului.
îm i pregătisem aripile în clipa în care am atins protecţiile casei
şi am reuşit să plutesc destul de bine spre ringul de antrenam ent în
aer liber de pe acoperişul plat.
Cassian m ă aştepta deja cu m âinile în şolduri. M ă urm ări cum
am coborât...
Prea repede. Picioarele îm i alunecară pe praf, ridicându-m ă tot
m ai sus...
- Fă o tu m b ă p e spate!
M ă avertiză însă prea târziu.
M -am izbit de zidul stacojiu înainte să intru cu faţa în piatra
roşiatică, dar am înjurat, m ândria fhndu-m i la fel de rănită ca pal­
mele când m -am retras clătinându-m ă, cu aripile greoaie în urm a
mea. U m erii lui Cassian îi trem urară când râse, iar eu i-am arătat
un gest obscen.
- D acă vrei să aterizezi aşa, asigură-te că ai loc!
M -am încruntat.
- M i-am învăţat lecţia.
- Sau spaţiu ca să te înclini şi să ocoleşti până când încetineşti...
- A m înţeles.
Cassian îşi ridică m âinile, dar am uzam entul dispăru când m ă
văzu ren u n ţân d la aripi şi m ergând spre el.
- Azi vrei u n an trenam ent feroce sau un u l m ai uşor?
Nu m i se părea că ceilalţi îi apreciau p en tru că observa schim ­
bările em oţionale. Ca să com ande legiuni, am presupus eu, trebuia
să poată să-şi dea seam a de astfel de lucruri, să judece când soldaţii
sau inam icii lui erau puternici sau pe cale să fie distruşi.
M -am uitat în interior, spre locul care acum părea a fi un nisip
m işcător şi i-am spus:
- Feroce. Vreau să plec de aici şchiopătând.
M i-am scos jach eta din piele şi m i-am suflecat m ânecile căm ă­
şii albe.
Cassian m ă studie din priviri şi îm i şopti:
- Activitatea fizică, antrenam entul m ă ajută şi pe m ine. îşi roti
umerii, în tim p ce eu am început să m ă întind. M ereu m -a ajutat să
mă concentrez şi să m ă echilibrez. Şi după seara trecută... El îşi legă
la spate p ăru l negru. C u siguranţă am nevoie de... asta.
M i-am îndoit piciorul în spate, întinderea făcându-m i m uşchii
sa se tensioneze.
- Presupun că sunt şi m etode m ai rele de a face faţă situaţiei.
El rânji strâm b.
- într-adevăr.
D upă aceea, Azriel m ă învăţă să stau în briză, iar eu am încercat
să-i m em orez instrucţiunile despre curenţii de aer şi curenţi des­
cendenţi, despre m odul în care căldura şi frigul puteau influenţa
vântul şi viteza. în tim pul lecţiei, el fu tăcut şi distras, chiar şi după
standardele lui.
Am făcut greşeala de a-1 întreba dacă vorbise cu M or încă de
când plecase aseară.
Nu, n u o făcuse. Şi asta fu toată conversaţia.
îşi flexa în continuu m âna cu cicatrice pe lângă corp, ca şi când
şi-ar fi am intit cum îi respinsese ea atingerea în tim pul întâlnirii.
De nenum ărate ori. N u am îndrăznit să-i spun că luase decizia
corectă - că poate trebuia să discute cu Mor, decât să se lase con­
sum at de vinovăţie. Ei aveau destule problem e şi fară să m ai inter­
vin şi eu.
începusem deja să şchiopătez când m -am întors la casa din oraş,
după câteva ore, şi am găsit-o pe M or la m asa din sufragerie,
m âncând o plăcintă im ensă pe care şi-o cum părase de la brutărie pe
d ru m încoace.
- Arăţi de parcă te-a călcat o herghelie de cai, spuse ea m âncând.
- Asta e! am spus eu, luându-i plăcinta şi term inând-o. ş
Ea ţipă indignată, dar pocni din degete şi o farfurie cu pepene ?
tăiat din bucătăria de pe hol apăru pe m asa lustruită din faţa ei,
chiar deasupra a ceea ce părea o grăm adă de scrisori pe diverse
bucăţi de hârtie. ;
- Ce e aia? am întrebat eu, ştergându-m i firim iturile de la gură.
- Prim ele răspunsuri de la M arii Lorzi, spuse ea dulce, luând o ,
felie din fructul verde şi m uşcând o bucată. Nicio u rm ă din furia şi
frica de aseară. I
- Ce plăcut, nu? |
- Cel al lui H elion a sosit prim ul în dim ineaţa asta. P rintre rân- j
duri, cred că a spus că este dispus să... ni se alăture.
Am ridicat din sprâncene.
- Asta e bine, n u-i aşa?
Ea dădu d in um eri.
- N u p en tru H elion ne făceam griji, ci p en tru ceilalţi doi... Ea
term ină pepenele, m estecând bucăţile zemoase. Thesan spune că va
veni, dar n um ai dacă locaţia este cu adevărat neutră şi sigură.
Kallias... nu are încredere în niciunul dintre noi după... Poalele
Muntelui. Vrea să-şi aducă gărzi înarm ate.
Regatul Zilei, al D im ineţii şi al Iernii. Cei m ai apropiaţi aliaţi
ai noştri.
- Nicio veste de nicăieri?
Stom acul m i se strânse.
- Nu. Regatul Prim ăverii, al Toam nei şi al Verii nu au trim is
niciun răspuns.
- Nu m ai avem m ult tim p până la întâlnire. Dacă refuză să ră s­
pundă? Nu am avut curajul să întreb cu voce tare dacă Eris urm a să
se ţină de cuvânt şi să se asigure că tatăl său avea să participe şi să se
.ilăture cauzei noastre. N u când chipul îi era din nou lum inos.
M or luă altă felie de pepene.
- A tunci va trebui să decidem dacă Rhys şi cu m ine îi vom târî
de gâturi la această întâlnire sau dacă o vom organiza fără ei.
- Aş sugera a doua opţiune. M or se încruntă. Prim a n u pare să
ducă la form area unei alianţe viabile, am lăm urit-o eu.
Deşi eram surp rinsă că Tarquin n u răspunsese. în ciuda con-
llictului din tre noi... M asculul pe care îl cunoscusem , pe care încă
îl ad m iram atât de mult... C u siguranţă ar fi v ru t să se alieze îm ­
potriva H ybernului, dacă nu cum va acum voia să se alieze cu ei ca
să se asigure că Rhys şi cu m in e am fi fost şterşi de p e h a rtă p e n ­
tru totdeauna.
- Vom vedea, fu tot ce spuse Mor.
Am expirat pe nas.
- în legătură cu seara trecută...
- Este în regulă. Sunt bine. Rigiditatea din vocea ei sugera totuşi
contrariul.
- Ba nu, nu eşti. Şi ai voie să te sim ţi aşa cum eşti.
M or îşi înfoie părul.
- Ei bine, asta nu o să ne ajute să câştigăm războiul.
- Nu. Dar... nu ştiu ce să spun.
M or se holbă îndelung spre fereastră.
- înţeleg de ce a făcut-o Rhys. Are legătură cu poziţia în care
eram. Eris este... Ştii cum este el şi în cazul în care am eninţarea de a-i
vinde tatălui său inform aţia despre darurile tale... Pe toţi zeii! Eu aş
fi făcut acelaşi târg cu Eris ca să îl îm piedic pe Beron să te vâneze.
Ceva din pieptul m eu se relaxă la vorbele ei.
- D oar că... D in clipa în care a aflat despre locul ăsta, probabil că
tata şi-a dat seam a ce înseam nă p en tru m ine. N u ar fi cerut altceva
în schim bul ajutorului său. N im ic altceva. Rhys o ştia prea bine şi a
încercat să-l im plice pe Eris ca să-i prezinte tatălui m eu târgul în-
tr-o lum ină m ai favorabilă - ca să poată evita im plicarea Velarisului.
Am ridicat întrebător din sprâncene.
- în dim ineaţa asta, Rhys şi cu m ine am discutat, în tim p ce
Cassian îţi tăbăcea fundul.
A m pufnit.
- Şi Azriel?
C am atât d u ră decizia m ea de a n u m ă implica.
M or se întoarse la a ciuguli din pepene.
- Az... A trebuit să ia o hotărâre dificilă când Eris l-a găsit. El...
Ea îşi m uşcă buza. N u ştiu de ce m -am aşteptat să-m i ţin ă partea, de
ce m -a luat atât de m ult p rin surprindere.
M -am abţinut să-i sugerez să-i spună asta. M or ridică din um eri.
- D oar că... totul m -a luat prin surprindere şi term enii aceştia nu
au să m ă m ulţum ească niciodată, dar... Tatăl m eu câştigă, Eris câştigă,
toţi m asculii ca ei câştigă dacă m ă las afectată şi dacă las ca problem a
asta să-m i afecteze bucuria, viaţa, relaţiile m ele cu voi toţi. Ea oftă
privind spre tavan. Urăsc războiul.
- Şi eu.
- Nu d o ar din cauza m orţii şi a grozăviilor, continuă Mor, ci şi a
lucrurilor pe care ni le face; din cauza unor astfel de hotărâri.
Am dat din cap, chiar dacă abia începeam să înţeleg alegerile şi
costurile lor.
Am deschis gura, dar se auzi o bătaie în uşă. M -am uitat la cea­
sul din celălalt capăt al holului. Corect. Vindecătoarea.
în dim ineaţa asta, îi spusesem lui Elain că M adja venea să o vadă
la ora unsprezece şi că prim isem u n răspuns neutru. A m presupus
că era m ai b u n decât u n refuz direct.
- Ai de gând să deschizi uşa sau m ă duc eu?
Am făcut un gest vulgar la im pertinenţa din întrebarea lui Mor,
dar prietena m ea m ă apucă de m ână când m -am ridicat de pe scaun.
- Dacă ai nevoie de ceva... sunt aici.
I-am schiţat lui M or u n zâm bet recunoscător.
- Şi eu.
încă îm i zâm bea când am inspirat adânc, înainte să m ă îndrept
spre uşă.

V indecătoarea n u-i găsi nicio boală.


O credeam fie şi num ai p entru că M adja era unul dintre cei câţiva
Mari Spiriduşi care aveau riduri şi părul alb din pricina vârstei. Ochii
ei căprui erau încă limpezi şi aprinşi de o căldură interioară, iar m âi­
nile noduroase nu îi trem urară când şi le trecu peste corpul lui Elain
în tim p ce sora m ea răm ase întinsă pe pat, răbdătoare şi tăcută.
Magia, dulce şi răcoroasă, vibrase din femelă, um plând d o rm i­
torul lui Elain, iar când îi cuprinsese tâm plele lui Elain şi eu tre-
sărisem, M adja zâmbise strâm b peste u n u m ăr subţire şi îm i spusese
să m ă relaxez.
Nesta tăcuse cât urm ărise totul cu atenţie din tr-u n colţ.
D upă un m inut lung, M adja ne ceru să-i aducem lui Elain o ceaşcă
de ceai - cu o privire aţintită spre uşă. A m ândouă am acceptat invi­
taţia şi am lăsat-o pe sora noastră în cam era lum inată de soare.
- La ce te referi când spui că nu este nim ic în neregulă cu ea? şopti
Nesta când bătrâna se sprijini de balustrada scărilor ca să coboare.
Am răm as lângă vindecătoare, cu o m ână aproape de cotul ei, în caz
că ar fi avut nevoie de ajutor.
M adja, m i-am am intit eu, îi vindecase pe Cassian şi pe Azriel,
dar şi nenum ărate alte răni. îi vindecase aripile lui Rhys în tim pul
războiului. Părea bătrână, dar nu m ă îndoiam de energia ei sau de
dorinţa de a-şi ajuta pacienţii.
M adja nu catadicsi să îi răspundă Nestei înainte să ajungem la
baza scărilor. Lucien aştepta deja în salon, M or zăbovind încă în
sufragerie. A m ândoi se ridicară în picioare, dar răm aseră în cam e­
rele care flancau holul.
- Ce vreau să spun, zise în cele din u rm ă M adja m ăsurându-ne
din priviri pe N esta şi pe m ine, este că nu găsesc nim ic în neregulă
cu ea. C orpul ei este bine - prea slab şi are nevoie de m ultă m âncare
şi aer proaspăt, dar n u am găsit nim ic nelalocul lui. Iar în ceea ce
priveşte m intea ei... Nu pot să intru.
Am clipit.
- Are u n scut?
- Ea este C reată de Cazan, spuse vindecătoarea, m ăsurând-o din
nou din priviri pe Nesta. Tu nu eşti ca noi, ceilalţi. Nu po t p ătru n d e
în locurile care au m arcat-o cel m ai profund. în m intea şi sufletul ei.
îm i aruncă o privire în sem n de avertism ent. Şi nu aş încerca dacă
aş fi în locul tău, Lady.
- D ar crezi că ar fi ceva în neregulă, chiar dacă nu se văd semne?
insistă Nesta.
- Am m ai văzut victim e traum atizate. Sim ptom ele ei se p o tri­
vesc cu m ulte din rănile invizibile. Pe de altă parte însă, şi ea a fost
Creată de ceva ce eu nu po t să pricep. Este ceva în neregulă cu ea?
Madja cântări vorbele. N u-m i place cuvântul „neregula1. Diferit,
mai degrabă. Schimbat.
- M ai are nevoie de ajutor? spuse N esta prin tre dinţi.
V indecătoarea b ătrână facu sem n din bărbie spre Lucien.
- Vezi ce poate să facă el. D oar un p arten er poate sim ţi ceva
nelalocul lui.
- Cum?!
C uvântul era aproape un ordin.
M -am pregătit să o avertizez pe Nesta să fie politicoasă, dar
Madja îi spuse surorii mele ca şi când ar fi fost un copil mic:
- P rin legătura de îm perechere. Este o punte între suflete.
Tonul vindecătoarei o facu pe sora m ea să înţepenească, dar
Madja, care se în d rep ta deja şchiopătând spre uşa de la intrare, ges-
liculă spre Lucien când ieşi afară.
- încearcă să stai cu ea. D oar să vorbiţi - să simţi. Vezi ce detec-
lezi. D ar să n u insişti.
Apoi ea plecă.
M -am întors spre Nesta.
- Fii un pic m ai respectuoasă, Nesta!
- C heam ă o altă vindecătoare!
- N u şi dacă ai să o alungi din casă.
- Cheam ă o altă vindecătoare!
M or se îndreptă spre noi cu un calm înşelător, iar N esta se uită
i i rât
la ea.
I-am su rprins privirea lui Lucien.
- Vrei să încerci?
- Nici să nu te gândeşti, m ârâi Nesta.
- Taci! am izbucnit.
Nesta clipi, iar eu m i-am dezgolit dinţii în faţa ei.
- Va încerca. Şi, dacă nu găseşte nim ic nelalocul lui, ne vom gândi
să aducem o altă vindecătoare.
- Ai de gând s-o târăşti până aici?
- Am s-o invit.
N esta se întoarse spre Mor, care încă urm ărea de sub arcadă.
- Iar tu ce ai să faci?
M or îi schiţă u n zâm bet surorii mele.
- Eu voi sta cu Feyre, ca să supraveghez lucrurile.
Lucien m orm ăi cum că nu trebuia supravegheat, iar noi ne-am
uitat la el ridicând sprâncenele.
El îşi ridică p u r şi sim plu m âinile, afirm ând că voia să se spele, şi
plecă pe hol.
CAPITOLUL
29

Fură cele m ai insuportabile treizeci de m inute din câte îm i


am inteam .
M or şi cu m ine am băut ceai rece de m entă lângă fereastra care
dădea spre golf, cu răspunsurile celor trei M ari Lorzi adunate pe
m ăsuţa dintre scaunele noastre, pretinzând că ne uitam la strada
însorită de sub noi, la copiii M arilor Spiriduşi şi ai celor de rang
inferior, care se jucau cu zmeie, steaguri şi tot felul de jucării.
P retinzând, în tim p ce Lucien şi Elain stăteau în linişte lângă
şem ineul slab lum inat, cu ceştile de ceai neatinse între ei. Nu am
indrăznit să întreb dacă încerca să intre în m intea ei sau dacă sim ţea
o legătură asem ănătoare punţii din diam ant negru dintre m intea lui
Rhys şi a mea. Dacă o legătură n orm ală de îm perechere se sim ţea
cu totul altfel.
O ceaşcă de ceai zăngăni pe o farfurie, iar M or şi cu m ine ne-am
uitat într-acolo.
Elain luase ceaşca de ceai, sorbind din ea fără ca m ăcar să se uite
Ia el.
în cam era slab lum inată de dincolo de hol, ştiam că N esta îşi
întindea gâtul ca să vadă ceva.
Ştiam, p en tru că A m ren se răsti la sora m ea cerându-i să fie atentă.
A m ren îm i spusese că ele obişnuiau să ridice ziduri în m inţile
lor, când îi ordonase Nestei să stea la m asa din sufragerie, chiar în
faţa ei.
Z iduri pe care A m ren o învăţa să le sim tă - să găsească golurile
lăsate de ea şi să le repare. D acă obiectele malefice din Regatul
C oşm arurilor nu îi perm iseseră surorii mele să înţeleagă ce trebuia
făcut, atunci asta era urm ătoarea lor încercare - o cale diferită şi
invizibilă. N u toată m agia era scânteietoare, declarase A m ren, iar
apoi m ă alungase.
D ar nu am auzit, văzut sau sim ţit nicio u rm ă a acelei puteri în
sora mea. Şi niciuna din ele nu îm i explicase ce anum e, m ai exact,
încercau să obţină din interiorul ei.
în afara casei, m işcarea ne captă din n o u atenţia şi i-am văzut pe
Rhys şi pe Cassian in trân d pe p oarta joasă de la intrare, întorcân-
du-se de la p rim a lor întâlnire cu com andanţii arm atei Aducătorii
de întuneric ai lui Keir - care deja se adunau şi se pregăteau. M ăcar
atât decursese bine în ziua precedentă.
A m ândoi ne zăriră la fereastră şi se opriră.
„Nu intra! l-am avertizat m ental. Lucien încearcă să sim tă ce
este în neregulă cu Elain. Prin legătură/'
Rhys îi şopti lui Cassian ce îi spusesem , iar el îşi înclină capul aşa
cum , fără îndoială, procedase şi Nesta, ca să se uite dincolo de noi.
„Elain ştie asta?" întrebă Rhys confuz.
„A fost invitată la parter p en tru un ceai. Deci asta facem."
Rhys îi şopti din nou lui Cassian, care se înecă râzând şi se în ­
toarse, în d rep tân d u -se către stradă. Rhys zăbovi, băgându-şi m âi­
nile în buzunare.
„S-a dus să bea ceva. Sunt tentat să îl însoţesc. C ând po t să m ă
întorc acasă fără să m ă tem p en tru viaţa mea?"
I-am făcut un gest vulgar pe fereastră.
„Ce războinic illyrian m are şi puternic!"
„Războinicii illyrieni ştiu să îşi aleagă luptele. Şi, cu Nesta care
supraveghează totul ca un uliu şi voi două care daţi târcoale ca nişte
vulturi... ştiu cine va evita lupta."
Am făcut din nou gestul, iar M or înţelese destule din ce se spunea
mcât îmi im ită mişcarea. Rhys râse încet şi m im ă o plecăciune.
„M arii Lorzi au trim is răspunsuri, am spus eu când el se înde
pârtă. Regatul Zilei, cel al Răsăritului şi cel al Iernii vor fi aici.“
„Ştiu, spuse el. Şi Cresseida tocm ai m i-a transm is că Tarquin se
gândeşte la asta.“
Era m ai bine decât nim ic. Mai m ulte nu am zis.
Rhys îm i zâm bi peste umăr.
„Savurează-ţi ceaiul, însoţitoare arogantă!"
„îţi dai seam a că m i-ar fi prins bine o însoţitoare cât am fost în
preajma ta.“
„Ai avut p atru în casa asta."
Am zâm bit când el ajunse în cele din u rm ă la p oarta joasă unde
.isiepta Cassian care, aparent, profita de întârzierea de m om ent ca
■.â şi în tin d ă aripile spre încântarea celor şase copii care se uitau cu
gura căscată la ele.
Am ren şuieră din cealaltă cameră:
- C oncentrează-te!
Masa din sufragerie zăngăni. Sunetul p ăru să o sperie pe Elain,
*.ire lăsă repede ceaşca de ceai şi se ridică în picioare, urm ată de
lucien.
- îm i pare rău, zise el brusc.
- Ce... ce-a fost aia?
M or îm i puse o m ână pe genunchi ca să m ă îm piedice să m ă
i idic şi eu.
- A fost o sm ucitură. A legăturii.
- Să nu cumva... fată netrebnică, se răsti Am ren.
Apoi, N esta apăru în prag.
- Ce ai făcut?
Cuvintele erau la fel de tăioase ca o lamă.
Lucien se uită la ea, apoi la m ine. Un m uşchi al m axilarului i se
iccordă.
- Nim ic, spuse el şi se întoarse din nou spre partenera lui. îm i
pare rău dacă te-am tulburat.
Elain se strecură spre Nesta, care părea să clocotească.
- M i s-a părut... ciudat, şopti Elain. Ca şi când ai fi tras de u n fir
legat de o coastă.
Lucien îi arătă palmele.
- îm i pare rău.
Elain n u facu decât să se holbeze îndelung la el şi orice fărâm ă
de luciditate dispăru când scutură din cap, clipi de două ori şi îi
spuse Nestei:
- Vin doi corbi, unul alb şi unul negru.
N esta îşi m ască bine devastarea. Şi frustrarea.
- Ce să-ţi aduc, Elain?
D oar cu Elain vorbea pe tonul acela.
D ar Elain scutură din nou din cap.
- Lum ina soarelui.
N esta îm i aruncă o privire furioasă înainte de a o conduce pe
sora noastră pe hol, spre grădina însorită din spate.
Lucien aşteptă până ce uşa de sticlă se deschise şi se închise
înainte să răsufle profund.
- Există o legătură - un fir adevărat, spuse el m ai m ult ca p e n ­
tru sine.
- Şi? întrebă Mor.
Lucien îşi trecu am bele m âini p rin p ăru l lung şi roşcat. Pielea
îi era m ai b ro n zată - de u n auriu închis, în com paraţie cu paloarea
lui Eris.
- Am alergat după Elain până ce i-am pierdut urm a.
- Ai sim ţit un m iros, ceva?
- Nu, nu am avut timp. Am sim ţit-o, dar...
El roşi. Orice ar fi sim ţit, nu asta căutam . C hiar dacă n u ştiam
exact ce era.
- Putem încerca din nou, poate în altă zi, am propus eu.
Lucien dăd u din cap, dar neîncrezător.
Am ren izbucni din sufragerie:
- Cineva să o aducă pe sora ta. Lecţia ei n u s-a term inat.
Am oftat.
- Da, A m ren.
Diversele scrisori pe hârtie şi în stiluri diferite aflate în spatele
meu îi atraseră atenţia lui Lucien. O chiul auriu miji. Ca em isar al lui
Tamlin, le recunoscu fără îndoială.
- Lasă-m ă să ghicesc: au acceptat, dar acum alegerea locaţiei va
li o problem ă.
M or se încruntă.
- Ai vreo sugestie?
Lucien îşi legă la spate părul cu o bucată de piele maro.
- Ai o hartă?
Am presupus că asta m ă lăsa pe m ine să o recuperez pe Nesta.

- Pinul acela n u era acolo acum o clipă.


Azriel râse încet de unde stătea pe un bolovan şi m ă urm ărea cum
mii scoteam ace de pin din păr şi din jachetă, două zile m ai târziu.
- Judecând după m ărim e, aş spune că e acolo de cel puţin două
Mite de ani.
M -am încruntat, scăpând de fragm entele de coajă şi, renunţând
vi mă m ai gândesc la m ândria m ea rănită.
Răceala cauzată de furia şi respingerea din partea lui Mor... Se
îmblânzise. O ri d atorită lui Mor, care alesese să stea lângă el la
<mă, seara trecu tă - sem n tăcut al iertării ei - ori fiindcă p u r şi
Minplu avusese nevoie de tim p ca să-şi revină. C hiar dacă aş fi p u ­
iuţ ju ra că o u rm ă de vinovăţie licărise de fiecare dată când Azriel
se uitase la Mor. O rice părere ar fi avut Cassian despre asta, despre
m ânia lui faţă de Azriel... El fusese num ai u n zâm bet şi făcuse
com entarii obscene, bucuros că toate reveniseră la norm al - cel
p u ţin p en tru m om ent.
O brajii îm i ardeau când am urcat pe bolovanul pe care era co­
coţat, la o înălţim e de cel puţin cinci m etri de poalele pădurii de
dedesubt, lacul fiind o întindere scânteietoare ce se ivea printre
pini, inclusiv copacul de care m ă lovisem cu faţa, în cea m ai recentă
încercare de a sări de pe bolovan şi de a p lu ti p u r şi sim plu spre lac.
M i-am pus m âinile în şolduri, studiind prăpastia, copacii şi lacul
de dincolo.
- C u ce am greşit?
Azriel, care îşi ascuţise Povestitorul-A devărului în poală, îşi ri­
dică privirea spre mine.
- în afară de faptul că te-ai izbit de copac?
îm blânzitorul U m brelor avea sim ţul um orului. Sec şi liniştit,
dar... când eram num ai noi, se m anifesta m ult m ai des decât atunci
când eram p rin tre ai noştri.
Ultimele două zile m i le petrecusem fie citind cărţi vechi, în cău­
tarea u nui indiciu privind repararea zidului ca să le inform ez pe
A m ren şi pe Nesta, care continuau, în tăcere, să construiască şi să
repare ziduri în m intea lor, fie discutând cu Rhys şi cu ceilalţi des­
pre m o d u l în care să răspundem scrisorilor pe care le schim bam
cu toţi M arii Lorzi cu privire la locul întâlnirii. Lucien ne dăduse
într-adevăr o locaţie iniţială şi alte câteva când acelea fuseseră refu­
zate. D ar asta era de aşteptat, spusese Lucien, ca şi când ar fi aranjat
astfel de lu cruri de nenum ărate ori, în tim p ce Rhys nu făcuse decât
să aprobe şi să confirm e dând din cap.
Şi, când n u făceam asta... răsfoiam şi m ai m ulte cărţi, citind tot
ce-m i putea găsi C lotho despre O uroboros, despre cum să ajung să
o stăpânesc.
O glinda era celebră. Toţi filosofii cunoscuţi m editaseră intens
asupra ei. Unii îndrăzniseră să o înfrunte şi înnebuniseră. Alţii se
apropiaseră şi fugiseră îngroziţi.
Nu am găsit o poveste despre cineva care să o fi stăpânit, să fi
înfruntat ce pândea în ău n tru şi să fi plecat cu oglinda.
în afară de Ţesătoarea din Pădure - care cu siguranţă părea
destul de nebună, şi asta poate tocm ai m ulţum ită oglinzii pe care o
îndrăgise atât de m ult. Sau poate că răutatea din ea afectase şi
oglinda. Câţiva filosofi chiar sugeraseră asta, deşi nu îi ştiuseră n u ­
mele - doar că o regină întunecată o avusese şi o preţuise cândva,
spionând lum ea cu ea şi folosind-o ca să vâneze fecioare frum oase
pentru a fi m ereu tânără.
Am presupus că faptul că O uroboros se afla în posesia familiei
lui Keir de câteva m ilenii sugera o şansă redusă de a o lua, ceea ce,
de altfel, nu era încurajator. Nu când toate textele confirm au un
singur lucru, şi anum e că nu era o altă cale. Nicio portiţă de scăpare.
înfruntarea groazei interioare... era singura m etodă de a o
i e\ endica, iar asta însem na că poate trebuia să m ă gândesc la alter­
nai ive, la alte căi de a-1 m om i pe C ioplitorul de Oase să ni se alăture,
*and aş fi avut un m om ent liber.
Azriel îşi puse în teacă sabia legendară de luptă şi se uită cu
aicnţie la aripile pe care m i le întinsesem .
încerci să virezi cu braţele. M uşchii sunt în aripi şi pe spatele
ian. Braţele n u -ţi sunt de folos - te ajută m ai m ult să îţi păstrezi
•a luiibrul. Şi, în m are parte, doar p en tru liniştea ta m entală.
Niciodată n u-m i m ai vorbise atât de mult.
M irarea m ea îl făcu să ridice o sprânceană, iar eu am tăcut.
h I am încru n tat la prăpastia din faţă.
Din nou? am m orm ăit eu.
Iii râse încet.
Putem să găsim o m argine mai joasă de pe care să sari, dacă vrei.
M -am crispat.
Ai spus că asta este joasă.
Azriel se rezem ă pe spate în m âini şi aşteptă, răbdător şi calm.
C hiar în acel m om ent am sim ţit coaja rupându-m i-se în palm e,
şi m -am izbit cu genunchii de trunchiul brut...
- Eşti nem uritor. Eşti greu de distrus, zise el încet, apoi facu o
pauză. Asta m i-am spus eu.
- G reu de distrus, am zis încruntată, dar tot m ă doare.
- Spune-i asta copacului!
A m râs.
- Ştiu că prăpastia nu este adâncă şi ştiu că nu am să mor. N u ai
putea... să m ă împingi?
P entru că p rim ul salt de credinţă, acea m işcare iniţială era cea
care îm i înţepenea membrele.
- Nu, răspunse simplu.
Am ezitat.
Frica era inutilă. înfruntasem Attorul, căzusem din cer de la trei
sute de m etri.
Şi furia declanşată de am intire, de ceea ce făcuse cu viaţa lui
jalnică şi probabil că ar fi făcut din nou, m ă provocă să scrâşnesc
din dinţi şi să sar de pe bolovan.
M i-am întins larg aripile, spatele m eu protestând când am prins
curentul de aer, dar jum ătatea inferioară a trupului începu să co­
boare şi m i-am sim ţit picioarele grele când m ijlocul îm i cedă...
C opacul infernal apăru în faţa mea, iar eu am virat brusc spre
dreapta, direct în tr-u n alt copac.
Cu aripile înainte.
în ain te să sim t durerea, am auzit sunetul osului şi al m uşchiului
lovindu-se de lem n şi apoi pe păm ânt. La fel şi înjurătura şoptită
de Azriel.
Am scos u n m ic zgomot. Prim a dată am sim ţit usturim ea din
palm e, după aceea pe cea din genunchi şi din spate...
- Rahat! fu tot ce am reuşit să spun când Azriel îngenunche în
faţa mea.
- Eşti bine. D oar şocată.
Lumea încă se reordona.
- Ai virat bine, rosti el.
- D irect în tr-u n alt copac.
- A fi conştientă de îm prejurim i e prim ul pas în a zbura.
- M i-ai spus deja, am izbucnit eu.
O făcuse. De zece ori, doar în dim ineaţa asta.
Azriel se sprijini pe călcâie şi îm i oferi o m ână ca să m ă ridic.
( urnea m ă ustură când l-am apucat de m ână, u n num ăr îngrozitor
de ace de pin şi aşchii căzând de pe m ine. Spatele îm i zvâcni atât de
pi Hernie, încât m i-am coborât aripile, fără să-m i pese dacă le târâm
prin praf, când Azriel m ă conduse spre m arginea lacului.
în soarele orbitor care se reflecta din apa turcoaz, um brele lui
dispărură, chipul fiindu-i curat şi clar. Mai... um an decât îl văzusem
vreodată.
N u am nicio şansă să zbor în legiuni, nu-i aşa? am întrebat eu
şi m -am lăsat în genunchi lângă el cât îm i îngriji palm ele julite cu
grija şi blândeţea un u i expert.
Soarele îi scotea în evidenţă cicatricele, fără să ascundă vreo pată
<uniată şi unduitoare.
- E puţin probabil, spuse el. Pieptul m i se goli când l-am auzit.
I >ar nu strică să te antrenezi până în ultim ul ceas. Nu ştii niciodată
l.i ce îţi poate fi util antrenam entul.
Am tresărit când îm i scoase o aşchie m are din palm ă şi apoi îm i
111 raţă rana.
- M i-a fost foarte greu să învăţ să zbor, spuse el.
Nu am în drăznit să-i răspund.
Majoritatea illyrienilor învaţă de mici. Dar... presupun că Rhysand
II a spus m ulte despre copilăria mea.
Am dat aprobator din cap. El term ină de îngrijit o m ână şi se
apucă de cealaltă.
- Pentru că eram atât de mare, m ă tem eam de zbor şi nu aveam
încredere în instinctele mele. Era o... ruşine să învăţ atât de târziu.
îm i era ruşine de toţi cei din tabăra de război, im ediat ce am sosit.
D ar am învăţat, adesea de unul singur. Bineînţeles, Cassian m -a găsit
prim ul. M -a ridiculizat, m -a snopit în bătaie şi după aceea s-a oferit
să m ă instruiască. Rhys a sosit a doua zi. Ei m -au învăţat să zbor.
Azriel term ină de îngrijit şi cealaltă m ână şi se aşeză pe mal, pie­
trele scârţâind când se m işcară sub el. M -am aşezat alături, sprijinin-
du-m i m âinile umflate cu palm ele în sus pe genunchi, lăsându-m l
aripile să-m i atârne pe spate.
- P entru că a fost u n efort imens... La câţiva ani de la război,
Rhys m i-a spus o poveste. A fost un dar p en tru m ine. El s-a dus să
îi vadă pe M iryam şi pe D rakon în noua lor casă, iar vizita a fost atât
de secretă că nici m ăcar noi n-am ştiut că se petrecea până când nu
s-a întors. Noi ştiam că poporul lor nu s-a înecat în mare, aşa cum
credeau toţi, aşa cum voiau ei să creadă lumea. Vezi tu, când
M iryam şi-a eliberat poporul de regina Ţinutului Negru, i-a condus
pe toţi - aproape cincizeci de m ii - p rin deşert, tocm ai p ână pe ma- }
lurile m ării E rythrian, sub protecţia legiunii aeriane a lui Drakon. |
D ar au ajuns la m are şi au găsit distruse navele care trebuiau să îi ţ
tran sp o rte peste canalul îngust spre urm ătorul regat. D istruse de i
regină, care şi-a trim is arm ata să îi aducă foştii sclavi înapoi. O a­
m enii lui D rakon - Serafimii - sunt înaripaţi. La fel ca noi, num ai
că aripile lor au pene. Şi, spre deosebire de noi, arm ata şi societatea
lor le perm it fem eilor să conducă, să lupte şi să dom nească. Toţi
sunt înzestraţi cu m agia puternică a vântului şi aerului. Şi când au
văzut arm ata care venea după ei, şi-au dat seam a că a lor este prea
m ică p en tru a o înfrunta. Aşa că au despărţit m area - au făcut o cale 1
p rin apă, până la canal şi le-au ordonat oam enilor să fugă. Ei s-au
supus, dar M iryam a insistat să răm ână în urm ă, până când ar fi
traversat şi cel din u rm ă om. N u ar fi lăsat pe nim eni în urm ă. Pe ;
t
nim eni. Ei erau cam pe la jum ătatea drum ului când arm ata i-a
ajuns. Serafimii erau epuizaţi - m agia lor abia putea să susţină cu ­
loarul p rin m are. Şi D rakon ştia că, dacă l-ar m ai fi susţinut, arm ata
.ir fi reuşit să traverseze şi să-i m ăcelărească pe oam eni de partea
*.ealaltă. Lupta Serafimilor cu avangarda pe fundul m ării a fost sân­
geroasă, brutală şi haotică... Şi, în tim pul încăierării, n u au văzut
eu in regina a înjunghiat-o pe M iryam . Nici D rakon nu a văzut; a cre­
zut că ea a reuşit să iasă, dusă de unul dintre soldaţii ei. El i-a o rd o ­
nai m ării despărţite să înece arm ata inam ică.
D ar o tânără Serafim, o cartografa pe num e Nephelle, a văzut-o
pe M iryam cum a căzut. Iubita lui Nephelle era unul dintre gene­
ra lii lui D rakon şi ea a fost cea care şi-a dat seam a că M iryam şi
Nephelle lipsesc. D rakon era înnebunit, dar m agia lor era epuizată
si nicio forţă d in lum e nu a p utut să îm piedice m area când apa s-a
revărsat şi nim eni n u a reuşit să ajungă la p artenera lui la timp. D ar
Nephelle a reuşit.
Vezi tu, Nephelle era cartografă, deoarece a fost respinsă din
rândurile legiunii de luptă. Avea aripile prea mici, iar dreapta era
i umva diform ă. Şi era destul de scundă, încât să reprezinte un gol
periculos în p rim a linie, când luptau cu scuturile lipite. D rakon a
l.isat-o să încerce să intre în legiune ca favoare p en tru iubita ei, dar
Nephelle a eşuat. Abia putea să care scutul Serafic, iar aripile ei m ici
nu erau suficient de puternice, încât să ţină pasul cu ceilalţi. Aşa că
s a făcut nepreţuită drept cartografa în tim pul războiului, ajutân-
dii i pe D rakon şi pe iubita ei să găsească avantajele geografice în
Iuptele lor. Şi a d ev en it cea m ai ap ro p iată p riete n ă a lui M iryam
ni lunile acelea lungi.
Şi în ziua petrecută pe fundul mării, Nephelle şi-a am intit că prie-
icna ei s-a aflat în linia din spate. S-a întors după ea, chiar dacă toţi
i cil alţi au fugit spre m alul îndepărtat. A găsit-o pe M iryam străpunsă
«Ic suliţa reginei, sângerând. Pe m alul opus, zidul de apă începea să
*oboare, ucigând mai întâi arm ata care se apropia - grăbindu-se
•■pre ele.
M iryam i-a spus lui Nephelle să se salveze, dar Nephelle nu şi-ar
li abandonat prietena. Ea a ridicat-o şi a zburat.
în vocea lui Azriel se sim ţea veneraţia. I
- C ând Rhys i-a vorbit lui D rakon despre asta după câţiva ani, 1
tot n u şi-a găsit cuvintele să-i descrie cele întâm plate. Totul sfida I
logica şi antrenam entele. Nephelle, care n u a fost niciodată destul 1
de puternică să ţină scutul Serafic, a cărat-o pe M iryam , care era de f
trei ori m ai grea decât ea. Şi, în plus... a zburat. M area cădea peste 1
ele, dar Nephelle a zburat precum cei m ai buni războinici Serafim.
Fundul m ării era un labirint de pietre zim ţate, prea îngust p en tru ca
un Serafim să zboare p rintre ele. Ei au încercat în tim pul evadării ■
lor şi s-au izbit în ele. D ar Nephelle, având aripile m ai mici... Dacă
ar fi fost cu doi centim etri m ai late, nu ar fi încăput. Şi, m ai m ult
decât atât... Nephelle a plutit printre ele, cu M iryam pe m oarte în
braţele ei, la fel d e repede şi de bine precum cel m ai grozav Serafim.
Nephelle, cea ignorată, cea uitată... Ea a depăşit chiar şi m oartea.
Nici treizeci de centim etri nu o despărţeau de apa din am bele părţi j
când a ţâşnit în sus de pe fundul m ării; apa ridicându-se la m ai i
puţin de jum ătate spre picioarele ei. Şi totuşi, anvergura prea m ică a
aripilor, aripa deform ată... nu au dezam ăgit-o. Nici m ăcar o dată.
Nici la o singură bătaie de aripi.
Ochii m ă usturau.
- A reuşit. Este suficient să spun că iubita ei a luat-o de soţie pe
Nephelle în acea seară, iar M iryam ... ei bine, ea este astăzi în viaţă
datorită lui Nephelle. Azriel luă o piatră albă şi plată şi o învârtea în
mâini. Rhys m i-a spus povestea când s-a întors. Şi, de atunci, adap­
tăm în p articular filosofia lui Nephelle la arm ata noastră.
A m ridicat o sprânceană. Azriel dădu din um eri.
- Noi - Rhys, Cass şi cu m ine - ne am intim unul altuia că ceea
ce ni se pare a fi cea mai m are slăbiciune a noastră poate fi uneori cea
m ai m are putere. Şi că persoana cu cele m ai puţine şanse de reuşită
poate schim ba cursul istoriei.
- Filosofia lui Nephelle...
El dădu din cap.
- Se pare că în regatul lor se organizează anual Cursa Nephelle în
onoarea zborului ei. Pe uscat, dar... Ea şi soţia ei încoronează un nou
i aşligător în fiecare an, în am intirea a ce s-a întâm plat în acea zi. El
.imncă piatra înapoi printre celelalte de pe mal, sunetul zăngănind
deasupra apei. Aşadar, Feyre, ne vom antrena până în ultim ul ceas.
I’entru că nu ştim niciodată dacă o oră în plus va face diferenţa.
I-am cântărit cuvintele, povestea lui Nephelle. M -am ridicat în
picioare şi m i-am întins aripile.
- Atunci, să încercăm din nou!

Am gem ut când am in trat şchiopătând în dorm itor în acea seară


>i ! am găsit pe Rhys stând la birou, studiind cu atenţie alte cărţi.
- Te-am avertizat că Azriel este un ticălos dur, spuse el Iară să se
ui le la m ine şi ridică o m ână, pe fundal auzindu-se apa susurând în
baia alăturată.
I-am m o rm ăit o m ulţum ire şi m -am îndreptat cu greu într-aco-
lo, scrâşnindu-m i dinţii din cauza durerii pe care o sim ţeam în
.pate, coapse şi oase. M ă durea tot şi de vrem e ce m uşchii trebuiau
.a se reform eze în ju ru l aripilor, am fost nevoită să le suport şi pe
ele. Târşâitul lor pe lem n, pe covor şi apoi din nou pe lem n fu sin ­
gurul sunet, în afară de cel al picioarelor mele obosite. M -am uitat
la cada din care ieşeau aburi, p en tru care ar fi trebuit să m ă echili­
b re z ca să in tru şi am scâncit.
Până şi dezbrăcatul ar fi im plicat folosirea m uşchilor care
aproape îm i cedaseră.
în cam eră se auzi scârţâitul unui scaun, urm at de paşi uşori ca ai
unei pisici, apoi...
- Sunt sigur că deja ştii. în plus, cred că ar trebui să urci în cadă
i a să te speli - nu să te holbezi la ea.
Nu am avut nici m ăcar puterea să m ă încrunt la el şi am reuşit
doar să fac un pas şchiopătând rigid spre apă, când el m ă prinse.
Hainele îm i dispărură, probabil în spălătoria de la parter, iar
Rhys m ă luă în braţe, coborându-m i corpul gol în apă. Cu aripile,
abia am încăput şi...
C ăldura m inunată m ă făcu să gem gutural şi nu m -am deranjat să
fac altceva în afară de a-m i rezema capul de partea din spate a căzii.
- Revin im ediat, spuse el şi ieşi din baie şi din dorm itor.
C ând se întoarse, m i-am dat seam a că adorm isem doar m ulţu­
m ită faptului că m ă atinse pe umăr.
- Ieşi, îm i zise, dar m ă ridică el, m ă şterse cu prosopul şi mă
conduse spre pat.
M ă întinse pe burtă, iar eu am observat uleiurile şi alifiile pe care
le pusese acolo, m irosul slab al rozm arinului şi al unei alte plante pe
care eram prea obosită ca să o identific, dar care m irosea m inunat.
M âinile îi străluciră când îşi tu rn ă o cantitate generoasă în palm e,
iar apoi m ă atinse.
G eam ătul m eu fu aproape la fel de nedem n precum se auzi când
îm i m asă m uşchii dureroşi ai spatelui. Zonele m ai um flate m ă
făcură să scâncesc m ai degrabă jalnic, dar el le m asă cu blândeţe
până ce încordarea se transform ă într-o durere slabă.
Iar apoi, începu să-m i m aseze aripile.
M -am sim ţit uşurată şi extaziată când m uşchii m i se relaxară, iar
zonele sensibile fură atinse cu blândeţe.
M i-am strâns degetele de la picioare şi, chiar în m om entul în care
îm i atinse p u n ctu l sensibil care îm i făcu abdom enul să se încordeze,
m âinile îi alunecară spre gambe. încet, îşi mişcă m âinile tot m ai sus,
spre coapse, iar eu am respirat greoi la atingerile care m ă tachinau.
C ând ajunse în zona spatelui - şi apoi în cea lom bară, spre aripi -
m ă m asă la fel de profesionist şi de păcătos.
Atingerea lui se schim bă, devenind una exploratoare, cu m işcări
am ple şi unele uşoare, cercuri, spirale şi linii drepte.
Mijlocul m i se încălzi, topindu-se, iar eu m i-am m uşcat buza când
îşi trecu uşor o unghie atât de aproape de locul sensibil din interior.
- Păcat că antrenam entul te-a epuizat! spuse gânditor Rhys, tra ­
să nd cercuri lente.
N-am reuşit decât să rostesc un şir de cuvinte, rugându-1 şi insul-
lându-1 în acelaşi timp.
El se aplecă, respiraţia lui încălzindu-m i zona de piele dintre aripi.
- Ţi-am spus vreodată că ai cea m ai spurcată gură din câte am
auzit?
Am m o rm ăit cuvinte care nu ofereau decât o dovadă în plus la
acea afirmaţie.
El chicoti şi atinse m arginea acelui loc sensibil, strecurându-şi
mâna cealaltă între picioarele mele.
Cu neobrăzare, m i-am ridicat şoldurile într-o cerere tăcută, dar
el doar descrise cercuri cu un deget, la fel de lent cum îm i atinsese
aripile şi m ă sărută pe spate.
- C um să fac dragoste cu tine în seara asta, dragă Feyre?
M -am zvârcolit, frecându-m ă de pliurile păturii de sub m ine,
disperată după orice soi de frecare când m ă incită peste m ăsură.
- Ce n erăb d ăto are eşti! spuse el m ieros, iar degetul îi alunecă
m mine.
Am gemut, senzaţia fiind prea intensă şi istovitoare cu m âna lui în-
1re picioarele mele şi cu cealaltă m ângâindu-m ă tot mai aproape de
li icul acela de pe aripa mea, ca un prădător care dădea târcoale prăzii.
- Mă voi opri vreodată din a te dori tot tim pul, cu fiecare respi­
raţie? spuse gânditor m ai m ult p en tru el decât p en tru m ine, când
un alt deget se alătură celui care aluneca înainte şi înapoi în m ine,
i u m işcări indolente şi chinuitoare. N u cred că po t să în d u r o m ie
de ani astfel. M i-am m işcat şoldurile odată cu el, făcându-1 să alu­
nece m ai adânc. G ândeşte-te la ce randam ent scăzut voi avea.
l-am m o rm ăit ceva care, probabil, n u era foarte rom antic, iar el
i hicoti, scoţându-şi am bele degete. Eu am scâncit uşor, protestând
pană ce îşi înlocui degetele cu gura şi Rhys îm i apucă şi îşi ridică
şoldurile ca să se p oată înfrupta m ai bine din m ine. A m gem ut,
sunetul fiind înăbuşit de pernă, iar el p u r şi sim plu m ă devoră cu
nesaţ, ch in u in d u -m ă şi tachinându-m ă cu fiecare mişcare.
Am suspinat încet, iar Rhys m ă apucă şi m ai strâns, ţinându-m ă
nem işcată.
- N u am apucat să te am în bibliotecă, spuse el, trecându-şi lim ­
ba chiar p rin m ijlocul meu. Trebuie să îndreptăm situaţia.
- Rhys!
N um ele lui era o rugăm inte pe buzele mele.
- H m m ! fu to t ce spuse el, scoţând un sunet puternic pe pielea
mea...
Am gâfâit şi am strâns în pu m n i cearşafurile.
M âinile îi alunecară de pe şoldurile m ele în cele din urm ă, iar eu
i-am şoptit din nou num ele în sem n de m ulţum ire, uşurată şi anti­
cipând că voia să-m i dea, în sfârşit, ce-m i doream ...
D ar îm i cuprinse cu buzele nervii din partea de sus a coapselor
în tim p ce... îşi îndreptă m âna chiar spre locul nenorocit de pe m ar­
ginea interioară a aripii mele stângi şi m ă atinse uşor.
O rgasm ul m ă făcu să strig răguşit şi să plutesc, iar când valurile
cutrem urătoare şi lum ina stelelor se estom pară...
O oboseală covârşitoare m ă cuprinse, perm anentă şi nesfârşită
ca legătura de îm perechere dintre noi. Rhys se ghem ui în pat lângă
m ine, strângându-m i aripile ca să m ă poată ţine lipită de el.
- A fost un experim ent am uzant, îm i şopti la ureche.
îl sim ţeam lipit de spatele m eu, rigid şi pregătit, dar când am
vrut să m ă în tin d spre el, Rhys m ă strânse m ai puternic în braţe.
- Culcă-te, Feyre! îm i spuse el.
Aşa că m i-am întins o m ână pe antebraţul lui, savurând puterea
încordată de dedesubt, şi m i-am sprijinit capul pe pieptul său.
- Aşa m i-aş dori să-m i petrec toate zilele cu tine, am reuşit să
spun când ochii m i se închiseră. N um ai noi doi.
- Aşa vom face, spuse el, sărutându-m i părul.
CAPITOLUL

30

A doua zi, încă m ai aveam dureri şi am fost nevoită să-i dau de


veste lui Cassian că n u puteam să m ă antrenez cu el sau cu Azriel.
Poate era o greşeală, având în vedere că am ândoi apărură la uşa
casei din oraş în câteva minute, prim ul întrebând ce naiba era în n e ­
regulă cu m ine, cel din u rm ă aducând o cutie cu balsam , care să-m i
aline durerile de spate.
I-am m ulţum it lui Azriel pentru balsam şi i-am spus lui Cassian
sa şi vadă de treaba lui, iar apoi i-am cerut să o ducă în zbor pe Nesta
la Casa Vântului în locul meu, de vrem e ce eu cu siguranţă n-aş fi fost
in stare - nici m ăcar câţiva m etri după ce m -aş fi teleportat.
Părea că sora m ea n u găsise nim ic în cărţile ei despre repararea
/idului şi, de vrem e ce nim eni nu îi arătase încă biblioteca... m ă
nlerisem voluntară. M ai ales p en tru că Lucien plecase după m icul
dejun la o bibliotecă din partea cealaltă a oraşului, ca să caute orice
m legătură cu repararea zidului, o sarcină pe care fusesem m ai m ult
decât doritoare să i-o pasez. Poate că m -aş fi sim ţit vinovată p en tru
i .i nu îi oferisem un tu r corespunzător al Velarisului, dar... el părea
nerăbdător. Şi, m ai m ult decât nerăbdător, părea să-şi dorească să
meargă singur în oraş.
Cei doi illyrieni încetară să m ă studieze destul de m ult tim p
meat să observe că surorile mele term inau m icul dejun, Nesta
p u rtân d o rochie de un gri-deschis care îi scotea în evidenţă p ri­
virea tăioasă, iar Elain una de un roz prăfuit.
A m bii m asculi încrem eniră p en tru o clipă, dar Azriel făcu o ple­
căciune - în tim p ce Cassian se îndreptă spre m asa din sufragerie,
întinzându-se direct peste um ărul Nestei, şi luă o brioşă din coşuleţ.
- Bună dim ineaţa, Nesta! spuse el m âncând brioşa cu coacăze şi
lămâie. Bună dim ineaţa, Elain!
N esta îşi um flă nările, dar Elain îşi ridică privirea spre Cassian,
clipind de două ori.
- El ţi-a ru p t aripile şi oasele.
A m încercat să ignor sunetul strigătului lui Cassian - am intirea
sângelui ţâşnind.
N esta se holbă la farfuria ei. Elain, cel puţin, ieşise din cam era
ei, dar...
- Este nevoie de m ult mai m ult ca să m ă ucizi, spuse Cassian
zâm bind fără să se amuze.
- Ba nu, îi zise sim plu Elain lui Cassian.
Sprâncenele negre ale lui C assian se apropiară. M i-am trec u t o
m ână peste faţă înainte să m ă duc la Elain şi să îi ating u m ărul
prea osos.
- Să te duc în grădină? Ierburile pe care le-ai plantat cresc frumos.
- Pot eu să o ajut, spuse Azriel, venind spre m asă când Elain se
ridică tăcută. Nicio um bră nu-i apăru lângă ureche şi niciun în tu ­
neric n u-i răsări în ju ru l degetelor când îi întinse o mână.
N esta îl u rm ări ca un uliu, dar tăcu atunci când Elain îl luă de
m ână şi ieşiră îm preună.
Cassian îşi term ină brioşa, lingându-se pe degete. Aş fi putut
ju ra că N esta se uita pieziş la toată scena. El îi rânji ca şi când ar fi
ştiut asta.
- Eşti gata să zbori, Nes?
- N u-m i spune aşa!
Judecând după felul în care îi scânteiară ochii lui Cassian, nu ar
fi trebuit să i se adreseze astfel.
Am ales m om entul acela să m ă teleportez pe cerul de deasupra
casei, chicotind când vântul m ă p u rtă prin lume. A m presupus că
era o răzbunare între surori, din cauza atitudinii Nestei, în general.
D in fericire, n im eni nu îm i observă aterizarea forţată, dar destul
de bu n ă pe verandă. M i-am scuturat praful de pe hainele din piele
înainte ca silueta întunecată a lui Cassian să apară pe cer, părul
Nestei strălucind ca bronzul în soarele dim ineţii.
C hipul surorii mele era îm bujorat din cauza vântului, când
Cassian o lăsă încet jos. Apoi, ea se îndreptă către uşile din sticlă
fără să se uite înapoi.
- Cu plăcere! îi strigă Cassian pe u n to n tăios şi îşi încleştă şi
relaxă p u m n ii pe lângă corp, ca şi când ar fi încercat să nu-i mai
sim tă atingerea pe palm e.
- M ulţum esc, i-am spus eu, dar Cassian n u se deranjă să-şi ia
răm as-bun când se înălţă către cer şi dispăru în nori.
Biblioteca de sub casă era um brită, liniştită. Uşile se deschiseră
pentru noi, aşa cum se deschiseseră când Rhys şi cu m ine veniserăm
prim a dată.
Nesta n u spuse nim ic, studiind toate vrafurile, firidele şi cande­
labrele atârnate când am condus-o spre nivelul unde C lotho găsise
cărţile acelea. I-am arătat m ica zonă de citit unde fusesem postată
şi i-am arătat biroul.
- Ştiu că te enervează Cassian, d a r şi eu sunt curioasă. D e unde
ştii ce să cauţi în legătură cu zidul?
Nesta îşi trecu un deget peste biroul vechi din lem n.
- Ştiu, p u r şi simplu.
- Cum?
- N u ştiu cum . A m ren m i-a spus doar să... văd dacă inform aţia
este utilă.
Şi poate că asta o speria. O intriga şi o speria, în acelaşi tim p. Iar
ca nu de ciudă nu îi spusese lui Cassian, ci p en tru că nu voia să-şi
dezvăluie slăbiciunea aceea. Lipsa de control.
N u am insistat, chiar dacă m -am holbat lung la ea. N u ştiam cum
să abordez subiectul, cum să întreb dacă era bine, dacă o puteam
ajuta. N u fusesem niciodată afectuoasă cu ea - nu o îm brăţişasem
niciodată. N u o sărutasem pe obraz. N u ştiam de unde să încep, aşa
că i-am spus direct:
- Rhys m i-a dat un plan al vrafurilor. C red că ar putea fi m ai
m ulte cărţi despre Cazan şi zid la câteva niveluri mai jos. Poţi să
aştepţi aici sau...
- Te voi ajuta să cauţi.
Am u rm at în linişte culoarul înclinat, foşnetul hârtiei şi cel oca­
zional al veşm intelor preoteselor pe podeaua din piatră fiind sin ­
gurele sunete. I-am explicat şoptit cine erau preotesele şi de ce erau
aici. I-am explicat faptul că Rhys şi cu m ine plănuiam să oferim
adăpost tu tu ro r oam enilor care puteau ajunge în Velaris.
Ea nu spuse nim ic, fiind tot m ai tăcută în tim p ce coboram ,
puţul întunecat din dreapta m ea părând să se întunece.
însă am ajuns pe o alee cu vrafuri care cotea în m unte pe un hol
lung, lum inile fae aprinzându-se pâlpâind în globurile de sticlă
de-a lungul zidului în tim p ce m ergeam . Nesta studie rafturile din
m ers, iar eu am citit titlurile - cam greoi, p en tru că m ai aveam n e ­
voie de p u ţin tim p să m ă gândesc la ce însem nau instinctele p en tru
sora mea.
- N u ştiam că ştii să citeşti, spuse N esta când ne-am oprit în faţa
unei secţiuni nedefinite, observând felul în care rosteam încet cu ­
vintele d in tr-u n titlu. N u ştiam cât ai învăţat - când s-a întâm plat
totul. A m presupus că poţi să citeşti la fel de uşor ca noi.
- Ei bine, nu puteam .
- De ce nu ne-ai rugat să te învăţăm?
M i-am trecu t u n deget peste rândul ordonat de cotoare.
- D eoarece m ă îndoiam că aţi fi fost de acord să m ă ajutaţi.
Nesta înţepeni ca şi când aş fi lovit-o, răceala înflorind în p ri­
virea ei. Ea trase o carte din raft.
- A m ren a spus că R hysand te-a învăţat să citeşti.
O brajii m i se încălziră.
-D a .
Şi acolo, în adâncul lum ii, doar în com pania întunericului, am
întrebat-o:
- De ce îi respingi pe toţi, în afară de Elain? „De ce m -ai respins
m ereu?“
O em oţie îi apăru în privire. N esta închise ochii p en tru o clipă,
inhalând brusc.
- Deoarece...
Sora m ea tăcu.
Am simţit am ândouă unduirea şi trem urul. Ca şi când o bucată de
lume s-ar fi mişcat, ca şi când o coardă dezacordată ar fi fost ciupită.
N e-am întors spre aleea lum inată pe care tocm ai m ersesem
printre vrafuri, apoi către întunericul din depărtare.
Luminile din tavan începură să pâlpâie şi să se stingă. Una câte una.
Tot mai aproape de noi.
La şold, nu aveam decât u n cuţit illyrian.
- Ce e aia? şopti Nesta.
- Fugi! fu tot ce i-am p utut spune.
N u i-am dat şansa să obiecteze când am apucat-o de cot şi am
lugit p rin tre vrafurile din faţă. Lum inile fae se aprinseră pâlpâind
când am trecut pe lângă ele, doar ca să fie devorate de întunericul care
se grăbea spre noi.
Sora m ea se m işca atât de încet din cauza rochiei şi a lipsei de
antrenam ent...
„Rhys.“
Nimic.
D acă protecţiile din jurul închisorii erau suficient de puternice
ta să îm piedice com unicarea... Poate că erau şi aici.
Ne-am apropiat de un hol în faţa căruia era un zid. O a doua
pantă: în stânga urca, în dreapta cobora...
întunericul şerpuia deasupra noastră, însă bezna care conducea
mainte era altfel şi fără obstacole.
A m cotit la dreapta.
- M ai repede! i-am spus eu. Dacă puteam să conduc pe oricine
în adâncuri, atunci poate că aş fi reuşit să-l direcţionez şi spre puţ.
Puteam să m ă teleportez...
Să m ă teleportez. Mă puteam teleporta acum ...
Am luat-o pe Nesta de braţ tocm ai când întunericul din spatele
n o stru se opri, iar doi M ari Spiriduşi ieşiră din el. Am bii masculi.
Unul brunet, celălalt blond. A m ândoi cu jachete gri, brodate cu
fir alb.
Le cunoşteam blazonul de pe um ărul drept. Le cunoşteam ochii
lipsiţi de viaţă.
Erau d in H ybern. H ybernul era aici...
Nu m -am mişcat suficient de repede când unul din ei suflă spre noi.
C ând praful albastru otrăvitor m ă îm proşcă în ochi şi în gură,
m agia m ea dispăru.
Suspinul Nestei îm i spuse că şi ea sim ţea ceva asemănător.
în schimb, cei doi se concentrară asupra surorii mele când m -am
retras clătinându-m ă, lacrimile scoţându-m i praful din ochi şi elim i­
nând otrava. Am apucat-o de braţ, încercând să m ă teleportez. Nimic.
în spatele lor, o preoteasă cu glugă căzu la păm ânt.
- Ne este atât de uşor să intrăm în m intea lor de îndată ce stă­
pânul n o stru ne lasă să trecem p rin protecţii, spuse m asculul b ru ­
net. Să le facem să credem că suntem cărturari. Plănuiam să venim
după tine... D ar se pare că tu ne-ai găsit înainte.
Toate cuvintele erau adresate surorii mele. C hipul Nestei era
aproape alb, deşi în privirea ei nu se citea teama.
- Cine sunteţi?
Cel blo n d zâm bi larg în tim p ce se apropiară.
- Suntem C orbii regelui. Ochii lui ageri şi ghearele. Şi am venit
să te recuperăm .
Regele - stăpânul lor. El... Pe toţi zeii!
Era regele aici... în Velaris?
„Rhys!“
în minte, am lovit cu m âna de nenum ărate ori în legătură. „Rhys!“
Nimic.
Nesta începu să respire repede. La şold, le atârnau câte două să­
bii. Aveau um erii laţi şi braţele suficient de m ari încât să dea de gol
m uşchii care um pleau hainele elegante.
- N u o duceţi nicăieri, am spus eu, apucând cuţitul.
C um de sosise regele neobservat şi ne rupsese protecţiile? Iar
dacă el era în Velaris... M i-am reprim at groaza la gândul acela. La ce
ar fi p u tu t face dincolo de biblioteca asta, nevăzut şi ascuns...
- Şi tu eşti un prem iu neaşteptat, îm i spuse cel brunet. D ar sora
ta... Zâm betul larg îi dezgoli toţi dinţii m ult prea albi. Ai luat ceva
de la Cazan, fato! Regele vrea să-şi recupereze paguba.
De aceea C azanul nu putea distruge zidul. Nu p en tru că ar fi
rămas fară putere, ci din cauză că N esta furase prea multă.
CAPITOLUL
31

M i-am evaluat opţiunile.


Mă îndoiam că erau destul de proşti C orbii regelui ca să fie ţinuţi
de vorbă atât de m ult, încât să îm i recapăt puterile. Iar dacă regele
era într-adevăr aici... Trebuia să-i avertizez pe toţi. Im ediat.
îm i răm âneau trei opţiuni.
Să m ă lupt cu ei corp la corp doar cu un cuţit, în tim p ce m ascu­
lii aveau câte două săbii şi erau destul de m usculoşi, încât să ştie ;
cum să le folosească. i
Să fug şi să încerc să ies din bibliotecă - apoi să risc vieţile şi să pro- j
voc traum ele ulterioare ale preoteselor de la nivelurile de deasupra. \
Sau... j%
- Dacă vrea ce am luat, nu are decât să vină personal să reven- j
dice, le spunea Nesta. |
- Este prea ocupat ca să se deranjeze, spuse m ieros m asculul î
blond, avansând încă un pas.
- Se pare că tu n u eşti.
Am apucat-o pe N esta de degete cu m âna liberă şi ea se uită la
m ine.
„Trebuie să ai încredere în m ine“, am încercat să-i transm it eu.
Nesta îm i citi em oţia din privire şi dădu foarte uşor din cap.
- Aţi făcut o greşeală foarte m are venind aici, le-am spus eu. în
casa mea.
Ei chicotiră.
- Şi sper să te facă bucăţi, le-am răspuns cu u n rânjet.
Apoi am alergat, trăgând-o pe N esta după m ine. Nu spre nivelu­
rile superioare, ci în jos.
în jos, spre întunericul etern al puţului din m ijlocul bibliotecii.
Şi în braţele creaturii care pândea înăuntru.

A m tot ocolit şi coborât prin tre rafturi, hârtii, m obilă şi în tu n e­


ric, m irosul devenind um ed şi m ucegăit, aerul încinzându-se, în tu ­
nericul fiind ca roua pe pielea mea...
Nesta respira sacadat, fusta foşnindu-i la fiecare pas alergat.
Era do ar o chestiune de tim p până când u na dintre preotese avea
să-l contacteze pe Rhys.
D ar chiar şi un m inut ar fi p utut să fie prea mult.
N u aveam de ales.
Lum inile încetară să m ai apară înainte.
Un rânjet hidos şi abject se auzi în spatele nostru.
- Nu este atât de uşor să îţi găseşti drum ul prin întuneric, nu-i aşa?
- Nu te opri, i-am spus eu gâfâind Nestei, avântându-ne m ai de­
parte în beznă.
Se auzi un scârţâit ascuţit, ca al u n o r gheare pe piatră. Unul din
Corbi spuse:
- Ştii ce s-a întâm plat cu reginele?
- C ontinuă să mergi, am şoptit eu cu o m ână pe zid ca să m ă
sprijin.
C urând, u rm a să ajungem jos, iar apoi... să înfruntăm oroarea
suficient de îngrozitoare despre care Cassian nu voia să vorbească.
Era, poate, răul cel m ai m ic sau, dim potrivă, cel m ai mare.
- Cea m ai tânără - căţeaua cu faţa ciupită - a intrat prim a în
( iazan. Practic, a călcat peste celelalte ca să intre după ce a văzut ce
v a făcut ţie şi surorii tale.
- Nu te opri! am repetat când N esta se clătină. Dacă m ă doboară,
să fugi.
Aceea era o alegere la care nu trebuia să m ă gândesc şi care nu
m ă înspăim ânta. Nici m ăcar o clipă.
Pietrele scârţiră sub două rânduri de gheare.
- D ar Cazanul... O, ştia că i-a fost luat ceva. N u conştient, dar...
ştia. Era furios. Iar când tânăra regină a intrat...
C orbii râseră. Râseră când panta se dom oli şi ne-am trezit pe
fundul bibliotecii.
- O, i-a dat nem urire. A facut-o Fae. Dar, de vrem e ce i-a fost luat
ceva... Cazanul a lipsit-o de ce preţuia m ai mult. Tinereţea. Ei chico­
tiră din nou. A intrat tânără... dar a ieşit o cotoroanţă zbârcită.
Şi din profunzim ile m em oriei, am auzit vocea lui Elain: „Am
văzut m âini tinere ridate de bătrâneţe".
- Celelalte regine nu au v ru t să intre în Cazan de groază să nu li
se întâm ple acelaşi lucru. Şi cea m ai tânără... O, ar trebui să o auzi
cum vorbeşte, N esta A rcheron. Lucrurile pe care vrea să ţi le facă
după ce term in ă Hybernul...
„Vin doi corbi."
Elain ştiuse. O sim ţise. încercase să ne avertizeze.
Aici jos erau nişte vrafuri antice. Sau cel puţin le-am sim ţit când
ne-am lovit de nenum ărate m argini dure în cursa noastră oarbă.
U nde era, un d e era...
Am alergat m ai departe în întuneric.
- începem să ne plictisim de fuga asta, spuse unul din ei. Stăpâ­
nul n o stru aşteaptă să te recuperăm .
Am p u fnit destul de zgom otos încât să m ă audă.
- Sunt şocată că a reuşit m ăcar să-şi adune puterea ca să rupă
protecţiile - pare că are nevoie de u n cufăr cu obiecte magice care
să facă treaba în locul lui.
Celălalt spuse p rin tre dinţi, ghearele scârţâind m ai zgomotos:
- Cui crezi că i-a furat A m arantha cartea de vrăji, cu m ulte d e­
m n i în urm ă? C ine v-a dat ideea să vă distraţi lipind m ăştile pe
1 1tipurile celor din Regatul Primăverii, drept pedeapsă? Astăzi a mai
f.icut o m ică vrajă ca să treacă prin protecţiile voastre de aici, una
i are, din păcate, a p u tu t fi folosită o singură dată.
Am studiat m icul licăr de lum ină pe care l-am zărit sus, în
depărtare.
- Aleargă spre lum ină, i-am şoptit Nestei. îi voi reţine eu.
- Nu.
- Nu încerca să fii nobilă, dacă asta şopteşti, spuse unul din
* atrbii din spate. O ricum vă vom prinde pe am ândouă.
Nu aveam tim p p en tru ce u rm a să ne găsească aici jos. N u aveam
timp...
- Fugi! am şoptit eu. Te rog!
Ea ezită.
- Te rog, am im plorat-o cu vocea spartă.
Nesta îm i strânse m âna o dată.
Şi, într-o clipă, ea fugi într-o parte, spre m ijlocul puţului, către
lum ina de deasupra.
- Ce... izbucni unul din ei, în tim p ce eu m -am prăbuşit.
Toate oasele m ă d u ru ră când m -am izbit într-unul dintre vrafuri
şi apoi în altele.
Până ce se clătină şi căzu, prăbuşindu-se pe cele de lângă el,
blocând calea pe care plecase Nesta şi spulberând orice şansă de a
ieşi şi eu. Lem nul scârţâi şi se rupse, iar cărţile căzură cu un zgom ot
surd pe piatră.
D ar în faţă...
Am zgâriat şi atins zidul când am plonjat m ai departe spre p o ­
deaua puţului. în vene, m agia m ea era firavă.
- Tot o vom prinde, nu-ţi face griji! spuse unul din ei. N u am
vrea ca surorile dragi să fie separate.
„Unde esti, unde esti, unde esti.“
N u am văzut zidul din faţa mea.
D inţii îm i scârţâiră când m -am izbit cu faţa. Am pipăit orbeşte,
încercând să sim t orice spărtură, un colţ...
Zidul continua. O fundătură. Dacă era o fundătură...
- N u ai unde să pleci, Lady, spuse unul dintre ei.
A m continuat să m ă mişc, scrâşnind din dinţi şi m ăsurându-m i
puterea îngheţată. N u aveam nici m ăcar u n tăciune pe care să-l invoc
p en tru a-m i lum ina calea, p en tru a-m i arăta unde eram... şi găurile
din faţă...
G roaza cauzată de lucrul acesta m ă facu să înţepenesc. Nu. Nu,
trebuia să m erg în continuare, să m ă mişc...
Am întins m âna, disperată să apuc un raft. Cu siguranţă nu ar fi
pus un raft în apropierea unei găuri în păm ânt...
în tu n ericu l gol îm i întâlni degetele şi alunecă printre ele de
nenum ărate ori.
M -am clătinat un pas.
Am dat peste o piele solidă. Am bâjbâit, cotoarele dure ale cărţi­
lor în tâln in d u -m i palm ele şi m i-am reprim at u n suspin de uşurare.
Un colac de salvare pe o m are învolburată; m i-am pipăit calea de-a
lungul raftului, acum alergând. Aceasta se term in ă prea curând.
Am înaintat orbeşte încă un pas, pipăind după colţul altui raft, to c­
mai când C orbii şuierară indignaţi.
Sunetul spuse suficient.
Ei m ă pierduseră - p en tru o clipă.
Am înaintat stând cu spatele lipit de u n raft, calm ându-m i respi­
raţia sacadată p ână ce aproape se linişti.
- Te rog, am şoptit eu în întuneric, cu o voce stinsă. Te rog,
ajută-mă!
La distanţă, u n b u b u it facu să trem ure podeaua antică.
- M are D oam nă a Regatului N opţii, spuse unul din Corbi. Ce fel
de cuşcă să-ţi construiască regele?
îm i era atât de frică, încât credeam că voi m uri...
O voce slabă îm i şopti la ureche:
- Tu eşti M area D oam nă?
Vocea era, deopotrivă, tânără şi bătrână, hidoasă şi frum oasă.
- D -da, am şoptit eu.
Nu sim ţeam nicio căldură trupească, nu detectam nicio prezenţă
li/ică, dar... o sim ţeam în spatele m eu. C hiar şi cu spatele lipit de
i alt, am sim ţit m asa creaturii ce se ascundea în spatele m eu. In jurul
meu. Ca o pânză.
- îţi sim ţim m irosul, spuse celălalt Corb. Ce se va mai înfuria
partenerul tău când va afla că te-am luat.
- Te rog, i-am şoptit creaturii care se ghem uia în spatele m eu,
deasupra mea.
- Ce îm i vei da, în schimb?
Era o întrebare atât de periculoasă. Cândva, înainte de cele în-
lâmplate la Poalele M untelui, Alis m ă avertizase să nu fac niciun
larg. C hiar dacă târgurile pe care le făcusem ne salvaseră. Şi m ă
aduseseră la Rhys.
- Ce vrei?
- Cu cine vorbeşti? izbucni unul din Corbi.
„Pietrele şi vântul aud tot, vorbesc tot. M i-au şoptit d orinţa ta de
a I folosi pe Cioplitor. De a face un schimb."
Respiraţia îm i era sacadată.
- Ce-i cu asta?
- L-am cunoscut cândva - cu m ult tim p în urm ă. înainte ca atât
de m ulte lu cruri să îm pânzească păm ântul.
Corbii erau aproape - m ult prea aproape, când unul din ei şopti:
- Ce m orm ăie acolo?
- Ştie o vrajă, la fel ca stăpânul?
- Care este preţul tău? i-am şoptit întunericului care pândea în
spatele meu.
Paşii C orbilor se auziră atât de aproape, încât era im posibil să fi
lost la o distanţă m ai m are de şase m etri.
- Cu cine vorbeşti? întrebă unul dintre ei.
- Com panie. T rim ite-m i com panie.
Am deschis gura, dar apoi am spus:
- Ca să... m ănânci?
Se auzi un râs care îm i facu pielea de găină.
- Ca să-m i povestească despre viaţă.
Aerul din faţă se mişcă atunci când Corbii Hybernului se apropiară.
- Iată-te! spuse m ânios unul din ei.
- S-a făcut, am şoptit eu. Pielea de pe antebraţ m ă furnică. C rea­
tura din spatele meu... Aş fi putut ju ra că am sim ţit-o zâmbind.
- Să-i ucid?
- T-te rog să o faci.
Lum ina pâlpâi în faţa mea, iar eu am clipit la sfera orbitoare
de lum ină.
I-am văzut m ai întâi pe cei doi C orbi şi apoi lum ina fae din
dreptul um erilor lor, cu ajutorul căreia m ă căutau.
Ei îşi în d rep tară atenţia spre m ine, apoi peste um ărul meu. Peste
capul m eu.
O groază absolută, brută, li se citi pe chip când văzură ce era în
spatele meu.
- închide ochii! îm i spuse m ieros creatura.
M -am supus, trem urând.
Apoi nu am auzit decât ţipete ascuţite şi rugătoare. Oase rupân-
du-se, sânge îm proşcând ca ploaia, haine rupându-se şi ţipete, ţi­
pete, ţipete...
Am închis ochii atât de strâns încât m ă durură. I-am strâns atât
de m ult încât trem uram .
D upă aceea, două m âini calde m ă târâră, iar Cassian îm i spuse
la ureche:
- Nu te uita! N u te uita!
Nu am făcut-o. L-am lăsat să m ă conducă, tocm ai când l-am
sim ţit pe Rhys sosind. L-am sim ţit aterizând atât de d u r pe fundul
puţului, încât tot m untele se cutrem ură.
Atunci am deschis ochii şi l-am văzut grăbindu-se spre noi atât
de furios, noaptea und u indu-se din el...
- Scoate-i afară!
O rdinul era p en tru Cassian.
ţ ipetele to t se m ai auzeau din spatele nostru.
M -am înclinat spre Rhys, dar deja dispăruse, un fuior de în tu ­
neric răspândindu-se din el ca să ascundă priveliştea în care intrase,
>(iind că m -aş fi uitat.
Ţipetele încetară.
în liniştea îngrozitoare, Cassian m ă târî spre centrul slab lu m i­
nat al puţului, unde N esta se ghem uise cu braţele strânse pe lângă
i orp, cu ochii mari.
Cassian nu facu decât să-i întindă un braţ. Ca şi când ar fi fost în
1 1 ansă, ea merse direct lângă el. Cassian ne strânse în braţe, pietrele

Siphon lum inând şi poleind întunericul cu o lum ină roşie ca sângele.


Apoi ne-am ridicat spre cer, chiar în clipa în care ţipetele în-
i cpuseră să se audă din nou.
CAPITOLUL
32

C asian ne dăd u am ândurora câte u n pahar m are de coniac.


Aşezată pe fotoliul din biblioteca familiei de la etaj, N esta îl goli
pe al ei d in tr-o înghiţitură.
M -am aşezat pe scaunul din faţa ei, am luat o sorbitură, cutre-
m u rân d u -m ă din cauza gustului, şi am vru t să las paharul pe m asa
joasă d intre noi.
- C o ntinuă să bei! îm i ordonă Cassian.
N u era furios pe m ine, ci pe orice era dedesubt - din cauza celor
întâm plate.
- Eşti rănită? m ă întrebă Cassian.
Fiecare cuvânt era scurt - brutal.
A m scuturat din cap.
Faptul că nu o întrebă pe Nesta... însem na că, probabil, o găsise
pe ea prim a, evaluând-o singur.
- Regele este... oraşul... am început eu.
- Nici u rm ă de el.
Un m uşchi al m axilarului îi zvâcni.
Am stat în linişte până ce Rhys apăru între uşile deschise, urm at
de um bre.
Sângele îi acoperea m âinile - dar nim ic altceva.
Atât de m ult sânge de u n roşu strălucitor în soarele dim ineţii, ca
şi când i-ar fi sfâşiat cu m âinile goale.
Ochii îi erau îngheţaţi de furie, d ar se uită la braţul m eu stâng şi
la mâneca m urdară, dar încă suflecată...
Ca o ban d ă subţire de fier negru în ju ru l antebraţului, aveam
acum acolo u n no u tatuaj.
„în regatul m eu, se obişnuieşte ca înţelegerile să fie însem nate
perm anent în carne", îm i spusese Rhys la Poalele M untelui.
- Ce i-ai dat?
Nu m ai auzisem acea voce de la vizita în Regatul C oşm arurilor.
- A... spus că vrea com panie. Pe cineva care să-i povestească
despre viaţă. A m acceptat.
- Te-ai oferit vo lu n ta ră ?
- Nu. Tonul şi chipul încrem enit m ă făcură să-mi term in conia-
1 11 1. A spus doar că-şi doreşte pe cineva. N u a specificat când.
M -am strâm bat la banda lată şi neagră, groasă de un deget, în tre­
ruptă doar de două m ici spaţii în apropierea părţii laterale a ante­
braţului. Am încercat să m ă ridic, să m ă duc la el şi să-i apuc m âinile
însângerate. D ar genunchii încă îm i trem urau atât de rău, că nu m ă
puteam mişca.
- Corbii regelui sunt m orţi?
- A proape erau când am sosit. N u le-a nenorocit m inţile destul
t al să nu arunc o privire şi să-i ucid după ce am term inat.
Cu chipul îm pietrit, Cassian se uita, când la m âinile însângerate
ale lui Rhys, când la ochii lui de gheaţă.
Partenerul m eu se întoarse spre sora mea.
- H ybernul te vânează din cauza lucrului pe care i l-ai luat
<fazanului. Reginele te vor m oartă ca să se răzbune p en tru că le-ai
luat nem urirea.
- Ştiu.
Vocea Nestei era răguşită.
- Ce ai luat?
- N u ştiu. Cuvintele erau aproape şoptite. Nici m ăcar A m ren nu
poate să-şi dea seama.
Rhys o privi de sus, dar Nesta se uită la m ine - iar eu aş fi putut
ju ra că frica, vinovăţia şi... un alt sentim ent licăreau în ochii ei.
- M i-ai spus să fug.
- Eşti sora m ea, fu tot ce am spus. Cândva, încercase să tra ­
verseze zidul ca să m ă salveze.
- Elain... începu ea.
- Elain este bine, spuse Rhys. Azriel era la casa din oraş. Lucien
se întoarce, iar M or m ai are un pic şi ajunge. Au aflat de am eninţare.
Nesta îşi rezem ă capul de spătarul fotoliului, m oleşindu-se un pic.
- H ybernul a pătruns în oraşul nostru, i-am spus lui Rhys. D in nou.
- Ticălosul a păstrat vraja de scăpare până când i-a fost cu ade­
vărat de folos.
- Ce vrajă de scăpare?
- E o vrajă teribilă, care poate să fie folosită doar o dată - cu un
efect puternic. U na capabilă să spulbere protecţiile... Probabil că
trage de timp.
- Protecţiile de aici sunt...
- A m ren le adaptează acum îm potriva u n o r astfel de lucruri.
D upă aceea, va începe să cutreiere oraşul ca să afle dacă regele a
lăsat şi alţi acoliţi înainte să dispară.
Sub furia rece se ascundea un ton tăios - destul de intens, încât
am întrebat: „Ce este în neregulă?"
- Ce nu este în regulă? răspunse el - verbal, ca şi când nu ar m ai
fi pu tu t face deosebire între cele două. Faptul că ticăloşii au in trat în
casa m ea şi m i-au atacat partenera, că protecţiile mele nenorocite
au lucrat îm potriva mea, iar tu a trebuit să faci un târg cu creatura
aia ca să n u fii luată. în neregulă...
- Calm ează-te! am spus eu încet, şi totuşi cu forţă.
Ochii îi străluciră, ca şi când un fulger ar fi lovit un ocean, d ar el
inhală profund, expirând pe nas şi um erii i se relaxară u n pic.
- Ai văzut ce este creatura de acolo?
Am avut atâtea gânduri în legătură cu ea încât am preferat să
inchid ochii, spuse el. I-am deschis doar după ce s-a îndepărtat de
i (irpurile lor.
Pielea lui Cassian devenise gri. O văzuse. O văzuse din nou. însă
mi spuse nim ic.
Da, regele a trecu t de apărarea noastră, i-am spus lui Rhys. Da,
Im i urile au m ers prost, d ar n u am fost răniţi, iar Corbii ne-au dez-
v.iluit nişte inform aţii im portante.
Neglijent, după câte m i-am dat seama. Rhys fusese neglijent
m igându-i. în m o d norm al, i-ar fi ţin u t în viaţă ca să-i interogheze
Azriel. D ar el luase ce îi trebuia, repede şi brutal, şi îşi term inase
11 eaba. Faţă de A ttor ezitase m ai mult...
- Acum ştim de ce C azanul n u funcţionează la capacitatea m a­
xi mă, am continuat eu. Ştim că, p en tru rege, N esta este m ai im por-
i.mlă decât m ine.
Rhys se gândi la asta.
- A ducându-i aici, H ybernul şi-a arătat parţial intenţiile. P roba­
bil că se îndoieşte un pic de cucerirea lui dacă a riscat asta.
Nesta arăta de parcă i se facea rău. Cassian îi um plu paharul fără
..i spună nim ic, dar eu am întrebat:
- Cum... cum de ai ştiu că aveam problem e?
Clotho, spuse Rhys. în bibliotecă există un clopot vrăjit. Ea l-a
lacut să sune şi l-am auzit toţi. Cassian a ajuns prim ul acolo.
M -am întrebat ce se întâm plase în prim ele m om ente, când o gă­
sise pe sora mea.
Ca şi când m i-ar fi citit gândurile, Rhys îm i trim ise o im agine,
Iară îndoială datorită am abilităţii lui Cassian.
„Panică şi furie. D oar atât sim ţise când ţâşnise în inim a puţului,
m dreptându-se spre întunericul vechi care îl tulburase profund
. and va.
Nesta şi Feyre erau acolo.
Pe p rim a o văzuse m ai întâi, ieşind din benză clătinându-se şi cu
ochi m ari, frica ei având u n iz care îi transform ase furia în ceva atât
de acut încât abia reuşise să gândească, să respire...
Ea scosese u n sunet răguşit, ca u n cerb rănit, când îl văzuse,
când aterizase atât de dur, încât îi striviseră.
Tăcuse când N esta se aruncase spre el, cu rochia m urdară şi
boţită, cu braţele întinse spre el. Cassian îşi întinsese braţele, inca­
pabil să se abţină...
în schim b, ea îl apucase de haina de piele.
„Feyre!" spusese ea răguşită, arătând în spatele ei cu m âna liberă
şi scuturându-1 puternic cu cealaltă. Ce putere neexploatată sălăş-
luia în corpul zvelt şi frum os! H ybernul.
Asta fusese tot ce trebuia să audă. El îşi scosese sabia - apoi Rhys
se îndrepta spre ei, puterea lui fiind ca a unei erupţii vulcanice.
Cassian atacase înainte în întuneric, u rm ărin d ţipetele..."
M -am retras, n edorindu-m i să văd m ai multe; ce văzuse Cassian
acolo jos.
Rhys veni către m ine şi ridică o m ână ca să-m i m ângâie părul,
dar se opri văzând sângele care îi acoperea degetele. îm i cercetă, în
schim b, cu atenţie tatuajul care îm i păta braţul stâng.
- Atâta vrem e cât nu trebuie s-o invităm la cina de Solstiţiu, m ă
îm pac cu gândul ăsta.
- Te poţi îm păca tu cu asta? am întrebat ridicând din sprâncene.
El schiţă un zâm bet în ciuda celor întâm plate şi a lucrurilor la
care ne aşteptam .
- M ăcar acum ştiu pedeapsa perfectă dacă vreunul dintre voi se
p o artă urât. Să coboare acolo şi să-i vorbească tim p de o oră
creaturii.
Nesta se în cru n tă dezgustată, dar Cassian râse întunecat.
- Eu voi alege să spăl toaletele, m ulţum esc.
- A doua ta întâlnire a p ărut mai puţin chinuitoare decât prim a.
- De data asta, nu încerca să m ă m ăn â n ce pe m ine. D ar um brele
mea îi întunecau privirea.
Şi Rhys le văzuse. Le văzuse şi spuse încet, din nou cu vocea de
Mare Lord:
- Avertizaţi pe oricine este vizat să răm ână în casă în seara
asia. C opiii să n u m ai fie pe străzi la apus; niciun Palat nu va
i am âne deschis d u p ă răsăritul lunii. C ine va ieşi pe stradă va su ­
porta consecinţele.
- Care anum e? am întrebat eu, alcoolul arzându-m i acum
sl o macul.
Rhys îşi încordă m axilarul şi studie oraşul scânteietor de dincolo
de terestre.
- Va fi vânat de Am ren.

4 *

Pe canapeaua din salon, Elain stătea culcuşită lângă Mor, care era
loarte relaxată, când am ajuns la casa din oraş. Nesta trecu pe lângă
mine, direct spre Elain, şi se aşeză pe un scaun de cealaltă parte a ei,
mainte de a-şi îndrepta atenţia spre locul în care noi am rămas pe hol.
Aşteptând - sim ţind cumva întâlnirea pe cale să se desfăşoare.
Lucien, p o stat lângă fereastra din faţă, renunţă să se m ai uite la
a radă, să o supravegheze. O sabie şi u n pum nal îi atârnau la centură.
Niciun am uzam ent şi nicio căldură nu îi înfrum useţau chipul -
doar hotărârea feroce şi severă.
- Azriel coboară de pe acoperiş, spuse Rhys, rezem ându-se de
Imita dinspre salon şi încrucişându-şi braţele.
Şi ca şi când l-ar fi chem at, Azriel ieşi d in tr-u n con de um bră
do lângă scări şi ne studie din cap până în picioare, uitându-se in-
‘.istent la sângele de pe m âinile lui Rhys.
Am ocupat u n loc lângă stâlpul uşii, în tim p ce Cassian şi Azriel
ram aseră între noi.
Rhys fu tăcut p en tru o clipă înainte să spună:
- Preotesele nu vor spune nim ic despre ce s-a întâm plat azi, iar
oam enii din oraş nu vor afla de ce A m ren se pregăteşte acum să
vâneze. N u ne putem perm ite să îi lăsăm pe ceilalţi M ari Lorzi să afle.
Asta i-ar descuraja şi ne-ar strica im aginea pe care ne-am străduit
atât de m ult să o creăm.
- Atacul asupra Velarisului, replică M or din locul ei de pe cana­
pea, a dem onstrat deja că suntem vulnerabili.
- Acela a fost u n atac-surpriză de care ne-am ocupat cât de repede
am putut, spuse Cassian, pietrele Siphon pâlpâind. Az s-a asigurat
că inform aţia s-a răspândit înfaţişându-ne victorioşi, capabili să în-
frângem orice provocare din partea Hybernului.
- Asta am şi făcut azi, am spus eu.
- Este diferit, spuse Rhys. Prim a dată, am avut elem entul su rp ri­
zei drept scuză. A doua oară... ne face să părem nepregătiţi. V ulne­
rabili. N u p utem risca să se afle înainte de întâlnirea de peste zece
zile. Deci, p en tru a păstra aparenţele, ne vom păstra calm ul cât ne
vom pregăti de război.
M or se rezem ă de pernele canapelei.
- Un război în care nu avem niciun aliat în afară de Keir, nici în
Prythian, nici în afara lui.
Rhys îi aruncă o privire tăioasă, dar Elain spuse repede:
- S-ar p utea ca regina să-şi facă apariţia.
Linişte.
Elain fixa cu privirea şem ineul neaprins, cu privirea pierdută în
bezna slabă.
- Ce regină? spuse Nesta m ai ferm decât vorbea de obicei cu
sora noastră.
- Cea care a fost blestem ată.
- Blestem ată de Cazan, am lăm urit-o eu pe Nesta, dezlipin-
du-m ă de boltă. C ând s-a enervat după ce... ai plecat.
- Nu. Elain se uită cu atenţie la m ine, apoi la ea. N u aia. Cealaltă.
Nesta inspiră, deschizând gura fie ca să o ducă pe Elain la etaj,
Iu- să continue, d ar Azriel întrebă încet, păşind peste prag şi intrând
in sa lo n :
Care cealaltă?
Elain se încruntă.
Regina cu p en e de foc.
îm blânzitorul U m brelor îşi înclină capul.
l ucien îm i şopti, cu privirea aţintită asupra lui Elain:
Ar trebui să... ea are nevoie...?
Nu are nevoie de nim ic, răspunse Azriel fără să se uite m ăcar
ucien.
la l
Elain îl fixă cu privirea pe spion, fără să clipească.
Noi suntem cei care avem nevoie... se op ri Azriel. C larvăză-
Uure, spuse el m ai m u lt în sinea lui decât nouă. C azanul te-a făcut
1 1.ir văzătoare.
Q/1PIT0LUL
33

C larvăzătoare.
C uvântul răsună prin mine.
Ea ştiuse. O avertizase pe Nesta în privinţa Corbilor. Şi, în h ao ­
sul atacului, asta îm i scăpase. îm i scăpase în tim p ce realitatea şi
visul se îm pleteau p en tru Elain. C larvăzătoare.
Elain se întoarse spre Mor, care se holba acum de pe canapea la
sora mea.
- Asta este?
Iar cuvintele, tonul... p ăru ră atât de norm ale, încât am sim ţit o
strângere în piept.
M or se uită la faţa surorii mele, ca şi când ar fi cântărit cu v in ­
tele - întrebarea, adevărul sau m inciuna din ele.
M or clipi în cele din urm ă, deschizând gura, ca şi când m agia ei
ar fi desluşit dilem a. încet, clar, ea dădu din cap. Lucien se aşeză în
tăcere pe u n scaun din faţa ferestrei, ochiul m etalic rotindu-se când
se în d rep tă spre sora mea.
A m presupus că avea sens faptul că d oar Azriel o ascultase. M as­
culul, care auzea lu cruri pe care ceilalţi n u le puteau auzi... Poate că
şi el, suferise la fel ca Elain, înainte să înţeleagă ce dar poseda.
- Mai este o regină? o întrebă el pe Elain.
Elain miji ochii ca şi când întrebarea ar fi presupus o clarificare
interioară, o... cale de a înţelege ce o zăpăcise şi o chinuise.
Da.
- A şasea regină, şopti Mor. Regina despre care cea blondă a
■.|uis că nu era bolnavă...
A zis să n u avem încredere în celelalte regine din cauza asta,
am adăugat eu.
Şi, de îndată ce am rostit cuvintele... Era ca şi când m -aş fi în d e­
părt at de u n tablou ca să văd toată im aginea. De aproape, cuvintele
Inse, seră confuze şi am estecate, dar de la distanţă...
Ai furat de la Cazan, i-am spus Nestei, care părea pregătită să
■ara între noi toţi şi Elain. D ar dacă lui Elain C azanul i-a d a t ceva?
Nesta se albi la faţă.
Ce?
I.a fel de palid, Lucien p ăru înclinat să repete întrebarea pusă de
Ne s t a ,dar Azriel dădu din cap.
Ai ştiut despre tânăra regină transform ată în cotoroanţă, îi
■puse lui Elain.
Elain clipi în m o d repetat, ochii lim pezindu-i-se din nou, ca şi
*.nul înţelegerea noastră ar ff eliberat-o din ţinutul întunecos în care
si- allase.
A şasea regină este în viaţă? întrebă Azriel calm şi ferm, cu
vocea spionului M arelui Lord, care distrusese inam ici şi ferm e-
i .isc aliaţi.
Elain îşi înclină capul, ca şi când asculta o voce interioară.
Da.
Lucien continuă să se holbeze la sora mea, de parcă nu ar fi
\ i/ut-o niciodată.
Am întors capul spre Rhys.
„Un posibil aliat?“
„Nu ştiu, răspunse el. Dacă celelalte au blestem at-o...“
Despre ce blestem este vorba? întrebă partenerul m eu înainte
s.i term ine m ăcar de vorbit cu mine.
Elain îşi întoarse faţa spre el şi clipi din nou.
- Ele au vândut-o unui... lord-vrăjitor... întunecat... Ea scutură din
cap. Nu-1 văd. Nu văd ce este. Are o cutie neagră, m ai im portantă
decât orice altceva... în afară de ele. De fete. Ţine şi alte fete ca eai
dar ea... Ziua are o form ă, iar noaptea este din nou om.
- O pasăre cu pene de foc, am spus eu.
- Pasăre de foc ziua, spuse gânditor Rhys, femeie noaptea... Deci
este prizoniera acestui lord-vrăjitor?
Elain scutură din cap.
- Nu ştiu. O aud ţipând. De furie. Este foarte furioasă...
Ea se cutrem ură.
M or se aplecă în faţă.
- Ştii de ce au blestem at-o celelalte regine, de ce i-au vândut-o lui?
Elain studie masa.
- N u-m i este clar.
Rhys expiră.
- Poţi sim ţi unde este?
- Este... un lac. în inim a continentului, cred. Ascuns printre
m unţi şi p ăd u ri antice. El le ţine pe toate la lac.
- Pe alte femei ca ea?
- Da şi nu. Penele lor sunt albe ca zăpada. Ele plutesc peste apă,
în tim p ce ea se dezlănţuie în aer.
- Ce inform aţii avem despre această a şasea regină? îl întrebă
M or pe Rhys.
- Puţine, răspunse Azriel în locul lui. Nu ştim multe. Este tânără,
are vreo douăzeci de ani. Scythia se află de-a lungul zidului, spre
est. Este cel m ai m ic dintre ţinuturile reginelor um ane, dar plin de
arm e şi cu un com erţ înfloritor. Ea foloseşte num ele de Vassa, dar
nu am p rim it niciodată vreun rap o rt cu num ele ei complet.
Rhys se gândi.
- în seam nă că a fost o am eninţare im portantă p en tru regine,
dacă s-au întors îm potriva ei. Şi, având în vedere planul lor...
- Dacă o putem găsi pe Vassa, am intervenit eu, ar putea fi im ­
p o rtan tă în a convinge arm atele um ane să lupte. Şi ne-ar oferi un
aliat pe continent.
Dacă o găsim, răspunse Cassian venind lângă Azriel, cu aripile
uşor înfoiate. Ar putea d ura câteva luni. Ca să nu m ai spun că în-
Inuitarea m asculului care o ţine captivă ar putea fi mai dificilă decât
ne aşteptăm. N u ne p erm item toate posibilele riscuri şi nici nu am
.ivea tim pul necesar p en tru asta. A r trebui să ne concentrăm mai
ml,ii la întâlnirea cu ceilalţi M ari Lorzi.
D ar am putea câştiga m ai m ult, spuse Mor. Poate că ea are o
urmată...
- Poate că are, o întrerupse Cassian. D ar dacă este blestem ată,
i me o va conduce? Şi dacă regatul ei este atât de departe... trebuie să
i ulătorească precum m uritorii. îţi am inteşti cât de încet se mişcau,
i ui de repede m ureau...
M erită să încercăm , spuse Mor.
- Eşti utilă aici, spuse Cassian. Azriel p ăru înclinat să confirme,
>li iar dacă n u zise nim ic. Am nevoie de tine pe câm pul de luptă, nu
pe continent, pe jum ătatea oamenilor. D acă reginele au adunat a r­
miile ca să i le ofere H ybernului, fără îndoială că au hotărât să stea
mire tine şi regina Vassa.
- N u-m i dai tu ordine...
- Nu, dar eu îm i perm it să o fac, spuse Rhys. N u te uita aşa! Are
dreptate - avem nevoie de tine aici, Mor.
Scythia, spuse Mor, scuturând din cap. îm i am intesc de ei.
Sunt oam eni duri. Călare, ar putea călători m ai repede...
Nu.
Ifotărârea îi aprinse ochii lui Rhys. O rdinul era irevocabil.
I )ar M or continuă cu încăpăţânare:
Există u n m otiv p en tru care Elain vede aceste lucruri. A avut
(luptate în privinţa celeilalte regine, care a îm bătrânit, şi a atacului
| orbilor - de ce prim eşte im aginea asta? D e ce o aude pe regina
.i'.ia? Trebuie să fie im portant. D acă ignorăm faptul, poate că m eri-
i.1 1 n să eşuăm.
Se lăsă liniştea. I-am studiat pe toţi. Toţi erau im portanţi aici.
D ar eu...
A m inspirat profund.
- M ă duc eu.
Lucien se holba la Elain când vorbi.
N e-am uitat cu toţii la el.
Lucien se concentră acum la Rhys şi la mine.
- M ă duc eu, repetă el, ridicându-se în picioare. Să o găsesc pe
cea de-a şasea regină.
M or deschise şi închise gura.
- Ce te face să crezi că ai putea să o găseşti? întrebă Rhys. Nu
lipsit de politeţe, ci din perpectiva com andantului, cântărind apti­
tudinile pe care le oferea Lucien în com paraţie cu riscurile şi
posibilele beneficii.
- O chiul acesta... gesticulă Lucien spre dispozitivul metalic.
Vede lucruri pe care alţii... n u le po t vedea. Vrăji, farmece... Probabil
că m ă poate ajuta să o găsesc şi să-i rup blestem ul. El se uită la Elain,
care îşi studia din n o u poala. Eu n u sunt necesar aici. Voi lupta dacă
aveţi nevoie să o fac, dar... îm i zâm bi cu răceală. Locul m eu n u este
în Regatului Toamnei. Sunt dispus chiar să pariez că nu m ai sunt
bine-venit aca... în Regatul Prim ăverii. Aproape spusese acasă. Dar
nici nu p o t să răm ân aici, cu m âinile în sân. Reginele şi arm atele lor
sunt şi ele o am eninţare. Aşadar, folosiţi-mă! Trim iteţi-m ă! O voi
găsi pe Vessa, voi vedea dacă poate... aduce ajutoare.
- Te vei duce pe teritoriul oam enilor, îl avertiză Rhys. N u m ă pot
lipsi de o arm ată ca să te păzească...
- N u-m i trebuie una. Călătoresc m ai repede de unul singur. El
îşi ridică bărbia. O voi găsi. Iar dacă există o arm ată pe care să o
aduc înapoi sau cel puţin un m o d p rin care povestea ei să convingă
arm atele um ane... Voi găsi o cale să o fac şi asta.
Prietenii mei se priviră reciproc.
- Va fi... foarte periculos, zise Mor.
Lucien schiţă un zâmbet.
- E în regulă. Altfel, ar fi plictisitor.
Doar Cassian îi zâmbi.
- îţi voi da nişte arm e illyriene.
Elain îl urm ărea acum precaută pe Lucien, clipind din când în
i a n d . Ea nu dăd u niciun indiciu despre ce vedea... simţea. Niciunul.
Rhys se în d ep ărtă de arcadă.
- Te voi teleporta cât de aproape putem ajunge - spre locul din
>a r e să-ţi începi căutarea.
într-adevăr, Lucien studiase toate hărţile în ultim a vreme, poate
la porunca tăcută a forţei care ne ghida pe toţi.
- M ulţum esc, adăugă partenerul meu.
Lucien ridică din um eri şi doar gestul m ă facu să spun în cele
din urmă:
- Eşti sigur?
El se uită p u r şi sim plu la Elain, pe al cărui chip se citea din nou
n 1 1 vid calm în tim p ce îşi trecu un deget peste broderia de pe p ern a
<anapelei.
- Da. Lasă-m ă să ajut cum pot!
C hiar şi N esta părea oarecum îngrijorată. Fără îndoială că nu
dm cauza lui, ci a faptului că dacă ar fi fost rănit sau ucis... Ce i-ar fi
l.uut asta lui Elain? Ruperea legăturii de îm perechere... Nu m -am
mai gândit la ce m i-ar fi făcut mie.
C ând vrei să pleci? l-am întrebat pe Lucien.
Mâine.
Nu îl m ai auzisem atât de hotărât... de m ult timp.
- Mă voi pregăti restul zilei de azi şi voi pleca m âine-dim ineaţă,
după m icul dejun. Dacă îţi convine, i se adresă lui Rhys.
Partenerul m eu flutură leneş o m ână.
- Având în vedere ce urm ează să faci, Lucien, vom avea grijă să
In acţioneze.
Se lăsă din n ou tăcerea. Dacă ar fi putut s-o găsească pe regina
dispărută şi poate să aducă un fel de arm ată um ană sau cel p uţin să
■onvingă arm atele um ane să nu se lase subjugate de Hybern... Dacă
fl

aş fi găsit o cale să îl fac pe C ioplitor să lupte p en tru noi, dar care să


î
nu presupună folosirea oglinzii îngrozitoare... Ar fi fost suficient?
Părea că întâlnirea cu M arii Lorzi avea să decidă asta.
Azriel consideră un ordin sem nul din bărbie făcut de Rhys şi
dispăru - fără îndoială, ca să o verifice pe A m ren.
- Află dacă Keir şi A ducătorii de întuneric au fost atacaţi! le
o rdonă parten erul m eu lui M or şi lui Cassian, care dădură din cap
şi plecară.
Singuri cu surorile mele şi cu Lucien, Rhys şi cu m ine i-am sur­
prins privirea Nestei.
Şi p en tru p rim a dată, sora m ea se ridică în picioare şi veni spre
noi, toţi trei în d reptându-ne spre etaj, lăsându-i singuri pe Lucien şi
pe Elain.
Am făcut un efort să nu zăbovesc pe palierul de sus, să nu ascult
ce se spunea.
Dacă se spunea m ăcar ceva.
D ar m i-am im pus să-l iau de m ână pe Rhys, tresărind la sângele
care îi acoperea încă pielea, şi l-am condus spre baia noastră. Pe hol,
uşa dorm ito ru lu i Nestei se închise cu un ţăcănit.
Rhys m ă u rm ări în tăcere când am deschis robinetul de la cadă
şi am luat o cârpă din dulapul de lângă perete. M -am aşezat pe m ar­
ginea căzii, încercând tem peratura apei cu încheietura m âinii şi am
atins uşor m arginea de porţelan de lângă m ine.
- Ia loc!
El m ă ascultă, plecându-şi capul când se aşeză.
I-am luat o m ână, i-am condus-o spre şuvoiul gâlgâitor de apă şi
i-am ţin u t-o dedesubt.
Sângele i se scurse de pe piele, învolburându-se în apa de dede­
subt. A m luat cârpa şi am frecat uşor, curăţând m ai m ult sânge, apa
plescăind pe m ânecile încă im aculate ale jachetei lui.
- De ce n u ţi-ai protejat mâinile?
- A m v ru t să sim t cum îşi dădeau duhul.
C uvinte reci, m onotone.
l-am frecat unghiile, sângele din crăpăturile din piele şi de pe
sub unghii.
- De ce este diferit de data asta?
Diferit de am buscada Attorului, de atacul H ybernului din p ă ­
d u r e , de atacul asupra Velarisului... de toate. îl văzusem de n en u ­
mărate ori înfuriindu-se, dar niciodată... atât de detaşat. Ca şi când
m oralitatea şi bunătatea ar fi fost nişte lucruri care zăboveau pe o
suprafaţă m ult deasupra adâncului îngheţat în care plonjase.
l-am întors palm ele în jet, ajungând la spaţiile dintre degetele lui.
- Ce rost are toată puterea asta... dacă nu îi pot proteja pe cei
mai vulnerabili din oraşul m eu? zise el. D acă n u p o t detecta un
al ac im inent?
- Nici m ăcar Azriel n u a ştiut de el...
- Regele a folosit o vrajă veche şi a in trat pe uşa din fa ţă . Dacă eu
im pot...
Rhys scutură din cap şi îşi coborî m âna acum curată şi m i-o în-
11 1 1 se pe cealaltă. Şi m ai m ult sânge pătă apa.
- Dacă n u îi p o t proteja aici... C um pot...
bl înghiţi în sec. I-am ridicat bărbia cu o m ână. Furia rece se
tiunsform ase în tr-o expresie distrusă şi dureroasă.
- Preotesele au suferit destul. Le-am dezam ăgit astăzi. Biblio-
leca... n u le va m ai părea sigură. Singurul loc pe care îl aveau p entru
de, unde ştiau că sunt protejate... H ybernul le-a luat asta.
I-o luase şi lui. Se dusese în bibliotecă din nevoia personală de a
m- vindeca - p en tru siguranţă.
Poate că este o pedeapsă p en tru faptul că, oferindu-i acces aici
lui Keir, i-am luat Velarisul lui Mor, spuse el.
- Nu poţi să gândeşti aşa - nu se va sfârşi bine.
I-am spălat şi cealaltă m ână, am clătit cârpa, apoi am început să
i o trec de-a lungul gâtului şi a tâmplelor... Atingeri liniştitoare
menite nu să cureţe, ci să relaxeze.
- Nu m ă supără târgul tău, spuse el, închizând ochii când i-am
1 1 ecut cârpa peste frunte. în caz că erai... îngrijorată.
- Nu eram.
Rhys deschise ochii, ca şi când m i-ar fi sesizat zâm betul din
voce, şi m ă studie când am aruncat cârpa în cadă cu un plescăit
um ed şi am închis robinetul.
El încă se uita cu atenţie la m ine când i-am cuprins faţa cu m âi­
nile ude.
- Ce s-a întâm plat astăzi n u a fost din vina ta, am spus eu, cuvin­
tele um plând baia scăldată în soare. N im ic din toate astea. E doar
vina H ybernului, iar când îl vom în fru n ta din nou pe rege, ne vom
am inti de atacurile astea, de cum ne-au rănit oam enii. A m uitat
cartea de vrăji a A m aranthei - spre paguba noastră. D ar avem o
Carte a n oastră şi sperăm că are vraja de care avem nevoie. Iar p e n ­
tru m om ent... p en tru m om ent, ne vom pregăti şi vom în fru n ta con­
secinţele. P entru m om ent, m ergem înainte.
El întoarse capul ca să-m i sărute palm a.
- A m inteşte-m i să-ţi m ăresc solda.
M -am înecat tuşind.
- P entru ce?
- P entru sfatul înţelept şi p en tru celelalte servicii im portante pe
care m i le oferi.
El îm i facu sem n cu ochiul.
A m râs şi i-am strâns faţa între palm e când l-am sărutat repede
pe gură.
- Flirtezi cu neruşinare!
C ăldura îi reveni în privire în cele din urm ă.
Aşa că m -am întins spre prosopul ivoriu şi i-am strâns m âinile
acum curate şi calde în pliurile m aterialului moale.
CAPITOLUL
34

A m ren n u m ai găsi niciun asasin sau spion al H ybernului în


l impui nopţii lungi de căutări prin Velaris. C um îi căuta, cum d eo ­
sebea prietenii de duşm ani... Unii oam eni, îm i spuse M or în d i­
m ineaţa urm ătoare, după o noapte nedorm ită, îşi vopseau pragurile
m sânge de miel. Era u n fel de ofrandă adusă ei. Şi o plată, ca să nu
se apropie. Alţii lăsau pahare cu sânge pe prag.
Ca şi când toată lum ea din oraş ştia că Locţiitoarea M arelui
Io rd , că femela cu oase mici... era m onstrul care îi apăra de celelalte
m ori ale lumii.
Rhys îşi petrecuse o m are parte din ziua şi din noaptea prece­
dentă convingându-le pe preotese că erau în siguranţă şi prezentân-
du-le noile m ăsuri de protecţie. Pe preoteasa care le dăduse voie să
mtre... din tr-u n m otiv oarecare, H ybernul o lăsase în viaţă. Ea îi p er­
misese lui Rhys să intre în m intea ei ca să vadă ce se întâmplase:
imediat ce regele spulberase protecţiile cu o vrajă de scăpare, Corbii
iui apăruseră ca doi cărturari bătrâni, ca să o facă pe preoţească să
deschidă uşa, apoi pătrunseră forţat în m intea ei, astfel încât să îi
accepte fără să fie verificaţi. D oar intrarea asta agresivă... Cu o zi în
urmă, Rhys îşi petrecuse ore bune cu preotesele şi cu Mor, vorbind,
uscultându-le pe cele car e p u tea u vorbi, ţinându-le de m ână pe cele
care nu puteau.
Apoi, după ce plecară în cele din urm ă... între partenerul m eu şi
vara sa se aşternu arm onia. Tensiunea care persistase până atunci,
cum va, fusese dom olită.
Nu aveam m ult timp. Ştiam asta. O sim ţeam cu fiecare respiraţie.
H ybernul nu venea. H ybernul era aici.
întâlnirea noastră cu M arii Lorzi era acum la distanţă de o
săptăm ână, iar N esta încă refuza să ni se alăture.
Dar era în regulă. N e-am fi descurcat. M -aş fi descurcat.
Nici nu aveam o altă opţiune.
De aceea, m -am trezit stând pe hol în dim ineaţa urm ătoare, ur-
m ărindu-1 pe Lucien cum îşi punea sacul greu pe umăr. El p u rta
costum ul de piele illyrian pe sub o jachetă m ai groasă şi alte rânduri
de haine ca să-l ajute să supravieţuiască diverselor schim bări de cli­
mat. îşi îm pletise la spate părul roşcat, lungim ea acestuia şerpuin-
du-i pe spate, peste săbiile illyriene prinse pe spinare.
în după-am iaza precedentă, Cassian îi dăduse m ână liberă să cau­
te în rezerva personală de arm e, deşi prietenul m eu fusese rezervat
în privinţa celor alese. Spada, o sabie scurtă şi o varietate de p u m ­
nale. O tolbă cu săgeţi şi u n arc fără coardă erau legate de sacul lui.
- Ştii exact unde vrei să te ducă Rhys? l-am întrebat eu în cele
din urm ă.
Lucien dădu aprobator din cap, aru n cân d o privire spre locul în
care p arten eru l m eu aştepta acum lângă uşa de la intrare. El urm a
să-l ducă pe Lucien către m arginea continentului um an - oriunde
hotărâse Lucien că ar fi fost cel m ai bun loc de aterizare. Nu m ai
departe, insistase Azriel. R apoartele lui indicau că era prea supra­
vegheat, prea periculos. C hiar şi p en tru unul dintre noi. C hiar şi
p en tru cel m ai puternic M are Lord din istorie.
Am înaintat şi nu i-am dat tim p lui Lucien să se retragă atunci
când l-am îm brăţişat strâns.
- M ulţum esc, am spus eu, încercând să nu m ă gândesc la toate
arm ele lui - dacă avea să fie nevoit să le folosească.
- Era tim pul să fac ceva, spuse încet Lucien, îm brăţişându-m ă.
M -am retras şi m -am uitat cu atenţie la chipul lui cu cicatrice.
- M ulţum esc, am zis din nou.
Era tot ce puteam spune.
Rhys îi întinse o m ână lui Lucien.
Lucien o studie şi apoi se uită la chipul partenerului meu.
Aproape vedeam cum toate cuvintele urâte pe care şi le spuseseră
.ilârnau între ei, între m âna întinsă şi cea a lui Lucien.
Dar Lucien acceptă oferta tăcută - nu doar de a-1 tran sp o rta -
apucându-1 pe Rhys de m ână.
înainte ca vântul întunecat să bată, Lucien se uită înapoi.
Nu la m ine, m i-am dat eu seama, ci la cineva din spatele meu.
Palidă şi slabă, Elain stătea în capul scărilor.
Privirile lor se întâlniră, dar Elain nu spuse nim ic. Nici m ăcar
mi coborî o treaptă.
Lucien îşi înclină capul într-o plecăciune, m işcarea ascunzând
strălucirea din ochii lui - dorul şi tristeţea.
Iar când Lucien se întoarse ca să-i facă sem n lui Rhys să plece...
nu privi deloc înapoi, la Elain.
Nu văzu jum ătatea de pas pe care îl făcu spre scări, ca şi când ar
h vrut să-i vorbească. Să-l oprească.
Apoi, Rhys şi Lucien dispărură.
C ând m -am întors ca să-i ofer m icul dejun lui Elain, ea deja
plecase.

Hh

Am aşteptat în foaier întoarcerea lui Rhys.


î n salonul din stânga m ea, N esta exersa în tăcere ridicarea zidu-
lor invizibile în m intea ei, iar A m ren nu se vedea pe nicăieri după
1 1

partida de vânătoare din noaptea trecută. C ând am întrebat-o dacă


progresa, sora m ea îm i spusese simplu:
- A m ren crede că m ă apropii destul de m ult de o încercare reală.
Şi asta fu tot. A m lăsat-o în pace, fără să m ă deranjez să întreb
dacă şi A m ren găsise în C arte vreo vrajă ca să repare zidul.
în linişte, am n um ărat m inutele, unul câte unul.
Apoi, vântul întunecat şi cunoscut se roti prin foaier, iar eu am
răsuflat uşurată când Rhys apăru în m ijlocul covorului de pe hol.
N u părea să aibă vreo problem ă sau rană, dar i-am cuprins talia cu
braţele, sim ţind nevoia să îl simt, să îl m iros.
- Totul a decurs bine?
Rhys m ă sărută în creştetul capului.
- Atât cât a fost posibil, da. A cum este pe continent şi se în ­
dreaptă spre est.
El o observă pe N esta studiind la m asa din cam era de zi.
- C um rezistă noua noastră clarvăzătoare?
M -am retras ca să-i explic faptul că o lăsasem pe Elain cu gân­
durile ei, dar N esta spuse:
- N u îi spune aşa!
Rhys îm i aru n că o privire neîncrezătoare, dar Nesta se întoarse
la datul paginilor, chipul ei devenind inexpresiv când reluă exer­
ciţiile de construire a zidurilor pe care A m ren îi ordonase să le facă.
L-am îm puns în coaste. „Nu o provoca."
Un colţ al gurii i se ridică, expresia fiind plină de o încântare
şireată. „Pot, în schim b, să te provoc pe tine?“
A m strâns din buze ca să nu zâmbesc...
Uşa de la intrare se deschise, iar A m ren dădu buzna înăuntru.
Rhys se întoarse im ediat spre ea.
-C e ?
A m uzam entul şi postura relaxată dispărură.
C hipul palid al lui A m ren răm ase calm, dar ochii i se roteau
de furie.
- H ybernul a atacat Regatul Verii şi acum asediază Adriata.
CAPITOLUL
35

Hybernul făcuse, în sfârşit, m area m utare, iar noi n u o


■mlicipasem.
Ştiam că Azriel avea să îşi asum e vina. O privire spre îm blân-
/ilorul Umbrelor, când intră pe uşa din faţă a casei din oraş, după
t ăteva m inute, u rm at de Cassian, îm i spuse că deja o făcuse.
Noi eram în foaier, Nesta zăbovind la m asa din sufragerie din
spatele meu.
-T arq u in a cerut ajutor? o întrebă Cassian pe Am ren.
N iciunul d intre noi nu îndrăzni să întrebe de unde aflase ea.
A m ren îşi încordă m axilarul.
- Nu ştiu. Am p rim it m esajul şi... nim ic altceva.
Cassian dăd u o dată din cap şi se întoarse spre Rhys.
- Avea Regatul Verii pregătită o arm ată m obilă când erai acolo?
- Nu, spuse Rhys. Flota era îm prăştiată de-a lungul coastei.
A runcă o privire spre Azriel.
- Jum ătate este în A driata - cealaltă, îm prăştiată, adăugă îm ­
blânzitorul Umbrelor. A rm ata lui terestră a fost m utată spre graniţa
Regatului Verii... după Feyre. Cea m ai apropiată legiune se află, p ro ­
babil, la o distanţă de trei zile de marş. Foarte puţini se pot teleporta.
- Câte nave? întrebă Rhys.
- Douăzeci în Adriata, com plet înarm ate.
Se uită evaluator la Am ren.
- C âţi sunt în Hybern?
- N u ştiu. M ulţi. C red că sunt copleşiţi.
- Care era mesajul exact? Un ordin clar şi sever însoţi cuvintele.
O chii lui A m ren străluciră ca argintul.
- Era un avertism ent din partea lui Varian. Ca să ne pregătim
apărarea.
Tăcere absolută.
- P rinţul Varian ţi-a trim is un avertism ent? întrebă Cassian
p u ţin cam încet.
A m ren se în cru ntă la el.
- Asta fac prietenii.
D in no u linişte.
I-am întâlnit privirea lui Rhys şi am sim ţit greutatea, groaza şi
furia clocotind dincolo de înfăţişarea calmă.
- N u îl putem lăsa pe Tarquin să îi înfrunte singur, am spus eu.
Poate că H ybernul şi-a trim is ieri C orbii ca să ne distragă de la cău­
tările de dincolo de graniţele noastre. Ca să ne concentrăm asupra
H ybernului, nu a ţărm urilor noastre.
Rhys îşi în d rep tă atenţia către Cassian.
- Keir şi arm ata Aducătoare de întuneric nu sunt nici pe departe
gata să mărşăluiască. Cât de curând pot zbura legiunile illyriene?

Rhys îl teleportă im ediat pe Cassian în tabăra de război, ca să


dea personal ordinele. Azriel dispăruse îm preună cu ei, m ergând
înainte ca să cerceteze Adriata, luându-i pe cei mai de încredere
spioni cu el.
Greaţa îm i agitase stom acul în tim p ce Cassian şi Azriel îşi
atinseră pietrele Siphon de pe m âini, iar arm ura solzoasă le învălui
trupurile când şapte pietre Siphon apărură pe fiecare. Când, cu m âi­
nile pline de cicatrice, îm blânzitorul U m brelor îşi controlă catara­
mele centurilor cu cuţite şi tolba, în vrem e ce Rhys invocă mai m ulte
săbii illyriene p en tru Cassian - două pe spate şi câte una de fiecare
parte a corpului.
Apoi, ferm i şi cu feţele îm pietrite, ei dispărură. Gata de măcel.
M or sosi după câteva clipe com plet înarm ată, cu părul îm pletit
la spate şi zvâcnind de nerăbdare.
Dar M or şi cu m ine am aşteptat ordinul să plecăm , să ne ală-
iu râm lor. Cassian postase legiunile illyriene m ai aproape de graniţa
sudică în săptăm ânile cât fusesem plecată, dar chiar şi aşa, nu ar fi
puiuţ să zboare fară câteva ore de pregătire. Şi ar fi trebuit ca Rhys
sa i teleporteze înău n tru. Pe toţi. In Adriata.
- Vei lupta?
Nesta stătea acum la câţiva paşi pe scările casei din oraş, u rm ă ­
rind cum M or şi cu m ine ne pregăteam . C urând, u rm a să fim co n ­
tactate de Azriel sau de Rhys în vederea teleportării spre Adriata.
- Vom lupta dacă va trebui, am spus eu, verificând încă o dată
dacă centura p en tru cuţite îm i stătea bine pe şolduri.
Şi M or p u rta haine de piele illyriene, dar săbiile ei erau diferite:
mai subţiri, m ai uşoare, iar unele aveau vârfurile puţin curbate, ca
nişte fulgere. îm i spuse că erau săbii Serafice, prim ite chiar de la
prinţul D rakon în tim pul Războiului.
- Ce ştii despre luptă?
Nu îmi dădeam seam a dacă tonul surorii mele era insultător sau
doar indiscret.
- Ştim destule, spuse ferm Mor, aranjându-şi cosiţa lungă între
tibiile de pe spate.
Elain şi Nesta u rm au să răm ână aici, sub supravegherea lui
\m ren , şi să m onitorizeze Velarisul îm preună cu o m ică legiune de
illyrieni, cărora Cassian le ordonase să cam peze în m unţii de deasu­
pra oraşului. M or trecuse pe lângă A m ren când intrase, m ica fe-
' nelă părân d să se îndrepte spre m ăcelar ca să-şi facă provizii înainte
■le a se întoarce şi de a răm âne aici, oricât de m ult tim p aveam să
iim în A driata. Dacă ne-am m ai fi întors.
I-am întâlnit din nou privirea Nestei care păstra o distanţă de
siguranţă.
- Vă vom da de veste când vom putea.
Vuietul u nui tu net întunecat îm i atinse zidurile m inţii. Un sem ­
nal tăcut, răspândit peste păm ânt şi m unţi, ca şi când Rhys s-ar fi
concentrat acum pe deplin în altă parte şi nu ar fi îndrăznit să se
oprească.
Inim a m i se poticni. Am prins-o pe M or de braţ, solzii din piele
in trân d u -m i în palm ă.
- Au sosit. Să mergem!
M or se întoarse către sora mea, iar eu nu o mai văzusem nicio­
dată atât de... războinică. Ştiusem că asta se ascundea sub suprafaţă,
dar iat-o pe M orrigan, femela care luptase în război şi care ştia cum
să p u n ă capăt vieţilor cu sabia şi cu magia.
- Putem să facem faţă oricărei situaţii, îi spuse M or Nestei zâm ­
bind trufaş, iar apoi am dispărut.
Vântul întunecat vui şi suflă spre m ine, iar eu m -am prins de
M or când ne teleportă peste regate, suflându-m i sacadat în ureche...
Apoi am dat peste o lum ină orbitoare şi peste o căldură sufo­
cantă, cu ţipete, b u b u itu ri asurzitoare şi zgom otul m etalelor care
se ciocneau...
M -am legănat, depărtându-m i picioarele când am clipit şi am
studiat îm prejurim ile.
Rhys şi illyrienii deja se alăturaseră încăierării.
M or ne teleportase pe vârful u n u i deal golaş care flanca golful
în form ă de sem ilună al A driatei şi de un d e vedeam perfect ora-
şul-insulă din centru şi oraşul de pe continentul de dedesubt.
Apa din golf era roşie.
Fum ul se ridica în coloane noduroase şi negre, din clădiri şi
nave scufundate.
O am enii ţipau, soldaţii strigau...
Erau atât de m ulţi.
Nu anticipasem num ărul soldaţilor de aici, din ambele tabere.
Crezusem că aveau să fie rân d u ri ordonate, nu haos peste tot.
Nu illyrieni deasupra oraşului şi portului, aruncându-şi puterea şi
săgeţile în arm ata H ybernului care dezlănţuia iadul asupra oraşului.
Navele apăreau la orizont rân d pe rând, înconjurând intrările în
golf. Iar în golf...
- Acelea sunt navele lui Tarquin, spuse M or cu chipul încordat
i and îmi arătă navele albe care se izbeau cu o forţă îngrozitoare în cele
gri ale flotei H ybernului. Erau copleşite n um eric şi, totuşi, dârele de
magie - apa, vântul şi fuioarele - continuau să atace toate bărcile
i are se apropiau. Şi cele care treceau p rin m agie înfruntau soldaţii
înarm aţi cu suliţe, arcuri şi săbii.
Iar în faţa lor, îm pingând flota... erau liniile illyriene.
Erau atât de m ulţi. Rhys îi teleportase pe toţi. Câtă putere îşi
i onsumase...
M or înghiţi în sec.
- N u a m ai venit nim eni altcineva, şopti ea. N iciun alt regat.
Nici u rm ă de Tam lin şi Regatul Prim ăverii de partea H ybernului.
Un bubuit asurzitor de putere întunecată lovi flota H ybernului,
îm prăştiind navele, dar nu multe. Ca şi când...
- Puterea lui Rhys ori este aproape epuizată, ori... au ceva care
lucrează îm potriva ei, am spus eu. M ai m ultă otravă?
- H ybernul ar fi prost să nu o folosească.
Ea îşi îndoi şi relaxă degetele pe lângă corp. Transpiraţia îi curgea
pe tâmple.
- Mor?
- Ştiam că asta urm ează, şopti ea. Alt război, la un m om ent dat.
Ştiam că se vor da lupte în acest război. Dar... am uitat cât de îngro­
zitor este. Sunetele. M irosurile.
într-adevăr, chiar şi de pe aflorim entul stâncos atât de înalt,
era... copleşitor. M irosul sângelui, rugăm inţile şi ţipetele... In trân d
m m ijlocul lor...
Alis. Alis plecase din Regatul Prim ăverii, tem ându-se de iadul
pe care l-aş fi dezlănţuit acolo - doar ca să vină aici. P entru asta.
M -am rugat să nu fie în oraş; m -am rugat ca ea şi nepoţii ei să fie în
siguranţă.
- Trebuie să ne ducem la palat, spuse Mor, îndreptându-şi
um erii.
Nu îndrăznisem să-i întrerup concentrarea lui R hysand des­
chizând u n canal în legătura noastră, dar părea că era capabil încă
să dea ordine.
- Soldaţii au ajuns în partea nordică, iar apărarea este înconjurată.
Am dat din cap o dată, iar M or îşi scoase sabia subţire şi curbată.
Oţelul Serafic străluci la fel de intens ca ochii lui Am ren.
M i-am scos sabia illyriană din spate, m etalul fiind negru şi vechi
în com paraţie cu flacăra ca de argint viu din m âna ei.
- R ăm ânem aproape. Nu ieşi din raza vizuală! spuse M or lin şi
precis. Nu m ergem pe niciun hol sau pe vreo scară fără să evaluăm
m ai întâi situaţia.
A m dat din n o u aprobator din cap, răm asă fără cuvinte. Inim a
îm i bătea cu putere, palm ele îm i transpirau. îm i doream să fi avut
nişte apă. G ura m i se uscase.
- D acă nu eşti în stare să ucizi, adăugă ea fără u rm ă de judecată,
atunci apără-m i spatele.
- Pot... să ucid, am spus eu răguşită. O făcusem din plin în ziua
aceea, în Velaris.
M or evaluă m odul în care ţineam sabia şi poziţia um erilor mei.
- Nu te opri şi nu zăbovi! înaintăm până ce spun să ne retragem .
Lasă răniţii pe seam a vindecătoarei!
N iciunuia d intre ei nu îi făcea plăcere, m i-am spus eu. Prietenii
mei fuseseră la război; se întorseseră şi n u îl consideraseră dem n de
glorificare, iar am intirea acestuia nu devenise m ai plăcută în seco­
lele urm ătoare. D ar ei erau dispuşi să plonjeze din nou în iadul său,
de dragul Prythianului.
- Să mergem! am spus eu. Fiecare clipă pe care o pierdeam putea
însem na condam narea cuiva în palatul strălucitor din golf.
M or înghiţi o dată şi ne teleportă în palat.
De-a lungul secolelor, probabil că îl vizitase de câteva ori, de-
o.n ece ştiu un d e să sosească.
Nivelurile de m ijloc ale palatului lui Tarquin fuseseră u n spaţiu
i (imun între etajele inferioare unde erau înghesuiţi servitorii şi
•pi riduşii de rang inferior şi apartam entele strălucitoare rezidenţiale

Mc M arilor Spiriduşi de deasupra. C ând văzusem ultim a dată sala


m a r e de întâm pinare, lum ina fusese albă şi transparentă, reflectân-
dii se din zidurile incrustate cu socici şi dansând de-a lungul râu-
ii l o r curgătoare încastrate în podea. M area de dincolo de ferestrele
m a l l e fusese de un turcoaz pătat cu albastru vibrant.
Acum, m area era sufocată de nave robuste şi sânge, iar cerul senin
e r a plin de războinici illyrieni care plonjau asupra lor în rânduri

hotărâte şi ferme. Scuturi groase de m etal licăreau când illyrienii


plonjau şi se ridicau, ieşind de fiecare dată acoperiţi de sânge. Asta
d a c ă reuşeau să se m ai înalţe la cer.
Dar sarcina m ea era aici. în această clădire.
Am scrutat etajul, ascultând.
Şoapte frenetice răsunau din casa scărilor care conducea la etaj,
îm preună cu nişte zgom ote surde.
Se baricadează la etajele superioare, observă M or când m -am
încruntat.
îi lăsau pe spiriduşii de rang inferior captivi, dedesubt. Fără ajutor.
- Ticăloşii! am şoptit eu.
Spiriduşii inferiori nu aveau la fel de m ultă magie - nu ca M arii
Spiriduşi.
- Pe aici! spuse Mor, făcând sem n din bărbie spre scările care
( oborau. Sunt la trei etaje m ai jos şi urcă. Sunt cincizeci.
Cât echipajul unei nave.
I

CAPITOLUL
3G

Prim ele valuri de crim e fură cele m ai dificile. N u m i-am risipit


puterea fizică pe grupul de cinci soldaţi ai H ybernului - M ari
Spiriduşi, nu pui de A ttor - care îşi faeeau loc în cam era baricadată,
plină de servitori îngroziţi.
Nu, chiar dacă tru p u l m eu ezită să ucidă, m agia m ea nu o facu.
Cei doi soldaţi d in apropierea m ea aveau scuturi slabe, p rin care
am trecu t cu u n zid de foc sfârâitor. Flăcările îşi croiră apoi calea pe
gâturile lor şi le arseră, după care trecură sfârâind prin piele, te n ­
doane şi oase şi îi decapitară.
M or îl ucise pe soldatul din apropierea ei, p u r şi sim plu retezân-
du-i capul.
Ea se roti, capul soldatului fiind încă în cădere, şi tăie capul celui
care tocm ai se apropia de noi.
Al cincilea şi ultim ul soldat îşi opri atacul asupra uşii lovite şi se
uită la noi cu ochi strălucind de ură.
- Fă-o! spuse el, cu u n accent atât de asem ănător cu al Corbilor.
Sabia lui groasă se ridică, sângele alunecând în canal.
C ineva suspina îngrozit de partea cealaltă a uşii.
Soldatul fandă spre noi, iar sabia lui M or licări.
D ar eu am atacat prim a, u n jet de apă p u ră lovindu-i faţa şi nău-
cindu-1. Apoi îi in u n d ă gura, gâtul şi nasul, lăsându-1 fară aer.
El căzu Ia păm ânt, apucându-se de gât ca şi când ar fi eliberat o
i ale p en tru apa care îl îneca acum.
L-am părăsit fară să ne uităm înapoi, m orm ăitul sufocării lui
încetând curând.
M or se uită pieziş la mine.
- A m inteşte-m i să n u te supăr!
Am apreciat că încerca să fie am uzantă, dar... râsul îm i era străin.
Nu existau decât respiraţia m ea sacadată, m agia care-m i clocotea
prin vene şi claritatea vederii mele ferme, care evalua totul.
Am m ai găsit opt în m ijlocul măcelului, u n d orm itor transfor­
mat în sala de plăceri bolnave a H ybernului. Nu voiam să m ă gân­
desc la ce făceau şi l-am observat doar ca să ştiu cât de repede şi
uşor să ucid.
Cei care doar ucideau m uriră repede.
Ceilalţi... M or şi cu m ine am zăbovit. N u m ult, dar m orţile ace­
lea fură m ai lente.
Pe doi dintre ei i-am lăsat în viaţă - răniţi şi dezarm aţi, dar vii - ca
spiriduşii supravieţuitori să-i ucidă.
Le-am dat două cuţite illyriene ca să o facă.
Soldaţii H ybernului începură să ţipe înainte să plecăm de la etaj.
Holul etajului inferior era stropit cu sânge. V uietul era asu r­
zitor. D oisprezece soldaţi în arm urile argintii cu albastru ale re ­
gatului lui T arquin se luptau cu m ulţim ea arm atei H ybernului,
ocupând coridorul.
Ei aproape că fură îm pinşi înapoi pe scările pe care tocm ai
ieşisem, com pleşiţi constant de num ărul m are îm potriva lor, sol­
daţii H ybernului păşind peste - păşind p e - cadavrele războinicilor
căzuţi din Regatul Verii.
Soldaţii lui Tarquin se moleşeau, chiar dacă ei continuau să lo­
vească, să lupte. Cel m ai apropiat ne zări şi deschise gura ca să ne
ordone să fugim . D ar atunci el observă arm ura şi sângele de pe noi
si de pe săbiile noastre.
- Nu te tem e, spuse M or când am întins o m ână şi întunericul
se lăsă.
Soldaţii d in ambele tabere strigară şi se retraseră, arm urile
zăngănind.
însă eu m i-am transform at ochii, ca să văd pe tim p de noapte,
aşa cum o făcusem în pădurea illyriană, când ucisesem prim a dată
pe cineva din Hybern.
Mor, cred, se născuse cu abilitatea de a vedea pe întuneric.
N e-am teleportat prin coridorul întunecat, pe distanţe scurte.
Le-am văzut groaza când i-am ucis, dar fără să fiu văzută.
Cu fiecare apariţie în faţa soldaţilor H ybernului, înnebuniţi în
întunericul de nepătruns, capetele le cădeau. Unul după altul. Ne-am
tot teleportat şi i-am sfâşiat şi lovit p ână ce nu m ai răm ase niciunul,
ci d o ar grăm ezi de cadavre şi bălţi de sânge.
Am alungat întunericul de pe coridor, găsindu-i pe soldaţii
Regatului Verii gâfâind şi uitându-se uim iţi la noi şi la ce făcusem
în câteva m inute.
N u m -am uitat prea m ult la măcel. Şi nici Mor.
- încotro acum ? fu tot ce am întrebat.

Am curăţat palatul spre nivelurile inferioare. Apoi am m ers pe


străzile oraşului, dealul abrupt conducând spre apa în care înotau
de soldaţii H ybernului.
Soarele dim ineţii se ridică m ai sus, încălzindu-ne şi facându-ne
să transpirăm pe sub hainele de piele. Nu m ai tăceam diferenţa în ­
tre transpiraţia de pe palm e şi sângele care mi le acoperea.
Am încetat să sim t m ai m ulte lucruri când am ucis şi am tot ucis,
câteodată im plicându-ne în luptă, uneori apelând la magie şi alteori
alegându-ne cu vânătăi şi răni superficiale.
1)ar soarele se tot înălţa pe cer, iar lupta continua în golf, liniile
illvriene lovind flota H ybernului de deasupra, în tim p ce flota lui
T.irquin făcea presiuni din spate.
î ncet, am curăţat străzile de soldaţii H ybernului. N u ştiam decât
i .i soarele usca sângele care îm i acoperea pielea, m irosul de cupru
al acestuia p ersistându-m i în nări.
Tocmai eliberaserăm o stradă îngustă, M or m ergând printre
soldaţii căzuţi ai H ybernului ca să se asigure că supravieţuitorii...
mureau. M -am rezem at de u n zid de piatră scăldat în sânge, chiar
din faţa vitrinei sparte a unui negustor de haine, urm ărin d cum
Mor îşi ridica şi cobora sabia argintie cu străluciri de fulger.
Dincolo de noi, peste tot în jurul nostru, ţipetele m uribunzilor
se auzeau ca sunetul nesfârşit al clopotelor de alarm ă din oraş.
Apă - îm i trebuia apă. M ăcar să îm i clătesc sângele de la gură.
Nu era sângele meu, ci cel al soldaţilor pe care îi doborâsem şi
i are îm i stropise gura, nasul şi ochii când îi ucisesem.
M or ajunse la ultim ul m ort, iar spiriduşii şi M arii Spiriduşi îngro-
/ ui îşi scoseseră în sfârşit capetele pe uşile şi ferestrele care flancau
■'trăda pietruită. Nici u rm ă de Alis, nepoţii sau verii ei - sau de ori-
>ine le sem ăna printre cei vii sau doborâţi. O m ică binecuvântare.
Trebuia să m ergem mai departe. Mai erau atât de m ulţi.
C ând M or începu să se întoarcă spre m ine, cizmele pleoscăind
prin bălţile de sânge, în m intea m ea am întins o m ână spre legătură.
Spre Rhys şi orice era solid şi familiar.
îm i răspunseseră vântul şi întunericul.
Am observat cu coada ochiului strada îngustă, sângele şi soarele
. and m i-am coborât privirea spre puntea dintre noi. „Rhys.“
Nimic.
Am ţâşnit de-a lungul ei, clătinându-m ă orbeşte p rin fu rtu n a de
întuneric şi um bră. Dacă legătura aducea uneori cu o bandă de lu ­
mină, acum se transform ase într-o punte de obsidian îngheţat.
Şi, din celălalt capăt... se înălţa m intea lui. Zidurile... scuturile
sale se transform aseră într-o fortăreaţă.
Mental, am atins diamantul negru, inima bătându-m i cu putere. Ce
în fru n ta el - ce vedea de îşi făcuse scuturile atât de im penetrabile?
Nu l-am sim ţit de partea cealaltă.
A m sim ţit d o ar pietrele, întunericul şi vântul.
„Rhys.“
M or aproape ajunsese la m ine când i-am prim it răspunsul.
O crăpătură în scut - atât de rapidă, încât nu am avut tim p decât
să m ă arunc spre ea înainte să se închidă în urm a mea, blocân-
du-m ă cu el înăuntru.
Străzile, soarele şi oraşul dispărură.
N u existau decât spaţiul acesta şi el. Şi bătălia.
Vedeam cu ochii lui Rhysand, aşa cum o făcusem cândva în ziua
de la Poalele M untelui... A m sim ţit căldura soarelui, transpiraţia şi
sângele care-i alunecau pe faţă, pe sub gulerul arm urii illyriene -
am m irosit sarea de m are şi izul sângelui din jurul meu. I-am sim ţit
extenuarea din m uşchi şi magie.
Am sim ţit cum nava de război a H ybernului se cutrem ură sub el
când ateriză pe puntea principală, ţin ân d o sabie illyriană în am bele
mâini.
Şase soldaţi m uriră pe loc, arm ura şi corpurile lor transform ân-
du-se într-o ceaţă roşie şi argintie.
Ceilalţi se opriră, dându-şi seam a cine aterizase p rintre ei, în
m ijlocul flotei lor.
încet, Rhys studie capetele apărate de coifuri din faţa lui şi n u ­
m ără armele. N u că ar fi contat. C urând, toţi aveau să se transform e
într-o ceaţă roşie sau în m âncare p en tru anim alele care dădeau tâ r­
coale în apele ce înconjurau flota în luptă. Iar apoi, nava ar fi fost
spulberată în aşchii, pe valuri.
De îndată ce ar fi term inat. N u pe soldaţii de rând îi căuta el.
Deoarece acolo unde puterea ar fi trebuit să zvâcnească din el,
ucigându-i... era u n vuiet înăbuşit, înfundat.
El îi dăduse de u rm ă aici lucrului ciudat care îi atenua puterea
personală şi a pietrelor Siphon. Ca şi când u n fel de vrajă l-ar fi făcut
- . 1 şi scape puterea de sub control, facând-o m ai greu de folosit.

Era m otivul p e n tru care lupta durase atât de m ult. Lovitura clară
şi precisă pe care intenţionase să o dea la sosire - singura care ar fi
salvat atât de m ulte vieţi... îi scăpase de sub control.
Aşadar, căutase atenuatorul. îşi făcuse loc luptând p rin A driata
i a să ajungă la această navă. Iar acum , extenuarea începea să îl cu ­
prindă... Soldaţii înarm aţi din jurul lui Rhysand se dădură la o parte,
mi el apăru.
închisă în m intea lui Rhysand, cu puterile înăbuşite şi cu trupul
cxlenuat, nu am p u tu t decât să urm ăresc cum Regele H ybernului
u şi de sub punte şi îi zâmbi partenerului m eu.
C/ffITOLUL
37

De pe vârfurile săbiilor lui Rhys, sângele curse pe punte. O pică­


tură, două, trei.
Pe toţi zeii! Regele...
Regele H ybernului era îm brăcat în culorile proprii: gri cenuşiu,
bro d at cu fir de culoarea oaselor. Nu avea nicio arm ă şi nu era pătat
de sânge.
în m intea lui Rhys, nu puteam respira sacadat, iar inim a îm i
bătea din ce în ce m ai slab. N u puteam decât sa privesc - să privesc
şi să tac p en tru a nu-1 distrage şi p en tru a n u risca să îi stric p en tru
o clipă concentrarea...
Rhys întâlni privirea întunecată a regelui, strălucitoare sub
sprâncenele groase, şi zâmbi.
- M ă b u cu r să văd că tot nu lupţi.
D rept răspuns, regele îşi dezgoli dinţii albi în tr-u n rânjet.
- Mă aşteptam să găsesc o pradă m ai interesantă.
Vocea îi era mai rece decât cel mai înalt pisc al m unţilor illyrieni.
Rhys nu în drăzni să îşi m ute privirea de la el. N u când m agia lui
se desfăşură, adulm ecând fiecare unghi p en tru a-1 ucide pe rege. O
capcană - fusese o capcană ca să descopere care M are Lord căutase
mai întâi sursa dom olirii puterii.
Rhys ştiuse că unul dintre ei - regele, acoliţii lui - avea să-l
aştepte aici.
I I ştiuse şi venise. Ştiuse şi nu ne ceruse să îl ajutăm ...
„Dacă aş fi fost deştept, îm i spuse Rhys cu o voce calm ă şi
monotonă, aş fi găsit o cale să-l p rin d viu, să îl p u n pe Azriel să-l
Je li ugă - să-l fac să ne dea Cazanul. Şi să-l dau drept exemplu ce-
loi lai ţi ticăloşi care se gândesc să dărâm e zidul."
„Nu o face! l-am im plorat eu. „Ucide-1... ucide-1 şi term ină odată,
Klivs! Pune capăt războiului înainte să înceapă cu adevărat!"
facu o pauză să se gândească. „D ar o m oarte aici, rapidă şi b ru ­
tala... Adepţii lui s-ar întoarce, fără îndoială, îm potriva m ea.“
Itacă ar fi reuşit. Regele nu luptase. N u îşi epuizase rezervele de
putere. D ar Rhys...
I,-am sim ţit pe Rhys evaluând şansele îm preună cu m ine. „Lasă-1
pe unul din noi să vină la tine! Nu-1 în fru n ta singur..."
IDeoarece încercarea de a-1 prinde viu pe rege Iară să aibă acces
deplin la puterea lui...
Inform aţia se u n d u i în m ine, debordând cu tot ce văzuse şi în ­
văţase Rhys. P rinderea în viaţă a regelui depindea de Azriel, asta
dacă era în tr-o form ă destul de b u n ă ca să ajute. El şi Cassian în ca­
saseră câteva lovituri, dar le făcuseră faţă. N im ic nu îi speria pe illy-
i tenii care încă luptau sub com anda lor. încă.
-- Se pare că şansele sunt în favoarea noastră, observă Rhys, când
lio ta din ju ru l lor respinse arm ata H ybernului în larg.
El nu îi văzuse pe Tarquin, pe Varian sau pe Cresseida. D ar
Regatul Verii încă lupta şi încă îndepărtau H ybernul tot m ai m ult
de port.
Timp. Rhys avea nevoie de timp...
Rhys se întinse spre m intea regelui şi n u întâlni nim ic. Nicio
urmă, nicio şoaptă, ca şi când el n -ar fi n u trit decât gânduri viclene
•a o răutate antică...
Regele ţâţâi.
- Am auzit că eşti ferm ecător, Rhysand. Totuşi, iată-te încercând
sa mă prinzi ca u n tân ăr fără experienţă.
Un colţ al gurii lui Rhys zvâcni în sus.
- Sunt m ereu încântat să dezam ăgesc H ybernul.
- O, din contră, spuse regele, încrucişându-şi braţele, m uşchii
m işcându-se dedesubt. M ereu ai fost o sursă straşnică de distracţie,
în special p en tru draga m ea A m arantha.
A m sim ţit gândul care îi scăpă lui Rhys.
El îşi dorea să şteargă num ele acela din istorie. Poate că într-o zi
avea să reuşească. într-o zi, avea să-l şteargă din m inţile tuturor,
p ână ce ea ar fi ajuns u n nim eni şi-un nimic.
D ar regele ştia asta. D upă zâm betul lui, ştia.
Şi tot ce făcuse... Totul...
„Ucide-1, Rhys! Ucide-1 şi term ină odată!"
„Nu este atât de uşor", fu răspunsul lui m onoton. „Nu fără să caut
pe nava asta sursa vrăjii îm potriva puterii noastre şi să o distrug."
Dar, dacă m ai zăbovea m ult tim p... N u m ă îndoiam că regele
avea vreo surpriză neplăcută p en tru el, m enită să se declanşeze în
orice clipă. Ştiam că şi Rhys era conştient de asta.
Ştiam, p en tru că l-am văzut cum îşi adună magia, evaluând şi
cântărind lucrurile ca o viperă gata să atace.
- în ultim ul raport pe care l-am prim it de la A m arantha, con­
tinuă regele, băgându-şi m âinile în buzunare, încă se desfăta cu tine.
Soldaţii râseră.
Partenerul m eu era obişnuit cu râsetul acela, chiar dacă pe m ine
m ă făcea să vreau să urlu la ei, să îi fac bucăţi. D ar Rhys nici m ăcar
nu scrâşni din dinţi, cu toate că regele îi zâm bi în tr-u n fel în care
îm i spuse că era perfect conştient de cicatricele perm anente, de
ceea ce făcuse partenerul m eu ca să o distragă pe A m arantha. De
m otivul p en tru care o făcuse.
Rhys rânji.
- Păcat că nu s-a term inat atât de plăcut p en tru ea. M agia lui
şerpui p rin navă, căutând firul de putere care ne reţinea armata...
„Ucide-1... ucide-1 acum!" C uvântul era un referen în sângele şi
în m intea mea.
Şi în m intea lui. îl auzeam la fel de clar ca pe gândurile mele.
Ce fată rem arcabilă este partenera ta! spuse gânditor regele.
Nu afişă nicio emoţie, nici m ăcar un strop de m ânie dincolo de am u ­
zamentul rece. M ai întâi A m arantha, apoi anim alul m eu de com pa­
nie, Attorul... Iar apoi, ea a trecut de toate protecţiile din jurul
palatului m eu ca să te ajute să evadezi. Ca să nu m ai spun... El râse
ii a el. De nepoata şi de nepotul m eu. Furie - furia era cea care înce­
pea să-i întunece privirea. I-a atacat pe D agdan şi pe B rannagh - şi
pentru ce?
Poate ar trebui să-l întrebi pe Tamlin. Rhys ridică o sprânceană.
Apropo, un d e este?
Tamlin. H ybernul savură sunetul num elui. El are planuri pen-
11 i i tine, după ceea ce i-aţi făcut tu şi partenera ta regatului său. Ce
multe a avut de îndreptat - deşi, cu siguranţă, ea a făcut să-m i fie
mai uşor să-m i m ai aduc nişte sodaţi în teritoriul lui.
Re toţi zeii! Pe toţi zeii, eu fă c u se m asta...
Ea se va bucu ra să audă asta.
I’rea m ult timp. Rhys zăbovise prea m ult tim p şi, înfruntându-1
a. um.„ Trebuia să lupte sau să fugă. Să fugă sau să lupte.
De un d e şi-a p rim it darurile, m ă întreb? Sau de la cine?
Regele ştia ce eram şi ce puteri aveam.
Sunt un m ascul norocos să o am ca parteneră.
Regele zâmbi din nou.
P entru puţinul tim p care ţi-a rămas.
Aş fi p u tu t ju ra că Rhys ignoră cuvintele.
Regele continuă nonşalant:
Ştii, va fi nevoie de tot ca să încerci să m ă opreşti. De tot ce ai.
‘>i tot nu va fi destul. Şi după ce vei da totul şi vei m uri, Rhysand,
<and partenera ta va jeli deasupra cadavrului tău, eu o voi lua.
Rhys nu afişă niciun licăr de em oţie, invocându-şi o m ască am u­
zata şi calm ă peste furia care m ă înconjura la gândul şi am eninţarea
Im şi care răm ase în faţa m ea ca o bestie gata de atac, de apărare.
Ea i-a învins şi pe A m arantha, şi pe Attor, îi răspunse Rhys. Mă
uuloiesc de faptul că tu vei fi m ai greu de învins.
- Vom vedea. Poate că i-o voi da lui Tamlin după ce term in.
Furia ne încălzi sângele am ândurora.
„Atacă sau fugi, Rhys! l-am im plorat eu. D ar fa-o acum !“
Rhys îşi ad u nă puterea, iar eu am sim ţit-o ridicându-se în el,
1-am sim ţit apucând-o ca să îşi m enţină controlul asupra ei.
- Vraja va dispărea, spuse regele, fluturând o m ână. Alt m ic truc
pe care 1-am învăţat cât am putrezit în Hybern.
- Nu ştiu despre ce vorbeşti, spuse cu blândeţe Rhys.
Ei îşi zâm biră reciproc, iar apoi Rhys întrebă:
- De ce?
Regele ştia la ce se referea el.
- Tu şi neam ul tău aţi pretins că toţi au un loc la masă. Regele
pufni. O am enii, spiriduşii de rang inferior şi hibrizii. în lum ea asta
nouă a ta, era loc la m asă p en tru toţi, cât tim p gândeau ca tine. D ar
p en tru Loialişti... Ce încântat ai fost să ne excluzi, să ne priveşti de
sus! El gesticulă spre soldaţii care îi supravegheau pe ei şi lupta din
golf. Vrei să ştii de ce? D eoarece am suferit când tu ne-ai sufocat,
când ne-ai exclus. U nii dintre soldaţii lui confirm ară m orm ăind.
N u m ă interesează să-m i petrec încă o jum ătate de m ileniu văzân-
du-m i p o p o ru l cum se pleacă în faţa porcilor um ani - cum îşi
câştigă din greu existenţa, în tim p ce tu îi protejezi şi îi m enajezi pe
m uritori, oferindu-le resursele şi bogăţiile noastre p e degeaba. El îşi
înclină capul. Deci vom revendica ce ne aparţine. Ce ne-a aparţinut
şi ne va aparţine m ereu.
Rhys îi zâm bi şiret.
- C u siguranţă poţi încerca.
P artenerul m eu nu se deranjă să m ai spună ceva, aruncând cu
putere o suliţă subţire spre el, lovitura fiind la fel de precisă ca o
săgeată.
Iar când aceasta ajunse la rege... trecu direct p rin el.
El se undui, apoi îşi căpătă echilibrul.
Era o iluzie, o um bră.
Regele râse zgomotos.
Credeai că m -aş înfăţişa în carne şi oase în lupta asta? El fiu­
lui u o m ână spre soldaţii care încă priveau. Lupta este doar o d e­
m onstraţie p en tru tine, ca să îţi trezesc apetitul.
Apoi el dispăru.
Magia care se prelingea din navă, strălucirea uleioasă care îi
.o operise puterea lui Rhys... dispăru şi ea.
Rhys le lăsă soldaţilor H ybernului de la bordul navei şi de la
Lordul celorlalte din ju ru l său onoarea de a-şi ridica m ăcar săbiile.
Apoi îi transform ă pe toţi în ceaţă roşie şi aşchii plutind pe
v.iluri.
CAPITOLUL
38

M or m ă scutura. M i-am dat seam a doar p en tru că Rhys m ă


scoase din m intea lui în clipa în care se dezlănţui asupra soldaţilor.
„Ai stat aici prea m ult timp" fu tot ce spuse el, m ângâindu-m i
faţa cu o gheară neagră. Apoi ieşisem, clătinându-m ă p rin legătură,
scutul său închizându-se în u rm a mea.
- Feyre! spunea Mor, degetele intrându-i în um erii m ei prin
haina de piele. Feyre!
Am clipit şi am văzut clar soarele, sângele şi strada îngustă.
Am clipit, iar apoi am vom itat pe caldarâm ul dintre noi.
O am enii, tulburaţi şi îm pietriţi, se holbau.
- Pe aici, spuse M or şi m ă cuprinse de talie când m ă conduse pe
o alee prăfuită şi goală, departe de privirile indiscrete.
Abia am văzut oraşul şi golful şi m area de dincolo de ele - abia
am observat că un vârtej întunecat de apă şi vânt îm pingea acum
flota H ybernului peste orizont, ca şi când puterile lui Tarquin şi ale
lui Rhys ar fi fost dezlănţuite de dispariţia regelui.
Am ajuns la o grăm adă de pietre căzute din clădirile aproape
distruse de lângă noi când am vom itat din nou. Şi din nou.
M or îm i puse o m ână pe spate şi trasă cercuri liniştitoare cât
am vom itat.
- Şi eu am făcut la fel după prim a m ea luptă. Cu toţii am facut-o.
Nici m ăcar n u era o luptă - n u aşa cum îm i im aginasem : o ar­
mată îm potriva alteia pe un câm p de luptă obişnuit, haotic şi noro-
io s . C hiar dacă lupta adevărată de azi se dăduse pe mare, unde
illyrienii navigau acum spre ţărm .
Nu m ă în d u ram să încep să n u m ăr câţi reuşiră să se întoarcă.
Nu ştiam cum Mor, Rhys, Cassian sau Azriel puteau să suporte.
Şi ceea ce văzusem...
Regele a fost aici, am şoptit eu.
M âna lui M or înţepeni pe spatele m eu.
-C e ?
M i-am rezem at fruntea de cărăm ida încălzită de soare a clădirii
«Im laţa m ea şi i-am spus ce văzusem în m intea lui Rhys.
Regele fusese, şi totuşi nu fusese aici. Alt truc, altă vrajă. N u era
cir m irare că Rhys n u reuşise să îi atace m intea: regele nu fusese
p ir/e n t ca să o facă.
Am închis ochii când am term inat, apăsându-m i şi m ai puternic
li milea de cărăm idă.
Incă eram plină de sânge şi transpiraţie. A m încercat să-m i aduc
.miinte cum să fiu eu o prioritate p en tru m ine însăm i, în felul în
. . 1 1 r priveam lum ea. Ce să fac cu m em brele în tăcere. C um îm i ţi­
ne.un de obicei m âinile, fără să m ânuiesc o sabie? C um m ă opream
d m a mă mişca?
Mor m ă strânse de u m ăr ca şi când m i-ar fi înţeles m intea agi­
la!,i, înstrăinarea corpului. Războiul făcuse ravagii şapte ani. Ani.
i al ar fi durat acesta?
- Ar trebui să-i găsim pe ceilalţi, spuse ea şi m ă ajută să stau dreaptă
mainte să ne teleporteze înapoi la palatul care se înălţa deasupra.
Nu am reuşit să trim it u n alt gând p rin legătură, să văd unde era
I' livs. Nu voiam să m ă vadă - să m ă sim tă - aşa, chiar dacă ştiam că
nu m -ar fi judecat.
Şi el ucisese azi pe câm pul de luptă. Şi de m ulte ori înainte. Toţi
I*i ietenii m ei o făcuseră.
D oar p en tru o clipă, în tim p ce vântul sufla în jurul nostru, am i
înţeles de ce unii conducători, oam eni şi Fae, se plecaseră în faţâ ■
H ybernului; de ce se închinaseră în loc să înfrunte aşa ceva. ]|
Nu era vorba doar despre preţul devastator al vieţilor, ci de trans- |
I
form area unui suflet odată cu înţelegerea faptului că poate aş fi #
pu tu t să m ă întorc în Velaris, să văd pacea obţinută şi oraşele re- y
construite... dar lupta asta, războiul... Eu aş fi fost cea schim bată 1
p entru totdeauna.
Războiul m -ar fi însoţit m ult după ce s-ar fi term inat, ca o cica­
trice invizibilă care probabil s-ar fi estom pat, dar nu ar fi dispărut ţ
niciodată. î
D ar p en tru casa mea, pentru P rythian şi teritoriile um ane şi J
p en tru atâţia alţii... f
Aveam să-m i curăţ săbiile şi să-m i spăl pielea de sânge. I
Şi să lupt de nenum ărate ori. I

La etajul din mijloc al palatului era agitaţie: soldaţii uzi de sânge


ai Regatului Verii şchiopătau în jurul vindecătoarelor şi al servi­
torilor ce se grăbeau spre răniţii care erau întinşi pe podea.
Râul care curgea prin m ijlocul sălii era roşu.
Tot m ai m ulţi soseau teleportaţi, aduşi de M ari Spiriduşi cu
ochi căscaţi.
Câţiva illyrieni - la fel de însângeraţi, dar cu privirea lim pede - îşi
aduceau propriii răniţi p rin ferestrele deschise şi uşile balcoanelor.
M or şi cu m ine am studiat locul, grupurile de oam eni, duhoarea
m orţii şi ţipetele celor răniţi.
Am încercat să înghit, dar gura îm i era prea uscată.
- U nde sunt...
L-am recunoscut pe războinic în acelaşi m om ent în care m ă văzu.
Varian, îngenunchind deasupra unui soldat rănit cu coapsa sfâ­
şiată, încrem eni când ni se întâlniră privirile. Pielea bronzată îi era
|u lată cu sânge la fel de strălucitor ca rubinele pe care ni le tri­
miseseră, iar p ărul alb îi era lipit de cap, ca şi când tocm ai şi-ar fi
si i >s coiful.
Fluieră p rin tre dinţi şi un soldat care apăru lângă el îi luă locul,
legând coapsa m asculului rănit cu un garou. P rinţul din A driata se
i idică în picioare.
Nu mai avea magie ca să m ă protejez. D upă ce îl văzusem pe Rhys
' 1 1 regele, în m ine era doar un puţ gol, unde frica fusese o m are agi-
i.iiă. Dar am sim ţit puterea lui M or strecurându-se între noi.
Fi am eninţaseră să m ă ucidă.
Varian se apropie încet, rigid, ca şi când l-ar fi durut tot corpul. Deşi
>Itipul lui frum os nu dezvăluia nimic, doar o extenuare copleşitoare.
FI deschise şi apoi închise gura. Nici eu n u îm i găseam cuvintele.
Aşa că Varian spuse cu o voce destul de răguşită, încât m i-am dat
s c ama că strigase m ult timp:
Este în salonul de stejar.
( iei în care luasem prim a dată cina cu ei.
Fu am dat p u r şi sim plu din cap spre p rin ţ şi am început să îm i
lai loc p rin m ulţim e, M or răm ânând lângă mine.
C rezusem că Varian se referea la Rhysand, dar Tarquin era cel
■a iv stătea la m asă în arm ura argintie pătată de sânge, cu hărţile în
l ai a, curtenii Fae ai Regatului Verii - m urdari de sânge sau în haine
impecabile - o cupând sala însorită.
Marele Lord al Regatului Verii îşi ridică privirea de la m asă când
ne ara oprit în prag şi ne studie pe m ine şi pe Mor.
Blândeţea şi respectul pe care M arele Lord le afişase ultim a dată
dispăruseră, fiind înlocuite de ceva sever şi rece care îm i făcu
sioinacul să se întoarcă pe dos.
Sângele din tr-o tăietură lată de pe gât se închegase, bucăţile us-
i ale căzând când Tarquin se uită la oam enii din sală şi spuse:
Plecaţi!
La ieşire, niciunul nu îndrăzni m ăcar să se uite de două ori la el.
Făcusem u n lucru îngrozitor ultim a dată când fusesem aici. ţ
M inţisem şi furasem . Pătrunsesem în m intea lui şi îl făcusem să |
creadă că eram nevinovată, inofensivă. N u îl condam nam pentru
rubinul de sânge pe care mi-1 trim isese. Dar, dacă el voia să se răz­
bune acum...
- A m auzit că voi două aţi eliberat Palatul şi aţi ajutat la elibe­
rarea insulei.
Cuvintele îi erau grave, lipsite de viaţă.
M or îşi înclină capul.
- Soldaţii tăi au luptat vitejeşte alături de noi.
Tarquin o ignoră, privindu-m ă cu ochii lui nim icitori de culoa- ■
rea turcoazului, atent la sângele, la rănile şi la hainele mele de piele. î*
Apoi la inelul de îm perechere de pe degetul m eu, steaua de safir fi- ;
ind m ată, sângele uscându-se între îndoiturile delicate şi m onturile J
de metal. |
- C redeam că ai venit să term ini treaba, îm i spuse Tarquin.
N u am în drăznit să m ă mişc.
- Am auzit că te-a luat Tamlin. Apoi, am auzit că Regatul
Prim ăverii a căzut, că s-a prăbuşit din interior din cauza poporului
revoltat şi că tu ai dispărut. Iar când am văzut venind legiunile illy­
riene... M -am gândit că şi tu ai venit după m ine, ca să ajuţi H ybernul
să ne lichideze.
Varian nu îi spusese de mesajul pe care i-1 transm isese în secret
lui Am ren. Nu îi cerea ajutor, ci o avertiza înnebunit pe A m ren să
se salveze. Tarquin n u ştiuse că u rm a să venim .
- Nu ne-am alia niciodată cu Hybernul! spuse Mor.
- Vorbesc cu Feyre Archeron.
N u îl m ai auzisem niciodată pe Tarquin folosind tonul acela.
M or se enervă, dar nu spuse nim ic.
- De ce? întrebă Tarquin, lum ina soarelui strălucind pe arm ura
ai cărei solzi delicaţi şi suprapuşi sem ănau cu ai unui peşte.
Nu ştiam la ce se referea. De ce îl înşelasem şi furasem de la el?
De ce venisem să ajutăm? Sau ambele?
- Visurile noastre sunt aceleaşi, fu singurul lucru care-m i veni
iiiminte.
Un ţin u t unit, în care spiriduşii de rang inferior nu m ai erau asu­
priţi. O lum e m ai bună.
O pusul celei p en tru care luptau H ybernul şi aliaţii lui.
- Aşa ai justificat faptul că m -ai furat?
Inim a m i se poticni.
Rhysand spuse din spatele m eu, după ce, fără îndoială, se tele-
portase înăuntru:
- P artenera m ea şi cu m ine am avut m otivele noastre, Tarquin.
G enunchii aproape îm i cedară la m onotonia din vocea lui, la
<liipul pătat de sânge pe care încă n u se vedea nicio rană gravă, la
. i i m ura neagră - asem ănătoare cu cea a lui Azriel şi a lui Cassian -

şi intactă, în ciuda câtorva zgârieturi adânci pe care abia le obser­


vam. „Cassian şi Azriel?“
„Sunt bine. Supraveghează illyrienii răniţi şi ridică o tabără pe
<lcaluri.“
Tarquin privi între noi.
- Parteneră.
- Nu era evident? întrebă Rhys, făcând un sem n cu ochiul. D ar
ni privirea lui se zărea ceva tăios şi bântuit.
Pieptul mi se strânse.
„A lăsat regele vreun fel de capcană ca să...“
F.l îşi strecură o m ână pe spatele meu.
„Nu. Nu, sunt bine. C hiar dacă sunt supărat că nu m i-am dat
'.cama că era doar o iluzie... Sunt bine.“
Tarquin nu-şi ascunse m ânia rece.
- C ând te-ai dus în Regatul Prim ăverii şi l-ai înşelat şi pe Tamlin
>o privire la adevărata ta natură, când i-ai distrus teritoriul... Ai lă­
sat uşa deschisă p en tru Hybern. Ei au acostat în porturile lui, fară
îndoială ca să aştepte căderea zidului şi să navigheze spre sud.
- A fost o călătorie uşoară până la uşa mea, m ârâi Tarquin. Tu ai
l.icut asta.
Aş fi p u tu t ju ra că l-am sim ţit pe Rhys tresărind prin legătură,
d ar parten eru l m eu spuse calm:
- Noi nu am făcut nim ic. H ybernul alege cum să acţioneze, nu
noi. El făcu sem n din bărbie spre Tarquin. A rm ata m ea va răm âne
cam pată pe dealuri până ce vei considera că oraşul este în siguranţă.
Apoi vom pleca.
- Şi plănuieşti să mai furi şi altceva înainte să faci asta?
Rhys încrem eni. M i-am dat seam a că se gândea dacă să-şi ceară
scuze sau să-i dea explicaţii.
L-am scutit să aleagă.
- îngrijeşte-ţi răniţii, Tarquin!
- N u-m i da m ie ordine!
Era chipul fostului am iral al Regatului Verii - prinţul care co­
m andase în p o rt p ână ce i se dăduse titlul. M -am uitat cu atenţie la
epuizarea care îi înceţoşa privirea, la m ânia şi la suferinţa lui.
O am enii m uriseră. M ulţi oam eni. O raşul p en tru care luptase
atât de m ult ca să-l reconstruiască, oam enii care încercaseră să uite
de cicatricele lăsate de A m arantha...
- Suntem la dispoziţia ta, i-am spus eu şi am plecat.
M or răm ase aproape, iar noi am ieşit pe hol ca să vedem cum un
grup de sfetnici şi soldaţi de-ai lui ne urm ăreau atent. în spatele
nostru, Rhys îi spuse lui Tarquin:
- Nu am avut de ales. Am făcut-o ca să încerc să evit asta, Tarquin.
Ca să opresc H ybernul înainte să ajungă până aici.
Vocea îi era încordată.
- Ieşi afară! fu tot ce spuse Tarquin. Şi ia-ţi arm ata cu tine. Acum
că nu m ai au avantajul surprizei, putem apăra golful.
Linişte. M or şi cu m ine am zăbovit chiar în faţa uşilor deschise,
fară să ne întoarcem , dar ascultând am ândouă când R hysand spuse:
- A m cunoscut suficient H ybernul în război ca să-ţi spun că
atacul acesta este d oar o parte din ce plănuieşte regele să dezlănţuie.
El făcu o pauză. Vino la întâlnire, Tarquin! Avem nevoie de tine -
Prythianul are nevoie de tine.
Alt m om ent de linişte. Apoi, Tarquin spuse:
- Ieşi afară!
- O ferta lui Feyre răm âne valabilă: suntem la dispoziţia ta.
- Ia-ţi parten era şi pleacă! Şi ţi-aş sugera să o avertizezi să nu
mai dea ordine M arilor Lorzi.
Am înţepenit, fiind pe cale să m ă întorc atunci când Rhys spuse:
- Ea este M area D oam nă a Regatului Nopţii. Poate să facă ce
doreşte.
M ulţim ea de Fae care stătea în faţa noastră se retrase uşor, stu-
diindu-m ă acum - unii cu gura căscată. Ei începură să şuşotească.
Tarquin râse încet şi amar.
- C hiar îţi place să încâlci tradiţia.
Rhys nu m ai spuse nim ic, paşii lui auzindu-se pe podeaua de
gresie până ce m âna lui îm i încălzi um ărul. M i-am ridicat privirea
spre el, conştientă de toţi cei care se holbau la noi. La mine.
Rhys îm i sărută tâm pla transpirată şi m urdară de sânge şi am
dispărut.
CAPITOLUL
39

Tabăra illyriană răm ase pe dealurile de deasupra Adriatei, d eo a­


rece erau atât de m ulţi răniţi, încât nu îi puteam m uta până când nu
se vindecau suficient cât să supravieţuiască.
Cu aripile sfâşiate, cu maţele atârnându-le pe afară, cu feţele
zdrobite...
N u ştiu cum de prietenii m ei încă m ai stăteau în picioare când
îngrijeau răniţii pe cât de m ult posibil. N u prea îl vedeam pe Azriel,
care ridicase un cort ca să organizeze inform aţiile pe care i le d ă ­
deau iscoadele lui: flota H ybernului se retrăsese. Nu spre Regatul
Prim ăverii, ci dincolo de mare. N u se vedea nicio altă arm ată gata
să atace. N u se auzea nim ic despre Tamlin sau Jurian.
Cassian totuşi... şchiopătă printre răniţii întinşi pe păm ântul stân­
cos şi uscat, oferindu-le mici laude sau încurajări soldaţilor care nu
fuseseră încă îngrijiţi. Cu pietrele Siphon, putea să îi îngrijească rapid
pe câmpul de luptă, dar... nu mai mult. N im ic complicat.
O ri de câte ori ne intersectam d rum urile când luam provizii
p en tru vindecătoarele care lucrau necontenit, chipul îi era serios.
Era tras la faţă. încă p u rta arm ura şi, chiar dacă îşi spălase pielea de
sânge, acesta îi răm ânea lipit aproape de gulerul platoşei. Tristeţea
din ochii lui căprui era aceeaşi din ochii mei şi ai lui Mor.
D ar Rhys... O chii lui erau limpezi. Expresia îi era severă, dar...
La el se uitau soldaţii. Iar el era tot ce trebuia să fie: un M are Lord
sigur de victoria lui şi a cărui arm ată zdrobise flota H ybernului şi
salvase un oraş de nevinovaţi. Preţul plătit de soldaţii lui era mare,
dar unul d e m n d e victorie. El m ergea p rin tabără - supraveghind
răniţii şi verificând inform aţiile prim ite de la Azriel cu com andanţii
lui - încă în arm u ra illyriană. D ar aripile îi dispăruseră, înainte de
a-şi face apariţia în cam era lui Tarquin.
Soarele apuse, lăsând o p ătu ră de întuneric peste oraşul care se
întindea dedesubt, m u lt m ai întunecat decât îl v ă zu se m u ltim a dată,
viu şi licărind de lum ini. D ar noul întuneric... îl văzusem în Velaris
după atac şi acum îl cunoşteam prea bine.
Lum inile fae se înălţau deasupra taberei noastre, poleind ghea­
rele tu tu ro r aripilor illyrienilor, în tim p ce lucrau sau întindeau
răniţii. Ştiam că m ulţi se uitau la m ine, la M area lor D oam nă.
D ar eu nu înţelegeam calm ul şi trium ful tăcut al lui Rhys.
Aşadar, am continuat să aduc boluri cu apă proaspătă şi să le duc
pe cele însângerate. A m ajutat să-i ţintuiesc pe soldaţii care ţipau
până ce dinţii îm i clănţăniră din cauza forţei cu care se zbăteau.
M -am aşezat do ar când nu am mai p u tu t să m ă ţin pe picioare,
pe o găleată răstu rn ată din faţa cortului vindecătoarelor. Aveam de
gând să stau d o ar câteva m inute.
M -am trezit în tr-u n alt cort, întinsă pe o grăm adă de blănuri,
m tr-o lum ină fae slabă şi blândă.
Rhys stătea lângă m ine, cu picioarele încrucişate şi părul n eo ­
bişnuit de zburlit, stropit cu sânge, ca şi când i-ar fi pătat m âinile
când se târâse înăuntru.
- Cât tim p am dorm it? am întrebat răguşită.
El îşi înălţă capul de unde studiase u n rân d de hârtii întinse pe
blana din faţa Iui.
- Trei ore. Mai este m ult până la răsărit - ar trebui să dorm i.
însă eu m -am sprijinit pe coate.
- Tu nu dorm i.
El ridică din um eri, sorbind din pocalul cu apă de alături.
- Nu eu sunt cel care a căzut cu faţa în noroi de pe găleată.
Z âm betul lui strâm b dispăru. C um te simţi?
Era să spun „bine", dar...
- încă încerc să îm i dau seam a ce ar trebui să simt.
El dădu precaut din cap.
- Aşa este războiul... îţi ia ceva tim p până înţelegi cum să ges­
tionezi tot ce aduce el, inclusiv costurile.
M -am ridicat de tot, studiind hârtiile pe care le întinsese - listele
cu răniţi. Erau trecute doar vreo sută de num e, dar...
- îi cunoşteai pe cei care au m urit?
Ochii violeţi i se cutrem urară.
- Pe câţiva. Tarquin a pierdut m ai m ulţi decât noi.
- Cine le an u n ţă familiile?
- Cassian. El va trim ite listele după răsărit, când vom vedea cine
a supravieţuit nopţii. Le va vizita familiile, dacă îi cunoştea.
M i-am am intit că Rhys îm i spusese cândva că îşi căutase p rie­
tenii pe listele cu victim e în Război - de groaza pe care o sim ţiseră
toţi, aşteptând să vadă dacă găseau vreun num e cunoscut.
Atât de m ulte um bre îi întunecau ochii violeţi. M i-am pus o
m ână peste a lui. El îm i studie degetele, m izeria de sub unghii.
- Regele a venit azi doar ca să m ă chinuie, spuse în cele din urm ă.
Atacul asupra bibliotecii, lupta asta... P ur şi simplu s-a jucat cu m ine
şi cu voi.
I-am atins m axilarul. Rece - pielea îi era rece, în ciuda nopţii
călduroase de vară.
- Tu n u vei m u ri în războiul acesta, Rhysand.
A tenţia i se îndreptă la m ine.
I-am cuprins acum faţa cu am bele mâini.
- Să nu asculţi ce spune. El ştie...
- Ştie despre noi. Ne ştie trecutul.
Iar asta îl speria de m oarte pe Rhys.
- C unoştea biblioteca... A ales-o din cauza a ceea ce înseam nă
p en tru m ine, nu d o ar ca să o ia pe Nesta.
- Deci vom afla unde să-l lovim şi-l vom lovi puternic. M ai bine,
îl vom ucidem înainte să m ai facă vreun rău.
Rhys scutură uşor din cap, retrăgându-şi faţa din m âinile mele.
- D acă trebuia să ne luptăm doar cu regele... D ar cu C azanul în
arsenalul lui...
Şi felul în care um erii începură să i se lase şi în care îşi plecă uşor
bărbia... m ă facu să-l iau din nou de m ână.
- Avem nevoie de aliaţi, am spus eu, cu usturim i în ochi. Nu
[iuţeam în fru n ta singuri războiul.
- Ştiu, rosti el greoi şi obosit.
- Devansează întâlnirea cu M arii Lorzi. Peste trei zile.
- O voi face.
Nu îl m ai auzisem niciodată vorbind atât de încet şi tocm ai din
cauza tonului său i-am spus:
- Te iubesc!
El îşi înălţă capul, ochii clocotindu-i.
- A fost o vrem e când visam să aud asta, şopti el. C ând nu m ai
credeam că m i-o vei spune vreodată, zise şi gesticulă spre cort -
spre A driata de dincolo de el. C ălătoria noastră aici a fost prim a
ocazie în care m i-am perm is să... sper.
„Stelelor care ascultă şi visurilor care se îm plinesc.'1
Şi totuşi azi, cu Tarquin...
- Lum ea ar trebui să ştie, am spus eu. Lumea ar trebui să ştie cât
de bun eşti, R hysand - cât de m inunaţi sunteţi toţi.
- N u-m i dau seam a dacă ar trebui să m ă îngrijorez că spui lu­
cruri atât de drăguţe despre m ine. Poate că tachinarea regelui chiar
te-a afectat.
L-am ciupit de braţ, iar el râse încet, înainte să-m i ridice bărbia
ca să îm i cerceteze privirea. Apoi îşi înclină capul.
- A r trebui să m ă îngrijorez?
l-am atins din nou obrazul cu m âna, pielea m ătăsoasă fiind
acum caldă.
- Eşti altruist, curajos şi bun. Eşti m ai m ult decât am visat v reo­
d ată p en tru m ine, m ai m ult decât...
Cuvintele m i se gâtuiră, iar eu am înghiţit, inspirând adânc. Nu
eram sigură dacă trebuia să audă asta după ce îi spusese regele, dar
trebuia să o spun. Lum ina stelelor îi dansa acum în ochi, dar am
continuat:
- La întâlnirea asta cu ceilalţi M ari Lorzi, ce rol vei juca?
- Pe cel obişnuit.
A m dat aprobator din cap, anticipându-i răspunsul.
- Şi ceilalţi îşi vor juca rolurile lor.
-Ş i?
M i-am luat m âna de pe faţa lui şi i-am atins pieptul în dreptul
inimii.
- C red că este tim pul să ren u n ţăm la m ăşti. Să nu m ai jucăm
u n rol.
El aşteptă, ascultându-m ă.
- Velarisul n u m ai este un secret. Regele ştie prea m ulte despre
noi - cine suntem . Ce suntem . Şi dacă vrem să ne aliem cu ceilalţi
M ari Lorzi... C red că ei trebuie să ştie adevărul. Vor trebui să ştie
adevărul ca să aibă încredere în noi. A devărul despre cine suntem
cu adevărat - cine sunt Mor, Cassian şi Azriel. Uite cât de rău au
decurs lucrurile azi cu Tarquin. Nu putem ... nu putem lăsa situaţia
să continue aşa. Deci, fără m ăşti şi roluri de jucat. Ne asum ăm cine
suntem . Ca o familie.
La drept vorbind, sarcasm ul regelui îm i spusese că jocurile se
sfârşiseră. De acum înainte, trebuia să renunţăm la deghizări şi
m inciuni. Poate că el credea că asta n e-ar fi îndem nat să continuăm
cu astfel de lucruri. Dar, ca să avem o şansă... poate că victoria u rm a
un alt d ru m , al sincerităţii, în care noi eram uniţi.
Am aşteptat ca Rhys să-m i spună că eram tânără şi lipsită de
experienţă, că nu ştiam nim ic despre politică şi război.
Totuşi Rhys d o ar îşi trecu degetul m are peste obrazul meu.
- Poate că sunt supăraţi că i-am m inţit de-a lungul secolelor.
- Atunci, le vom spune clar că le înţelegem sentim entele şi că nu
am avut cum altfel să ne protejăm poporul.
- Le vom arăta Regatul Visurilor, spuse el încet.
Am dat din cap. Lor şi lui Keir, lui Eris şi lui Beron, aliaţilor şi
inam icilor noştri, aveam să le arătăm cine eram.
Stelele pâlpâiră şi se stinseră în ochii lui frum oşi.
- Şi puterile tale? Regele ştiuse sau presupusese ce puteri aveam.
Din tonul curios, m i-am dat seam a că îşi făcuse deja o părere.
1)ar alegerea era a m ea şi el ar fi în fru n tat situaţia alături de m ine,
indiferent ce aş fi hotărât.
Şi, cât m -am gândit la asta...
- C red că vor percepe dezvăluirea părţilor noastre bune ca pe o
m anipulare dacă se află şi faptul că p artenera ta a furat puteri de la
ei toţi. D acă regele plănuieşte să folosească acea inform aţie îm p o ­
triva noastră... ne vom ocupa m ai târziu de asta.
- Tehnic vorbind, puterea ţi-a fost dăruită, dar... ai dreptate. Va
t rebui să avem grijă cum ne dezvăluim - să folosim corect infor­
m aţia ca să nu creadă că este o capcană sau o escrocherie. Dar, când
vine vorba despre tine... întunericul îi acoperi stelele din ochi. în tu ­
nericul asasinilor şi al hoţilor, întunericul m orţii intransigente. Ai
putea înclina balanţa în favoarea H ybernului dacă vreunul dintre ei
se gândeşte la o alianţă. D oar Beron ar putea încerca să te ucidă, cu
sau fără acest război. M ă îndoiesc şi că Eris ar putea să-l oprească.
Aş fi p u tu t ju ra că tabăra de război se cutrem ură din cauza p u ­
terii care se trezi, a furiei. Vocile din faţa cortului se transform ară în
şoapte sau am uţiră.
D ar m -am aplecat şi l-am sărutat uşor.
- Ne vom ocupa de asta, i-am şoptit pe buze.
El îşi d epărtă gura de a mea, cu o expresie serioasă.
- îţi păstrăm secrete toate puterile, în afară de cele pe care ţi le-am
dat eu. Ca Marea m ea Doamnă, se vor aştepta să fi prim it unele puteri.
A m în g h iţit cu greu, am dat aprobator din cap şi am sorbit
cu nesaţ d in cupa cu apă. Fără m inciuni, fără înşelătorii - în afară
de m agia m ea. Să fie Tarquin prim a şi u ltim a victim ă a înşelătoriei
noastre.
M i-am m uşcat buza.
- C um răm âne cu M iryam şi cu Drakon? Ai aflat ceva despre
locul în care ar fi p u tu t să plece? „îm preună cu legiunea aeriană de
războinici?"
întrebarea p ăru să îl scoată din starea pe care o avea cât se gândi
la ce ne aştepta acum.
Rhys oftă, studiind din nou listele cu răniţi. C erneala neagră
părea să absoarbă lum ina fae slabă.
- Nu. Spionii lui Az nu le-a dat de urm ă în niciun teritoriu din
apropiere. El îşi frecă tâmplele. Cum faci să dispară un întreg popor?
M -am încruntat.
- Presupun că tactica lui Jurian de a-i scoate la lum ină s-a întors
îm potriva lui. în bătălia de astăzi, nu se auzise nim ic despre el.
- Aşa s-ar părea. El scutură din cap, lum ina dansând în şuviţele
negre ca pana corbului. A r fi trebuit să stabilesc nişte protocoale cu
ei de câteva secole. Căi de a ne contacta reciproc, dacă am fi avut
vreodată nevoie de ajutor.
- De ce n u ai făcut-o?
- Au v rut ca lum ea să îi uite, iar când am văzut cât de paşnică a
devenit Cretea... N u am v ru t ca lum ea să îi deranjeze şi pe ei.
Un m uşchi al m axilarului îi zvâcni.
- Dacă i-am găsi cumva... ar fi totuşi suficient? Să îm piedicăm
mai întâi spargerea zidului, vreau să spun. A rm ata noastră şi a lui
D rakon, poate chiar şi a reginei Vassa dacă Lucien o găseşte, îm p o ­
triva întregului Hybern? îm potriva acţiunilor sau a vrăjilor pe care
regele încă plănuia să le dezlănţuie?
Rhys răm ase tăcut pen tru o clipă.
- Va trebui să fie!
Felul în care vocea i se aspri şi ochii i se stinseră mă făcu să îl sărut
pe gură când i-am pus o m ână pe piept şi l-am îm pins pe blănuri.
El ridică din sprâncene, dar schiţă u n zâmbet.
- N u prea ai intim itate într-o tabără de război, m ă avertiză el,
ochii scânteindu-i uşor.
Eu l-am călărit, descheind nasturele de sus al jachetei şi pe cel
de dedesubt.
- Atunci, presupun că va trebui să tac, am spus şi am continuat
să deschei nasturii până ce jacheta dezvălui cămaşa de dedesubt.
Mi-am trecut un deget peste spiralele tatuajului care se vedea
aproape de gâtul lui. C ând te-am văzut azi înfruntându-1 pe rege...
El îm i atinse uşor coapsele cu degetele.
- Ştiu. Te-am simţit.
I-am tras cămaşa de tiv, iar el se ridică pe coate, ajutându-m ă să
ii scot jacheta şi cămaşa. O vânătaie îi păta urât coastele...
- Este în regulă, îm i spuse înainte de a apuca să vorbesc. Am
avut noroc.
- Cu ce?
El îmi schiţă din no u un zâmbet.
- O suliţă?
Inim a m i se opri.
-O ...

I-am atins delicat vânătaia, înghiţind cu greu.


- în m u iată în otravă. în mare, scutul m eu a blocat-o, dar nu
suficient cât să evite im pactul.
G roaza m i se instală în stom ac, dar m -am aplecat şi i-am săru-
tat vânătaia.
Rhys expiră prelung, trupul său părând să se liniştească, să se
, aîmeze.
Aşa că i-am sărutat din nou vânătaia. M -am m işcat m ai jos. El
imi trasă cercuri lente pe um eri şi pe spate.
l-am sim ţit scutul ridicându-se în jurul cortului nostru când i-am
descheiat pantalonii, sărutându-1 pe abdom enul m usculos.
M ai jos. Rhys îşi strecură m âinile în părul m eu când restul h ai­
nelor îi dispărură.
L-am m ângâiat de două ori, bucuroasă să-l simt, că era aici, că
a m â n d o i eram aici. în siguranţă.
Apoi am repetat m işcările cu gura.
Gem etele lui de plăcere um plură cortul, acoperind strigătele în ­
depărtate ale răniţilor şi ale m uribunzilor. Viaţa şi m oartea pluteau
atât de aproape, şo p tindu-ne la ureche.
D ar eu l-am gustat pe Rhys; l-am venerat cu m âinile şi cu gura,
iar apoi cu trupul m eu şi am sperat că fărâm a de viaţă pe care o
ofeream, lum ina strălucitoare dintre noi, avea să alunge m oartea un
pic mai departe. M ăcar p en tru încă o zi.

D oar alţi câţiva illyrieni m uriseră în tim pul nopţii. Sus pe d ea­
luri însă, ţipetele şi vaietele oam enilor lui Tarquin se ridicau spre
noi pe fuioare de fum de la incendiile pornite de H ybern, care încă
ardeau când am p o rn it la prim ele ore de după răsărit, teleportân-
d u-ne înapoi în Velaris.
Cassian şi Azriel răm aseră ca să conducă legiunile illyriene spre
noua lor tabără de la graniţa noastră sudică, iar prim ul plecă de
acolo ca să zboare în Stepe şi să le transm ită condoleanţele sale
câtorva familii.
Nesta ne aştepta în foaierul casei din oraş, A m ren clocotind pe
un scaun în faţa şem ineului neaprins din salon.
Nici u rm ă de Elain, dar, înainte să spun ceva, N esta întrebă:
- Ce s-a întâm plat?
Rhys se uită la m ine şi apoi la A m ren, care se ridică în picioare
şi ne u rm ări acum cu aceeaşi expresie ca a Nestei. Partenerul m eu îi
spuse surorii mele:
- S-a dat o luptă şi am câştigat.
- Ştim asta, spuse A m ren şi traversă covorul spre noi fără ca pi­
cioarele ei delicate să scoată vreun sunet. Ce s-a întâm plat cu Tarquin?
M or inspiră ca să spună ceva despre Varian care, probabil, nu s-ar
li term inat bine p en tru niciunul dintre noi, aşadar am intervenit:
- Ei bine, nu a încercat să ne ucidă pe loc, deci... lucrurile au
decurs bine.
Rhys îm i aruncă o privire am uzată.
- Fam ilia regală este în viaţă şi sănătoasă. Flota lui Tarquin a
suferit pierderi, dar Cresseida şi Varian n u au fost vătămaţi.
C hipul încordat al lui A m ren p ăru să se relaxeze la auzul vorbe­
lor lui, atent alese şi diplomatice.
Dar N esta privea între noi toţi, cu spatele rigid şi gura încordată.
- U nde este el?
- Cine? spuse Rhys.
- Cassian.
Nu credeam că aveam să o aud vreodată rostindu-i num ele. Pen-
i ru ea, Cassian fusese m ereu „el“ sau „acela". Iar Nesta... se plim base
pe hol, ca şi când ar fi fost îngrijorată.
Am deschis gura, dar M or m i-o luă înainte.
- Este ocupat.
Nu o m ai auzisem niciodată vorbind atât de rece... de tăios.
Nesta se uită în ochii lui Mor. Ea îşi încordă şi relaxă m axilarul
de câteva ori, ca şi când s-ar fi luptat să nu p u n ă întrebări. M or nu
îşi plecă privirea.
M enţionarea fostelor iubite ale lui Cassian nu păruse niciodată
să o tulbure pe Mor. Poate din cauză că nu însem naseră m ult - nu
în privinţele im portante. D ar dacă războinicul illyrian n u m ai era
nn tam pon fizic şi em oţional între ea şi Azriel... Şi m ai rău, dacă
motivul stării ei era Nesta...
- C ând se întoarce, ţine-ţi vorbele veninoase p en tru tine, spuse
M or categoric.
Inim a începu să-m i bată cu putere, iar braţele m i se înm uiară pe
lângă corp la insulta rostită, la am eninţare, dar Rhys spuse:
- Mor!
Ea se uită încet, atât de încet, la el.
D oar hotărârea se citea pe chipul lui Rhys.
- Vom pleca la întâlnire peste trei zile. Trim ite scrisori celorlalţi
M ari Lorzi ca să îi inform ezi. Şi nu m ai vreau să m ă gândesc unde
să ne întâlnim . Alege un loc şi gata.
Ea se holbă la el p en tru o clipă, apoi se uită din nou la sora mea.
Răceala tot îi contura faţa Nestei, a cărei expresie nu se schim ­
base. Era atât de nem işcată, încât părea că nu prea respira. însă nu
dădu înapoi, nu îşi feri privirea de M orrigan.
M or d ispăru abia clipind.
Nesta se întoarse p u r şi sim plu şi se îndreptă spre salon, unde
am observat cărţile întinse pe m asa joasă din faţa şem ineului.
A m ren o urm ă, aruncând o privire înapoi, peste um ăr, la Rhys.
M işcarea îi făcu bluza gri să se m işte suficient, cât să zăresc u n licăr
roşu pe sub m aterial.
Era colierul cu rubine pe care îl p u rta ascuns sub cămaşă. D ăruit
de Varian.
D ar Rhys d ăd u din cap spre A m ren, iar femela o întrebă pe
sora mea:
- U nde am rămas?
Nesta se aşeză pe fotoliu, ţinându-se atât de strâns, încât m o n ­
turile i se albiră.
- îm i explicai cum s-au form at graniţele între regate.
Ea părea distantă, tensionată. „S-au apucat şi de lecţii de istorie?"
„Sunt la fel de surprins ca şi tine că m ai stă casa în picioare."
M i-am înghiţit râsul, luându-1 de braţ şi trăgându-1 pe hol. Tre­
cuse o vrem e de când nu îl m ai văzusem atât de... m urdar. A m ândoi
aveam nevoie de o baie, dar m ai întâi trebuia să fac ceva.
în spatele nostru, A m ren îi şopti Nestei:
- Cassian a luptat de m ulte ori în război, fato! Nu degeaba este
generalul arm atei lui Rhys. Lupta asta a fost o încăierare, în com ­
paraţie cu ce urm ează. Probabil că vizitează familiile celor căzuţi. Se
va întoarce înainte de întâlnire.
- N u-m i pasă! spuse Nesta.
M ăcar vorbea din nou.
L-am oprit pe Rhys la jum ătatea holului.
Cu atât de m ulte urechi indiscrete în casă, am ales să-i spun prin
legătură: „D u-m ă la închisoare. C hiar acum “.
Rhys n u -m i puse nicio întrebare.
C4PIT0LUL
40

Nu aveam ce os să-i aduc. Şi chiar dacă urcatul dealului şi co­


borâtul în întuneric m ă epuizau, am continuat să m erg, să p u n un
picior în faţa celuilalt.
Aveam sentim entul ca Rhys făcea la fel.
D upă două ore, în faţa C ioplitorului de Oase, i-am spus vechiu­
lui zeu al m orţii, care încă mi se înfăţişa ca viitorul m eu fiu:
- G ândeşte-te la un alt obiect pe care îl vrei!
O chii violeţi ai C ioplitorului se m ăriră.
- De ce zăboveşte M arele Lord pe hol?
- Nu este interesat să te vadă.
In parte, era adevărat. Rhys se întrebase dacă lovitura adusă
m ândriei lui n e-ar fi favorizat.
- M iroşi a sânge şi a m oarte. C ioplitorul inhală prelung. A m ine.
- Alege alt obiect în afară de O uroboros! fu tot ce am spus.
H ybernul ne cunoştea trecutul şi posibilii aliaţi. Mai speram că
n u avea să se gândească la Cioplitor.
- Nu vreau nim ic altceva în afară de fereastra m ea spre lume.
Am rezistat im pulsului de a-m i strânge pum nii.
- Ţi-aş putea oferi m ulte alte lucruri, i-am spus eu pe un ton
calm şi dulce.
- îţi e frică să iei oglinda. C ioplitorul de Oase îşi înclină capul.
De ce?
- Ţie n u ţi-e team ă de ea?
- Nu. El schiţă un zâm bet şi se aplecă într-o parte. Şi ţie ţi-e frică
de ea, Rhysand?
Partenerul m eu nu se deranjă să-i răspundă de pe hol, deşi venise
să se rezem e de pragul uşii, încrucişându-şi braţele. C ioplitorul oftă
când îl văzu, când zări m urdăria, sângele şi hainele şifonate şi spuse:
- O, îm i placi m ai m ult plin de sânge!
- Alege altceva, i-am răspuns eu. „Şi nu m ă trim ite degeaba de
data asta.“
- Ce ai fi dispus să-m i dai? Bogăţiile nu îm i sunt de niciun folos
aici. Puterea nu are influenţă asupra pietrei. El chicoti. Ce zici de
prim ul tău copil născut?
Zâm bi m ai m u lt p en tru sine, în tim p ce făcu un sem n cu m âna
ca de băieţel.
A tenţia lui Rhys se în d rep tă spre m ine, şi su rp rin d erea şi ceva
mai pro fu n d , m ai ta n d ru licăriră pe chipul său. „Aşadar, n u e
orice băiat."
Obrajii m i se încălziră. „Nu. N u e orice băiat."
- Este nepoliticos, M aiestăţile Voastre, să vorbiţi când nim eni
nu vă aude.
M -am uitat urât la Cioplitor.
- Aşadar, nu vrei nim ic altceva. „N iciun alt lucru care să m ă
distrugă dacă m ă uit la el?“
- A du-m i O uroboros şi sunt al tău. Ai cuvântul meu!
Am cântărit expresia fericită de pe chipul C ioplitorului înainte
să ies afară.
- Unde este osul meu?
C ererea spintecă obscuritatea.
Am continuat să merg, dar Rhys aruncă ceva spre el.
- De la prânz.
Şuieratul indignat al C ioplitorului, când osul de pui alunecă pe
podea, ne u rm ă afară.
în linişte, am început să urcăm prin închisoare. Oglinda - tre­
buia să găsesc o cale să o obţin. D upă întâlnire. Preventiv, în caz că
într-adevăr... m -ar fi distrus.
„Cum arată?"
întrebarea era blândă, de tatonare. Ştiam la cine se referea.
M i-am îm pletit degetele cu ale lui Rhysand şi am strâns p uter­
nic. „Lasă-mă să-ţi arăt."
Şi, în tim p ce am m ers prin întuneric, spre lum ina îndepărtată şi
încă ascunsă, am facut-o.

Eram înfom etaţi când ne-am întors la casa din oraş. Şi, de vrem e
ce niciunul din noi nu avea chef să aştepte ca m âncarea să fie p re­
gătită, Rhys şi cu m ine ne-am îndreptat direct spre bucătărie,
trecând pe lângă A m ren şi Nesta, care abia flutură o mână.
Deja salivam când Rhys deschise cu um ărul uşa batantă spre
bucătărie, dar ne-am oprit când am văzut ce ne aştepta.
Elain stătea între N uala şi C erridw en la m asa lungă de lucru.
Toate trei erau pline de faină şi un fel de aluat se afla pe suprafaţa
din faţa lor.
Cele două slujnice-spion făcură im ediat o plecăciune spre Rhys,
iar Elain...
Ochii căprui îi scânteiau uşor, ca şi când s-ar fi sim ţit bine cu ele.
Nuala înghiţi cu greu.
- D oam na a spus că îi este foame, aşa că ne-am dus să îi gătim
ceva. Dar a spus că vrea să înveţe, deci... M âini încununate cu u m ­
bre se ridicară în tr-u n gest neajutorat, faina căzând de pe ele ca
zăpada. Facem pâine.
Elain se uita la noi toţi şi, când dădu să închidă ochii, i-am zâm ­
bit larg şi am spus:
- Sper că va fi gata curând; sunt lihnită de foame.
Elain schiţă u n zâm bet şi dădu din cap.
Ea era flăm ândă. Făcea ceva. în vă ţa ceva.
- Noi vom face o baie, am anunţat tocm ai când stom acul îmi
chiorăi. Vă lăsăm să coaceţi.
L-am tras pe Rhys pe hol înainte să term ine să-şi ia răm as-bun,
uşa bucătăriei închizându-se în u rm a noastră.
M i-am pus o m ână pe piept şi m -am rezem at de lam briul de
lemn ce îm brăca zidul de lângă scară, iar Rhys m i-o acoperi cu a lui
după o clipă.
- Asta am sim ţit, când te-am văzut zâm bind în noaptea în care
am cinat lângă Sidra, spuse el.
M-am înclinat în faţă, sprijinindu-m i fruntea de pieptul lui, chiar
deasupra inimii.
- Mai are m ulte de făcut.
- C u toţii avem.
El m ă m ângâie pe spate şi eu m -am aplecat spre atingerea lui,
.avurându-i căldura şi puterea.
Am răm as acolo m ult tim p, până ce am spus:
Hai să m ergem şi să m âncăm undeva în oraş.
- Hm m !
El nu părea să vrea să-m i dea drum ul.
M i-am ridicat în cele din urm ă privirea şi i-am văzut ochii
Nirălucind cu acea lum ină familiară, şireată.
- C red că m i-e foame de altceva, spuse el mieros.
M i-am strâns degetele în cizme, dar am ridicat din sprâncene şi
.un spus calmă:
- O?
Rhys îm i m uşcă lobul urechii, apoi în tim p ce ne teleportă în
baia noastră de la etaj, unde două farfurii cu m âncare aşteptau
icum pe birou, îm i şopti:
- îţi sunt dator p en tru aseară, draga m ea parteneră!
M ăcar îm i făcu favoarea de a-1 lăsa eu să aleagă ce să m ănânce
mai întâi: pe m ine sau mâncarea.
Am ales cu înţelepciune.
Nesta aştepta la m asă în dim ineaţa urm ătoare.
Nu pe m ine, m i-am dat seam a când m ă m ăsură din priviri ca şi
când aş fi fost d o ar o servitoare. Ci pe altcineva.
Am tăcut, fară să m ă deranjez să-i spun despre Cassian că era
încă în tabăra de război. Dacă nu avea de gând să întrebe... n u in ­
tenţionam să m ă bag în asta.
Nu când A m ren pretindea că sora m ea era aproape - atât de
aproape - să înţeleagă ce abilitate era necesară într-o posibilă p eti­
cire a zidului. Dacă s-ar f i d ezlă n ţu it p u r şi simplu, spunea Am ren.
N u am înd răzn it să sugerez că poate lum ea nu era pregătită p en tru
aşa ceva.
Am luat m icul dejun în linişte, furculiţa scârţâind pe farfurie.
A m ren spuse că era pe cale să găsească în C arte şi ce aveam noi
nevoie - vraja pe care ar fi facut-o sora mea. C um de ştia A m ren
asta, habar nu aveam. N u m i s-a p ăru t înţelept să întreb.
Nesta îmi vorbi doar când m -am ridicat în picioare.
- Te duci la întâlnire peste două zile.
-D a .
M -am pregătit p en tru orice voia să spună.
Nesta se uită la ferestrele din faţă ca şi când încă ar fi aşteptat, ca
şi când încă ar fi urm ărit.
- Ai plecat la luptă. Fără să te gândeşti de două ori. De ce?
- P en tru că a treb u it să o fac. D eoarece oam enii aveau nevoie
de ajutor.
Ochii gri-albaştri îi erau aproape argintii în lum ina dimineţii. D ar
Nesta nu mai spuse nim ic şi, după ce am mai aşteptat o clipă, am
plecat, teleportându-m ă spre casă pentru lecţia de zbor cu Azriel.
CAPITOLUL
41

Urm ătoarele două zile fură atât de pline, încât lecţia cu Azriel fu
singura ocazie în care m -am antrenat cu el. Spionul se întorsese de
l,i trim iterea m esajelor scrise de M or privind schim barea datei
întâlnirii. Ei m ăcar fuseseră de acord cu data. D ar declaraţia lui în
legătură cu locul, în ciuda lim bajului său ferm , fusese respinsă de
toţi. Astfel, corespondenţa nesfârşită dintre regate continuă.
La Poalele M untelui fusese cândva locul lor neu tru de întâlnire.
C hiar dacă nim eni nu fusese privilegiat, niciunul nu era înclinat
sa se întâlnească acum acolo, aşadar discuţia referitoare la gazda
întâlnirii tu tu ro r M arilor Lorzi nu se încheie.
Ei bine, a şase d intre ei. Beron, în sfârşit, catadicsise să se alăture,
insă nu prim iserăm nicio veste din Regatul Prim ăverii, deşi ştiam
să mesajele fuseseră trim ise.
U rm a să m ergem toţi - m ai p uţin A m ren şi Nesta, deoarece p ri­
ma insistase că a doua avea nevoie de mai m ult antrenam ent. Mai
ales când, în seara precedentă, A m ren găsise în C arte un pasaj care
ur f i p u tu t fi ce ne trebuia ca să reparăm zidul.
Cu doar câteva ore la dispoziţie în seara trecută, se hotărî ire­
vocabil ca întâlnirea să aibă loc în Regatul D im ineţii. Era destul de
aproape de m ijlocul ţinutului şi, de vrem e ce Kallias, Marele Lord al
Iernii, nu perm itea nim ănui să intre pe teritoriul lui după ororile la
care îi supusese A m arantha poporul, era singura zonă care flanca
tărâm ul n eu tru de mijloc.
Rhys şi Thesan, M arele Lord al Regatului D im ineţii, erau în rela­
ţii bune. Regatul D im ineţii era în m are parte n eu tru în orice co n ­
flict, dar, ca u n u l d intre cele trei Regate Solare, era m ereu înclinat
să le fie loial. N u era un aliat la fel de puternic precum Helion,
Spintecătorul de Vrăji din Regatul Zilei, dar destul de puternic.
Asta nu îi opri pe Rhys, M or şi Azriel să se adune în jurul mesei
din sufragerie din casa de la oraş, în seara precedentă, ca să re­
vizuiască toate m icile inform aţii pe care le aflaseră vreodată despre
palatul lui Thesan - despre posibilele capcane şi căile de scăpare.
Am făcut u n efort să nu m ă agit, să nu întreb dacă nu cum va
riscurile erau m ai m ari decât avantajele. Atât de m ulte lucruri m er­
seseră prost în Hybern. Atât de m ulte lucruri m ergeau prost în lume.
De fiecare dată când vorbea Azriel, îl auzeam cum striga de durere
când ţăruşul îi trecuse p rin piept. De fiecare dată când M or îi răspun­
dea, îi vedeam chipul palid şi retrăgându-se din faţa regelui. De fie­
care dată când îm i cerea Rhys părerea, îl vedeam îngenunchind în
sângele prietenilor săi, implorându-1 pe rege să nu ne taie legătura.
D in când în când, Nesta şi A m ren se opreau din antrenam ent în
salon, astfel încât cea din urm ă să-i poată da prim ei câte un m ic sfat
sau să o avertizeze în privinţa întâlnirii. Sau ca A m ren să se poată
răsti la N esta să se concentreze, să-şi dea m ai m ult silinţa, în tim p
ce ea frunzărea Cartea.
Alte câteva zile, spuse A m ren când N esta plecă la etaj în cele din
urm ă, plângându-se de o m igrenă. Alte câteva zile şi sora m ea, cu
ajutorul vreunei p uteri m isterioase, ar fi p u tu t fa ce ceva. Adică,
adăugă A m ren, dacă ar fi p utut descifra la tim p secţiunea p ro m i­
ţătoare a C ărţii. Şi, cu asta, femela b ru n e tă ne spuse noapte bună, ca
să se ducă şi să citească până ce i-ar fi sângerat ochii.
Având în vedere cât de îngrozitoare era Cartea, nu eram sigură
dacă glumea.
Nici ceilalţi.
Abia m -am atins de cină. Şi abia dacă am dorm it în noaptea aceea,
i.isLicindu-rnă în cearşafuri până ce Rhys se trezi şi m ă ascultă ră b ­
dător şo ptindu-m i fricile, până ce ajunseră să fie doar nişte um bre.
Se crăpă de ziuă şi, cât m -am îm brăcat, dim ineaţa se transform ă
intr-o zi însorită şi uscată.
Deşi u rm a să participăm la întâlnire aşa cum eram cu adevărat,
ţinutele noastre obişnuite erau aceleaşi: Rhys în jacheta lui neagră
preferată şi pantaloni, Azriel şi Cassian în arm urile lor illyriene, cu
loate cele şapte pietre Siphon lustruite şi strălucind. M or se lipsi de
obişnuita rochie roşie p en tru una de un albastru-închis. Avea un
decolteu asem ănător şi aceleaşi fuste lungi şi transparente, dar părea
oarecum... sobră. Regală, ca p en tru o prinţesă a ţinutului.
Toţi aveau o ţin u tă obişnuită, în afară de mine.
Nu găsisem o rochie nouă p en tru că n u exista nicio altă rochie
mai spectaculoasă decât cea pe care o p u rtam acum în foaier, când
ceasul de pe şem ineul din salon bătu ora unsprezece.
Rhys încă nu coborâse şi A m ren şi N esta nu se zăreau pe nicăieri
ca să ne conducă. Ne adunaserăm cu câteva m inute m ai devrem e,
dar... m -am m ăsurat din nou din priviri. C hiar în lum ina caldă a
holului, rochia strălucea şi licărea ca o nestem ată nou tăiată.
Luasem rochia de la C ăderea Stelelor şi o m odificasem , adăugând
aplicaţii din m ătase pe um erii negri, m aterialul strălucitor sem ănând
cu lum ina stelară când îm i cobora pe spate în chip de văl sau de
mantie. D acă R hysand era N oaptea Trium fătoare, eu eram steaua
care strălucea d o ar m ulţum ită întunericului său, lum ina vizibilă
doar datorită lui.
M -am în cru n tat pe scări, în ideea în care s-ar fi deranjat să apară
la timp.
Nuala îm i aranjase părul într-o cunună preţioasă şi elegantă
peste cap şi în faţa ei...
L-am surprins pe Cassian uitându-se la m ine p en tru a treia oară
in m ai p uţin de u n m inut şi 1-am întrebat:
- Ce este?
C olţurile gurii îi zvâcniră.
- A răţi atât de...
- Iar începem , m orm ăi M or din locul în care îşi curăţa unghiile
date cu roşu, rezem ată de balustrada scării. Avea inele pe toate d e­
getele şi rân d u ri de brăţări îi zăngăneau la am bele încheieturi ale
m âinilor.
- Oficial, spuse Cassian privind neîncrezător spre ea şi flutură o
m ână plină de pietre către m ine. E xtravagant.
- Are m ai bine de cinci sute de ani, e un războinic şi un general
priceput, cunoscut în toate teritoriile şi tot are problem e în a le face
com plim ente doam nelor, spuse Mor, scuturând tristă din cap. Poţi
să-m i am inteşti de ce te luăm cu noi la întâlnirile diplomatice?
Azriel, învăluit în um bre lângă uşa de la intrare, chicoti încet.
Cassian îi aru n că o privire încruntată.
- Las’ că nici tu n u eşti un poet, frate!
Azriel îşi încrucişă braţele, încă zâm bind uşor.
- Nu am nevoie să recurg la aşa ceva.
M or râse, iar eu am pufnit, lucru care-1 făcu pe Cassian să-m i
dea u n a în coaste. I-am alungat m âna, dar m -am abţinut să-l îm ­
ping aşa cum voiam , doar p en tru că era prim a dată când îl vedeam
de la A driata, iar um brele încă îi întunecau ochii... şi din cauza
greutăţii coroanei.
Rhys m ă încoronase la flecare întâlnire şi reuniune organizată,
cu m ult înainte să fiu partenera lui, cu m ult înainte să fiu M area lui
D oam nă. C hiar şi la Poalele M untelui.
Nu pusesem niciodată întrebări despre diadem ele şi coroanele
pe care N uala sau C erridw en m i le îm pleteau în păr. N iciodată nu
avusesem vreo obiecţie în privinţa lor - nici m ăcar înainte ca relaţia
dintre noi să fi fost aşa. D ar asta... M i-am ridicat privirea spre scări,
când paşii lenţi ai Iui Rhysand se auziră pe covor.
C oroana era mai grea. Nu nedorită, ci... ciudata. Iar când Rhys
apăru în capul scărilor, splendid în jacheta neagră, cu aripile vizi­
bile şi strălucind ca şi când le-ar fi lustruit, m -am trezit din nou în
camera în care m ă dusese târziu seara trecută, după ce îl trezisem
cu agitaţia m ea din pat.
Aceasta se afla la un nivel deasupra bibliotecii d in Casa Vântului
şi era protejată cu atât de m ulte vrăji, încât avusese nevoie de câteva
clipe să le anuleze. D oar noi doi - şi orice viitor urm aş, adăugase el
schiţând un zâm bet - puteam să intrăm . Asta dacă nu aveam
musafiri.
C am era era rece şi întunecată - ca şi când a m f i p ă tru n s în m intea
anei bestii adorm ite. Şi în spaţiul ro tu n d licăreau insule strălucitoare
de lum ină. D e nestem ate.
O com oară strânsă în zece m ii de ani, ordonată p e p o d iu m u ri, în
certare deschise, pe busturi şi rafturi.
- S u n t bijuteriile fa m iliei, spuse R hys zâ m b in d înşelător. Pe cele
care nu ne plac le păstră m în R egatul Coşm arurilor, doar ca să nu se
supere p en tru că uneori le îm p ru m u tă m fa m ilie i lui Mor, dar aces­
tea... sunt p e n tru fam ilie.
M ă condusese dincolo de vitrinele care scânteiau ca nişte m ici
constelaţii, fiecare valorând... C hiar dacă eram fiica u n u i negustor,
nu le p u te a m calcula valoarea.
Sar spre p a rtea din spate a camerei, învăluite şi m ai m u lt în
întuneric...
A u zise m de catacom bele de p e continent, u n d e craniile o a m e ­
nilor iubiţi sau ale infam ilor erau păstrate în m ici firid e - zeci şi sute
pe un perete.
Aici, conceptul era acelaşi: un întreg z id de coroane era cioplit în
piatră. Fiecare se afla pe un p o sta m e n t căptuşit cu catifea neagră,
toate lu m in a te de...
- Licurici, îm i spusese R hys când sferele m inuscule şi albăstrui din
bolţile tu tu ro r nişelor păruseră să licărească precum un cer înstelat.
Ceea ce m i se p ă ru seră a f i m ici lu m in i fa e p e ta va n u l înalt...
erau licurici. D e un albastru-deschis şi turcoaz, lu m in a lor era la fe l
de m ă tă so a să ca a lunii, lu m in â n d n estem a tele cu fo c u l lor vechi
şi tăcut.
- Alege unul, îm i şoptise Rhys la ureche.
- Un licurici?
El m ă m uşcase de lobul urechii.
- D eşteapto! M ă întorsese din n ou spre z id u l de coroane diferite,
p recum craniile. Alege-o pe care vrei!
- N u p o t să iau una p u r şi sim plu.
- Cu siguranţă, po ţi. îţi aparţin.
A m ridicat o sprânceană.
- N u... nu cu adevărat.
- C onform legii şi tradiţiei, toate su n t ale tale. Vinde-le, topeşte-le,
poartă -le - f ă ce vrei!
- N u îţi p a să de el?
A m g esticu la t spre cu fă ru l care valora m a i m u lt decât m a jo ri­
tatea regatelor.
- O, a m câteva bijuterii preferate la care m -a m g â n d it că aş p u tea
să te conving să le cruţi, dar... acesta îţi aparţine. în tru totul.
Privirile ni se întâlniseră şi îm i dădusem seam a că şi el îşi am intea
cuvintele p e care i le şoptisem în urm ă cu câteva luni. Că fiecare bucată
din inim a m ea care încă se vindeca îi aparţinea. Z âm bisem şi îm i tre­
cusem o m â n ă p e braţul lui înainte să m ă apropii de zidul cu coroane.
C ândva, în regatul lui Tam lin, m ă îngrozise ideea de a m i se oferi
o coroană. M ă tem u sem de aşa ceva. Şi a m p resupus că nu m ă agi­
tasem niciodată în privin ţa asta când era vorba de Rhys. Ca şi când o
mică pa rte din m ine ar f i ştiu t că aici trebuia să fiu : lângă el, ca egala
lui. Regina lui.
R hys îşi înclinase capul ca şi când m i-a r f i co n fim at - el văzuse,
înţelesese şi ştiuse dintotdeauna.
C oborând acum scările casei din oraş, Rhys îşi îndreptă atenţia
direct spre coroana de pe capul m eu, iar em oţia care i se undui pe
chip fu suficientă ca să-i determ ine până şi pe M or şi pe Cassian să
îşi m ute privirea.
Lăsasem coroana să m ă cheme. Nu o alesesem din cauza stilului
sau a faptului că voiam să m ă sim t confortabil, ci pen tru că m ă
atrăsese ca şi când ar fi fost inelul din coliba Ţesătoarei.
C oroana m ea era făcută din argint şi diam ante, în form ă de spi­
rale de stele şi diverse faze ale lunii. în v ârf avea o sem ilună din
diam ant, flancată de două stele care explodau. Şi cu rochia străluci­
toare de la C ăderea Stelelor...
Rhys coborî de pe scări şi m ă luă de m ână.
Noaptea Trium fătoare şi Stelele Eterne.
Dacă el era întunericul dulce şi îngrozitor, eu eram lum ina
st i aiuritoare pe care doar um brele lui o puteau arăta.
- C redeam că plecaţi, interveni N esta din capul scărilor.
M -am pregătit, nem afiind atentă la Rhys.
într-o rochie de un albastru foarte închis, Nesta nu p u rta bijute-
n i şi părul fără podoabe îi era pieptănat pe spate. Am presupus că nu
avea nevoie de accesorii, ţinând cont de frum useţea ei uluitoare. Ar
li fost ca şi când ai h îm podobit un leu cu bijuterii. D ar să se îm ­
brace aşa...
Ea coborî scările, iar când ceilalţi tăcură, m i-am dat seama...
Am încercat să nu ies prea m ult în evidenţă când m -am uitat la
<ăssian.
Ei nu se văzuseră din Adriata.
Dar războinicul nu făcu decât să-i arunce o privire superficială
si se întoarse spre Azriel ca să-i spună ceva. M or îi urm ărea atentă
pe am ândoi - avertism entul pe care i-1 dăduse surorii mele răsunând
lăcut între ele. Iar Nesta, la naiba, p ăru să-şi am intească. Păru să-şi
înghită cuvintele pe care intenţionase să le spună şi m ă abordă.
Aproape îm i făcu inim a să se oprească din cauza şocului când
uni spuse:
- Eşti frum oasă.
Am clipit la ea.
- Asta încercai tu să spui, Cassian? întrebă Mor.
Noi am ales să nu auzim ce zise el şi i-am răspuns Nestei:
- M ulţum esc. Şi tu.
N esta d o ar ridică din um eri.
- De ce te-ai îm brăcat atât de frum os? am insistat eu. Nu ar tre ­
bui să te antrenezi cu Am ren?
Am sim ţit cum Cassian îşi îndreptă atenţia spre noi; i-am sim ţit
pe toţi privind când Nesta spuse hotărât:
- Vin cu voi!
CAPITOLUL
42

N im eni n u spuse nim ic.


Nesta îşi ridică bărbia.
- Eu... N u o m ai văzusem niciodată bâlbâindu-se. Nu vreau ca
toţi să îşi aducă am inte de m ine ca de o laşă.
- N im eni nu ar spune asta, am rostit eu încet.
- Eu aş face-o.
Nesta ne studie pe toţi, m ai puţin pe Cassian. Nu ca să-l descon­
sidere, ci... ca să-i evite răspunsul din privire. Aprobarea.
- Era ceva distant, spuse ea. Războiul. Lupta. Nu... m ai este. Voi
.iiiita, dacă pot. D acă asta înseam nă să... le spun ce s-a întâm plat.
- Ne-ai ajutat destul, am spus eu, rochia mea foşnind când am
l.te ut un singur pas spre ea. A m ren a spus că m ai ai foarte puţin
pană să ajungi să stăpâneşti talentul de care ai nevoie. Ar trebui să
i a mâi şi să te concentrezi la asta.
- Nu. N u contează dacă îmi am ân antrenam entul cu o zi sau două.
i uvintele erau ferme, clare. Poate până la întoarcerea noastră,
Amren va decoda vraja din Carte. Ea ridică un um ăr. Ai plecat la
luptă p en tru u n regat pe care abia îl cunoşti - care abia vă consideră
pr ieteni. A m ren m i-a arătat rubinul de sânge. Şi când te-am în tre­
bat de ce ai făcut-o... m i-ai spus că aşa era corect. Că oam enii aveau
nevoie de ajutor. Ea înghiţi în sec. N im eni nu va lupta ca să-i salveze
pe oam enii de sub zid. N im ănui nu-i pasă. D ar mie îm i pasă, spuse I
în tim p ce se juca absent cu un pliu al rochiei. Mie îm i pasă. f
Rhys veni lângă m ine şi spuse:
- Ca M are D oam nă, Feyre nu mai este em isarul m eu în lum ea
oam enilor. El îi schiţă un zâm bet Nestei. Vrei slujba?
Nesta nu afişă nicio em oţie, dar aş fi putut jura că o scânteie se
aprinse.
- G ândeşte-te la întâlnirea asta ca la o încercare. Şi te voi face să
plăteşti din plin p en tru serviciile mele.
Rhys schiţă o plecăciune.
- N u m -aş aştepta la mai puţin de la o soră Archeron. L-am îm ­
puns în coaste, iar el râse. Bine ai venit în regat! îi spuse el. U rm ează
să ai o p rim ă zi pe cinste.
Şi, spre şocul m eu etern, N esta zâmbi uşor.
- A cum nu m ai poţi da înapoi, îi spuse Cassian lui Rhys, ges­
ticulând spre aripile lui.
Rhys îşi băgă m âinile în buzunare.
- C red că este tim pul ca lum ea să afle cine-şi întinde cel mai
m ult aripile.
Cassian râse şi chiar şi Azriel zâmbi. M or îm i aruncă o privire
care m ă făcu să-m i m uşc buza ca să nu strig.
- Pariez pe douăzeci de m ărci de aur că se va da o luptă în prim a
oră, spuse Cassian, care încă nu se uita la Nesta.
- Eu pariez pe treizeci, că în patruzeci şi cinci de m inute, zise
Mor, încrucişându-şi braţele.
- N u uita că sunt jurăm inte şi protecţii de neutralitate, spuse cu
blândeţe Rhys.
- Voi nu aveţi nevoie de p u m n i sau de m agie ca să luptaţi,
rosti Mor.
- Cincizeci şi spun că în treizeci de m inute! se auzi Azriel de
lângă uşă. în cepută de Regatul Toamnei.
Rhys îşi dădu ochii peste cap.
- încercaţi să n u daţi im presia că pariaţi cu toţii pe ei. Şi n u tri­
şaţi p rovocând lupte. Rânjetele cu care răsp u n seră fură oricum ,
mimai nu liniştitoare. Rhys oftă. O sută de m ărci pe o luptă în cinci­
sprezece m inute.
Nesta pufni încet, dar toţi se uitară la m ine, aşteptând.
Eu am ridicat din um eri.
- Rhys şi cu m ine suntem o echipă. Poate să parieze toţi banii
noştri pe prostia asta.
Toţi păreau foarte ofensaţi.
Rhys m ă luă de braţ.
- O regină în aparenţă...
- Să nu îndrăzneşti! am spus eu.
El râse.
- M ergem?
El avea să m ă teleporteze pe m ine, M or să îi aducă acum pe
< assian şi p e Nesta, iar Azriel să vină de unul singur. Rhys aruncă o
privire spre ceasul din salon şi făcu sem n din cap către îm blânzitorul
1'mbrelor.
Azriel dispăru instantaneu. Prim ul care sosea trebuia să vadă
i Iacă ne aştepta vreo capcană.
Am aşteptat în tăcere un m inut, două. Apoi, Rhys expiră şi spuse:
- Liber!
Apoi m ă apucă de m ână şi m ă ţinu strâns.
M or se cocoşă uşor, bijuteriile strălucind odată cu m işcarea şi se
duse să-l ia de braţ pe Cassian.
Dar, în cele din urm ă, el se apropiase de Nesta. Şi când lum ea
începu să se transform e în um bre şi vânt, l-am văzut pe Cassian
m âlţându-se peste sora m ea şi pe ea ridicându-şi sfidător bărbia
i and el spuse:
- Bună, Nesta!
Rhys p ăru să îşi oprească teleportarea când sora m ea îi răspunse:
- Deci eşti în viaţă.
Cassian îşi dezgoli feroce dinţii, înfoindu-şi uşor aripile.
- Sperai să n u fiu?
M or u rm ărea atât de atent, cu toţi m uşchii încordaţi. Ea se în ­
tinse din n o u spre braţul lui, dar Cassian se feri, fară să-şi ia privirea
de la ochii arzători ai Nestei.
- N u ai venit să... spuse N esta fară să gândească, apoi se opri.
Lum ea p ăru să încrem enească odată cu propoziţia întreruptă,
inclusiv Cassian. El îi studie chipul, ca şi când ar fi citit furios rap o r­
tul unei lupte.
M or urm ări p u r şi simplu cum Cassian luă m âna subţire a Nestei,
îm pletindu-şi degetele cu ale ei. C um îşi strânse aripile şi întinse
orbeşte m âna cealaltă înapoi spre Mor, ordonându-i, în tăcere, să îi
transporte.
Cassian şi N esta se priviră reciproc. Pe feţele lor nu se citea nici
căldură, nici tandreţe, ci doar intensitate aceea, am estecul de sfidare,
înţelegere şi foc.
Rhys începu din nou să ne teleporteze şi tocm ai în clipa în care
vântul întunecat suflă, l-am auzit pe Cassian spunându-i Nestei,
încet şi răguşit:
- D ata viitoare, em isarule, voi veni să te salut!

Rhys îm i spusese destule în privinţa lucrurilor la care să m ă


aştept în Regatul D im ineţii, d ar nici m ăcar priveliştile pe care m i le
redase nu se com parau cu realitatea.
Prim a dată am văzut norii; nori im enşi care pluteau pe cerul de
cobalt, m oi şi generoşi, încă pătaţi de ultim ele raze roz ale răsăritu­
lui şi ale căror contururi rotunjite erau poleite cu lum ină aurie. P ros­
peţim ea în ro u rată a dim ineţii zăbovea în aerul um ed când ne-am
ridicat privirea spre palatul m ontan, ce se înălţa în spirală spre cer.
Dacă palatul de deasupra Regatului C oşm arurilor fusese co n ­
struit din piatra lunii, acesta era făcut din... pietre solare. Nu aveam
t uvinte să descriu piatra aurie şi aproape opalescentă care părea să
reţină în interiorul ei strălucirea a o m ie de răsărituri.
Treptele, balcoanele, bolţile, verandele şi p odurile făceau legătu­
ra între tu rn u rile şi cupolele poleite ale palatului, florile de brebe-
noc albastre căţărându-se pe stâlpii şi blocurile de piatră frum os
laiate ca să absoarbă ceaţa poleită ce plutea în aer.
Plutea în aer deoarece m untele pe care era palatul... Era un m o ­
li v p en tru care văzusem norii prim a dată.
Pe veranda pe care nu era nim eni în afară de Azriel şi de un în ­
soţitor zvelt în uniform a cu roşu şi auriu a Regatului Dim ineţii. Erau
nişte veşm inte uşoare şi largi - stratificate şi totuşi măgulitoare.
M asculul făcu o plecăciune, tinereţea şi frum useţea văzându-se
pe pielea lui bronzată şi netedă.
- Pe aici, M are Lord!
Până şi vocea îi era la fel de m inunată ca prim a strălucire aurie
la orizont. Rhys dăd u uşor din cap şi îm i oferi braţul.
M or îngăimă în spatele nostru, venind din urm ă cu Nesta lângă ea:
- Rhys, dacă ai să vrei să construieşti vreodată o casă nouă, s-o
loloseşti pe asta d rept m odel.
Rhys îi aru n că o privire neîncrezătoare peste um ăr. Cassian şi
Azriel pufniră încet.
M -am uitat la Nesta, când însoţitorul ne conduse n u spre bolta
de după verandă, ci spre scara spiralată care urca de-a lungul faţadei
simple a un u i turn.
N esta părea la fel de dezorientată ca noi toţi - în afară de M or -
dar...
Pe chipul surorii mele se citea uim irea.
O uim ea castelul din nori, provincia înverzită care se un d u ia
departe dedesubt, îm presurată cu m ici sate cu acoperişuri roşii şi
i auri late şi strălucitoare. O provincie m ereu luxuriantă, plină de
bogăţiile verii.
Şi m -am întrebat dacă şi eu arătasem aşa în ziua în care văzusem
prim a dată Velarisul. Dacă şi eu afişasem am estecul de uim ire,
m ânie şi înţelegere a faptului că lum ea era m are şi frum oasă şi, u n e­
ori, atât de copleşitoare cu m inunile ei, încât era im posibil să te
bucuri de tot într-o clipă.
M ai erau şi alte palate pe teritoriul D im ineţii - aşezate în mici
oraşe specializate în tinichigerie, ceasornicărie şi alte lucruri inteli­
gente. Aici... dincolo de satele culcuşite pe dealurile ţării, nu era
industrie. Nu exista nim ic în afară de palat, cer şi nori.
Am urcat pe scările spiralate, prăpastia de lângă m arginea prea
îngustă pierzân d u-se în stânca de culoare caldă, presărată cu tufe
de trandafiri galbeni şi bujori pufoşi şi purpurii. O m oarte frum oasă
şi colorată.
Fiecare pas m ă făcu să-m i adun puterile când am urcat în turn,
Rhys ţin ân d u -m ă ferm de m ână.
Aripile încă i se vedeau. El nu ezită niciun pas.
A m uzat şi curios, îşi îndreptă privirea spre m ine şi-m i spuse
p rin legătură: „Şi tu crezi că ar trebui să ne redecorăm casa?"
Am trecut p rin camere în aer liber, pline de perne m ari din
m ătase şi covoare som ptuoase, pe lângă ferestrele ale căror geam uri
erau aranjate în m ozaicuri colorate, pe lângă urne din care se revăr­
sa lavandă şi fântâni în care, sub razele blânde ale soarelui, susura
cea m ai lim pede apă.
„Nu este un concurs", i-am spus eu.
El m ă strânse de m ână. „Ei bine, dacă Thesan are un palat m ai
frum os, eu su n t singurul binecuvântat să am o M are D oam nă
lângă m ine."
N u m -am p u tu t abţine să roşesc, m ai ales când Rhys adăugă: „în
seara asta, vreau să porţi coroana aia în pat. D oar coroana."
„Ticălosule!"
„întotdeauna."
Am zâmbit, iar el se aplecă lin ca să m ă sărute pe obraz.
M or bolborosi să o scutească.
Voci în surdină ajunseră la noi din sala în aer liber din vârful
tu rn u lu i de piatră solară - unele profunde, altele ascuţite şi altele
vioaie - înainte să term inăm de urcat, ferestrele arcuite şi fară gea­
muri p erm iţân d să se audă conversaţia dinăuntru.
„Trei sunt deja aici“, m ă avertiză Rhys, iar eu am avut sentim en-
t ui că asta le şoptea acum Azriel lui M or şi Cassian. „Helion, Kallias
si Thesan."
M arii Lorzi ai Regatului Zilei, cel al Iernii şi gazda noastră din
Legatul D im ineţii.
Ceea ce însem na că Regatul Toam nei şi cel al Verii - Beron şi
Tarquin - n u sosiseră încă. Sau al Prim ăverii.
încă m ă îndoiam că Tamlin avea să vină, dar Beron şi Tarquin...
Poate că lupta îl făcuse pe Tarquin să se răzgândească. Iar Beron era
destul de îngrozitor, încât probabil să se fi alăturat deja Hybernului,
indiferent de m anevrele lui Eris.
Am văzut cum Rhys înghiţi în sec când am urcat ultim ele trepte
spre uşa deschisă. Un p o d lung lega cealaltă jum ătate a turnului de
interiorul palatului, de balustradele acestuia atârnând flori galbene
de glicină. M -am întrebat dacă ceilalţi fuseseră conduşi pe scările
acestea sau dacă asta se voia cum va a fi o insultă.
„îţi ridici scuturile?" întrebă Rhys, dar eu ştiam că era conştient
de faptul că m i le ridicasem din Velaris.
Tot aşa cum şi eu eram conştientă că el ridicase un scut m ental
si fizic în ju ru l nostru, cu sau fără term eni de pace.
Şi, chiar dacă faţa îi era calm ă şi um erii traşi înapoi, i-am spus:
„Te văd, Rhys. Şi nu există nicio parte din tine pe care să nu o iubesc
cu toată fiinţa mea".
El îm i strânse m âna în sem n de răspuns înainte să îm i pu n ă d e ­
getele pe braţul lui, ridicându-1 suficient cât să fi înfăţişat, probabil,
o im agine destul de curtenească atunci când am intrat în sală.
„Să nu te ploconeşti în faţa nim ănui!" fu tot ce îm i spuse.
CAPITOLUL
43

Sala era şi nu era cum m ă aşteptam . Scaune joase din lem n de


stejar şi tapiţate fuseseră aranjate în tr-u n cerc m are în m ijlocul
cam erei - suficiente p en tru toţi M arii Lorzi şi delegaţii lor. Unele,
m i-am dat eu seama, fuseseră concepute să aibă loc şi p en tru aripi.
Părea că n u era ceva neobişnuit, deoarece în jurul unui m ascul
zvelt de care m i-am am intit im ediat de la Poalele M untelui, stăteau
adunaţi Fae înaripaţi. D acă illyrienii aveau aripi ca de liliac, acestea
erau... ca de pasăre.
„Peregrynii sunt rude îndepărtate ale Serafimilor lui D rakon şi
îi oferă lui Thesan o m ica legiune aeriană", îm i spuse Rhys despre
femelele şi m asculii m usculoşi cu arm uri aurii. „M asculul din stân ­
ga lui este căpitanul şi iubitul lui." într-adevăr, m asculul chipeş
stătea u n pic m ai aproape de M arele său Lord, cu o m ână pe sabia
elegantă de lângă corp. „încă n u au o legătură de îm perechere, co n ­
tinuă Rhys, dar cred că Thesan nu a îndrăznit să o recunoască în
tim pul dom niei A m aranthei. Ei îi plăcea să le sm ulgă penele - una
câte una. Odată, şi-a făcut o rochie din ele."
Am încercat să n u tresar când am păşit pe podeaua din m ar­
m u ră lustruită, piatra fiind încălzită de soarele care intra prin bolţile
deschise. Ceilalţi se uitaseră spre noi, unii şoptind la vederea aripi­
lor lui Rhys, dar eu m i-am îndreptat atenţia spre adevăratul giu-
vaier din cameră: reflexia bazinului.
în locul unei mese care să ocupe spaţiul dintre cercul de scaune se
zărea reflexia unui bazin rotund şi p uţin adânc, cioplit în podea. Apa
întunecată era plină cu nuferi roz şi aurii, cu frunze late ca m âna unui
mascul, iar dedesubt, peşti portocalii şi ivorii înotau leneş.
„M i-aş dori şi eu aşa ceva", i-am recunoscut lui Rhys.
P rin legătură l-am sim ţit am uzându-se. „A m să-m i notez pen-
(ru aniversarea ta.“
Mai m ulte flori de glicină se răsuceau pe stâlpii care înconjurau
spaţiul şi, de-a lungul m eselor lipite de cei câţiva pereţi, nenum ărate
tufe de bujori de culoarea vinului îşi desfăceau petalele m ătăsoase,
între vaze, fuseseră aşezate tăvi şi coşuri cu m âncare - produse de
patiserie, cărn u ri preparate - şi ghirlandele de fructe ne făceau
sem n din faţa cănilor din cositor cu băuturi răcoritoare.
Apoi erau cei trei M ari Lorzi.
Nu eram singurii care se îm brăcaseră elegant.
Rhys şi cu m ine ne-am oprit la jum ătatea distanţei.
îi cunoşteam pe toţi - m i-i am inteam din lunile petrecute la
Poalele M untelui. Rhys îm i povestise trecutul lor în tim pul an tren a­
mentelor. M -am întrebat dacă îşi sim ţiră puterea în m ine când îşi
indreptară atenţia spre noi.
Thesan înaintă, încălţările lui splendide, cu broderii, nescoţând
niciun zgom ot pe podea. Tunica îi era m ulată pe pieptul zvelt, dar
pantalonii largi - asem ănători celor preferaţi de A m ren - foşniră
când se apropie. Pielea bronzată şi părul îi erau aurii, ca şi când
răsăritul le-ar polei perm anent, d ar ochii oblici, de un căprui închis,
erau cea m ai m in u n ată trăsătură a lui. El se opri la câţiva paşi dis­
tanţă, atent la m ine şi la Rhys, la anturajul nostru, la aripile pe care
Rhys şi le ţinea strânse la spate.
- Bine aţi venit! spuse Thesan, cu o voce la fel de profundă şi de
intensă ca p riv irea sa. Iubitul lui ne m onitoriza fiecare respiraţie
de la câţiva paşi distanţă, dându-şi, fără îndoială, seam a că la fel
făceau şi însoţitorii noştri, aflaţi în u rm a noastră. Sau, de vrem e ce
tu ai stabilit întâlnirea asta, poate că ar trebui să ne şi întâm pini,
spuse gânditor Thesan.
Un zâm bet slab traversă chipul perfect al lui Rhys, um brele