TOTUL SE JNţAMPLA

CU UN MOTIV

Şl AL PlEIRll
SERIA
REGATU L S P IN IL O R
I AL T R A N D A F IR ILO R
m v o lu m u l 3

MAAS
A UTOAREA SERIEI
TRONUL DE CLEŞTAR
 DOAR TU POŢI DECIDE
CE TE POATE DISTRUGE!

„Unele alianţe sunt încă periculoase - să recrutezi m onştri

pentru a lupta îm potriva m onstruosului va fi m ereu o provo­
care riscantă iar agenţii dubli sunt numeroşi. Războiul este
întreţesut cu poveştile romantice ale personajelor secundare,
aducând laolaltă oam eni din ţinuturi îndepărtate."
Kirkus Reviews

9786060061625
 Feyre s-a întors în Regatul Prim ă­
verii, hotărâtă să obţină noi informaţii
despre manevrele lui Tamlin şi despre
plânurile acestuia de a-i invada şi de a-i
supune pe cei din Prythian.
i Dar, ca să-şi atingT^un asem e­
ni nea scop, este nevoită să joace un joc
” extrem de periculos şi de viclean. Un
singur pas greşit i-ar putea fi fatal nu
|o a r lui Feyre, ci şi poporului acesteia.
Im in e n ţa războiului o obligă să aleagă

r repede în care dintre Marii Lorzi poate

■ avea încredere şi să-şi caute aliaţi în cele
mai nebănuite ţinuturi.

■«Ar
 SARAH J. MAAS este autoarea
seriei bestseller Regatul spinilor şi al
trandafirilor, din cuprinsul căreia fac
parte volumele Regatul spinilor şi al
trandafirilor, Regatul ceţii şi al furiei,
Regatul aripilor şi alpieirii şi Regatul spi­
nilor şi al trandafirilor-cartea de colorat.
Ocupă locul 1 în clasamentul reali­
zat de New York Times pentru cele mai
binFTândute cărţi.
Este, de asemenea, autoarea seriei de
succes Tronul de cleştar, incluzând volu­
mele: Tronul de cleştar; Diamantul de
la miezul nopţii, Moştenitoarea focului,
Regina umbrelor, Imperiul furtunilor.
Originară din New York, locuieşte,
în prezent, în Pennsylvania, îm preună
cu familia şi câinele său devotat.

Ilustraţiile de pe copertă
@A drian D adich, 2017 (personajul fem inin)
@ fedorm enshenin/ G etty Im ages (m unţi)
C oncepţia originală p e n tru copertă: Katie Everson
şi John C ande
Seria Regatul spinilor şi al trandafirilor
Regatul spinilor şi al trandafirilor
Regatul cetii şi al furiei

Seria Tronul de cleştar

Tronul de cleştar
Diamantul de la miezul nopţii
Moştenitoarea focului
Regina umbrelor
Imperiul furtunilor
 SARAH J. MAAS

REGATUL
ARIPILOR
SI AL PlEIRll
volumul 3
din SERIA

REGATUL SPINILOR
SI
5 AL TRANDAFIRILOR
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României
MAAS, SARAH J.
Regatul aripilor şi al pieirii / Sarah J. Maas; trad. de Andra-Elena Agafiţei prin
Lingua Tradom. - Bucureşti: RAO Distribuţie, 2018
ISBN 978-606-006-162-5

I. Agafiţei, A ndra Elena (trad.)

821.111

RAO Distribuţie
Str. Bârgăului nr. 9-11, sector 1, Bucureşti, România
www.raobooks.com
wrew.rao.ro

Sarah J. Maas
A C ourt o f Wings a n d R uin
Copyright © 2015 by Sarah J. Maas
Publicat prin înţelegere cu Bloomsbury Publishing Inc.
Toate drepturile rezervate

Traducere din limba engleză

Andra-Elena Agafiţei
prin Lingua Tradom

© Editura RAO, 2015

pentru versiunea în limba rom ână

2019

ISBN 978-606-006-162-5
P entru Josh şi A nnie...
Un dar. Totul.
sât

(F R yM lA N
 RHYS/lND
Cu doi ani înaintea Zidului

Bâzâitul m uştelor şi ţipetele supravieţuitorilor luaseră de m ult

locul răsunătoarelor tobe de război.
Trupurile lipsite de viaţă ale oam enilor şi ale creaturilor Fae, îm ­
prăştiate pe câm pul de luptă, erau separate, pe alocuri, doar de aripile
Irânte, care se înălţau spre cerul cenuşiu sau de hoitul vreunui cal.
în ciuda norilor grei, m irosul avea să devină foarte curând de
nesuportat, din cauza căldurii. Muştele, p en tru care nu conta dacă
leşurile erau ale oam enilor sau ale u n o r Fae, se plim bau deja peste
ochii care priveau către zări, fară să clipească.
Am păşit cu grijă pe câm pul odată înverzit, atent la steagurile pe
jumătate îngropate în noroi şi sânge închegat. A m făcut u n efort
imens ca să n u -m i târâi aripile peste m orţi şi arm uri. Cu m ult în a­
inte de sfârşitul m ăcelului, şi eram deja epuizat.
îm i petrecusem ultim ele ore luptând ca şi m uritorii de lângă
mine: cu sabia, cu pum nii, încercând să-m i m enţin concentrarea la
i ote maxim e. Nu cedasem în faţa legiunilor Ravenniei - ore în şir,
Ilăstrasem rândurile p en tru că aşa îm i com andase tatăl m eu şi, pen-
l i u că ştiam că asta trebuia să fac, ezitarea ar fi fost lovitura finală
dată rezistenţei noastre, şi aşa dezbinate.
Fortăreaţa care se ivea în spatele m eu era prea preţioasă p en tru
aii cedată Loialiştilor. Şi asta n u doar datorită poziţionării în inim a
continentului, ci şi p en tru rezervele pe care le adăpostea, p en tru
forjele care fum egau zi şi noapte în partea vestică, în care se trudea
p en tru aprovizionarea forţelor noastre.
Fum ul forjelor se am esteca acum cu cel al rugurilor deja aprinse
în spatele m eu în tim p ce continuam să m erg, studiind chipurile
m orţilor. M -am gândit să trim it soldaţii care puteau să facă faţă
situaţiei şi să revendice arm ele celeilalte arm ate. Aveam o prea dis­
perată nevoie de ele ca să ne pese de onoare. C u atât m ai m ult cu cât
cealaltă tabără n u se deranja cu aşa ceva.
încrem enit... câm pul de luptă părea încrem enit în com paraţie
cu m ăcelul şi haosul care încetaseră în cele din u rm ă acum câteva
ore. Soldaţii Loialişti se retrăseseră în loc să se predea, lăsându-şi
m orţii p rad ă ciorilor.
Am ocolit u n cal căzut, în ai cărui ochi frum oşi, larg deschişi, se
putea citi groaza şi ale cărui coaste însângerate erau pline de muşte.
C ălăreţul răsucit sub el era aproape decapitat. N u din cauza vreunei
lovituri de sabie. Nu, rănile adânci erau lăsate de nişte gheare.
Ei nu aveau să cedeze cu uşurinţă. Regatele şi teritoriile care îşi
doreau sclavii lor u m ani n u ar fi pierdut războiul acesta decât dacă
nu ar fi avut de ales. Şi chiar şi atunci... Aflaserăm pe pielea noastră,
foarte devrem e, că nu respectau regulile vechi şi ritualurile de luptă.
Cât despre teritoriile fae care luptau alături de războinicii m uritori...
Trebuia să fim striviţi ca nişte vierm i.
Cu m âna acoperită de sângele m eu şi al altora, am alungat o
m uscă ce îm i bâzâia la ureche.
C rezusem dintotdeauna că m oartea avea să fie u n fel de în to ar­
cere paşnică acasă - un cântec de leagăn dulce şi trist, care să m ă
conducă spre orice m -ar fi aşteptat după aceea.
M -am ghem uit cu un bocanc pe catargul unui stegar loialist,
m u rd ărin d cu noroiul înroşit porcul m istreţ brodat pe steagul de
culoarea sm araldului.
M ă întrebam acum dacă nu cum va acel cântec de leagăn al m o r­
ţii n u era decât bâzâitul muştelor, şi nu unul m inunat. Dacă m uştele
şi vierm ii erau doar servitorii m orţii.
 C âm pul de luptă se întindea spre orizont în toate direcţiile, mai
puţin spre fortăreaţa din spatele meu.
Trei zile îi respinseserăm ; trei zile luptaserăm şi m uriserăm aici.
D ar răm ăsesem pe poziţii. A dunasem oam eni şi creaturi Fae de
nenum ărate ori, refuzasem să las loialiştii să pătrundă, chiar şi
atunci când ne loviseră a doua zi flancul drept, încă fragil, dar cu
Irupe noi.
îm i folosisem puterea până ce am sim ţit că nu-m i m ai răm ăsese
decât fum în vene, iar apoi apelasem la pregătirea m ea illyriană până
când nu m ai ştiusem decât să-m i rotesc scutul şi să lovesc cu sabia,
până când nu m ai ştiusem ce să fac îm potriva hoardelor.
O aripă illyriană, pe jum ătate sfârtecată, ieşea dintr-o grăm adă
de stârvuri de M ari Fae, ca şi când fusese nevoie de toţi şase ca să-l
doboare pe războinic. Ca şi când i-ar fi luat pe toţi cu el.
Inim a îm i bătea cu putere în tru p u l lovit în tim p ce dădeam la o
parte grăm ada de cadavre.
întăririle sosiseră la răsăritul celei de-a treia şi ultim e zile, tri­
mise de tatăl m eu după ce îi cerusem ajutorul. M ă pierdusem prea
mult în iureşul luptei ca să observ câţi alţii n u făceau parte din u n i­
tatea illyriană, m ai ales când atât de m ulţi folosiseră pietre Siphon.
Dar în orele scurse după ce ne salvaseră pielea şi schim baseră
soarta luptei, n u -m i zărisem niciunul dintre fraţi p rintre cei vii.
Nici m ăcar n u ştiam dacă Azriel sau Cassian luptaseră pe câmp.
Era p u ţin probabil ca prim ul să o fi făcut, de vrem e ce tatăl m eu
il ţinea aproape p en tru spionaj, dar Cassian... Cassian ar fi p u tu t să
reintre în luptă. L-aş fi crezut în stare pe tata să-l transfere pe
( ussian în tr-o unitate cu foarte m ari şanse să fie m ăcelărită. Aşa
u i m o păţise şi acesta, care abia plecase şchiopătând m ai devrem e
de pe câm pul de luptă.
Degetele însângerate şi dureroase m i-au in trat în arm ura îndoită
şi în carnea rigidă când de pe soldatul illyrian căzut am dat la o
parte ultim ul cadavru de M ari Fae.
Părul negru, pielea măslinie... Ca ale lui Cassian.
 în să n u al lui C assian era chipul gri ca m o artea, h o lb ân d u -se
la cer.
R espiram greoi, plăm ânii încă m ă dureau din cauza urletelor şi
buzele îm i erau uscate şi crăpate.
Aveam nevoie disperată de apă, dar în apropiere, alte două aripi
illyriene ieşeau din grăm ada de m orţi spre care m -am dus îm pleti-
cindu-m ă, lăsându-m i m intea să hoinărească in tr-u n loc întunecat
şi liniştit când m i-am îndreptat gâtul răsucit ca să m ă uit la chipul
de sub casca simplă.
Nu era al lui.
M i-am făcut loc p rin tre cadavre spre un alt illyrian.
Apoi, spre altul. Şi spre altul.
Pe unii îi cunoşteam . Pe alţii, nu. C âm pul de luptă se întindea
m ult sub cer.
K ilom etru du p ă kilom etru. Un regat al m orţilor în putrefacţie.
Şi-am tot căutat.
 PARTEA ÎNTÂI

PRlNŢEŞ/1 DIN C/TRRION

 CAPITOLUL
1

Feyre

Tabloul era o iluzie.

O iluzie veselă şi drăguţă, plină de boboci de un roz palid şi raze
de soare imense.
Studiul leneş al grădinii de trandafiri care se ivea dincolo de fe­
restrele deschise ale atelierului m eu îl începusem cu o zi în urm ă.
Printre m ărăcini şi frunze lucioase, verdele m ai intens al dealurilor
se rostogolea în depărtare, la orizont.
Era o prim ăvară nesfârşită, neobosită.
Dacă aş fi pictat u n tablou cu priveliştea spre curte, aşa cum
sim ţisem , aş fi făcut-o cu spini sfâşietori, cu flori care sufocau lu ­
m ina soarelui p en tru plantele m ai mici decât ele şi dealuri nesfârşite
mânjite de sânge.
însă fiecare m işcare a pensulei pe pânza lată era calculată; toate
petele şi spiralele de culori am estecate erau m enite să redea nu doar
prim ăvara idilică, ci şi o bună dispoziţie. N u eram prea bucuroasă,
dar, din fericire, m ă vindecam , în sfârşit, de ororile pe care le dez-
văluiam cu grijă.
C redeam că, în ultim ele săptăm âni, îm i cizelasem co nduita pe
cât de com plicat pictam tablourile. C redeam că, dacă aş fi ales să
mă înfăţişez cum îm i doream cu adevărat, aş fi fost îm podobită cu
gheare sfâşietoare şi m âini care i-ar fi sugrum at pe cei care se aflau
acum în com pania mea. Aş fi lăsat holurile aurite pătate de roşu.
D ar încă nu.
încă nu, îm i spuneam cu fiecare m işcare a pensulei, cu fiecare
m işcare făcută în ultim ele săptăm âni. R ăzbunarea im ediată nu ar fi
folosit n im ănui şi la nim ic, poate cel m ult furiei mele clocotitoare.
C hiar dacă, de fiecare dată când le vorbeam , o auzeam pe Elain
suspinând în tim p ce era băgată cu forţa în Cazan. C hiar dacă, de
fiecare dată când îi priveam , o vedeam pe N esta îndreptându-şi
degetul ca o p rom isiune a m orţii spre Regele H ybernului. C hiar
dacă, de fiecare dată când îi m iroseam , nările m i se um pleau din
n o u de izul sângelui lui Cassian vărsat pe pietrele negre ale castelu­
lui din oase. Pensula m i se rupsese între degete.
O rupsesem în două, m ânerul gălbui fiind distrus iremediabil.
înjurând în şoaptă, m -am uitat spre uşi şi ferestre. Locul acesta era
prea plin de priviri indiscrete ca să risc să o arunc în coşul de gunoi.
Am privit, cu atenţie, peste tot în jurul meu, ca să văd cine era sufi­
cient de aproape să m ă vadă, să m ă spioneze. N -am găsit pe nim eni.
M i-am în tin s b raţele în faţă, cu o ju m ătate de pen su lă în fie­
care m ână.
Pentru o clipă, m i-am permis să văd dincolo de strălucirea care-mi
ascundea tatuajul de pe m âna şi antebraţul drept. însem nele inim ii
mele adevărate. Adevăratul m eu titlu.
M area D oam nă a Regatului Nopţii.
G ândul fugar facu pensula ruptă să izbucnească în flăcări.
Focul nu m ă arse, chiar dacă devoră lemnul, pensula şi vopseaua.
D upă ce nu m ai răm ase decât fum şi cenuşă, am chem at un vânt
care mi le-a m ătu rat de pe palm e şi le-a scos pe ferestrele deschise.
Ca m ăsură de precauţie, am invocat o briză din grădină ca să
şerpuiască p rin cam eră şi să spulbere fuioarele de fum răm ase şi
să o um ple cu m irosul prăfuit şi sufocant al trandafirilor.
 Poate du p ă îndeplinirea sarcinii mele aici, aveam să ard din te­
melii şi conacul acesta, începând cu trandafirii.
Cele două siluete care se apropiau îm i captară atenţia, iar eu am
înşfăcat o altă pensulă şi am înm uiat-o în cea m ai apropiată pată de
vopsea, coborând capcanele întunecate pe care le ridicasem în jurul
cam erei ca să m ă avertizeze de prezenţa vizitatorilor.
Lucram Ia felul în care lum ina soarelui cădea pe nervurile unei
petale de trandafir, încercând să nu m ă gândesc la cum o văzusem
odată pe aripile illyriene, când uşile se deschiseră.
Am pretins că sunt absorbită de m unca m ea aducându-m i un
pic um erii în faţă şi înclinându-m i capul. Şi m -am prefăcut şi m ai
m ult când m -am uitat încet peste um ăr, de parcă efortul de a m ă
desprinde de tablou era adevărat.
însă lupta am dat-o cu zâm betul pe care m -am forţat să-l afişez
pe chip şi în privire - ochii fiind singurii care indicau un zâm bet
sincer. Exersasem în oglindă. De nenum ărate ori.
Aşadar, pielea din ju ru l ochilor m i se încreţi cu uşurinţă când
i-am zâm bit discret şi totuşi fericit lui Tamlin.
Lui Lucien.
- îm i pare rău că te întrerup, spuse Tamlin, studiindu-m i chipul
în căutarea um brelor cărora le cedam din când în când, a celor pe
care le foloseam ca să-l ţin la distanţă când soarele apunea dincolo de
dealuri. D ar credeam că poate vrei să te pregăteşti pentru întâlnire.
M -am forţat să înghit şi să cobor pensula, neliniştită şi nesigură
aşa cum fusesem în u rm ă cu m ult tim p.
- Este... ai vorbit cu Ianthe? C hiar vine?
încă n u o văzusem pe M area Preoteasă care îm i trădase surorile
H ybernului, care ne trădase H ybernului.
Şi chiar dacă rapoartele rapide şi neclare pe care R hysand m i le
trim isese p rin legătura de îm perechere m ă m ai liniştiseră... Ea era
responsabilă p en tru ce se întâm plase în u rm ă cu câteva săptăm âni.
 Lucien fu cel care răspunse, uitându-se cu atenţie la tabloul meu,
ca şi când acesta ar fi avut dovada pe care ştiam că o căuta.
- Da. Ea... a avut motivele ei şi este dispusă să ţi le explice.
Poate şi motivele p entru care punea m âna pe orice m ascul îi plă­
cea, fie că ei voiau sau nu şi de ce procedase aşa cu Rhys şi cu Lucien.
M -am întrebat ce părere avea cu adevărat Lucien despre asta şi
despre faptul că victim a prieteniei ei cu H ybernul ajunsese să fie
p arten era lui. Elain.
N u vorbisem despre Elain decât o singură dată, după ziua în ­
toarcerii mele.
„în ciuda a ceea ce a insinuat Jurian despre m odul în care
R hysand o să le trateze pe surorile mele, îi spusesem eu, în ciuda
naturii Regatului Nopţii, ei nu au să le rănească aşa pe Elain sau pe
Nesta - nu încă. R hysand are la dispoziţie m o d u ri m ai creative p rin
care să le facă rău.“
Lucien încă părea să se îndoiască de asta.
Dar, pe de altă parte, şi eu insinuasem prin propriile-m i „pier­
deri" de m em orie că poate nu avusesem parte de aceeaşi creativitate
sau amabilitate.
U şurinţa cu care crezuseră că R hysand ar fi forţat vreodată pe
cineva... A m adăugat insulta pe extrem de lunga listă cu lucruri
p en tru care trebuia să-m i iau revanşa.
Am lăsat jos pensula şi m i-am scos şorţul stropit de vopsea, punân-
du-1 cu grijă pe scaunul pe care stătusem deja cocoţată de două ore.
- M ă duc să m ă schim b, am şoptit şi m i-am aruncat peste um ăr
coada despletită.
Tam lin dăd u aprobator din cap, u rm ărin d u -m i fiecare m işcare
în tim p ce m -am apropiat de ei.
- Este frum os tabloul.
- Nu este nici pe departe term inat, am spus eu, aducând-o la
suprafaţă pe fata care se ferea de laude şi de com plim ente, care îşi
dorea să treacă neobservată. încă-i vraişte.
 La drept vorbind, era u n a dintre cele m ai bune lucrări ale mele,
chiar dacă num ai eu îi observam lipsa de spirit.
- C red că toţi suntem , spuse Tam lin schiţând u n zâmbet.
M i-am înfrânat im pulsul de a-m i da ochii peste cap şi i-am zâm ­
bit, atingându-1 uşor cu m âna pe u m ăr când am trecut pe lângă el.
C ând am ieşit după zece m inute, Lucien aştepta în faţa noului
m eu dorm itor.
îm i luase două zile ca să nu m ă m ai în d rep t spre cel vechi - să
fac în dreapta în capul scărilor, şi n u la stânga. D ar nu era nim ic în
fostul dorm itor.
M ă uitasem o dată înăuntru, a doua zi după întoarcerea mea.
M obila era distrusă, cearşafurile erau sfâşiate, iar hainele erau
aruncate la întâm plare în dulap. Părea că n im ănui n u i se perm isese
să intre ca să facă curăţenie.
în schim b, plantele agăţătoare - spinii - îl făcuseră de nelocuit.
Fostul m eu d o rm ito r fusese năpădit de vrejurile care se unduiseră
şi şerpuiseră pe pereţi, îm pletindu-se p rin tre resturi ca şi când s-ar
fi târât de pe spalierele de sub ferestre, ca şi când ar fi trecut o sută
de ani şi n u câteva luni.
D orm itorul acela era acum aidom a unui m orm ânt.
Am luat juponul de culoare roz deschis al rochiei transparente
într-o m ână şi am închis uşa d orm itorului în u rm a mea. în tot acest
timp, Lucien aştepta rezem at de uşa din faţa mea.
De uşa cam erei lui.
N u m ă îndoiam că se asigurase că aveam să stau acum în cam era
de vizavi. N u m ă îndoiam că îşi întorcea m ereu ochiul de m etal spre
cam era m ea, chiar şi când dorm ea.
- Sunt su rprins că eşti atât de calmă, având în vedere prom isiu­
nile pe care le-ai făcut în H ybern, spuse Lucien în loc de salut.
Promisiunea de a le ucide pe reginele um ane, pe Regele Hybernului,
pe Jurian şi pe Ianthe, p en tru ceea ce le făcuseră surorilor m ele şi
prietenilor mei.
 - Tu singur ai spus că Ianthe a avut m otivele ei. O ricât de fu ­
rioasă aş fi, p o t să o ascult.
N u îi spusesem lui Lucien ce ştiam de adevărata ei n atură p en tru
că asta ar fi însem nat să îi explic faptul că Rhys o alungase din casa
lui ca să se apere pe sine şi pe m em brii regatului său şi deoarece ar
fi stârnit prea m ulte întrebări, ar fi subm inat prea m ulte m inciuni
atent născocite, care îi ţinuseră pe el şi regatul lui - regatul m e u -
în siguranţă.
Deşi m ă întrebam dacă, după ce se întâm plase în Velaris, m ai
era necesar. Inam icii noştri cunoşteau oraşul, ştiau că era u n loc al
binelui şi al păcii. Şi încercaseră să-l distrugă cu prim a ocazie.
Vina p en tru atacul asupra Velarisului, după ce Rhys li-1 dezvăluise
reginelor um ane, avea să-l bântuie pe partenerul m eu tot restul
vieţilor noastre nem uritoare.
- O să-ţi spună o poveste pe care ai să vrei să o auzi, m ă avertiză
Lucien.
Eu am ridicat din um eri şi am m ers pe holul pustiu, acoperit
de covoare.
- Pot să decid şi singură în num ele meu. Se pare că tu ai h otărât
deja să n u o crezi.
El m ă ajunse d in urm ă.
- A im plicat două femei nevinovate în treaba asta.
- Lucra ca să se asigure că alianţa cu H ybernul este puternică.
Lucien m ă prinse de cot şi m ă opri.
I-am perm is să o facă p en tru că, dacă n u aş fi făcut-o şi m -aş fi
telep o rta t ca în p ă d u re cu m ulte luni în u rm ă sau dacă aş fi fo ­
losit vreo m anevră de apărare illyriană ca să-l dobor, m i-aş fi dis­
tru s şiretlicul.
- Eşti m ai inteligentă de atât.
M -am uitat atent la m âna lată şi bronzată care îm i ţinea cotul.
Apoi am întâlnit u n ochi roşu şi unul auriu, care se învârtea.
- U nde o ţine? şopti Lucien.
 Ştiam la cine se referea.
A m scuturat d in cap.
- N u ştiu. R hysand deţine o sută de locuri în care ar putea să fie,
dar m ă îndoiesc de faptul că ar folosi vreunul dintre ele ca să o as­
cundă pe Elain, ştiind că le cunosc.
- Spune-m i oricum . E num eră-m i-le pe toate.
- Ai să m ori în clipa în care ai să intri pe teritoriul lui.
- A m supravieţuit destul de onorabil când te-am găsit.
- N u ţi-ai dat seam a că pusese stăpânire pe m ine. L-ai lăsat să
mă ia. M inciună, m inciună, m inciună.
însă Lucien n u afişă durerea şi vina la care m ă aşteptam şi îm i
dădu încet drum ul.
- Trebuie să o găsesc.
- Nici m ăcar nu o cunoşti pe Elain. Legătura de îm perechere este
doar o reacţie fizică - îţi întunecă raţiunea.
- Asta v-a făcut ţie şi lui R hys?
în treb area şo p tită era periculoasă. D ar m i-am im pus să-m i
afişez team a în privire, m i-am am in tit de Ţesătoare, de C ioplitor
şi de M id d en g ard W yrm , astfel în cât vechea groază să-m i ac o ­
pere parfum ul.
- N u vreau să discut despre asta, am spus cu o voce răguşită
şi inegală.
Ticăitul u nui ceas se auzi la parter. în sinea mea, i-am adresat,
atunci, M am ei, o rugăciune de m ulţum ire şi am grăbit pasul.
- O să întârziem .
Lucien n u făcu decât să dea aprobator din cap, dar i-am sim ţit
privirea în spate, aţintită chiar asupra şirei spinării când am coborât
scările ca să o văd pe Ianthe.
Şi să decid, în sfârşit, cum u rm a să o sfâşii în bucăţi.

+
 M area Preoteasă arăta exact aşa cum îm i am inteam , şi în am in ­
tirile pe care m i le arătase Rhysand, şi în reveriile în care-m i înfi-
geam ghearele ascunse sub unghii ca să îi scot ochii şi lim ba şi apoi
să îi sfâşii gâtul.
în piept, furia m i se transform ase într-o creatură vie, în tr-u n
ecou al bătăilor inim ii care m ă adorm eau şi m ă trezeau. M i-am d o ­
m olit-o d o ar când am fixat-o cu privirea pe Ianthe din partea
cealaltă a m esei, aflată între Tamlin şi Lucien.
Aceasta încă m ai p u rta gluga galbenă şi diadem a argintie cu p ia­
tra de u n albastru transparent, care sem ăna cu u n a Siphon. Biju­
teria din m ijloc îm i am intea de cele ale lui Azriel şi ale lui Cassian.
Şi m -am întrebat dacă, la fel ca şi cele ale războinicilor illyrieni, bi­
juteria ajuta cum va vreo magie stângace să se transform e în ceva
m ai rafinat, mai m ortal. N u şi-o scosese niciodată, dar nici nu o
văzusem pe Ianthe invocând o putere m ai m are decât cea necesară
aprinderii unei sfere de lum ină fae într-o cam eră.
M area Preoteasă îşi îndreptă privirea turcoaz spre m asa din lem n
negru, gluga aru n cân d u-i um bre pe chipul perfect.
- Vreau să încep p rin a spune cât de rău îm i pare. Am acţionat
din d o rin ţa de a-ţi... oferi lucrul pe care credeam că probabil ţi-1
doreşti, d ar n u îndrăzneşti să-l ceri cu voce tare şi, în acelaşi timp,
de a continua să-i m ulţum esc pe aliaţii noştri din H ybern cu loiali­
tatea noastră.
M inciuni drăguţe şi otrăvite. Dar, ca să îi aflu adevăratele m o ­
tive... A şteptam întâlnirea aceasta de câteva săptăm âni. îm i petre­
cusem ultim ele săptăm âni pretinzând că sunt în convalescenţă, că
m ă vindec de ororile cauzate de Rhysand, cărora le supravieţuisem .
- De ce m i-aş fi d orit ca surorile m ele să suporte aşa ceva?
Vocea m i se auzi trem urată, rece.
Ianthe îşi ridică fruntea, studiindu-m i chipul nesigur, dacă nu
p uţin distant.
 - Ca să poţi fi îm preună cu ele pen tru totdeauna. Şi dacă Lucien
ar fi descoperit dinainte că Elain este partenera lui, ar fi fost... devas­
tator să-şi dea seam a că ar avea la dispoziţie doar câteva zeci de ani.
Faptul că i-a rostit num ele surorii mele m ă făcu să vreau să m ârâi,
dar m -am înfrânat şi-am afişat un calm aparent, cea mai nouă m ască
din arsenalul meu.
- D acă vrei să-ţi fim recunoscători, m ai ai de aşteptat o vreme,
Ianthe, răspunse Lucien.
Tonul şi vorbele lui îi atraseră o privire de atenţionare din partea
lui Tamlin. Poate că Lucien ar fi ucis-o pe Ianthe înaintea mea, doar
p en tru groaza la care o supusese pe p artenera lui în ziua aceea.
- Nu, şopti Ianthe cu ochi m ari, im aginea perfectă a rem uşcării
şi a vinovăţiei. Nu, nu m ă aştept deloc să-m i fiţi recunoscători sau
să m ă iertaţi, ci să m ă înţelegeţi... Asta e şi casa mea.
Ea ridică o m ână subţire, îm podobită cu inele de argint şi brăţări
ca să arate cam era, conacul.
- Toţi am fost nevoiţi să facem alianţe pe care n u le-am fi crezut
vreodată posibile - unele poate neplăcute, da, dar... forţa H ybernului
este prea m are ca să fie oprită. A cum poate fi în fru n tată ca orice
altă furtună.
Ea îi aru n că lui Tam lin o privire.
- în toate lunile astea, am lucrat din greu ca să ne pregătim p e n ­
tru sosirea inevitabilă a H ybernului. A m com is o greşeală gravă şi
am să regret m ereu durerile pe care le-am cauzat, dar haideţi să
continuăm această lucrare bună îm preună. Să găsim o cale prin
care să asigurăm supravieţuirea teritoriilor şi a poporului nostru.
- Cu preţul câtor altora? întrebă Lucien.
Tam lin îi aru n că din nou acea privire de atenţionare, dar Lucien
îl ignoră.
- Ce am văzut în H ybern, spuse Lucien apucând cotierele scau­
nului său destul de puternic încât lem nul sculptat scârţâi. Toate
prom isiunile de pace şi im unitate pe care le-a făcut...
 El se opri de parcă şi-ar fi am intit că Ianthe ar fi p utut foarte bine
să-l inform eze pe rege. Slăbi strânsoarea de pe scaun şi îşi îndoi
degetele lungi înainte de a apuca iar cotierele.
- Trebuie să fim precauţi.
- Vom fi, prom ise Tamlin. D ar deja am fost de acord cu anum ite
condiţii. Sacrificii, chiar. D acă ne despărţim acum... chiar dacă
H ybernul ne este aliat, trebuie să facem u n front puternic. îm preună.
El încă avea încredere în ea. încă m ai credea că Ianthe luase, pur
şi simplu, o decizie proastă. Nu ştia ce pândea sub frum useţea,
hainele şi cuvintele pioase.
Dar, pe de altă parte, aceeaşi orbire îl îm piedicase să-şi dea seama
şi ce se ascundea sub pielea mea. Ianthe îşi coborî din nou privirea.
- M ă voi strădui să fiu vrednică de prietenii mei.
Lucien părea să facă u n efort enorm ca să nu-şi dea ochii peste
cap, dar Tam lin spuse:
- Cu toţii vom încerca.
Acesta era noul lui cuvânt preferat: „a încerca".
Eu am înghiţit, asigurându-m ă că el m ă observă, şi am dat încet
din cap, fixând-o pe Ianthe cu privirea.
- Să nu m ai faci niciodată aşa ceva.
Un ordin prostesc - unul la care se aşteptase, după iuţeala cu care
dădu aprobator din cap. Lucien se rezem ă de spătar, refuzând să
m ai spună ceva.
- Totuşi Lucien are dreptate, am spus fără să gândesc, afişând o
expresie îngrijorată. Cum răm âne cu oam enii din regat în timpul con­
flictului? M -am încruntat la Tamlin. A m arantha i-a brutalizat - nu ştiu
cât de bine vor suporta să trăiască lângă Hybern. Au suferit destul.
Tamlin îşi încordă m axilarul.
- H ybernul a prom is că nu se va atinge de oam enii noştri.
O am enii noştri. Aproape m -am în cru n tat - chiar dacă am dat
din nou din cap că am înţeles.
- A fost o parte din... învoiala noastră.
 C ând vânduse tot Prythianul, vânduse to t ce era b u n şi corect în
el ca să m ă recupereze.
- O am enii n o ştri vor fi în siguranţă la sosirea H ybernului. C hiar
dacă am sfătuit familiile să se m ute în partea estică a teritoriului.
Cel puţin p en tru m om ent.
Bun. M ăcar se gândise la posibilele victim e - m ăcar îi păsa de
poporul lui, înţelegea ce fel de jocuri bolnave îi plăcea H ybernului
să joace şi că el putea să jure ceva, referindu-se la altceva. D acă deja
îi m uta pe cei m ai expuşi la risc în tim pul conflictului... Asta îm i
uşura m unca. Şi în est - o inform aţie m ăru n tă pe care am ascuns-o.
Dacă estul era sigur, atunci vestul... H ybernul urm a, într-adevăr, să
se oprească aici, venind din acea direcţie.
Tam lin expiră.
- Asta m ă aduce la celălalt m otiv p en tru care ne-am întrunit.
M -am pregătit şi m i-am im pus să par curioasă când el declară:
- Prim a delegaţie din H ybern soseşte m âine.
Pielea bronzată a lui Lucien se albi.
- Jurian va ajunge înainte de amiază, adăugă Tamlin.
 CAPITOLUL
1

N u prea auzisem nim ic despre Jurian în ultim ele săptăm âni - nu

îl văzusem pe com andantul um an înviat, din noaptea aceea, în
Hybern.
Jurian fusese renăscut cu ajutorul C azanului şi al propriilor
răm ăşiţe oribile pe care A m arantha le adunase ca trofee tim p de
cinci sute de ani, sufletul lui fiind captiv şi conştient în ochiul păstrat
p rin magie. El era nebun - înnebunise cu m ult înainte ca Regele
H ybernului să-l fi înviat ca să conducă reginele um ane pe calea su­
p u n erii inconştiente.
Tam lin şi Lucien ştiau. în m od sigur văzuseră licărul acela în
ochii lui Jurian.
Dar... nici nu păreau cu totul deranjaţi de faptul că Regele
H ybernului avea Cazanul, care putea să spintece lum ea asta, în ­
cepând cu zidul - singurul lucru dintre adunare, arm atele m ortale
Fae şi tărâm urile oam enilor vulnerabili de dedesubt.
Nu, acea am eninţare cu siguranţă n u părea să-i ţină treji noaptea
pe Lucien sau pe Tam lin sau să îi îm piedice să îi invite pe m onştrii
aceştia în casa lor.
La întoarcerea mea, Tamlin prom isese să m ă includă în planuri
şi să m ă invite la fiecare întâlnire şi se ţinuse de cuvânt atunci când
explicase că Jurian trebuia să sosească îm preună cu alţi doi com an­
danţi din H ybern, iar eu aveam să fiu prezentă. Ei chiar îşi doreau
să exam ineze zidul, să caute locul perfect p en tru a-1 putea crăpa
im ediat ce C azanul şi-ar fi recăpătat puterea.
Aparent, faptul că le transform ase pe surorile mele în fiinţe Fae
îl epuizase.
îngâm farea m ea vizavi de lucrul acesta nu dură mult.
Prim a m ea sarcină era să aflu unde plănuiau să atace şi de cât
timp avea nevoie C azanul ca să-şi recapete forţele. Apoi trebuia să
1ransm it pe ascuns inform aţiile lui R hysand şi celorlalţi.
A doua zi am fost şi mai precaută, după un som n agitat din cauza
cinei cu Ianthe cea roasă de vină, care ajunsese să râdă excesiv ca să
ne linguşească pe m ine şi pe Lucien. Părea că, înainte de a-şi face
apariţia, preoteasa voia să aştepte până când com andanţii din H ybern
se instalau. Spusese că îşi dorea să se asigure că ei aveau şansa să ne
cunoască înainte de a interveni, dar schim bul de priviri dintre m ine
şi Lucien îm i dăduse de înţeles că, p en tru prim a dată, eram de
acord: era foarte probabil să-şi fi plănuit o intrare grandioasă.
Asta n u conta deloc p en tru m ine - p en tru planurile mele, pe
care le-am trim is p rin legătura de îm perechere în dim ineaţa u r­
mătoare, cuvintele şi im aginile rostogolindu-se de-a lungul unui
coridor întunecat.
N u în drăzneam să folosesc prea des legătura. De la sosirea mea,
com unicasem cu Rhysand doar o dată. O singură dată, în orele de
după ce intrasem în fostul m eu dorm itor şi văzusem m ărăcinii care
îl invadaseră.
Parcă strigasem de la o distanţă mare, parcă vorbisem pe sub apă.
„Sunt bine şi în siguranţă, îi transm isesem prin legătură. A m să îţi
spun curân d ce ştiu.“ Aşteptasem , lăsând cuvintele să călătorească
în întuneric, şi apoi întrebasem : „Sunt în viaţă? Sunt răniţi?"
Nu îmi am inteam ca legătura dintre noi să fi fost atât de greu de
auzit, nici m ăcar când locuisem în casa asta, iar el o folosise ca să vadă
dacă mai trăiam, ca să se asigure că disperarea nu m ă copleşise.
 D ar R hysand îm i răspunsese după u n m inut: „Te iubesc. Sunt în
viaţă. Se vindecă."
Asta fusese tot, ca şi când doar atât reuşise să-m i spună.
M ă întorsesem în noua m ea cameră, încuiasem uşa şi înconju­
rasem tot locul cu un zid de aer dur pentru ca m irosul lacrim ilor
mele tăcute să nu fie detectat când m ă ghem uisem într-un colţ al băii.
Cândva, m ă m ai ghem uisem aşa, privind stelele în orele lungi şi
triste ale nopţii. A cum studiam cerul senin şi albastru de dincolo de
fereastra deschisă, ascultam păsările cântându-şi una celeilalte şi
voiam să strig.
Nu îndrăznisem să cer m ai m ulte detalii despre Cassian şi Azriel
sau despre surorile mele. M ă îngrozea că ştiam cât de rău fusese,
cum aş fi procedat dacă nu ar fi reuşit să se vindece şi ce le-aş fi făcut
acelor oam eni.
Se vindecau. Erau în viaţă şi se vindecau. îm i spuneam asta în
fiecare zi.
Chiar dacă le mai auzeam strigătele şi le simţeam mirosul sângelui.
însă nu cerusem m ai m ult, nu riscasem să ating legătura în afară
de acea p rim ă dată.
N u ştiam dacă asem enea lucruri - mesajele tăcute dintre p ar­
teneri - puteau fi m onitorizate, nu când legătura de îm perechere
putea fi m irosită, iar eu m ă jucam atât de periculos cu ea.
Toată lum ea credea că fusese tăiată, că parfum ul lui Rhys mai
putea fi sim ţit din cauză că m ă forţase, că sădise m irosul în m ine.
Ei credeau că, odată cu tim pul şi distanţa, m irosul lui avea să
dispară, cel m ai probabil, în câteva săptăm âni sau luni.
Şi când ar fi persistat... Atunci trebuia să atac, cu sau fără infor­
m aţiile de care aveam nevoie.
D ar din cauză că posibilitatea de a com unica prin legătură m e n ­
ţinea m irosul puternic... trebuia să o folosesc m ai rar, chiar dacă nu
vorbeam cu Rhys şi n u-i sim ţeam am uzam entul şi viclenia... Aveam
să le aud din no u şi să-i văd zâm betul schim onosit, îm i prom iteam
în repetate rânduri.
Şi m ă gândeam din nou la cât de îndurerat îi fusese chipul ul-
(ima dată când îl văzusem ; la Rhys, plin de sângele lui Azriel şi al lui
( îassian, când, în ziua urm ătoare, Jurian şi cei doi com andanţi din
I lybern se teleportară în faţă, pe aleea cu pietriş.
Jurian p u rta aceeaşi arm ură uşoară din piele, părul castaniu bi-
ciuindu-i faţa în briza de prim ăvară. £1 ne văzu stând pe treptele
albe din m arm u ră d in faţa casei, iar gura i se strâm bă în zâm betul
îngâmfat.
M i-am făcut venele să îngheţe, cu răceala unui regat în care nu
fusesem niciodată. însă m -am folosit de darul stăpânului său,
t ransform ând furia arzătoare în tr-u n calm de gheaţă în clipa în care
(urian se apropie ţanţoş de noi, cu o m ână pe m ânerul săbiei.
în schim b, cei doi com andanţi - u n bărbat şi o femeie - fură cei
din cauza cărora m -am tem ut un pic.
Cu pielea de aceeaşi nuanţă roşiatică şi cu părul la fel de negru
ca al regelui lor, păreau M ari Spiriduşi, dar privirea lor îm pietrită în
răutate îm i atrase atenţia - absenţa oricărei urm e de com pasiune
din cauza m ileniilor de cruzim e.
Tamlin şi Lucien înţepeniseră înainte ca Jurian să se oprească îna­
intea scărilor de la intrare. C om andantul arm atei păm ântene rânji.
- Arăţi m ai bine decât ultim a dată când te-am văzut.
M -am uitat în ochii lui şi n u am spus nim ic.
Jurian pufni şi le făcu sem n celor doi com andanţi să înainteze.
- D aţi-m i voie să vi le prezint pe Alteţele regale, prinţul D agdan
şi prinţesa B rannagh, nepotul şi nepoata Regelui Hybernului.
Erau gem eni - de aceea, poate şi între m inţile şi puterile lor era
o legătură.
Tam lin p ăru să-şi am intească de faptul că aceştia îi erau acum
aliaţi şi coborî scările. Lucien îl urm ă.
 El ne vânduse. Vânduse Prythianul - p en tru m ine. Ca să m ă
răscum pere.
Fum ul m i se răsuci în gură şi i-am im pus gheţii să m i-o um ple
din nou.
Tam lin îşi înclină capul spre p rin ţ şi prinţesă.
- Bine aţi venit în casa mea! A m pregătit cam ere p en tru toţi.
- Fratele m eu şi cu m ine vom sta îm preună în tr-o cam eră,
spuse prinţesa.
Vocea ei era înşelător de subţire - aproape feciorelnică, dar
lipsită de orice u rm ă de em oţie şi im punătoare.
Practic, am sim ţit rem arca m eschină clocotind în Lucien, dar am
coborât scările şi am spus, ca stăpână a casei pe care aceşti oam eni şi
Tamlin se aşteptaseră cândva să o accept cu braţele deschise:
- N u este greu să facem schim bări.
O chiul m etalic al lui Lucien se roti şi se concentră asupra mea,
dar eu m -am arătat indiferentă în m om entul în care am făcut o
plecăciune înaintea inam icilor mei. Care dintre prietenii m ei avea
să îi în fru n te pe câm pul de luptă?
O are Cassian şi Azriel erau suficient de întrem aţi ca să lupte, sau
m ăcar să ridice o sabie? N u m i-am p erm is să m ă gândesc la asta -
la cum ţipase Cassian când aripile îi fuseseră sfâşiate.
Prinţesa B rannagh se uită cu atenţie la m ine, la rochia roz, la
p ărul pe care Alis mi-1 ondulase şi mi-1 îm pletise într-o coroniţă în
vârful capului şi la cerceii cu perle de u n roz pal.
Eram o fiinţă drăguţă şi inofensivă, perfectă p en tru ca u n M are
Lord să o călărească oricând dorea.
B rannagh strâm bă din buze când îi aruncă o privire fratelui ei.
Judecând du p ă rânjetul arogant cu care îi răspunse, P rinţul g ân ­
dea la fel.
Tam lin m ârâi încet în sem n de avertism ent.
- Dacă v-aţi săturat să vă holbaţi la ea, poate reuşim să trecem la
ale noastre.
 Jurian chicoti încet şi urcă scările fără să i se spună să o facă.
- Sunt curioşi. N eruşinarea gestului şi cuvintele îl făcură pe
I ticien să înţepenească. N u în fiecare secol dreptul de proprietate
asupra unei femei duce la declanşarea un u i război. Mai ales asupra
uneia cu astfel de... talente.
Eu m -am întors şi am urcat treptele după el.
- Poate că, dacă te-ai fi deranjat să m ergi la război pentru M iryam,
nu te-ar fi părăsit p en tru prinţul D rakon.
O undă p ăru să îl străbată pe Jurian. Tamlin şi Lucien se încordară
in spatele m eu, neştiind dacă să ne supravegheze dialogul sau să-i
însoţească pe cei doi nobili din H ybern în casă. C u explicaţia m ea
c u Azriel şi reţeaua lui de spioni erau bine instruiţi, scăpaserăm de
loji servitorii inutili, atenţi la ochii şi urechile curioase, răm ânând
doar cei m ai de încredere dintre ei.
Bineînţeles, uitasem să m enţionez că ştiam deja că Azriel îşi re-
i răsese spionii de câteva săptăm âni, inform aţia nem eritând preţul
vieţilor lor, sau că era în interesul m eu să fiu supravegheată de m ai
puţini oam eni.
Jurien se opri în capul scărilor, chipul fiindu-i o m ască n e în d u ­
rătoare a m orţii atunci când am urcat ultim ele trepte spre el.
- Ai grijă ce spui, fato!
Eu i-am zâm bit şi am trecut m ai departe.
- Sau ce? Ai să m ă arunci în Cazan?
Am in tra t pe uşile principale, ocolind m asa din m ijlocul h o lu ­
lui, un d e se afla o vază cu flori care se înălţau către candelabrul de
cristal.
C hiar acolo - la doar câţiva m etri distanţă, m ă ghem uisem de
groază şi disperare în u rm ă cu câteva luni. C hiar acolo, în m ijlocul
foaierului, M or m ă ridicase şi m ă scosese din casă şi m ă eliberase.
- Iată p rim a regulă a acestei vizite, i-am spus lui Jurian peste
umăr, în tim p ce m ă îndreptam spre sufragerie, unde ne aştepta
prânzul. N u m ă am eninţa în casa mea!
 D upă o clipă, m i-am dat seam a că atitudinea m ea funcţionase.
N u cu Jurian, care se încruntă când îşi ocupă locul la m asă, ci cu
Tamlin, care îm i atinse uşor obrazul cu u n m ont când trecu pe
lângă m ine, fără să ştie cât de atent îm i alesesem cuvintele, cum îl
m om isem pe Jurian ca să-m i servească oportunitatea pe tavă.
Acela fu prim ul m eu pas: să-l fac pe Tam lin să creadă, să creadă
cu adevărat că îl iubeam pe el şi locul acesta şi pe toată lum ea de
aici, astfel încât să nu devină suspicios când aveam să-i aţâţ unul
îm potriva celuilalt.

k ]h

P rinţul D agdan se supunea tu tu ro r dorinţele şi ordinelor surorii

sale gem ene, ca şi când ar fi fost sabia pe care ea o m ânuia ca să
spintece lum ea.
îi tu rn a băuturile, adulm ecându-le m ai întâi. îi alegea cele m ai
bu n e felii de carne de pe platouri şi i le aranja frum os pe farfurie.
O lăsa m ereu să răspundă şi niciodată nu o privea cu îndoială.
Ei doi erau u n suflet în două trupuri. Şi felul în care se uitau în
tăcere u nul la celălalt m ă facea să m ă întreb dacă poate erau... ca
m ine. D aem ati.
De la sosire, scuturile mele m entale form aseră un zid de diam ante
negre. Dar, în tim pul mesei, când m omentele de linişte durau mai m ult
decât conversaţia, m -am trezit verificându-le de nenum ărate ori.
- M âine vom pleca spre zid, îi spuse B rannagh lui Tamlin. Era
mai m ult un ordin decât o cerinţă. Jurian ne va însoţi. Avem nevoie
de santinele care ştiu unde sunt golurile.
G ândul că ei erau atât de aproape de păm ânturile oamenilor...
M ăcar surorile m ele nu erau acolo. Nu, surorile mele erau undeva
în vastul teritoriu al regatului m eu, protejate de prietenii mei, chiar
dacă tata u rm a să se întoarcă acasă din călătoriile lui de afaceri de
pe continent în tr-o lună sau două. încă nu m ă gândisem cum aveam
să îi spun.
 - Lucien şi cu m ine putem să vă însoţim , am propus eu.
Tamlin îşi întoarse capul în direcţia mea. I-am aşteptat refuzul,
excluderea.
D ar părea că M arele Lord chiar îşi învăţase lecţia, că era în-
l r-adevăr dispus să încerce, când gesticulă p u r şi sim plu spre Lucien.
- Em isarul m eu cunoaşte zidul la fel de bine ca orice santinelă.
„îi laşi să facă asta; le perm iţi cu bună ştiinţă să dărâm e zidul şi
să îi vâneze pe oam enii din partea cealaltă." Cuvintele m i se încâl­
ciră şi îm i şuierară în gură.
D ar m -am forţat să dau încet şi uşor dezaprobator din cap spre
Tamlin. Ştia că n u aş fi niciodată m ulţum ită de asta - fata despre
. are el credea că se întorsese avea să încerce m ereu să-şi protejeze
patria. Totuşi credea că aş fi suportat p en tru el, p en tru noi. Că
I lybernul n u s-ar fi în fruptat din oam eni odată cu prăbuşirea zi­
dului. Că n u am fi făcut decât să-i atragem pe teritoriul nostru.
- Vom pleca după m icul dejun, i-am spus prinţesei. Şi cu câteva
santinele, am adăugat adresându-m ă lui Tamlin.
U m erii i se relaxară la vorbele mele. M ă întrebam dacă auzise
cum apărasem Velarisul, cum protejasem C urcubeul îm potriva
unei legiuni de bestii ca A ttorul şi cum îl m ăcelărisem pe A ttor cu
brutalitate şi cruzim e p en tru ce îm i făcuse m ie şi alor mei.
Jurian îl studie pe Lucien cu sinceritatea unui războinic.
- M ereu m -am întrebat cine ţi-a făcut ochiul după ce ţi l-a scos ea.
Acolo, noi nu vorbeam despre A m arantha. N u îi perm isesem
niciodată să fie prezentă în casa aceea. Şi chinul de a-m i alunga
zilnic fricile şi durerea profundă m ă înăbuşise în lunile trăite acolo
după cele întâm plate la Poalele M untelui.
P entru o clipă, am com parat persoana care fusesem cu cea care
trebuia să fiu acum . M ă vindecam în cet - redeveneam fata pe
. are Tam lin o hrănise, o adăpostise şi o iubise înainte ca A m arantha
să -m i ru p ă gâtul după trei luni de tortură.
Aşadar, m -am mişcat pe scaun şi m -am uitat atent la cei de la masă.
 Lucien îl fixă cu privirea pe Jurian cât cei doi nobili din H ybern
u rm ăriră totul cu indiferenţă.
- A m o veche prietenă în Regatul D im ineţii. Se pricepe la m eş­
terit - am estecă m agia şi m aşinăriile. Tam lin a rugat-o să îl fabrice
p en tru m ine cu m ari riscuri.
Jurian zâm bi cu ură.
- M icuţa ta parteneră are o rivală?
- P artenera m ea nu te priveşte.
Jurian ridică din um eri.
- N u ar trebui să te privească nici pe tine având în vedere că,
probabil, p ână acum , i-a tras-o jum ătate din arm ata illyriană.
Eram destul de sigură că doar secolele de antrenam ent îl îm ­
piedicară pe Lucien să sară peste m asă şi să-i rupă gâtul lui Jurian.
D ar m ârâitul lui Tamlin făcu paharele să zornăie.
- Jurian, ai să te porţi ca un m usafir cuviincios sau ai să dorm i
în grajd cu celelalte animale.
Jurian luă o înghiţitură de vin.
- De ce ar trebui să fiu pedepsit p en tru că spun adevărul? Nici-
unul d intre voi n u a fost în Război, când forţele mele s-au aliat cu
brutele illyriene.
El se uită pieziş la cei doi nobili din Llybern.
- C red că voi doi aţi avut plăcerea de-a lupta îm potriva lor.
- A m p ăstrat aripile generalilor şi ale lorzilor lor ca trofee, spuse
D agdan schiţând u n zâmbet.
A trebuit să m ă concentrez din toate puterile ca să nu arunc o
privire spre Tam lin, ca să nu cer să m i se spună unde erau cele două
perechi de aripi pe care tatăl său le păstrase ca trofee după ce le
m ăcelărise pe m am a şi pe sora lui Rhysand.
Rhys spusese că erau ţintuite în birou, dar nu reperasem nicio
u rm ă când începusem să le caut după întoarcerea acolo, prefă-
cându-m ă că explorez locul de plictiseală într-o zi ploioasă. Nici în
pivniţe nu găsisem nim ic, nici cufere sau lăzi sau cam ere încuiate în
i are să se afle aripile.
( iele două bucăţi de carne prăjită de m iel pe care le înghiţisem
lui lai mi se răzvrăteau acum în stom ac, d ar orice urm ă de dezgust
ii ceea drept o reacţie potrivită faţă de cele declarate de prinţul
I ly hornului.
Iurian îm i zâm bi în tim p ce îşi tăia p o rţia de m iel în bucăţi mici.
Ştii că am luptat îm preună, nu-i aşa? Eu şi M arele tău Lord.
Am rezistat îm potriva Loialiştilor, am luptat cot la cot până când
i’,licărele noastre erau pline de sânge.
Nu el este M arele ei Lord, spuse Tam lin cu o blândeţe
«lescurajantă.
Trebuie să-ţi fi spus unde i-a ascuns pe M iryam şi pe D rakon,
mii zise Lucien m ieros.
Sunt m orţi, am rostit eu categoric.
Cazanul spune altceva.
O frica rece îm i cuprinse stom acul. Deja încercase să o învie pe
Miryam p en tru el şi aflase că nu se num ăra printre cei m orţi.
- Mi s-a spus că au m urit, am repetat încercând să p ar plictisită,
nerăbdătoare. A m luat o gură din carnea de miel, atât de fadă în
. iîmpărăţie cu bogăţia de m irodenii din Velaris. Jurian, credeam că
•ii lucruri m ai bu n e de făcut decât să răm âi obsedat de faptul că iu ­
bii, i te-a părăsit.
Când îm punse cu furculiţa o bucată de carne, în ochi îi străluci
mlens o nebunie veche de cinci secole.
- Se spune că te culcai cu R hysand chiar şi în ain te să-ţi pără-
ze.şti iubitul.
- Destul! m ârâi Tamlin.
Dar atunci am sim ţit atingerea din m intea mea. Le-am înţeles
I'lanul, clar şi simplu: să ne enerveze, să ne distragă, cât cei doi n o ­
bili se strecurau tăcuţi în m inţile noastre.
A m ea era protejată. D ar a Iui Lucien... a lui Tamlin...
 M i-am întins puterea m ea de noapte, aruncând-o ca pe o plasă,
şi am găsit două fuioare uleioase îndreptându-se spre m intea lui
Lucien şi a lui Tamlin, ca şi când ar fi fost într-adevăr nişte suliţe
aruncate peste masă.
A m lovit. Dagdan şi Brannagh tresăriră în scaunele lor ca şi când
i-aş fi lovit fizic, în tim p ce puterile li se loviră de bariera de diam ant
negru d in ju ru l m inţii lui Lucien şi a lui Tamlin.
Ei îşi în d rep tară ochii negri spre m ine şi eu i-am fixat pe am ân­
doi cu privirea.
- Ce este în neregulă? întrebă Tamlin, iar eu abia atunci m i-am
dat seam a cât de linişte se făcuse.
M i-am în cru n tat fruntea, confuză, în tr-u n gest teatral.
- Nim ic. Le-am zâmbit frum os celor doi nobili. C red că în ălţi­
m ile lor sunt obosite după o călătorie atât de lungă.
Şi, ca să m ă asigur, când m -am întins spre m inţile lor, am dat de
un zid de oase albe.
Ei tresăriră când m i-am înfipt ghearele negre în scuturile lor m en­
tale şi le-am scobit adânc.
Lovitura de avertism ent m ă costă, o durere slabă zvâcnindu-m i
pe lângă tâm ple, d ar eu m -am întors la m âncarea mea, ignorând
sem nul făcut cu ochiul de Jurian.
N im eni n u m ai vorbi până la sfârşitul mesei.
 CAPITOLUL
3

Pădurea tânără se linişti când am trecut printre copacii în m u ­

guriţi, păsările şi m icile anim ale cu blană fugind să se ascundă cu
mult înainte de a ajunge pe acolo.
Nu din cauza m ea, a lui Lucien sau a celor trei santinele care ne
m inau la o oarecare distanţă, ci a lui Jurian şi a celor doi com an­
danţi din H ybern din m ijlocul grupului nostru, de parcă ar fi fost la
Ui de îngrozitori ca Bogge, ca naga.
Am ajuns la zid fără incidente şi fără ca Jurian să încerce să ne
*list ragă. Nu dorm isem o bună parte din noapte, deoarece am u m ­
blat cu atenţie p rin conac în căutarea vreunui indiciu care să-m i
spună dacă D agdan şi B rannagh îşi foloseau influenţa daem ati şi
asupra altcuiva. D in fericire, abilitatea de a distruge blestemele pe
<are o m oştenisem de la Helion, D istrugătorul de Vrăji, M arele
1.ord al Regatului Zilei, nu detectase nicio încurcătură şi nicio vrajă
m afară de protecţiile din jurul casei, care îm piedicau pe oricine să
se teleporteze în ău n tru sau afară.
Tamlin fusese încordat la m icul dejun, dar nu îm i ceruse să răm ân
acasă. Ca să îl p u n la încercare, îndrăznisem să-l întreb ce nu era în
i egulă şi îm i răspunsese că îl durea capul. Lucien îl bătuse uşor pe
m năr şi îi prom isese să aibă grijă de m ine. Vorbele lui aproape m ă
lacuseră să râd.
 însă n u -m i venea deloc să râd acum , când zidul pulsa şi zvâc­
nea, ca o p rezen ţă grea şi hidoasă, care se vedea de la o distanţă de
u n kilo m etru . D e aproape, totuşi... Până şi caii n o ştri erau spe­
riaţi, d ân d din capete şi lovind cu copitele păm ântul acoperit de
m uşchi atunci când i-am legat de crengile joase şi în m u g u rite ale
sân g erilo r1.
- G aura din zid este chiar aici, spunea Lucien, părând cam la fel
de încântat ca m ine să se afle într-o asem enea companie.
C ălcând pe florile roz căzute, D agdan şi B rannagh se strecurară
lângă el, iar Jurian se îndepărtă ca să exam ineze terenul, santinelele
răm ân ân d cu caii noştri.
I-am u rm at pe Lucien şi pe nobili, răm ânând în urm ă, la o dis­
tan ţă obişnuită. Ştiam că hainele mele elegante nu îi păcăleau pe
p rinţ şi pe prinţesă, facându-i să uite că un alt daem ati m ergea acum
în spatele lor, d ar tot alesesem cu grijă jacheta cu broderii de cu ­
loarea safirului şi pantalonii m aro, singurele accesorii fiind cuţitul
incrustat cu bijuterii şi centura pe care m i-o dăruise Lucien cândva,
în u rm ă cu foarte m ult timp.
- C ine a spart zidul aici? întrebă B rannagh, uitându-se cu atenţie
la gaura pe care n u o vedeam - nu, zidul în sine era com plet in ­
vizibil - , d ar pe care m ai degrabă o sim ţeam de parcă aerul ar fi fost
absorbit d in tr-u n singur loc.
- N u ştim , răspunse Lucien, lum ina îm pestriţată a soarelui
licărind de-a lungul firului de aur care îi îm podobea jacheta cafenie
când îşi încrucişă braţele. Unele găuri au apărut p u r şi sim plu de-a
lungul secolelor. Asta abia dacă este suficient de lată ca să treacă o
singură persoană.
G em enii se priviră reciproc. Eu am venit în spatele lor şi m -am
uitat cu atenţie la gol, la zidul din jurul lui, care m ă facea să m ă re­
trag... în faţa ciudăţeniei lui.

1Arbust cu ramuri drepte, roşii toamna şi iarna, cu frunzele de obicei ovale,

vara verzi şi toamna roşii, cu flori albe şi fructe drupe negre (n.tr.)
 - Pe aici am in trat p rim ă dată.
Lucien dăd u aprobator din cap, iar ceilalţi doi ridicară din sp rân ­
cene, însă eu am venit m ai aproape de el şi m ai că i-am atins uşor
braţul, lăsându-1 să fie o barieră între noi. în dim ineaţa asta, la
micul dejun, ei avuseseră m ai m ultă grijă să nu se îm pingă de scu tu ­
rile mele m entale. Totuşi, acum , faptul că-i lăsam să creadă că m ă
intim idau din p u n ct de vedere fizic... B rannagh se uită cu atenţie la
cât de aproape eram acum de Lucien; la cum se răsuci el ca să m ă
poată proteja.
Un zâm bet rece îi apăru pe buze.
- Câte găuri sunt în zid?
- A m nu m ărat trei de-a lungul graniţei noastre, spuse ferm
I ucien. Şi încă u na pe coastă - cam la doi kilom etri distanţă.
Nu m i-am perm is să-mi pierd calmul când el le oferi informaţiile.
Brannagh scutură din cap, părul negru devorând lum ina soarelui.
- Intrările din m are nu sunt de niciun folos. Trebuie să intrăm
pe uscat.
- Sigur sunt locuri şi pe continent.
- Reginele îşi controlează şi m ai puţin oam enii decât voi, spuse
I 'agdan.
Am extras inform aţia preţioasă şi m -am gândit bine la ea.
- Atunci, vă lăsăm s-o exploraţi, am spus eu fluturând m âna spre
gaură. D upă ce term inaţi, m ergem la urm ătoarea.
- Este la două zile de aici, replică Lucien.
- Atunci, o să plănuim o călătorie p en tru asta, am spus eu sim ­
plu. înainte ca Lucien să poată obiecta, am întrebat: Şi a treia gaură?
Lucien lovi cu piciorul păm ântul cu m uşchi, dar spuse:
- La două zile după cea de-a doua.
M -am întors spre nobili, ridicând o sprânceană.
Puteţi să vă teleportaţi?
Brannagh roşi, îndreptându-şi spatele, dar D agdan fu cel care
ircunoscu:
 - Eu pot.
Probabil că el îi purtase pe B rannagh şi pe Jurian când sosiseră.
- D oar câţiva kilom etri îi po t p u rta pe alţii, adăugă im ediat.
Eu am dat aproape im perceptibil din cap şi m -am îndreptat spre
încrengătura de sângeri aplecaţi, Lucien u rm ân d u -m ă îndeaproape.
Cum n u am zărit nim ic altceva decât bobocii roz care se unduiau şi
razele de soare care se strecurau prin tre crengile copacilor, şi cum
regii care se ocupau de zid se aflau destul de departe încât să n u m ă
vadă şi să nu m ă audă, m -am cocoţat pe o bucată de stâncă netedă
şi goală.
Lucien se rezem ă de un copac din apropiere, încrucişându-şi
gleznele.
- O rice ai pune la cale, ai să ne bagi în rahat până la genunchi.
- N u plănuiesc nim ic.
Am ridicat o floare roz căzută şi am rotit-o între degetul m are şi
cel arătător.
O chiul auriu miji, ţăcănind uşor.
- Ce vezi cu chestia aia?
El nu răspunse.
A m aruncat floarea pe m uşchiul m oale dintre noi.
- N u ai încredere în mine? D upă toate lucrurile prin care am
trecut?
El se în cru n tă privind la floarea aruncată, dar tot nu spuse nim ic.
Eu m i-am făcut de lucru căutând p rin sac până când am găsit
plosca plină cu apă.
- D acă Războiul te-ar fi prins în viaţă, l-am întrebat eu, bând o
gură, ai fi luptat de partea lor sau p en tru oam eni?
- Aş fi făcut parte din alianţa dintre oam eni şi Fae.
- C hiar dacă tatăl tău nu a făcut parte din ea?
- Cu atât m ai mult.
D ar Beron făcuse parte din alianţă, dacă îm i am inteam corect
lecţiile cu Rhys, din urm ă cu atât de m ulte luni.
- Şi totuşi, iată-te, gata să m ărşăluieşti cu Hybernul!
 - Am făcut-o şi p en tru tine, ştii?
Cuvintele erau reci şi dure.
- L-am însoţit ca să te recuperăm .
- Nu m i-am dat seam a cât de m ult poate să te m otiveze vina.
- în ziua în care... ai dispărut, spuse el, ridicând din um eri ca să
i vite celălalt cuvânt - plecat. Am ajuns la conac înaintea lui Tamlin -
•un prim it m esajul când eram la graniţă şi am alergat p ână aici, dar
singura u rm ă pe care ai lăsat-o era inelul, topit p rintre pietrele din
salon. A m scăpat de el cu o clipă înainte ca Tam să sosească acasă şi
sa-1 vadă.
Vorbele lui erau o declaraţie scrutătoare şi atentă a faptelor care
nu indicau răpirea.
- Mi l-au topit de pe deget, am m inţit eu.
El înghiţi în sec şi apoi scutură din cap, lum ina soarelui care
pătru n d ea p rin coro an a p ăd u rii facându-i p ăru l castaniu-roşcat
să lucească.
Am stat în linişte preţ de câteva m inute. Judecând după foşnete
si şoapte, nobilii term inau, iar eu m -am pregătit, cântărind cuvin­
tele pe care trebuia să le folosesc fără să dau de bănuit.
- M ulţum esc, am spus eu încet, p en tru că ai venit în H ybern ca
s.i mă iei.

El sm ulse de alături bucata de păm ânt conferită de m uşchi, în-

i ordându-şi m axilarul.
- A fost o capcană. C e-am crezut că trebuie să facem acolo...
M-am înşelat.
Am făcut un efort să nu zâmbesc, dar m -am îndreptat către el şi
in am rezem at şi eu de trunchiul m asiv al copacului.
- Situaţia asta este groaznică, am spus - şi era adevărat.
El pufni încet.
M i-am lovit genunchiul de al lui.
- Nu-1 lăsa pe Jurian să te m om ească. O face doar ca să sim tă
tensiunile d intre noi.
- Ştiu.
 M -am întors cu faţa spre el, sprijinindu-m i genunchiul de al lui
în tr-o cerere tăcută.
- De ce? l-am întrebat eu. D e ce vrea H ybernul să facă asta, în
afară de d o rin ţa îngrozitoare de a cuceri? Ce îl m otivează pe el -
ce-i m otivează pe oam enii lui? Ura? Aroganţa?
Lucien se uită în cele din u rm ă la m ine, însem nele com plexe şi
gravurile de pe ochiul m etalic fiind m ai orbitoare de aproape.
- Tu...
B rannagh şi D agdan intrară prin tufe, încruntându-se când ne
găsiră stând acolo.
D ar Jurian - care era chiar în u rm a lor, ca şi când le-ar fi divulgat
detaliile studiului - fu cel care zâmbi atunci când ne văzu cu g en u n ­
chii lipiţi şi aproape nas în nas.
- Ai grijă, Lucien, îl şicană războinicul. Vezi ce se întâm plă cu
m asculii care ating b unurile M arelui Lord!
Lucien m ârâi, dar eu l-am avertizat d intr-o privire.
„Asta e dovada", am spus eu încet.
Şi, în ciuda lui Jurian, în ciuda nobililor care rânjeau cu aro ­
ganţă, Lucien zâm bi discret.

Ianthe aştepta la grajduri când ne-am întors.

îşi făcuse in trarea trium fală la sfârşitul m icului dejun, cu câteva
ore în urm ă, păşind în sala de m ese când razele de aur p u r ale soare­
lui p ătru n d eau p rin ferestre.
Nu m ă îndoiam că îşi plănuise m om entul, tot aşa cum îşi plănuise
oprirea în m ijlocul uneia dintre raze, înclinându-se astfel încât părul
să îi strălucească, iar bijuteria de pe cap să îi scânteieze albastru. „Pie­
tatea întruchipată" era titlul pe care l-aş fi dat tabloului.
D upă ce Tam lin o prezentase, în m are parte îi gângurise lui
Jurian, care d o a r se în cru n ta se la ea ca la o insectă care îi bâzâia
în ureche.
 Dagdan şi B rannagh îi ascultaseră linguşelile destul de plictisiţi
şi mă întrebam dacă n u cum va n u preferau com pania nim ănui alt-
i ui va, indiferent de ipostaza păcătoasă. Nu se arătaseră deloc inte-
i esaţi de frum useţea care deseori îi făcea pe m asculi şi pe femele să
se oprească şi să se holbeze. Poate că posibila pasiune fizică dispă­
ruse dem ult, îm preună cu sufletele lor.
Aşadar, nobilii din H ybern şi Jurian o toleraseră pe Ianthe cam
un m inut înainte să se arate m ai interesaţi de m âncare - o neglijenţă
i are explica, fără îndoială, de ce hotărâse ea să ne întâlnească aici,
usteptându-ne să ne întoarcem călare.
Bra p en tru prim a dată când călăream în ultim ele luni şi eram
al.il de rigidă, încât cu greu am reuşit să m ă m işc atunci când cei­
lalţi din grup descălecară. I-am aruncat subtil lui Lucien o privire
i ugătoare, iar el abia îşi ascunse rânjetul infatuat când veni ţanţoş
spre mine.
Ceilalţi călăreţi u rm ăriră cum Lucien îm i cuprinse talia cu m âi­
nile lui late şi m ă coborî repede de pe cal, m ai aproape de Ianthe.
Bu l-am bătut uşor pe um ăr în sem n de m ulţum ire. A sem enea
unui curtean, el făcu o plecăciune.
Uneori îm i era greu să-m i am intesc de ce îl uram , să-m i aduc
.un inte jocul pe care deja îl jucam .
- Sper că a fost o călătorie de succes, zise cu o voce trem u râ n d ă
l.uilhe.
Bu am făcut sem n din bărbie spre nobili.
Par m ulţum iţi.
intr-adevăr, orice ar fi căutat le păruse acceptabil. N u în d răzn i­
sem să-m i arăt curiozitatea p u n ân d prea m ulte întrebări. Nu încă.
Ianthe îşi plecă fruntea.
- M ulţum esc C azanului p en tru asta.
- Ce vrei? întrebă Lucien un pic cam prea categoric.
Ha se încruntă, dar îşi ridică bărbia, îm preunându-şi m âinile în
l.ilă când spuse:
 - Vom da o petrecere în onoarea invitaţilor noştri - peste câteva
zile, ca să coincidă cu Solstiţiul de Vară. Vreau să discut cu Feyre de­
spre asta. Ianthe zâmbi prefăcut. Dacă nu cum va ai ceva de obiectat.
- Nu are, am răspuns, înainte ca Lucien să poată spune ceva ce
ar fi regretat. Lasă-m ă o oră să m ănânc şi să m ă schim b şi apoi ne
putem întâlni în birou.
Fusesem , probabil, u n pic m ai încrezută decât altădată, dar ea
dăd u oricum din cap. L-am luat de braţ pe Lucien şi am plecat.
- Ne vedem curând, i-am spus şi am sim ţit cum ne urm ărea
când am ieşit din grajdurile slab lum inate ca să ne pierdem în lu­
m ina strălucitoare a m iezului zilei.
El era încordat şi aproape trem ura.
- Ce s-a întâm plat între voi? am spus prin tre dinţi când am p o r­
n it p rin tre gardurile vii şi pe aleile cu pietriş din grădină.
- N u m erită să repet.
- Când... am fost luată, am îndrăznit eu aproape bâlbâindu-m ă,
aproape spu n ân d „am plecat". Ea şi Tamlin...
- Nu, spuse el răguşit. Nu. în ziua de Calanm ai, Tamlin a refu­
zat. A refuzat categoric să participe. L-am înlocuit în Ritual, dar...
U itasem . U itasem de C alanm ai şi R itual. în m inte, am calcu ­
lat zilele.
N u era de m irare că uitasem . Fusesem în cabana din m unţi. Fă­
cusem dragoste cu Rhysand. Poate că în noaptea aceea ne creasem
propria magie.
D ar Lucien...
- Ai dus-o pe Ianthe în peşteră de Calanm ai?
El nu îm i întâlni privirea.
- Ea a insistat. Tam lin era... Situaţia era gravă, Feyre. Am fost în
locul lui şi m i-am îndeplinit datoria faţă de regat. M -am dus de
bunăvoie şi am sfârşit Ritualul.
N u era de m irare că ea se dăduse din calea lui. Căpătase ce voia.
- Te rog să nu-i spui lui Elain, zise el. C ând noi... când o vom
regăsi, com pletă el.
 Poate că săvârşise M arele R itual cu Ian th e de bunăvoie, dar,
cu siguranţă, n u îi făcuse plăcere. Unele lim ite fuseseră depăşite -
cu mult.
Şi inim a m i se m işcă un pic în piept când i-am spus fără nicio
viclenie:
- N u spun n im ănui dacă nu îm i spui să o fac. Simţeam şi m ai
mult greutatea cuţitului incrustat cu pietre şi a centurii. îm i doresc
să fi fost acolo ca să opresc Ritualul. A r fi trebuit să fiu acolo ca să-l
opresc. V orbeam serios.
Lucien m ă strânse uşor de braţ când am ocolit un gard viu, casa
m ălţându-se în faţa noastră.
- Feyre, îm i eşti o prietenă m ai b u n ă decât ţi-am fost eu vreo­
dată, spuse el încet.

Alis se în cru n tă la cele două rochii care atârnau de uşa dula­

pului, netezind cu degetele-i lungi şi m aronii sifonul şi mătasea.
- Nu ştiu dacă p o t să renunţ la talie, spuse ea fără să se uite în
spate, spre locul în care stăteam pe m arginea patului. Am luat atât
<le mult din ea încât nu m i-a m ai răm as cine ştie ce m aterial cu care
sa lucrez... Ai putea la fel de bine să-ţi com anzi unele noi.
Ea se întoarse atunci spre m ine, m ăsurându-m i din priviri cor­
pul îm brăcat cu u n halat.
Ştiam ce vedea - ceea ce m inciunile şi zâm betele otrăvite nu p u ­
teau ascunde: slăbisem groaznic de m ult de când venisem să lo-
i uiesc aici, după A m arantha. Totuşi, în ciuda tu tu ro r relelor pe care
nu le făcuse Rhys, îm i recâştigasem greutatea pierdută, îm i dezvol­
tasem m uşchii şi scăpasem de paloarea bolnăvicioasă în favoarea
unui ten bronzat.
Pentru o femeie care fusese to rtu rată şi chinuită luni întregi, ară­
tam rem arcabil de bine.
 Privirile ni se întâlniră în cealaltă parte a camerei, liniştea fiind
în treru p tă d o ar de m u rm u ru l celor câţiva servitori răm aşi pe hol,
ocupaţi cu pregătirile p en tru Solstiţiul de a doua zi.
îm i petrecusem ultim ele două zile prefăcându m ă a fi anim alul
drăguţ de com panie, căruia i se perm itea să vină la întâlnirile cu
nobilii din H ybern p en tru că tăcea în cea m ai m are parte a tim p u ­
lui. Ei erau la fel de precauţi ca şi noi, eschivându-se în faţa în tre­
bărilor lui Tam lin şi Lucien în legătură cu m işcările arm atelor lor,
cu aliaţii străini şi alţi aliaţi din Prythian. întâlnirile nu rezolvau
nim ic, deoarece nu voiau decât să afle inform aţii despre arm atele
noastre.
Şi despre Regatul Nopţii.
Le-am oferit lui D agdan şi lui B rannagh detalii adevărate şi false,
am estecându-le perfect. Le-am descris baza illyriană dintre m unţi
şi stepe, dar am ales cel mai puternic dintre clanuri ca fiind cel m ai
slab; am m enţionat eficienţa pietrelor albastre din H ybern îm po­
triva puterii lui Cassian şi a lui Azriel, dar am om is să spun cât de
uşor le evitaseră. C ând m i se adresau întrebări pe care nu puteam să
le evit, pretindeam că-m i pierdusem m em oria sau că suferisem o
trau m ă prea m are ca să suport am intirile.
Dar, în ciuda m inciunilor şi a m anevrelor mele, nobilii erau prea
atenţi ca să dezvăluie m ulte inform aţii. Şi în ciuda expresiilor mele
atente, Alis p ărea să fie singura care observa micile lucruri care m ă
dădeau de gol şi pe care nici m ăcar eu nu le puteam controla.
- Crezi că am vreo rochie potrivită p en tru Solstiţiu? am întrebat
eu nonşalant p en tru că ea nu zise nim ic. Cea roz şi cea verde sunt
bune, dar le-am p u rtat deja de trei ori.
- N u ţi-a păsat niciodată de astfel de lucruri, spuse Alis, ţâţâind.
- Şi n u am voie să m ă răzgândesc?
Alis se uită un pic m ijit la m ine, dar deschise uşile dulapului, ro ­
chiile legănându-se odată cu ele, şi scotoci prin interiorul întunecat.
- Ai putea să le p o rţi pe astea, spuse şi ridică u n rând de haine.
 Ţinuta din Regatul Nopţii, croită în tr-u n stil atât de asem ănător
cu cel preferat de A m ren, atârna de degetele ei subţiri. Inim a m i se
clătină.
- Aceea... de ce... A m rostit cuvintele greoi şi m i-am im pus să
tac. M i-am în d reptat spatele. N u te ştiam crudă, Alis!
Ea pufni şi aruncă hainele înapoi în dulap.
- Tamlin a sfâşiat celelalte două rân d u ri de haine - pe acesta l-a
ratat p en tru că era în alt sertar.
Pe hol, am ţesut u n fir m ental ca să m ă asigur că n u ne asculta
nimeni.
- Era supărat. îm i doresc să îl fi distrus şi pe acesta.
- E ram aici în ziua aceea, ştii, spuse Alis, încrucişându-şi braţele
subţiri. A m văzut cum a sosit M orrigan. A m văzut cum s-a întins
in coconul de putere şi te-a luat ca pe u n copil. A m im plorat-o să
te scoată.
Nu m -am prefăcut deloc când am înghiţit în sec.
- N u i-am spus asta niciodată. N u am spus nim ănui. I-am lăsat
să creadă că ai fost răpită. D ar te-ai agăţat de ea, iar M orrigan era în
stare să ne ucidă pe toţi din cauza celor întâm plate.
- N u ştiu de ce ai presupus aşa ceva, am spus şi m i-am strâns
mai bine halatul de mătase.
- Servitorii vorbesc. Iar la Poalele M untelui, nu am auzit şi nu
I am văzut niciodată pe R hysand să lovească vreun servitor. Pe
paznici, p e acoliţii A m aranthei, pe oam enii pe care avea o rd in să-i
ucidă, da. D ar n icio d ată pe cei um ili. N iciodată pe cei incapabili
s a se apere.

- El este u n m onstru.
- Se spune că te-ai întors schim bată, falsă. Râse ca o cioară. Nu
m am deranjat niciodată să le spun că eu cred că, în sfârşit, te-ai
mtors cum trebuie.
O prăpastie se deschise în faţa mea. Limite - aici erau nişte
limite şi supravieţuirea m ea şi a Prythianului depindea de cum le
u spectam. M -am ridicat de pe pat, m âinile trem urându-m i uşor.
 Dar, apoi, Alis spuse:
- V ară-m ea lucrează în palatul din Adriata.
Regatul Verii. La început, Alis fusese din Regatul Verii şi fugise
aici cu cei doi nepoţi, după ce sora îi fusese ucisă cu brutalitate în
tim pul dom niei A m aranthei.
- Servitorii din palat n u trebuie să fie văzuţi sau auziţi, dar ei văd
şi aud destule când nim eni nu crede că sunt prezenţi.
Era prietena mea. M ă ajutase cu m ari riscuri la Poalele M untelui.
Răm ăsese lângă m ine în lunile ce urm aseră. D ar dacă punea totul
în pericol...
- Ea a spus că ai fost în vizită. Şi că erai sănătoasă, râdeai şi erai
fericită.
- A fost o m inciună. El m -a obligat să m ă p o rt aşa.
N u am depus cine ştie ce efort ca vocea să-m i trem ure.
Ea zâm bi strâm b, cu subînţeles.
- Dacă spui tu.
- A şa este.
Alis scoase o rochie de u n alb crem os.
- N u ai apucat să o porţi pe asta. A m com andat-o p en tru a doua
zi de după nuntă.
Nu prea părea de m ireasă, ci m ai degrabă sugera puritatea. G e­
nul de rochie pe care o detestasem când m ă întorsesem de la Poalele
M untelui, disperată să evit orice com paraţie cu sufletul m eu d is­
trus. D ar acum ... M -am uitat în ochii lui Alis şi m -am întrebat ce
plan îm i descifrase.
- N u-ţi spun decât o dată, şopti Alis. Orice ai plănui să faci, te
im plor să nu îi implici pe băieţii mei. Răzbună-te cum vrei, dar te rog
să-i cruţi!
„N iciodată n u aş...“ era cât pe ce să spun, însă doar am scuturat
din cap şi m -am încruntat, profund confuză şi m âhnită.
- Nu vreau decât să m ă obişnuiesc din nou cu viaţa de aici. Să
m ă vindec.
 Să vindec tărâm ul de depravarea şi întunericul care îl învăluiau.
Şi Alis părea să înţeleagă asta. Ea agăţă rochia de uşa dulapului,
aerisind fustele largi şi strălucitoare.
- Să o p o rţi la Solstiţiu, spuse ea încet.
Şi am purtat-o.
 CAPITOLUL
4

Solstiţiul de vară era exact aşa cum mi-1 am intisem : flamuri, p a n ­

glici şi ghirlande de flori peste tot, butoaie cu bere şi vin transportate
spre poalele dealurilor care înconjurau proprietatea, M ari Spiriduşi
şi spiriduşi de rang inferior care se îngrăm ădeau spre sărbătoare.
D oar Ianthe nu fusese aici cu u n an în urm ă.
Ea spunea că sărbătoarea ar fi fost un sacrilegiu, dacă nu ne-am
fi exprim at m ai întâi recunoştinţa.
Aşadar, ne-am trezit toţi cu două ore înainte de răsărit, cu ochii
înceţoşaţi şi deloc dornici să-i suportăm cerem onia când soarele se
ridică la orizont în cea m ai lungă zi din an. M -am întrebat dacă
Tarquin fusese nevoit să îndure un ritual atât de plictisitor în palatul
lui strălucitor de lângă mare. M -am întrebat ce fel de sărbătoare ar
fi avut loc astăzi în Adriata, cu M arele Lord al Verii, care aproape
îm i devenise prieten.
D in câte ştiam , în ciuda bârfelor dintre servitori, Tarquin încă
nu îi spusese lui Tam lin despre vizita pe care i-o facuserăm eu, Rhys
şi A m ren. Ce credea acum lordul Verii despre noua m ea situaţie?
N u m ă îndoiam că Tarquin aflase şi m ă rugam să nu se im plice
înainte să-m i term in treaba aici.
Alis îm i găsise o m antie luxoasă albă din catifea p en tru drum ul
în ritm alert spre dealuri, iar Tam lin m ă ridicase pe o iapă albă cu
flori sălbatice îm pletite în coam a argintie. D acă aş fi v ru t să pictez
un tablou al purităţii senine, m -aş fi redat în acea dim ineaţă, cu
părul îm pletit în vârful capului şi cu o coroniţă de flori albe de
păducel. îm i vopsisem cu roşu obrajii şi buzele - o culoare discretă,
ca prim ul sem n al prim ăverii în tr-u n peisaj de iarnă.
C ând alaiul n o stru sosi la poalele dealului în al cărui vârf se
adunaseră deja câteva sute de suflete, toţi ochii se întoarseră spre
mine, dar eu am continuat să privesc înainte, spre locul în care
Ianthe stătea în faţa altarului ru d im en tar de piatră, îm podobit cu
Ilori şi prim ele fructe şi cereale ale verii. P entru prim a dată, îşi d ă ­
duse jos gluga m antiei de un albastru-deschis, diadem a de argint
odihnindu-i-se acum pe părul auriu.
I-am zâm bit, iapa m ea oprindu-se ascultătoare în dreptul arcului
nordic al sem icercului pe care m ulţim ea îl form ase în ju ru l d ea­
lului şi al altarului lui Ianthe, şi m -am întrebat dacă Ianthe vedea lu­
pul care rânjea.
Tamlin m ă ajută să descalec, lum ina gri de dinaintea răsăritului
Iicărind de-a lungul firelor aurii de pe jacheta lui verde. M -am forţat
vi îl privesc în ochi când m ă lăsă pe iarba m oale, conştientă de toate
i clelalte priviri îndreptate spre noi.
A m intirea îi licări în ochi - în felul în care se uită la gura mea.
în u rm ă cu un an, m ă sărutase în această zi. în urm ă cu un an,
il a nsasem p rin tre aceşti oam eni, lipsită de griji şi bucuroasă p en tru
prim a dată în viaţa m ea şi crezusem că eram m ai fericită decât
aveam să fiu vreodată.
Am schiţat u n zâm bet tim id şi m -am agăţat de braţul pe care
mi-1 întinse. îm preună, am traversat iarba spre altarul din piatră al
lui Ianthe, nobilii din H ybern, Jurian şi Lucien venind din urm ă.
M -am întrebat dacă Tamlin îşi am intea şi de o altă zi din urm ă
1 1 1 câteva luni, când p urtasem altă rochie albă şi peste tot fuseseră
îm prăştiate flori.
d â n d p arten eru l m eu m ă salvase după ce hotărâsem să nu p ar­
ticip la n u ntă, o p arte esenţială din m ine ştiind că nu era corect.
C rezusem că nu m eritam asta, nu îm i dorisem să-l îm povărez pe
Tam lin p e n tru to tdeauna cu cineva atât de distrus cum fusesem eu
atunci. Iar Rhys... Rhys m -ar fi lăsat să m ă căsătoresc cu el, cre-
zându-m ă fericită, dorindu-şi ca eu să fiu fericită chiar dacă asta
l-ar fi ucis. D ar în clipa în care refuzasem ... M ă salvase. M ă ajutase
să m ă salvez.
M -am uitat pieziş la Tamlin, dar el îm i studia m âna aflată pe
braţul lui, degetul gol pe care purtasem cândva inelul.
Ce înţelegea din asta - unde credea că dispăruse inelul, dacă
Lucien ascunsese dovada? P entru o clipă, l-am com pătim it. L-am
com pătim it că nu doar Lucien îl m inţise, ci şi Alis. Câţi alţii văzu­
seră că sufeream cu adevărat şi încercaseră să îl cruţe? Câţi fuseseră
m artorii suferinţei mele şi nu făcuseră nim ic să m ă ajute?
Tam lin şi cu m ine ne-am oprit în faţa altarului, Ianthe înclinân-
du-şi calm şi regal capul.
Nobilii din H ybern se m işcară pe loc, fără să se deranjeze să îşi
m ascheze nerăbdarea. B rannagh abia îşi ascunsese nem ulţum irile
în legătură cu Solstiţiul la cina din seara precedentă, declarând că în
H ybern n u se deranjau cu astfel de lucruri odioase şi că treceau d i­
rect la orgii. Şi insinuând în felul ei că, în curând, nici noi nu aveam
s-o m ai facem.
I-am ignorat pe nobili când Ianthe îşi ridică mâinile şi strigă o urare
m ulţim ii din spatele nostru: „Un Solstiţiu binecuvântat tuturor!"
Apoi începu şirul nesfârşit de rugăciuni şi ritualuri, cele mai
drăguţe şi tinere slujitoare ale ei ajutând-o să toarne vinul sacru, să
binecuvânteze recolta de pe altar şi să im plore soarele să răsară.
Un m ic n u m ăr frum os şi repetat. Lucien era pe jum ătate ad o r­
m it în spatele meu.
însă eu recapitulasem cerem onia cu Ianthe şi ştiam ce urm a
când ea ridică vinul sacru şi spuse: „Aşa cum lum ina este mai p u ­
ternică astăzi, tot aşa să alunge întunericul nedorit. Să spele pata
neagră a răului".
 Era u n şir de lovituri la adresa partenerului m eu, a casei mele,
dar am dat aprobator din cap odată cu ea.
- Doresc ca prinţesa B rannagh şi prinţul D agdan să ne facă
onoarea de a sorbi vinul binecuvântat?
M ulţim ea se agită. Nobilii din H ybern clipiră, încruntându-se
unul la celălalt, d ar eu m -am dat la o parte, zâm bindu-le frum os şi
.irătându-le altarul.
Ei deschiseră gura, fară îndoială ca să refuze, dar Ianthe nu avea
■■a lie refuzată.
- Beţi şi fie ca noii noştri aliaţi să ne devină noi prieteni! declară
(-a. Beţi şi alungaţi noaptea nesfârşită a anului!
(iu m agia şi pregătirea lor, cei doi daem ati probabil testau dacă
acea cupă era otrăvită, dar eu am continuat să zâmbesc am abil când
in cele din u rm ă se apropiară de altar, iar B rannagh acceptă cupa
argintie întinsă.
A m ândoi abia dacă sorbiră o gură de vin înainte de a se retrage,
dar Ianthe le şopti, insistând să vină în spatele altarului ca să asiste
la cerem onie alături de ea.
Eu m ă asigurasem că ea ştia exact cât de m ult o dezgustau ri-
malurile ei, cum aveau să-şi dea silinţa să îi calce în picioare poziţia
de lider de îndată ce oam enii săi ar fi sosit. Acum , părea înclinată
•a i convertească.
U rm ară alte rugăciuni şi ritualuri, până când Tamlin fu chem at
de cealaltă p arte a altarului ca să aprindă lum ânările p en tru sufle­
tele stinse anul trecu t - să îi aducă acum înapoi în lum ina soarelui,
la răsărit.
Rozul începu să păteze norii din spatele lor.
jurian fu şi el chem at ca să recite o ultim ă rugăciune pe care o
i ugasem pe Ianthe să o adauge, în onoarea războinicilor care luptau
IH'iitru siguranţa noastră în fiecare zi.
Apoi Lucien şi cu m ine am rămas singuri în cercul de iarbă, cu
.1 ll arul şi orizontul în faţa noastră şi m ulţim ea în spate şi pe lângă noi.
 D upă rigiditatea posturii sale şi după felul în care se uita peste
tot, ştiam că se tot gândea la rugăciuni şi la cum lucrasem cu Ianthe
p en tru cerem onie, la cum el şi cu m ine răm âneam de partea aceasta
a liniei tocm ai când soarele u rm a să răsară peste lume, ceilalţi fiind
îndepărtaţi.
Ianthe păşi spre creasta dealului, părul auriu căzându-i liber pe
spate când îşi ridică braţele spre cer. Locul era ales intenţionat, ca şi
poziţia braţelor ei.
Făcuse acelaşi gest la Solstiţiul de iarnă, stând exact în acelaşi loc
în care soarele avea să răsară p rintre braţele-i ridicate, lum inându-i.
Servitoarele ei însem naseră discret poziţia în iarbă cu o piatră
cioplită.
încet, discul auriu al soarelui se ivi deasupra ierbii înceţoşate şi
a albastrului orizontului.
L um ina scăldă lum ea, lim pede şi puternică, în d rep tân d u -se
direct spre noi.
Ianthe îşi arcui spatele, corpul ei fiind doar un vas p en tru lu­
m ina Solstiţiului, şi partea feţei pe care i-o vedeam era deja co n ­
turată de u n extaz pios.
Soarele răsări, o notă reţinută şi aurită răsunând prin ţinut.
M ulţim ea începu să şoptească şi apoi să strige.
Nu la Ianthe, ci la mine.
La m ine, splendidă şi pură, în alb, începând să strălucesc la lu ­
m ina zilei când, în schim b, razele soarelui m ă atinseră pe m ine.
N im eni nu se deranjase să confirm e sau m ăcar să observe că
piatra de m arcaj fusese m utată cu doi m etri spre dreapta, toţi fiind
prea ocupaţi cu parada sosirii mele, ca să vadă u n vânt-fantom ă
m işcând-o p rin iarbă.
Lui Ianthe îi luă mai mult timp decât celorlalţi ca să se uite, să se
întoarcă şi să vadă că puterea soarelui nu o învăluia, binecuvântând-o.
Am eliberat puterea pe care o dezlănţuisem în H ybern, corpul
m eu devenind incandescent când lum ina străluci prin el. Eram
p u ră ca ziua, ca lum ina stelelor.
 - D istrugătoarea Blestemului, şoptiră unii. Binecuvântata, şop­
tiră alţii.
M -am prefăcut a fi surprinsă - surprinsă şi totuşi acceptând
alegerea Cazanului. D in cauza şocului, chipul lui Tam lin era în co r­
dat, iar nobilii din H ybern erau uim iţi.
M -am întors spre Lucien, lum ina m ea radiind atât de strălucitor,
mcât ricoşă din ochiul lui m etalic. Un prieten cerea ajutorul altuia.
I am întins o m ână.
Dincolo de noi, sim ţeam că Ianthe se agita ca să fie din nou în
i ontrol, ca să găsească un m od de a întoarce situaţia în favoarea ei.
Poate că şi Lucien putea face asta deoarece m ă luă de m ână, iar
apoi se lăsă în tr-u n genunchi pe iarbă, lipindu-m i degetele de fru n ­
tea lui.
Ceilalţi căzură şi ei în genunchi, ca spicele de grâu în vânt.
Cu toate cerem oniile şi ritualurile ei pom poase, Ianthe nu se ară­
tase niciodată puternică sau binecuvântată. D ar Feyre, Distrugătoarea
I’.Ies ternului, care scosese Prythianul din tiranie şi întuneric...
Fra binecuvântată. Sfântă. Strălucitoare în faţa răului.
M i-am lăsat strălucirea să se răspândească, până ce şi aceasta se
mului din silueta aplecată a lui Lucien, u n cavaler în faţa reginei lui.
C ând m -am uitat la Ianthe, am zâm bit din nou, apoi am afişat
mi mic rânjet.

Măcar festivităţile se desfăşurară la fel.

Im ediat ce vuietele şi uim irea se potoliră, de îndată ce p ro ­
pria-m i strălucire dispăru când soarele se înălţă peste capul m eu,
iic' am făcut loc spre dealurile şi câmpiile din apropiere, unde cei care
mi participaseră la cerem onie auziseră deja de m icul m eu miracol.
Fu am răm as aproape de Lucien, care era înclinat să-m i facă pe
plac, de vrem e ce toată lum ea părea să oscileze între bucurie şi u i­
mire, întrebări şi îngrijorare.
 Ianthe îşi petrecu urm ătoarele şase ore încercând să ofere o ex­
plicaţie p en tru ce se întâm plase. C azanul o binecuvântase pe p ri­
etena ei aleasă, spunea ea oricui o asculta. Soarele îşi schim base
traiectoria ca să ne arate cât de m ult se bucura de întoarcerea mea.
N um ai slujitoarele ei erau cu adevărat atente şi doar jum ătate
păreau u n pic interesate.
Totuşi Tamlin părea cel m ai circum spect - ca şi când binecuvân­
tarea m -ar fi supărat cumva, ca şi când şi-ar fi am intit de aceeaşi lu­
m ină din H ybern şi nu îşi dădea seama de ce îl tulbura atât de mult.
D ar datoria îl făcuse să se descurce cu m ulţum irile şi urările de
bine din p artea supuşilor, războinicilor şi lorzilor de rang inferior,
lăsându-m ă să hoinăresc în voie. A m fost oprită din când în când
de spiriduşi înflăcăraţi, care m ă venerau şi care îşi doreau să îm i
atingă m âna, să plângă u n pic pe u m ărul meu.
Cândva, m -aş fi crispat şi aş fi tresărit. Acum , le prim eam feri­
cită m u lţu m ir ile şi rugăciunile, m ulţum indu-le şi zâm bind şi eu, la
rândul meu.
O parte din ele erau adevărate. N u aveam nicio problem ă cu
oam enii din aceste ţinuturi, care suferiseră îm preună cu restul.
Niciuna, dar curtenii şi santinelele care m ă căutau... P entru ei m -am
dat şi m ai bine în spectacol. îm i spuneau că eram binecuvântată de
Cazan, iar eu le răspundeam sim plu că era o onoare.
în tim pul m icului dejun şi la prânz, am repetat în continuu acele
cuvinte, p ân ă când m -am întors acasă ca să îm i schim b hainele şi să
fiu un pic singură.
în intim itatea cam erei mele, am lăsat coroana de flori pe m ăsuţa
de toaletă şi i-am zâm bit uşor ochiului tatuat în palm a m ea dreaptă.
„Cea m ai lungă zi din an, am spus în legătură, trim iţân d frânturi
din toate evenim entele petrecute pe deal. M i-aş fi dorit s-o fi trăit
alături de tine.“
I-ar fi plăcut teatrul m eu - ar fi râs după aceea de expresia de pe
chipul lui Ianthe.
 D upă ce m -am spălat şi am vru t să m ă îndrept din nou spre
dealuri, vocea lui R hysand îm i um plu m intea.
„Ar fi o onoare să petrec m ăcar u n m om ent în com pania lui Feyre
i ea binecuvântată de Cazan", spuse el, râzând la fiecare cuvânt.
Am chicotit. Cuvintele erau distante şi chinuite. Nu trebuia să
pierd prea m ult tim p cu asta; altfel, riscam să m ă expun. Şi m ai tre ­
buia să-l întreb ceva, să aflu...
„Sunt toţi în regulă?"
Am aşteptat, n u m ărân d m inutele.
„Da. Cât se poate de bine. C ând te întorci la mine?"
Fiecare cuvânt se auzea m ai încet decât precedentul.
„Curând, i-am prom is eu. H ybernul este aici. Term in curând."
FI nu răspunse, iar eu am aşteptat alte câteva m inute înainte de
•i mi pune din no u coroana de flori şi de a coborî scările.
lotuşi, când am ieşit în grădina îm podobită, vocea slabă a lui
Rhysand îm i um plu din nou m intea. „Şi eu m i-aş dori să-m i pot
Ini rece ziua de azi cu tine."
Cuvintele îm i cuprinseră inim a în tr-u n pum n, dar m i le-am
■dungat din m inte când m -am întors la petrecerea de pe dealuri,
păşind m ai greoi decât atunci când intrasem în casă.
Dar prânzul se term inase şi începuse dansul.
1,-am văzut aşteptându-m ă la m arginea unuia dintre cercuri,
"bset vându-m i fiecare mişcare.
M-am uitat la iarbă, la m ulţim e şi la grupul de m uzicanţi care
mier-pretau o m elodie extrem de vioaie din tobe, viole şi fluiere în
i mip ce m ă apropiam ca o căprioară tim idă şi nehotărâtă.
( ândva, aceleaşi sunete m ă treziseră, m ă făcuseră să dansez în
■<>ni inuu. A m presupus că acum erau doar nişte arm e din arsenalul
n u i i când m -am oprit în faţa lui Tamlin, m i-am coborât privirea şi

I un întrebat încet:
Vrei să dansezi cu mine?
Da, şopti el uşurat, fericit şi un pic îngrijorat. Da, bineînţeles.
 Aşadar, l-am lăsat să m ă conducă în dansul rapid, învârtindu-m ă
şi înclinându-m ă, oam enii adunându-se ca să ne ovaţioneze şi să
aplaude. A m dansat şi-am tot dansat, p ân ă când transpiraţia a în ­
ceput să îm i curgă pe spate în încercarea m ea de a ţine ritm ul, de a
zâmbi şi de a-m i aduce am inte să râd când m âinile îm i erau atât de
aproape de gâtul lui.
în cele din urm ă, m uzica se m ai dom oli, iar Tamlin încetini şi el,
în ritm ul ei. C ând ceilalţi se arătară mai interesaţi de propriii p ar­
teneri, îm i şopti:
- în dim ineaţa asta... Eşti bine?
M i-am ridicat repede capul.
- Da. Eu... nu ştiu ce a fost aia, dar, da. Ianthe... s-a supărat?
- N u ştiu. N u se aştepta la asta - nu cred că reuşeşte să facă faţă
prea bine surprizelor.
- Ar trebui să îm i cer scuze.
O chii îi licăriră.
- De ce? Poate că a fost o binecuvântare. M agia încă m ă sur­
prinde. D acă este nervoasă, este problem a ei.
Am luat un aer gânditor, apoi am încuviinţat din cap. M -am ap ro ­
piat, urân d toate locurile în care corpurile ni se atingeau. N u ştiam
cum suportase Rhys aşa ceva - cum o suportase pe A m arantha
tim p de cincizeci de ani.
- Eşti frum oasă azi, spuse Tamlin.
- M ulţum esc. M -am forţat să-l privesc. Lucien... Lucien m i-a
spus că nu ai desăvârşit ritualul de Calanm ai. Că ai refuzat.
„Şi că, în schim b, ai lăsat-o pe Ianthe să-l ia pe el în peştera aia."
El înghiţi în sec.
- Nu am p u tu t să suport aşa ceva.
„Şi totuşi ai suportat să faci un târg cu H ybernul, ca şi când aş fi
fost u n obiect furat care trebuia returnat."
- Poate că dim ineaţa asta nu a fost doar o binecuvântare p en tru
m ine, am spus eu.
Singurul lui răspuns fu atingerea de pe spatele meu.
 Nn ne-am m ai spus altceva urm ătoarele trei dansuri, până ce
Lum ea m ă târî spre mesele unde acum ne aştepta cina. L-am lăsat
. 1 mi umple o farfurie şi să m ă servească atunci când am găsit un

li h sub un stejar b ătrân şi noduros şi i-am u rm ărit pe cei care dan-

■..III si cântau.
I aş fi întrebat dacă m erita să renunţe la pacea asta ca să m ă re-
i opereze, ca m ai apoi locuitorii H ybernului să vină aici şi să se fo­
l o s e a s c ă de p ăm ânturile acestea. Şi, odată cu sosirea lor, nim eni nu

o mai fi dansat şi cântat.

I >ar am preferat să tac, contem plând apusul soarelui şi lăsarea
nopţii.

Stelele se iviră licărind, slabe şi mici deasupra focurilor aprinse.

I.e-am urm ărit în orele lungi ale sărbătorii şi aş fi putut ju ra că
pi H ienele mele tăcute şi neclintite îm i ţineau com panie.
 CAPITOLUL
5

M -am târâit înapoi spre conac la două ore după m iezul nopţii,
prea extenuată ca să rezist până la răsărit.
M ai ales când am observat cum se uita Tam lin la m ine, am in-
tindu-şi de zorii de anul trecut, când m ă luase şi m ă sărutase la
răsăritul soarelui.
L-am rugat pe Lucien să m ă însoţească, iar el fusese mai m ult
decât bucuros să o facă, având în vedere că statutul său de m ascul
cu pereche îl făcea să nu-1 m ai intereseze com pania femelelor în
u ltim a vrem e şi că Ianthe încercase să-l încolţească toată ziua ca să-l
întrebe ce se întâm plase la cerem onie.
M -am schim bat în cămaşa de noapte, o chestie m ică şi dantelată
pe care o p u rtasem cândva ca să-l distrez pe Tamlin, şi lipită acum
de pielea transpirată, m -am băgat în pat.
Tim p de aproape o jum ătate de oră, am îm pins cearşafurile cu
picioarele, agitându-m ă, învârtindu-m ă şi zbătându-m ă.
A ttorul. Ţesătoarea. Surorile m ele aruncate în Cazan. Toate se
îm pleteau şi se roteau în jurul m eu. Le-am lăsat.
Ceilalţi încă sărbătoreau când ţipătul brusc şi ascuţit m ă făcu să
sar din pat.
Pulsul îm i zvâcni puternic de-a lungul venelor când am deschis
uşa, transpirată şi palidă şi am ieşit pe hol.
Lucien răspunse la a doua bătaie în uşă.
 Te-am auzit... Ce s-a întâm plat?
I I mă studie, ochiul roşiatic m ărindu-i-se când îm i observă
l'.irul zburlit şi căm aşa de noapte transpirată.
Am înghiţit, cu o privire întrebătoare, iar el dădu din cap, retră-
j'.nulu-se în cam era lui ca să m ă lase să intru. Cu bustul gol, reuşi să
\r îmbrace cu o pereche de pantaloni înainte de a deschide uşa şi îi
uu lieie în grabă când am trecut pe lângă el.
( lamera lui fusese îm podobită în culorile Regatului Toam nei -
Mugu r ul om agiu adus casei lui pe care l-ar fi expus vreodată - iar
• o m -am uitat cu atenţie la spaţiul întunecat şi la cearşafurile şifo­
na le. El se aşeză pe cotiera cilindrică a unui scaun im ens din faţa
l<>< ului stins şi m ă privi cum îm i frângeam m âinile în m ijlocul co ­
vor ul ui stacojiu.
Am visat Poalele M untelui, am spus eu răguşită. Şi când m -am
11c/it, nu m i-am am intit unde sunt. M i-am ridicat în faţă braţul
.i.mg, acum vindecat. N u-m i aduc am inte în ce perio a dă m ă aflu.
fi spusesem u n adevăr - şi, parţial, o m inciună. încă visam zilele
u elea oribile, dar n u m ă m ai epuizau. N u m ai alergam în baie în
mijlocul nopţii ca să vomit.
Ce ai visat în seara asta? m -a întrebat el încet.
M -am uitat în ochii lui, bântuiţi şi trişti.
- C um m -a ţin tu it de zid. Ca pe Clare Beddor. Iar A ttorul era...
M -am cutrem urat, trecându-m i m âinile peste faţă.
Lucien se ridică şi veni încet spre m ine. Valul de frică şi durere
provocat de cuvintele mele îm i m asca suficient m irosul, îm i m asca
propria putere când capcanele mele întunecate detectară o uşoară
vibraţie în casă.
Lucien se opri la jum ătate de pas de m ine şi nici m ăcar nu
<ibiectă când î-am cuprins de gât, îngropându-m i faţa în pieptul lui
gol şi cald. Apa de m are din darul lui Tarquin îm i curse din ochi pe
la ţa şi pielea lui aurie.
Lucien oftă profund, îm i cuprinse talia cu un braţ şi cu celălalt
părul, ca să-m i legene capul.
 - îm i pare rău! şopti el. îm i pare rău!
Apoi el m ă îm brăţişă, m ângâindu-m ă pe spate cu m işcări linişti­
toare, iar eu m i-am calm at plânsul, lacrim ile din apă de m are us-
cându-m i-se ca nisipul ud la soare.
în cele din urm ă, m i-am sprijinit capul de pieptul lui sculptat,
înfigându-m i degetele în m uşchii tari ai um erilor săi şi m -am uitat
la faţa sa îngrijorată. A m inspirat adânc, în cruntându-m ă şi des­
chizând gura când am...
- Ce se întâm plă?
Lucien întoarse capul spre uşă, unde îl văzu pe Tamlin, al cărui
chip luase m asca rece de calm. Vârfurile ghearelor îi licăriră din
m onturi.
N e-am îndepărtat, prea repede ca să p ară u n gest nonşalant.
- A m avut u n coşmar, i-am explicat netezindu-m i căm aşa de
noapte. Eu... n u am v rut să trezesc toată casa.
Tam lin nu făcea decât să se holbeze la Lucien, a cărui gură se
încordase în tr-o linie subţire când îi văzu ghearele ieşite pe jum ătate.
- Am avut un coşmar, am repetat cam brusc, prinzându-1 de braţ
pe Tam lin p en tru a-1 conduce afară din cam eră înainte ca Lucien să
apuce m ăcar să deschidă gura.
A m închis uşa, dar încă sim ţeam că atenţia lui Tam lin era fixată
asupra m asculului din spatele ei. El n u îşi retrase ghearele şi nici nu
le scoase m ai mult.
A m făcut cei câţiva paşi spre cam era m ea, urm ărindu-1 pe
Tamlin cum studia holul şi distanţa dintre uşa m ea şi a lui Lucien.
- N oapte bună, i-am spus lui Tam lin şi i-am închis uşa în nas.
Am aşteptat cele cinci m inute de care Tam lin a avut nevoie ca să
se hotărască să nu-1 ucidă pe Lucien, iar apoi am zâmbit.
M -am întrebat dacă Lucien îşi dăduse seam a că eu ştiusem faptul
că Tamlin u rm a să vină în seara asta în cam era mea, după ce îl atin­
sesem şi îl privisem de atâtea ori astăzi. Că m ă schim basem în cea
m ai indecentă căm aşă de noapte n u din cauza căldurii, ci ca să arăt
corespunzător atunci când capcanele mele invizibile din casă m ă
m lorm ară că Tam lin îşi făcuse, în sfârşit, curaj să vină în dorm i-
iiu ni meu.
Am pretins că avusesem un coşm ar, cearşafurile mele şifonate
sl.ind drept m ărturie. Lăsasem deschisă uşa de la cam era lui Lucien,
el liind prea distras şi n ebănuind de ce venisem cu adevărat ca să
mă deranjez să o închid, şi fără să observe scutul de aer d u r pe care-1
l'ioiectasem în ju ru l încăperii, astfel încât să nu-1 audă sau să-l m i­
loasă pe Tam lin venind.
( .and Tam lin ne surprinse în cam eră îm brăţişaţi, ne fixă cu pri-
\ irea atât de intens, iar noi eram atât de e m o ţio n a ţi , că nici m ăcar
im i-am sesizat prezenţa. Scutul invizibil dispăruse înainte ca el să-l
p o a l ă simţi.
i i spusesem lui Tam lin că avusesem u n coşmar.
i'.u eram coşm arul, exploatându-i frica lui Tam lin încă din p ri­
mele mele zile aici.
Nu uitasem cearta lui de dem ult cu Lucien şi nici faptul că-1
avertizase să nu m ai flirteze cu m ine - să păstreze distanţa. N u ui-
lasem team a că îl preferasem pe lordul cu păr roşcat în locul lui şi
«a asta i-ar fi am eninţat toate planurile pe care le avea. „Retrage-te!“,
i i spusese el lui Lucien.

Nu m ă îndoiam de faptul că acum Tam lin rem em ora toate p ri­

v i r i l e , conversaţiile de atunci şi dăţile în care Lucien intervenise

pentru m ine, atât la Poalele M untelui, cât şi după aceea; cântărind

m ce m ăsură noua legătură de îm perechere cu Elain îi stăpânea
p in ten u l ţin ân d cont că, în dim ineaţa aceasta, Lucien îngenun-
<lu ase în faţa mea, ju rân d loialitate unui nou zeu, ca şi când am ân­
doi am fi fost binecuvântaţi de Cazan.
M i-am perm is să m ai zâm besc o clipă şi apoi m -am îm brăcat.
Mai aveam m ult de lucru.
 %
1

■‘i j f l *

"1
CAPITOLUL .) '
6

Un rân d de chei de la porţile conacului dispăruse, dar, după in ­

cidentul de seara trecută, lui Tamlin nu părea să-i pese.
La m icul dejun fu linişte, nobilii din H ybern fiind supăraţi p entru
că fuseseră puşi să aştepte atât de m ult ca să vadă cea de-a doua des-
picătură din zid. Jurian, pentru prim a dată, părea prea obosit ca să
facă altceva în afară de a-şi îndesa carne şi ouă în gura-i nesuferită.
Tamlin şi Lucien lăsau im presia că vorbiseră înainte de m asă, iar
cel d in u rm ă o dem onstra ţinându-se departe de m ine, fară să m ă
privească şi să-m i vorbească, de parcă încă m ai era nevoie să-l co n ­
vingă pe Tam lin de inocenţa noastră.
M -am gândit dacă n -ar fi fost m ai bine să-l întreb direct pe
Jurian dacă furase cheile gărzii care erau pierdute, dar liniştea era o
am ânare bine-venită; asta până când intră Ianthe, care evită să m ă
privească, de parcă aş fi fost soarele orbitor ce îi fusese furat.
- îm i pare rău că te întrerup de la m asă, dar trebuie să discutăm
ceva, M are Lord, spuse Ianthe, veşm intele galbene învolburân-
du-i-se la picioare când se opri la jum ătatea drum ului spre masă.
Vorbele ei ne făcură pe toţi să ne ridicăm privirea.
Tamlin, gânditor şi cinic, întrebă:
- Ce este?
Ea se dăd u în spectacol când conştientiză că nobilii din H ybern
erau prezenţi şi ascultau. Am încercat să nu pufnesc la privirea atât
' Ic neliniştită pe care le-o aruncă lor şi apoi lui Tamlin. U rm ătoarele
■ii vi nie nu m ă su rprinseră deloc.
Poate că ar trebui să aşteptăm până după m asă când ai să fii
■augur.
I ară îndoială, era u n joc de putere m enit să le aducă am inte că,
■Ir lapl, avea putere aici - îm preună cu Tamlin. Că nici H ybernul nu
ai li vrut să o supere, având în vedere inform aţiile pe care le avea,
■I u cu am fost destul de crudă, încât să spun dulce:
I iacă avem atâta încredere în aliaţii noştri din H ybern încât să
ii in gem la război cu ei, atunci putem avea încredere şi că vor fi
di .i ivii. C ontinuă, Ianthe!
l a nici m ăcar nu se uită spre m ine, dar acum , prinsă între o in-
■‘ilia directă şi politeţe... Tam lin cântări prezenţa m usafirilor faţă de
l'o-.înra lui Ianthe şi spuse:
Sa auzim.
<.aiul ei alb tresăltă atunci când înghiţi.
1 stc... Slujitoarele mele au descoperit că păm ântul din ju ru l
i< mplului meu... m oare.
lim an îşi dădu ochii peste cap şi se întoarse la şunca lui.
Alunei, vorbeşte cu grădinarii, zise B rannagh, întorcându-se
la m.uK area ei.
I >agdan chicoti în cana lui cu ceai.
Nu are legătură cu grădinăritul, spuse Ianthe îndreptându-şi
■.paiele. Păm ântul este atins de m ană. Iarba, rădăcinile, m ugurii -
mini s a uscat şi s-a îm bolnăvit. D uhneşte a naga.
A in tăcut u n efort să nu m ă uit la Lucien - să văd dacă şi el ob-
<i va licărul nerăbdător din privirea ei. C hiar şi Tam lin oftă, ca şi
■and ar fi văzut adevărul: o încercare de a recăpăta controlul, poate
un plan de a otrăvi păm ântul pe care apoi să-l vindece m iraculos.
11 1 pădure, mai sunt şi alte locuri unde plantele au m urit, con-
111111 a Ianthe, atingându-şi pieptul cu o m ână îm podobită cu bijuterii
de argint. M ă tem că este un avertism ent că naga se adună şi plănu­
iesc să atace.
O, îi intrasem pe sub piele. M ă întrebasem ce avea să facă după
Solstiţiul din ziua precedentă, după ce îi furasem m om entul şi p u ­
terea. D ar asta... asta chiar era o m işcare inteligentă.
M i-am ascuns rânjetul şi am spus cu blândeţe:
- Ianthe, poate că este , într-adevăr, problem a grădinarilor.
Ea înţepeni şi, în cele din urm ă, se întoarse către m ine. „Crezi că
joci periculos, am v ru t să-i spun, dar nu ştii că toate hotărârile pe
care le-ai luat aseară şi în dim ineaţa asta au fost doar nişte paşi în
direcţia în care te-am îndreptat eu.“
A m făcut sem n din bărbie spre nobili, apoi spre Lucien.
- D u p ă-am iază plecăm să studiem zidul, d ar dacă problem a
nu se rezolvă în câteva zile, când ne întoarcem , am să te ajut să o
analizezi.
Degetele cu inele de argint se strânseră uşor în p um ni pe lângă
corp, dar, ca o adevărată viperă ce era, Ianthe îl întrebă pe Tamlin:
- Ai să li te alături, M are Lord?
Ea se uită la m ine şi Lucien şi ne studie prea m ult tim p ca să fie
un gest întâm plător.
Sim ţeam deja o uşoară durere de cap, care se agrava cu fiecare
cuvânt rostit de ea. M ă culcasem târziu şi dorm isem prea p u ţin - şi
aveam nevoie de putere p en tru zilele urm ătoare.
- Nu, am spus eu, înainte ca Tam lin să-i poată răspunde.
El îşi lăsă tacâm urile pe masă.
- C red că îi voi însoţi.
- N u am nevoie de o escortă. Să descopere singur aluziile defen­
sive din afirm aţia mea.
Jurian pufni.
- începi să te îndoieşti de bunele noastre intenţii, M are Lord?
Tam lin m ârâi la el:
- Ai grijă!
 Ani pus o m ână pe masă.
A in să m ă descurc îm preună cu Lucien şi santinelele.
I m ien părea înclinat să se lase pe scaun şi să dispară p en tru
xtdcuuna.
I .un studiat pe Dagdan şi pe Brannagh şi am schiţat un zâmbet.
I’ot să m ă apăr singură dacă este nevoie, i-am spus lui Tamlin.
t ci doi daem ati îm i zâmbiră. N u-i m ai sim ţisem atingându-m i
cu ic r el e m entale sau pe cele la care lucram să le m enţin în jurul
■ >■ mai m ulţi oam eni de aici. Folosirea constantă a puterilor m ă
l'iii/.i lotuşi. Să fiu departe de locul acesta tim p de p atru sau cinci
ii*- .ir li lost o uşurare bine-venită.
Al.ii ales că Ianthe îi şopti lui Tamlin:
l’oale că ar trebui să m ergi, prietene!
Am aşteptat - am aşteptat prostia care era pe cale să-i iasă din
h i a spurcată.
Nn ştii când Regatul Nopţii va încerca să o răpească.
Am avut nevoie de o secundă să m ă gândesc la cum să reacţionez,
i aleg să m ă reazem de spătarul scaunului, cu um erii plecaţi, in ­
ii' -111*1 imaginile cu Clare, Rhys şi săgeţile din frasin din aripile lui -
i găsesc o variantă de a-m i presăra m irosul cu frică.
Ai noutăţi? am şoptit eu.
la annagh şi D agdan păreau fo a rte interesaţi de subiect.
I’io*ileasa deschise gura, dar Jurian o întrerupse, spunând tărăgănat:
Nu sunt noutăţi. G raniţele lor sunt asigurate. R hysand ar fi un
'" •I sa şi forţeze norocul venind aici.
AI am holbat la farfuria mea, afişând o expresie îngrozită.
• 1n prost, da, dar unul care vrea să se răzbune, răspunse Ianthe.
a a m loarse spre Tamlin, soarele dim ineţii licărind în piatra din
n Iul i apului. Poate dacă i-ai da înapoi aripile familiei sale, ar p u ­
i sa se liniştească.
IVuiru o clipă, liniştea m ă străbătu, u rm ată de un val de stri-
ai. «are-mi acoperiră aproape toate gândurile şi instinctele de
conservare. Abia reuşeam să aud peste strigătul din sângele meu,
din oasele mele.
D ar cuvintele, oferta... Era o încercare ieftină de a m ă m om i.
M -am prefăcut că nu aud, că nu-m i pasă, chiar dacă am tot aşteptat
răspunsul lui Tamlin.
C ând Tam lin răspunse în tr-u n sfârşit, vocea îi era stinsă.
- Le-am ars acum m ultă vreme.
Aş fi p u tu t ju ra că în cuvintele lui se sim ţea ceva asem ănător
regretului - regretului şi ruşinii.
Ianthe ţâţâi.
- Păcat! A r fi plătit o sum ă frum oasă p en tru ele.
M em brele m ă dureau din cauza efortului de a nu sări peste m asă
ca să o izbesc cu capul de podeaua din m arm ură, dar, cu calm şi
blândeţe, i-am spus lui Tamlin:
- Am să m ă descurc. I-am atins m âna, trecându-m i degetul mare
peste dosul palm ei lui şi l-am privit în ochi. Hai să nu ne certăm
din nou.
C ând m -am retras, Tam lin îl fixă pe Lucien cu privirea, orice
u rm ă a vinovăţiei dispărând. Ghearele ieşite îi intrară în lem nul
zgâriat al cotierei scaunului.
- Ai grijă!
N iciunul dintre noi nu îndrăzni să pretindă că n-ar fi fost o
am eninţare.

Era o călătorie de două zile, d ar n o u ă ne-a luat d o ar o zi ca să

ajungem acolo to t te le p o rtâ n d u -n e şi m erg ân d pe jos. R euşeam
să ne deplasăm câţiva kilom etri odată, d ar D agdan era m ai încet
decât anticipasem , având în vedere că trebuia să-i p oarte pe sora
lui şi pe Jurian.
Nu îl învinovăţeam din cauza asta. De vrem e ce fiecare dintre
noi p u rta pe altcineva, epuizarea era considerabilă. Lucien şi cu
nuni' purtam câte o santinelă, fii ai lorzilor de rang inferior, care
lu aseră instruiţi să fie politicoşi şi atenţi. P rin urm are, proviziile
-i.iii limitate, la fel şi corturile.
Când am ajuns la spărtura din zid, deja se înnoptase.
( iele câteva provizii luate ne îngreunaseră teleportarea prin
lume, iar eu le-am lăsat pe santinele să ridice corturile p en tru noi,
. .i o doam nă care-şi dorea să fie slujită. Fu aproape linişte la cina
iio.r.iiă în ju ru l m icului foc, niciunul n eîn d răzn in d să vorbească,
in .ilară de Jurian, care le adresă santinelelor nenum ărate întrebări
.1. -.pi c pregătirea lor. G em enii se retraseră în cortul lor după ce
. 1 1 ir.ii Iiserâ sendvişurile cu carne pe care le îm pachetaserăm , în ­
. 1 1 1 1 1 1.îndu-se la ele de parcă ar fi fost pline cu vierm i, iar Jurian
pi. >a în pădure im ediat după aceea, p retin zân d că voia să facă o
plimbare înainte de culcare.
Am intrat în cortul de pânză când focul se stingea, spaţiul nefi-
m*l destul de încăpător p en tru ca eu şi Lucien să dorm im m ăcar
umăr la umăr.
Parul roşcat îi licări în lum ina slabă a focului o clipă mai târziu,
. and intră p rin clape şi înjură.
Poate că ar trebui să d orm afară.
I u m i-am dat ochii peste cap.
Te rog!
I I aruncă o privire circum spectă şi gânditoare când îngenunche
a im scoase cizmele.
St ii că Tam lin poate fi... sensibil în privinţa u n o r lucruri.
Poate fi şi o pacoste, am izbucnit eu şi m -am strecurat sub
paturi. Dacă cedezi în faţa paranoiei şi a teritorialism ului său, nu
la. i decât să înrăutăţeşti situaţia.
l u cien îşi descheie jacheta, dar răm ase în m are parte îm brăcat
. and se întinse pe saltea.
C red că situaţia s-a înrăutăţit p en tru că voi n u aţi... Adică nu
ai i Iacut-o, nu?
 A m înţepenit, trăgându-m i p ătura m ai sus pe um eri.
- Nu. N u-m i doresc să fiu atinsă aşa - nu p en tru o vreme.
Tăcerea lui era apăsătoare - tristă. U ram m inciuna, o uram p e n ­
tru cât de m u rd ară m ă sim ţisem spunând-o.
- îm i pare rău, zise Lucien, iar eu m -am întrebat pentru ce altceva
se mai scuza când m -am întors cu faţa la el în întunericul din cort.
- N u avem cum să renunţăm la târgul ăsta cu Hybernul? C uvin­
tele mele abia se auziră m ai tare decât şoaptele tăciunilor de afară.
M -am întors. Sunt în siguranţă. Am putea găsi o cale să-l evităm...
- Nu. Regele H ybernului a făcut o înţelegere prea inteligentă şi
clară cu Tamlin. Sunt legaţi p rin magie, iar aceasta îl va lovi dacă nu
va perm ite H ybernului să intre pe tărâm urile acestea.
- în ce fel? L-ar ucide?
O ftatul lui Lucien îm i zburli părul.
- îi va revendica puterile, poate l-ar ucide. M agia are legătură cu
echilibrul. De aceea nu a intervenit în târgul tău cu Rhysand. C hiar
şi persoana care încearcă să rupă o înţelegere suportă consecinţele.
Dacă te-ar fi ţin u t aici, m agia care te-a legat de Rhys ar fi putut să-i
ia viaţa ca plată p en tru a ta. Sau viaţa oricărei alte persoane la care
ţine. Este o magie veche - veche şi ciudată - un m otiv să evităm înţe­
legerile, dacă nu sunt necesare: nici m ăcar înţelepţii din Regatul
Zilei nu ştiu cum funcţionează. C rede-m ă, am întrebat.
- P entru mine... i-ai întrebat p en tru mine?
- Da. A m fost iarna trecută ca să întreb cum s-ar putea rupe târ­
gul tău cu Rhys.
- De ce nu m i-ai spus?
- Eu... Noi nu am vrut să-ţi faci speranţe deşarte. Şi nu am în ­
drăznit să-l lăsăm pe Rhysand să afle ce făceam, în caz că ar fi găsit
o cale să intervină şi să ne oprească.
- Aşa că Ianthe l a îm pins pe Tamlin spre Hybern.
- El era frenetic. înţelepţii Regatului Zilei lucrau prea încet.
I-am cerut mai m ult timp, dar erai deja plecată de câteva luni. Voia
'..i acţioneze, n u să aştepte - în ciuda scrisorii pe care i-ai trim is-o.
I >in cauza scrisorii pe care i-ai trim is-o. I-am spus în cele din u rm ă
■.a «ontinue, după ziua aceea din pădure.
M am întors pe spate, holbându-m ă la tavanul înclinat al cortului.
( !ât de rău a fost? am întrebat încet.
Ţi-ai văzut cam era. A distrus atelierul şi dorm itorul lui. Le-a
iu is pe santinelele care au fost de gardă, după ce a obţinut toate in ­
ii a maţiile. Le-a executat în faţa tu tu ro r celorlalţi din conac.
Sângele m i se răci.
Nu l-ai p u tu t opri.
Am încercat. I-am im plorat m ila. N u m -a ascultat. N u p u te a
..i asculte.
Nici santinelele nu au încercat să-l oprească?
Nu au îndrăznit. Feyre, este un M are Lord. Este diferit.
IVI am întrebat dacă ar fi spus acelaşi lucru după ce ar fi aflat ce
■i.un eu.
Am fost încolţiţi fără nicio opţiune. Niciuna. Fie că m ergeam
la i a/boi cu Regatul N opţii şi H ybernul, fie că ne aliam cu H ybernul,
iot il lăsam să încerce să stârnească problem e, iar apoi ne foloseam
<l< acea alianţă în avantajul nostru, pe parcurs.
( ie vrei să spui? am şoptit eu.
I >ar Lucien îşi dădu seam a ce spusese şi se eschivă:
Avem inam ici în toate regatele. A lianţa cu H ybernul îi va face
.a se gândească de două ori.
( ie m incinos! Era un m incinos instruit şi inteligent.
A m expirat som noroasă.
C hiar dacă acum e aliatul nostru, am m orm ăit eu, tot îl urăsc.
I I pufni.
 - Trezeşte-te!
Lum ina orbitoare a soarelui intră în cort, iar eu am şuierat.
O rdinul fu acoperit de m ârâitul lui Lucien când se ridică.
- A fară! îi o rdonă el lui Jurian, care ne m ăsură o dată din priviri,
m ârâi şi plecă.
La u n m om ent dat, m ă rostogolisem pe salteaua lui Lucien, unel­
tirile trecând cu adevărat pe locul al doilea faţă de cea mai im por­
tantă nevoie a m ea - căldura. D ar nu aveam nicio îndoială că Jurian
avea să ţin ă secret inform aţia ca să i-o arunce în faţă lui Tamlin
când acesta avea să se întoarcă: îm părţiserăm u n cort şi ne trezise­
răm fo a rte comozi.
M -am spălat în râul din apropiere; trupul îm i era rigid şi m ă
durea după o noapte de dorm it pe păm ânt, cu sau fără saltea.
B rannagh se îndrepta spre râu până când am term inat. Prinţesa
îm i schiţă u n zâm bet rece.
- Şi eu l-aş alege pe fiul lui Beron.
încru n tată, am fixat-o cu privirea pe prinţesă.
Ea ridică din um eri, zâm bind larg.
- M asculii din Regatul Toam nei au sânge fierbinte şi tot atât de
fierbinte fac şi sex.
- Presupun că ştii din experienţă?
Ea chicoti.
- De ce crezi că m -am distrat atât de m ult în Război?
N u m -am deranjat să-m i ascund dezgustul.
Lucien m ă surprinse crispându-m ă la el când m i-am am intit a
zecea oară cuvintele ei după o oră, cât am parcurs kilom etrul spre
crăpătura din zid.
- Ce este? întrebă el.
A m scuturat din cap, încercând să nu m i-o im aginez pe Elain
supusă acelui... foc.
- Nim ic, am spus eu, tocm ai când Jurian înjură.
 înjurătura lui ne făcu pe am ândoi să ne m işcăm , iar pe u rm ă să
.ilrig.im la sunetul unei săbii scoase din teacă. Frunzele şi crengile
n u hiciuiră în d ru m spre zid, indicatorul invizibil şi oribil bâzâind
M /v.icnindu-m i în cap.
Acolo, holbându-se direct la noi p rin gaură, am dat peste trei
i op ii ai celor Binecuvântaţi.
 I 1
CAPITOLUL % ^
7

B rannagh şi D agdan arătau de parcă şi-ar fi găsit un al doilea

m ic dejun aşteptându-i.
Jurian avea sabia scoasă, cele două tinere şi tânărul holbându-se
cu gura găscată la el, la ceilalţi, iar apoi la noi, ochii m ărindu-li-se
m ai m ult când observară frum useţea b rută a lui Lucien.
Ei căzură în genunchi.
- Stăpâni şi Stăpâne, ne im plorară aceştia, bijuteriile lor argintii
licărind în razele soarelui care treceau p rin frunze. Ne-aţi găsit în
călătoria noastră.
Cei doi nobili zâm biră atât de larg, încât li s-au văzut toţi dinţii
extrem de albi.
Jurian, p en tru p rim a dată, păru n ehotărât înainte de a izbucni:
- Ce căutaţi aici?
Fata b ru n etă din faţă era m inunată, pielea ei aurie licărind când
îşi ridică fruntea.
- A m venit să locuim pe tărâm urile nem uritorilor; am venit ca
ofrandă.
Jurian îi aru n că o privire dură şi rece lui Lucien.
- Este adevărat?
Lucien îşi plecă privirea.
- N u acceptăm ofrande de pe tărâm urile oam enilor. Cu atât m ai
p u ţin copii.
 Nu conta că cei trei păreau doar cu câţiva am mai tineri decât mine.
- De ce nu veniţi, spuse m ieros Brannagh, să ne pun-m... desfăta.
îl m ăsură apoi din priviri pe băiatul şaten şi p e cealalta lată, cu
păr castaniu-roşcat şi cu o faţă ascuţită, d ar interesantă. D upă lelul
în care D agdan se uita pofticios la fată, m i-am dat seam a că deja o
revendicase în tăcere.
M -am băgat înaintea lor şi le-am spus celor trei m uritori:
- Plecaţi! D uceţi-vă înapoi în satele şi la familiile voastre! Dacă
traversaţi zidul, veţi m uri.
Ei se îm potriviră, ridicându-se în picioare, cu feţele încordate de
frică şi de evlavie.
- A m venit să trăim în pace.
- Aici n u este pace, d o ar m oartea îi aşteaptă pe cei ca voi.
Cei trei m u ritori îşi îndreptară privirea spre nem uritorii din
spatele m eu. Fata b ru n etă roşi din cauză că D agdan se uita intens la
ea, văzându-i do ar frum useţea de M are Spiriduş şi nim ic din firea
de prădător.
Aşadar, am lovit.
Zidul era o m enghină groaznică şi scârţâitoare care-m i strivea
m agia şi-m i frăm ânta m intea.
D ar m i-am trim is puterea prin spaţiul acela şi m -am izbit de
m inţile lor.
Prea puternic. Tânărul tresări un pic.
Erau atât de m oi şi de lipsiţi de apărare! M inţile le cedară ca
untu l topit pe limbă.
A m văzut frân tu ri din vieţile lor aidom a im aginilor din nişte
cioburi de oglindă, licărind în toate direcţiile: bru n eta era bogată,
educată şi încăpăţânată - îşi dorise să scape de o căsătorie aranjată
şi credea că Prythianul era o alegere m ai bună. Fata cu p ărul roşcat
nu cunoscuse decât sărăcia şi pum nii tatălui ei, care devenise mai
violent după ce-i om orâse m am a. Tânărul se vânduse pe străzile
unui sat m are p ână într-o zi, când C opiii veniseră şi îi oferiseră ceva
m ai bun.
Am lucrat rapid şi curat.
Am term in at înainte să treacă trei secunde, înainte ca B rannagh
să inspire şi să spună:
- Nu există m oarte aici. D oar plăcere, dacă sunteţi doritori.
C hiar dacă nu-şi doreau, aş fi vrut să adaug eu.
D ar cei trei clipiră - îm potrivindu-se, privindu-ne aşa cum
eram - m ortali, nem iloşi - şi văzând adevărul din spatele poveş­
tilo r inventate.
- Noi... poate că am făcut... o greşeală, spuse liderul lor, retrăgân-
du-se u n pas.
- Sau poate că a fost soarta, replică Brannagh cu u n zâm bet şiret.
C ontinuară să se retragă şi să vadă trecutul pe care li-1 inocula­
sem în m inte - că eram aici ca să îi răn im şi să îi ucidem , că făcusem
asta cu toţi prietenii lor, că urm a să-i folosim şi să scăpăm de ei.
Le-am arătat creaturile naga, Bogge şi pe M iddengard W yrm; le-am
arătat-o pe Clare şi pe regina cu p ăr auriu, ţintuită pe stâlpul de ilu­
m inat. A m intirile dăruite de m ine se transform ară în poveştile pe
care le ignoraseră, d ar pe care acum le înţelegeau în faţa noastră.
- Veniţi aici! o rdonă Dagdan.
Cuvintele le stârniră frica. Toţi trei se întoarseră, veşmintele grele
şi galbene răsucindu-se odată cu ei, şi fugiră spre copaci.
B rannagh se încordă, ca şi când ar fi v ru t să treacă prin zid după
ei, dar am prins-o de braţ şi i-am spus printre dinţi:
- Dacă îi urm ăreşti, atunci noi două vom avea o problem ă.
în plus, i-am râcâit scutul cu ghearele m ele m entale.
Prinţesa m ârâi la m ine, dar oam enii deja plecaseră.
M -am rugat să se supună şi celuilalt o rdin înrădăcinat în m inţile
lor: să urce în tr-o barcă, să ia cât de m ulţi prieteni puteau şi să fugă
spre continent. Să se întoarcă aici doar după term inarea războiului
si să-i îndem ne pe cât m ai m ulţi oam eni posibil să fugă înainte de a
li prea târziu.
Nobilii din H ybern m ârâiră indignaţi, d ar i-am ignorat. M -am
sprijinit de u n copac şi am aşteptat, neavând încredere că aveau să
răm ână de partea aceasta a graniţei.
Nobilii îşi reluară m unca, m ergând de-a lungul zidului.
După o clipă, un m ascul veni lângă m ine.
Nu era Lucien, am realizat şocată, dar nici m ăcar nu am tresărit.
Iurian se uita la locul în care fuseseră oam enii.
M ulţum esc, spuse el răguşit.
- Nu ştiu despre ce vorbeşti, am răspuns eu, conştientă că Lucien
npraveghease atent scena din um bra un u i stejar din apropiere.
]urian rânji cu subînţeles şi se duse după Dagdan.

Ki fură ocupaţi toată ziua.

Nobilii nu ne spuseră ce inspectau, ce anum e căutau.
Şi, după confruntarea de dim ineaţă, ştiam că, dacă aş fi insistat
s.i ne spună, nu i-aş fi convins s-o facă. îm i consum asem porţia de
i .ibdare pe ziua de azi.
Aşa că ne-am mai petrecut o noapte în pădure, m otiv pentru care
.1111 ajuns să stau vizavi de Jurian în faţa focului după ce gemenii se
u-t i âseseră în cortul lor, iar santinelele îşi ocupaseră poziţiile de veghe.
I ucien se dusese la râu ca să mai aducă apă, iar eu am urm ărit dansul
llâcărilor dintre buşteni, simţindu-1 cum răsună în mine.
fap tu l că-m i proiectasem puterea p rin zid m ă făcuse să sim t o
puternică durere de cap toată ziua, fiind m ai m ult decât am eţită. N u
mă îndoiam că aveam să adorm repede, dar focul era prea intens,
iar noaptea de prim ăvară prea rece ca să străbat drum ul lung şi în ­
tunecat dintre flăcări şi cortul meu.
 - Ce li se întâm plă celor care reuşesc să treacă p rin zid? întrebă
Jurian, lăsa să i se poată citi pe chipul său d u r uşurarea, în lum ina
pâlpâitoare a focului.
M i-am înfipt tocul cizmei în iarbă.
- Nu ştiu. Nu s-au m ai întors după ce au trecut dincolo. în tim pul
dom niei A m aranthei, creaturile um blau după pradă prin pădurile
astea, deci... îm i im aginez că oricum nu s-ar fi term inat bine. Nu am
m ai auzit să se afle în vreun regat.
- în u rm ă cu cinci sute de ani, ar fi fost biciuiţi p en tru o asem e­
nea prostie, spuse Jurian. A m fost sclavii, curvele şi m uncitorii lor
câteva m ilenii - bărbaţii şi femeile au luptat şi au m urit ca noi să nu
m ai fim nevoiţi să-i servim vreodată. Totuşi, iată-i în costumele alea,
inconştienţi de pericol, de trecut.
- Ai grijă sau ai putea să nu m ai pari anim alul credincios de
com paniei al Hybernului!
El râse încet şi nesuferit.
- Asta crezi că sunt, nu-i aşa? Câinele lui.
- Atunci, care este scopul final?
- A m de term in at nişte treburi.
- M iryam este m oartă.
N ebunia dansă din nou, înlocuind luciditatea rară.
- Tot ce am făcut în tim pul războiului a fost p en tru m ine şi p e n ­
tru M iryam . P entru ca oam enii noştri să supravieţuiască şi să fie
cândva liberi, iar M iryam m -a p ă ră sit p en tru prinţul chipeş în clipa
în care m i-am pus p oporul m ai presus de ea.
- A m auzit că te-a părăsit deoarece te-ai concentrat atât de m ult
să storci inform aţii de la Clythia, încât ai pierdut din vedere adevă­
ratul conflict.
- M iryam m i-a spus să i-o trag p en tru inform aţii. M i-a spus să
o seduc pe C lythia p ân ă când va trăd a to t H ybernul şi pe Loialişti.
Nu avea nicio problem ă cu asta. Niciuna.
- Deci faci toate astea doar ca să o recucereşti pe M iryam ?
 El îşi întinse picioarele lungi în faţă, încrucişându-le.
- Ca să o scot din cuibuşorul ei îm preună cu ticălosul înaripat şi
să o fac să regrete.
- Ai prim it a doua şansă la viaţă şi asta vrei să faci? Să te răzbuni?
Jurian zâm bi încet.
- Nu asta faci şi tu?
Lunile în care lucrasem cu Rhys m ă făcuseră să-m i am intesc să
m ă încrunt, confuză.
- îm potriva lui Rhys, m i-ar plăcea într-o zi.
- Asta vor să spună toţi, când insinuează că este un crim inal
sadic. N u uita că îl cunoşteam încă din tim pul Războiului şi că şi-a
riscat legiunea ca să o salveze pe M yriam din fortul inam icului n o s­
tru. Aşa l-a prins A m arantha, îţi m ai am inteşti? Rhys ştia că este o
capcană p en tru p rin ţu l D rakon. Deci Rhys a încălcat ordinele şi a
m ărşăluit cu întreaga legiune ca să o scoată pe M yriam . P entru
prietenul lui, p en tru iubita m ea şi de dragul ticălosului de D rakon.
Rhys şi-a sacrificat legiunea când a făcut asta; din cauza lui, toţi au
fost prinşi şi torturaţi după aceea. Deşi toată lum ea insista că Rhysand
este lipsit de suflet, viclean, m asculul pe care îl ştiam eu era totuşi
cel m ai cum secade dintre toţi. Mai bun decât prinţul ticălos. Indife­
rent de trecerea secolelor, nu-ţi pierzi calitatea asta, iar Rhys era
prea inteligent ca să nu profite de propria-i defăim are, care era o
m işcare calculată. Şi totuşi, iată-te - partenera lui. Cel m ai puternic
Mare Lord d in lum e şi-a pierdut partenera şi încă nu a venit să o
revendice, chiar dacă ea este lipsită de apărare în pădure. Jurian
chicoti. Probabil p en tru că Rhysand nu te-a pierdut deloc, ci, m ai
degrabă, te-a făcut să te dezlănţui asupra noastră.
N u m ai auzisem povestea aceea, dar părea una atât de tipică p en ­
tru p arten eru l m eu, încât m i-am dat seam a că flăcările dintre noi
mi se înăbuşiră acum în ochi când am spus:
- îţi place să te auzi vorbind, nu-i aşa?
- H ybernul vă va ucide pe toţi! fu singurul răspuns al lui Jurian.
 Hh

Jurian n u se înşela.
în dim ineaţa urm ătoare, Lucien m ă trezi acoperindu-m i gura
cu o m ână, cu u n avertism ent ce licărea în ochiul său roşiatic. D upă
o clipă, am sim ţit izul de cupru al sângelui.
N e-am îm brăcat şi ne-am încălţat, iar eu am inventariat rapid
arm ele pe care le înghesuisem în cortul nostru. Aveam trei p u m ­
nale. Lucien avea două şi o sabie scurtă şi elegantă. Era mai bine
decât nim ic, dar nu cine ştie ce.
Privirea pe care m i-o aruncă, îm i transm ise destul de bine planul
nostru: să ne p u rtăm norm al până ce evaluăm situaţia.
M i-a luat o clipă să-m i dau seam a că asta era poate prim a dată
când el şi cu m ine lucraserăm în tandem . La vânătoare, nu ne u n i­
serăm eforturile, iar la Poalele M untelui, unul avusese grijă de celă­
lalt - nu fusesem niciodată o echipă. O unitate.
Lucien ieşi din cort, cu m em brele relaxate, şi gata să ocupe o
poziţie defensivă. Cândva, îm i spusese că fusese instruit în Regatul
Toam nei şi în acesta. C a şi Rhys, alegea de obicei cuvintele ca să
câştige bătăliile, d ar îl văzusem pe el şi pe Tam lin în ringul de an tre­
nam ent. Ştia cum să m ânuiască o arm ă şi cum să ucidă, la nevoie.
M i-am făcut Ioc pe lângă el, devorând detaliile îm prejurim ilor
ca şi când aş fi fost u n om flăm ând la u n festin.
Pădurea era la fel. Jurian stătea ghem uit în faţa focului, aţâţând
tăciunii, afişând o m ască dură şi gânditoare, iar santinelele erau
palide când Lucien se îndreptă spre ele. Le-am u rm ărit cum îşi în ­
dreptau atenţia spre copacii din spatele lui Jurian.
Nici u rm ă de nobili.
Sângele...
Un iz de cupru, da, dar dantelat cu păm ânt şi m ăduvă şi p u tre ­
gai. M oarte.
M -am grăbit spre copaci şi tufele dense.
 - Ai ajuns prea târziu, spuse Jurian când am trecut pe lângă el,
continuând să îm pungă tăciunii. Au term in at acum două ore.
Lucien era în u rm a m ea când am in trat în m ărăcini, spinii zgâ-
riin d u -m i m âinile.
Nobilii din H ybern nu se deranjaseră să-şi cureţe m izeria, adică
ce m ai răm ăsese din cele trei cadavre, robele galbene sfâşiate fiind
precum cenuşa care cădea în tr-u n m ic crâng. D agdan şi B rannagh
le înăbuşiseră, probabil, ţipetele cu u n fel de scut.
Lucien înjură.
- Au trecut p rin zid noaptea trecută. Ca să-i vâneze.
în ciuda puţinelor ore care-i separau, nobilii erau Fae - rapizi,
nem uritori. Cei trei Copii ai celor B inecuvântaţi ar fi obosit după
atâta alergat, ar fi cam pat p e undeva.
Sângele se usca deja pe iarbă şi pe trunchiurile copacilor din
apropiere.
Tortura specifică H ybernului nu era foarte artistică: Clare, regina
blondă şi aceştia trei... M utilarea şi to rtu ra erau asemănătoare.
M i-am descheiat m antia şi am aşezat-o cu grijă peste cele mai
m ari răm ăşiţe pe care le-am găsit: trunchiul tânărului, sfâşiat de
gheare şi secat de sânge. Suferinţa încă i se citea pe chip.
Flăcările îm i încălzeau vârfurile degetelor, im plorându-m ă să-i
ard, să le ofer m ăcar acest m od de înm orm ântare. Dar...
- Crezi că au facut-o de plăcere sau ca să ne trim ită u n mesaj?
Lucien îşi întinse m antia peste răm ăşiţele celor două femei. Era
mai serios ca niciodată.
- C red că n u sunt obişnuiţi să fie refuzaţi. Aş spune că a fost un
acces de furie al nem uritorilor.
Am închis ochii, încercând să-m i calm ez stom acul agitat.
- Nu e vina ta, adăugă el. I-ar fi putut ucide pe tărâm urile m urito­
rilor, dar i-au adus aici, ca să ne dem onstreze cât sunt de puternici.
Avea dreptate. C opiii celor Binecuvântaţi ar fi m urit şi dacă nu
aş fi intervenit.
 - Ei sunt am eninţaţi, am spus eu gânditoare. Şi prea m ândri. Am
atins cu vârful cizm ei iarba udă de sânge. îi îngropăm ?
Lucien se gândi.
- Gestul trim ite un mesaj - că suntem dispuşi să le curăţăm
m izeria.
M -am uitat din nou cu atenţie la crâng şi m -am gândit la ce era
în joc.
- Atunci, să le trim item un altfel de mesaj.
 CAPITOLUL
8

Tam lin se plim ba în faţa şem ineului din biroul personal, fiecare
întoarcere fiind la fel de iute ca o sabie.
- Ei sunt aliaţii noştri, m ârâi el la m ine şi la Lucien, care stăteam
în fotoliile de lângă şem ineu.
- Sunt nişte m onştri, i-am răspuns replicat eu. Au ucis deja trei
fiinţe nevinovate.
- Şi ar fi trebuit să m ă lăsaţi pe m ine să m ă ocup de asta. Tam lin
respiră sacadat. N u să vă ră zb u n a ţi prosteşte. El îi aruncă o privire
încruntată lui Lucien. Aveam aşteptări m ai m ari de la tine.
- D ar de la m ine nu? am întrebat eu încet.
Ochii verzi ai lui Tam lin erau ca două bucăţi de jad îngheţat.
- Tu ai o legătură personală cu oam enii aceia. E l nu are.
- Ăsta e genul de gândire, am izbucnit eu apucând cotierele, care
a perm is u nui z id să fie singura soluţie p en tru popoarele noastre;
pen tru ca fiinţele Fae să se uite la genul ăsta de crim e şi să nu le pese.
Ştiam că gărzile de afară ne auzeau. Ştiam că oricine trecea prin
apropiere putea să audă.
- Pierderea oricărei vieţi din orice parte este o legătură perso­
nală. Sau do ar vieţile M arilor Spiriduşi contează p en tru tine?
Tam lin se opri brusc şi m ârâi la Lucien:
- Ieşi afară! M ă voi ocupa de tine m ai târziu.
 - N u-i vorbi aşa, am spus eu printre dinţi şi m -am ridicat în
picioare.
- Aţi pus în pericol alianţa cu isprava pe care aţi facut-o amândoi...
- Bun. D in partea mea, să ardă în iad! am strigat eu.
Lucien tresări.
- Tu l-ai trim is p e Bogge după ei! urlă Tamlin.
Nici m ăcar nu am clipit şi ştiam că santinelele chiar ne auziseră,
după tuşea uneia de afară - u n sunet al şocului înăbuşit.
Şi m -am asigurat că santinelele m -au auzit când am spus:
- I-au terorizat pe acei oam eni - i-au făcut să sufere. M -am g ân ­
dit că Bogge este u na dintre puţinele creaturi care ar fi putut să le
întoarcă favoarea.
Lucien îi dăduse de u rm ă - şi, în decursul orelor, îl m om isem
cu atenţie înapoi spre tabără, chiar către locul unde D agdan şi
B rannagh se lăudaseră cu crim ele lor. Ei reuşiseră să fugă, dar doar
după ce păruseră că se luptă şi ţipă un pic. Erau palizi la faţă chiar
şi după câteva ore, iar ochii le erau încă plini de ură ori de câte ori
catadicseau să se uite la noi.
Lucien îşi drese vocea şi se ridică.
- Tam, oam enii aceia erau nişte copilandri. Feyre le-a ordonat
nobililor să se retragă. Ei i-au ignorat ordinul. D acă lăsăm H ybernul
să ne dom ine, nu vom pierde doar alianţa. Bogge le-a am intit că şi
noi avem gheare.
Tamlin nu îşi luă privirea de la m ine când îi spuse lui Lucien:
- Ieşi afară!
Cuvintele fură destul de violent rostite, astfel că nici Lucien şi
nici eu nu am obiectat de data asta când ieşi din cam eră şi închise
uşile duble în u rm a lui. M i-am întins puterea pe hol, simţindu-1
cum stătea pe treapta de jos a scărilor şi asculta, la fel ca şi cele şase
santinele de pe hol.
- Nu poţi să-m i vorbeşti în halul ăsta, i-am spus lui Tamlin, cu
spatele drept ca bradul. A i p ro m is că nu te vei p u rta aşa.
- H abar nu ai ce riscăm...
 - N u-m i vorbi de sus. Nu după toate lucrurile p rin care am tre­
cut ca să m ă întorc aici, la tine. La p o p o ru l nostru. Crezi că vreunul
dintre noi este fericit să colaboreze cu H ybernul? Crezi că n u le
citesc pe chip întrebarea dacă m erit dezonoarea asta?
El respiră din no u sacadat. Bun, voiam să-l forţez. Prea bine.
- Ne-ai vândut ca să m ă recuperezi, am spus eu, încet şi rece.
Ne-ai vân d u t H ybernului. Iartă-m ă dacă eu încerc acum să recâştig
o parte din ce am pierdut.
îşi scoase ghearele şi u n m ârâit feroce răsună din el.
- I-au vânat şi ucis pe oam enii aceia de plăcere, am continuat.
Poate că tu eşti dispus să îngenunchezi în faţa H ybernului, dar eu cu
siguranţă n u sunt.
El explodă.
Mobila se făcu ţăndări şi zbură; ferestrele se crăpară şi se sparseră.
Şi, de data asta, nu m -am apărat.
M asa de lucru se izbi în m ine, aru n cân d u -m ă în raftul de cărţi şi
toate locurile în care carnea şi osul întâlniră lem nul scârţâiră şi m ă
durură. Am căzut în genunchi pe covorul de pe podea, iar Tamlin
veni im ediat lângă m ine, cu m âinile trem urânde...
Uşile se deschiseră.
- Ce ai făcut? şopti Lucien.
Lui Tam lin i se citi suferinţa pe chip atunci când Lucien îl îm ­
pinse în tr-o parte. El îl lăsă pe Lucien să îl dea deoparte şi să m ă
ajute să m ă ridic.
Ceva cald şi u m ed îmi alunecă pe obraz. Era sânge, după m iros.
- Hai să te curăţăm , spuse Lucien, cuprinzându-m i um erii cu
braţul, în tim p ce m ă conduse afară din cameră.
Abia I-am auzit peste ţiuitul din urechile mele, în învârtirea
uşoară a lumii.
Santinelele - p rin tre care Bron şi Hart, doi dintre lorzii război­
nici preferaţi ai lui Tamlin - se uitau cu gurile căscate, îm părţin-
du-şi atenţia între biroul distrus şi chipul meu.
 Din m otive întemeiate. C ând Lucien m ă conduse pe lângă oglinda
aurită de pe hol, am văzut ce îi făcuse să se îngrozească. Ochii îm i
erau sticloşi, iar faţa palidă - în afară de zgârietura de sub pom ete,
lungă de cinci centim etri, din care-m i curgea sânge.
Pe gât şi pe m âini eram plină de m ici zgârieturi, dar i-am im pus
puterii de curăţare şi de vindecare - cea a M arelui Lord al R ăsări­
tului - să n u le caute. Să nu le trateze.
- Feyre, şopti Tam lin din spatele nostru.
M -am oprit, conştientă de toţi ochii care ne priveau.
- Sunt bine, am şoptit eu. îm i pare rău. M i-am şters sângele care
m i se prelingea pe obraz. Sunt bine, i-am spus din nou.
Nim eni, nici m ăcar Tamlin, nu părea convins.
Şi, dacă aş fi p u tu t picta m om entul, aş fi num it tabloul „Un p o r­
tret al capcanelor şi al m om elilor”.

R hysand îm i d ăd u u n sem n p rin legătură în tim p ce făceam baie

în cadă.
„Eşti rănită?"
întrebarea abia se auzea, iar legătura era m ai liniştită şi m ai în ­
cordată decât fusese în u rm ă cu câteva zile.
„M ă doare, dar sunt bine. N u e nim ic grav." Totuşi încă eram
rănită şi n u dădeam deloc im presia că m ă vindecam rapid. Poate
fusesem prea pricepută în a ţine la distanţă puterile vindecătoare.
Răsunsul întârzie, d ar apoi ajunse deodată, ca şi când ar fi vrut
să înghesuie toate cuvintele înainte ca neajunsul distanţei să ne re­
ducă la tăcere.
„Ştiu că nu trebuie să-ţi spun să fii precaută sau să vii acasă. D ar
te vreau acasă. C urând. Şi îl vreau m o rt p en tru că te-a atins."
în ciuda tărâm ului im ens dintre noi, furia lui se undui de-a lu n ­
gul legăturii.
 Eu i-am răspuns pe u n ton liniştitor, sec. „Practic, m agia m -a
atins, n u m âinile lui.“
Apa din cadă se răci până când am p rim it răspunsul lui. „M ă
bu cu r că te am uză situaţia. Eu cu siguranţă nu sunt amuzat. “
I-am trim is o im agine în care-i arătam limba.
Eram deja îm brăcată când i-am p rim it răspunsul.
Ca şi al m eu, era d o ar o im agine. Ca şi m ine, Rhysand îm i arăta
limba, dar făcând altceva.

h )h

A doua zi, am insistat să fac o plim bare. M -am asigurat că Bron

şi H art erau de gardă şi le-am cerut să m ă însoţească.
Ei n u spuseră m ulte, dar, străbătând potecile vechi prin pădurea
primăvăratică, le-am sim ţit privirile evaluatoare de fiecare dată când
m -am crispat. I-am sim ţit studiindu-m i tăietura de pe faţă şi vână-
tăile de sub haine, care m ă făceau să gem din când în când. Spre
surprinderea mea, n u m ă vindecasem com plet - deşi presupun că
asta era în avantajul meu.
La cina d in ziua precedentă, Tam lin m ă im plorase să îl iert. Eu îl
iertasem , dar Lucien n u-i vorbise toată seara.
întârzierea îi făcuse pe Jurian şi p e nobilii din H ybern să se su­
pere, după ce recunoscusem că din cauza vânătăilor îm i era foarte
greu să-i însoţesc spre zid. Tam lin n u avusese curajul să sugereze
să plece fără m ine, să m ă lipsească de acea îndatorire. M ai ales
când văzuse sem nele roşiatice şi ştia că, dacă aş fi fost om , m -ar fi
putu t om orî.
Iar nobilii, după ce Lucien şi cu m ine trim iseserăm răutatea in ­
vizibilă a lui Bogge după ei, se retrăseseră. P entru m om ent. M i-am
m enţinut scuturile ridicate - în ju ru l m eu şi al celorlalţi, efortul fi­
ind acum o durere constantă de cap, care m ă făcea să sim t slab şi
firav orice strop de magie. A rm istiţiul de la graniţă n u adusese
m ulte beneficii, facându-m ă, în schim b, să depun un efort m ai m are
du p ă ce îm i trim isesem puterea p rin zid.
O invitasem pe Ianthe acasă, cerându-i subtil să-i simt prezenţa li­
niştitoare. Ea sosise fiind la curent cu tot ce se întâm plase în birou -
o m iţând în m o d intenţionat că Tam lin i se confesase, cerându-şi
iertare de la M am ă, de la Cazan şi de la alţii. în acea seară, i-am
tu ru it despre iertare şi am pretins că îi ascultam sfaturile, spunân-
du-le curtenilor şi celorlalţi de la m asa noastră aglom erată cât de
norocoşi eram că Tam lin şi Ianthe ne păzeau ţinuturile.
Sincer, n u ştiu cum de niciunul dintre ei nu făcuse legătura.
C um n im eni n u-m i considerase cuvintele o coincidenţă ciudată,
ci o provocare. O am eninţare.
Un m ic şi ultim ghiont.
Mai ales când şapte naga p ătru n seră pe terenul conacului chiar
după m iezul nopţii.
C reaturile fură executate înainte să ajungă la casă - un atac oprit
de avertism entul vizual trim is de C azan tocm ai lui Ianthe.
H aosul şi strigătele treziră conacul. Eu am răm as în cam era mea,
cu gărzile sub ferestre şi în faţa uşii. însuşi Tamlin, ud de sânge şi
gâfâind, veni să m ă inform eze că proprietatea era din nou în sigu­
ranţă, că fiinţele naga fuseseră găsite cu cheile de la p oartă şi că de
santinela care le pierduse avea să se ocupe dim ineaţă. Era o în tâm ­
plare ciudată, u n ultim spectacol al p uterii din partea unui trib care
nu plecase cu blândeţe după d om nia A m aranthei.
Ianthe ne salvase pe toţi de alte rele.
în dim ineaţa urm ătoare, ne-am adunat cu toţii în faţa barăcilor,
Lucien fiind palid şi tras la faţă, cu pete violet sub ochii sticloşi. N u
se întorsese în cam era lui seara trecută.
Lângă m ine, nobilii din H ybern şi Jurian erau tăcuţi şi serioşi, în
tim p ce Tam lin se plim ba în faţa santinelei atârnate între doi stâlpi.
- Ţi s-a în credinţat paza conacului şi a oam enilor lui, îi spuse
Tamlin m asculului care trem ura, deja dezbrăcat până la pantaloni.
Nu doar că aseară ai fost găsit d o rm in d la poartă, dar ale tale erau
cheile care au dispărut de la b u n început. Tam lin m ârâi încet. Negi?
- Eu... Eu n u ad o rm niciodată. N u m i s-a m ai întâm plat până
acum . Probabil că am aţipit un m inut sau două, se bâlbâi santinela,
funiile care legau bărbatul scârţâind când el se smuci.
- Ai pus în pericol vieţile tu tu ro r celor din conac.
Şi un asem enea lucru nu putea trece nepedepsit. N u cu nobilii
din H ybern prezenţi aici, care căutau orice sem n de slăbiciune.
Tam lin ridică o m ână. Bron, cu chipul îm pietrit, se apropie să-i
dea u n bici.
Toate santinelele, cei m ai de încredere războinici ai lui, se agi­
tară, unii în cru n tân d u -se de-a dreptul la Tamlin, alţii încercând să
nu se uite la ceea ce u rm a să se întâm ple.
L-am apucat pe Lucien de m ână. N u totul era doar p en tru
spectacol.
Ianthe înaintă, cu m âinile îm preunate p e pântece.
- Douăzeci de lovituri. Şi una în plus p en tru iertarea Cazanului.
Gărzile îşi întoarseră privirile încruntate spre ea.
Tamlin desfăşură biciul pe păm ânt.
Eu am acţionat. M i-am strecurat puterea în m intea santinelei
legate şi i-am eliberat am intirea pe care i-o strecurasem adânc în
m inte - i-am eliberat şi limba.
- Ea a fost, spuse el gâfâind şi făcând sem n din bărbie spre Ianthe.
Ea a luat cheile.
Tamlin clipi şi toată lum ea din curte se uită direct la Ianthe.
C hipul nici m ăcar nu îi tresări când auzi acuzaţia - adevărul pe
care i-1 aruncase în faţă.
Aşteptasem să văd cum avea să răspundă puterii pe care m i-o
arătasem la Solstiţiu, urm ărindu-i m işcările pe parcursul acelei zile
şi nopţi. La câteva clipe după plecarea m ea de la petrecere, se dusese
la barăci, folosind un licăr de putere ca să îl adoarm ă şi să-i ia cheile.
Apoi îşi plantase avertism entele privind atacurile im inente ale crea­
turilor naga... după ce le dăduse cheile de la poartă, ca să poată da
alarm a seara trecută. P entru ca ea să ne poată salva, astfel, de o
am eninţare reală.
A r fi fost o idee inteligentă - dacă n u s-ar fi desfăşurat exact cum
plănuisem .
Ianthe spuse calmă:
- De ce aş fi luat cheile? V-am avertizat în privinţa atacului.
- Ai fost la barăci - te- am văzut în seara aceea, insistă santinela
şi apoi îşi întoarse privirea rugătoare spre Tamlin.
N u frica de durere era cea care îl stim ula, m i-am dat eu seama.
Nu, ar fi m eritat să fie biciuit şi şi-ar fi asum at faptele şi ar fi făcut
bine faţă. Era frica onoarei pierdute.
- Tamlin, credeam că una dintre santinelele tale ar avea mai m ultă
dem nitate decât să îm prăştie m inciuni ca să se scape de o durere
trecătoare. C hipul lui Ianthe era la fel de calm ca întotdeauna.
Tamlin, spre m eritul lui, se uită atent şi îndelung la santinelă.
A m înaintat.
- Eu am să-i ascult povestea.
Unele gărzi oftară, altele se uitară la m ine cu m ilă şi afecţiune.
Ianthe îşi înălţă capul.
- Cu respectul cuvenit, milady, n u tu trebuie să iei decizia asta.
Şi, iat-o - în încercarea ei de a m ă subm ina.
D oar p en tru că ar fi enervat-o, am ignorat-o şi i-am spus
santinelei:
- îţi voi asculta povestea.
M -am concentrat doar asupra lui, chiar dacă îm i num ăram res­
piraţiile şi m ă rugam ca Ianthe să m uşte m om eala...
- Ai să crezi vorbele unei santinele şi nu pe cele ale unei M ari
Preotese?
D ezgustul faţă de cuvintele rostite fără să se gândească nu era
chiar sim ulat - deşi am depus un m ic efort să-m i ascund zâm betul
vag. Insulta şi tonul le făcură pe gărzi să se m işte pe loc. C hiar dacă
n u avuseseră încredere deplină în cam aradul lor, îşi dădură seam a
că Ianthe era vinovată doar după cuvintele ei.
 A tunci m -am uitat la Tam lin şi am văzut cum şi privirea lui d e ­
veni tăioasă când înţelese. Ianthe protesta prea mult.
O, era pe deplin conştient că, probabil, Ianthe plănuise ca naga
să atace ca să-şi recâştige un dram de putere şi de influenţă - ca
salvatoarea acestor oam eni.
Tamlin strânse din buze în sem n de dezaprobare.
Le-aş fi dat am ândurora o bucată de sfoară. Am presupus că acum
ar fi fost m om entul să văd dacă s-ar fi spânzurat cu ea.
Am înd răzn it să m ai fac un pas în faţă, ridicându-m i palm ele
spre Tamlin.
- Poate că a fost o greşeală. Nu îi lua pielea sau onoarea. Hai să-l
ascultăm!
Privirea lui Tam lin se îm blânzi o clipă. El răm ase tăcut, gândin-
du-se, dar, în spatele m eu, B rannagh pufni.
- Patetic, şopti ea, deşi toată lum ea o auzi.
Slabi. Vulnerabili. Gata de cucerit. Am văzut cuvintele lovindu-1
pe Tamlin în faţă ca şi când ar fi fost nişte uşi care se închideau.
N u exista nicio altă interpretare - n u p en tru Tamlin.
D ar Ianthe m ă evalua pe m ine, stând în faţa m ulţim ii, şi influ­
enţa pe care m ă dovedisem atât de capabilă să i-o fur. Dacă şi-ar fi
recunoscut vina... tot ce i-ar mai fi răm as s-ar fi ruinat.
Tamlin deschise gura, dar Ianthe îl întrerupse:
- Există legi care trebuie respectate, îmi spuse ea, destul de blând,
încât am v rut s-o zgârii pe faţă. Tradiţii. El ne-a trădat încrederea,
ne a lăsat sângele să fie vărsat p en tru neglijenţa lui. A cum încearcă
să acuze o M are Preoteasă p en tru greşelile sale. Nu poate scăpa n e ­
pedepsit. Ea îi făcu sem n din cap lui Tamlin. Douăzeci şi una de
lovituri de bici, M are Lord.
M -am uitat spre ei şi gura m i se uscă.
-- Te rog, ascultă-1!
în privirea santinelei care atârna între stâlpi se citeau speranţa şi
' ecunoştinţa.
 Cu asta... răzbunarea m ea se transform ă în ceva soios, străin şi
greţos. D urerea avea să-i treacă, dar lovitura dată onoarei lui... M i-ar
fi luat şi m ie o parte din onoare.
Tam lin se uită fix la m ine, apoi la Ianthe şi la nobilii din H ybern
care rânjeau - la Jurian, care îşi încrucişă braţele, cu o expresie de
necitit.
Şi, aşa cum pariasem , nevoia lui Tam lin de a fi puternic şi de a
controla câştigase.
Ianthe era u n aliat prea im portant ca să rişte să o izoleze. C uvân­
tul unei santinele inferioare... nu, nu conta la fel de m ult ca al ei.
Tamlin se întoarse spre santinela legată de stâlpi.
- P une-i căluşul! îi ordonă el încet lui Bron.
Bron ezită o clipă - ca şi când şocul ordinului lui Tam lin l-ar fi
străbătut, ca şi pe celelalte gărzi. îi lua partea lui Ianthe - în defa­
voarea lor. A santinelelor lui, care trecuseră dincolo de zid, de n en u ­
m ărate ori, ca să încerce să rupă blestem ul p en tru el. Care fuseseră
dispuse să o facă, să m oară, vânate ca acei lupi, p en tru el. Iar lupul
pe care îl doborâsem , Andras... şi el plecase de bunăvoie. Tamlin îi
trim isese pe toţi şi nu toţi se m ai şi întorseseră. Plecaseră de b u n ă ­
voie şi totuşi, asta... asta era m ulţum irea lui. R ecunoştinţa lui. în cre­
derea lui.
însă Bron facu aşa cum i se ordonă, băgând m ica bucată de lem n
în gura acum trem u rândă a santinelei.
Judecând după dispreţul abia m ascat de pe chipurile gardienilor,
aceştia erau cel p u ţin conştienţi de ceea ce se întâm plase sau cre­
deau că se întâm plase: M area Preoteasă plănuise tot atacul ca să
pretindă că era o salvatoare, cu preţul reputaţiei unuia dintre ei. Ei
nu ştiau că eu o îndem nasem să o facă, să dezvăluie ce şarpe era şi
cât de p u ţin însem na p en tru ea cineva fără titlu.
C um Tam lin o asculta orbeşte - prea mult.
Nu m -am prefăcut când m i-am dus m âna la gât, retrăgându-m ă
un pas, apoi încă unul, până când i-am sim ţit căldura lui Lucien şi
m -am sprijinit de el.
 Santinelele îi m ăsurau din priviri pe Ianthe şi pe nobili. Tam lin
fusese m ereu unul dintre ei - luptase p e n tru ei.
Până acum . Până la H ybern. Până să-i aducă pe m onştrii străini
înaintea lor.
Până să aducă o M are Preoteasă intrigantă în faţa lor.
C ând dădu biciul în spate, Tam lin se uită la noi, la m âna pe care
Lucien şi-o pusese pe braţul m eu ca să m ă echilibreze.
Pocnetul p u tern ic se auzi prin barăci, prin conac şi chiar prin
fundaţia curţii atunci când spintecă aerul.
 CAPITOLUL
9

Ianthe nu term inase.

O ştiam şi m -am pregătit p en tru asta. Ea nu fugi înapoi la tem ­
plul ei, aflat la câţiva kilom etri distanţă.
în schim b, răm ase acasă, profitând de şansa de a se apropia de
Tam lin. Ea cred ea că do b ân d ise o poziţie solidă, că declaraţia ei
de dreptate servită de capătul însângerat al biciului nu fusese decât
o ultim ă palm ă peste faţa gărzilor care urm ăreau.
Şi când bărbatul atârnase moale din legături, când ceilalţi veniseră
să-l dezlege cu grijă, Ianthe nu făcuse decât să-i conducă pe cei din
Hybern şi pe Tamlin în conac, pentru m asa de prânz. D ar eu răm ă­
sesem la barăci, având grijă de santinela care gemea, ducând bolurile
cu apă însângerată în tim p ce vindecătoarea îl pansa în linişte.
D upă câteva ore, Bron şi H art m ă escortară personal spre conac.
Le-am m ulţum it spunându-le pe num e şi m i-am cerut scuze că nu
reuşisem să îm piedic uneltirile lui Ianthe sau pedeapsa nedreptă a
prietenului lor. Le-am vorbit sincer, pocnetul biciului încă răsunân-
du-m i în urechi.
Apoi ei rostiră cuvintele pe care le aşteptam . Şi lor le părea rău
că nu făcuseră nimic.
Nu doar astăzi. însă vânătăile dispăreau acum - în sfârşit. Se
refereau la celelalte incidente.
Dacă i-aş fi rugat, m i-ar fi dat cuţitele lor ca să le tai gâturile.
 în seara urm ătoare, m ă grăbeam spre cam era m ea ca să m ă
schim b p en tru cină când Ianthe acţionă din nou.
Trebuia să ne însoţească spre zid dim ineaţă.
Ea şi Tamlin.
Dacă noi toţi trebuia să form ăm u n front com un, aşa cum decla­
rase la cină, atunci îşi dorea să vadă şi ea zidul.
N obililor din H ybern nu le păsa, dar Jurian îm i făcu u n sem n cu
ochiul, ca şi când şi el ar fi văzut jocul în desfăşurare.
M i-am făcut bagajele în seara aceea.
Alis in tră chiar înainte de culcare, ţin ân d un al treilea pachet.
- De vrem e ce este o călătorie m ai lungă, ţi-am adus provizii.
C hiar dacă Tam lin ni se alătura, erau prea m ulţi oam eni ca să-i
leleporteze direct.
Aşadar, aveam să călătorim aşa cum o m ai făcusem , pe p o r­
ţiuni - câţiva kilom etri deodată.
Alis lăsă pachetul pe care îl pregătise lângă al m eu, luă peria de
pe m ăsuţa de toaletă şi îm i făcu sem n să m ă aşez pe băncuţa tapiţată
din faţa ei.
M -am supus. P entru câteva m inute, îm i perie părul în linişte,
după care spuse:
- C ând ai să pleci m âine, am să plec şi eu.
Am privit-o în oglindă.
- N epoţii m ei şi-au făcut bagajele şi poneii sunt pregătiţi să ne
ducă înapoi pe teritoriul Regatului Verii, în sfârşit. A trecut prea m ult
timp de când m i-am văzut casa, zise ea, deşi ochii îi străluceau.
- C unosc sentim entul, fu tot ce i-am spus.
- îţi doresc să-ţi fie bine, doam nă, spuse Alis lăsând peria şi în ­
cepând să-m i îm pletească părul la spate. P entru tot restul zilelor
laie, indiferent de cât de lungi ar fi, îţi doresc num ai bine.
Am lăsat-o să-m i term ine de îm pletit cosiţa şi apoi m -am întors
ca să îi p rin d degetele subţiri în ale mele.
- Să n u-i spui niciodată lui Tarquin cât de bine m ă cunoşti.
 Ea ridică din sprâncene.
- Există un rubin de sânge cu num ele m eu pe el, am lăm urit-o eu.
Până şi pielea ei ca de coajă de copac p ăru să se albească. Price­
puse că eram inam ica vânată a Regatului Verii. N um ai m oartea m ea
ar fi fost acceptată drept plată p en tru crim ele mele.
Alis îm i strânse m âna.
- Cu sau fără rubine de sânge, vei avea m ereu o prietenă în
Regatul Verii.
Am înghiţit în sec.
- Şi tu vei avea m ereu una în regatul m eu, i-am prom is eu.
Ştia la care regat m ă refeream şi nu părea speriată.

Santinelele n u se uitau la Tam lin şi nici m ăcar nu îi vorbeau,

decât dacă era absolut necesar. Bron, H art şi alţi trei urm au să ne
însoţească. Ei m ă zăriseră verifîcându-1 pe prietenul lor înainte de
răsărit - u n gest de bunătate pe care ştiam că niciunul dintre ceilalţi
nu îl făcuse.
Teleportarea sem ăna cu m ersul prin noroi. De fapt, puterile mele
deveniseră m ai m ult o povară decât u n ajutor. înainte de amiază,
m -a cuprins o durere groaznică de cap şi m i-am petrecut ultim a
parte a călătoriei am eţită şi dezorientată, în tim p ce ne-am telepor-
tat de nenum ărate ori.
A m ajuns şi am instalat tabăra în tr-o linişte aproape totală,
în cet şi ruşinată, am cerut să îm p art u n cort cu Ianthe şi nu cu
Tamlin, p ărân d nerăbdătoare să dreg situaţia cauzată de biciuire,
însă am făcut-o mai m ult ca să-l cru ţ pe Lucien de atenţia ei, decât
ca să-l ţin la distanţă pe Tamlin. C ina era pregătită şi am m âncat,
saltelele fură întinse, iar Tam lin le o rdonă lui Bron şi lui H art să
stea p rim ii de veghe.
Să stau întinsă lângă Ianthe fără să-i tai gâtul era un exerciţiu de
răbdare şi autocontrol.
 Dar, ori de câte ori cuţitul de sub p ern a m ea p ăru să-i şoptească
num ele, îm i am inteam de prietenii m ei - de fam ilia m ea, care era în
viaţă şi se vindeca în Nord.
Le-am repetat de nenum ărate ori num ele în tăcere şi pe în tu ­
neric. Rhysand. Mor. Cassian. A m ren. Azriel. Elain. Nesta.
M -am gândit cum îi văzusem ultim a dată, atât de însângeraţi şi
de răniţi. M -am gândit la strigătul lui Cassian când aripile îi fuse­
seră sfâşiate; la am eninţarea lui Azriel la adresa regelui în tim p ce
avansa spre Mor. La Nesta, care se îm potrivise la fiecare pas în d ru m
spre Cazan.
Ţelul m eu era m ai im portant decât răzbunarea şi răsplata
personală.
Se crăpă de ziuă, iar eu tot m -am trezit strângând m ânerul c u ­
ţitului şi l-am scos când m -am ridicat, priv in d -o de sus pe preo-
(easa adorm ită.
Gâtul ei catifelat părea să strălucească în soarele dim ineţii care
pătrundea p rin clapele cortului.
A m cântărit cuţitul în m ână.
N u eram sigură că m ă născusem cu puterea de a ierta terorile în ­
durate de cei pe care îi iubeam. De m ine nu-m i păsa - nici pe departe
la fel de m ult, dar în adâncul m eu era o voinţă fundam entală de oţel,
care nu se putea îndoi sau ruina în situaţia asta. N u suportam ideea
de a-i lăsa pe oam enii aceia să scape după tot ce făcuseră.
Ianthe deschise ochii, turcoazul fiind la fel de lim pede ca dia­
dem a ei aruncată, şi se uită direct la cuţitul din m âna m ea şi apoi la
chipul meu.
- Nu poţi să fii prea precaută când îm părţi tabăra cu inam icii,
am spus eu.
Aş fi p u tu t ju ra că în privirea ei licări ceva asem ănător fricii.
- H ybernul nu este inam icul nostru, spuse ea, respirând cam
sacadat.
D upă paloarea ei, când am părăsit cortul, m i-am dat seam a că
răspunsul m eu, zâm betul, avusese efectul scontat.
 t-Ţi

Lucien şi Tamlin le arătară gem enilor unde era crăpătura din zid.
Şi, ca şi în cazul prim elor două, îşi petrecură câteva ore stu-
diind-o, co n tinuând să fie atenţi la terenul înconjurător.
De data asta, am răm as aproape şi i-am urm ărit, prezenţa m ea fi­
ind considerată oarecum neam eninţătoare, dacă nu o pacoste. Ne
jucaserăm micile jocuri de putere, stabiliserăm că aş fi putut să m uşc
dacă mi-aş fi dorit, dar că aveam să ne tolerăm unii pe ceilalţi.
- Aici, îi şopti B rannagh lui D agdan şi-i arătă din bărbie deschi­
zătura invizibilă.
Singurele sem ne erau copacii diferiţi: pe partea noastră, erau de
un verde prim ăvăratic, proaspăt şi strălucitor. Pe partea cealaltă,
erau întunecaţi, m asivi şi se îndoiau uşor din cauza căldurii - în
m ijlocul verii.
- Prim a era m ai bună, zise Dagdan.
Eu m -am aşezat pe un mic bolovan, cojind un m ăr cu un cuţitaş.
- Şi m ai aproape de coasta vestică, îi m ai spuse surorii gemene.
- Asta e m ai aproape de continent - de strâm toare.
A m tăiat adânc m ărul, scoţând o bucată de pulpă albă.
- Da, dar am avea m ai m ult acces la proviziile M arelui Lord.
Lordul era acum plecat cu Jurian, căutând o m âncare m ai săţioasă
decât sendvişurile pe care le îm pachetaserăm . Ianthe se dusese la un
pârâu din apropiere ca să se roage, iar eu nu ştiam unde erau Lucien
şi santinelele.
îm i fu şi m ie mai uşor când am băgat felia de m ăr în gură şi am zis:
- Eu spun să o alegeţi pe asta.
Ei se întoarseră spre m ine, B rannagh rânjind, iar D agdan rid i­
când din sprâncene.
- Ce ştii tu despre aşa ceva? întrebă Brannagh.
A m ridicat din um eri şi am tăiat o altă bucată de măr.
- Voi doi vorbiţi m ai tare decât vă daţi seama.
 Fraţii se în cru n tară unul la celălalt. Erau m ândri, aroganţi şi
cruzi. îi studiasem în ultim ele două săptăm âni.
- Dacă nu vreţi să riscaţi ca toate celelalte regate să aibă tim p să
se adune şi să vă intercepteze înainte să puteţi traversa spre strâm ­
toare, aş alege-o pe asta.
Brannagh îşi dădu ochii peste cap.
Am continuat să turui, plictisită:
- D ar ce ştiu eu? Voi doi v-aţi ascuns o insuliţă tim p de cinci sute
de ani. în m o d clar ştiţi m ai m ulte decât m ine despre P rythian şi
armatele în mişcare.
- Asta n u are legătură cu armatele, deci sper că ai să-ţi ţii gura
până când o să avem nevoie de tine, spuse B rannagh p rintre dinţi.
Am pufnit.
- Vrei să spui că scopul prostiei ăsteia nu este să găsiţi un loc prin
( are să treceţi p rin zid şi să folosiţi C azanul ca să vă transportaţi şi
armatele aici?
Ea râse, aru n cându-şi pletele negre peste umăr.
- Rolul C azanului n u este să transporte arm atele de soldaţi, ci să
i clacă lum ile, să distrugă zidul hidos şi să ne revendice natura.
Eu m i-am încrucişat picioarele.
- Cu o arm ată de zece mii, nu cred că aţi avea nevoie de niciun
obiect m agic care să vă facă treaba m urdară.
- A rm ata noastră e de zece ori m ai m are, fato! spuse dispreţuitor
brannagh. Şi de două ori m ai num eroasă dacă îi punem la socoteală
po aliaţii noştri din Vallahan, M ontesere şi Rask.
1)ouă sute de mii. M am a să ne salveze!
- Cu siguranţă aţi fost ocupaţi în ultim ii ani. I-am studiat, deloc
■rii imidată. De ce n u aţi atacat când A m arantha avea insula?
Pe atunci, regele nu găsise Cazanul, în ciuda anilor de căutări şi
(•.la i-a servit scopurilor de a o lăsa să vadă cum i-am putea distruge
pe oam enii ăştia. Şi i-a m otivat pe aliaţii n o ştri de pe co n tin en t să
111 se alăture, ştiind ce îi aşteaptă.
 Am term in at m ărul şi am aruncat cotorul în pădure. Ei îl priviră
zburând ca doi câini de vânătoare care urm ăreau u n fazan.
- Aşadar, toţi vor veni aici? Trebuie să o fac pe gazda p en tru atât
de m ulţi soldaţi?
- A rm ata no astră se va ocupa de P rythian înainte de a se uni cu
celelalte. C om andanţii noştri se pregătesc p en tru asta chiar acum.
- Probabil credeţi că e posibil să pierdeţi, dacă vă deranjaţi să
folosiţi Cazanul ca să vă ajute să câştigaţi.
- C azanul este şansa noastră. Va curăţa din nou lum ea asta.
A m ridicat din sprâncene cu un cinism lipsit de respect.
- Şi aveţi nevoie exact de locul ăsta ca să îl dezlănţuiţi?
- Locul ăsta, spuse D agdan cu o m ână pe m ânerul săbiei, există
deoarece o persoană sau un obiect de m are putere a trecut p rin el.
Cazanul va analiza gaura deja făcută şi o va m ări până când zidul se
va prăbuşi de tot. Este un proces atent, com plex şi pe care nu cred
că m intea ta de m uritoare poate să-l înţeleagă.
- Probabil. Deşi m intea asta de m uritoare a reuşit să dezlege
ghicitoarea A m aranthei şi să o distrugă.
B rannagh se întoarse din nou spre zid.
- De ce crezi că H ybernul a lăsat-o să trăiască atât de m ult în
ţinuturile acestea? Era mai bine să aibă pe altcineva care să-i facă
treburile m urdare.

+•

Aveam ceea ce-m i trebuia.

Tam lin şi Jurian erau încă plecaţi la vânătoare, nobilii erau o cu ­
paţi, iar eu trim isesem santinelele să-m i m ai aducă apă, pretinzând
că unele vânătăi m ă m ai dureau şi că voiam să fac o com presă p e n ­
tru ele.
Ei p ăruseră foarte supăraţi. N u pe m ine, ci pe cel care îm i făcuse
vânătăile, care o alesese pe Ianthe înaintea lor şi H ybernul înaintea
onoarei şi a poporului.
 Adusesem trei pachete, d ar îm i trebuia d o ar unul, cel în care
îm pachetasem la loc şi cu grijă noile provizii din partea lui Alis,
acum ascuns lângă tot ce anticipasem că aveam nevoie ca să m ă
îndepărtez de ei şi să plec. Cel pe care îl luam preventiv cu m ine în
loate călătoriile spre zid. Iar acum...
Ştiam cifrele şi aveam un scop, o locaţie clară şi num ele terito ­
riilor străine.
Dar, m ai m ult decât atât, aveam u n p o p o r care îşi pierduse cre­
dinţa în M area Preoteasă. Aveam santinelele care începeau să se
răzvrătească îm potriva M arelui lor Lord. Şi, p rin urm are, îi aveam
pe nobilii din H ybern care se îndoiau de puterea aliaţilor lor aici.
Pregătisem regatul acesta să cadă. N u din cauza arm atelor străine,
ci a conflictelor interne.
Şi trebuia să hu departe înainte să se întâm ple. înainte ca ultim a
parte a planului m eu să aibă efect.
G rupul u rm a să se întoarcă fără m ine şi, ca să m en ţin ă iluzia
puterii, Tam lin şi Ianthe aveau să m in tă în privinţa destinaţiei
mele.
Şi poate că, după o zi sau două, una dintre santinele avea să dez­
văluie ştirea, o capcană întinsă cu grijă pe care i-o fixasem în m inte
i a pe una d intre cursele mele.
I ugisem ca să-m i salvez viaţa, după ce fusesem aproape ucisă de
prinţul şi de prinţesa din H ybern. îi sădisem în m inte im aginile
11 upului m eu brutalizat, sem nele confirm ând stilul pe care D agdan
a Brannagh deja şi-l dezvăluiseră. A r fi descris cu detalii cum m ă
liniase să scap înainte de a fi fost prea târziu. C um fugisem să-m i
■alcoz viaţa când Tam lin şi Ianthe refuzaseră să intervină, să-şi rişte
alianţa cu H ybernul.
Şi când santinela ar fi divulgat adevărul, incapabilă să m ai tacă
«lupa ce văzuse cum soartea m ea jalnică era ascunsă de Tam lin şi
Ianthe, tot aşa cum Tam lin îi luase apărarea lui Ianthe în ziua în
- ai e fusese biciuit gardianul...
 D upă ce ar fi descris ce îm i făcuse H ybernul mie, D istrugătoarea
Blestemului, noua binecuvântată de Cazan, înainte să fug ca să m ă
salvez...
N u avea să m ai existe nicio alianţă p en tru că nicio santinelă şi
niciun cetăţean din regat n u ar m ai fi răm as alături de Tam lin sau
Ianthe după asta. D upă ce p ă ţisem eu.
A m in trat în cort ca să-m i iau sacul, cu paşi uşori şi rapizi. As­
cultând şi abia respirând, am scrutat tabăra şi pădurea.
D upă alte câteva secunde, am luat centura cu cuţitele lui Tamlin,
de unde le lăsase în cortul lui. L-ar fi încurcat când ar fi folosit arcul
şi săgeţile, îm i explicase el dim ineaţă.
Le-am sim ţit greutatea considerabilă când m i-am aşezat-o de-a
curm ezişul pieptului. Cuţite de luptă illyriene.
Acasă. Plecam acasă.
N u m -am deranjat să privesc înapoi spre tabără când m -am furi­
şat către pădurea din nord. Dacă m -aş fi teleportat fără să m ă opresc
între sărituri, aş fi ajuns la poalele dealului într-o oră şi aş fi dispărut
p rin tr-u n a dintre peşteri la scurt tim p după aceea.
A m înaintat vreo sută de m etri în pădure înainte să m ă opresc.
L-am auzit p rim a dată pe Lucien.
- Retrage-te!
O femeie râse încet.
Sunetul m ă făcu să înţepenesc şi să îngheţ. îl m ai auzisem - în
am intirile lui Rhysand.
Trebuia să m erg în continuare. O ricât de oribil ar fi fost, erau
distraşi.
Să m erg în continuare, să m erg în continuare, să m erg în
continuare.
- C redeam că ai să m ă cauţi după Ritual, spuse m ieros Ianthe.
N u aveau cum să fie la o distanţă m ai m are de zece m etri în p ă ­
dure. D estul de departe, încât să n u-m i audă prezenţa, dacă aş fi fost
destul de tăcută.
- A m fost obligat să împlinesc Ritualul, izbucni Lucien. Ce s-a
întâm plat în seara aceea nu este ce m i-am dorit, crede-mă!
 - N e-am distrat, noi doi.
- A cum am o parteneră.
Fiecare secundă era bătaia clopotului m orţii mele. Pregătisem to ­
tul să cadă; încetasem dem ult să m ă sim t vinovată sau să m ă îndoiesc
de planurile mele. N u acum , când Alis era plecată, în siguranţă.
Şi totuşi... şi totuşi...
- Nu te p o rţi aşa cu Feyre.
0 am eninţare subtilă.
- Te înşeli.
- Da? Crengile şi frunzele trosniră, ca şi când l-ar fi încercuit. Tu
ai atins-o peste tot.
îm i făcusem treaba prea bine, îi provocasem prea m ult gelozia
cu fiecare ocazie în care găsisem m o d u ri prin care să îl fac pe Lucien
sa mă atingă în prezenţa ei şi a lui Tamlin.
- N u m ă atinge! m ârâi el.
Şi apoi am plecat.
M i-am m ascat sunetele paşilor, tăcuţi ca ai unei pantere când
ni am în d reptat spre poieniţa în care se aflau.
Unde Lucien stătea în picioare, cu spatele rezem at de un copac
şi cu două cătuşe de piatră albastră în ju ru l încheieturilor m âinilor.
Le m ai văzusem . La Rhys, ca să-i im obilizeze puterea. Erau din
piatră cioplită d in tărâm ul putred al H ybernului, capabilă să a n u ­
leze magia. Şi, în cazul de faţă... să-l ţină pe Lucien de copac în tim p
i e Ianthe îl studia ca un şarpe aflat în faţa m âncării.
Ea îi atinse pieptul lat şi abdom enul, iar Lucien îşi îndreptă p ri­
v i r e a spre m ine când m -am oprit între copaci, frica şi um ilinţa în-
ioşindu-i pielea aurie.
Ajunge! am spus eu.
Ianthe îşi întoarse capul spre m ine. Zâm betul îi era nevinovat,
pmsiesc, d ar am văzut cum se uită la desaga şi centura lui Tamlin,
p e care le ignoră.

Hram în m ijlocul unui joc. N u-i aşa, Lucien?

1 I nu răspunse.
 Şi im aginea cătuşelor, oricum ar fi reuşit să-l prindă, a m âinii ei
răm asă pe abdom enul lui...
- Vom reveni în tabără după ce term inăm , spuse ea, întorcân-
du-se din nou spre el. M âna îi alunecă m ai jos, nu p en tru plăcerea lui,
ci p u r şi simplu ca să-m i arunce în faţă faptul că putea să o facă...
A m lovit.
N u cu m agia sau cuţitele, ci cu m intea.
Am smuls scutul pe care mi-1 păstram în jurul ei ca să evit co n ­
trolul gem enilor şi m -am izbit în conştiinţa sa.
O m ască peste un chip al decadenţei. Asta am sim ţit când i-am
in trat în capul frum os şi am dat peste atâtea gânduri hidoase, peste
un şir de m asculi asupra cărora folosise puterea sau pe care îi forţase
de-a dreptul să se culce cu ea, convinsă de faptul că era îndreptăţită
să o facă. M -am retras din faţa acelor am intiri, stăpânindu-m ă.
- Ia-ţi m âinile de pe el!
Ea m ă ascultă.
- Descătuşează-1!
Lucien păli când Ianthe se supuse, cu un chip surprinzător de
inexpresiv, ascultător. Cătuşele din piatră albastră căzură cu un
zgom ot surd pe păm ântul acoperit de muşchi.
Căm aşa lui Lucien era dată într-o parte, nasturele de sus al p a n ­
talonilor fiind deja descheiat.
Vuietul care îm i um plu m intea fu atât de puternic, încât abia
m -am auzit spunând:
- Ridică piatra aia!
Lucien răm ase lipit de copac şi u rm ări în linişte cum Ianthe se
aplecă să ia o piatră gri, cam de m ărim ea unui măr.
- P une-ţi m âna dreaptă pe bolovanul ăla!
Ea se supuse, deşi sim ţi un fior pe şira spinării.
M intea i se zbătu şi se luptă cu m ine, ca un peşte prins în undiţă.
M i-am înfipt şi m ai adânc ghearele m entale, iar vocea ei interioară
începu să ţipe.
 - Loveşte-ţi m âna cu piatra cât poţi de tare, până când am să-ţi
spun să te opreşti.
M âna cu care-1 atinsese pe el şi pe m ulţi alţii.
Ianthe ridică piatra. Prim ul im pact fu u n zgom ot surd, înăbuşit
şi um ed.
Al doilea, u n p ocnet adevărat.
Al treilea facu sângele să curgă.
Braţul îi urca şi cobora, corpul trem u rân d u -i în agonie, iar eu
i-am spus foarte clar:
- N u ai să m ai atingi niciodată o altă persoană îm potriva voinţei
ei. N u ai să te m ai convingi că îşi doreşte cu adevărat avansurile tale;
că joacă nişte jocuri. N u ai să m ai sim ţi niciodată atingerea altcuiva,
decât dacă nu eşti tu cea care o iniţiază, dacă n u este dorită de a m ­
bele părţi.
Trosc! Pleosc! B u m !
- N u îţi vei am inti ce s-a întâm plat aici. Le vei spune celorlalţi că
ai căzut.
Degetul inelar i se mişcase în direcţia greşită.
- Ai voie să te duci la o vindecătoare să-ţi repare oasele, dar nu
să îţi şteargă cicatricele. Şi, ori de câte ori ai să-ţi priveşti m âna, ai
sa ţi aduci am inte că faptul de a-i atinge pe oam eni îm potriva vo in ­
ici lor are consecinţe şi că, dacă o m ai faci, tot ce te reprezintă o să
dispară. Ai să trăieşti cu groaza asta în fiecare zi şi nu ai să afli nicio­
dată de unde ţi se trage. Ai să te tem i că eşti urm ărită şi vânată şi că
i cva aşteaptă să te p rin d ă cu garda jos.
Lacrimi tăcute de durere îi curseră pe chip.
- Te poţi opri acum.
Piatra însângerată se rostogoli pe iarbă. M âna îi era doar o a d u ­
nătură de oase rupte, înfăşurate de piele sfâşiată.
- îngenunchează aici până te găseşte careva!
Ianthe căzu în genunchi, din m âna distrusă curgându-i sânge pe
veşmintele galbene.
 - M -am gândit dacă să-ţi tai gâtul dim ineaţă, i-am spus eu.
M -am gândit toată seara cât tim p ai dorm it lângă m ine. M -am gân­
dit în fiecare zi, de când am aflat că le-ai vândut pe surorile mele
H ybernului. A m schiţat un zâm bet. D ar cred că asta este o pedeapsă
m ai bună. Şi sper să trăieşti foarte m ult, Ianthe, şi să nu cunoşti o
clipă de linişte.
A m privit-o de sus încă o clipă, strângând tapiseria de cuvinte şi
ordine pe care i le îm pletisem în m inte şi m -am întors spre Lucien,
care îşi aranjase pantalonii şi cămaşa.
Cu ochi m ari, se uită la ea, la m ine şi apoi la piatra însângerată.
- C uvântul pe care îl cauţi, Lucien, şopti o voce fem inină înşe­
lător de slabă, este daem ati.
N e-am întors spre B rannagh şi D agdan când fraţii intrară în
poiană, rânjind ca nişte lupi.
 f ■ ')

CAPITOLUL *>
IO

B rannagh îşi trecu degetele p rin p ărul auriu al lui Ianthe, ţâţâind
când văzu carnea însângerată ocrotită în poala ei.
- Pleci undeva, Feyre?
M i-am lăsat m asca să cadă.
- Trebuie să fiu undeva, le-am spus nobililor din H ybern, o b ­
servând poziţiile de flancare pe care le ocupară prea nonşalant în
jurul m eu.
- Ce ar putea fi m ai im portant decât să ne asişti? La u rm a urm ei,
eşti obligată să-l asişti p e regele nostru.
Trăgeau de tim p - până când Tam lin avea să se întoarcă de la
vânătoare îm preună cu Jurian.
Lucien se în d ep ărtă de copac, d ar n u veni lângă m ine. Ceva ase­
m ănător agoniei îi traversă chipul când observă, în sfârşit, centura
Iurată şi desaga de pe um erii mei.
- Nu am încheiat nicio alianţă cu voi, i-am spus lui B rannagh,
i and D agdan tocm ai ieşise din raza m ea vizuală. Sunt o persoană
liberă; pot să plec o riunde şi oricând îm i doresc.
- Da? spuse gânditoare B rannagh, strecurându-şi o m ână spre
sabia de la şold.
M -am întors uşor ca să n u îl p ierd din vedere pe Dagdan.
 - în ultim ele săptăm âni, ai pus la cale nişte planuri şi intrigi
destul de pricepute. N u părea să te îngrijoreze faptul că poate şi noi
am făcut acelaşi lucru.
N u aveau de gând să-l lase pe Lucien să plece viu din poiana asta
sau cel p u ţin nu întreg la minte.
El p ăru să-şi dea seam a odată cu m ine, înţelegând că era im ­
posibil ca ei să dezvăluie aşa ceva fără să ştie că ar fi scăpat
nepedepsiţi.
- C uceriţi Regatul Verii, am spus eu şi am vorbit serios. O ricum
o să cadă, in tr-u n fel sau altul.
Lucien m ârâi. L-am ignorat.
- O, asta intenţionăm să facem, spuse B rannagh, scoţând un pic
sabia din teaca neagră. Dar, pe de altă parte, şi tu eşti o problem ă.
A m scos două cuţite dintre cuţitele de luptă illyriene.
- D urerile de cap n u te-au făcut să-ţi pui întrebări? N u ai observat
cum lucrurile par un pic mai înăbuşite în anum ite legături mentale?
în ultim ele săptăm âni, puterile m i se sleiseră atât de repede şi
slăbiseră atât de mult...
D agdan pufni şi, în sfârşit, i se adresă surorii lui:
- C red că m ai durează aproxim ativ zece m inute până ca m ărul
să-şi facă efectul.
B rannagh chicoti, atingând cu vârful piciorului cătuşele din pia­
tră albastră.
- La început, i-am dat preotesei pudra. E făcută din piatră fae pi­
sată şi otrăvită, m ăcinată atât de fin, încât să nu o vezi şi să nu îi simţi
m irosul sau gustul în mâncare. Ea a adăugat-o câte puţin, nim ic sus­
pect - nu prea m ult, ca să nu îţi înăbuşe toate puterile deodată.
Stom acul începu să m i se strângă din cauza neliniştii.
- Suntem daem ati de o m ie de ani, fato, spuse cu dispreţ Dagdan.
D ar nici m ăcar nu am fost nevoiţi să ne strecurăm în m intea ei ca să
o obligăm să ne facă voia. Iar tu... ce efort curajos ai depus, în încer­
carea de a-i proteja pe toţi de noi!
 M intea lui D agdan se în d rep tă spre cea a lui Lucien, ca o să­
geată neagră. A m aru n cat u n scut în tre ei. C apul şi p ân ă şi oasele
m -a u d u ru t...
- Ce m ă r ? am întrebat eu.
- Cel pe care l-am înfulecat acum o oră, spuse Brannagh. C rescut
şi îngrijit în grădina personală a regelui, udat constant cu apă de pia­
tră fae otrăvită. Suficient cât să îţi anuleze puterile câteva zile la rând,
Iară să fie nevoie de cătuşe. Şi, iată-te, crezând că nim eni nu a obser­
vat că plănuieşti să dispari azi. Ea ţâţâi din nou. Unchiul nostru ar fi
lost foarte indignat dacă am fi perm is să se întâm ple aşa ceva.
îm i expira tim pul câştigat. Aş fi p u tu t să m ă teleportez, dar, pe
de altă parte, l-aş fi lăsat pe Lucien în seam a lor dacă nu ar fi reuşit
cum va să o facă şi el, cu m âncarea otrăvită din tabără...
Să îl las. A r fi trebuit şi aş f i p u tu t să-l las.
Dar unei sorţi poate m ai rele ca m oartea...
O chiul Iui roşiatic licări.
- Pleacă!
Am ales.
Am explodat în noapte, fum şi um bră.
Şi nici m ăcar o m ie de ani nu fură de ajuns p en tru D agdan să se
pregătească aşa cu m treb u ia când m -am telep o rta t în faţa lui şi
.mi lovit.
l-am tăiat partea din faţă a arm urii din piele, nu suficient de
ul.ânc încât să-l ucid, iar când lam a se prinse în plăcile ei, el se ră ­
ni i cu pricepere, forţându-m ă ori să-m i expun partea dreaptă, ori
•..i pierd cuţitul...
M -am teleportat din nou. De data asta, D agdan veni cu m ine.
Nu luptam cu acoliţii H ybernului, spălaţi pe creier, în pădure.
Nu luptam cu A ttorul şi neam ul lui pe străzile din Velaris. Dagdan
vi . 1 prinţul H ybernului - un com andant.
I upta ca unul.
Se t o t teleporta şi tot lovea.
 E ram u n vârtej n eg ru de oţel şi um bre p rin poiană, iar lunile în
care Cassian m ă antrenase cu brutalitate îm i fură de folos ca să
n u cad.
Mi s-a p ăru t că Lucien se uita cu gura căscată şi că până şi
B rannagh era su rprinsă de cum luptam îm potriva fratelui ei.
în să loviturile lui D agdan n u erau puternice - nu, erau precise
şi rapide, dar el nu îşi dădea toată silinţa.
Trăgea de tim p, încerca să m ă obosească până ce m ărul şi-ar fi
făcut efectul, iar puterea lui m -ar fi transform at într-o fiinţă aproape
m uritoare.
Aşadar, l-am lovit în cel m ai slab punct.
B rannagh ţipă în tim p ce un val de flăcări se izbi în ea.
D agdan îşi pierdu concentrarea p en tru o clipă. C ând i-am tăiat
adânc abdom enul, strigătul său alungă păsările din copaci.
- Ticăloasă mică! spuse el, retrăgându-se din faţa urm ătoarei mele
lovituri când focul dispăru, dezvăluind-o pe Brannagh în genunchi.
îşi neglijase scutul fizic, aşteptându-se să îi atac m intea.
Acum trem ura, gâfâind agonizant. M irosul urât al pielii arse pluti
spre noi, direct din braţul ei drept, coaste şi coapsă.
D agdan se avântă din nou către m ine, iar eu m i-am ridicat am ­
bele cuţite ca să-i parez sabia.
El n u îşi retrase lovitura de data asta şi i-am sim ţit reverberaţia
ei în tot corpul.
Am sim ţit şi liniştea sufocantă. O m ai sim ţisem o dată - în ziua
aceea din H ybern.
Brannagh sări în picioare cu un ţipăt ascuţit, dar Lucien era acolo.
C oncentrată asupra mea, ca să-m i răpească frum useţea pe care
i-o arsesem, Brannagh nu îl văzuse teleportându-se decât atunci când
fu prea târziu, iar sabia lui Lucien refractă lum ina soarelui care p ă­
trundea p rin coroana copacilor, întâlnind apoi carnea şi osul.
 Un trem u r străbătu poiana ca şi când firul dintre gem eni s-ar fi
ru p t în clipa în care capul b ru n et al lui B rannagh căzu cu u n zgo­
m ot surd pe iarbă.
D agdan ţipă şi se aruncă spre Lucien, teleportându-se cei cinci
m etri dintre noi.
Lucien abia îşi scosese sabia din gâtul tăiat al lui B rannagh când
Dagdan ajunse în faţa lui, cu sabia întinsă ca să-i străpungă gâtul.
Lucien avu tim p suficient doar cât să se retragă clătinându-se
din lovitura m ortală a lui Dagdan.
Aveam destul tim p ca să p u n capăt luptei.
I-am parat sabia lui D agdan cu u n cuţit, m asculul făcând ochii
m ari când m -am teleportat între ei şi i l-am înfipt pe celălalt în ochi.
C hiar în ţeasta din spatele lui.
Osul, sângele şi ţesutul m oale scârţâiră şi alunecară de-a lungul
lamei, D agdan căscând încă surprins gura când am smuls cuţitul.
L-am lăsat să cadă peste sora lui, zgom otul surd al cărnii peste
carne fiind singurul sunet.
Cu puterile sleite şi cu o durere groaznică de stomac, m -am uitat
la Ianthe şi i-am dat u n ultim ordin, în com pletarea celor de m ai
il e vreme.
- Spune-le că i-am ucis. în legitim ă apărare. D upă ce m -au rănit
alât de grav, în tim p ce tu şi Tam lin n u aţi făcut nim ic. C hiar şi
alunei când au să te tortureze ca să zici adevărul, ai să le spui că am
Iugit după ce i-am ucis - ca să salvez regatul acesta de ororile lor.
Privirea goală şi inexpresivă fu singurul răspuns prim it.
- Feyre!
Lucien era răguşit.
M i-am şters cele două cuţite de spatele lui Dagdan, înainte de a
n u duce să-m i iau desaga căzută.
Te întorci. în Regatul Nopţii.
M i-am pus pe u m ăr desaga grea şi, în cele din urm ă, m -am uitat
 -D a .
C hipul bronzat îi albise. Se uită cu atenţie la Ianthe şi la cei doi
nobili m orţi.
- M erg cu tine!
- Nu, fu tot ce am spus, îndreptându-m ă spre copaci.
Am simţit o cram pă dureroasă în pântece. Trebuia să fug - trebuia
să-m i folosesc ultim ele puteri ca să m ă teleportez spre dealuri.
- N u ai să reuşeşti fără magie, m ă avertiză el.
N -am făcut decât să scrâşnesc din dinţi din cauza durerii groaz­
nice din abdom en când m i-am adunat puterea ca să m ă teleportez
spre dealurile îndepărtate, dar Lucien m ă prinse de braţ şi m ă opri.
- Vin cu tine, îm i spuse el din nou, cu faţa stropită de un sânge
la fel de strălucitor ca părul lui. Vreau să-m i recuperez partenera.
Nu aveam tim p p en tru discuţia asta. P entru adevărul, polem i-
cile şi răspunsurile pe care vedeam că şi le dorea cu disperare.
în tre tim p, probabil că Tam lin şi ceilalţi auziseră strigătele.
- N u m ă face să regret, i-am spus eu.

h|h

D upă câteva ore, când am ajuns la poalele dealurilor, gura îm i

era plină de sânge.
Gâfâiam, capul îm i zvâcnea, iar stom acul îm i era un n o d de
durere.
Lucien nu se sim ţea m ai bine, teleportându-se la fel de slăbit ca
m ine înainte de a ne opri p rin tre dealuri şi aplecându-se cu m âinile
sprijinite pe genunchi.
- S-a term in at m agia mea, spuse el, gâfâind. N u m ai am niciun
strop. Probabil că ne-au drogat pe toţi azi.
Şi îm i dăduseră u n m ăr otrăvit doar ca să se asigure că m ă
potoleam .
Puterile m i se înd epărtară ca un val care părăsea malul, fără să
se mai întoarcă, retrăgându-se tot m ai m ult într-o m are abisală.
 M -am uitat la soare, acum la un lat de palm ă deasupra o rizontu­
lui, um brele fiind deja dense între dealuri. M -am orientat, gândin-
du-m ă la inform aţiile pe care le adunasem în ultim ele săptăm âni.
A m păşit spre nord, legănându-m ă. Lucien m ă prinse de braţ.
- Foloseşti o uşă?
M i-am în dreptat ochii dureroşi spre el.
-D a .
Peşterile - uşile, cum le spuneau ei - din caverne conduceau spre
alte locuri din Prythian. Trecând printr-una, ajunsesem la Poalele
Muntelui. A cum u rm a să apelez la alta care să m ă ducă acasă. Sau
cât m ai aproape posibil. N u exista nicio uşă spre Regatul Nopţii, aici
sau oriunde altundeva.
Şi nu m i-aş fi pus prietenii în pericol aducându-i aici ca să m ă
recupereze. Indiferent de faptul că legătura dintre m ine şi Rhys...
Acum nici m ăcar n u o m ai sim ţeam.
Mă cuprinsese o am orţeală. Trebuia să plec - acum.
- Poarta spre Regatul Toam nei este pe aici.
Era o avertizare şi un reproş.
- Nu p o t să m ă duc în Regatul Verii. Aş fi ucisă pe loc.
Se lăsă liniştea. El îm i eliberă braţul, iar eu am înghiţit în sec,
gâtul fiindu-m i atât de uscat, încât abia am reuşit să o fac.
- Cealaltă uşă de aici, singura, duce la Poalele M untelui. Am
sigilat toate celelalte intrări. D acă am m erge acolo, s-ar putea să fim
prinşi sau să fim nevoiţi să ne întoarcem .
- Atunci, haideţi în Regatul Toamnei! Iar de acolo...
Am tăcut înainte de a term ina. Acasă. Lucien înţelese oricum . Şi
parii atunci să-şi dea seam a că Regatul N opţii era acasă.
Aproape am zărit cuvântul în ochiul lui roşiatic atunci când
scutură din cap. M a i târziu.
I-am făcut în linişte sem n din cap. D a - m ai târziu aveam să
la m urim totul.
- în Regatul Toam nei, situaţia va fi la fel de periculoasă ca în cel
al Verii, m ă avertiză el.
 - A m nevoie d o ar de u n loc în care să m ă ascund - să m ă feresc
p ână ce... vom putea să ne teleportăm din nou.
Un bâzâit slab îm i um plu urechile şi m i-am sim ţit m agia dis­
p ărân d com plet.
- Ştiu u n loc, spuse Lucien, m ergând către peştera care avea să
ne conducă spre casa lui, spre tărâm ul familiei care îl trădase la fel
de m ult cum şi acest regat m ă trădase pe m ine.
N e-am grăbit pe dealuri, repede şi tăcuţi ca nişte um bre.
Peştera spre Regatul Toam nei fusese lăsată fără pază. Lucien se
uită la m ine peste u m ăr ca şi când m -ar fi întrebat dacă şi eu fuse­
sem responsabilă p en tru lipsa gărzilor care erau m ereu postate aici.
Eu am dat din no u din cap. M ă strecurasem în m inţile lor înainte
de a pleca, asigurându-m ă că uşa u rm a să fie lăsată deschisă. Cassian
m ă învăţase să am m ereu o a doua cale de scăpare. M ereu.
Lucien se opri în faţa beznei învolburate din gura peşterii, în tu ­
nericul fiind ca u n w yrm pregătit să ne devoreze pe am ândoi, ca pe
u n m uşchi îm pănat.
- Rămâi, dacă vrei, am spus eu. Faptul este consum at.
D eoarece Flybernul venea - era deja aici. M ă gândisem câteva
săptăm âni dacă era m ai bine să revendicăm Regatul Prim ăverii
p en tru noi sau să îl lăsăm să cadă pe m âna inam icilor noştri.
însă n u putea răm âne im parţial - o barieră între arm atele n o as­
tre din N ord şi oam enii din Sud. A r fi fost uşor să îi chem pe Rhys
şi pe Cassian, să îl rog pe cel din u rm ă să aducă o legiune de illyrieni
ca să revendice teritoriul slăbit în u rm a intrigilor mele, în funcţie de
cât de m obil era Cassian - dacă încă se vindeca.
Totuşi, atunci am fi controlat un teritoriu - cu alte cinci regate
între noi. Regatul Prim ăverii ar fi putut atrage sim patia; alţii poate
că s-ar fi alăturat H ybernului, având în vedere cucerirea - dovada
vicleniei noastre. D ar dacă H ybernul ar fi pus m âna pe Regatul
Primăverii... A m fi p utut să ne regrupăm cu celelalte regate şi să
atacăm la unison din N ord, atrăgând H ybernul.
 - Aveai dreptate, declară în cele din u rm ă Lucien. Fata pe care o
cunoşteam chiar a m u rit la Poalele M untelui.
N u ştiam dacă era o insultă, d ar am încuviinţat oricum dân d
din cap.
- M ăcar în privinţa asta suntem de acord.
A m păşit în întunericul rece care ne aştepta.
Lucien veni după m ine când am trecut pe sub bolta cioplită din
piatră brută, cu săbiile scoase în tim p ce am lăsat în u rm ă căldura şi
verdeaţa prim ăverii eterne.
Şi, în depărtare, atât de slab, încât m -am gândit dacă nu cum va
îmi im aginasem doar, urletul unei bestii spintecă tărâm ul.
 PARTEA A DOUA

DISTRUGĂTOAREI
B LEST EM U LU I
 CAPITOLUL
11

Frigul m ă lovi prim ul.

Un frig aspru, care p u rta un iz de hum ă şi rosturi în putrefacţie.
în am urg, lum ea de dincolo de peştera îngustă era o ţesătură de
roşu, auriu, m aro şi verde, copaci groşi şi bătrâni, păm ânt acoperit cu
muşchi şi îm pestriţat cu pietre şi bolovani care aruncau um bre lungi.
Am ieşit cu săbiile scoase, abia respirând, însă nicio santinelă
ilin Regatul Toam nei nu păzea intrarea spre tărâm ul lui Beron -
niciuna pe care să o vedem sau să o m irosim .
Fără magie, eram din nou oarbă, incapabilă să arunc o plasă de
veghe p rin tre copacii vechi şi vibranţi ca să dau de u rm a m inţilor
i l eaturilor Fae din apropiere.
C om plet neajutorată. Mai fusesem aşa. C um de supravieţuisem
alâl de m ult fără magie... N u voiam să m ă gândesc la asta.
Ne-am furişat p rin tre m uşchi, pietre şi copaci, respiraţia trans-
lorm ându-se în aburi în faţa noastră.
Am continuat să m ergem spre nord. Până acum , Rhys şi-ar fi dat
seama că legătura n oastră se întunecase şi, foarte probabil, încerca
sa afle dacă plănuisem asta. Dacă m erita să rişte să ne dezvăluie
planurile ca să m ă găsească.
Dar până ar fi făcut-o... până m -ar fi putut auzi, găsi... Trebuia să
merg în continuare.
 Aşa că I-am lăsat pe Lucien să m eargă în faţă, dorindu-m i să fi
fost cel p u ţin capabilă să pot pătru n d e cu privirea întunericul p ă ­
durii. D ar m agia m ea era încă îngheţată. O cârjă pe care ajunsesem
să m ă bazez prea m ult.
Am m ers p rin pădure, frigul înteţindu-se cu fiecare rază de soare
care dispărea.
N u vorbisem de când intrasem în peştera dintre regate. D upă ri­
giditatea um erilor lui, a încordării m axilarului când se mişca tăcut şi
calm, m i-am dat seam a că doar nevoia de a răm âne ascunşi îl îm ­
piedica să-m i p u n ă întrebările arzătoare.
întu n ericu l se lăsă com plet şi luna încă nu răsărise atunci când
ne conduse în tr-o altă peşteră.
A m ezitat la intrare.
- Nu duce nicăieri, spuse Lucien pe u n to n egal şi rece ca aerul.
Coteşte în spate - p utem să ne ascundem aici.
Cu toate acestea, l-am lăsat să intre prim ul.
Am început să m ă m işc lent şi dureros, dar l-am urm at în
peşteră, după cotitura pe care m i-o arătase.
C rem enea scoase scântei şi m -am trezit uitându-m ă la un fel de
tabără im provizată.
Lum ânarea pe care o aprinsese Lucien stătea pe o m argine din
piatră naturală, iar pe podeaua din apropiere erau trei saltele şi p ă ­
tu ri vechi, acoperite cu frunze şi pânze de păianjen. O m ică groapă
de foc se afla în centrul înclinat al spaţiului, tavanul de deasupra
fiind înnegrit.
N im eni n u m ai fusese aici de câteva luni. Sau poate chiar de
câţiva ani.
- O bişnuiam să stau aici când vânam . în ain te să plec, spuse el,
s tu d iin d o carte p răfu ită, legată în piele, lăsată pe m arg in ea de
p iatră de lângă lum ânare şi lăsând-o jos cu u n zgom ot surd. R ă­
m ân em d o ar în noaptea asta. Vom m ai găsi ceva de m âncare
m âine-dim ineaţă.
 Am ridicat salteaua cea m ai apropiată de m ine şi am scuturat-o
de câteva ori, frunzele şi norii de p ra f înălţându-se în aer înainte de
a o întinde pe păm ânt.
- C hiar ai plănuit totul, spuse el în cele din urm ă.
M -am aşezat pe saltea şi am început să caut p rin desagă, scoţând
hainele m ai călduroase, m âncarea şi proviziile pe care m i le îm pa­
chetase chiar Alis.
-Da.
- Asta e tot ce ai de spus?
Am m irosit m âncarea, întrebându-m ă dacă era otrăvită. Era
posibil ca toate alim entele să fie otrăvite.
- Este prea riscant să m âncăm , am recunoscut eu, evitându-i
întrebarea.
Lucien insistă.
- Ştiam eu. Ştiam că m in ţi din clipa în care ai dezlănţuit lu ­
m ina în H ybern. P rietena m ea din Regatul D im ineţii are aceeaşi
putere - lum ina ei este identică. Şi n u face ce ai m inţit tu că face.
M i-am îm pins desaga de pe saltea.
- Atunci, de ce nu i-ai spus? M ereu i-ai fost credincios.
Privirea părea să-i clocotească de parcă faptul că era pe tărâm ul
lui făcea m inereul topit din interior să iasă la suprafaţă, în ciuda
puterilor slăbite.
- Cel p u ţin m ă bu cu r că nu te m ai prefaci.
într-adevăr, l-am lăsat să vadă totul - pe chipul m eu n u se citea
d e c â t răceala.
Lucien pufni.
- Nu i-am spus din două motive. în prim ul rând, m i s-a p ăru t că
lovesc un m ascul deja căzut. Nu puteam să-i iau speranţa.
M i-am dat ochii peste cap.
- în al doilea rând, izbucni el, ştiam că, dacă aş fi avut dreptate
m aş fi apelat la tine, ai fi găsit o cale să te asiguri că n-am s-o mai
vad niciodată.
 M i-am înfipt unghiile în palm ă destul de puternic încât să m ă
doară, d ar n u m -am ridicat de pe salteaua m ea când m i-am d ez­
golit dinţii.
- Şi de aia eşti aici. Nu p en tru că este corect şi el nu a avut nicio­
dată dreptate, ci d o ar ca să obţii ceea ce crezi că ţi se datorează.
- Ea este p artenera m ea şi este în m âinile inamicului...
- Am spus de la bun început că Elain este în siguranţă şi îngrijită.
- Iar eu ar trebui să te cred.
- Da, am spus p rin tre dinţi. A r trebui. P entru că, dacă aş fi cre­
zut p en tru o clipă că surorile mele sunt în pericol, niciun M are Lord
sau rege nu m -ar fi îm piedicat să m ă duc să le salvez.
El scutură din cap, lum ina lum ânării dansându-i pe plete.
- Ai îndrăzneala să-m i judeci priorităţile în privinţa lui Elain -
totuşi, ce m otiv ai avut tu în ceea ce m ă priveşte? Ai plănuit să m ă
dai la o parte din calea dezastrelor tale datorită vreunei prietenii
adevărate sau d o ar p en tru că te-ai tem ut de ce ar fi putut să păţească?
N u am răspuns.
- Ei bine? Ce plan m ăreţ ai a v u t p en tru m ine înainte să inter­
vină Ianthe?
Am tras de un fir rebel din saltea.
- Te-ai fi descurcat, fu tot ce am spus.
- Şi cum răm âne cu Tamlin? Plănuiai să-l spinteci înainte să
pleci şi p u r şi sim plu nu ai avut şansa?
A m sm uls firul din saltea.
- M -am gândit la asta.
- Dar?
- D ar cred că este o pedeapsă m ai bună să las regatul să se p ră ­
buşească în ju ru l lui. Cu siguranţă, îl va face să sufere m ai m ult
decât o m oarte fulgerătoare.
Am aruncat centura cu cuţite a lui Tam lin, producând u n zgo­
m ot hârşâit pe podeaua aspră din piatră.
 - Eşti em isarul lui - cu siguranţă îţi dai seam a că, oricât de
satisfăcător ar fi să-i tai gâtul, gestul n u n e-ar câştiga m u lţi aliaţi
în război.
Nu, i-ar fi oferit Elybernului prea m ulte ocazii ca să ne
submineze.
El îşi încrucişă braţele, căutând să se certe m ult şi bine. înainte
să o facă, am intervenit:
- Sunt obosită şi vocile noastre răsună. Hai să discutăm când nu
o să existe şansa să fim prinşi şi ucişi.
Privirea îi era aprinsă, dar i-am ignorat-o când m -am culcuşit
pe salteaua al cărei m aterial m irosea urât a p ra f şi putregai. M i-am
t ras m antia peste m ine, dar nu am închis ochii.
N u am în d răzn it să dorm - nu când ar fi p u tu t foarte bine să se
răzgândească. Totuşi sim plul fapt de a sta întinsă, fără să m ă mişc,
fără să gândesc... Trupul încordat m i se m ai relaxă u n pic.
Lucien stinse lum ânarea, iar eu am ascultat sunetele pe care le
tăcu atunci când se pregăti de culcare.
- D acă află, tatăl m eu te va vâna p en tru că i-ai luat puterea,
spuse el în întunericul rece. Şi te va ucide p en tru că ai aflat cum să
0 foloseşti.
- Poate să stea la rând, fu tot ce i-am spus.

h|h

Extenuarea îm i acoperea sim ţurile ca o pătură când lum ina gri

pătă pereţii peşterii.
îm i petrecusem cea m ai m are parte a nopţii trem urând şi tre­
sărind la fiecare pocnet şi sunet care se auzea din pădure, perfect
1onştientă de m işcările lui Lucien pe salteaua sa.
C ând se ridică şi i-am văzut chipul obosit, m i-am dat seam a că
nici el nu dorm ise, probabil întrebându-se dacă aveam să-l aban­
donez sau dacă familia lui u rm a să ne găsească m ai întâi. Sau a mea.
Ne-am m ăsurat din priviri.
 - Ce facem acum ? întrebă el răguşit, frecându-şi faţa cu o
m ân ă lată.
Rhys nu venise - nu-m i şoptise nim ic p rin legătură.
A m bâjbâit după magie, dar m ă întâm pină num ai cenuşa.
- Ne îndreptăm spre nord, am spus eu. Până când otrava o să ne
iasă din corp şi o să ne putem teleporta.
Sau aş fi p u tu t să-i contactez pe Rhys şi pe ceilalţi.
- Regatul tatălui m eu este în nord. Va trebui să m ergem spre est
sau vest ca să-l evităm.
- Nu. Estul ne duce prea aproape de graniţa Regatului Verii. Şi
nu am de gând să pierd tim pul m ergând prea departe spre vest.
M ergem direct spre nord.
- Santinelele tatălui m eu ne vor repera cu uşurinţă.
- Atunci, va trebui să răm ânem nevăzuţi, am spus eu, ridi-
cându-m ă.
A m aru n cat ce m ai răm ăsese din m âncarea contam inată din
desagă. Să o m ănânce anim alele care se hrăneau cu hoituri.

M ersul p rin pădurea Regatului Toam nei sem ăna cu o plim bare
într-o cutie cu bijuterii.
Cu toate că acum probabil eram căutaţi... dar culorile erau atât
de vii, încât trebuia să faci un efort să nu te uiţi cu gura căscată.
Până la ju m ătatea dim ineţii, b ru m a se topise sub soarele untos,
ca să dezvăluie ce era bun de m âncat. Stom acul îm i chiorăia la
fiecare pas, iar p ăru l roşcat al lui Lucien licări ca frunzele de dea­
supra noastră când scrută pădurea după orice ar fi putut să ne u m ­
ple burţile.
Era pădurea lui, după descendenţă şi lege. Era un fiu al pădurii,
iar aici... Părea născut din ea. P entru ea. Până şi ochiul auriu.
 Lucien se opri în cele din u rm ă în dreptul unui râu străveziu
care curgea încet p rin tr-o viroagă flancată de granit, un loc despre
care spunea că, odată, fusese plin de păstrăvi.
începusem să-m i construiesc o undiţă rudim entară când el in ­
tră în apă, desculţ şi cu pantalonii suflecaţi până la genunchi, şi
prinse u nul cu m âinile goale. îşi legase părul, câteva şuviţe căzân-
du-i pe faţă când se aplecă din nou şi aruncă u n al doilea păstrăv pe
malul nisipos, un d e m ă aflam eu încercând să găsesc u n înlocuitor
p en tru firul undiţei.
Am tăcu t p ână când peştii încetară să se m ai zbată, înotătoarele
lor strălucind în toate culorile atât de vii de deasupra noastră.
Lucien îi apucă de cozi, ca şi când ar fi făcut asta de o m ie de ori.
Probabil că o făcuse, chiar aici, în râul acesta.
- Am să-i curăţ cât aprinzi focul.
La lum ina zilei, strălucirea flăcărilor nu ar fi fost observată. Deşi
fumul... era u n risc necesar.
Am gătit şi apoi am m âncat în linişte, pârâitul focului fiind sin­
gurul sunet ce se făcea auzit.

Am mers spre nord tim p de cinci zile, abia schim bând un cuvânt.
Teritoriul lui Beron era atât de vast, încât ne luă trei zile să in-
(răm, să îl traversăm şi să ieşim. Lucien ne conduse spre m argine,
încordat la fiecare strigăt şi foşnet.
Casa Pădurii era un complex întins, m ă inform ă Lucien în cele
câteva m inute în care am riscat sau ne-am deranjat să vorbim ,
l usese construit în ju rul copacilor şi al pietrelor şi doar etajele su ­
perioare erau vizibile deasupra păm ântului. D edesubt, câteva etaje
erau săpate în piatră, întinzându-se pe o suprafaţă considerabilă. P u­
teai să m ergi d in tr-u n capăt al casei în celălalt şi ar fi durat o ju m ă­
tate de dim ineaţă. Era înconjurată de cercuri de santinele, poziţionate
pe diverse niveluri: în copaci, pe păm ânt, pe ţiglele acoperite cu
m uşchi şi pe pietrele casei.
N iciun inam ic n u se apropia de casa lui Beron fără ştirea lui.
N iciunul nu pleca fără perm isiunea lui.
M i-am dat seam a că trecusem dincolo de rutele de patrulare şi
de posturile cunoscute de Lucien când um erii i se lăsară.
Ai m ei erau deja lăsaţi.
N u prea dorm isem , p erm iţându-m i să o fac doar când Lucien
respira altfel, m ai profund. Ştiam că n u puteam să rezist m ult tim p,
dar fără abilitatea de a m ă proteja, de a sim ţi pericolele...
M -am întrebat dacă Rhys m ă căuta. D acă sim ţise tăcerea.
A r fi trebuit să-i trim it un mesaj. Să-i fi spus că plecam şi cum să
m ă găsească.
O trava - din cauza ei m i se păruse atât de înăbuşită legătura.
Poate că ar fi trebuit să o ucid pe loc pe Ianthe.
D ar faptul era consum at.
îm i frecam ochii dureroşi, o d ih n in d u -m ă o clipă sub noul n o s­
tru dar: u n măr, plin cu fructe m ari şi zemoase.
îm i um plusem desaga. D ouă cotoare zăceau deja aruncate lângă
m ine, m irosul dulce al descom punerii fiind la fel de liniştitor ca
bâzâitul albinelor care se înfruptau din m erele căzute. Pe picioare-
le-m i întinse, u n treilea m ăr era deja pregătit p en tru a fi m âncat.
D upă ce făcuseră nobilii din Hybern, ar fi trebuit să renunţ la
m ere p en tru totdeauna, dar foamea îm i întunecase m ereu raţiunea.
Lucien, care stătea la câţiva paşi distanţă, îşi aruncă al patrulea
m ăr în tufe când am m uşcat din al meu.
- Ferm ele şi câm purile sunt aproape, m ă anunţă el. Va trebui să
ne străduim să ne facem nevăzuţi. Tatăl m eu nu plăteşte bine p e n ­
tru recoltele lui, iar m uncitorii câm pului vor stoarce orice m onedă
în plus, dacă e posibil.
- D ezvăluind locaţia unuia dintre fiii M arelui Lord?
- M a i ales aşa.
- N u te plăceau?
 M axilarul i se încordă.
- Ca fiul cel m ai m ic dintre cei şapte, nu eram necesar sau dorit
în m od deosebit. Poate că a fost u n lucru bun. A m reuşit să studiez
mai m ult tim p decât le-a perm is tata fraţilor m ei înainte de a-i
alunga să conducă vreun teritoriu de pe păm ânturile noastre şi am
putut să m ă antrenez cât de m ult am vrut, de vrem e ce nim eni nu
credea că aş fi suficient de prost încât să îm i fac loc printre n e n u ­
m ăraţii m oşternitori, ucigându-i. Şi când m -am plictisit de studiat
şi de luptat... am învăţat ce am putut despre păm ânt de la oam enii
lui. Şi despre oam eni.
El se ridică în picioare gem ând, părul liber sclipindu-i când
soarele de la am iază îi făcu nuanţele de culoarea sângelui şi vinului
să strălucească.
- Aş spune că seam ănă m ai m ult cu viaţa unui M are Lord, şi nu
cu a unui fiu inutil şi nedorit.
El îm i aruncă o privire tăioasă.
- C redeai că num ai ura i-a îm pins pe fraţii m ei să-şi dea silinţa
să m ă distrugă şi să m ă ucidă?
Fără să vreau, am sim ţit u n fior pe şira spinării. M i-am term inat
m ărul şi m -am ridicat în picioare, luând încă unul de pe o creangă
joasă.
- Ai vrea coroana tatălui tău?
- N im eni nu m -a întrebat asta niciodată, spuse gânditor Lucien
când am plecat, ocolind m erele căzute şi în descom punere. Aerul
era greţos de dulce. N u ar m erita să vărs sânge ca să câştig coroana.
Nici regatul ăsta putrezit. Aş câştiga o coroană d oar ca să conduc un
popor viclean, cu două feţe.
- Lordul Vulpilor, am spus eu, p u fn in d când m i-am am intit de
masca pe care o p urtase odată. D ar n u m i-ai răspuns la întrebare -
i u i mi-ai spus m otivul p en tru care te-ar trăda oam enii de aici.

Aerul din faţă se lum ină, iar un câm p auriu de orz se legănă spre
pădurea îndepărtată.
- D upă ce s-a întâm plat cu Jesminda, ar face-o.
 Jesm inda. N u îi rostise niciodată num ele.
Lucien se strecură p rintre spicele care se legănau.
- Ea era u n a d intre ei. Cuvintele abia se auzeau în foşnetul orzu­
lui. Şi p en tru că nu am protejat-o... Le-am trădat şi lor încrederea.
C ând am fugit de fraţii mei, am alergat la unele dintre casele lor.
M -au alungat p en tru ce am perm is să i se întâm ple.
Valuri aurii şi ivorii se unduia în ju ru l nostru, sub cerul albastru
şi senin.
- N u p o t să-i învinovăţesc, spuse el.

Am ieşit din valea fertilă la sfârşitul după-am iezii. C ând Lucien

îm i propuse să înnoptăm , am insistat să m ergem în continuare -
chiar spre poalele abrupte ale dealurilor care se continuau cu m unţi
gri înzăpeziţi şi m arcau începutul dom eniului com un cu Regatul
Iernii. Dacă am fi p u tu t trece graniţa într-o zi sau două, probabil că
puterile m i-ar fi revenit suficient încât să-l contactez pe Rhys sau să
m ă teleportez p en tru restul d rum ului spre casă.
Călătoria nu fu u n a uşoară.
Panta era alcătuiră din bolovani abrupţi şi imenşi, îm pestriţaţi
cu m uşchi şi ierburi lungi şi albe care şuierau ca viperele. Vântul ne
sufla p rin păr, tem peratura scăzând cu cât urcam .
Probabil că în noaptea asta trebuia să riscăm să facem un foc.
D oar ca să supravieţuim .
Lucien gâfâia când am urcat pe un bolovan im ens, valea în-
tinzându-se în depărtare dedesubt, iar pădurea fiind u n râu încâlcit
de culoare dincolo de ea. Undeva, trebuia să existe o trecătoare în
m unţi - nevăzută.
- C um de n u eşti obosită? gâfâi el, urcând pe creştetul neted.
M i-am dat pe spate părul care m i se despletise ca să-m i biciu-
iască faţa.
- M -am antrenat.
 - Asta am înţeles şi eu după ce te-ai luptat cu D agdan şi ai scăpat
cu viaţă.
- Am avut avantajul elem entului-surpriză.
- Nu, spuse încet Lucien când m -am întins să păşesc pe bolo­
vanul alăturat. A fost doar m eritul tău.
Unghiile m -au d u ru t când m -am prins de stâncă şi m -am ridicat.
- M -ai apărat de ei, de Ianthe. M ulţum esc, adăugă Lucien.
C uvintele m ă loviră profund în stom ac, iar eu m -am bucurat că
vântul continua să şuiere în jurul nostru, ascunzând faptul că mă
usturau ochii.

Am d orm it - în sfârşit.
Cu focul care pârâia în ultim a peşteră pe care-o găsisem, căl­
dura şi izolarea relativă fură suficiente încât să m ă adoarm ă în cele
din urm ă.
Şi, în visele mele, cred că am înotat prin m intea lui Lucien, ca şi
când o fărâm ă a puterii mele se întorcea în sfârşit.
Am visat focul n o stru liniştit şi pereţii stâncoşi, spaţiul fiind abia
suficient de m are ca să ne găzduiască pe noi şi focul. Am visat noap-
lea lugubră de dincolo, toate sunetele pe care Lucien le identifica
alât de atent, cât stătea de pază.
La un m om ent dat, îşi îndreptă atenţia spre m ine şi m ă privi.
Niciodată nu ştiusem cât de tânără şi de um ană păream când
dorm eam . Cosiţa îm i era o sfoară peste um ăr, gura uşor în tre­
deschisă şi, din cauza zilelor în care m ă odihnisem şi m âncasem
puţin, eram trasă la faţă.
Am visat că m i-a acoperit pătura cu m antia lui.
Apoi m -am retras, ieşind din m intea lui când visele m i se schim ­
bară şi am plutit în altă parte. Am lăsat o m are de stele să m ă
adoarmă.

Jh
 O m ân ă m ă apucă de faţă atât de tare, încât durerea din oase
m ă trezi.
- Uite pe cine am găsit! spuse rece şi tărăgănat un mascul.
C unoşteam faţa aia - părul roşcat, pielea palidă, rânjetul supe­
rior. C unoşteam feţele celorlalţi doi m asculi din peşteră, ce-1 ţintu-
iau sub ei pe Lucien care m ârâia.
Erau fraţii lui.
 CAPITOLUL
11

- Tata este cam supărat că nu te-ai oprit să-l saluţi, îi spuse lui
I ucien cel care îm i ţinea acum un cuţit la gât.
- Suntem în tr-o m isiune şi nu putem să întârziem , răspunse
calm Lucien, stăpânindu-se.
C u ţitu l îm i apăsă u n pic m ai m u lt pielea când el râse fără să
sc am uze.
- Corect. Se zvoneşte că voi doi aţi fugit îm preună, că i-aţi pus
<oarne lui Tam lin. R ânjetul i se lărgi. N u te credeam în stare de
asia, frăţioare!
A fost în stare, p en tru ea, chicoti un altul.
M i-am în dreptat privirea spre m asculul de deasupra mea.
- O să ne daţi drum ul.
Stimatul n o stru tată vrea să te vadă, spuse el cu un zâm bet de
■.arpe. C uţitul nu trem ură. Deci ne vei însoţi acasă.
Eris! îl avertiză Lucien.
Numele răsună p rin m ine. D easupra m ea, la doar câţiva centi­
m e i ri distanţă... Era fostul logodnic al lui Mor. M asculul care o
abandonase când îi găsise corpul to rtu rat la graniţă. M oştenitorul
Marelui Lord.
Aş li p utut ju ra că ghearele-fantom ă îm i intrau în palme.
Incă o zi sau două şi probabil aş fi p utut să-i tai gâtul.
 D ar nu aveam atâta tim p la dispoziţie, ci doar m om entul p re­
zent. Trebuia să profit.
- Ridică-te! îm i spuse Eris rece şi plictisit.
Atunci am sim ţit-o trezindu-se, ca şi când ar fi îm puns-o un băţ,
ca şi cum prezenţa m ea pe teritoriul lui, prin tre rudele lui nobile, o
trezise cum va la viaţă, fierbând peste acea otravă, transform ând-o
în aburi.
Cu cuţitul încă înclinat pe gâtul m eu, l-am lăsat pe Eris să m ă
ridice, ceilalţi doi târându-1 pe Lucien înainte să poată sta singur
în picioare.
Trebuia să profit de tim pul pe care-1 aveam. Să m ă folosesc de ce
îm i ofereau îm prejurim ile.
I-am su rp rin s privirea lui Lucien, iar el văzu tran sp iraţia care
m i se ad u n a pe tâm plă şi pe buza superioară în tim p ce sângele mi
se încălzea.
O uşoară m işcare a bărbiei fu singurul sem n că înţelegea.
Eris u rm a să ne ducă lui Beron, iar M arele Lord fie ne-ar fi ucis
de plăcere şi n e-ar fi vândut celui care oferea mai m ult, fie n e-ar fi
reţinut pe term en nelim itat. Şi după ce îi făcuseră ei iubitei lui
Lucien, după ce îi făcuseră lui Mor...
- D upă tine, spuse calm Eris, coborând în cele din u rm ă cuţitul
şi îm pingându-m ă u n pas.
Aşteptasem . Echilibrul, m ă învăţase Cassian, era decisiv în câşti­
garea unei lupte.
Şi când ghiontul lui Eris îl făcu să se dezechilibreze, m i-am în ­
tors piciorul spre el.
R ăsucindu-m ă atât de repede încât n u m ă văzu atacându-1, i-am
băgat cotul în nas.
Eris se clătină înapoi.
Flăcările se izbiră în ceilalţi doi, iar Lucien se dădu la o parte
când ei ţipară şi căzură m ai adânc în peşteră.
 Am dezlănţuit fiecare picătură de foc din m ine, u n zid de foc
inălţându-se între noi şi ei, închizându-i pe fraţii lui în peşteră.
- Fugi! am spus gâfâind, dar Lucien era deja lângă m ine, susţi-
nându-m i braţul cu o m ână când am făcut flacăra să ardă tot m ai
fierbinte. N u avea să-i ţină închişi m ult tim p, iar eu chiar sim ţeam
puterea cuiva ridicându-se ca să o provoace pe a mea.
însă m ai aveam o altă forţă pe care să o folosesc.
Lucien înţelese odată cu mine.
Transpiraţia clocoti pe fruntea lui Lucien când un puls de putere
r u urm e de foc se izbi chiar în pietrele de deasupra noastră. Praful
.şi resturile căzură.
Am aruncat orice strop de magie în urm ătoarea lovitură a lui
I ucien.
Şi în urm ătoarea.
C ând faţa palidă a lui Eris se zări din plasa m ea de foc, stră­
lucind ca u n zeu al furiei nou creat, Lucien şi cu m ine am distrus
i.ivanul peşterii.
focul ţâşni p rin crăpăturile m ici ca limbile a o mie de şerpi de
Iik , dar surparea nu produse nici m ăcar u n trem ur.
Grăbeşte-te! gâfâi Lucien, iar eu nu m -am deranjat să-i con-
luin când am fugit clătinându-ne în noapte.
Sacii noştri, armele, m âncarea... toate erau în peşteră.
Aveam cu m ine două pum nale, iar Lucien unul. Deşi îm i luasem
. n mine m antia... el m i-o dăduse şi pe a lui. Lucien trem ură în frig
>ai ne-am târât şi ne-am căţărat pe panta m untelui, fără să în d răz­
ni m să ne oprim .

I >ucă aş fi fost om , aş fi m urit.

frigul îţi intra în oase, iar vuietul vântului parcă ne biciuia cu
in. 1)iuţii îmi clănţăneau şi degetele îm i erau atât de rigide, încât
al mi .Iacă m ă ţineam de granitul îngheţat cu fiecare kilom etru pe
care îl parcurgeam , clătinându-ne prin m unţi. Poate că am ândoi
fuseserăm cruţaţi de o m oarte îngheţată de sâm burele de foc ce abia
ni se aprinsese în vene.
N u ne-am oprit deloc, tem ându-ne să recunoaştem cu voce tare
că, dacă am fi făcut-o, frigul ar fi anihilat orice u rm ă de căldură
răm asă şi nu ne-am m ai fi m işcat vreodată. Sau că fraţii lui Lucien
ne-ar fi ajuns din urm ă.
A m încercat de nenum ărate ori să strig în legătura m ea cu Rhys.
Să m ă teleportez. Să fac să-m i apară aripi şi să încerc să ne scot în
zbor din trecătoarea m untelui p rin care ne-am chinuit să trecem ,
zăpada ajungându-ne până la brâu şi fiind atât de îndesată pe
alocuri, încât am fost nevoiţi să ne târâm peste ea, gheaţa zgâriin-
d u-ne pielea.
D ar otrava înăbuşitoare încă-m i controla o m are parte din putere.
Trebuia să fim aproape de graniţa Regatului Iernii, m i-am spus
când am m ijit ochii în vântul îngheţat p rin celălalt capăt al trecăto­
rii m ontane înguste. Eram aproape şi, de îndată ce am fi traversat-o,
Eris şi ceilalţi nu ar fi îndrăznit să intre pe teritoriul altui regat.
M uşchii m ă dureau la fiecare pas, cizmele îm i erau ude de
zăpadă, iar picioarele periculos de am orţite. Ca om, îm i petrecusem
destule ierni în pădure ca să cunosc pericolele expunerii la frig -
am eninţarea frigului şi a umezelii.
Lucien, la u n pas în u rm a mea, gâfâi puternic în tim p ce zidurile
stâncoase şi zăpada se dădură la o parte ca să dezvăluie o noapte
înstelată şi am ară şi alţi m unţi dincolo. A proape am scâncit.
- Trebuie să m ergem în continuare, spuse el, zăpada acope-
rin d u -i şuviţele rebele, iar eu m -am întrebat dacă intr-adevăr nu
m ai auzeam.
Gheaţa îm i gâdilă nările îngheţate.
- N u putem rezista m ult tim p - trebuie să ne încălzim şi să ne
odihnim .
- Fraţii mei...
 - O să m u rim dacă m ai m ergem m ult.
Sau, în cel m ai b u n caz, să ne pierdem degetele de la m âini şi
de la picioare. I-am arătat p an ta m u n telu i din faţă, o prăpastie
periculoasă.
- N u putem să ne asum ăm un astfel de risc noaptea. Trebuie să
găsim o peşteră şi să încercăm să facem u n foc.
- Cu ce? izbucni el. Vezi vreun lem n?
Eu am continuat să merg. C earta era doar o risipă de energie şi
de tim p şi oricum n u aveam u n răspuns.
M -am întrebat dacă aveam să rezistăm p ân ă dim ineaţă.

Am găsit o peşteră adâncă, protejată de vânt şi ferită vederii.

I ucien şi cu m ine ne-am acoperit urm ele cu grijă, asigurându-ne că
vântul sufla în favoarea noastră, tăinuindu-ne m irosul.
Acolo ni se term in ă norocul. N u am găsit niciun lem n şi nici-
nmil din noi n-avea foc în vene.
Aşa că am recurs la singura variantă: căldura trupurilor. în g h e­
suiţi în cel m ai înd ep ărtat loc al peşterii, ne-am lipit coapsele şi
In aţele pe sub m antia m ea, trem urând de frig şi de umezeală.
Abia auzeam vuietul gol al vântului din cauză că ne clănţăneau
dinţii.

„Găseşte-mă, găseşte-m ă, găseşte-m ă“, am încercat să strig prin

legătură, dar vocea crispată a partenerului m eu n u se auzi, ci doar
polul zgomotos.
Povesteşte-mi despre Elain, spuse încet Lucien de parcă m o ar­
tea care stătea pe vine în întunericul de lângă noi îl făcuse şi pe el să
•e gândească la parten era lui.
M-am gândit dacă să-i spun ceva deoarece trem uram prea tare
• a s a pot vorbi, dar...
îşi iubeşte grădina. M ereu i-a plăcut să cultive plante. C hiar şi
ai nuci când nu aveam bani, a reuşit să îngrijească o m ică grădină în
lunile m ai călduroase. Şi când am devenit din nou bogate, a început
să îngrijească şi să planteze cele m ai frum oase grădini pe care le-ai
văzut vreodată. C hiar şi în Prythian. îi înnebunea pe servitori, p e n ­
tru că ei trebuiau să lucreze, iar doam nele doar să taie din loc în loc
un trandafir, dar Elain îşi punea o pălărie şi m ănuşi şi îngenunchea
în praf, sm ulgând buruienile. Se p u rta ca o aristocrată în toate situ­
aţiile, m ai p u ţin în ceea ce privea grădinăritul.
Lucien tăcu un m om ent îndelungat.
- Se p u rta, şopti el. Vorbeşti despre ea ca şi când ar fi m oartă.
- Nu ştiu cum a transform at-o Cazanul. N u cred că este o opţi­
une să se ducă acasă, indiferent de cât de m ult şi-ar dori să o facă.
- Cu siguranţă, Prythianul este o alternativă m ai bună, cu sau
fără război.
M -am pregătit înainte să-i spun:
- Este logodită, Lucien.
L-am sim ţit cum se încordează lângă m ine.
- Cu cine?
A m eninţarea violenţei clocotea sub cuvintele m onotone şi reci.
- Cu fiul u nui lord um an. Lordul urăşte spiriduşii - şi-a dedicat
viaţa şi bogăţia ca să-i vâneze pe ei. Pe noi. Mi s-a spus că, deşi se
iubesc, tatăl logodnicului şi-a dorit să aibă acces la zestrea ei con­
siderabilă ca să-şi continue cruciada îm potriva spiriduşilor.
- Elain îl iubeşte pe fiul acestui lord.
N u era chiar o întrebare.
- Ea spune că da. Nestei i s-a p ărut că obsesia tatălui să om oare
spiriduşi este destul de gravă ca să ridice nişte sem ne de întrebare.
Nu i-a spus niciodată asta lui Elain. Nici eu.
- P artenera m ea este logodită cu un bărbat um an, spuse el m ai
m ult ca p en tru sine.
- îm i pare rău dacă...
- Vreau să o văd. D oar o dată. Doar... ca să ştiu.
- Ce să ştii?
 El ridică m ai sus m antia-m i udă care ne acoperea.
- D acă m erită să lupt p en tru ea.
N u am fost în stare să spun că m erita, să-l fac să spere de vrem e
ce Elain ar fi p u tu t la fel de bine să facă tot ce îi stătea în putere ca
să îşi respecte logodna, chiar dacă era deja im posibilă din cauza
nem uririi.
Lucien îşi rezem ă din nou capul de zidul de piatră din spatele
nostru.
- Şi apoi am să-l întreb pe partenerul tău cum a supravieţuit ştiind
că erai logodită cu altcineva. Că îm părţeai patul cu un alt mascul.
M i-am ascuns m âinile îngheţate sub braţe, privind spre în tu ­
nericul din faţă.
- Spune-m i când ţi-ai dat seama, îm i zise el şi îşi lipi genunchiul
de al meu. Că R hysand este partenerul tău. Spune-m i când ai înce­
tat să-l iubeşti pe Tam lin şi ai început să-l iubeşti pe el.
Am ales să nu răspund.
- S-a întâm plat înainte să pleci?
Am întors capul spre el, chiar dacă abia îi zăream trăsăturile în
întuneric.
- Nu l-am atins pe R hysand aşa decât după câteva luni.
- V-aţi sărutat la Poalele M untelui.
- Nu am avut de ales, ca şi atunci când am dansat.
- Şi totuşi, el este m asculul pe care îl iubeşti acum.
Nu ştia - habar n u avea de trecutul personal, de secretele care
mii deschiseseră inim a spre M arele Lord al Regatului Nopţii. Nu
erau poveştile mele ca să i le po t spune.
- Lucien, credeam că te-ai bucurat că m -am îndrăgostit de par-
lenerul m eu, având în vedere că eşti în aceeaşi situaţie în care s-a
aliat şi Rhys în u rm ă cu şase luni.
- Ne-ai părăsit.
Pe noi. N u pe Tamlin. Pe noi. Cuvintele răsunară în întuneric,
■pre vântul şuierător şi zăpada care biciuia dincolo de cotitură.
 - Ţi-am povestit despre ziua din pădure: m -ai abandonat cu
m ult tim p înainte să plec fizic. A m trem urat din nou, urân d fiecare
p u n ct în care ne atingeam şi că aveam atât de disperată nevoie de
căldura lui. Lucien, ca şi m ine, nici tu n u îţi găseşti locul în Regatul
Prim ăverii. Te-ai b ucurat de plăcerile şi diversiunile de acolo. D ar
nu pretinde că n u eşti făcut p en tru m a i m ult.
O chiul lui m etalic se roti.
- Şi unde, m ai exact, crezi că m i-aş găsi locul? în Regatul Nopţii?
A m tăcut. Sincer, n u aveam u n răspuns. Ca Mare Lady, probabil
aş fi p u tu t să-i ofer o poziţie, dacă am fi supravieţuit destul de m ult
încât să ajungem acasă. Aş fi facut-o m ai m ult ca să o îm piedic pe
Elain să se ducă vreodată în Regatul Prim ăverii, dar m ă îndoiam că
Lucien ar fi p u tu t să se stăpânească îm potriva prietenilor mei. Şi o
p arte m ică şi îngrozită din m ine se bucură la gândul de a-i m ai lua
ceva lui Tam lin, ceva vital, esenţial.
- A r trebui să plecăm la răsărit, fu singurul m eu răspuns, în-
tr-u n târziu.

Hh
A m supravieţuit nopţii.
Eram ţeapănă şi m ă dureau toate când am început să coborâm
atent p anta m untelui. Fraţii lui Lucien nu se vedeau pe nicăieri. Nici
alte fiinţe vii.
N u-m i păsa; nu când traversasem în sfârşit graniţa spre tărâ m u ­
rile din Regatul Iernii.
Dincolo de m unte, un câmp m are şi îngheţat scânteia la distanţă.
A r fi durat câteva zile să-l traversăm , dar nu conta: m ă trezisem cu
destulă putere în vene încât să ne încălzim cu u n m ic foc. încet -
atât de încet dispăreau efectele otrăvii.
Eram dispusă să pariez că am fi ajuns la jum ătatea gheţii înainte
să ne putem teleporta de aici. Asta dacă am fi avut noroc şi n u ne-ar
fi găsit nim eni.
 M -am gândit la tot ce m ă învăţase Rhys despre Regatul Iernii şi
Marele lui Lord, Kallias.
Palatele erau înalte şi splendide, pline de şem inee aprinse şi îm ­
podobite cu plante m ereu verzi. Săniile sculptate erau m ijlocul
preferat de tran sp o rt din regat, trase de reni cu coarne catifelate şi
ale căror copite despicate erau ideale p en tru m ersul pe gheaţă şi ză­
padă. A rm ata era bine instruită, dar deseori se bazau pe urşi m ari şi
albi care să se plim be p rin ţin u t în căutarea vizitatorilor nedoriţi.
M -am rugat să n u ne aştepte niciunul pe gheaţă, perfect cam u-
Ilat de blană.
Relaţia Regatului N opţii cu cel al Iernii era destul de bună, dar
incă fragilă, aşa cum erau toate legăturile noastre, după A m arantha,
după ce-i m ăcelărise pe atât de m ulţi dintre ei - inclusiv zeci de
copii ai Regatului Iernii. M i-am am intit toate astea cu greaţă.
Nu puteam să-m i im aginez pierderea, furia şi suferinţa. Nu
.ivusesem niciodată curaj să-l întreb pe Rhys, în lunile de an tren a­
ment, ai cui fuseseră copiii. Care fuseseră consecinţele. D acă era
considerată cea m ai gravă crim ă a A m aranthei sau doar una dintre
multe altele.
Dar, în ciuda tu tu ro r încercărilor de a crea legături, Regatul
Ie rnii era u nul d intre Regatele Sezoniere. A r fi putut să i se alăture
lui Tamlin, lui Tarquin. Cei m ai bu n i aliaţi ai noştri răm âneau
Regatele Solare: al D im ineţii şi al Zilei, însă erau departe în nord -
peste linia de dem arcaţie dintre Regatele Solare şi cele Sezoniere.
Bucata de p ăm ân t sacru, nerevendicat care se afla la Poalele
Muntelui şi pe care era coliba Ţesătoarei.
U rm a să plecăm înainte să fim nevoiţi să intrăm în străvechea
pădure, unde am eninţarea m orţii pândea la tot pasul.
Mai trecură o zi şi o noapte până am traversat m unţii şi am păşit
p e gheaţa groasă. N u creştea nim ic pe aici şi m i-am dat seam a că
eram pe teren solid d o ar după zăpada îndesată de dedesubt. A ltm in­
t e r i , în prea m ulte locuri, gheaţa era transparentă ca sticla - dez­

văluind lacurile întunecate şi adânci de dedesubt.

 Cel p u ţin nu ne-am întâlnit cu niciun urs alb. D ar adevărata
am eninţare, ne-am dat repede seam a am ândoi, era faptul că n u gă­
seam adăpost: pe gheaţă, n u aveam unde să ne adăpostim de vânt şi
de frig şi, dacă am fi aprins un foc cu m agia noastră slabă, chiar
dacă nu era practic să aprinzi unul pe un lac îngheţat, oricine din
apropiere n e-ar fi reperat.
Soarele abia se strecura deasupra liniei orizontului, p ătân d
câm pia cu auriu, um brele fiind încă de u n albastru-închis când
Lucien spuse:
- în seara asta, vom topi nişte gheaţă suficient cât să o înm uiem
şi să ne co nstruim u n adăpost.
M -am gândit la vorbele lui. Abia facuserăm o sută de paşi pe
ceea ce părea a fi un lac nesfârşit. Era im posibil să-ţi dai seam a unde
se term ina.
- Crezi că vom răm âne atât de m ult tim p pe gheaţă?
Lucien se în cru n tă spre orizontul p ătat de zori.
- Probabil, dar cine ştie cât e de întins lacul?
într-adevăr, troienele ascundeau o m are parte din gheaţa de
dedesubt.
- Poate că există o altă soluţie... am spus eu gânditoare, privind
în u rm ă spre m ica noastră tabără abandonată.
Ne-am uitat în acelaşi tim p şi am ândoi am văzut cele trei siluete
care stăteau acum pe m arginea lacului. Zâm bind.
Eris ridică o m ână încununată de flăcări.
Flăcări - ca să topească gheaţa p e care stăteam.
 QflPITOLUL
13

- Fugi! şopti Lucien.

N u am în d răznit să îm i m ut privirea de la fraţii lui. N u când Eris
îşi coborî acea m ână spre m arginea îngheţată a lacului.
- Unde, m ai exact?
M âna lui întâlni gheaţa, iar aburul se undui. Gheaţa deveni opacă,
lopindu-se în tr-o linie care se îndrepta spre noi...
Am alergat. G heaţa alunecoasă îm i îngreuna mişcările, gleznele
ilurându-m â din cauza efortului de a nu m ă cocoşa.
în faţă, lacul se întindea la nesfârşit, iar cu soarele care abia răsă-
i ea, pericolele aveau să fie şi m ai greu de reperat...
- Mai repede! îm i ordonă Lucien. N u te uita! îm i strigă când am
dat să îm i întorc privirea ca să văd dacă ne urm ăriseră.
îşi întinse o m ână ca să m ă prin d ă de cot, echilibrându-m ă în a ­
inte să-m i dau m ăcar seam a că m ă îm piedicasem .
„Unde să ne d u cem , unde să ne ducem , u n d e să ne ducem . “
Apa plescăia sub cizmele noastre - era gheaţa topită. Eris fie îşi
Inlosea toată puterea ca s-o trim ită p rin gheaţa m ilenară, fie o eli­
bera lent, do ar ca să ne tortureze...
Schim bă direcţia! gâfâi Lucien. Trebuie să...
El m ă îm pinse în tr-o parte, iar eu m -am clătinat, dând din braţe
11 iernai când o săgeată ricoşă din gheaţă în locul în care m ă aflasem.
M ai repede! izbucni Lucien, şi eu nu am ezitat.
 Am început să alerg repede, Lucien şi cu m ine deplasându-ne în
zigzag p rin ploaia de săgeţi. G heaţa se aşchia acolo unde aterizau
şi, indiferent de cât de repede alergam , solul de sub noi se topea în
continuare...
Gheaţă. Aveam gheaţa în vene şi, acum că eram dincolo de g ra­
niţa Regatului Iernii...
N u-m i păsa dacă îm i vedeau puterea. Puterea lui Kallias. N u
când alternativele erau m ult m ai rele.
A m întins o m ână în faţa noastră când o bucată topită începu să
se îndepărteze, gheaţa scârţâind.
Un jet de gheaţă îm i ţâşni din palm ă, îngheţând din nou lacul.
Alergând, cu fiecare m işcare a braţelor m ele am aruncat gheaţa
din palm e, solidificând ceea ce Eris voia să topească înaintea n o as­
tră. Poate - poate am fi reuşit să ieşim de pe suprafaţa lacului, iar
dacă ei erau destul de proşti să m ai răm ână în condiţiile date... Dacă
puteam crea gheaţă, cu siguranţă aş fi p utut să o şi topesc.
M -am întâlnit din nou cu Lucien şi, văzându-i ochii m ari, am
v ru t să-i spun planul m eu, când apăru Eris.
N u în spate, ci în faţă.
însă celălalt frate de lângă el, care ţin ti săgeata şi o trase spre
m ine, m ă făcu să strig.
Am fandat în tr-o parte, rostogolindu-m ă.
N u suficient de repede.
Săgeata îm i zgârie pavilionul urechii şi obrazul, lăsând o urm ă
usturătoare. Lucien strigă, dar o altă săgeată îm i trecu de data asta
p rin antebraţul drept.
G heaţa îm i zgârie faţa şi m âinile când am căzut - genunchii şi
braţul scârţâindu-m i în agonie din cauza im pactului...
în spate, paşii se auziră pe gheaţă când cel de-al treilea frate se
apropie.
M i-am m uşcat buza atât de tare, încât îm i sângeră când am
smuls o bucată de pânză din jachetă şi din căm aşă de pe antebraţ,
am ru p t săgeata în două şi am scos bucăţile din carne. Strigătul m eu
vui şi ricoşă pe gheaţă.
C ând m -am ridicat din nou, cu ultim ele două cuţite illyriene în
m âini şi cu o durere atât de puternică în braţul drept, Eris făcuse un
pas spre m ine, zâm bind ca u n lup...
în ju ru l m eu, gheaţa începu să se topească.
- Ai putea să ajungi să te scufunzi şi să m ă im plori să te scot
când gheaţa se va reface im ediat, spuse tărăgănat Eris. în spatele lui,
izolat de fraţii lui, Lucien îşi scosese cuţitul, iar acum îi m ăsura din
priviri pe ceilalţi doi. Sau ai putea să accepţi să m ă iei de m ână. Dar,
în orice caz, vei veni cu m ine.
Deja, carnea braţului începuse să se prindă. Se vindeca datorită
[interii R ăsăritului care m i se trezea din nou în vene...
Şi, dacă funcţiona...
Nu i-am dat tim p lui Eris să îm i anticipeze mişcarea.
Am inspirat brusc.
O lu m in ă de u n alb o rbitor ţâşni d in m ine. Eris înjură, iar eu
am fugit.
Nu spre el, n u când eram încă prea rănită ca să-m i folosesc
cuţitele, ci departe, spre m alul îndepărtat. Pe jum ătate orbită, m -am
împiedicat şi m -am clătinat până ce am trecut de suprafeţele care se
lopeau, apoi am fugit.
Am parcurs cei şase m etri înainte ca Eris să se teleporteze în faţa
mea şi să-m i dea peste faţă un dos de palm ă atât de puternic, încât
dinţii îm i ieşiră p rin buză.
înainte să cad, p u m n u l pe care mi-1 dădu în stom ac îm i scoase
aerul din plăm âni. Dincolo de m ine, Lucien se dezlănţuise asupra
celor doi fraţi ai lui. M etalul şi flăcările explodară şi se ciocniră,
gheaţa pulverizându-se.
De îndată ce-am căzut pe gheaţă, Eris m ă apucă de păr, atât de
brutal, chiar de la rădăcină, că am lăcrim at şi m ă târî înapoi spre
acel mal, de partea cealaltă a gheţii...
 A m rezistat loviturii din stom ac şi m -am chinuit să inspir ceva
aer. Cizmele zgâriară gheaţa când am dat fără putere din picioare şi
totuşi, Eris m ă ţin u ferm...
Apoi m i s-a p ăru t că Lucien m i-a strigat numele.
Am deschis gura, dar u n căluş de foc îşi făcu loc p rintre buzele
mele. N u ardea, dar era suficient de fierbinte cât să-m i spună că,
dacă Eris ar fi vrut, ar fi făcut-o. Benzi identice de foc îm i cuprinseră
încheieturile m âinilor, gleznele şi gâtul.
Nu ştiam ce să fac şi cum să m ă m işc - cum să-l opresc...
Eram tot m ai aproape de mal, de santinelele care se teleportaseră
din neant şi aşteptau. „Nu, nu, nu...“
O u m b ră se izbi de păm ânt în faţa noastră, crăpând gheaţa în
toate direcţiile.
N u era o um bră, ci un războinic illyrian.
Şapte pietre roşii Siphon scânteiară peste arm ura lui solzoasă şi
neagră când Cassian îşi strânse aripile şi m ârâi la Eris cu o furie de
cinci secole.
Nu era m ort. N u era rănit. Era întreg.
Aripile i se vindecaseră şi erau puternice.
A m suspinat trem urând cu căluşul arzător în gură. Pietrele Siphon
ale lui Cassian licăriră ca răspuns, de parcă faptul că m ă vedea la
m âna lui Eris...
Un alt im pact lovi gheaţa din spatele nostru, urm at de nişte
um bre.
Azriel.
Am început să plâng, lesa pe care m i-o pusesem rupându-se
când prietenii m ei aterizară şi când l-am văzut şi pe Azriel teafăr şi
nevătăm at. Cassian scoase cele două săbii illyriene familiare şi îi
spuse lui Eris cu un calm m ortal:
- îţi sugerez să o eliberezi pe doam na mea.
Eris m ă strânse şi m ai puternic de păr, făcându-m ă să scâncesc.
 Furia care îi schim onosea chipul lui Cassian era apocaliptică,
însă îşi în d rep tă ochii căprui spre m ine, în tr-u n ordin tăcut.
Luni de zile m ă antrenase - nu doar să atac, ci şi să m ă apăr. Mă
învăţase, de n enum ărate ori, cum să m ă eliberez din prinsoarea
cuiva, cum să îm i controlez nu doar trupul, ci şi m intea, de parcă ar
fi ştiut că era posibil ca lucrul acesta să se întâm ple într-o zi.
Eris m ă legase de m âini şi de picioare. Cu toate astea, puteam
încă să m ă mişc, puteam să-m i folosesc parţial m agia şi să-l deze­
chilibrez suficient de m ult tim p, încât să m ă elibereze, să-l las pe
Cassian să sară între noi şi să îl atace pe fiul M arelui Lord...
înălţându-se deasupra mea, Eris nici m ăcar nu îşi coborî p ri­
virea când m -am răsucit, învârtindu-m ă pe gheaţă, şi l-am lovit cu
picioarele legate în vintre.
El se clătină, aplecându-se cu u n m orm ăit chiar în m âinile mele
legate, strânse în p u m nii cu care l-am lovit în nas. Osul trosni, iar
m âna Iui îm i eliberă părul.
M -am rostogolit, îndepărtându-m ă. Cassian era deja acolo.
Eris abia avu tim p să îşi scoată sabia când Cassian şi-o coborî pe
a lui spre el.
Sunetul oţelului pe oţel răsună pe gheaţă. Santinelele de pe mal
dezlănţuiră săgeţi de lem n şi magie - doar ca să ricoşeze din tr-u n
scut albastru.
Azriel. De partea cealaltă a gheţii, el şi Lucien se luptau cu cei­
lalţi doi fraţi. Faptul că fraţii lui Lucien rezistau îm potriva illyrie-
uilor era o dovadă a instruirii lor, dar...
M i-am concentrat gheaţa din vene asupra căluşului din gură, a
le găturilor din ju ru l m âinilor şi al picioarelor. G heaţă ca să înăbuşe
locul, ca să îl stingă...
Cassian şi Eris se ciocniră, se retraseră şi se loviră din nou.
Funiile de foc se rupseră, dizolvându-se cu un şuierat de aburi, şi
m-am ridicat din nou în picioare, întinzându-m ă după arm a pe care
nu o aveam. Pumnalele mi le pierdusem la zece m etri distanţă.
 Cassian trecu de garda lui Eris cu o eficienţă brutală, iar Eris ţipă
când lam a illyriană îi intră în stomac.
Sângele, roşu ca rubinele, pătă gheaţa şi zăpada.
P entru o clipă, am văzut cum avea să se term ine, cu trei dintre
fiii lui Beron ucişi de noi. O m ulţum ire tem porară p en tru m ine,
cinci secole de satisfacţie p en tru Cassian, Azriel şi Mor, dar, dacă
Beron încă se gândea pe cine să sprijine în acest război...
Aveam alte arm e de folosit.
- Opriţi-vă! am spus eu.
C uvântul fu un ordin încet şi rece, iar Azriel şi Cassian m ă
ascultară.
Ceilalţi doi fraţi ai lui Lucien erau spate în spate, însângeraţi şi
cu gurile căscate. Şi Lucien gâfâia, cu sabia încă ridicată, când Azriel
îşi scutură sabia de sânge şi veni spre m ine.
A m întâlnit ochii căprui ai îm blânzitorului Umbrelor. C hipul
rece care ascundea o durere im ensă şi la fel de m ultă bunătate. El
venise. Cassian venise.
Illyrienii veniră m ai aproape de m ine. Eris, cu o m ână pe ab d o ­
m en, respira um ed, încruntându-se la noi, gânditor, privindu-ne pe
toţi trei când i-am spus lui Eris, celor doi fraţi ai lui şi santinelelor
de pe mal:
- M eritaţi cu toţii să m uriţi p en tru asta. Şi p en tru m ult m ai
m ulte. D ar am să vă cruţ vieţile jalnice.
în ciuda rănii din abdom en, Eris zâmbi.
Cassian m ârâi în sem n de avertism ent.
Eu am în d epărtat strălucirea în care m ă învăluisem în ultim ele
săptăm âni. Fără m âneca jachetei şi a cămăşii, doar pielea netedă se
vedea în locul în care fusese rana. Pielea netedă care, acum , era
îm podobită cu spirale de cerneală - sem nele noului m eu titlu şi al
legăturii m ele de îm perechere.
Lucien se albi la faţă când veni spre noi, oprindu-se la o distanţă
sigură de Azriel.
 - Sunt M area D oam nă a Regatului N opţii, le-am spus eu încet
tuturor.
Până şi Eris încetă să rânjească. O chii de culoarea chihlim ba­
rului i se m ăriră, ceva asem ănător fricii strecurându-se în ei.
- N u există titlul de M are D oam nă, spuse unul dintre fraţii lui
Lucien.
Eu am schiţat un zâmbet.
- Există acum .
Şi era tim pul ca lum ea să ştie asta.
I-am surprins privirea lui Cassian, în care licăreau m ândria şi
uşurarea.
- D u-m ă acasă! i-am ordonat, cu fruntea sus şi fermă. D u-ne pe
am ândoi acasă! i-am zis lui Azriel şi apoi m -am adresat urm aşilor
Regatului Toamnei: Ne vedem pe câm pul de luptă.
Să decidă ei dacă era m ai bine să lupte alături de noi sau îm po-
Iriva noastră.
M -am întors spre Cassian, care îşi deschise braţele şi m ă strânse
inainte de a ne ridica spre cer într-o explozie de aripi şi putere.
1,ângă noi, Azriel şi Lucien făcură la fel.
C ând Eris şi ceilalţi nu răm aseră decât nişte puncte negre pe al­
bul de dedesubt, când zburam repede la înălţim e, Cassian observă:
- N u ştiu cine pare m ai jenat: Az sau Lucien Vanserra.
Am chicotit şi m -am uitat peste u m ăr la îm blânzitorul U m brelor
care îl p u rta pe prietenul m eu, am bii având grijă să n u se uite unul
la celălalt sau să-şi vorbească.
- Vanserra?
- Nu îi ştiai num ele de familie?
I-am întâlnit ochii căprui, am uzaţi şi feroce.
Cassian încetă să m ai zâmbească.
- Bună, Feyre!
G âtul m i se uscă până m ă duru, iar eu i-am cuprins gâtul cu
braţele, îm brăţişându-1 strâns.
 - Şi tu m i-ai lipsit, şopti Cassian şi m ă strânse puternic.

A m zburat p ân ă ce am ajuns la graniţa sacră a celui de-al optulea

teritoriu şi când Cassian ne lăsă pe câm pul înzăpezit din faţa p ă ­
durii antice, am aruncat o privire spre femela blondă în haine de
piele illyriene care se plim ba printre copacii cioturoşi şi am început
să alerg.
M or şi cu m ine ne-am îm brăţişat strâns.
- U nde este? am întrebat eu, refuzând să slăbesc strânsoarea şi
să-m i iau capul de pe um ărul ei.
- Ei... este o poveste lungă. E departe, dar se grăbeşte acasă.
C hiar acum.
M or se retrase suficient cât să-m i studieze chipul. G ura i se în-
cordă la rănile persistente şi-m i şterse cu blândeţe sângele uscat de
pe ureche.
- El te-a detectat - a sim ţit legătura - în u rm ă cu câteva m inute.
Noi trei am fost cel m ai aproape. L-am teleportat pe Cassian, dar cu
Eris şi ceilalţi acolo... Vina îi întunecă privirea. Relaţiile cu Regatul
Iernii sunt încordate - credeam că, dacă sunt acolo, la graniţă, asta
i-ar fi îm piedicat pe soldaţii lui Kallias să caute în sud. Cel puţin cât
să te aducem .
Şi să evite o interacţiune cu Eris p en tru care M or poate nu era
pregătită.
Am scuturat din cap la ruşinea care încă îi um brea trăsăturile de
obicei strălucitoare.
- înţeleg. A m îm brăţişat-o din nou. înţeleg.
Răspunsul lui M or fu o îm brăţişare zdrobitoare.
Azriel şi Lucien aterizară, fuioare de zăpadă ţâşnind în spatele
celui din urm ă. M or şi cu m ine ne-am despărţit în sfârşit, chipul
prietenei mele devenind serios când îl m ăsură din priviri pe Lucien.
El era plin de zăpadă, sânge şi m urdărie - am ândoi eram.
 - A luptat îm potriva lui Eris şi a celorlalţi doi, o lăm uri Cassian.
M or înghiţi în sec, observând sângele care-i păta m âinile lui
Cassian şi dându-şi seam a că nu era al Iui. îl mirosise, fără îndoială,
când spuse fără să gândească:
- Eris, l-ai...
- Trăieşte, îi răspunse Azriel, um brele învăluindu-i vârfurile cu
gheare ale aripilor, atât de contrastante cu zăpada de sub cizmele
noastre. Şi ceilalţi trăiesc.
Lucien se uita la toţi, circum spect şi tăcut. Nu îl întrebasem ce
.ştia despre trecutul lui M or cu fratele lui m ai mare... N u îm i d o ­
risem să o fac.
M or îşi aru n că părul auriu peste umăr.
- Atunci, să m ergem acasă.
- Unde? am întrebat eu precaută.
M or îşi în d rep tă din nou atenţia asupra lui Lucien, pe care
aproape-1 com pătim eam din cauza greutăţii privirii ei, a judecăţii.
A privirii lui M orrigan, al cărei dar era p u ru l adevăr.
O rice ar fi văzut la Lucien fu suficient încât să spună:
- La casa din oraş. Cineva te aşteaptă acolo.
 CAPITOLUL
14

N u îm i perm isesem să îm i im aginez clipa în care aveam să m ă

aflu din n ou în foaierul cu lam briuri de lem n al casei din oraş, să
aud cântecul pescăruşilor care zburau deasupra Velarisului, să sim t
m irosul sărat al râului Sidra care şerpuia p rin inim a oraşului şi pe
spate căldura soarelui care intra pe ferestre.
M or ne teleportase pe toţi, iar acum stătea în spatele m eu, gâfâind
încet, când l-am urm ărit pe Lucien studiind împrejurimile.
O chiul m etalic se roti, iar cu celălalt studie precaut încăperile
care flancau holul: cam era de zi şi salonul care dădeau spre stradă şi
curtea m ică din faţă, scările de la etajul doi şi holul de alături, care
conducea spre bucătărie şi grădină.
Apoi, în cele din urm ă, uşa închisă de la intrare şi oraşul care
aştepta dincolo de ea.
Cassian se aşeză pe balustradă încrucişându-şi arogant braţele,
gest de care ştiam că aducea problem e, iar Azriel răm ase lângă
m ine, um brele acoperindu-i m onturile, de parcă luptele cu fiii
M arelui Lord erau m odul în care îşi petreceau de obicei tim pul.
M -am întrebat dacă Lucien ştia că prim ele lui cuvinte de aici
aveau să-l condam ne sau să-l salveze şi ce rol aş fi jucat eu în asta.
Nu - era decizia mea.
Eram M area D oam nă. Titlul m eu era superior celor al priete­
nilor mei. Eu trebuia să decid dacă lui Lucien îi era perm is să-şi
păstreze libertatea.
 însă tăcerea lor vigilentă îm i spuse să-l las pe el să-şi hotărască
soarta.
în cele din urm ă, Lucien se uită la m ine. La noi.
- Pe stradă sunt copii care râd, zise el.
A m clipit. Vorbise atât de... surprins. Ca şi când nu ar m ai fi
auzit sunetul acela de foarte m ult timp.
Am v ru t să-i răspund, d ar altcineva vorbi în locul meu.
- Faptul că m ai râd după atacul H ybernului este dovada efortului
asiduu pe care oam enii din Velaris l-au depus ca să-l reconstruiască.
M -am întors şi am văzut-o pe A m ren ieşind din cealaltă cameră,
mobila som ptuoasă ascunzându-i trupul firav.
Ea îşi facu apariţia întocm ai ca ultim a dată când o văzusem:
stând chiar în foaierul acesta, avertizându-ne să fim precauţi în
Hybern. Părul negru, p ână la bărbie, lucea în lum ina soarelui, iar
ochii argintii şi nepăm ânteşti licăriră cu o strălucire neobişnuită
când îi întâlniră pe ai mei.
Femela delicată îşi înclină capul. Era singurul gest de obedienţă
pe care l-ar fi făcut o creatură de cincisprezece m ii de ani în faţa
unei M ari D oam ne no u create. Şi a unei prietene.
- Văd că ai adus acasă u n nou anim al de com panie, spuse ea,
strâm bând din nas dezgustată.
Un soi de frică pătrunse în ochiul lui Lucien de parcă şi el ar fi
zărit m on stru l care pândea sub chipul frum os.
într-adevăr, părea că auzise de ea. înainte să i-1 prezint, Lucien
făcu o plecăciune adâncă. Cassian m orm ăi am uzat, iar eu l-am
avertizat aru n cân d u -i o privire încruntată.
A m ren schiţă u n zâmbet.
- Văd că e deja dresat.
Lucien se în d rep tă lent, ca şi când s-ar fi aflat în faţa botului
deschis al u n ei p an tere im ense pe care n u voia să o sperie cu m iş­
cări bruşte.
- A m ren, el este Lucien... Vanserra.
Lucien înţepeni.
 - N u-m i folosesc num ele de familie. Lucien este suficient, o
lăm uri el pe A m ren înclinându-şi încă o dată capul.
Am presupus că încetase să m ai folosească num ele din clipa în
care inim a iubitei lui încetase să m ai bată.
A m ren îi studia ochiul metalic.
- Inteligentă lucrare, spuse ea şi apoi se uită cu atenţie la mine.
Se pare că cineva te-a zgâriat, fato!
M ăcar rana de pe braţ se vindecase, chiar dacă îm i răm ăsese un
sem n urât şi roşu. A m presupus că nici faţa nu-m i arăta mai bine.
înainte să îi p o t răspunde, Lucien întrebă:
- Ce este locul ăsta?
N e-am uitat cu toţii la el.
- Acasă, am spus eu. E... casa mea.
A m văzut cum începea să pună detaliile cap la cap. Lipsa în tu ­
nericului. Lipsa ţipetelor. M irosul m ării şi al citricelor, nu al sânge­
lui şi al descom punerii. Copiii care râdeau fără oprire.
Cel m ai m are secret din istoria Prythianului.
- Acesta este Velaris, i-am explicat eu. O raşul Lum inii Stelelor.
El înghiţi.
- Iar tu eşti M area D oam nă a Regatului N opţii.
- Aşa este.
Vocea care se auzi tără g ăn at în spatele m eu îm i op ri sângele
în vene şi m iro su l care m ă lovi m ă trezi. P rieten ii m ei în cep u ră
să zâm bească.
M -am întors.
R hysand se rezem ă de bolta care dădea spre salon, cu braţele
încrucişate şi aripi invizibile, îm brăcat cu obişnuita-i jachetă şi p a n ­
taloni negri impecabili.
Şi când ochii violeţi îi întâlniră pe ai mei, când zâm betul schiţat
dispăru...
Faţa m i se încreţi şi un m ic sunet m i se rostogoli de pe buze.
Rhys se m işcă im ediat, dar picioarele deja îm i cedaseră. C ovorul
din foaier am ortiză im pactul când am căzut în genunchi.
 M i-am acoperit faţa cu m âinile când m i-am am intit tot ce se
întâm plase în ultim a lună.
Rhys îngenunche în faţa mea, lipindu-şi genunchii de ai mei.
Uşor, îm i în d ep ărtă m âinile de pe faţă. Cu blândeţe, îm i cu ­
prinse obrajii în m âini şi îm i şterse lacrimile.
N u-m i păsa că eram priviţi când m i-am ridicat capul şi am văzut
cum bucuria, grija şi dragostea străluciră în ochii remarcabili.
Nici lui Rhys n u-i păsa când îm i şopti „D ragostea m ea“ şi m ă
sărută.
De îndată ce m i-am strecurat degetele în părul lui, el m ă luă în
braţe şi se ridică dintr-o singură m işcare lină. M i-am îndepărtat
buzele de ale lui şi m -am uitat la Lucien, care era palid, dar R hysand
le spuse tovarăşilor noştri fară să se uite la ei:
- Găsiţi-vă un alt loc în care să staţi p en tru o vreme!
El nu aşteptă să vadă dacă îl ascultară.
Rhys ne teleportă pe scări şi începu să m eargă repede şi hotărât
pe hol. M -am uitat în jos, către foaier, la tim p ca să o văd pe M or
upucându-1 de braţ pe Lucien şi dând din cap spre ceilalţi înainte de
.1 dispărea cu toţii.
- Vrei să-ţi povestesc ce s-a întâm plat în Regatul Prim ăverii? am
întrebat cu o voce răguşită, studiindu-i partenerului m eu chipul.
Nu era deloc amuzat; nu-i vedeam decât hotărârea de prădător,
i oncentrat asupra fiecărei respiraţii ale mele.
- Sunt alte lu cruri pe care m i-aş dori să le fac m ai întâi.
El m ă duse în d o rm itorul n o stru - cândva al lui, acum plin cu
lucrurile noastre. A răta la fel ca ultim a dată: patul im ens spre care
',c îndrepta acum , cele două dulapuri, biroul de lângă fereastra ce
dădea către grădina care exploda de flori mov, roz şi albastre în
mijlocul ierburilor luxuriante.
M -am pregătit să fiu întinsă pe pat, dar Rhys se opri la jum ătatea
t umerei, un vânt atins de stele închizând uşa.
 încet, m ă lăsă pe covorul som ptuos, coborându-m ă ostentativ
pe corpul lui ca şi cum ar fi fost incapabil să reziste atingerii mele,
ezitând tot la fel de m ult ca m ine să se îndepărteze.
Şi în toate locurile în care ni se atingeau corpurile el era atât de
cald, de p u tern ic şi de real... B ucurându-m ă de m om ent, am sim ţit
un no d în gât când i-am atins pieptul sculptat cu o m ână, inim a
care-i bătea cu putere pe sub jacheta neagră răsunându-m i în palm ă.
Fu singurul sem n al torentului care îl străbătea când îm i m ângâie
lent braţele şi m ă apucă de um eri.
Cu degetele m ari de la m ână, îm i bătu uşor hainele m urdare
când îm i studie chipul.
Chipeş. Era chiar m ai chipeş decât îm i am intisem sau îl visasem
în ultim ele săptăm âni din Regatul Prim ăverii.
P entru o clipă prelungă, am respirat doar aerul dintre noi. P en­
tru o clipă prelungă, nu am putut decât să-i inhalez profund m iro ­
sul, lăsându-1 să se aşeze în m ine. I-am strâns jacheta cu degetele.
Partener. Era p artenerul meu.
Ca şi când ar fi auzit asta prin legătură, Rhys şopti în cele din urmă:
- C ând legătura s-a întunecat, am crezut...
Teama - o team ă adevărată îi întunecă privirea, deşi continuă să
îm i m ângâie um erii cu degetele m ari, blând şi constant.
- Erai d ispărută când am ajuns în Regatul Prim ăverii. Tam lin
um bla furios p rin pădure, căutându-te, d ar ţi-ai m ascat m irosul şi
nici m ăcar eu nu am p utut să te găsesc...
Pauza d intre cuvintele lui am sim ţit-o ca pe un cuţit în stomac.
- A m in trat în Regatul Toam nei p rin tr-u n a dintre uşi, am spus
eu, p u n ân d u -m i cealaltă m ână pe braţul lui. M uşchii încordaţi de
dedesubt zvâcniră la atingerea mea. N u ai p u tu t să m ă găseşti d eo a­
rece doi com andanţi din H ybern m i-au pus otravă în m âncare şi
băutura - destulă cât să-m i anuleze puterile. Eu... încă nu le pot
folosi pe deplin.
Furia rece îi traversă chipul frum os când degetele i se opriră pe
um erii mei.
 - I-ai ucis.
N u era chiar o întrebare, dar am dat aprobator din cap.
- Bun.
A m înghiţit în sec.
- H ybernul a p rădat Regatul Prim ăverii?
- încă nu. O rice ai făcut... a funcţionat. Santinelele lui Tamlin
l-au abandonat. M ai bine de jum ătate dintre oam enii lui au refuzat
să apară la Tithe acum două zile. Unii pleacă spre alte regate. Alţii
şuşotesc despre răscoală. Se pare că te-ai făcut plăcută. Sfântă chiar.
A m uzam entul îi îndulci în cele din u rm ă trăsăturile.
- Mai degrabă s-au supărat când au crezut că el i-a perm is
H ybernului să te facă să fugi de frică.
Am conturat spirala uşor argintie a broderiei de pe reverele ja ­
chetei lui şi aş fi p u tu t ju ra că atingerea îl facu să trem ure.
- Presupun că vor afla curând că sunt destul de bine îngrijită.
Rhys îm i strânse um erii în sem n de încuviinţare, ca şi când
ar fi u rm at să-m i arate cât de bine eram îngrijită, dar m i-am în cli­
nat capul.
- C um a răm as cu Ianthe... şi cu Jurian?
Pieptul puternic al lui R hysand se m işca sub m âinile mele când
respira.
- Rapoartele sunt neclare în privinţa am ândurora. Se pare că
lurian s-a întors la m âna care îl hrăneşte. Ianthe... Rhys ridică din
sprâncene. Presupun că tu i-ai nenorocit m âna, n u com andanţii.
- A căzut, am spus eu dulce.
- Trebuie să fi fost o căzătură serioasă, spuse el gânditor, un
/âm bet întunecat dansându-i pe buze când se apropie şi m ai m ult,
căldura corpului său strecurându-se în m ine când îşi retrase m âi­
nile de pe um erii m ei ca să m ă m ângâie încet pe spate.
M i-am m uşcat buza, concentrându-m ă la cuvintele sale şi nu la
dorinţa de a m ă arcui spre atingerea lui, de a-m i cufunda faţa în
pieptul lui şi să-l explorez şi eu.
 - Se pare că se reface după chinurile prin care-a trecut. N u vrea
să iasă din tem plu.
Fu rân d u l m eu să şoptesc „bun“. Poate că u n a dintre slujitoarele
ei drăguţe avea să se sature de porcăriile ei religioase şi să o sufoce
pe Ianthe în som n.
M i-am sprijinit m âinile pe şoldurile lui, pe deplin pregătită să
m ă strecor sub jacheta lui, trebuind să-i ating pielea goală, dar Rhys
se îndreptă şi se retrase, însă nu suficient de m ult deoarece o m ână
îi răm ase pe talia m ea, iar cealaltă...
El se întinse spre braţul m eu, studiind cu blândeţe rana unde
pielea fusese străpunsă de săgeată. întunericul vui în colţul camerei.
- Cassian tocm ai m -a lăsat în m intea lu i- ca să-m i arate ce s-a
întâm plat pe gheaţă. El îşi trecu un deget peste rană, atingerea fiind
uşoară ca o pană. Eris a fost dintotdeauna un m ascul cu zilele n u ­
m ărate. A cum Lucien s-ar putea trezi mai aproape de m oştenirea
tronului tatălui său decât s-ar fi aşteptat vreodată.
Şira spinării îm i înţepeni.
- Eris este la fel de oribil cum m i l-ai înfăţişat.
Degetul lui Rhys îm i alunecă din nou peste antebraţ, lăsându-m i
în u rm ă pielea ca de găină. O prom isiune - nu a răzbunării la care
se gândea, ci a lucrurilor care ne aşteptau în cam era asta. Patul era
la câţiva paşi distanţă. Până când şopti:
- Te-ai declarat M are D oam nă.
- N u trebuia să o fac?
El îm i eliberă braţul ca să-mi atingă uşor obrazul cu m onturile.
- Am v ru t să strig asta de pe acoperişurile din Velaris din clipa
în care te-a un s preoteasa. E tipic p e n tru tin e să-m i strici p la n u ­
rile m ari.
Am schiţat u n zâmbet.
- S-a întâm plat în u rm ă cu mai puţin de o oră. Sunt sigură că ai
putea să te duci şi să strigi de pe h o rn chiar acum şi toţi ar crede că
tu le-ai dat vestea.
 El îşi trecu degetele prin părul m eu, ridicându-m i chipul. îm i
zâmbi şi m ai larg, vicleneşte, iar eu m i-am strâns degetele în cizme.
- Iat-o pe draga m ea Feyre!
îşi înclină capul cu privirea aţintită asupra gurii mele, lăcom ia
lum inându-i ochii violeţi...
- Unde sunt surorile mele?
G ândul răsună p rin m ine, vibrând ca u n clopot.
Rhys se opri şi-şi retrase m âna din părul m eu, în tim p ce zâm ­
betul îi dispărea de pe chip.
- în Casa Vântului. El se îndreptă şi înghiţi în sec de parcă asta
l-ar fi ajutat cum va să se controleze. Te pot... duce la ele. Fiecare
cuvânt părea să fie un efort.
D ar ar fi făcut-o, m i-am dat eu seama. Şi-ar fi ignorat dorinţa de
a m ă avea şi m -ar fi dus la ele, dacă m i-aş fi dorit. Alegerea mea.
Pentru el, m ereu contase hotărârea mea.
Am scuturat din cap. Nu voiam să le văd - nu încă. N u înainte să
(iu suficient de sigură pe m ine ca să le confrunt.
- Totuşi sunt bine?
Ezitarea lui îm i spuse destul.
- Sunt în siguranţă.
Nu era chiar un răspuns, dar nu aveam de gând să m ă păcălesc
•angură crezând că surorilor mele le m ergea foarte bine. M i-am
i i'zemat fruntea de pieptul lui.
- Cassian şi Azriel s-au vindecat, am şoptit în jacheta lui, inha-
l.mdu-i, de nenum ărate ori, înfiorată, m irosul. M i-ai spus-o şi to-
inşi... nu am conştientizat faptul. Până acum.
Rhys îşi trecu o m ână pe spatele m eu, cealaltă alunecându-i ca să
m a apuce de şold.
Azriel s-a vindecat în câteva zile. Cu aripile lui Cassian... a
lost complicat. A cum se antrenează în fiecare zi ca să-şi recapete
| mHorea. V indecătoarea a trebuit să-i refacă o m are parte din aripi,
<l.ii va fi bine.
 A m înghiţit no d ul din gât şi i-am cuprins talia cu braţele, lipin-
du-m i faţa de pieptul lui. D rept răspuns, m ă apucă m ai strâns de şold
şi, cu cealaltă m ână la ceafa mea, m ă îm brăţişă în tim p ce-i şopteam:
- M or a spus că erai departe, că de aceea nu erai acolo.
- îm i pare rău că nu am fost.
- Nu, am spus şi m i-am ridicat ochii ca să-i studiez privirea d o ­
m olită de vină. N u am v ru t să sune aşa. Eu doar... A m savurat sen­
zaţia atingerii lui sub palm e. Unde ai fost?
Rhys încrem eni şi m -am pregătit când îm i spuse nonşalant:
- N u puteam să te las să faci toată treaba ca să ne subm inezi
inam icii, nu-i aşa?
Nu i-am zâmbit.
- U nde ai fost?
- De vrem e ce Az abia şi-a revenit, i-am preluat o parte din
îndatoriri.
M i-am încleştat m axilarul.
- C um ar fi?
El se aplecă, atingându-m i gâtul cu nasul.
- N u vrei să-ţi alini partenerul căruia i-ai lipsit groaznic în u lti­
mele săptăm âni?
I-am îm pins faţa cu m âna şi m -am încruntat.
- Vreau ca p artenerul m eu să-m i spună unde naiba a fost şi apoi
am să-l alin.
Rhys se prefăcu a-m i m uşca degetele, dinţii clănţănindu-i jucăuş.
- Femelă frum oasă şi crudă!
L-am privit pe sub sprâncenele încruntate.
Rhys îşi dădu ochii peste cap, oftând.
- A m fost pe continent. La palatul reginelor um ane.
M -am înecat.
- U nde ai fost?
- Tehnic vorbind, am zburat deasupra lui, dar...
- Ai fost singur?
 El se uită uim it la m ine.
- în ciuda a ceea ce ar fi p u tu t să sugereze greşelile noastre din
Hybern, su n t capabil să...
- Te-ai dus singur pe tărâm ul oam enilor, în tabăra inam icilor
noştri?
- Prefer să m ă duc eu, nu alţii.
Asta fusese problem a lui de la început - se sacrifica mereu...
- De ce? am întrebat eu. De ce să rişti? S-a întâm plat ceva?
Rhys privi spre fereastră, ca şi când ar fi p u tu t vedea tocm ai până
în tărâm ul m uritorilor. G ura i se încordă.
- Liniştea de cealaltă parte a m ării m ă nelinişteşte. N u se ştie
nimic despre arm atele adunate, despre alţi aliaţi um ani chemaţi. De
când cu H ybernul, n u am aflat nim ic. Aşa că m -am gândit să văd
personal ce se întâm plă.
El îm i atinse nasul, trăgându-m ă din nou m ai aproape.
- Abia m -am apropiat de m arginea teritoriului lor când am sim ­
ţit cum legătura se activează din nou. Ştiam că ceilalţi sunt aproape,
ileci i-am trim is.
- Nu trebuie să-m i explici.
Rhys îşi sprijini bărbia de creştetul capului m eu.
- Voiam să fiu acolo - să te iau. Să te găsesc. Să te aduc acasă.
- C hiar îţi place să-ţi faci o intrare dram atică.
El chicoti, respiraţia lui încălzindu-m i părul când am ascultat
sunetul care îi h u ru i p rin trup.
Bineînţeles că lucrase îm potriva H ybernului cât eram plecată.
Mă aşteptasem oare ca toţi să stea degeaba m ai m ult de o lună? Iar
Kliys făcea m ereu p lan u ri, fiind m ereu cu u n pas în faţă... F olo­
sise tim pul în avantajul lui. M -am gândit dacă să-i p u n întrebări,
<l.ii acum , in sp irân d u -i m irosul şi sim ţindu-i căldura... P uteam să
in.ii aştept.
Rhys îm i sărută părul.
Eşti acasă.
 Eu am scos un sunet slab şi trem urat când am dat din cap, strân-
gându-1 m ai puternic. Acasă. Familia noastră n u era doar în Velaris,
ci oriunde s-ar fi aflat el.
Ghearele de abanos îm i m ângâiară bariera din m inte - în sem n
de dragoste şi ca o rugăm inte.
M i-am coborât scuturile p en tru el chiar în clipa în care şi Rhys
renunţă la ale lui. M intea i se înfăşură în jurul m inţii mele, la fel de
h otărât pe cât m ă ţinea în braţe.
- Tot tim pul m i-a fost d o r de tine, spuse Rhys, aplecându-se ca
să-m i sărute colţul gurii. De zâm betul tău. Buzele lui îm i atinseră
pavilionul urechii, iar eu m i-am arcuit uşor spatele. De râsul tău. El
m ă sărută pe gât, chiar sub ureche şi m i-am înclinat capul ca să-l
las, alungându-m i im pulsul de a-1 im plora să facă mai m ulte şi mai
repede când îm i şopti: De m irosul tău.
Am închis ochii şi, cu m âinile, el îm i m ângâie şoldurile ca să-m i
cuprindă fundul, strângându-i când se aplecă să m ă sărute pe gât.
- De sunetele pe care le scoţi când sunt în tine.
îşi trecu lim ba peste locul pe care îl sărutase, iar unul dintre
acele sunete chiar îm i scăpă de pe buze. Rhys m ă sărută sub clavi­
culă, iar inim a m i se topi.
- P artenera m ea curajoasă şi inteligentă.
EI îşi înălţă capul şi eu am făcut un efort ca să deschid ochii, să
îi întâlnesc privirea când m âinile îi rătăciră în linii lente pe spatele
m eu, pe fund, apoi din nou în sus.
- Te iubesc! spuse Rhys.
Şi, de parcă nu l-aş fi crezut deja, i-am sim ţit până în m ăduva
oaselor lum ina de pe chip când rosti cuvintele...
Ochii m ă usturară din nou din cauza lacrim ilor care-m i curseră
înainte să m ă p o t controla.
Rhys se aplecă să le lingă. Una după alta, aşa cum făcuse cândva
la Poalele M untelui.
 - Ai de ales, îm i şopti pe obraz. O ri te curăţ eu cu limba... M âna
lui îm i atinse vârful sânului, încercuindu-1 lent, ca şi când am fi avut
zile în şir la dispoziţie să facem asta. Sau poţi să intri în cada care ar
trebui să fie deja pregătită.
M -am retras, ridicând o sprânceană.
- Insinuezi că miros?
Rhys rânji, iar eu aş fi p u tu t ju ra că inim a m ea îi răspunse b ă ­
tând puternic.
- N iciodată, dar... O chii i se întunecară, dorinţa şi am uzam entul
dispărând când îm i studie hainele. Eşti m u rd ară de sânge. D e-al tău
şi de-al altora. C redeam că aş fi un p arten er b u n dacă ţi-aş oferi o
baie înainte să te seduc.
A m râs şi i-am dat p ăru l pe spate, b u c u rân d u -m ă de senzaţia
pe care m i-o dădea faptul că-i ţineam pletele negre şi m ătăsoase
intre degete.
- Cât eşti de atent! Deşi nu po t să cred că i-ai alungat pe toţi ca
să poţi să te culci cu m ine.
- E unul d intre m ultele avantaje de a fi M are Lord.
- Ce abuz îngrozitor de putere!
El schiţă u n zâmbet.
- Ei bine?
- O ricât de m ult m i-ar plăcea să te văd cum încerci să lingi m u r­
dăria, transpiraţia şi sângele dintr-o săptăm ână... Provocarea îi făcu
<«cliii să strălucească, iar eu am râs din nou. O baie obişnuită, te rog!
El avu n eo b răzarea să p ară u n pic dezam ăgit. L-am îm puns în
piept şi l-am dat la o parte, în d rep tâ n d u -m ă spre baia im ensă, li­
pii a de dorm itor. C ada m are din p o rţelan era deja plină cu apă
fierbinte şi...
Bule?
Ai vreo obiecţie m orală îm potriva lor?
Am zâmbit, descheindu-m i jacheta. Degetele îm i erau aproape
negre d e m urdărie şi sânge uscat. M -am ruşinat.
 - S-ar p u te a să fiu nevoită să fac baie de m ai m ulte o ri ca să
m ă curăţ.
El pocni din degete, iar eu m -am trezit din n o u curată. Am
clipit.
- Dacă poţi să faci asta, atunci ce rost are baia?
Mă m ai curăţase p rin magie de câteva ori la Poalele M untelui.
D ar nu-1 întrebasem niciodată de ce.
El se rezem ă de tocul uşii şi m ă privi scoţându-m i jacheta uzată
şi pătată, ca şi când ar fi fost cea m ai im portantă sarcină care i se
dăduse vreodată.
- Esenţa m urdăriei răm âne. Vocea i se înăspri când îm i urm ări
fiecare m işcare a degetelor în tim p ce m i-am desfăcut şireturile de
la cizme. Ca u n strat de ulei.
în tr-adevăr - chiar dacă pielea m ea părea curată... m ă sim ţeam
nespălată. M i-am scos cizmele, lăsându-le să cadă pe jacheta m urdară.
- Deci scopul e m ai m ult unul estetic.
- Te lungeşti prea m ult, spuse el făcând sem n din bărbie spre baie.
Sânii m i se încordară la vorbele uşor m ârâite. El văzu şi asta, iar
eu am zâm bit în sinea m ea, arcuindu-m i spatele un pic m ai m ult
decât era necesar când m i-am scos căm aşa şi am aruncat-o pe p o ­
deaua de m arm ură. Lum ina soarelui p ătru n d ea prin aburul care se
ridica din cadă, colorând spaţiul dintre noi în alb şi auriu. Rhys
scoase u n sunet slab care sem ăna vag cu u n scâncet când îm i studie
tru n ch iu l gol şi se uită la sânii mei, acum grei şi destul de dureroşi,
încât a trebuit să-m i înghit rugăm intea de a nu m ai face baie.
însă m -am prefăcut că nu observ când m i-am descheiat p a n ­
talonii şi i-am lăsat să cadă pe podea, odată cu lenjeria intim ă.
Focul m ocnea în privirea lui Rhys.
Am zâmbit, în d răzn in d să m ă uit la pantalonii lui, la dovada a
ceea ce îi facea asta m ai exact, îm pingând m aterialul negru cu o
nevoie urgentă.
- Păcat că nu este o cadă p en tru doi! am spus eu simplu.
- A fost greşit concepută, dar am să m ă ocup m âine de asta.
 Vocea d u ră şi liniştită m ă făcu să sim t m âini invizibile pe sâni şi
între picioare.
M am a să m ă salveze! Cum va, am reuşit cum va să merg, să in tru
în cadă şi să-m i aduc am inte cum să m ă spăl.
Rhys răm ase rezem at de tocul uşii în to t acest tim p şi m ă urm ări
în linişte, extrem de concentrat.
Poate că am insistat cu spălatul în anum ite zone şi poate m -am
asigurat că m ă vedea.
El apucă pragul destul de p u tern ic încât lem nul scârţâi sub
m âna lui.
D ar Rhys nu făcu nicio m işcare bruscă, nici m ăcar când m i-am
uscat şi pieptănat p ăru l încâlcit, ca şi când cum pătarea... ar fi avut
un rol.
M i-am strâns degetele de la picioarele goale pe podeaua de m ar­
m ură când am lăsat peria pe m asa de toaletă a chiuvetei, fiind pe
deplin conştientă de locul în care stătea în prag şi de cum îm i privea
reflexia în oglindă.
- Sunt curată, am declarat cu o voce răguşită când i-am întâlnit
pi ivirea în oglindă. Aş fi putut jura că doar întunericul şi stelele se
i otiră num ai o clipă în spatele um erilor lui, dar apetitul de p rădător
pe care-1 afişa...
M -am întors, degetele trem u rân d u -m i uşor când m -am în-
l.işurat în prosop.
Rhys întinse o m ână, degetele trem urându-i şi lui. Deşi eram
înfăşurată în tr-u n prosop prea aspru p en tru pielea m ea sensibilă,
voiam ca el să m ă zgârie peste tot.
Mă conduse însă în dorm itor, pas cu pas, m uşchii spatelui său
l.ii m işcându-se pe sub jachetă. Iar m ai jos, m uşchii netezi şi p uter­
ii n i ai coapselor şi fundului...
Aveam de gând să-l devorez, din cap până în picioare. Inten­
ţionam să-l devorez...
Dar Rhys se opri în faţa patului, îm i dădu drum ul m âinii şi se
mi nai se către m ine la un pas distanţă. Expresia de pe chipul lui
când îm i contură locul încă sensibil de pe pom ete fu cea care se
îm potrivi căldurii care am eninţa să-m i distrugă sim ţurile.
Am înghiţit, din părul m eu curgând picături pe covor.
- Este o vânătaie urâtă?
- Aproape a dispărut.
în tu n ericu l licări din nou în cameră.
I-am studiat chipul perfect, fiecare linie şi unghi. Apoi, frica, fu­
ria şi dragostea - şi înţelepciunea, viclenia şi puterea.
M i-am lăsat prosopul să cadă pe covor.
L-am lăsat să se uite atent la m ine când i-am pus o m ână pe
piept, inim a lui b ătând cu putere sub palm a mea.
- Sunt gata să fiu sedusă, am rostit cu m ai puţină îndrăzneală
decât intenţionasem .
Răspunsul lui Rhys, zâm betul, fu întunecat şi crud.
- N u prea ştiu cum să încep. A m atât de m ulte posibilităţi.
El ridică un deget, iar eu am început să respir m ai greoi şi m ai
intens când îm i încercui unul din sâni, apoi pe celălalt. C ercurile
erau din ce în ce m ai mici.
- Aş putea începe de aici, m u rm u ră el.
M i-am strâns coapsele. El observă m işcarea, zâm bind şi m ai
larg. Şi chiar înainte să-m i atingă sfârcul cu degetul, să-m i dea ce
voiam să-i cer, degetul îi alunecă în sus - spre pieptul m eu, spre gât
şi bărbie. Spre gura mea.
îm i contură form a buzelor, abia atingându-le.
- Sau aş putea începe de aici, şopti el, strecurându-şi vârful d e­
getului în gura mea.
Nu m -am p u tu t abţine să nu i-1 cuprind cu buzele şi să îi ling
buricul degetului.
însă Rhys îşi retrase degetul cu un geam ăt uşor, coborându-1 pe
gâtul m eu, pe piept şi chiar peste un sfârc. Se opri acolo, atingându-1
o dată, apoi îşi trecu degetul peste m ica rană.
Acum trem uram , abia reuşind să răm ân în picioare când con­
tinuă să-şi m işte degetul dincolo de sân.
 îm i desenă m odele pe stomac, studiindu-m i chipul când spuse:
- Sau...
N u m ă puteam gândi decât la degetul acela, la punctul de co n ­
tact când alunecă tot m ai jos, spre locul în care mi-1 doream .
- Sau? am reuşit să şoptesc.
El se aplecă, p ăru l alunecându-i pe frunte când îşi urm ări, odată
cu m ine, degetul aventurându-se în jos.
- Sau aş putea începe de aici, spuse gutural şi răguşit.
Nu m i-a păsat - nu când îşi coborî degetul spre m ijlocul m eu şi
încercui acel loc, uşor şi chinuitor.
- De aici ar fi frum os, observă respirând sacadat. Sau poate chiar
de aici, term in ă de zis şi îşi înfipse degetul în mine.
Am gem ut şi l-am apucat de braţ, înfigându-m i unghiile în
m uşchii de dedesubt - în m uşchii care se m işcară când mă îm punse
cu degetul de două ori, îl scoase şi spuse tărăgănat, ridicând din
sprâncene.
- Ei bine? De unde să încep, dragă Feyre?
Abia puteam să vorbesc, să gândesc, dar m ă săturasem de jocuri,
aşa că i-am luat m âna blestem ată, i-am condus-o spre inim a m ea şi
i am oprit-o peste o parte a sânului meu. I-am întâlnit privirea m i­
jită când am rostit cuvintele care ştiam că aveau să-i strice m icul
joc, vorbele care se ridicau în m ine cu fiecare respiraţie.
- Eşti al meu!
A utocontrolul pe care şi-l im pusese se spulberă.
Hainele îi d isp ăru ră - toate - şi îşi apăsă buzele de ale mele.
Nu era un sărut blând, lent sau m inuţios.
Era revendicator, sălbatic, nestăpânit - dezlănţuit cu totul. Iar
;pistul lui... căldura sa, m işcarea provocatoare a limbii lui pe a mea...
Acasă. Eram acasă.
M i-am băgat m âinile în părul lui, trăgându-1 m ai aproape când
i am răspuns tu tu ro r săruturilor fierbinţi, incapabilă să m ă satur,
incapabilă să-l ating şi să-l sim t îndeajuns.
 Dezbrăcaţi, Rhys m ă înghionti spre pat, frăm ântându-m i fundul
cu m âinile când m i le-am trecut pe ale m ele peste pielea sa cati­
felată, peste fiecare m uşchi încordat. Aripile frum oase şi puternice
îi ieşiră din spate, întinzându-se larg înainte de a se strânge.
Coapsele m i se atinseră de patul din spatele nostru, iar Rhys se
opri, trem urând. îm i dădea tim p să m ă răzgândesc, chiar şi acum.
Inim a m i se opinti, dar m -am retras din sărutare. L-am privit în
ochi când m -am lăsat pe cearşafurile albe şi m -am îndepărtat un
pic şi apoi din ce în ce m ai m ult, până ce m ă văzu goală în faţa lui.
Până ce i-am studiat organul m ân d ru şi considerabil de m are, iar
inim a m i se încordă drept răspuns.
- Rhys, i-am şoptit num ele ca pe o rugăm inte.
îşi în tinse aripile şi pieptul i se înălţă când stelele îi scânteiară
în ochi. Şi dorul din ei - dincolo de dorinţă, de nevoie - dorul din acei
ochi frum oşi m ă făcu să m ă uit la m unţii tatuaţi pe genunchii lui.
Blazonul acestui regat - al regatului nostru. Prom isiunea că nu
avea să se supună decât regelui lui.
Şi mie.
Al m eu - era al m eu. Am trim is gândul p rin legătură.
Fără joacă, fără întârziere - îl voiam p entru mine, în mine. A veam
nevoie să-l simt, să-l ţin, să respirăm acelaşi aer. El auzi lim ita dis­
perării, o sim ţi p rin legătura care ne unea.
N u îşi luă privirea din ochii m ei când trecu deasupra mea, cu
m işcările graţioase ale unei pantere. îm pletindu-ne degetele, cu res­
piraţia sacadată, Rhys se folosi de u n genunchi ca să îm i desfacă
picioarele şi să se aşeze între ele.
Cu grijă şi afecţiune, îşi ridică m âinile îm preunate cu ale mele
deasupra capului, găsindu-şi calea spre m ine şi şoptindu-m i la
ureche:
- Şi tu eşti a mea.
La p rim a îm pingere, m -am întins să-l sărut.
 M i-am trecu t lim ba peste dinţii lui, înghiţindu-i geam ătul de
plăcere când îşi m işcă şoldurile cu blândeţe şi se îm pinse în m ine.
Acasă. Aici era acasă.
Şi după ce Rhys m ă pătrunse pe deplin, când se opri ca să m ă
acom odez cu el, m i s-a p ăru t că aş fi p u tu t să explodez în lum ina
lunii şi în flăcări, deşi aş fi p u tu t să m o r din cauza forţei brute care
m ă străbătea.
R espiram sacadat şi-am suspinat când m i-am înfipt degetele în
spatele lui, iar Rhys se retrase uşor ca să-m i studieze chipul, să
mi-1 citească.
- P en tru to td eau n a, îm i prom ise când ieşi, apoi m ă p ătru n se
iar cu o lentoare chinuitoare. îm i săru tă fru n tea şi tâm pla. D raga
m ea Feyre!
Dincolo de cuvinte, m i-am m işcat şoldurile, îndem nându-1 să
mă p ătru n d ă m ai adânc, m ai puternic. Rhys îm i făcu pe plac.
Cu fiecare mişcare, cu fiecare respiraţie, cu fiecare alint şi geamăt,
legătura de îm perechere pe care o ascunsesem atât de adânc în
m ine deveni m ai strălucitoare. M ai clară.
Şi în clipa în care străluci din nou la fel de intens ca diam antele,
orgasm ul m ă străbătu, facându-m i pielea să strălucească precum o
stea nou-născută în u rm a lui.
C ând m i-a întâlnit privirea, tocm ai în m om entul în care i-am
atins partea sensibilă din interiorul aripii cu degetele, Rhys îm i
strigă num ele şi avu orgasm.
L-am îm brăţişat cu putere cât respiră sacadat şi până ce se opri
în cele din urm ă, zăbovind în m ine, şi m -am bucurat să-i sim t pie­
lea pe a mea.
Am răm as îm preunaţi m inute în şir, ascultând cum ni se d o ­
molea respiraţia, sunetul fiind m ai frum os decât orice melodie.
După un tim p, Rhys îşi ridică pieptul suficient cât să-m i ia m âna
<11 captă şi să se uite cu atenţie la tatuajele desenate acolo. Sărută una
ilmire spiralele de u n albastru închis şi înghiţi în sec.
 - M i-a fost d or de tine. în fiecare secundă, cu fiecare respiraţie.
N u d o ar de asta, spuse el, m işcându-şi coapsele ca să m ă facă să
înţeleg şi să gem... M i-a fost dor să stăm de vorbă şi să râdem îm ­
preună. M i-a lipsit să te am în patul m eu, dar prietenia ta m i-a lipsit
şi m ai mult.
Ochii m ă usturau.
- Ştiu, am reuşit să spun, trecându-m i o m ână peste aripile şi
peste spatele lui. Ştiu.
I-am sărutat u m ărul gol, chiar peste o spirală din tatuajul lui
illyrian. P entru totdeauna - i-am prom is şi eu şi i-am şoptit, repe­
tân d de nenum ărate ori când lum ina soarelui alunecă pe podea.
 1'
\

CAPITOLUL
ÎS

Surorile mele locuiau în Casa Vântului de când sosiseră în Velaris.

Ele nu părăseau locul construit în partea superioară a platoului
unui m unte de un d e se vedea oraşul. N u cereau nim ic şi n u se inte­
resau de nim eni.
Aşa că aveam să m ă duc eu la ele.
Lucien aştepta în salon când Rhys şi cu m ine am coborât în cele
din urm ă, p arten eru l m eu ordonându-le în tăcere să se întoarcă.
Deloc surprinzător, Cassian şi Azriel stăteau non şalant în ca­
m era de zi din p artea opusă holului, lu ân d prân zu l şi suprave­
ghind fiecare respiraţie a lui Lucien. Cassian rânji la m ine, ridicând
din sprâncene.
Privirea m ea încruntată, de avertism ent, îl provocă să com en-
ic/.e. Azriel, din fericire, îl lovi pe Cassian cu piciorul pe sub masă.
Cassian se uită uim it la Azriel, ca şi când i-ar fi zis: „Nu voiam să
■.pun nim ic“, când m -am apropiat de bolta deschisă dinspre salon,
i.u Lucien se ridică în picioare.
M i-am reprim at ruşinea când m -am oprit în prag. Lucien era
uuă îm brăcat cu hainele ponosite şi m urdare din călătorie. Cel
puţin, faţa şi m âinile îi erau curate, dar... A r fi trebuit să-i fac rost de
ilic veşminte, ar fi trebuit să-m i aduc am inte să-i ofer...
( And ui se în d ep ărtă în neant când Rhys apăru lângă m ine.
 Lucien n u se deranja să-şi ascundă m icul zâm bet, ca şi când şi el
ar fi văzut legătura de îm perechere strălucind între m ine şi Rhys.
Ochii lui - şi cel roşiatic şi cel auriu - îm i m ăsurară trupul şi m âi­
nile, inelul pe care îl purtam acum pe deget, la steaua de safir precum
cerul. Rhysand p u rta un inel simplu din argint pe acelaşi deget.
Ni le puseserăm unul celuilalt pe degete înainte de a coborî scă­
rile - u n gest m ai intim şi m ai m istuitor decât orice jurăm ânt făcut
în public.
înainte de asta, îi spusesem că m ă gândeam să-i duc inelul
Ţesătoarei, ca m ai apoi să îl conving să îl recupereze.
El râsese şi-m i zisese că, dacă m i se părea cu adevărat necesar să
ne reglăm conturile, poate aş fi reuşit să găsesc o altă creatură cu
care să se lupte - u na căreia să nu-i fi făcut plăcere să-l lipsească de
p artea tru p u lu i pe care o preferam . Eu îl sărutasem , şoptind despre
cineva care avea o părere prea bună despre el, şi îi strecurasem pe
deget inelul pe care şi-l cum părase din Velaris cât fusesem plecată.
Toată bucuria, am uzam entul din acel m om ent şi jurăm intele
tăcute... frem ătară ca frunzele în foc atunci când Lucien rânji la in ­
elele noastre. La cât de aproape stăteam.
Am înghiţit în sec. Şi Rhys observă asta. Era imposibil să nu vadă.
P artenerul m eu se rezem ă de bolta sculptată şi îi spuse tărăgănat
lui Lucien:
- Presupun că Azriel sau Cassian ţi-au explicat că, dacă am eninţi
pe cineva din casa asta şi din teritoriul acesta, îţi vom arăta că poţi
să m ori în m o d u ri pe care n u ţi le-ai im aginat vreodată.
într-adevăr, illyrienii rânjiră din locul în care zăboveau în pragul
cam erei de zi. Azriel era de departe cel m ai am eninţător din cei doi.
Auzind ameninţarea, agresiunea fină, ceva m i se răsuci în stomac.
Lucien era - fusese - prietenul m eu. N u era inam icul m eu, nu cu
desăvârşire...
- Dar, continuă Rhys, băgându-şi m âinile în buzunare, înţeleg
cât de dificil ţi-a fost în ultim a lună. Ştiu că Feyre ţi-a explicat că nu
suntem chiar aşa cum sugerează zvonurile...
 îl lăsasem în m intea m ea înainte să coborâm - îi arătasem tot ce
se întâm plase în Regatul Prim ăverii.
- D ar u n a e să auzi, şi alta să vezi. El ridică u n umăr. C ineva a
avut grijă de Elain. A fost alegerea ei să se im plice în viaţa de aici.
D oar noi şi câţiva servitori de încredere am intrat în Casa Vântului.
Lucien răm ase tăcut.
- M -am îndrăgostit de Feyre cu m ult înainte ca ea să sim tă
acelaşi lucru, spuse încet Rhys.
Lucien îşi încrucişă braţele.
- Ce noroc ai avut că, până la urm ă, ai obţinut ce-ai vrut!
A m închis ochii p en tru o clipă.
Cassian şi Azriel răm aseră nem işcaţi, aşteptând ordinul.
- N -am s-o spun decât o dată, îl avertiză M arele Lord al Regatului
Nopţii. Până şi Lucien tresări. A m bănuit că Feyre este partenera
mea înainte să ştiu m ăcar că are o relaţie cu Tamlin. Şi, când am
aflat de ea... D acă era fericită, eram dispus să m ă retrag.
- Ai venit acasă la noi şi ai răpit-o în ziua nunţii.
- Aveam de gând să anulez nunta, am intervenit eu, făcând un
pas spre Lucien. Ştiai asta.
R hysand continuă înainte ca Lucien să răspundă:
- Eram dispus să îm i pierd partenera în faţa altui m ascul. Eram
dispus să îi las să se căsătorească, dacă asta o facea fericită, dar n u să
o las să sufere, să o las să devină o um bră. Şi în clipa în care n en o ­
rocitul i-a distrus atelierul, în clipa în care a încuiat-o în casă...
El îşi desfăcu aripile, iar Lucien tresări.
Rhys îşi dezgoli dinţii. M i-am sim ţit m em brele uşoare, tre m u ­
rând din cauza puterii întunecate care se răsucea în colţurile ca­
merei. Nu de frică - niciodată nu îm i fusese frică de el, ci de faptul
>a îşi pierdu controlul când m ârâi la Lucien.
- Poate că, în tr-o zi, partenera m ea va putea să vă ierte pe am ân­
doi, dar eu n u voi uita cum a fost să îi sim t groaza în clipele acelea.
 Obrajii m i se încălziră, m ai ales când Cassian şi Azriel se apro-
piară, u n am estec de com pasiune şi furie citindu-se acum în ochii
căprui.
Nu vorbisem niciodată cu ei despre ce se întâm plase în ziua în
care Tam lin îşi distrusese biroul sau în care m ă închisese în conac.
Nu îl întrebasem pe Rhys dacă îi inform ase. D upă m ânia pe care o
em ana Cassian şi furia rece a lui Azriel... nu credeam că o făcuse.
Lucien, spre m eritul lui, nu se retrase niciun pas din faţa lui
Rhys, a m ea sau a illyrienilor.
„Vulpea isteaţă se uită la M oartea înaripată." Tabloul îm i apăru
în minte.
- Deci, repet, am să spun asta o singură dată, continuă Rhys, expre­
sia lui îm blânzindu-se în tr-u n calm ucigător, scoţându-m ă din culo­
rile, lum ina şi um brele care se adunau în m intea mea. Feyre nu l-a
dezonorat sau trădat pe Tamlin. I-am dezvăluit legătura după câteva
luni şi m -a chin u it p e n tru asta, n u -ţi face griji. Dar, acum că ţi-ai
găsit p arten era în tr-o situaţie asem ănătoare, poate vei încerca să j
înţelegi cum m -am sim ţit. Şi, dacă n u te deranjează, atunci sper că j
eşti destul de înţelept cât să-ţi ţii gura, p en tru că data viitoare, când •
ai să te m ai uiţi la partenera m ea cu dispreţ şi dezgust, n-am să m ă ]
sinchisesc să îţi m ai explic o dată şi am să-ţi rup gâtul. j
Rhys rosti atât de blând am eninţarea, încât dură o secundă să j
înţeleg, să-şi găsească locul în m ine ca o piatră aruncată într-o baltă.
Lucien se m işcă pe loc. P rudent. G ândindu-se. Am n um ărat cli­
pele, g ândindu-m ă cât aş fi intervenit dacă ar fispus ceva cu ade­
vărat stupid, când el şopti în cele din urm ă:
- Se pare că povestea e m ai lungă.
Inteligent răspuns. Furia de pe chipul lui Rhys se dom oli, iar
um erii lui Cassian şi ai lui Azriel se relaxară u n pic.
„D oar o dată", îm i spusese Lucien în zilele în care eram pe fugă.
Asta era tot ce-şi dorea - să o vadă pe Elain doar o dată.
Iar apoi... trebuia să-m i dau seam a ce să fac cu el, dacă nu cum va
p arten eru l m eu avea vreun plan.
 O privire către Rhys, care ridică din sprâncene ca şi când m i-ar
fi spus: „Este num ai al tău“, îm i dădu de înţeles că era decizia mea.
D ar până atunci... m i-am dres vocea.
- M ă duc să-m i vizitez surorile în casa de la m unte, i-am spus lui
Lucien, a cărui privire se îndreptă spre m ine, ochiul m etalic m ijind
şi rotindu-se. M -am forţat să zâmbesc. Ai vrea să m ă însoţeşti?
Lucien îm i cântări oferta - şi pe cei trei m asculi care îi m o n ito ­
rizau fiecare respiraţie şi clipire.
El dăd u aprobator din cap. Altă decizie înţeleaptă.
Am plecat în câteva m inute, m ersul rapid spre acoperişul casei
din oraş servind d rep t tu r al casei m ele p en tru Lucien. Nu m -am
deranjat să îi arăt dorm itoarele. Lucien, cu siguranţă, n u întrebă.
Azriel ne părăsi când ne-am înălţat spre cer, m u rm u rân d că avea
nişte treburi im portante de făcut. D upă privirea încruntată pe care
Cassian i-o aruncă, m -am întrebat dacă îm blânzitorul U m brelor
nu inventase o scuză ca să evite să-l p oarte pe Lucien spre Casa
Vântului, dar sem nul subtil pe care Rhys îl făcu din cap spre Azriel
îmi spuse destule.
C hiar aveau treburi de făcut şi planuri de pus în mişcare, ca de
obicei. Şi după vizita făcută surorilor mele... u rm a să prim esc
răspunsuri.
Deci Cassian îl p u rtă spre cer pe Lucien, al cărui chip era îm pie-
trit, iar Rhys m ă luă în braţe, ridicându-m ă graţios în văzduhul
senin şi albastru.
Cu fiecare bătaie de aripi, cu fiecare inhalare profundă a p arfu ­
mului de citrice şi briză sărată... încordarea din trupul m eu se m ai
domoli, chiar dacă fiecare bătaie a aripilor ne aducea m ai aproape
de Casa care se ivea deasupra Velarisului. La surorile mele.

Casa Vântului fusese cioplită în pietrele roşii încălzite de soare pe

platoul m unţilor ce se înălţau deasupra unei m argini a oraşului, cu
nenum ărate balcoane şi terase care dădeau în prăpastia de sute de
m etri din vale. Străzile întortocheate ale Velarisului duceau chiar
spre zidul ab ru p t al m untelui, iar Sidra şerpuia p rin oraş ca o bandă
strălucitoare în soarele amiezii.
C ând am aterizat pe veranda care ne m ărginea sufrageria obiş­
nuită, Cassian şi Lucien coborând în spatele nostru, m -am uitat cu
atenţie la oraş, la râu, la m area îndepărtată, la m unţii abrupţi din
cealaltă p arte a Velarisului şi la cerul de u n albastru-deschis. Şi la
Casa Vântului, celălalt căm in al m eu. Casa im ensă şi de protocol,
echivalenta celei din oraş - cea publică, am presupus. U nde ţineam
în tru n irile şi p rim eam invitaţii care n u făceau parte din familie.
O alternativă m ult m ai plăcută decât cealaltă reşedinţă - Regatul
C oşm arurilor. Cel p u ţin aici puteam răm âne în palatul din piatra
lunii din vârful m untelui sub care fusese construit O raşul Cioplit.
Deşi oam enii peste care aş fi dom nit... I-am alungat din gândurile
m ele când m i-am aranjat coada îm pletită, ascunzându-m i şuviţele
eliberate de vântul blând pe care Rhys îl lăsase să p ătru n d ă prin
scutul lui în tim pul zborului.
Lucien m erse către balustrada balconului şi privi în zare. N u îl
puteam condam na.
I-am privit peste u m ăr pe Rhys şi pe Cassian. Rhys ridică o
sprânceană.
„A şteaptă înăuntru!"
Rhys zâm bi brusc. „Ca să n u te vadă nim eni când îl îm pingi
peste balustradă?"
I-am aruncat o privire neîncrezătoare şi m -am îndreptat spre
Lucien, şoaptele lui Rhys care îi sugerară lui Cassian să bea ceva în
sufragerie fiind singurul sem n al plecării lor. Asta şi deschiderea şi
închiderea aproape tăcută a uşilor din sticlă care conduceau în su­
frageria de dincolo de ele. Aceeaşi cam eră în care îi întâlnisem pe
cei m ai m ulţi d intre ei - noua m ea familie.
A m venit lângă Lucien, vântul fluturându-i şuviţe din părul roş­
cat pe care şi-l legase la spate.
 - La asta n u m ă aşteptam, spuse el, studiind întinderea Velarisului.
- încă se lucrează la reconstrucţia oraşului după atacul Hybernului.
Se uită în jos, la balustrada sculptată a balconului.
- C hiar dacă noi nu am avut niciun rol... îm i pare rău. D ar n u la
asta m ă refeream.
Privi în spatele n o stru, spre locul în care Rhys şi Cassian aşteptau
în sufragerie, acum cu băuturi în m âini, rezem ându-se prea d ezin­
volt de m asa im ensă din stejar din centrul încăperii şi interesaţi de
0 pată sau de un p u n ct de pe suprafaţa dintre ei.
M -am în cru n tat la cei doi, înghiţind în sec. Şi, chiar dacă su ro ­
rile mele aşteptau în ăuntru, chiar dacă im pulsul de a le vedea era
atât de puternic, încât nu aş fi fost surprinsă să găsesc o funie care
să m ă tragă în casă, i-am spus lui Lucien:
- Rhys m i-a salvat viaţa de Calanm ai.
Aşa că i-am zis toată povestea care, probabil, l-ar fi ajutat să în ţe­
leagă şi să-şi dea seam a cât de în siguranţă era Elain - şi el, acum . în
cele din urm ă, l-am chem at pe Rhys să-şi explice propriul trecut, iar
el îi dădu lui Lucien puţine detalii, niciunul dintre am ănuntele v u l­
nerabile şi triste care m ă făcuseră să plâng în cabana de la m unte.
1iar îi înfăţişă o im agine destul de clară.
Lucien n u spuse nim ic în tim p ce Rhys vorbi sau când eu am
continuat cu povestea mea, Cassian intervenind deseori ca să-i
spună cum fusese să locuiască cu doi oam eni care erau şi nu erau
p.irteneri, să p retin d ă că Rhys nu m ă curta, să m ă prim ească în cer­
cul lor intim .
Nu ştiam câtă vrem e trecuse când am term inat, deşi Rhys şi
( assian profitară de tim pul acesta ca să-şi expună netulburaţi ari­
pile la soare, pe balconul deschis. N e-am încheiat povestea cu
I lybernul, cu ziua în care revenisem în Regatul Prim ăverii.
Se lăsă tăcerea, iar Rhys şi Cassian plecară din nou, înţelegând
emoţia care îl cuprinse pe Lucien - însem nătatea oftatului prelung.
C ând am răm as singuri, Lucien îşi frecă ochii.
 - L-am văzut pe R hysand făcând nişte lucruri atât de... oribile,
l-am văzut jucând rolul prinţului întunecat de nenum ărate ori. Şi
totuşi, îm i spui că totul a fost o m inciună. O mască. D oar ca să
protejeze locul acesta şi pe oam enii de aici. Aş fi râs de tine p en tru
că l-ai crezut şi cu toate acestea... oraşul există. Neatins - cel puţin
până de curând, presupun. Nici m ăcar oraşele din Regatul D im ineţii
n u sunt la fel de m inunate.
- Lucien...
- Iar tu îl iubeşti şi el te iubeşte cu adevărat. Lucien îşi trecu o
m ână p rin p ărul roşcat. Şi toţi oam enii pe care i-am urât tim p de
secole şi de care chiar m -am tem ut... sunt familia ta.
- C red că A m ren ar nega faptul că sim te ceva p en tru noi...
- A m ren este o poveste de noapte bună pe care ne-o spuneau
când eram m ici ca să ne facă să fim cum inţi. A m ren era cea care îm i
bea sângele şi m ă ducea în iad dacă m ă p u rtam urât. Şi totuşi, iat-o
acum p u rtân d u -se m ai m ult ca o m ătuşă bătrână şi ţâfnoasă.
- Aici... noi n u im punem protocolul şi rangul.
- Evident. Rhys locuieşte într-o casă din oraş, p en tru num ele
Cazanului! El flutură un braţ ca să cuprindă oraşul.
Nu am ştiut ce să-i spun, aşa că am tăcut.
- Nu m i-am dat seam a că sunt u n personaj negativ în povestea
ta, şopti Lucien.
- N u eşti.
N u pe deplin.
Soarele dansa pe m area îndepărtată, făcând orizontul să se
transform e în tr-o im ensitate strălucitoare.
- Ea nu ştie nim ic despre tine. D oar lucrurile de bază pe care i le-a
spus Rhys: că eşti fiul unui Mare Lord, supus Regatului Primăverii. Şi
că m -ai ajutat la Poalele M untelui. Nim ic altceva.
N u am adăugat că Rhys îm i spusese că sora m ea nu întrebase
nim ic de el.
M i-am în dreptat spatele.
 - M i-ar plăcea să le văd m ai întâi. Ştiu că eşti nerăbdător...
- Fă-o, atunci! spuse Lucien, sprijinindu-şi antebraţele pe balus­
trada din piatră a verandei. Vino să m ă iei când este pregătită!
L-am m ângâiat uşor pe um ăr şi am încercat să-i spun ceva
liniştitor.
D ar nu m i-am găsit cuvintele când m -am îndreptat spre in terio ­
rul clarobscur al casei.

Rhys le dăduse Nestei şi lui Elain u n apartam ent în care intrai

dintr-o cam eră în alta, toate cu privelişti asupra oraşului, a râului şi
a m unţilor din depărtare, de dincolo de ele.
însă Rhys o găsi pe N esta în biblioteca familiei.
Cassian era extrem de încordat când noi trei am coborât scările
spre casă, holurile din piatră roşie fiind slab lum inate şi răsunând
de foşnetul aripilor lui Cassian şi şuieratul slab al vântului care
bătea în toate ferestrele. Era o încordare tot m ai intensă, la fiecare
pas spre uşile duble ale bibliotecii. N u întrebasem dacă ei se văzu­
seră sau dacă vorbiseră din ziua aceea din Hybern.
Cassian nu dăd u de bunăvoie nicio inform aţie.
Şi poate că l-aş fi întrebat pe Rhys prin legătură, dacă nu ar fi
deschis una d intre uşi.
Dacă nu aş fi văzut-o pe N esta ghem uită in tr-u n fotoliu şi cu o
i arte pe genunchi, părând - p en tru prim a dată - altfel decât era.
Ncpăsătoare. Sau poate doar relaxată.
Pe deplin m ulţum ită să fie singură.
î n clipa în care pantofii îm i scârţâiră pe po d eau a din piatră, ea
■e ridică în picioare, spatele în ţep en in d u -i, şi închise cartea cu un
/gom ot surd. Totuşi, ochii gri-albaştri nici m ăcar n u se m ăriră
• and m ă privi în tim p ce eu o m ăsurăm din cap p ân ă-n picioare.
Nesta fusese frum oasă ca femeie um ană.
( '/d M are Spiriduş, era devastatoare.
 D upă cât de neclintit stătea Cassian lângă m ine, m -am întrebat
dacă i se părea la fel.
Ea p u rta o rochie argintie, sim plu croită, d ar din tr-u n m aterial
fin. Părul îi era îm pletit în creştetul capului, scoţându-i în evidenţă
gâtul lung şi alb - u n gât spre care Cassian se uită rapid când ea ne
m ăsură din priviri şi îm i spuse:
- Te-ai întors.
Părul coafat astfel îi ascundea urechile ascuţite, dar nu şi graţia
diafană când făcu un pas, concentrându-se din nou asupra lui
Cassian şi adăugând:
- Ce vrei?
Am sim ţit lovitura ca pe u n p u m n în stomac.
- Cel p u ţin n em urirea n u te-a schim bat de tot.
Privirea Nestei era de gheaţă.
- Vizita asta are vreun scop sau p o t să m ă întorc la cartea mea?
Rhys îm i atinse uşor şi tăcut m âna în sem n de consolare. D ar
chipul lui era d u r ca piatra. Şi chiar m ai puţin amuzat.
însă Cassian se îndreptă spre Nesta, schiţând u n zâmbet. Ea
răm ase rigidă când el luă cartea, citi titlul şi chicoti.
- N u aş fi crezut că citeşti rom ane de dragoste.
Ea îi aruncă o privire încruntată.
Cassian dădu paginile şi îm i spuse tărăgănat:
- N u ai p ierd u t prea m ulte cât ai fost plecată să ne distrugi in a­
micii, Feyre! în m are parte, asta a făcut.
Nesta se întoarse spre m ine.
- Tu ai facut-o?
M i-am încordat m axilarul.
- Vom vedea cum se vor desfăşura lucrurile. M -am asigurat că
Ianthe a suferit. U rm a de furie şi de frică din ochii Nestei m ă făcu
să completez: Totuşi n u suficient.
M -am uitat la m âna ei - la cea cu care arătase spre Regele
Fîybernului. Rhys n u-m i spusese că surorile m ele ar fi avut vreo
putere deosebită. Totuşi, în ziua aceea din H ybern, când N esta des­
chisese ochii... văzusem ceva m ăreţ şi îngrozitor în privirea ei.
- Şi, repet, ce cauţi aici?
înşfacă volum ul de la Cassian, care îi perm ise să facă asta, dar
răm ase lângă ea, u rm ărin d u -i fiecare respiraţie, fiecare clipit.
- A m v ru t să te văd, am spus eu încet. Să văd ce m ai faci.
- Să vezi dacă m i-am acceptat grupul şi dacă sunt recunoscătoare
p en tru că am devenit u n a dintre ei?
M i-am încordat spatele.
- Eşti sora mea. I-am u rm ărit cum ţi-au făcut rău. Voiam să văd
dacă eşti bine.
Ea râse încet şi amar, dar se întoarse spre Cassian şi îl m ăsură
din priviri ca şi când ar fi fost o regină pe tron, iar apoi ni se adresă
tuturor:
- C e-m i pasă? A m să fiu tânără şi frum oasă p en tru totdeauna şi
nu am să m ai fiu nevoită să m ă întorc la proştii linguşitori de d in ­
colo de zid. Pot să fac ce vreau, de vrem e ce se pare că nim eni de aici
nu ne respectă regulile, m anierele sau tradiţiile. Poate că ar trebui
să-ţi m ulţum esc p en tru că m -ai băgat în asta.
Rhys îm i atin se p arte a de jos a spatelui în ain te ca vorbele să
mă afecteze.
N esta pufni.
- D ar n u pe m ine ar trebui să m ă verifici. Aveam la fel de p uţine
de pierdut dincolo de zid ca şi aici.
Ura îi traversă chipul - era atât de m ultă u ră că m i s-a făcut rău.
Nesta spuse p rin tre dinţi.
- N u vrea să iasă din cam era ei. Plânge to t tim pul. N u m ănâncă,
nu bea şi n u doarm e.
Rhys îşi încordă maxilarul.
- Te-am întrebat de nenum ărate ori dacă ai nevoie...
- De ce i-aş perm ite vreunuia dintre voi - ultim ul cuvânt îi fu
adresat lui Cassian cu veninul unei vipere - să se apropie de ea? N u
ne priveşte decât pe noi.
 - P artenerul lui Elain este aici, am spus eu.
Şi am greşit spunând asta în faţa Nestei, care se albi de furie.
- N u este p arten erul ei, spuse ea şi se apropie suficient de m ine,
încât Rhys strecură u n scut între noi, ca şi când şi el ar fi văzut
puterea din ochii ei, de atunci din H ybern, şi nu voia să afle cum
s-ar fi m anifestat.
- Dacă aduci m asculul acela în apropierea ei, am...
- Ce-ai să faci? întrebă Cassian, urm ărind-o relaxat când ea se
opri cam la cinci paşi de m ine şi ridică o sprânceană când Nesta se
întoarse spre el. N u vrei să te antrenezi cu mine, deci cu siguranţă nu
ai să rezişti de una singură într-o luptă. Nu vrei să vorbeşti despre
puterile tale, deci în m od sigur nu ai să poţi să le foloseşti. Iar tu...
- Taci! izbucni ea, cu o atitudine de îm părăteasă cuceritoare.
Ţi-am spus să stai naibii departe de m ine, iar dacă tu...
- Dacă intervii între un m ascul şi partenera lui, Nesta A rcheron,
vei afla consecinţele p e pielea ta.
Nesta inspiră adânc. Cassian rânji strâm b.
Am intervenit:
- Dacă Elain nu este pregătită p en tru asta, atunci nu îl va vedea,
am intervenit eu. N u o voi forţa să facă asta. D ar el doreşte să o
vadă, Nesta. O voi întreba eu în num ele lui, iar decizia îi va aparţine.
- M asculul care ne-a vândut H ybernului.
- Este m ult m ai com plicat decât atât.
- Ei bine, cu siguranţă va fi şi m ai com plicat când tata nu ne va
găsi la întoarcere. Ce plănuieşti să-i spui despre toate astea?
- Având în vedere că au trecut câteva luni de când nu ne-a mai
dat de veste de pe continent, am să-m i fac m ai târziu griji în p ri­
vinţa asta, am răspuns eu.
Şi i-am m ulţum it C azanului că era plecat să facă negoţ în tr-u n
teritoriu profitabil.
N esta scutură din cap, întorcându-se spre scaun şi spre cartea ei.
- N u-m i pasă! Fă ce vrei!
 O respingere usturătoare sau, poate, o recunoaştere a faptului că
mai avea suficientă încredere în m ine, încât să se gândească m ai
întâi la nevoile lui Elain. în tăcere, Rhys îi ordonă cu u n sem n din
bărbie lui Cassian să plece, iar când i-am urm at, am spus încet:
- îm i pare rău, Nesta.
Ea nu răspunse când se aşeză rigidă pe scaun, îşi luă cartea şi ne
ignoră respectuos. O lovitură în faţă ar fi fost de preferat.
C ând m -am uitat înainte, l-am văzut şi pe Cassian fixând-o cu
privirea pe Nesta.
M -am întrebat de ce nim eni nu spusese încă nim ic despre ce
strălucea acum în ochii lui Cassian când se uită la sora mea.
Tristeţea. Şi dorul.

A partam entul era inu n d at de lum ina soarelui.

Toate draperiile erau trase p en tru ca soarele să intre cât m ai
mult posibil, ca şi când orice strop de întuneric ar fi fost respingător
şi trebuia alungat.
Şi, aşezată pe scăunel în faţa celei m ai însorite ferestre, cu spatele
la noi, era Elain.
Dacă pe N esta o găsisem într-o linişte m ulţum itoare, liniştea lui
I lain era... goală.
Pustie.
Părul îi era desfăcut - nici m ăcar îm pletit. N u-m i am inteam ul-
t mia dată când îl văzusem desfăcut. P u rta o rochie din m ătase albă
i a luna.
Ea nu se uită, nu vorbi şi nici m ăcar nu tresări când am intrat.
îşi sprijinea braţele prea firave pe scaun. încă p u rta inelul de lo­
godnă din fier.
Pielea îi era atât de palidă încât sem ăna cu zăpada proaspătă în
lum ina puternică.
Atunci m i-am dat seam a că albul era culoarea m orţii, a tristeţii.
 Lipsa culorii. A vibraţiei.
I-am lăsat pe Cassian şi pe Rhys lângă uşă.
Furia Nestei era m ai bună decât această... carapace.
D ecât vidul acesta.
R espiraţia m i se opri când i-am ocolit scaunul şi am văzut p ri­
veliştea oraşului la care se holba cu atâta indiferenţă.
Apoi i-am văzut obrajii supţi, buzele palide, ochii căprui care
cândva fuseseră strălucitori şi blânzi, iar acum păreau lipsiţi de
viaţă, ca păm ântul de pe m orm ânt.
Ea nici m ăcar n u se uită la m ine când am spus încet:
- Elain?
N u am în drăznit să m ă întind spre m âna ei.
N u am înd răzn it să m ă apropii.
Eu făcusem asta. D in cauza m ea erau aşa...
- M -am întors, am adăugat cam fără vlagă şi inutil.
- Vreau să m erg acasă, fu to t ce spuse ea.
Am închis ochii, iar pieptul m i se strânse insuportabil.
- Ştiu.
- M ă va căuta, şopti ea.
- Ştiu, am spus din nou.
N u la Lucien se referea.
- Trebuia să ne căsătorim săptăm âna viitoare.
M i-am pus o m ână pe piept, ca şi când gestul l-ar fi îm piedicat
să se m ai crape.
- îm i pare rău.
Nimic. Nici m ăcar un licăr de emoţie.
- Toată lum ea repetă cuvintele astea. Ea îşi atinse inelul cu d e­
getul mare. D ar asta nu rezolvă nim ic, n u -i aşa?
Nu puteam să respir norm al. N u puteam - nu puteam să respir
când m ă uitam la creatura distrusă şi scobită în care se transfor­
m ase sora m ea, la ceea ce îi luasem...
Rhys îşi strecură u n braţ în ju ru l taliei mele.
 - Putem să-ţi aducem ceva, Elain? zise el cu o asem enea blândeţe,
încât abia o suportam .
- Vreau să m erg acasă, repetă ea.
N u puteam să o întreb... dacă voia să-l vadă pe Lucien. Nu acum .
Nu încă.
M -am întors, pregătită să fug şi să m ă nărui în cealaltă cam eră,
în altă secţiune a Casei. D ar Lucien stătea în pragul uşii.
Şi, după devastarea de pe chipul său, m i-am dat seam a că auzise
liecare cuvânt, că văzuse, auzise şi sim ţise goliciunea şi disperarea
care em anau din ea.
Elain fusese m ereu blândă şi drăguţă şi felul ei de a fi m i se p ă ­
ruse u n alt soi de putere. U na m ai bună. Să vezi duritatea lum ii şi
să alegi, de n enum ărate ori, să iubeşti, să fii bună. Fusese m ereu
atât de plină de lum ină.
Poate că de aceea toate draperiile erau trase - ca să um ple golul
care înlocuise lu m in a de odinioară.
 \

CAPITOLUL
16

Rhysand îl conduse pe Lucien în tăcere spre apartam entul pe

care avea să-l ocupe în celălalt capăt al Casei Vântului. Cassian şi cu
m ine am venit din urm ă, fară ca vreunul din noi să vorbească
înainte ca parten eru l m eu să deschidă u n rân d de uşi negre ca să
dezvăluie salonul însorit, sculptat în piatră roşie. Dincolo de zidul
de ferestre, oraşul era m ult dedesubt, priveliştea întinzându-se spre
m unţii abrupţi din depărtare şi m area strălucitoare.
Rhys se opri în m ijlocul covorului albastru-închis, ţesut m anual,
şi gesticulă spre uşile închise din stânga lui.
- D orm itorul. El flutură lent o m ână spre singura uşă din d i­
recţia opusă. Baia.
Lucien studie totul cu o indiferenţă rece. N u voiam să-l întreb ce
sim ţea p en tru Elain, ce plănuise să facă...
- Presupun că vei avea nevoie de haine, continuă Rhys, dând din
cap spre jacheta şi pantalonii m urdari ai lui Lucien, pe care îi p u r­
tase în ultim a săptăm ână când călătorise prin teritorii. într-adevăr,
erau... pătate de sânge în unele locuri. Preferi vreo ţinută anum e?
Asta îi atrase atenţia lui Lucien, m asculul m işcându-se suficient,
încât să îl studieze pe Rhys - să ne observe pe Cassian şi pe m ine
stând în pragul uşii.
- M ă costă ceva?
 - Dacă încerci să spui că nu ai bani, n u -ţi face griji! Hainele sunt
gratis. Rhys schiţă u n zâm bet la el. D acă încerci să întrebi dacă sunt
vreun fel de mită... El ridică din um eri. Eşti fiul unui M are Lord. Aş
li prost crescut să nu te adăpostesc sau să n u te îm brac atunci când
ai nevoie.
Lucien se enervă.
„Nu-1 m ai încolţi!" am spus eu p rin legătură.
„Dar este atât de amuzant!", veni răspunsul mieros.
Ceva îl enervase pe Rhys suficient de m ult încât tachinarea lui
l ucien era o m etodă m ai uşoară de a se calma. M -am apropiat,
( assian răm ân ân d în spatele m eu când i-am spus lui Lucien:
Ne întoarcem p en tru cină în câteva ore. O dihneşte-te o vreme!
I .i o baie! D acă ai nevoie de ceva, trage de funia de lângă uşă.
Lucien înţepeni - nu din cauza vorbelor mele, m i-am dat eu
.c.una, ci a tonului de gazdă. D ar el întrebă:
- Cum răm âne cu... Elain?
„Tu decizi", îi spuse Rhys.
Trebuie să m ă gândesc la asta, am răspuns eu sincer. Până îm i
dau seama ce să fac cu ea, cu Nesta, fereşte-te din calea lor. Am
udaugat poate prea ferm: Casa este protejată îm potriva teleportării,
din ambele sensuri. Există o singură cale de ieşire - scările spre
iu as. Şi ele sunt protejate şi păzite. Te rog, nu face nim ic prostesc.
Deci sunt prizonier?
Simţeam răspunsul clocotind în Rhys, dar am scuturat din cap.
Nu. D ar înţelege că, deşi eşti partenerul ei, Elain este sora mea.
Am să fac ce este necesar ca să o protejez de alte pericole.
Nu i-aş face rău niciodată, spuse el cu o sinceritate tristă.
Am dat aprobator din cap şi am oftat, întâlnindu-i privirea lui
l'livs, care m ă în d em n a în tăcere.
Partenerul m eu n u -m i dezvălui rugăm intea tăcută când spuse:
Eşti liber să te plim bi pe unde vrei, chiar şi în oraş dacă ai chef
a m frunţi scările, dar cu două condiţii: să n u iei pe niciuna din
surori şi să nu in tri în apartam entul lor. D acă ai nevoie de o carte
din bibliotecă, ai să le-o ceri servitorilor. D acă vrei să vorbeşti cu
Elain sau Nesta, ai să le spui to t servitorilor, care au să ne întrebe pe
noi. D acă ignori regulile, am să te închid într-o cam eră cu Am ren.
Apoi Rhys se întoarse şi-şi băgă m âinile în buzunare când îmi
oferi braţul pe care l-am luat şi i-am spus lui Lucien:
- Ne vedem peste câteva ore.
Eram aproape la uşă, iar C assian era deja pe hol când Lucien
îm i spuse:
- M ulţum esc.
N u am în drăznit să-l întreb p en tru ce.

Am zburat direct către etajul superior unde stătea A m ren, mai

m ulţi oam eni facându-ne cu m âna când am plutit deasupra aco­
perişurilor din Velaris. N u m -am prefăcut când am zâm bit şi le-am
făcut şi eu sem n din m ână oam enilor mei, în tim p ce Rhys m ă ţinea
un pic m ai strâns, zâm betul fiindu-i la fel de strălucitor ca soarele
pe Sidra.
M or şi Azriel aşteptau deja în apartam entul lui A m ren, stând ca
nişte copii dojeniţi pe divanul jerpelit de lângă perete în vrem e ce fe­
m eia b ru n etă răsfoia paginile unei cărţi de lângă ea, de pe podea.
U şurată, M or îm i aruncă o privire recunoscătoare când am in ­
trat, iar Azriel nu afişă nicio em oţie când se ridică, păstrând faţă de
ea o distanţă sigură şi m ulţum itoare. însă A m ren fu cea care spuse
de pe podea:
- A r trebui să-i ucizi pe Beron şi pe fiii lui şi să-l institui pe cel
chipeş ca M are Lord al Toamnei, chiar dacă şi-a im pus sau nu exi­
lul. Viaţa ar fi m ai uşoară.
- M ă voi gândi la asta, spuse Rhys şi m erse către ea în tim p ce eu
am răm as cu ceilalţi.
Dacă ei răm âneau în urm ă... probabil că A m ren avea toane.
 Am oftat.
- Cine m ai crede că este o idee rea să îi lăsăm pe cei trei în Casa
Vântului?
Cassian ridică m âna când Rhys şi M or chicotiră. G eneralul
Marelui Lord spuse:
- îi dau o oră înainte să încerce să o vadă.
- Trei m inute, replică Mor, aşezându-se din nou pe divan şi în-
1 1 ucişându-şi picioarele.
M -am crispat.
- îţi garantez că N esta o păzeşte pe Elain. Sincer, cred că ar putea
■.a I ucidă dacă ar încerca m ăcar să o atingă.
- Nu fără antrenam ent, m orm ăi Casian, strângându-şi aripile
<. 1 nd se aşeză pe locul de lângă Mor, eliberat de Azriel. îm blânzitorul
I ânbrelor nici m ăcar nu se uită. Nu, Azriel se îndreptă spre peretele
de lângă Cassian şi se rezem ă de lam briul de lem n.
Dar Rhys şi ceilalţi răm aseră destul de tăcuţi, aşa că m i-am dat
■.cama că trebuia să fiu precaută când l-am întrebat pe Cassian:
- Nesta a vorbit ca şi când te-ai fi dus des pe acasă. Te-ai oferit să
o antrenezi?
( lassian îşi m iji ochii căprui când îşi încrucişă gleznele, întinzân-
(11 1 şi picioarele m usculoase în faţă.
Zbor într-acolo la fiecare două zile. Este u n exerciţiu b u n pen-
I I ii aripile mele.
îşi mişcă aripile fără nicio zgârietură.
-Şi?
Şi dialogul din bibliotecă este o versiune m ai plăcută a conver-
.alici pe care o avem m ereu.
liuzele lui M or descriseră o linie subţire, ca şi când ar fi încercat
dm răsputeri să n u spună nim ic. Azriel se străduia să o avertizeze
pe Mor din priviri, ca să-i am intească să îşi ţină gura, de parcă ar fi
d is c u ta t despre asta de m ulte ori.
 - N u o condam n, spuse Cassian, ridicând din um eri în ciuda
cuvintelor lui. Ea a fost... violată. C orpul ei n u îi m ai aparţine în
totalitate.
M axilarul i se încordă. Nici m ăcar A m ren n u îndrăzni să spună
nim ic.
- Şi când am să-l văd data viitoare pe Regele H ybernului, am
să-i jupoi pielea de pe oase.
Pietrele lui Siphon licăriră în sem n de răspuns.
- Sunt sigur că regele se va bucura pe deplin de această expe­
rienţă, spuse Rhys calm.
Cassian se încruntă.
- Vorbesc serios.
- O, nici nu m ă îndoiesc. Ochii violeţi ai lui Rhys erau orbitori
în întunericul din apartam ent. D ar înainte să te pierzi în planuri de
răzbunare, am inteşte-ţi că mai întâi avem de pus la cale un război.
- Ticălosule!
P artenerul m eu rânji. Rhys îl întărâta, enervându-1 pe Cassian,
ca să nu se lase m istuit de uşoara u rm ă de vinovăţie. Ceilalţi îl lăsau
să o facă p en tru că, probabil, şi ei o făcuseră de câteva ori în u lti­
mele săptăm âni.
- Ai perfectă dreptate să-m i spui aşa, zise Rhys, dar tot câşti­
garea războiului este pe prim ul loc, nu răzbunarea.
Cassian deschise gura ca şi când ar fi vrut să-l contrazică, dar
Rhys se uită la cărţile îm prăştiate pe covorul luxos.
- Nimic? o întrebă el pe Am ren.
- Nu înţeleg de ce i-ai trim is pe clovnii ăştia doi - se uită cu
ochii m ijiţi spre M or şi Azriel - să m ă supravegheze.
Deci aici venise Azriel - direct la apartam ent. Fără îndoială, ca
să o cruţe pe M or de a îndeplini singură sarcina aceasta. D ar tonul
lui Am ren... era ţâfnos, da, dar poate şi un pic prefăcut, ca să alunge
strălucirea prea fragilă din ochii lui Cassian.
 - Nu te supraveghem , spuse Mor, bătând cu piciorul pe covor.
Supraveghem Cartea.
Şi, când spuse asta... A m sim ţit-o. A m auzit-o.
A m ren lăsase C artea Respiraţiilor pe n optiera ei, peste care p u ­
sese un p ahar cu sânge vechi.
Nu ştiam dacă să râd sau să m ă crispez. Cea din u rm ă senzaţie
i âştigă atunci când C artea şopti: „Bună, m incinoasă cu chip drăguţ!
Hună, prinţesă cu...“
O, taci, îi spuse p rin tre dinţi A m ren C ărţii care... tăcu. Ce lu-
i i u odios! m orm ăi ea.
Rhys îm i zâmbi strâmb.
- De când am un it cele două jum ătăţi ale Cărţii, am aflat... că
mai vorbeşte din când în când.
- Ce spune?
Prostii, rosti A m ren cu năduf, încruntându-se la Carte. îi place
sa se audă vorbind. Ca m ajoritatea oam enilor care îm i aglom erează
apartam entul.
Cassian rânji.
Iar a uitat cineva să-i dea lui A m ren de m âncare?
Pa îi arătă degetul în semn de avertisment, fără să-şi ridice privirea.
Rhysand, ţi-ai adus cu vreun motiv haita vorbăreaţă în casa mea?
t iasa ei n u era decât un pod im ens, dar niciunul dintre noi nu
îndrăzni să o contrazică în tim p ce Mor, Cassian şi Azriel se apro-
piară în cele din urm ă, form ând u n m ic cerc în jurul lui Am ren,
*are stătea tolănită în m ijlocul camerei.
- Inform aţiile pe care le-ai obţinut de la D agdan şi Brannagh
«iinfirm ară ce am aflat noi cât tim p ai fost plecată, îm i spuse Rhys.
Mai ales în ceea ce priveşte posibilii aliaţii ai H ybernului din alte
irnlorii - de pe continent.
Nişte vulturi, m orm ăi Mor, iar Cassian păru înclinat să
i nnlirme.
1)ar Rhys... Rhys chiar spionase cât Azriel fusese acolo.
 Rhys pufni.
- Pot să răm ân ascuns, draga m ea parteneră.
M -am în cru n tat la el, dar Azriel interveni.
- Feyre, faptul că ne-ai confirm at m işcările H ybernului e tot ce
aveam nevoie.
- D e ce?
Cassian îşi încrucişă braţele.
- Şansele de a rezista singuri în faţa arm atei H ybernului sunt
slabe. D acă arm atele din Vallahan, M ontesere şi Rask li se alătură...
îşi trasă o linie pe gâtul bronzat.
M or îi dăd u u n cot în coaste. Cassian o înghionti şi el în tim p ce
Azriel scutură din cap spre am ândoi, um brele răsucindu-se în jurul
vârfurilor aripilor lui.
- Cele trei teritorii sunt atât de... puternice? Poate că era o în tre­
bare prostească, una care arăta cât de puţine lucruri ştiam despre
teritoriile fae de pe continent...
- Da, spuse Azriel, fără u rm ă de judecată în ochii lui căprui.
Vallahan are soldaţi, M ontesere are bani, iar Rask... este destul de
m are să aibă şi bani, şi soldaţi.
- Şi noi n u avem posibili aliaţi prin celelalte teritorii de peste
mări?
Rhys trase un fir rebel de pe m âneca jachetei lui negre.
- N u unii care să navigheze până aici ca să ne ajute.
Stom acul m i se întoarse.
- D ar M iryam şi Drakon? Cândva, refuzase să se gândească,
dar... Ai luptat p en tru M iryam şi D rakon în u rm ă cu câteva secole,
i-am spus lui Rhys. El făcuse m ai m ult decât atât, dacă era să-i dai
crezare lui Jurian. Poate că este tim pul să le ceri un favor.
D ar Rhys scutură din cap.
- A m încercat. Azriel s-a dus în Cretea.
Era insula pe care M iryam , D rakon şi popoarele lor um ane şi
Fae unite trăiseră în secret în ultim ele cinci secole.
 - Era abandonată, spuse Azriel. Devastată. N -am găsit nim ic
care să m ă facă să înţeleg ce s-a întâm plat sau u n d e au plecat.
- Crezi că Hybernul...
- Nici u rm ă de H ybern sau de violenţă, interveni Mor, cu faţa
încordată.
Aceştia fuseseră şi prietenii ei - în tim pul Războiului. M iryam ,
I)rakon şi reginele um ane care făcuseră ca Tratatul să fie sem nat. în
ochii ei căprui - şi ai tu tu ro r - se citea o îngrijorare adevărată şi
profundă.
- A tunci, crezi că au aflat despre H ybern şi au fugit? am în tre ­
bat eu.
D rakon avea o legiune înaripată, îm i spusese Rhys cândva. Dacă
am fi avut vreo şansă să o găsim...
- D rakon şi M iryam pe care îi cunoşteam n u ar fi fugit - n u de
asia, spuse Rhys.
M or se aplecă înainte, părul auriu revărsându-i-se peste um eri.
- D ar acum , că Jurian e im plicat în acest conflict... M iryam şi
I >rakon, fie că le place, fie că nu, au fost m ereu legaţi de el. N u îi
( oudam n p en tru că au fugit, dacă el chiar îi vânează.
C hipul lui Rhys se relaxă o clipă.
- Cu asta îl are la m ână Regele H ybernului pe Jurian, şopti el.
Acesta este m otivul p en tru care Jurian îl slujeşte.
M -am încruntat.
M iryam a m u rit - cu o suliţă în piept în tim pul ultim ei bătălii
pe mare, explică Rhys. A sângerat până să ajungă în tr-u n loc sigur.
I >.u Drakon ştia o insulă sacră şi ascunsă, unde u n obiect de o p u ­
ii ie leribilă era ascuns. Un obiect creat chiar de Cazan, spune le­
genda. El a dus-o acolo, în C retea - a folosit obiectul ca să o învie,
■ i sa o facă nem uritoare. Aşa cum şi tu ai fost Creată, Feyre.
In urm ă cu câteva luni, A m ren spusese că M iryam fusese Creată
la lei ca mine.
Si Am ren p ăru să-şi aducă am inte când spuse:
 - C red că Regele H ybernului i-a prom is lui Jurian că va folosi
C azanul ca să dea de urm a obiectului, spre locul în care locuiesc
acum M iryam şi D rakon. Poate că şi-au dat seam a şi au plecat cât
de repede au putut.
Ca să se răzbune, deoarece furia nebună care îl bântuia pe
Jurian... ar fi făcut orice i-ar fi cerut Regele H ybernului, ca să o
poată ucide chiar el pe M iryam .
- D ar un d e au plecat? M -am uitat la Azriel, îm blânzitorul
U m brelor care încă stătea rezem at de zid, nefiresc de nem işcat. Nu
ai găsit nicio u rm ă care să-ţi spună unde ar fi p utut să dispară?
- N iciuna, răspunse Rhys în locul lui. De atunci, tot trim item
m esagerii înapoi - inutil.
M i-am frecat faţa, alungându-m i speranţa.
- Atunci, dacă ei nu sunt p o sib ili aliaţi... Cum îm piedicăm cele­
lalte teritorii de pe continent să se alăture H ybernului - să îşi tri­
m ită arm atele aici? Am tresărit. Ăsta e planul nostru, nu-i aşa?
Rhys zâmbi înfiorător.
- Da. Unul la care am lucrat cât tim p ai fost plecată.
Am aşteptat, încercând să nu m ă plim b când ochii argintii ai lui
A m ren p ăru ră să strălucească de am uzam ent.
- M ai întâi am cercetat H ybernul şi oam enii lui. C ât de bine
posibil.
El fu se se în Hybern...
Rhys zâmbi la îngrijorarea de pe chipul meu.
- Speram ca H ybernul să aibă vreun conflict intern pe care să-l
exploatez - să îl fac să se prăbuşească din interior. Ca populaţia să
nu-şi dorească războiul, să-l considere costisitor, periculos şi inutil.
D ar cinci sute de ani pe acea insulă, cu puţine şanse de com erţ şi
posibilităţi... O am enii din H ybern sunt dornici de schim bare. Sau
m ai degrabă... de o revenire la vrem urile de dem ult, când aveau
sclavi u m ani care să le facă m unca, când n u erau bariere care să-i
îm piedice să aibă ce percep acum a fi dreptul lor.
 A m ren închise cartea pe care o studia.
- Sunt proşti.
Ea scutură din cap şi părul negru se legănă când îşi ridică p ri­
virea în cru n tată la mine.
- Bogăţia H ybernului se tot îm puţinează de câteva secole încoace.
Multe d intre rutele lor com erciale dinaintea războiului duceau spre
sud - spre T ărâm ul întunecat. D ar de îndată ce s-au orientat către
oameni... N u ştim dacă Regele H ybernului a eşuat în m od voit să
stabilească noi rute com erciale şi să creeze oportunităţi p en tru p o ­
porul lui p en tru ca, într-o zi, să încurajeze acest război sau dacă nu
a fost prevăzător şi a lăsat totul să se distrugă. Dar, de câteva secole,
oam enii din H ybern s-au înrăit. H ybernul a p erm is ca indignarea
din cauza stagnării perm anente şi a sărăciei să îi chinuiască.
- Sunt m ulţi M ari Spiriduşi care, acum şi înainte de război, cre­
deau că oam enii... sunt proprietatea lor, spuse M or cu precauţie.
Erau m ulţi M ari Spiriduşi care aveau doar privilegii m ulţum ită ace­
lor sclavi. Şi când privilegiile le-au fost luate, când au fost forţaţi să
îşi părăsească patria sau să le facă loc altor M ari Spiriduşi şi terito ­
riilor reform ate - să creeze altele noi - deasupra zidului... Ei n-au
uitat m ânia aceea, nici m ăcar după câteva secole. Mai ales nu în
locuri ca H ybernul unde, în m are parte, teritoriul şi oam enii n u au
lost afectaţi de schim bare. Au fost unii dintre puţinii care n-au tre ­
buit să cedeze niciun teritoriu dinspre zid şi n u au cedat niciun
ie ren teritoriilor Fae, care-şi caută acum o nouă casă. Izolat, din ce
iii ce mai sărac şi fară sclavi care să m uncească... H ybernul consi­
deră de m ult perioada de dinaintea războiului o epocă de aur. Şi
•ecolele de după aceea ca pe un ev întunecat.
M i-am frecat pieptul.
- Sunt nebuni să creadă asta.
Rhys dăd u din cap.
Da, cu siguranţă sunt. D ar nu uita că regele lor a încurajat viziu-
iule acestea limitate asupra lumii. N u şi-a extins rutele com erciale şi
n u le-a perm is altor teritorii să îi ia vreun teren şi să-şi im pună
cultura lor. S-a gândit unde le-a m ers prost Loialiştilor în tim pul
războiului. C um au cedat în cele din urm ă, n u p en tru că au fost
copleşiţi, ci p en tru că au început să se certe între ei. H ybernul a avut
destulă vrem e să se gândească la greşelile acelea şi la cum să le evite
cu orice preţ. Deci el s-a asigurat că p oporul său favorizează R ăzbo­
iul şi ideea de a distruge zidul p en tru că ei cred că aşa vor reinstaura
acest... trecu t glorios. O am enii H ybernului nu îşi văd regele şi ar­
m ata ca pe nişte cuceritori, ci ca pe eliberatorii M arilor Spiriduşi şi
ai celor care le sunt alături.
G reaţa îm i făcu stom acul să se agite.
- C um poate să creadă cineva asta?
Azriel îşi trecu o m ână acoperită de cicatrice prin păr.
- Asta am aflat. Ce am auzit în H ybern şi în teritorii ca Rask,
M ontesere şi Vallahan.
- Fato, noi vom fi daţi exemplu, explică A m ren. Prythianul. Am
fost p rin tre cei m ai înverşunaţi apărători şi negociatori ai Tratatului.
H ybernul vrea să revendice Prythianul nu doar ca să croiască o cale
spre continent, ci ca să arate ce o să se întâm ple cu teritoriile M arilor
Spiriduşi care apără Tratatul.
- D ar alte teritorii îl vor proteja cu siguranţă, am spus eu, studi-
indu-le chipurile.
- N u atât de m ulte pe cât am sperat, recunoscu Rhys, crispân-
du-se. Sunt m ulţi - prea m ulţi - cei care s-au sim ţit striviţi şi sufo­
caţi în ultim ele secole. Vor să-şi recupereze vechile teritorii de la
poalele zidului şi puterea şi prosperitatea odată cu ele. Cele cinci
secole în care s-au luptat să se adapteze şi să prospere le-au în fru ­
m useţat viziunea despre trecut.
- Poate că le-am făcut un deserviciu când nu le-am dat suficient
din bogăţia şi teritoriile noastre, spuse gânditoare Mor. Poate că
este vina n oastră că am perm is ca situaţia să se înrăutăţească.
 - Asta răm âne de discutat, spuse A m ren, fluturând o m ână d e­
licată. Ideea este că nu înfruntăm o arm ată hotărâtă să distrugă. Ei
sunt ferm convinşi că este eliberarea. P entru M arii Spiriduşi sufo­
caţi de zid şi lucrurile despre care cred că încă le aparţin.
Am înghiţit în sec.
- Deci ce rol au celelalte teritorii - cele trei cu care H ybernul
pretinde că se va alia? M -am uitat printre Rhys şi Azriel. Ai spus
că... ai fost acolo?
Rhys ridică din um eri.
- Acolo, în H ybern, în celelalte teritorii... El îm i făcu sem n cu
ochiul. A trebuit să îm i găsesc o ocupaţie ca să nu îţi sim t lipsa.
M or îşi dădu ochii peste cap, dar Cassian fu cel care spuse:
- Nu putem să ne perm item să lăsăm cele trei teritorii să se ală-
lure H ybernului. în cazul în care cei de acolo îşi trim it arm atele în
l’i ythian, suntem term inaţi.
- Deci ce facem?
Rhys se rezem ă de stâlpul sculptat al patului lui Am ren.
- îi ţinem ocupaţi. El făcu sem n din bărbie spre Azriel. Am
plantat" inform aţii - adevăruri, m inciuni şi sem i-adevăruri - ca să
Ic afle. Şi o p arte le-am răspândit p rintre vechii noştri aliaţi, care
ju n i] ezită să ne sprijine.
Zâm betul lui Azriel era un licăr alb. M inciuni şi adevăr - îm bân-
/ilorul um brelor şi spionii lui le îm prăştiaseră în regatele străine.
M -am încruntat.
Ai m an ip u lat teritoriile de pe co n tin en t să se răzvrătească
u n d e îm potriva celorlalte?
M -am asigurat că au o ocupaţie, spuse Cassian, o u rm ă de
am uzam ent viclean licărind în ochii lui căprui. Că vechii inam ici şi
naţiunile rivale din Rask, Vallahan şi M ontesere au prim it brusc
m lor maţii, care le-au făcut să se îngrijoreze că vor fi atacate şi să-şi
ii ii ai cască apărarea. Fapt care, la rândul lui, a determ inat ţinuturile
Rask, Vallahan şi M ontesere să înceapă să se uite la propriile graniţe,
şi nu la ale noastre.
- D acă aliaţii noştri din Război sunt prea ocupaţi să vină să
lupte, atunci n u ne pasă cât îi ţin pe ceilalţi ocupaţi şi îi îm piedică
să navigheze p ân ă aici... spuse Mor, încrucişându-şi braţele la piept.
Am clipit u itân d u-m ă la ei. La Rhys.
Genial. Era de-a dreptul genial să îi facă să se concentreze şi să
se team ă de ceilalţi şi, astfel, să păstreze distanţa.
- Deci... ei n u vor veni?
- Putem doar să ne rugăm să nu o facă şi să ne ocupăm de asta
destul de repede încât să nu-şi dea seam a că i-am m anipulat pe toţi,
spuse Am ren.
- Şi cum răm âne totuşi cu reginele um ane? M i-am m uşcat
buricul degetului m are. C red că sunt conştiente că, până la urm ă,
niciun târg cu H ybernul nu le-ar avantaja.
M or îşi sprijini antebraţele de coapse.
- Cine ştie ce le-a prom is H ybernul şi ce m inciuni le-a spus? El
le-a oferit deja n em urirea cu ajutorul C azanului în schim bul
cooperării lor. Dacă au fost destul de proaste încât să accepte, atunci
nu m ă îndoiesc de faptul că i-au şi deschis larg uşile.
- D ar n u ştim cu siguranţă, replică Am ren. Şi nim ic din toate
astea nu explică de ce sunt atât de tăcute şi de ce s-au închis în palat.
Rhys şi Azriel scuturară din cap, confirm ând în tăcere.
M -am uitat cu atenţie la ei şi la am uzam entul care începea să
dispară.
- Te înnebuneşte că nim eni nu a reuşit să intre în palat, nu-i aşa?
A m ândoi m ârâiră încet înainte ca Azriel să morm ăie:
- N -ai idee.
A m ren ţâţâi, privirea ei ridicată oprindu-se asupra mea.
- C om andanţii din H ybern au fost proşti să-şi dezvăluie planu­
rile în legătură cu distrugerea zidului. Sau poate că ştiau că infor­
m aţiile vor ajunge la noi, iar stăpânul lor vrea să fierbem.
 M i-am înclinat capul.
- Te referi la distrugerea zidului p rin găurile deja existente?
Ea facu sem n din bărbia ascuţită când gesticulă spre cărţile din
pirul ei.
- Este o vrajă com plexă - o portiţă p rin m agia care susţine zidul.
- Şi asta presupune că ceva ar putea fi în neregulă cu Cazanul,
spuse M or încruntându-se.
Am ridicat din sprâncene, gândindu-m ă.
- Deoarece C azanul ar trebui să poată distruge zidul de unul
singur, nu?
- Corect, spuse Rhysand, m ergând spre C artea de pe noptieră.
Nu îndrăzni să o atingă. De ce s-ar deranja să caute găurile ca să
.iHi te C azanul, când el ar putea să-i dezlănţuie puterea şi să te r­
mine treaba?
Poate că i-a folosit prea m ult din putere ca să le transform e pe
surorile m ele şi pe regine.
Este foarte probabil, spuse Rhys, întorcându-se lângă m ine.
I Cu dacă are de gând să exploateze găurile din zid, trebuie să găsim
<>i ale să le reparăm înainte să poată acţiona.
Există vrăji cu ajutorul cărora să-l peticim ? am întrebat-o pe
Amren.
Caut, spuse ea p rintre dinţi. M i-ar fi de m are ajutor dacă ci­
neva şi-ar târî fundul la bibliotecă să facă m ai m ulte cercetări.
Suntem la dispoziţia ta, se oferi Cassian şi făcu o plecăciune în
lulaie de joc.
Nu ştiam că eşti în stare să citeşti, spuse dulce Am ren.
S-ar putea să fie în zadar, interveni Azriel înainte să poată
« .i.ssian rosti cu voce tare răspunsul care i se citea. Ca să ne m o ­
mească să ne concentrăm asupra zidului - în tim p ce el atacă din
al ia parte.
M -am strâm bat la Carte.
De ce să nu încercăm să anulăm din nou puterile Cazanului?
 - P entru că era să m ori ultim a dată, rosti Rhys cu o voce calm ă
şi egală care îm i spuse suficient: era im posibil să m ă lase să risc să
fac asta din nou.
M -am îndreptat.
- N u eram pregătită în Hybern. N iciunul dintre noi nu era. Dacă
aş încerca din nou...
M or interveni.
- D acă ai încerca din nou, ar putea foarte bine să te ucidă. C a să
nu m ai spun că noi chiar ar trebui să ajungem la Cazan, ceea ce nu
este o opţiune.
- Regele nu ar scăpa C azanul din vedere, m ă lăm uri Azriel
văzându-m ă încruntată. Şi îl păzeşte cu şi m ai m ulte vrăji şi capcane
decât ultim a dată. A m vrut să obiectez, dar îm blânzitorul U m brelor
adăugă: N e-am gândit la asta. Nu este o opţiune viabilă.
L-am crezut, iar sinceritatea desăvârşită din ochii căprui îm i
confirm ă faptul că se gândiseră în detaliu la asta.
- Ei bine, dacă este prea riscant să anulăm puterile Cazanului,
am spus eu gânditoare, atunci oare pot să repar cum va zidul? Dacă
zidul a fost înălţat de spiriduşi uniţi, iar m agia m ea este un am estec
atât de com plex de...
A m ren se gândi în liniştea care se lăsă.
- Probabil. Relaţia ar fi fragilă, dar... da, poate că ai reuşi să-l
repari, deşi surorile tale, create chiar de Cazan, ar putea avea u n fel
de magie pe care noi...
- Surorile mele n u au niciun am estec în asta.
U rm ă încă un m om ent de linişte, în treru p tă doar de foşnetul
aripilor lui Azriel.
- Le-am cerut să ne ajute o dată şi uite ce s-a întâm plat. N u am
de gând să le supun riscului din nou.
A m ren pufni.
- Parcă eşti Tamlin.
Am sim ţit cuvintele ca pe o lovitură.
 Rhys îşi strecură o m ână pe spatele m eu, apărând atât de repede
încât nu l-am văzut m işcându-se. Dar, înainte să răspundă, M or
spuse încet:
- Să nu m ai spui niciodată asem enea prostii, Am ren.
Pe chipul lui M or nu se citeau decât un calm rece şi furie.
N u o m ai văzusem atât de... înfricoşătoare. Se înfuriase pe regi­
nele m uritoare, dar asta... Asta era faţa locţiitoarei M arelui Lord.
- Dacă eşti ţâfnoasă p en tru că ţi-e foame, atunci spune-ne, co n ­
tinuă încet M or cu răceală. Dar, dacă m ai spui aşa ceva, am să te
arunc în nenorocitul de Sidra.
- M i-ar plăcea să te văd încercând.
Singurul răspuns al lui M or fu un m ic zâmbet.
A m ren îşi îndreptă atenţia asupra mea.
- Avem nevoie de surorile tale - dacă nu p en tru asta, atunci ca
să îi convingem pe ceilalţi de riscuri şi să ni se alăture. De vrem e
ce oricărui posibil aliat i-ar putea fi... greu să ne creadă după atâţia
ani de m inciuni.
- C ere-ţi scuze! spuse Mor.
- Mor, am şoptit eu.
- Cere-ţi scuze! îi spuse ea p rin tre dinţi lui Am ren.
A m ren nu spuse nim ic.
M or făcu un pas spre ea, iar eu am zis:
- Are dreptate.
A m ândouă se uitară la m ine cu sprâncenele ridicate.
Am înghiţit în sec şi am spus din nou:
- A m ren are dreptate.
M -am înd ep ărtat de atingerea lui Rhys când am constatat că tă-
l use ca să m ă lase să-m i dau seam a cum să m ă ocup de am ândouă,
t a în familie, dar în m are parte ca M area lor D oam nă.
Chipul lui M or se încordă, dar am scuturat din cap.
- Pot... să le întreb pe surorile mele, să văd dacă au vreun fel de
putere, dacă ar fi dispuse să... discute cu ceilalţi despre suferinţa lor.
D ar nu le voi forţa să ajute, dacă nu vor să participe. Alegerea va fi
a lor.
M -am uitat la p artenerul m eu - la m asculul care îmi oferise
opţiunea n u ca pe un dar, ci ca pe un drept. O chii violeţi ai lui Rhys
licăriră în sem n de înţelegere.
- D ar le voi transm ite clar... că suntem disperaţi.
A m ren pufni, ca o pasăre de pradă care îşi um flă penele.
- Compromis, Amren! zise mieros Rhys. Se cheamă „compromis14.
Ea îl ignoră.
- D acă vrei să începi să-ţi convingi surorile, scoate-le din casă!
A sta închis nu a ajutat pe nim eni niciodată.
- N u sunt sigur că Velarisul este pregătit p en tru Nesta A rcheron,
spuse Rhys lin.
- Sora m ea nu este un anim al feroce, am izbucnit eu.
Rhys se retrase uşor, ceilalţi trezindu-se brusc fascinaţi de covor,
de divan şi de cărţi.
- N u asta am v ru t să spun.
N u i-am răspuns.
M or se în cru n tă dezaprobator la Rhys, pe care l-am sim ţit pri-
vindu-m ă atent, d ar care m ă întrebă:
- Şi Elain?
M -am m işcat un pic, alungând cuvintele care încă pluteau între
m ine şi Rhys.
- Pot să o întreb, dar... s-ar putea să nu fie pregătită să se afle în
preajm a atâtor oam eni. Trebuia să se căsătorească săptăm âna vii­
toare, i-am lăm urit eu.
- Tot repetă asta, la infinit, m orm ăi A m ren.
I-am aruncat o privire urâtă.
- Ai grijă!
A m ren clipi su rprinsă la m ine, dar am continuat:
- Deci trebuie să găsim o cale de a repara zidul înainte ca
H ybernul să îl distrugă folosind Cazanul. Şi să p u rtăm acest război
înainte ca oricare d intre celelalte teritorii să se alăture atacului
H ybernului şi, în cele din urm ă, să pu n em m âna pe Cazan. Altceva?
- Asta e tot, spuse Rhys cu grijă. De îndată ce putem aduna o
arm ată, atacăm H ybernul.
- Legiunile illyriene sunt aproape gata, spuse Cassian.
- Nu, spuse Rhys. M ă refer la o arm ată m ai m are, nu doar din
Regatul N opţii, ci din tot Prythianul. Singura noastră şansă p o tri­
vită sa găsim aliaţi în acest război.
N iciunul d intre noi nu vorbi şi niciunul nu se mişcă.
- M âine, spuse Rhys simplu, invitaţiile vor fi trim ise fiecărui
Mare Lord din Prythian, p en tru a ne întâlni peste două săptăm âni.
I sie tim pul să vedem câţi ne sunt alături şi să ne asigurăm că înţeleg
i onsecinţele refuzului.
 CAPITOLUL •
17

L-am lăsat pe Cassian să m ă ducă spre casă două ore m ai târziu,

doar p en tru că recunoscuse că încă se antrena să-şi întărească ari­
pile şi trebuia să-şi forţeze limitele.
Căldura em ana de pe acoperişurile cu ţiglă şi pietrele roşii când
ne-am înălţat m ult deasupra lor, briza rece a m ării atingându-m i faţa.
Term inaserăm discuţia cu o jum ătate de oră în urm ă, oprin-
du-ne do ar când chiorăitul stom acului lui M or se auzise la fel de
tare ca un tunet. Ne petrecuserăm tim pul h o tărând unde să ne
întâlnim , pe cine să aducem la întâlnirea cu M arii Lorzi.
Invitaţiile u rm au să fie trim ise a doua zi, dar fără a specifica
locul întâlnirii. Rhys spunea că era inutil să alegem unul, de vrem e
ce M arii Lorzi n e-ar fi respins fără îndoială alegerea iniţială şi ar fi
pro p u s ei o alta. N u alesesem decât ziua şi ora - cele două săptă­
m âni fiind p erio a d a-tam p o n îm potriva ciondănelilor care s-ar fi
iscat cu siguranţă. Restul... Trebuie să ne pregătim p e n tru toate
posibilităţile.
N e-am întors repede la casa din oraş ca să ne schim băm înainte
de a ne în d rep ta din nou spre Casă - iar eu le-am găsit pe N uala şi
pe C erridw en aşteptând în cam era m ea, cu zâm betul pe chipurile
um brite.
Le-am îm brăţişat pe am ândouă, chiar dacă salutul lui Rhys fu ­
sese m ai puţin... entuziasm at. N u p en tru că le-ar fi displăcut pe
fantome, ci... p en tru că m ă răstisem la el în apartam entul lui Am ren.
Nu păruse supărat şi totuşi... îi sim ţisem privirea atentă în ultim ele
câteva ore şi fusese ciudat... să m ă uit la el. Atât de ciudat, că foam ea
exagerată m ă făcuse să-m i fie u n pic greaţă. îl m ai provocasem şi
înainte, dar... nu ca M are D oam nă. N u pe... tonul acela.
Aşa că nu am apucat să-l întreb despre asta când Nuala şi Cerridwen
m -au ajutat să m ă îm brac, iar el intră în baie ca să se spele.
N u că aş fi avut cine ştie ce haine elegante la dispoziţie. A m ales
pantalonii illyrieni din piele, o căm aşă albă şi largă şi o pereche de
papuci brodaţi, care-1 tot făcură pe Cassian să pufnească în tim pul
/borului.
C ând o făcu p en tru a treia oară în două m inute, l-am ciupit de
braţ şi i-am spus:
- Este cald. Cizmele alea sunt sufocante.
El ridică din sprâncene, cu un aer nevinovat.
- N u am spus nim ic.
- Ai m orm ăit. D in nou.
- Locuiesc cu M or de cinci sute de ani. A m învăţat pe pielea m ea
sa nu m ă îndoiesc de gusturile ei în ceea ce priveşte încălţările. El
i anji. O ricât de stupide ar fi.
- Este vrem ea cinei. D oar dacă nu plănuieşti să te lupţi după
aceea.
- S urorile tale vor fi acolo. Aş spune că prezen ţa lor e o lu p tă
ui sine.
I-am studiat nonşalant chipul, observând cât de m ult se chinuia
să nu afişeze nicio em oţie, să se uite oriunde altundeva, num ai în
ochii mei nu. Rhys zbura în apropiere, destul de departe ca să nu
audă când l-am întrebat:
- Ai folosi-o ca să vezi dacă poate cum va să repare zidul?
Ochii căprui se îndreptară spre m ine.
- Da. N u d o ar de dragul nostru, dar... trebuie să iasă din casă.
Trebuie să...
 Cassian bătea zgom otos din aripi, părţile noi fiind observabile
d o ar după lipsa cicatricelor.
- Se distruge singură dacă stă închisă acolo.
Pieptul m i se strânse şi m -am gândit la cuvintele mele.
- în ziua în care s-a schim bat, ea... A m sim ţit că este altfel.
M -am luptat cu încordarea m uşchilor când m i-am am intit m o ­
m entele acelea. Ţipetele şi sângele şi greaţa când le-am văzut pe
surorile mele luate îm potriva voinţei lor în tim p ce nu puteam face
nim ic, când noi...
M i-am înghiţit frica, vinovăţia.
- De parcă... tot ce o alcătuia, oţelul şi focul... S-au amplificat.
Cataclismic. Ca atunci când... te uiţi la o pisică şi, brusc, vezi o p a n ­
teră. Am scuturat din cap, ca şi când gestul ar fi alungat am intirea
prădătorului, furia care fierbea în ochii gri-albaştri.
- N u am să uit niciodată m om entele acelea, câtă vrem e am să
trăiesc, spuse încet C assian, m iro sin d sau sim ţind că am intirile
m ă distrugeau.
- Ai m ai văzut-o aşa de atunci?
-N u .
Casa se ivea, lum inile aurii de la zidurile ferestrelor şi ale p rag u ­
rilor uşilor chem ându-ne m ai aproape.
- D ar uneori o simt. De obicei, când este supărată pe m ine,
adăugă el cam trist. Ceea ce se întâm plă... în cea m ai m are parte a
tim pului.
- De ce?
Ei se certau m ereu, dar asta... da, dinam ica dintre ei fusese altfel
înainte. Mai intensă.
Cassian îşi dădu părul din ochi, care era un pic m ai lung decât îl
văzusem ultim a dată.
- Nu cred că Nesta m ă va ierta vreodată p en tru ce s-a întâm plat
în Hybern. P entru ce i s-a întâm plat ei, dar m ai ales lui Elain.
- Aveai aripile sfâşiate. Abia dacă mai trăiai.
 Vinovăţia distrugătoare şi otrăvitoare, îm potriva căreia luptaseră
ceilalţi în m ansardă, se sim ţea în toate vorbele lui Cassian.
- Nu erai în poziţia de a salva pe cineva.
- I-am făcut o prom isiune. Vântul îi zburli părul lui Cassian
când miji ochii spre cer. Iar când a contat, n u m i-am respectat-o.
încă îl visam încercând să se târască spre ea, întinzându-se după
ca chiar şi în starea de sem iconştienţă în care îl aruncaseră durerea
si sângele pierdut. Aşa cum făcuse cândva R hysand p en tru m ine în
ultimele clipe cu A m arantha.
Probabil că doar câteva bătăi de aripi ne separau de locul de
aterizare, dar l-am întrebat:
- De ce te deranjezi, Cassian?
închise ochii căprui când am aterizat lin, iar eu am crezut că nu
avea să-m i răspundă, m ai ales când îi auzeam deja pe ceilalţi în sa­
lonul de dincolo de verandă; m ai ales când Rhys ateriză graţios
lângă noi şi m erse înainte, făcându-m i sem n cu ochiul.
Dar Cassian spuse încet când ne-am îndreptat spre salon:
Pentru că n u p o t să stau deoparte.

în m od nesurprinzător, Elain nu ieşi din cameră.

Nesta, în m od surprinzător, o făcu.
Nu era o cină oficială - deşi Lucien, care stătea în apropierea
Icrestrelor şi u rm ărea cum soarele apunea peste Velaris, p u rta o
jachetă verde elegantă şi brodată cu aur, pantalonii lui crem eta-
lându-i coapsele m usculoase, iar cizmele înalte până la genunchi
liind destul de lustruite, încât lum ina fae din candelabre să se re-
flecte în ele.
El afişase m ereu o graţie dezinvoltă, dar aici, în seara asta, cu
pârul legat la spate şi jacheta încheiată până la gât, sem ăna în-
tr-adevăr cu fiul unui M are Lord. Frum os, puternic, u n pic prea
degajat, dar politicos şi elegant.
 M -am în dreptat spre el când ceilalţi se serviră cu vinul din cara­
fele de pe m asa veche din lem n, perfect conştientă că, în tim p ce
prietenii m ei discutau, ne supravegheau. Lucien m ă m ăsură din
priviri cu singurul său ochi - se uită la veşm intele mele obişnuite,
apoi la illyrienii în hainele lor din piele, la A m ren îm brăcată în gri,
ca de obicei, şi la M or în rochia lungă roşie şi spuse:
- C um trebuie să m ă îmbrac?
A m ridicat din um eri, dându-i u n pahar cu vin.
- Cum... ai chef.
Acel ochi auriu ţăcăni şi miji, apoi se întoarse la oraşul din faţă.
- Ce ai făcut în după-am iaza asta?
- A m dorm it, spuse el. M -am spălat, am stat degeaba.
- Ţi-aş putea arăta oraşul m âine-dimineaţă, am spus eu. Dacă vrei.
Nu conta că aveam o întâlnire de program at. Un zid de reparat.
Un război de purtat. Puteam am âna o jum ătate de zi. Să-i arăt de ce
locul acesta devenise casa mea, de ce m ă îndrăgostisem de co n ­
ducătorul lui.
Ca şi când m i-ar fi citit gândurile, Lucien spuse:
- N u trebuie să-ţi pierzi tim pul convingându-m ă. înţeleg. înţeleg
că... noi n u eram ceea ce voiai. Sau ce îţi trebuia. Cât de m ică şi
izolată trebuie să fi fost casa noastră p en tru tine, odată ce ai văzut
asta. El făcu sem n din bărbie spre oraş, unde lum inile scânteiau
acum în am urgul târziu. Cine ar putea să facă o com paraţie?
Aproape i-am spus „Adică nu ai cu ce compara?" dar am tăcut.
îşi aţinti privirea peste um ărul m eu înainte să răspundă - iar
Lucien am uţi. O chiul lui m etalic se roti uşor.
I-am u rm ărit privirea şi am încercat să n u m ă încordez când
Nesta in tră în cameră.
Da, devastatoare era un cuvânt potrivit p en tru cât de m inunată
devenise ca M are Spiriduş. Şi în rochia cu m âneci lungi de u n albas-
tru-închis, m ulată pe corp înainte să se reverse graţios spre păm ânt...
Cassian arăta de parcă ar fi p rim it o lovitură în abdom en.
 D ar N esta m ă fixă cu privirea, lum ina fae strălucind de-a lungul
pieptenilor argintii din părul aranjat în sus. Pe ceilalţi îi ignoră res­
pectuos, înălţându-şi capul când se îndreptă spre noi. M -am rugat
ca M or şi A m ren, cu sprâncenele lor ridicate, să n u spună nicio...
- D e u nde a apărut rochia aia? zise Mor, rochia roşie un-
duindu-se în u rm a ei când veni spre Nesta. Sora m ea se opri brusc,
încordându-şi um erii, pregătindu-se să...
D ar M or era deja acolo, pipăind m aterialul greu şi albastru, stu­
diind fiecare cusătură.
- Vreau şi eu una, spuse ea îm bufnată.
Fără îndoială, era încercarea ei de a m ă invita la cum părături
ca să îşi m ărească garderoba. Ca M are D oam nă, aveam nevoie de
Itaine - de unele m ai elegante. M ai ales p en tru întâlnirea asta. Şi
surorile mele aveau nevoie.
M or îşi în d rep tă ochii căprui spre m ine şi eu am fost nevoită
să-mi reprim recunoştinţa sufocantă care am eninţa să m ă facă să
plâng când m -am apropiat de ele.
- Presupun că p arten erul m eu a scos-o de undeva, am spus eu,
nitându-m ă peste u m ăr la Rhys, care era cocoţat pe m arginea mesei,
llancat de Az şi Cassian, cei trei illyrieni prefăcându-se că nu ascul-
lau fiecare cuvânt în tim p ce îşi tu rn au vin unul celuilalt.
Băgăcioşi. A m trim is gândul prin legătură, iar râsul întunecat al
lui Rhys răsună drept răspuns.
- El prim eşte toate laudele p en tru haine, spuse Mor, studiind
m aterialul din care era făcută fusta Nestei în tim p ce sora m ea era
atentă ca u n uliu, şi niciodată nu îm i spune unde le găseşte. Tot nu
vrea să-m i spună unde a găsit rochia lui Feyre p en tru Căderea
Stelelor. Ea aru n că o privire încruntată peste um ăr. Ticălosul!
Rhys chicoti. Cu toate acestea, Cassian nu zâmbi, părând extrem
de concentrat asupra Nestei şi a lui Mor.
A supra a ceea ce avea să facă sora mea.
M or se uită cu atenţie la pieptenii argintii din părul Nestei.
 - Este bine că nu p u rtăm aceeaşi m ărim e - altfel aş fi tentată să
fur rochia asta.
- Cel m ai probabil direct de pe ea, m orm ăi Cassian.
R ânjetul de răspuns al lui M or nu era liniştitor.
D ar chipul Nestei răm ase inexpresiv. Rece. Ea o m ăsură din p ri­
viri pe M or - observând rochia care-i expunea m are parte din ab ­
dom en, spate şi piept, apoi fustele lungi cu pliuri care îi dezvăluiau
picioarele. Era scandaloasă, după m oda oam enilor.
- D in fericire p en tru tine, spuse N esta categoric, nu îţi îm păr­
tăşesc sentim entul.
Azriel tuşi în vinul lui, dar Nesta se îndreptă pur şi sim plu spre
m asă şi se aşeză pe un scaun.
M or clipi, dar m i se destăinui crispându-se:
- C red că o să avem nevoie de m ai m ult vin.
N esta înţepeni, d ar nu spuse nim ic.
- Voi căuta p rin colecţie, se oferi Cassian şi dispăru pe uşile
holului in terior prea repede ca să nu pară preocupat cu adevărat.
N esta se m ai încordă un pic.
O tachinau pe sora m ea şi făceau glum e pe seam a ei... Am o cu ­
pat un loc lângă N esta şi i-am şoptit:
- Au intenţii bune.
Nesta îşi trecu u n deget peste aranjam entul ivoriu şi negru, stu ­
diind argintăria cu nervuri de iasom ie n o ctu rn ă gravate în jurul
mânerelor.
- N u-m i pasă!
A m ren se aşeză pe scaunul din faţa m ea tocm ai când Cassian se
întoarse cu o sticlă în fiecare m ână şi se crispă. A m ren îi spuse su ­
rorii mele:
- Eşti o figură.
Nesta îşi dădu ochii peste cap. A m ren roti leneş un pahar cu
sânge, u rm ărin d -o ca o pisică ce avea o jucărie nouă şi interesantă.
- De ce îţi strălucesc ochii? fu tot ce spuse Nesta.
 Era un pic curioasă şi avea sincer nevoie de o explicaţie. Şi nu îi
era frică. Deloc.
A m ren îşi înclină capul.
- Ştii, n iciu n u l d in tre băgăcioşii ăştia n u m -a întrebat n icio ­
dată asta.
Băgăcioşii încercau să nu pară prea îngrijoraţi, ca şi mine.
Nesta aşteptă.
A m ren oftă, p ăru l ei negru legănându-se.
- Strălucesc d o ar p en tru că sunt singura parte din m ine asupra
căreia vraja de izolare nu a avut efectul dorit. Singurul licăr spre
i eea ce pândeşte dedesubt.
- Şi ce se află dedesubt?
Niciunul dintre ceilalţi n u vorbi şi nu se mişcă. Lucien, tot lângă
lereastră, se albise ca hârtia.
Amren îşi trecu u n deget de-a lungul m arginii paharului ei, u n ­
ghi ile vopsite cu roşu strălucind la fel de intens ca sângele dinăuntru.
- Nici asta n u au îndrăznit să m ă întrebe.
De ce?
- Deoarece n u este politicos să întrebi şi p en tru că se tem.
A m ren se uită în ochii Nestei, iar sora m ea n u ezită. N u tresări.
- Noi două suntem la fel, spuse Am ren.
Nu eram sigură că respiram . P rin legătură, nu eram sigură nici
de faptul că Rhys respira.
- Nu în ceea ce priveşte carnea, creatura care pândeşte sub pie­
lea şi oasele noastre... A m ren îşi m iji ochii remarcabili. Ci... Văd
esenţa, fato. A m ren dădu din cap, m ai m ult în sinea ei. N u te-ai
potrivit tiparului în care te-au îndesat. Căii prin care te-ai născut şi
pe care ai fost forţată să mergi. Ai încercat şi totuşi n u ai reuşit, nu
ai p u tu t să te integrezi. Iar apoi, calea s-a schim bat. Ea dădu uşor
din cap. Ştiu cum este să fii aşa. îm i am intesc asta, chiar dacă s-a
întâm plat dem ult.
 N esta desprinsese cu calm ul supranatural al creaturii Fae m ult
m ai repede decât m ine. Răm ase acolo câteva clipe, fixând-o p u r şi
sim plu cu privirea pe femela ciudată şi delicată din faţa ei, cântărind
cuvintele, puterea care em ana din Am ren... Iar apoi Nesta spuse:
- N u ştiu despre ce vorbeşti.
Buzele roşii ale lui A m ren se despărţiră în tr-u n zâm bet larg,
diabolic.
- Fato, când ai să izbucneşti, să te asiguri că o să se sim tă în toată
lum ea.
Un fior m i se strecură pe sub piele.
- Se pare că A m ren a luat lecţii de actorie la teatrul de pe strada
noastră, spuse Rhys tărăgănat.
Ea îi aruncă o privire încruntată.
- Vorbesc serios, Rhysand...
- Sunt sigur de asta, spuse el, aşezându-se în dreapta mea. D ar
aş prefera să m ănânc ceva înainte să ne faci să ne pierdem pofta.
M âna lui lată îm i încălzi genunchiul când mi-1 cuprinse pe sub
m asă, strângându-1 liniştitor.
Cassian se aşeză în stânga lui A m ren, Azriel lângă el, iar M or în
faţa lui, lăsându-1 pe Lucien...
Lucien privi în cru n tat la locul răm as liber în capul mesei, apoi la
locul gol din faţa Nestei.
- Eu... N u ar trebui să stai tu în capul mesei?
Rhys ridică o sprânceană.
- N u-m i pasă unde stau! îm i pasă doar să m ănânc ceva bun - şi
p ocni din degete - acum.
Bucătarii pe care i-am întâlnit pregătind m âncarea în subsolul
Casei apărură în partea cealaltă a m esei cu platouri, tăvi şi boluri.
C ărnuri prăjite, diverse sosuri, orez şi pâine, legum e fierte în aburi,
aduse de Ia ferm ele din apropiere... Aproape am oftat la m irosurile
care se u nduiau adem enitor în jurul meu.
Lucien se aşeză, arătând de parcă ar fi stat pe o pernă de ace.
 M -am întins peste N esta ca să-i explic lui Lucien:
- Te vei obişnui cu lipsa de etichetă.
- D ragă Feyre, o spui de parcă ar fi un lucru rău, zise Rhys ser­
vi ndu-se d in tr-o farfurie cu som on prăjit înainte să m i-o dea mie.
M i-am dat ochii peste cap, luând câteva bucăţi crocante pe far­
furia mea.
- Ca să ştii, p rim a cină la care am fost toţi prezenţi m -a luat prin
surprindere.
- O, ştiu, spuse Rhys zâmbind.
Cassian chicoti.
- Sincer, Azriel este singurul politicos, i-am spus lui Lucien, care
îşi punea în tăcere o grăm adă de fasole verde cu un t pe farfurie, dar
de care nu se atinse, m inunându-se poate de m âncarea sim plă şi
atât de diferită de m eniurile dichisite din Regatul Primăverii.
M or şi Cassian oftară indignaţi, dar îm blânzitorul U m brelor
schiţă un zâm bet când îşi înclină capul şi trase către sine o tavă cu
sleclă prăjită, presărată cu brânză de capră.
- Nici m ăcar să nu pretinzi că nu e adevărat.
- Bineînţeles că este adevărat, spuse Mor, oftând zgom otos, dar
nu trebuia să ne faci să părem grobieni.
- Mor, m ă aşteptam s-o iei ca pe u n com plim ent, spuse cu b lân ­
deţe Rhys.
Nesta u rm ărea schim bul de replici ca şi când s-ar fi aflat la un
meci, atentă la noi. Ea nu se întinse spre nicio m âncare, aşa că
m i-am perm is să-i p un câteva linguri din diverse feluri de m âncare
pe farfurie.
Ea u rm ări şi asta.
Şi când m -am oprit, continuând să-mi um plu farfuria, Nesta spuse:
- înţeleg ce ai v ru t să spui despre m âncare.
M i-a luat o clipă să-m i am intesc conversaţia din casa tatălui
nostru, când ne certaserăm din cauza diferenţelor dintre m âncarea
oam enilor şi cea Fae. Felurile de m âncare erau aceleaşi, dar... aveau
u n g u st m a i bun de cealaltă parte a zidului.
- Este u n com plim ent?
N esta n u îm i zâmbi când desfăcu nişte sparanghel cu furculiţa şi
începu să m ănânce, iar eu m i-am dat seam a că era un m om ent p o ­
trivit să-l întreb pe Cassian:
- La ce oră ne întoarcem m âine în ringul de antrenam ent?
Spre m eritul lui, Cassian nici m ăcar n u aruncă o privire la Nesta
când răspunse, zâm bind leneş:
- Aş spune la răsărit, dar, de vrem e ce sunt mai degrabă recu­
noscător că te-ai întors întreagă, te voi lăsa să dorm i m ai m ult. Hai
să ne întâlnim la şapte!
- N-aş spune că dorm mai mult, am spus eu.
- P entru un illyrian, este o oră târzie, m orm ăi Mor.
Aripile lui Cassian foşniră.
- Lum ina zilei este o resursă preţioasă.
- Trăim în R egatul Nopţii, replică Mor.
Cassian se strâm bă la Rhys şi la Azriel.
- Ţ i-am spus că din clipa în care vom începe să lăsăm femelele
să intre în grupul nostru, acestea ne vor crea num ai problem e.
- D in câte îm i am intesc, C assian, spuse sec Rhys, chiar tu ai
spus că n -ai m ai vrea să te uiţi la feţele noastre urâte şi că prezenţa
u n o r d o a m n e ţi-ar oferi frum useţea atât de necesară la care să te
uiţi toată ziua.
- Porcule! spuse Am ren.
Cassian îi făcu un gest vulgar, la vederea căruia Lucien se înecă
cu m âncarea.
- Eram un tânăr illyrian naiv, spuse el, apoi arătă cu furculiţa
spre Azriel. N u încerca să te ascunzi. Ai spus acelaşi lucru.
- N u-i adevărat, zise Mor, iar um brele în care Azriel chiar se
învăluise subtil dispărură. Azriel n u a spus niciodată ceva atât de
îngrozitor. D oar tu, Cassian. D oar tu.
 G eneralul arm atelor M arelui Lord scoase limba. M or răspunse
la fel.
A m ren se în cru n tă la Rhys.
- Ar fi înţelept să îi laşi pe a m â n d o i acasă la întâlnirea cu ceilalţi,
Rhysand. Ne vor face num ai problem e.
Am în d ră z n it să aru n c o privire spre Lucien - d o ar ca să-i
văd reacţia.
îşi co n tro la chipul, d ar o oarecare su rp rin d e re licărea acolo.
Si precauţie, dar, m ai ales... surprindere. A m riscat să m ă m ai uit
0 dată la Nesta, însă ea îşi privea farfuria, ign o rân d u -i respectuos
pe ceilalţi.
- Răm âne de văzut dacă ni se vor alătura, spuse Rhys.
Lucien se uită atunci la el, curiozitatea din singurul ochi fiind
m confundabilă. Rhys observă asta şi ridică din um eri.
Veţi afla destul de curând, presupun. Invitaţiile trim ise m âine
11 vor chem a pe toţi M arii Lorzi să se adune ca să discutăm despre
Război.
Lucien strânse tare furculiţa.
Pe toţi?
Nu eram sigură dacă se referea la Tam lin sau la tatăl său, dar
Rhys dădu oricum din cap.
Lucien se gândi.
- Pot să-ţi ofer un sfat nesolicitat?
Rhys rânji.
- C red că este p rim a dată când cineva de la m asa asta m ă în-
1roabă aşa ceva.
Mor şi Cassian scoaseră acum lim ba la el, dar Rhys flutură leneş
o m ână spre Lucien.
- Te rog, sfătuieşte-mă!
Lucien se uită cu atenţie la partenerul m eu, apoi la mine.
- Presupun că Feyre va participa la întâlnire.
- Da.
 A m ren sorbi din paharul ei cu sânge - singurul sunet din cam eră
când Lucien reflectă din nou.
- Ai de gând să-i ascunzi puterile?
Linişte.
Rhys spuse în cele din urm ă:
- Asta plănuiam să discut cu partenera mea. Tu ce părere ai,
Lucien?
Tonul său continua să fie tăios, chiar un pic răutăcios.
Lucien m ă studie din nou, iar eu am făcut un efort să răm ân
nem işcată.
- Este foarte probabil ca tatăl m eu să se alăture H ybernului dacă
el crede că are o şansă să îşi recupereze puterea ucigându-te.
Rhys mârâi.
- Totuşi fraţii tăi m -au văzut, am spus eu, lăsând jos furculiţa.
Poate că ar putea să creadă că flăcările erau ale tale, dar gheaţa...
Lucien făcu un sem n din bărbie spre Lucien.
- Asta e inform aţia pe care trebuie să o afli. Ce ştie tatăl m eu -
dacă fraţii m ei şi-au dat seam a ce făcea ea. Trebuie să începi de
acolo şi să-ţi faci planul p en tru întâlnire în funcţie de asta.
- Eris ar putea să nu dezvăluie inform aţia şi să-i convingă pe cei­
lalţi să facă la fel, dacă el crede că asta l-ar ajuta m ai mult, zise Mor.
M -am întrebat dacă M or to t îl vedea pe Eris când se uita la părul
roşcat, la pielea arăm ie cu câteva nu an ţe m ai închisă decât a fra ­
ţilo r lui.
Lucien spuse m onoton:
- Poate. D ar trebuie să aflăm. D acă Beron sau Eris deţin infor­
m aţia, o vor folosi în avantajul lor la întâlnire - ca să o controleze.
Sau ca să te controleze pe tine. Sau ar putea să nu apară deloc şi, în
schimb, să se ducă direct în Hybern.
Cassian înjură încet şi am fost înclinată să îi îm părtăşesc
sentim entul.
Rhys îşi roti o dată paharul cu vin, îl lăsă jos şi îi spuse lui Lucien:
 - Tu şi Azriel ar trebui să vorbiţi. Mâine.
Lucien se uită spre îm blânzitorul Umbrelor, care dădu din cap
spre el.
- Sunt la dispoziţia ta.
Niciunul d intre noi nu era destul de prost să întrebe dacă ar fi
Ibst dispus să dezvăluie detalii despre Regatul Prim ăverii. Dacă el
credea că ar fi venit şi Tamlin. C ă poate era m ai bine să am âne c o n ­
versaţia, să discutăm doar noi doi.
Rhys se rezem ă de spătar şi se gândi la ceva. M axilarul i se în ­
corda, apoi expiră aproape silenţions. Se pregătea p en tru orice era
pe cale să dezvăluie, chiar şi p en tru planurile pe care hotărâse să nu
le dezvăluie p ână acum. Şi, deşi stom acul m i se strânsese, un fel de
hor m ă străbătu văzând acea m inte isteaţă la lucru.
Până când Rhys spuse hotărât:
- Trebuie să organizăm o altă întâlnire... şi asta, cât m ai curând.
 CAPITOLUL
18

- Te rog să nu spui că trebuie să m ergem în Regatul C oşm arurilor,

m orm ăi Cassian cu gura plină.
Rhys ridică o sprânceană.
- Nu ai chef să-i terorizezi pe prietenii noştri de acolo?
C hipul auriu al lui M or se albi.
- Vrei să îi ceri tatălui m eu să lupte în acest război? îl întrebă ea
pe Rhys.
M -am abţinut să inspir brusc.
- Ce este Regatul C oşm arurilor? întrebă Nesta.
Lucien îi răspunse în locul nostru.
- Locul în care restul lum ii crede că se află cea m ai m are parte
din Regatul Nopţii. El făcu sem n din bărbie înspre Rhys. Tronul
puterii lui. Sau unde era.
- O, încă este, spuse Rhys. Pentru toată lum ea din afara Velarisului.
El o fixă cu privirea pe Mor. Şi, da. Legiunea Aducătoare de întuneric
a lui Keir este destul de mare, aşa încât o întâlnire este necesară.
La ultim a întâlnire, Keir îşi fracturase braţul în atât de m ulte
locuri, că i se înm uiase. M ă îndoiam că m asculul ar fi fost dispus să
ne ajute cu rân d - poate că acesta era m otivul p en tru care Rhys îşi
dorea întâlnirea.
Nesta se încruntă.
- De ce nu le ordoni? Nu sunt supuşii tăi?
 Cassian lăsă furculiţa jos, uitând de m âncare.
- D in nefericire, în ceea ce priveşte genul acesta de lucruri,
există protocoale care trebuie urm ate de cele două subregate. în
mare parte, se conduc singure - adm inistrate de tatăl lui Mor.
A dm inistratorul O raşului Cioplit este îndreptăţit legal să re-
luze să-m i ajute arm ata, ne explică Rhys mie şi Nestei. A fost o parte
dm înţelegerea pe care înaintaşii m ei au făcut-o cu Regatul
( oşm arurilor cu m ii de ani în urm ă. Ei vor răm âne pe m untele
acela, nu ne vor provoca sau tulbura dincolo de graniţele sale... şi îşi
vor păstra dreptul de a decide să n u ne sprijine în război.
- Şi au... refuzat? am întrebat eu.
Mor dădu serios din cap.
De doua ori. N u tatăl m eu. Ea aproape se înecă rostind cuvân-
lul. Dar... au avut loc două războaie. Au ales să n u lupte. Am câşti­
gai, dar... la lim ită. Cu m ari pierderi.
Şi cu R ăzboiul care ne aştepta... aveam nevoie de orice aliat pe
i are îl puteam chema. De orice arm ată.
Plecăm în două zile, spuse Rhys.
Va refuza, replică Mor. Nu îţi pierde tim pul.
- Atunci, va trebui să găsesc o cale să-l conving să se
i a/gândească.
Ochii lui M or licăriră.
Ce?
Azriel şi Cassian se m işcară pe scaune, iar A m ren ţâţâi la Rhys,
(li /aprobator.
El a luptat în Război, spuse calm Rhys. Poate că vom avea no-
iiK şi de data asta.
- îţi ream intesc faptul că Legiunea A ducătoare de întuneric era
aproape la fel de rea ca inam icul când venea vorba de com por-
lainent, spuse Mor, în d ep ărtân d farfuria.
Vor fi reguli noi.
Tu nu o să faci niciodată regulile şi ştii asta, izbucni Mor.
 Rhys îşi roti din nou paharul cu vin.
- M ai vedem .
M -am uitat la Cassian. G eneralul scutură subtil din cap. „Nu te
băga. D eocam dată. “
Am înghiţit, dând la fel de subtil din cap.
M or se întoarse cu faţa la Azriel.
- Tu ce crezi?
îm blânzitorul U m brelor se uită în ochii ei, cu faţa inexpresivă.
G ândindu-se dacă să o apere pe femela pe care o iubea sau să-i ţină
partea M arelui său Lord... A m încercat să respir norm al.
- N u pot lua eu decizia asta.
- Ăsta e un răspuns de rahat, îl provocă Mor.
Aş fi p u tu t ju ra că suferinţa licări în ochii lui Azriel, dar el nu
făcut decât să ridice din um eri, chipul lui pu rtân d din nou o m ască
rece a indiferenţei. M or îşi ţuguie buzele.
- N u trebuie să vii, Mor, spuse Rhys cu acea voce calm ă şi
m onotonă.
- Bineînţeles că vin. Va fi m ai rău dacă nu voi fi acolo. Ea îşi bău
vinul cu o înclinare rapidă a capului. Presupun că de data asta am
două zile ca să găsesc o rochie potrivită ca să-m i îngrozesc tatăl.
A m ren, cel puţin, chicoti când o auzi, Cassian râzând şi el.
însă Rhys o privi pe M or un m inut lung, câteva stele din ochii lui
stingându-se. M -am gândit să întreb dacă era vreo altă cale să evi­
tăm grozăvia d intre noi, dar... Mai devrem e, m ă răstisem la el. Iar cu
Lucien şi sora m ea aici... M i-am ţin u t gura.
Ei bine, în ceea ce privea acea chestiune... în liniştea care se lăsă,
am căutat orice u rm ă de norm alitate şi, întorcându-m ă din nou
spre Cassian, am spus:
- începem să ne antrenăm m âine la ora opt. Ne vedem în ring.
- Şapte şi jum ătate, spuse el cu un zâm bet dezarm ant - unul de
care m ajoritatea inam icilor lui probabil că ar fi fugit.
 Lucien se întoarse la m âncarea lui. M or îşi um plu din nou paha-
iaiI cu vin, iar Azriel îi u rm ări fiecare mişcare, strângând furculiţa
ni m âna lui acoperită de cicatrice.
- Opt, i-am spus cu expresie hotărâtă. M -am întors spre Nesta,
i.icută şi atentă la tot. Vrei să vii?
- Nu.
Ritmul liniştii era prea clar ca să fie ignorat, dar am ridicat n o n ­
şalant din u m eri spre sora mea, întinzându-m ă spre carafa cu vin.
Apoi am spus, m ai m ult p en tru mine:
Vreau să învăţ să zbor.
Mor îşi vărsă vinul pe m asă, îm proşcându-1 direct pe Azriel pe
pu pt şi gât. îm blânzitorul U m brelor era prea ocupat să se holbeze
la mine ca să observe.
( lassian n u era sigur dacă să ţipe la Azriel sau să se holbeze.
Magia m ea era încă prea slabă ca să îm i crească aripile illyriene,
«lat am gesticulat spre illyrieni şi am spus:
Vreau să m ă învăţaţi voi.
Serios? spuse M or fără să gândească, în tim p ce Lucien -
/ in ien - spuse:
Ei bine, asta explică aripile.
Nesta se aplecă în faţă ca să m ă evalueze.
Ce aripi?
Pot să mă... transform , am recunoscut eu. Şi cu conflictul care
iu- aşteaptă, le-am declarat tuturor, ar putea fi util... să ştiu să zbor.
Am făcut un sem n din bărbie spre Cassian, care m ă studia acum cu
<> intensitate descurajantă - m ăsurându-m ă din priviri. Presupun că
lupta îm potriva H ybernului îi va include şi pe illyrieni. Generalul
dădu uşor din cap. Atunci, plănuiesc să lupt îm preună cu voi. Pe cer.
A m aşteptat obiecţiile lor şi ca Rhys să m ă refuze, însă doar şuie-
i aiul vântului se auzi dincolo de ferestrele salonului.
( tassian expiră zgomotos.
 - Nu ştiu nici m ăcar dacă este posibil - în scurt timp. A r trebui
să înveţi n u doar să zbori, ci şi cum să suporţi greutatea scutului şi
a arm elor tale şi cum să lucrezi într-o unitate illyriană. N ouă ne ia
zeci de ani să stăpânim doar ultim a parte. In cel mai bun caz, avem
câteva luni la dispoziţie - în cel m ai rău, câteva săptăm âni.
Pieptul m i se relaxă un pic.
- Deci o vom învăţa ce ştim până atunci, spuse Rhys. D ar stelele
din ochii lui se răciră când adăugă: îi voi da orice şansă să fie în
avantaj - să scape dacă lucrurile decurg prost. C hiar şi o zi de antre­
n am ent ar putea face diferenţa.
Azriel îşi strânse aripile, trăsăturile lui frum oase fiind neobişnuit
de blânde. Era gânditor.
- Te voi învăţa eu.
- Eşti... sigur? am întrebat eu.
Azriel afişă din nou m asca inexpresivă.
- Rhys şi Cass au fost învăţaţi să zboare la o vârstă atât de fragedă,
încât abia îşi m ai aduc am inte de asta.
D ar Azriel, închis în tem niţa odiosului său tată ca un crim inal
până la vârsta de unsprezece ani, şi căruia i se interzisese să zboare,
să lupte, să facă orice îi strigau instinctele lui illyriene...
întu n ericu l vui prin legătură. N u era supărat pe m ine, dar... şi
Rhys îşi am intea ce suferise prietenul său. El nu uitase. N iciunul
d intre ei nu uitase asta. Am făcut un efort să nu ne uităm la cicatri­
cele urâte care îi acopereau m âinile lui Azriel. M -am rugat ca N esta
să nu p u n ă întrebări în privinţa asta.
- O m ulţim e de copii au învăţat de la noi lucrurile de bază, zise
Cassian.
Azriel scutură din cap, um brele înfaşurându-se în jurul înche­
ieturilor m âinilor lui.
- Nu este acelaşi lucru. C ând eşti m ai m are, fricile, blocajele
m entale... sunt altceva.
N iciunul d intre ei, nici m ăcar A m ren, nu spuse nimic.
 Te voi învăţa eu, îm i zise Azriel. A ntrenează-te cu Cass câteva
ore şi ne vom întâlni după ce term ini. D upă prânz, ne întâlnim , i se
.ulresă lui Lucien, care nu se feri de um brele m işcătoare.
Am încuviinţat din cap.
M ulţumesc. Şi poate că bunătatea lui Azriel învinse o parte din
nune, dar m -am întors spre Nesta. Regele H ybernului încearcă să
dărâme zidul cu ajutorul C azanului ca să m ărească găurile deja
existente. Ochii ei gri-albaştri nu dezvăluiră nim ic - doar o furie
i Im otitoare la auzul num elui regelui. Probabil că aş fi în stare să
Ih’ţ 11 , esc găurile, dar tu... creată chiar de Cazan... în cazul în care
i .i/anul poate lărgi găurile, poate că şi tu le poţi închide. Cu antre­
nament - în tim pul pe care-1 m ai avem.
Pot să-ţi arăt, o lăm uri A m ren pe sora mea. Sau cel puţin teo-
i ei ic Dacă începem curând - m âine-dim ineaţă. Ea se gândi, apoi îi
lui Rhys: ( and ai să te duci în Regatul C oşm arurilor, o să
m e rg e m cu tine.
Am întors capul spre Am ren.
Ce?
<landul la N esta în locul acela...
Oraşul Cioplit este un cufăr cu obiecte puternice, explică
Amren. Ar putea să ne ofere ocazii să ne antrenăm . Lasă fata să-şi
dea M-aina cum ar fi zidul sau Cazanul. în secret, adăugă când Azriel
pai n înclinat să obiecteze.
Nesla nu spuse nim ic.
I un aşteptat refuzul categoric, anularea rece a oricărei speranţe.
I >ar Nesta întrebă p u r şi simplu:
I )e ce nu îl ucideţi pe Regele Hybernului înainte să poată acţiona?
I mişte totală.
A m ren spuse cam încet:
I alo, dacă vrei să-i dai lovitura m ortală, aşa să fie.
Nesta îşi în d rep tă privirea spre uşile interioare deschise ale salo-
mi Im ca şi când ar fi p u tu t să o vadă direct pe Elain.
 - Ce s-a întâm plat cu reginele um ane?
A m clipit.
- La ce te referi?
- Au fost făcute nem uritoare?
întrebarea i se adresa lui Azriel.
Pietrele Siphon ale lui Azriel se întunecară.
- Rapoartele sunt neclare şi neconsistente. Unii spun că da, alţii
că nu.
N esta îşi studie paharul cu vin.
Cassian îşi sprijini antebraţele de masă.
- De ce?
N esta se uită la faţa lui şi ne vorbi încet tuturor, chiar dacă se uită
în ochii lui Cassian ca şi când ar fi fost singuri în cameră.
- Până la sfârşitul războiului, îi vreau m orţi. Pe rege, pe regine -
pe toţi. P rom iteţi-m i că-i veţi ucide pe toţi şi am să vă ajut să peticiţi
zidul. Am să m ă antrenez cu ea - făcu u n sem n din bărbie spre
A m ren - am să m erg în O raşul Cioplit sau orice ar fi el... A m s-o
fac, dar doar dacă îm i prom iteţi asta.
- S-a făcut! am spus eu. Şi s-ar putea să avem nevoie de ajutorul
tău în tim pul întâlnirii cu M arii Lorzi - ca să le m ărturiseşti celorlalte
regate şi aliaţilor de ce este capabil Hybernul. Ce ţi s-a întâmplat.
-N u .
- Eşti dispus să repari zidul sau să m ergi în Regatul C oşm arurilor,
dar nu vrei să vorbeşti cu oam enii?
N esta strânse din buze.
-N u .
M are D oam nă sau soră; soră sau M are Doam nă...
- E posibil ca vieţile oam enilor şi succesul întâlnirii cu M arii
Lorzi să depindă de relatarea asta.
Ea apucă strâns cotiera scaunului, ca şi când s-ar fi controlat.
- N u-m i vorbi de sus. R ăspunsul m eu este nu.
M i-am înclinat capul.
 Regatul aripilor şi al pieirii 223

înţeleg că e oribil ce ţi s-a întâm plat...

Habar n-ai ce a fost sau nu a fost. Nimic. Şi nu am de gând să m ă
umilesc precum unul dintre Copiii celor Binecuvântaţi şi să-i im plor
pe Marii Spiriduşi, care m -ar fi ucis cu bucurie când eram m uritoare,
■■a ne ajute. N u le voi spune povestea aceea - povestea mea.
Marii Lorzi s-ar putea să n u ne creadă, ceea ce te face să fii un
m,u lor im portant...
Nesta îm pinse scaunul înapoi, aruncând şerveţelul în farfurie,
." .ui udând pânza fină.
Alunei, nu este problem a m ea dacă nu sunteţi dem ni de încre-
ili ie Am să vă ajut cu zidul, dar nu am să le spun tu tu ro r povestea
nir.i, de dragul tău.
I .i se ridică în picioare, culoarea aprinzându-i chipul de obicei
p.ilid şi spuse p rin tre dinţi:
Si dacă ai să în drăzneşti să îi sugerezi lui Elain să facă aşa ceva,
.un „i ţi rup gâtul!
Işi ridică privirea de la m ine ca să se uite la toţi ceilalţi - extin-
■.uid .uneninţarea.
Niciunul d intre noi nu rosti vreun cuvânt când ea plecă din sa-
Ittn şi trânti uşa în u rm a ei.
M am lăsat pe scaun, sprijinindu-m i capul de spătar.
< r\ a se auzi în faţa mea. O sticlă de vin.
Iste în regulă dacă nu foloseşti paharul, fu tot ce spuse Mor.

*
Aş spune că N esta îi face concurenţă lui A m ren în ceea ce
l'i m .le setea de sânge, spuse gânditor Rhys câteva ore m ai târziu
uni el şi cu m ine ne-am plim bat singuri pe străzile Velarisului.
iur.ui a diterenţă este că A m ren chiar îl bea.
\m pufnit, scuturând din cap când am cotit pe strada lată de
I iiiea sidra şi am rătăcit de-a lungul râului presărat cu stele.
 Atât de m ulte urm e încă stricau frum oasele clădiri ale Velarisului, i
străzile fiind găurite din cauza ghearelor şi a resturilor căzute. Mare §
parte din oraş fusese reparată, d ar unele vitrine fuseseră acoperite*
cu scânduri, câteva case din lungul râului fiind doar nişte grăm ezi de j
moloz. Am zburat de acasă im ediat ce am term inat cina - ei b in e ,!
vinul, presupun. M or luase încă o sticlă cu ea când dispăruse în 9
casă, Azriel încruntându-se în u rm a ei. a
Rhys şi cu m ine n u mai invitaserăm p e nim eni cu noi. El m ă j
întrebase p rin legătură: „M ergi cu m ine?“ Iar eu dădusem su b til!
d in cap. I
Şi iată-ne! Ne plim bam deja de peste o oră, în m are parte tăcu ţi..*
gândindu-ne la cuvintele, inform aţiile şi am eninţările î m p ă r t ă ş i »
azi. N iciunul din noi nu încetini pasul înainte să ajungem la m icul!
restaurant unde cinaserăm cu toţii sub stele, într-<v- sară. !
Ceva încordat din pieptul m eu se relaxă când am văzut c lă d ire *
neatinsă, plantele citrice din ghivece şuierând în briza râului. Şi îl*
briza aceea... am sim ţit arom a m irodeniilor pătrunzătoare, al câ rn i*
cu usturoi şi al roşiilor fierte... M -am rezem at de balustrada tr o tu a J
rului din lungul râului, u rm ărin d cum lucrătorii restaurantul™ 1
serveau la mesele aglomerate. 1
- C ine ştie, am şoptit eu, răspunzându-i în cele din urm ă. P o a t*
că şi Nesta îşi va însuşi obiceiul de a bea sânge. Cred că a m e n in ţa re *
de a-m i ru p e gâtul e adevărată. Poate îi va da de gust. j
Rhys chicoti, sunetul răsunându-m i în oase când se aşeză lâ n g *
m ine, cu coatele sprijinite de balustradă şi aripile strânse. A m in sp i!j
rat profund, inhalându-i parfum ul de citrice şi m are în plăm ân*!
ajungând în sânge. El îm i atinse gâtul cu gura. |
- Ai să m ă urăşti dacă-ţi spun că N esta este... dificilă? f
A m râs încet. !
- Aş spune că situaţia a decurs destul de bine, luând totul în c o n s*
derare. M ăcar a fost de acord în privinţa unui lucru. M i-am m u ş c *
buza de jos. Nu ar fi trebuit să o descos în public. Am făcut o greşeai*!
 HI răm ase tăcut, ascultând.
Cu ceilalţi, am întrebat eu, cum găseşti echilibrul - între
Marele Lord şi familie?
Rhys se gândi.
Nu este uşor. A m luat destule decizii greşite de-a lungul seco­
l el or . Deci n u -m i place să-ţi spun că seara asta ar putea fi doar
nu l-putui.
Am oftat prelung.
Ar fi trebuit să m ă gândesc la faptul că s-ar putea să nu se sim tă
■onlortabil povestindu-le unor străini ce i s-a întâm plat în Hybern.
‘■ora mea a fost o persoană retrasă toată viaţa ei, chiar şi faţă de noi.
Rhys se aplecă să-m i sărute din nou gâtul.
Mai devrem e, azi - acasă, spuse el retrăgându-se ca să mă
pi iv ească în ochi. Fără să tresară. Deschis. N u am vrut să o insult.
Imi pare rău că am izbucnit la tine.
I I ridică o sprânceană neagră.
De ce naiba ţi-ar părea rău? Ţi-am insultat sora; tu i-ai luat
i| mi area. Aveai tot dreptul să m ă baţi p en tru asta.
Nu am v ru t să... te subm inez.
1hibrele licăriră în ochii lui.
A!
I I se roti spre Sidra, iar eu l-am urm at. Apa şerpuia pe lângă noi,
■■ii|>i-tlaţa întunecată u nduindu-se cu lum inile aurii de la stâlpii de
iluminat şi cu giuvaierele strălucitoare ale Curcubeului.
I >e aceea... lucrurile au fost ciudate între noi în seara asta. El se
■i i- |u şi se întoarse către m ine. Pe toţi zeii, Feyre!
<'brajii m i se încălziră, iar eu l-am în treru p t înainte să poată
• onimua.
înţeleg totuşi de ce. Un front solid, unit este im portant. Am
.'i'.M ut lem nul neted al balustradei cu un deget. Mai ales pentru noi.
Nu în familia noastră.
 C ăldura se răspândi p rin m ine când am auzit cuvintele - familia
noastră.
El m ă luă de m ână, îm pletindu-şi degetele cu ale mele.
- Putem să facem ce reguli ne dorim . Ai tot dreptul să m ă ches­
tionezi, să-m i dai idei - şi în particular, şi în public. El pufni.
Bineînţeles, dacă hotărăşti să m ă iei cu adevărat la bătaie, aş putea
să-ţi cer să o faci în spatele uşilor închise, ca să n u în d u r secole de
tachinări, dar...
- N u te voi su b m in a în public. Şi nici tu n u m ă vei su b m in a
pe mine.
El răm ase tăcut, lăsându-m ă să gândesc, să vorbesc.
- Ne p utem adresa întrebări unul celuilalt p rin legătură, dacă ne
aflăm în preajm a unora care nu n e sunt prieteni, am spus eu. Dar,
p en tru m om ent, în prim ii ani, aş vrea să arăt lum ii u n front unifi­
cat... Asta dacă supravieţuim .
- Vom supravieţui. O hotărâre intransigentă se sim ţea în acele
cuvinte şi i se citea pe chip. D ar vreau să te sim ţi în largul tău când
m ă încurajezi, când îm i spui unde greşesc...
- C ând nu am făcut asta?
El zâmbi, d ar eu am adăugat:
- Vreau să faci şi tu acelaşi lucru - p en tru mine.
- S-a făcut! D ar în familia noastră... să-m i spui când greşesc, ori
de câte ori vrei. De fapt, insist.
- De ce?
- P entru că e am uzant.
L-am înghiontit cu cotul.
- D eoarece eşti egala mea, spuse el. Şi asta înseam nă să ne apă­
răm în public, dar şi să fim sinceri unul cu celălalt, să ne spunem
adevărul.
M -am uitat cu atenţie la oraşul aglom erat din ju ru l nostru.
- Atunci, p o t să-ţi spun un m ic adevăr?
El răm ase nem işcat, dar spuse:
 - întotdeauna.
Am respirat adânc.
C red că ar trebui să ai grijă în colaborarea ta cu Keir. N u din
i .ui/.a josniciei lui, ci p en tru că... eu cred că ai putea să o răneşti pe
Mor cu adevărat dacă nu faci ce trebuie.
Rhys îşi trecu o m ână p rin păr.
Ştiu, ştiu...
M erită trupele pe care ni le poate oferi? Dacă asta înseam nă să
n urneşti pe ea?
Lucrăm cu Keir de câteva secole. Ea ar fi trebuit să se obişnuiască
pana acum. Şi, da - soldaţii lui m erită asta. Aducătorii de întuneric
nul bine antrenaţi, puternici şi inactivi de prea m ult timp.
M am gândit.
Ultima dată când ne-am dus în Regatul C oşm arurilor, am ju-
■ai i olul curvei tale.
( ăi vântul îl făcu să tresară.
Dar acum sunt M area ta D oam nă, am continuat eu, trecân-
flu mi un deget peste dosul m âinii lui. El îm i urm ări m işcarea. Am
i oi I>ii mai încet. Ca să-l faci pe Keir să fie de acord să ne ajute... Ai
l’iiioa să-m i spui ce m ască ar trebui să p o rt în O raşul Cioplit?
Tu decizi, spuse el, încă u rm ărin d cum îi trasam lent cercuri
p< piele cu degetul. Ai văzut cum sunt acolo - cum suntem . Tu de-
. i / i , mu să îţi joci rolul.
Presupun că aş face bine să decid curând - nu doar p en tru
i t.i, u şi p en tru întâlnirea cu ceilalţi M ari Lorzi de peste două
..ipi.imâni.
Kliys îm i aru n că o privire piezişă.
Poate regatele sunt invitate.
Mă îndoiesc de faptul că va veni, având în vedere că este aliatul
l h hem ului, iar el ştie că l-am ucide.
la i/a râului îi agită părul negru-albăstrui.
 - La întâlnire se va face o vrajă de legare, care ne va forţa pe toţi
să încetăm ostilităţile. Dacă cineva o va încălca în tim pul întâlnirii,
m agia va cere u n preţ scump. Probabil viaţa respectivului. Tamlin
nu este destul de prost să atace - nici noi pe el.
- De ce l-ai invitat?
- Excluderea lui nu ar fi făcut decât să-l aţâţe mai m ult îm po­
triva noastră. C rede-m ă, nu vreau să-l văd. Sau pe Beron, pe care
acum îm i doresc probabil să-l ucid m ai m ult decât pe Tamlin.
- Tarquin va fi acolo. Iar noi suntem aproape de capul listei sale .
cu indivizi pe care vrea să-i omoare.
- C hiar şi cu rubinele de sânge, nu ar fi destul de prost să atace i
în tim pul întâlnirii.
Rhys oftă pe nas.
- Pe câţi aliaţi putem conta? în afară de Keir şi de O raşul Cioplit, ]
vreau să spun.
M -am uitat de-a lungul trotuarului de lângă râu.
Mesenii şi petrecăreţii erau prea ocupaţi să se distreze ca să ne]
observe m ăcar prezenţa, în d u d a aripilor uşor de recunoscut ale luij
Rhys. Totuşi - poate că nu era cel mai bun loc p entru o conversaţie.
- N u ştiu, recunoscu Rhys. H elion şi Regatul Zilei, probabil.
Kallias... poate. Cu Regatul Iernii, situaţia e încordată de la eveni­
m entele petrecute la Poalele M untelui.
- P resupun că Azriel va afla m ai multe.
- Deja a plecat să afle.
Am dat aprobator din cap.
- A m ren a pretins că ea şi Nesta au nevoie de ajutor ca să cerce­
teze căile p rin care să repare zidul. A m gesticulat înspre oraş.]
în d reap tă-m ă spre cea m ai bună bibliotecă de unde pot să aflu ceva]
în legătură cu asta.
Rhys ridică din sprâncene.
- C hiar acum ? Etica m uncii tale o face de ruşine pe a mea.
- M â in e , deşteptule! am şuierat eu.
 El chicoti, aripile um flându-se şi strângându-se. Aripile... aripile
|u - 1 are îi perm isese lui Lucien să le vadă.
Ai încredere în Lucien.
Intrebarea-nu-prea-întrebare îl făcu să-şi încline capul.
Cred în faptul că acum ne aflăm în posesia singurului lucru pe
' .ne şi-l doreşte mai m ult decât orice. Şi câtă vrem e situaţia nu se
■■iliimbă, va încerca să ne facă pe plac. Dar, dacă se schimbă...
talentul i-a fost risipit în Regatul Prim ăverii. Ştii, avea un m otiv
peniiu care p u rta m asca de vulpe. G ura i se strâm bă într-o parte.
I >.u a ar lua-o pe Elain înapoi în Regatul Prim ăverii sau oriunde
iii undeva... în sinea ta, nu crezi că ar vinde tot ce ştie? O ri pen tru
■.i •i i;;, ori ca să îi garanteze ei siguranţa?
Totuşi l-ai lăsat să audă totul în seara asta.
Niciuna dintre inform aţii nu i-ar perm ite H ybernului să ne
di . 1 1 ugă. Este foarte p ro b ab il ca regele să ştie deja că vom căuta
•I ne aliem cu Keir - că vom încerca să găsim o cale de a-1 opri să
di .ii ugă zidul. Nu a fost deloc subtil cu căutările lui D agdan şi ale
Im Uiaunagh. Şi se va aştepta ca noi să încercăm să-i adunăm pe
M u ii l orzi. Tocmai de aceea locaţia întâlnirii nu se va decide decât
iu.i i u rziu . li voi spune lui Lucien? îl voi aduce şi pe el?
M am gândit la întrebarea lui: Aveam eu încredere în Lucien?
Nici eu nu ştiu, am recunoscut şi am oftat. Nu îm i place că
I tun este un pion.
Şl in. N iciodată nu este uşor.
'■< confruntase cu asem enea lucruri secole la rând.
Vreau să aştept - să văd ce face Lucien în urm ătoarele două
u|'i.imani. C um se p o artă cu noi şi cu Elain. Ce crede Azriel des-
I |1 r|.
M am încruntat.
Nu este o persoană rea - nu este malefic.
! o siguranţă, nu este.
 - Eu doar... I-am întâlnit privirea calm ă şi fermă. Riscăm dacă
avem încredere oarbă în el.
- A discutat ce sentim ente are faţă de Tamlin?
- Nu. N u am v ru t să insist. Lui îi... părea rău p en tru ce mi s-a
întâm plat, ce s-a petrecut în H ybern şi ce a păţit Elain. S-ar fi sim ţit
la fel dacă Elain nu ar fi fost implicată? N u ştiu - poate. N u cred că
ar fi plecat totuşi.
Rhys îm i dădu la o parte părul de pe faţă.
- Totul face parte din joc, dragă Feyre. în cine să ai încredere,
când să ai încredere - ce inform aţii să schimbi.
- îţi place?
- Uneori, da. Acum nu. Nu când riscurile sunt atât de mari. Dege­
tele lui îm i atinseră fruntea. C ând am atât de multe de pierdut.
M i-am pus palm a pe pieptul lui, chiar peste tatuajele illyriene de
sub hainele lui, chiar peste inim a lui şi i-am sim ţit bătăile puternice
răsunându-m i în piele şi-n oase.
A m uitat de oraşul din jurul n o stru când îm i întâlni privirea, cu
buzele deasupra pielii mele şi-m i şopti:
- Vom continua să ne facem planuri de viitor, cu sau fără război.
Eu voi continua să fac planuri p en tru viitorul nostru.
Gâtul îm i ardea şi am dat din cap.
- M erităm să fim fericiţi, spuse el, ochii scânteindu-i suficient,
încât să-m i spună că îşi am intea cuvintele pe care i le spusesem pe
acoperişul casei din oraş, după atac. Şi voi lupta din răsputeri ca să
ni-1 asigur.
- N oi vom lupta, am spus eu răguşită. N u doar tu.
Prea m ulte. îm i dăruise deja prea m ulte şi tot nu i se părea că era
suficient.
D ar Rhys se uită la restaurantul vesel din spatele nostru, peste
u m ăru l lui lat.
- în prim a seară în care am venit cu toţii aici, spuse el şi i-am
urm ărit privirea, uitându-m ă la lucrătorii care aranjau cu pricepere
şi eu pasiune mesele. C ând i-ai spus Sevendei că te-ai sim ţit trează
după ce ai m âncat m âncarea pregătită de ea... El scutură din cap. A
li ist prim a dată când ai părut... liniştită. De parcă erai într-adevăr
11 cază, vie d in nou. A m fost atât de uşurat, încât am crezut că am să
vomit direct pe masă.
M i-am am in tit privirea lungă şi ciudată pe care m i-o aruncase
i and vorbisem în cele din urmă. Apoi, plimbarea lungă spre casă, când
auzisem m uzica pe care m i-o trim isese în celula m ea de la Poalele
Muntelui.
M-am înd ep ărtat de balustradă şi l-am tras spre podul care se
1 1 1 11 1 idea peste Sidra - po dul care ne ducea acasă. Trebuia să lăsăm

I><■altă dată discuţia despre cine se im plicase m ai m ult în război.

Vino cu m ine - p rin C urcubeu, giuvaierul colorat şi scân­
teietor al oraşului, inim a care găzduia cartierul artiştilor, vibrant şi
'i'oinotos la ora aceea din noapte.
I am luat de braţ înainte să spun:
Tu şi oraşul m -aţi ajutat să m ă trezesc, m -aţi ajutat să revin la
\ i.ii.i. Ochii îi licăriră când i-am zâmbit. Şi eu voi lupta din răspu-
(eii. Rhys.
I I mă sărută pe creştet, trăgându-m ă m ai aproape când am tra-
M-i sat Sidra pe sub cerul înstelat.
 CAPITOLUL
19

Fu u n lucru b u n că insistasem să m ă întâlnesc cu Cassian la ora

opt deoarece, chiar dacă m -am trezit la răsărit, când m -am uitat la
chipul ad orm it al lui Rhysand, am hotărât să-m i petrec dim ineaţa
trezindu-1 încet şi dulce.
încă eram îm bujorată când Rhys m ă lăsă la ringul de antrena­
m ent de pe acoperişul Casa Vântului, spaţiul liber fiind înconjurat
de u n zid de piatră roşie. îm i prom ise că urm a să ne întâlnim după
prânz ca să-m i arate biblioteca p en tru cercetările mele şi apoi îmi
facu poznaş sem n cu ochiul şi m ă sărută pe obraz înainte de a se
înălţa d in n ou în aer, cu o bătaie puternică a aripilor.
R ezem ându-se de zidul de lângă rastel, Cassian spuse doar atât:
- Sper că n u te-ai ex ten u at p rea m ult, p e n tru că asta chiar o
să doară.
M i-am dat ochii peste cap, chiar şi când am încercat să-m i alung
din m inte im aginea lui Rhysand care m ă întinsese pe b urtă şi apoi
m ă sărutase pe spate. Mai jos. Am încercat să alung senzaţia
m âinilor lui puternice care m ă apucaseră de şolduri şi m ă ridicaseră
tot m ai sus, p ână ce ajunsese sub ele şi se înfruptase din m ine, până
ce îl im plorasem tăcută, iar el se ridicase în spatele m eu, iar eu fu­
sesem nevoită să m uşc din p ernă ca să nu trezesc toată casa cu ge­
metele mele.
 Dim ineaţa, R hysand era... N u aveam cuvinte să descriu cum era
i ,md nu se grăbea şi era leneş şi păcătos, cu părul încă zburlit de
munn, iar în ochi avea acea strălucire p u r m asculină. Licărul leneş
şi satisfăcut din u rm ă cu o clipă încă se zărea, iar sărutul aşa-zis
i>< vinovat p e obraz m ă făcuse să roşesc.
Mai târziu. U rm a să-l torturez m ai târziu.
Pentru m om ent... m -am îndreptat spre locul în care stătea
< uvsian, ro tin d u -m i umerii.
Doi m asculi illyrieni m ă fac să transpir într-o singură dim i-
in-aţă. Ce să facă o femelă?
( ăssian râse.
Cel p u ţin ai venit binedispusă.
Am rânjit, p u n ân d u -m i m âinile în şolduri când am studiat ras­
ului cu arme.
Pe care s-o aleg?
Pe niciuna. El făcu sem n din bărbie spre ringul din cretă albă
'Im spatele nostru. A trecut ceva tim p de la ultim ul antrenam ent.
Asia/i vom recapitula lucrurile de bază.
Nu a trecut chiar atât de m ult, am rostit eu cu o oarecare
mi ni ilare.
A trecut o lună şi jum ătate.
i\ 1 am uitat la el, la aripile strânse, la părul negru până la um eri.
( '.c nu este în regulă?
Nimic.
I I l recu pe lângă m ine spre ring.
Nesta?
N u toate lucrurile din viaţa m ea au legătură cu sora ta, ştii asta.
Vorbele lui m ă făcură să tac.
I; vizita de m âine din Regatul C oşm arurilor?
< assian îşi scoase cămaşa, dezvăluindu-şi m uşchii acoperiţi cu
i.iiii.iu com plicate şi frum oase. Sim boluri illyriene p en tru noroc
i i'ln n e .
 - N u este nim ic. O cupă-ţi poziţia!
M -am supus, chiar dacă l-am privit atentă.
- Eşti... nervos.
El refuză să vorbească înainte să-m i încep exerciţiile de încăl­
zire: diverse fandări, lovituri cu piciorul şi întinderi gândite să-m i
relaxeze m uşchii. Şi abia când am început să ne luptăm , când îmi
pară loviturile de pum n, îm i spuse:
- Tu şi Rhys ne-aţi ascuns adevărul. Şi ne-am dus în H ybern fără
să ştim asta.
- Ce anum e?
- Că eşti M are D oam nă.
M -am îm pins spre m âinile lui ridicate într-o com binaţie de
două lovituri, respirând sacadat.
- Ce diferenţă ar fi fost?
- A r fi schim bat totul. Nim ic nu s-ar fi desfăşurat aşa.
- Poate de aceea a hotărât Rhys să păstreze secretul.
- H ybernul a fost un dezastru.
A m încetat să m ai lovesc.
- Ştiai că sunt partenera lui când am plecat. N u văd cum ar
schim ba ceva faptul că sunt M are D oam nă.
- Totul se schim bă.
M i-am pus m âinile în şolduri, ignorându-i sem nul de a continua.
- C um aşa?
Cassian îşi trecu o m ână prin păr.
- Deoarece, ca parteneră a lui, încă erai sub protecţia sa. O, n u te
uita aşa! Şi tu trebuie să-l protejezi pe el. M i-aş fi dat viaţa pentru
tine, ca p arten eră a lui - şi ca p rieten al tău. D ar tu tot erai... a lui.
- Şi ca M are Doam nă?
Cassian expiră zgomotos.
- Ca M are D oam nă, eşti a mea. Şi a lui Azriel, şi a lui Mor, şi a
lui A m ren. Ne aparţii tuturor, iar noi îţi aparţinem . N u te-am fi
pus... in tr-u n pericol atât de mare.
 - Poate că de aceea a v ru t Rhys să păstreze secretul. V-ar fi făcut
.a vă concentraţi la altceva.
- Asta are legătură cu noi doi. Şi, crede-m ă, Rhys şi cu m ine
.mi... d iscutat despre asta.
Am ridicat o sprânceană.
Eşti supărat pe mine?
Inchizând ochii, el scutură din cap.
Cassian!
El îşi ridică m âinile in tr-u n ordin tăcut de a continua.
Am oftat şi am început din nou. Abia după cincisprezece repetări
şi i aud gâfâiam greoi Cassian îm i spuse:
Nu credeai că eşti esenţială. Ne-ai salvat pielea, da, dar... nu
' n-ileai că eşti esenţială aici.
1hiu-doi, unu-doi, unu-doi.
Nu sunt. El deschise gura, dar eu am înaintat, vorbind gâfâind.
1 i i iuţii aveţi o... datorie - voi toţi sunteţi vitali. Da, am abilităţi,
•I n . tu şi A zriel eraţi răniţi, surorile m ele erau... ştii ce li s-a întâm -
pl.ii Am făcut ce am p u tu t ca să ieşim de acolo. Aş fi preferat să fi
l" .1 eu decât oricare dintre voi. N u aş fi suportat alternativa.
I>i ţinu ferm m âinile ridicate când i le-am lovit.
Ar fi p u tu t să ţi se întâm ple orice în Regatul Prim ăverii.
I\ 1 am oprit din nou.
Dacă Rhys n u m ă stresează cu prostiile exagerat de protec-
i'i.uc, atunci nu înţeleg de ce tu...
Să nu crezi nicio clipă că Rhys nu a fost foarte îngrijorat. O,
l mi e că se controlează bine, Feyre, dar eu îl cunosc. Şi a fost p a n ica t
mi i impui cât ai lipsit. Da, el ştia - noi ştiam - că te puteai descurca
mi',ură. D ar asta nu ne face să fim m ai puţin îngrijoraţi.
Mi am scuturat m âinile umflate, apoi m i-am frecat braţele care
un dureau deja.
I rai supărat şi pe el.
 - D acă nu m -aş fi vindecat, l-aş fi luat la şuturi d in tr-u n capăt al
Velarisului până în celălalt.
Eu nu am răspuns.
- A m fost cu toţii îngrijoraţi p en tru tine.
- M -am descurcat foarte bine.
- Bineînţeles. Ştiam că o vei face. Dar... Cassian îşi încrucişă
braţele. Rhys a procedat la fel în u rm ă cu cincizeci de ani. Atunci
când s-a dus la blestem ata de petrecere organizată de A m aratha.
O! „Ooo!“
- Nu voi uita, ştii, spuse el expirând. C ând ne-a vorbit tuturor,
telepatic. C ând m i-am dat seam a de ceea ce se întâm pla şi că... ne-a
salvat. N e-a închis aici şi ne-a legat m âinile, dar... îşi scărpină tâm ­
pla. în capul m eu s-a făcut linişte, ca niciodată. Ca atunci când...
Cassian se uită cu ochii mijiţi la cerul senin. în ciuda iadului dez­
lănţuit aici, pe teritoriul nostru, eu am... tăcut. El îşi atinse uşor
tâm pla cu u n deget şi se încruntă. D upă cele întâm plate în H ybern,
vindecătoarea m -a ţinut adorm it cât m i-a îngrijit aripile. Abia când
m -am trezit după două săptăm âni... am aflat. Iar când M or m i-a
spus ce ţi s-a întâm plat... A m tăcut din nou.
M i-am înghiţit nodul din gât.
- M -ai găsit când aveam cea mai m are nevoie de tine, Cassian.
- Mă bu cu r că te-am ajutat. El îm i zâm bi autoritar. Te poţi baza
pe noi, ştii. Pe am ândoi. El este înclinat să facă personal totul - să
dea totul din el. Nu suportă să lase pe oricine altcineva să ofere
ceva. Acel zâm bet dispăru. Nici tu nu poţi.
- D ar tu poţi?
- Nu îmi este uşor, dar, da. Sunt generalul arm atei lui şi, parţial,
asta include să ştiu cum să deleg. Sunt cu Rhys de peste cinci sute de
ani, iar el tot încearcă să facă totul singur şi continuă să creadă că nu
este suficient.
 Ştiam asta - prea bine. Iar gândul că în războiul acesta Rhys în ­
cerca să se ocupe de tot ce ne aştepta... Greaţa îm i dădu stom acul
peste cap.
- El dă ordine tot tim pul.
- Da. Şi ştie la ce excelăm. Dar, când trebuie să acţionăm...
( .i'sian îşi aranjă bandajele de pe m âini. D acă M arii Lorzi şi Keir
iui intervin, el tot va în frunta H ybernul şi va face ce e m ai greu, ca
sa ne scutească pe noi.
Un fel de încordare greţoasă şi inconfundabilă m ă cuprinse.
Uliys avea să supravieţuiască - nu ar fi îndrăznit să sacrifice totul ca
■■a se asigure că noi...
Rhys ar fi făcut-o. O făcuse cu A m arantha şi ar fi repetat gestul
lui a ezitare.
\m alungat senzaţia. Am reprim at-o. M -am concentrat la
i aspiraţie.
( leva îi atrase atenţia lui Cassian în spatele m eu şi, chiar dacă
1 1 1 1 pul îi răm ase calm , o strălucire de prădător licări în ochii lui.
Nu trebuia să m ă întorc p en tru a şti cine stătea acolo.
Vrei să ni te alături? spuse m ieros Cassian.
Mi se pare că nu faceţi decât să pălăvrăgiţi, zise Nesta.
M -am u itat peste um ăr. Sora m ea p u rta o rochie de un albas-
it u deschis care îi făcea pielea aurie, părul îi era prins sus, iar spa-
i< le rigid. M -am chinuit să spun ceva, să îm i cer scuze, dar... nu în faţa
Im La nu şi-ar fi dorit să poarte conversaţia asta în faţa lui Cassian.
( lassian îi întinse o m ână bandajată şi-i făcu sem n să se apropie
m doindu-şi degetele.
Eşti speriată?
\rn tăcut cu înţelepciune când N esta păşi din pragul deschis al
n mi, î n lum ina orbitoare a curţii.
De ce m -ar speria un liliac imens, căruia îi place să facă crize
■I. nervi?
 M -am înecat, iar Cassian m ă avertiză cu o privire încruntată,
provocându-m ă să râd, însă m i-am căutat legătura în m inte, cobo-
rân d u -m i scuturile suficient, încât să-i spun lui Rhysand, oriunde
ar fi fost în oraş: „Te rog, vino să m ă cruţi de cearta dintre Cassian
şi Nesta!“
O clipă m ai târziu, Rhys îm i răspunse: „Regreţi că ai devenit
M are D oam nă?"
I-am savurat vocea şi um orul, dar am alungat panica atunci când
i-am dat replica: „Asta face parte din îndatoririle mele?"
El râse senzual şi malefic. „De ce crezi că eram atât de disperat
să am o parteneră? De aproape cinci sute de ani m ă ocup de asta de
unul singur. A cum e corect să înduri şi tu."
- Mi se pare că eşti cam încordată, Nesta, îi spuse Cassian. Şi
aseară ai plecat atât de brusc... Pot să te ajut cum va să scapi de
încordare?
„Te rog", l-am im plorat pe Rhys.
„Ce îm i vei da?"
Nu eram sigură dacă puteam să şuier prin legătură, dar după chi­
cotul care îm i răsună în m inte o clipă m ai târziu, m i-am dat seam a
că m ă simţise. „Sunt la o întâlnire cu guvernatorii Palatelor. S-ar
putea să se supere dacă dispar." A m încercat să nu oftez.
Nesta îşi curăţă unghiile.
- A m ren vine să m ă instruiască în câteva...
U m bra se un d u i p rin curte, întrerupând-o. Şi nu R hysand fu cel
care ateriză între noi, ci...
„Ţi-am trim is u n alt chip frum os pe care să-l adm iri, spuse Rhys.
Nu la fel de frum os ca al m eu, bineînţeles, dar pe aproape."
C ând um brele care îl înconjurau se îm prăştiară, Azriel îi m ăsură
din priviri pe N esta şi pe Cassian, apoi îm i aruncă o privire vag
com pătim itoare.
- Trebuie să începem lecţia m ai devrem e.
- Corect. Nicio problem ă, am zis eu, m inţind cu dezinvoltură.
 Cassian se în cru n tă la m ine, apoi la Azriel. A m ândoi l-am igno­
rat când ne-am în dreptat spre îm blânzitorul Umbrelor, scoţân-
du-m i bandajele de pe m âini între tim p.
„M ulţumesc", am spus eu prin legătură.
„Poţi să te revanşezi în seara asta."
Am încercat să nu roşesc la im aginea pe care Rhys m i-o trim ise
in m inte, detaliindu-m i exact cum să-l răsplătesc, şi m i-am coborât
scuturile m entale. De cealaltă parte a lor, aş fi p utut ju ra că degetele
i u gheare coborâseră pe diam antul negru într-o prom isiune tăcută
şi senzuală. A m înghiţit cu greu.
Azriel îşi întinse aripile, roşul închis şi auriul lucind în soarele
.Irălucitor, şi îşi deschise braţele spre m ine.
- Pădurea de pini e în regulă - cea de lângă lac.
- De ce?
- D eoarece este m ai bine să cazi în apă decât pe piatră dură,
i.ispunse Cassian, încrucişându-şi braţele.
Stomacul m i se strânse, dar l-am lăsat pe Azriel să m ă ridice,
im iosul lui de ceaţă rece n o ctu rn ă şi cedru învăluindu-m ă când
b.itu din aripi o dată, agitând praful din curte.
I -am surprins privirea m ijită a lui Cassian şi am zâm bit larg.
Noroc! am spus eu, iar Azriel, C azanul să-l binecuvânteze,
i.isni pe cerul senin.
Niciunul din noi nu rată înjurătura obscenă strigată de Cassian,
■Ieşi nu am catadicsit să com entăm .
C!as si an era general - generalul Regatului Nopţii.
Cu siguranţă putea să-i facă faţă Nestei.

Am lăsat-o pe A m ren acasă când am venit, îm i spuse Azriel în

n mp ce aterizam pe m alul unui lac turcoaz de m unte, flancat de
pmi şi granit. I-am spus să se ducă im ediat la antrenam ent. El schiţă
1 1 1 1 zâmbet. Adică după câteva m inute.
 A m pufnit şi m i-am întins braţele.
- Bietul Cassian!
Azriel pufni amuzat.
- într-adevăr.
M -am m işcat pe loc, micile roci gri de-a lungul m alului alu­
necând sub cizmele mele.
- Deci...
Părul negru al lui Azriel părea să absoarbă lum ina orbitoare a
soarelui.
- C a să zbori, spuse el sec, ai nevoie de aripi.
Corect.
Faţa m i se încălzi. M i-am rotit şi pocnit încheieturile m âinilor.
- A trecut ceva vrem e de când n u le-am m ai invocat.
El nu-şi m ută privirea pătrunzătoare de la chipul şi p ostura mea.
La fel de neclintită şi stabilă ca granitul cioplit în care se form ase
acest lac. P rin com paraţie, aş fi p utut fi u n fluture în zbor.
- Vrei să m ă întorc? îşi accentua el cuvintele, ridicând o sp rân ­
ceană neagră.
M -am crispat.
- Nu. Dar... s-ar putea să am nevoie de câteva încercări.
- N e-am început lecţia m ai devrem e - avem destul timp.
- Apreciez că faci efortul să pretinzi că nu din cauza disperării
mele de a evita ciondăneala de dim ineaţă dintre Cassian şi Nesta.
- N u aş lăsa-o niciodată pe M area m ea D oam nă să suporte asta,
zise el cu chipul îm pietrit.
A m chicotit, frecând locul dureros de pe umăr.
- Eşti... gata să te întâlneşti cu Lucien în după-am iaza asta?
Azriel îşi înclină capul.
- A r trebui să m ă pregătesc?
- Nu. Eu doar... Am ridicat din um eri. C ând pleci să aduni in ­
form aţii despre M arii Lorzi?
 - D upă ce discut cu el. O chii îi străluceau - lum inaţi de am uza­
ment. Ca şi când ar fi ştiut că trăgeam de tim p.
Am expirat.
- Corect. începem .
A tingându-m i acea parte din m ine, partea pe care m i-o dăduse
Tamlin... Ceva vital din inim a m ea se retrase, în ciuda faptului că ceva
ascuţit şi agresiv din instinctele m ele se m ândrea cu tot ce luasem.
M i-am alungat gândurile, concentrându-m ă la aripile illyriene. Le
invocasem în ziua aceea din Stepe din m em orie şi teamă. Ca să le
creez acum... m i-am lăsat m intea să alunece în am intirile mele despre
aripile lui Rhys - cum se simţeau, cum se m işcau şi cât cântăreau...
- Scheletul trebuie să fie un pic m ai gros, se oferi Azriel să m ă
ajute. G reutatea începu să-m i apese spatele. întăreşte m uşchii d in ­
spre ele.
M -am supus, m agia m ea ascultând la rândul ei. El îm i mai dădu
şi alte inform aţii: un d e să adaug şi unde să reduc, unde să netezesc
şi unde să întăresc.
Gâfâiam, transpiraţia alunecându-m i pe spate când îm i spuse:
- Bun. îşi drese vocea. Ştiu că n u eşti illyriană, dar... p rintre ei, se
• onsideră... că e nepotrivit să atingi aripile cuiva fără perm isiune.
Mai ales pe ale femelelor.
Printre ai lor. N u ai lui.
Mi-a luat o clipă să-m i dau seam a ce îm i cerea.
- O... ooo. C ontinuă.
- Trebuie să m ă conving că p a r în regulă.
Corect.
M -am în to rs cu spatele la el, iar m uşchii m -au d u ru t când m -am
in u n d a t ca să în tin d aripile. Totul - de la gât până la um eri, spre
• oaste, spate şi fu n d - părea acum să le controleze şi protesta dure-
11 >* din cauza greutăţii şi a mişcării.
Le avusesem doar câteva secunde cu Lucien în Stepe - nu îm i
dădusem seam a cât de grele erau, cât de com plecşi erau m uşchii.
 în d u d a cicatricelor, i-am sim ţit m âinile lui Azriel uşoare ca pe
nişte pene când apucă şi atinse unele zone, iar pe altele le lovi uşor.
Am scrâşnit din dinţi, de parcă... m -ar fi gâdilat şi m -ar fi îm puns în
talpa piciorului. D ar el lucră rapid, iar eu m i-am rotit din nou um e­
rii când m ă înconjură şi şopti:
- Este... uim itor. Sunt la fel ca ale mele.
- C red că, în m are, e m eritul magiei.
El scutură d in cap.
- Eşti o artistă - a fost atenţia ta la detalii.
C om plim entul m ă făcu să roşesc uşor şi m i-am pus m âinile
în şolduri.
- Ei bine? Ne ridicăm spre cer?
- Prim a lecţie: nu le lăsa să se târască pe păm ânt.
Am clipit. Aripile m i se sprijineau intr-adevăr pe roci.
- De ce?
- Illyrienii cred că este un sem n de lene şi de slăbiciune. Şi din
pu n ct de vedere practic, păm ântul este plin de lucruri care ţi-ar p u ­
tea răni aripile. Aşchii, cioburi de piatră... care nu doar că pot să le
p ătru n d ă şi să cauzeze o infecţie, ci şi să afecteze felul în care aripa
prinde vântul. Deci să le ţii în aer.
O durere ascuţită îm i străbătu spatele când am încercat să le ri­
dic. Am reuşit să o îndrept pe cea stângă. Cea dreaptă tocm ai căzu
ca o pânză dezlegată.
- Trebuie să-ţi întăreşti m uşchii spatelui şi ai coapselor. Şi ai
braţelor. Şi ai m ijlocului.
- Aşadar, pe toţi.
El zâm bi din n ou sec.
- De ce crezi că illyrienii sunt atât de în formă?
- De ce nu m -a avertizat nim eni că eşti cam încrezut?
Azriel zâmbi.
- Ridică am bele aripi!
O cerere calm ă, dar fermă.
 Am tresărit, contorsionându-m i corpul în toate direcţiile când
m -am luptat să o ridic pe cea dreaptă. Fără succes.
- în cearcă să le în tinzi şi apoi să le strângi, dacă nu o poţi r i­
dica aşa.
M -am supus şi am şuierat când am sim ţit durerea ascuţită în toţi
muşchii spatelui în clipa în care m i-am întins aripile. C hiar şi cea
mai m ică briză de pe lac m ă gâdila şi m ă sm ucea, iar eu m i-am în ­
depărtat picioarele pe m alul stâncos, căutând un fel de echilibru...
- Acum, strânge-le!
Le-am strâns atât de rapid, încât m -am aplecat în faţă.
Azriel m ă prinse înainte să dau cu nasul în pietre, apucându-m ă
sl râns de sub um eri şi ridicându-m ă.
- D ezvoltarea m uşchilor m ijlocului te va ajuta şi cu echilibrul.
- Aşadar, m ă întorc la Cassian.
El dădu din cap.
- M âine. Azi concentrează-te ca să nu le laşi să se târâie, să le
strângi, să le întinzi şi să le ridici în aer.
Aripile lui A zriel străluciră roşu şi auriu când lum ina soarelui
Io polei.
- Aşa.
El îm i dem onstră, întinzându-şi larg aripile, strângându-le, în-
im zându-le, înclinându-le şi strângându-le de nenum ărate ori.
Oftând, i-am u rm ărit m işcările, cu spatele zvâcnindu-m i de du-
i ore. Poate că lecţiile de zbor erau o pierdere de timp.
 CAPITOLUL
20

- Nu am mai fost niciodată într-o bibliotecă, i-am recunoscut lui

Rhys după prânz, când am coborât nivel după nivel sub Casa Vântului,
cuvintele mele răsunând între pereţii din piatră roşie sculptată.
M -am crispat la fiecare pas, frecându-m i spatele.
Azriel îm i dăduse u n tonic p e n tru am eliorarea durerii, dar
ştiam că, p ân ă la înserat, aveam să scâncesc, dacă nu chiar încă de
la orele de căutare a m etodei p rin care să acoperim găurile din zid
n u m -ar fi făcut prim ele să tresar.
- Adică fără să socotesc bibliotecile particulare de aici şi din
Regatul Prim ăverii; şi familia m ea avea una, dar nu... nu u n a adevă­
rată, l-am lăm urit eu.
Rhys se uită pieziş la mine.
- Am auzit că oam enii au biblioteci gratuite pe continent - des­
chise tuturor.
Nu eram sigură dacă era sau nu o întrebare, dar arn dat aprobator
din cap.
- în tr-u n u l d intre teritorii, li se perm ite tu tu ro r să intre, indife­
rent de poziţia lor sau de descendenţă.
M -am gândit la cuvintele lui.
- Erau... biblioteci înainte de război?
Bineînţeles că fuseseră, dar voiam să spun...
 - Da. Biblioteci m ari, pline de învăţaţi ţâfnoşi care îţi puteau găsi
volume din u rm ă cu o m ie de ani. D ar oam enilor nu li se perm itea
să intre - decât dacă erau sclavii cuiva, trim işi cu o treabă, şi chiar
şi atunci erau atent supravegheaţi.
- De ce?
- D eoarece cărţile erau pline de magie şi lucruri pe care nu vo­
iau ca oam enii să le cunoască.
Rhys îşi băgă m âinile în buzunare, conducându-m ă pe coridorul
aprins d o ar de h o lu rile cu lu m in ă fae ridicate în m âinile fru m o a­
selor statui fem inine, cu siluete de M ari Spiriduşi şi zâne.
- învăţaţii şi bibliotecarii refuzau să aibă sclavi - unii din m otive
personale, dar în principal din cauză că n u voiau ca ei să aibă acces
la cărţi şi arhive.
Rhys gesticula spre altă scară curbată. Probabil era m m ult în
adâncul m untelui, p en tru că aerul era rece, uscat şi greu, ca şi când
ar h fost închis de secole.
Ce s-a întâm plat cu bibliotecile după construirea zidului?
Rhys îşi strânse aripile când scările deveniră mai înguste, iar ta-
\ anul coborî.
- M ajoritatea învăţaţilor au avut tim p să le evacueze şi au reuşit
sa ieleporteze cărţile. Cei care nu au avut tim p sau au fost lipsiţi de
puterile elem entare... Un m uşchi îi zvâcni pe maxilar. Au ars biblio­
tecile, ca să nu-i lase pe oam eni să le acceseze informaţiile preţioase.
Am sim ţit un h or pe şira spinării.
- Au preferat să piardă p en tru totdeauna inform aţiile?
Bl dădu din cap, lum ina slabă poleindu-i părul negru-albăstrui.
- Lăsând deoparte prejudecăţile, se tem eau că oam enii ar găsi
•; aji periculoase şi le-ar folosi îm potriva noastră.
- D ar noi... adică ei nu au magie. O am enii nu au puteri magice.
- Unii au. De obicei, cei care pot pretinde că se trag d in tr-u n
vechi neam Fae, dar p en tru o parte din acele vrăji nu e necesar ca
persoana care le foloseşte să aibă puteri m agice - doar să spună
. uvintele potrivite, folosind anum ite ingrediente.
 Cuvintele lui m ă făcură să-m i aduc am inte de ceva.
- Puteau... adică în m od evident puteau, dar... oam enii şi Fae s-au
încrucişat cândva. Ce s-a întâm plat cu urmaşii? Dacă erai pe jum ătate
Fae şi pe jum ătate om, unde te duceai după înălţarea zidului?
Rhys păşi pe holul de la picioarele scărilor care dezvăluiau un
culoar lat, din piatră roşie sculptată şi u n rân d de uşi negre încuiate,
cu nervuri argintii pe ele. Frum oase - înfricoşătoare. Ca şi când o
bestie im ensă ar fi fost ţinută în spatele lor.
- N u a fost bine p en tru hibrizi, spuse el după o clipă. M ulţi erau
urm aşii unei u n iuni nedorite. Cei m ai m ulţi alegeau, de obicei, să
răm ână cu m am ele lor um ane - cu familiile lor um ane. Dar, im e­
diat după ridicarea zidului, p rintre oam eni, ei erau o... am intire a
celor făcute, a inam icilor care pândeau dincolo de zid. în cel mai
bu n caz, erau proscrişi şi paria, şi copiii lor - dacă le m oşteneau
trăsăturile fizice. în cel m ai rău caz... O am enii şi cei din generaţia
urm ătoare au fost supăraţi în prim ii ani. Voiau ca să plătească cine­
va p en tru robia şi crim ele îm potriva lor. C hiar dacă hibrizii nu au
făcut nim ic rău... N u s-a term inat bine.
El se apropie de uşile care fură deschise de u n vânt-fantom ă, ca
şi când însuşi m untele ar fi trăit ca să-l servească.
- Şi cei de dincolo de zid?
- Erau consideraţi chiar m ai prejos decât spiriduşii de rang infe­
rior. O ri erau nedoriţi pe oriunde m ergeau, ori... m ulţi îşi găseau de
lucru pe străzi. Se vindeau.
- Aici în Velaris? Cuvintele mele erau o şoaptă.
- Tatăl m eu încă era Mare Lord atunci, spuse Rhys, cu spatele
înţepenit. De secole, n u am m ai perm is niciunui om , sclav sau liber,
să intre pe teritoriul nostru. El nu le-a perm is să intre, să se vândă
sau să găsească adăpost.
- Şi după ce ai devenit M are Lord?
Rhys se opri în faţa obscurităţii care se întindea înaintea noastră.
 - A tunci a fost prea târziu p en tru m ajoritatea. Este greu să...
oferi refugiu cuiva, fară să îi poţi explica u n d e îi oferi un loc sigur.
Să vesteşti asta în tim p ce m enţii iluzia cruzim ii nem iloase. Lum ina
stelelor îi brăzda ochii. D e-a lungul anilor, am întâlnit câţiva. Unii
erau capabili să se descurce aici. Alţii... n u puteau fi ajutaţi.
Ceva se m işcă în întunericul de după uşi, dar m -am concentrat
în continuare la chipul lui, la um erii săi încordaţi.
- D acă zidul va fi distrus, vei...?
N u am p u tu t term ina propoziţia.
Rhys îşi îm pleti degetele cu ale mele.
- Da. D acă sunt oam eni sau spiriduşi care au nevoie de un loc
sigur... oraşul va fi deschis p en tru ei. Velarisul este închis de atât de
mult tim p - poate de prea m ult tim p. N u văd cum ar putea fi asta un
lucru rău... prezenţa u n o r oam eni noi, din locuri şi cu trecuturi şi
m itu ri diferite. Tranziţia ar putea fi m ai com plexă decât anticipăm ,
ilar... da. Porţile spre oraşul acesta vor fi deschise celor care au n e­
voie de protecţia lui. O ricui poate ajunge aici.
I-am strâns m âna, ad m irâ n d u -i bătăturile câştigate din greu.
Nu, nu aveam să-l las să îndure povara şi preţul războiului de unul
singur.
Rhys se uită la uşile deschise - spre silueta cu m antie şi glugă
i are aştepta răbdătoare în um bra de dincolo de ele. Toţi m uşchii
i are m ă dureau şi oasele îm i înţepeniră când i-am văzut veşm intele
galbene, gluga încoronată cu o piatră transparentă albastră, care
putea fi coborâtă peste ochi...
Era o preoteasă.
- Ea este Clotho, spuse calm Rhys, eliberându-m i m âna ca să m ă
conducă spre femela care aştepta.
G reutatea m âinii lui pe spatele m eu îm i dădu de înţeles că ştia
cât de m ult m ă şocase să o văd.
- Ea este u na dintre zecile de preotese care lucrează aici.
C lotho îşi plecă privirea, dar nu spuse nim ic.
 - Eu... eu nu ştiam că preotesele îşi părăsesc templele.
- O bibliotecă este un fel de tem plu, spuse Rhys cu un zâm bet
strâm b. D ar preoteasa de aici... C ând am intrat în bibliotecă, lu m i­
nile aurii se aprinseră, ca şi când C lotho ar fi stat în întuneric până
când am intrat. Ele sunt speciale. Unice.
Ea înclină capul de parcă ar fi fost am uzată. C hipul îi răm ase în
um bră, corpul zvelt fiind ascuns în veşm intele grele şi galbene. Era
linişte şi totuşi viaţa dansa în ju ru l ei.
Rhys îi zâm bi cald preotesei.
- Ai găsit testele?
Şi d o ar când îşi înclină capul in tr-u n fel de m işcare care spunea
„aşa şi aşa“ m i-am dat seam a că ori nu putea, ori nu voia să vorbeas­
că. C lotho gesticulă spre stânga ei - către biblioteca propriu-zisă.
Iar eu m i-am m utat privirea de la preoteasa m ută destul de m ult
tim p, încât să p o t să studiez biblioteca.
N u era o cam eră cavernoasă d in tr-u n conac. Nici pe departe.
Asta era...
Era ca şi când baza m untelui ar fi fost săpată de vreo bestie m a­
sivă, care lăsase u n p u ţ ce cobora în inim a întunecată a lumii. în
ju ru l găurii care se căsca, săpate chiar în m unte, se spiralau n e n u ­
m ărate etaje cu rafturi şi cărţi şi zone de citit, care conduceau în
beznă. D in ce am observat la diferite niveluri când m -am îndreptat
spre balustrada sculptată în piatră în faţa prăpastiei, rândurile se
continuau departe în m unte, ca spiţele unei roţi gigantice.
Şi, p rin toate, foşnetul hârtiilor şi al pergam entelor se auzea p re­
cum foşnetul aripilor u n o r molii.
Tăcute şi totuşi active. Treze, bâzâind şi agitându-se, atât de
m ulte bestii cu braţe m unceau constant. M -am uitat în sus şi am
văzut m ai m ulte niveluri ridicându-se spre casa de deasupra. Şi as­
cuns departe, în jos... Era întunericul.
- Ce este pe fundul puţului? am întrebat când Rhys veni lângă
m ine, um ărul său atingându-1 pe al meu.
 - Cândva, l-am provocat pe Cassian să coboare în zbor şi să vadă.
Rhys îşi sprijini m âinile de balustradă, uitându-se în întuneric.
-Ş i?
- Şi s-a întors mai repede decât l-am văzut zburând vreodată,
alb ca m oartea. Nu m i-a spus niciodată ce a văzut. în prim ele câteva
săptăm âni, am crezut că este o glum ă - doar ca să-m i stârnească
curiozitatea. D ar când am decis, în sfârşit, să văd cu ochii m ei după
o lună, m -a am eninţat că o să m ă lege de u n scaun. A spus că unele
lucruri trebuie să răm ână nevăzute şi nederanjate. Au trecut două
sute de ani şi tot nu vrea să-m i spună ce a văzut. D acă îi spui ceva
despre asta, se albeşte, trem ură şi nu vorbeşte câteva ore.
Sângele m i se răci.
- Este... vreun m onstru?
- Nu ştiu. Rhys făcu sem n din bărbie spre Clotho, preoteasa
aşteptând răbdătoare la câţiva paşi în spatele nostru, cu chipul încă
m umbră. Ele nu vorbesc şi nici nu scriu despre asta, deci dacă ştiu...
< ti siguranţă, n u îm i vor spune. Aşadar, dacă nu ne deranjează,
atunci nici eu nu o voi face. Asta în cazul în care chiar există aşa
• iv i. Cassian n u m i-a spus niciodată dacă a văzut vreo vietate acolo
jus. Poate că este cu totul altceva.
Având în vedere lucrurile la care fusesem m artoră... N u voiam
a mă gândesc la ce zăcea la nivelul cel m ai de jos al bibliotecii sau
l.i ce ar fi p u tu t să-l îngrozească atât de m ult pe C assian, care v ă­
zuse părţi d in lum e m ai îngrozitoare şi m ai m ortale decât m i-aş fi
putut im agina.
tiu veşm intele foşnind, C lotho se îndreptă spre aleea înclinată
din bibliotecă, iar noi am urm at-o. Podeaua era din piatră roşie, ca
. 1 restul locului, dar netedă şi lustruită. M -am întrebat dacă vreo

pi eoteasă coborâse vreodată pe poteca spiralată.

„Din câte ştiu eu, nu, îmi spuse Rhys telepatic. D ar M or şi cu m ine
un încercat odată, când eram copii. Ne-a prins m am a la al treilea
1 1 1 vel de jos şi am fost trim işi la culcare, fară să mai fi luat cină."

M i-am reprim at un zâmbet. „Chiar a fost atât de grav?"

 „Când am uns podeaua cu ulei, iar cărturarii au căzut pe burtă, da.“
A m tuşit ca să-m i acopăr râsul, plecându-m i capul, deşi C lotho
era la câţiva paşi în faţă.
A m trecu t pe lângă teancuri de cărţi şi pergam ente, rafturile
fiind co nstruite în piatră sau făcute din lem n solid de culoare n ea­
gră. Pereţii holu rilo r plini cu am bele tipuri de rafturi dispăreau în
m unte şi, la fiecare câteva m inute, apărea o m ică zonă de lectură,
plină de m ese ordonate, lăm pi din sticlă cu lum ină slabă, scaune
tapiţate şi canapele. Covoarele antice ţesute îm podobeau podelele
de sub ele, de obicei în faţa şem ineelor cioplite în piatră şi departe
de orice raft, grătarele având o plasă destul de fină, încât să reţină
orice tăciune rătăcit.
Era u n loc confortabil, în ciuda m ărim ii spaţiului, a căldurii şi a
groazei neştiute care pândea dedesubt.
„Dacă ceilalţi m ă supără prea m ult, m i-ar plăcea să cobor aici ca
să m ă liniştesc."
I-am schiţat un zâm bet lui Rhys, care continua să privească
înainte, când i-am vorbit telepatic.
„N -au aflat până acum că te pot găsi aici?"
„Bineînţeles. D ar nu m erg niciodată în acelaşi loc de două ori la
rând; aşadar, de obicei le ia atât de m ult tim p să m ă găsească, încât
n u se deranjează. în plus, ei ştiu că, dacă sunt aici, este din cauză că
vreau să fiu singur."
„Bietul M are Lord! m i-am spus eu. Să fie nevoit să fugă, ca să
găsească singurătatea perfectă în care să plănuiască."
Rhys m ă ciupi de fund, iar eu m i-am m uşcat buza ca să n u ţip.
Aş fi p u tu t ju ra că lui C lotho îi trem urară um erii de râs.
D ar înainte să îl acuz pe Rhys p en tru durerea care m i se undui
prin m uşchii spatelui în urm a m işcării bruşte, C lotho ne conduse
într-o zonă de citit la trei niveluri m ai jos, m asiva m asă de lucru fi­
ind plină cu cărţi groase şi vechi, legate în diverse piei negre.
U n teanc ordonat de hârtii era într-o parte, îm preună cu o m u l­
ţim e de creioane, iar lămpile de citit străluceau la m axim um , vesele
şi scânteind în obscuritate. Un serviciu de ceai din argint licărea pe
masa joasă dintre cele două canapele din piele, din faţa şem ineului
sfârâitor, aburul unduindu-se din ciocul arcuit al ceainicului. Biscuiţi
si mici sendvişuri um pleau tava alături de o grăm adă de şerveţele,
care ne indicau subtil să le folosim înainte să atingem cărţile.
- M ulţum esc, îi spuse Rhys preotesei, care scoase din teancul pe
i are, fără îndoială, îl adunase, o carte şi o deschise la o pagină însem ­
nată. Panglica veche din catifea era de culoarea sângelui uscat - dar
mâna ei m ă uim i când întâlni lum ina aurie a lămpilor.
Degetele îi erau încovoiate, strâm be şi răsucite în nişte unghiuri,
m cât aş li crezut că se născuse aşa, dacă n u aş fi văzut cicatricele.
Pentru o clipă, m -am aflat într-o pădure prim ăvăratică. P entru o
• lipâ, am auzit pocnetul pietrei pe piele şi os când am obligat altă
preoteasă să-şi lovească m âna, de nenum ărate ori.
Rhys îm i puse o m ână pe spate. Ce efort trebuie să fi făcut C lothe
«a să pu n ă totul ia loc cu m âinile noduroase!
Dar C lotho se uită după altă carte - sau, cel puţin, întoarse capul
m acea direcţie - iar aceasta alunecă spre ea.
Magie. Corect.
Pa gesticulă vehem ent, cu u n deget îndoit spre pagina pe care o
.ciectase, apoi spre altă carte.
M ă voi uita, spuse Rhys, apoi îşi înclină capul. Te chem ăm
dacă avem nevoie de ceva.
Clothe facu d in no u o plecăciune şi începu să se îndepărteze cu
grijă şi în linişte.
- M ulţum esc, i-am spus eu.
Preoteasa se opri, se uită în u rm ă şi făcu o plecăciune, gluga
Icgănându-i-se.
In câteva secunde, dispăru.
M -am u itat după ea, chiar dacă Rhys se aşeză pe unul din cele
două scaune din faţa grăm ezii de cărţi.
- în u rm ă cu m ult timp, C lotho a fost rănită foarte grav de un
v,i up de m asculi, spuse încet Rhys.
 N u am avut nevoie de detalii ca să ştiu ce se întâm plase. Tonul
din vocea lui Rhys îm i sugera destule.
- I-au tăiat lim ba ca să nu poată spune nim ănui cine a rănit-o. Şi
i-au zdrobit m âinile ca să nu poată scrie. Fiecare cuvânt fu mai
scurt decât ultim ul, iar întunericul se undui în spaţiul mic.
Stom acul m i se întoarse pe dos.
- De ce n u au ucis-o?
- P entru că aşa era m ai am uzat p en tru ei. Adică, până ce a
găsit-o M or şi a adus-o la mine.
Când, fară îndoială, se uitase în m intea ei şi le văzuse chipurile.
- A m lăsat-o pe M or să-i vâneze. El îşi strânse aripile. Şi după ce
a term inat, a răm as aici tim p de o lună. A ajutat-o pe C lotho să se
vindece cât de bine se putea, dar i-a şters şi amintirile...
M or suferise o altă traum ă, dar... am înţeles de ce o făcuse, de ce
voia să fie aici. M -am întrebat dacă aşa se îm păcase cu sine.
- Cassian şi Azriel au fost vindecaţi pe deplin după cele în tâm ­
plate în H ybern. Nu s-a putut face nim ic p en tru Clotho?
- M asculii o... vindecau în tim p ce o răneau, făcând rănile p er­
m anente. C ând a găsit-o Mor, răul era deja făcut. încă nu term i­
naseră cu m âinile ei, deci am reuşit să i le salvăm, ca să le poată
folosi parţial, dar... Ca să o vindecăm , a trebuit să-i deschidem din
nou rănile. M -am oferit să-i iau durerea între tim p, dar... N u a p utut
suporta am intirile pe care i le-ar fi declanşat, ce ar fi sim ţit. De
atunci locuieşte aici - cu altele ca ea. M agia ei o ajută să se mişte.
Ştiam că trebuia să începem m unca, dar am întrebat:
- Toate... preotesele din biblioteca asta sunt aşa?
-D a .
Răspunsul îngloba secole de furie şi durere.
- A m transform at biblioteca asta in tr-u n refugiu p en tru ele.
Unele vin ca să se vindece, să lucreze ca slujitoare, iar apoi pleacă;
altele depun jurăm inte în faţa C azanului şi a M am ei ca să devină
preotese şi răm ân aici p en tru totdeauna. Decizia este a lor, fie că
i am ân o săptăm ână, fie o viaţă. Străinilor li se perm ite să folosească
biblioteca p en tru cercetare, dar num ai dacă preotesele sunt de
acord şi dacă aceştia ju ră să nu facă niciun rău în tim pul vizitei.
Această bibliotecă le aparţine.
- Cine a fost aici înaintea lor?
- Câţiva învăţaţi bătrâni şi ţâfnoşi, care m -au înjurat zdravăn
i and i-am m utat în celelalte biblioteci din oraş. încă au acces, dar
locul şi tim pul sunt m ereu aprobate de preotese.
Era o alegere. El m ereu îmi dăduse de ales. Şi altora. Cu m ult
înainte să fi aflat pe pielea lui ce însem na asta. întrebarea trebuie să
mi se fi citit în privire, deoarece Rhys adăugă:
- A m venit des aici, în săptăm ânile de după Poalele M untelui.
Gâtul m i se încordă când m -am aplecat să îl sărut pe obraz.
M ulţum esc p en tru că îm părţi locul ăsta cu mine.
- Acum îţi aparţine şi ţie. Iar eu ştiam că nu o spunea doar pen-
11 u că eram parteneri, ci... p en tru că le aparţinea şi celorlalte femele
de aici, care suferiseră şi supravieţuiseră.
Am schiţat un zâmbet.
Presupun că este un m iracol că p o t m ăcar suporta să m ă aflu
in subsol.
Insă trăsăturile îi răm aseră serioase, gânditoare.
Este. Sunt foarte m ân d ru de tine, adăugă el încet.
Ochii m ă usturară, iar eu am clipit când m -am întors spre cărţi.
- Şi presupun, am spus eu făcând un efort să m ă adaptez la lu ­
ni mă, că este un m iracol că pot citi lucrurile asta.
Zâm betul cu care îm i răspunse Rhys fu încântător şi un pic şiret.
C red că m icile mele lecţii te-au ajutat.
Da. „Rhys este cel m ai grozav am ant la care poate spera o fe­
melă" sunt cu siguranţă cuvintele care m -au învăţat să citesc.
încercam doar să-ţi spun ce ştii acum.
Sângele mi se încălzi uşor.
Kmm! fu tot ce am spus, trăgând o carte spre mine.
 - Am să-ţi consider răspunsul o provocare.
îşi coborî m âna pe coapsa m ea, apoi îm i cuprinse genunchiul,
atingându-1 într-o parte cu degetul m are. C hiar şi prin hainele de
piele, căldura lui m i se strecură în oase.
- Poate am să te trag între teancuri şi-am să văd cât de tăcută
poţi fi.
- Hm m ! A m răsfoit paginile, fără să văd textele.
C u m âna, a început să-m i exploreze coapsa provocându-m i d u ­
reri insuportabile atunci când îm i atingeam cu degetele partea sen­
sibilă d in ăuntru. Tot m ai sus. Se înclină ca să tragă o carte spre el,
d ar îm i şopti la ureche:
- Sau poate că am să te întind pe birou şi-am să te ling până ai să ţipi
destul de tare, încât să trezeşti orice ar zăcea la subsolul bibliotecii.
Am întors capul spre el. Ochii îi erau lucioşi - aproape somnoroşi.
- Eram pe deplin dedicată planului, am spus eu tocm ai când
m âna lui se o pri fo a rte aproape de partea de sus a coapselor mele,
p ână ai p o m enit de creatura de dedesubt.
El zâmbi ca o felină şi se uită în ochii m ei când îm i atinse buza
de jos cu limba.
Sânii m i se întăriră pe sub cămaşă, iar el se uită în jos -
urm ărindu-i.
- C redeam că partida de dim ineaţă ţi-a fost de ajuns, spuse el
gânditor.
îşi strecură m âna între picioarele mele, cuprinzându-m ă obraz­
nic, apăsându-m i un loc sensibil cu degetul lui mare. Mie îm i scăpă
u n m ic geamăt, iar apoi obrajii m i se încălziră.
- Se pare că nu m -am priceput să te satisfac, dacă pot să te stâr­
nesc atât de uşor după câteva ore.
- Ticălosule! am şoptit eu, dar cuvântul se auzi răguşit.
M ă apăsă m ai tare cu degetul, încercuind zona cu duritate.
Rhys se aplecă din nou, sărutându-m ă pe gât - chiar în locul de
sub ureche - şi-m i spuse pe piele:
 - Să te văd cum ai să-m i spui când am să fiu cu capul între picioa­
rele tale, dragă Feyre!
Iar apoi, dispăru.
Se teleportase, lu ând cu el jum ătate din cărţi. Am tresărit, sim-
(indu-m i corpul străin şi rece, am eţit şi dezorientat.
„Unde naiba eşti?" M -am uitat în jurul m eu şi nu am văzut decât
umbrele, flăcările vesele şi cărţile.
„La două niveluri m ai jos."
„Şi de ce eşti la două niveluri m ai jos?" M -am ridicat de pe
scaun, spatele d u rân d u -m ă când m -am repezit spre aleea şi balus-
Irada de dincolo şi m -am uitat în întuneric.
Destul de sigur, în zona de citit de la două niveluri m ai jos, i-am
/arit părul negru şi aripile - l-am văzut rezem ându-se de spătarul
scaunului din faţa u nui birou identic, cu o gleznă peste genunchi.
Rânjind la m ine. „P entru că nu po t să lucrez când tu m ă distragi."
M -am în cru n tat la el. „Te distrag?"
„Dacă stai lângă m ine, ultim ul lucru la care m ă gândesc este să
>il esc nişte cărţi vechi şi prăfuite. M ai ales când eşti îm brăcată cu
Fainele alea de piele, mulate."
„Porcule!"
C hicotul lui răsună p rin bibliotecă, printre hârtiile foşnitoare şi
• i Coanele scârţâind ale preoteselor care lucrau.
„Cum te poţi teleporta în Casă? C redeam că există protecţii."
„Se pare că biblioteca îşi face propriile reguli."
Am pufnit.
„Două ore de lucru", îm i prom ise el, întorcându-se din nou spre
m a s ă şi întinzându-şi aripile - un adevărat ecran ca să nu-1 văd şi să
m i mă vadă. „Apoi ne putem juca."
I am făcut u n gest vulgar.
„le-am văzut."
Am făcut-o din nou, iar râsetul lui pluti spre m ine când m -am
mlors spre cărţile adunate în faţa m ea şi am început să citesc.
 A ra găsit o m ulţim e de inform aţii despre zid şi form area lui.
C ând ne-am com parat notiţele două ore m ai târziu, m ulte dintre
texte erau contradictorii, toate pretinzând că deţineau toate infor­
maţiile despre subiect. D ar erau puţine detalii similare, pe care Rhys
nu le ştiuse.
El se vindecase la cabana din m unţi când ei ridicaseră zidul, când
sem naseră Tratatul. Detaliile care reieşeau fuseseră în cel mai bun caz
neclare, dar diversele texte pe care le găsise C lotho despre form area
zidului şi regulile confirm au un lucru: nu fusese m enit să dureze.
Nu, iniţial, zidul fusese o soluţie tem porară ca să separe oam enii
şi spiriduşii, p ână ce pacea ar fi durat suficient de m ult tim p ca ei să
se întâlnească mai târziu şi să decidă cum să trăia ...» îm preună - ca
un singur popor.
D ar zidul rămăsese. O am enii îm bătrâniseră şi m uriseră, iar
copiii lor uitaseră prom isiunile părinţilor, ale bunicilor şi ale în ain ­
taşilor. Iar M arii Spiriduşi care supravieţuiseră... Era o nouă lume,
fară sclavi. Spiriduşii de rang inferior interveniseră ca să înlocuias­
că lipsa m âinii de lucru gratuite; graniţele teritoriului fuseseră
refăcute ca să-i găzduiască pe cei străm utaţi. Era o schim bare atât
de m are în lum e, în secolele de început; atât de m ulţi se străduiau să
treacă peste război şi să se vindece, încât zidul... zidul devenise p er­
m an en t şi se transform ase în legendă.
- C hiar dacă toate cele şapte regate se aliază, am spus eu când
am luat strugurii din bolul argintiu d in tr-u n salon liniştit din Casa
Vântului, părăsind biblioteca slab lum inată p en tru soarele atât de
necesar, chiar dacă ni se alătură şi Keir, şi Regatul C oşm arurilor...
Vom avea, oare, vreo şansă în acest război?
Rhys se rezem ă de scaunul acoperit de broderii din faţa ferestrei
d in tavan şi p ân ă-n podea. Velarisul era o întindere scânteietoare
dedesubt şi dincolo de ea - calm şi m inunat, în ciuda urm elor răz­
boiului care-1 presărau acum.
- Cu o arm ată îm potriva alteia, probabilitatea de a câştiga este
mică.
Rostise nişte cuvinte deschise şi sincere.
M -am m işcat pe scaunul m eu identic din partea cealaltă a mesei
joase dintre noi.
- Ai putea... D acă tu şi Regele H ybernului v-aţi înfrunta...
- D acă aş câştiga? Rhys ridică o sprânceană şi studie oraşul. Nu
ştiu. Este destul de deştept să îşi ascundă puterea. D ar a fost nevoit
să recurgă la tru cu ri şi am eninţări ca să ne învingă în H ybern. Are
mii de ani de studiu şi de antrenam ent. Dacă ne-am lupta... M ă în ­
doiesc de faptul că va perm ite să se ajungă la asta. Are o şansă mai
bună la o victorie sigură dacă ne copleşeşte num eric, dacă ne deci­
mează. D acă am lupta noi doi, dacă ar accepta o provocare deschisă
din partea mea... pagubele ar fi catastrofice. Şi asta fără ca el să se
folosească de Cazan.
Inim a m i se poticni. Rhys continuă:
- Sunt dispus să su port eu ce-i m ai rău, dacă asta înseam nă că
ceilalţi m ăcar au să ne sprijine îm potriva lui.
Am apucat cotierele cu ciucuri ale scaunului.
- N u ar trebui să o faci.
- S-ar putea să fie singura opţiune.
- N u accept varianta asta.
El clipi la mine.
- Prythianul ar putea avea nevoie să m ă aleagă pe m ine. D eoa­
rece, cu puterea lui... L-ar fi atacat pe rege şi pe toată arm ata lui. S-ar
li epuizat până ce ar fi fost...
- Eu am nevoie de tine. Să te aleg. în viitorul m eu.
Linişte. Şi, în ciuda soarelui care îm i încălzea picioarele, un frig
groaznic m ă străbătu.
Gâtul i se înălţă.
 - D acă asta înseam nă să-ţi ofer u n viitor, atunci sunt dispus să
0 fac...
- N u vei face aşa ceva. A m gâfâit dezgolindu-m i dinţii, aplecân-
d u -m ă înainte pe scaun.
Rhys m ă privi, cu ochii mijiţi.
- C um po ţi să-m i ceri să nu ofer tot ce am ca să m ă asigur că tu,
familia şi p o p o ru l m eu veţi supravieţui?
- Ai oferit destul.
- N u destul. N u încă.
îm i fu greu să respir, să văd dincolo de usturim ea din ochi.
- De ce? De unde vine asta, Rhys?
P entru p rim a dată, el n u răspunse.
Şi ceva destul de fragil din expresia lui, o rană nevindecată, care
licărea acolo, m ă făcu să oftez, să-m i frec faţa şi să-i spun:
- Doar... lucrează cu mine. Cu toţi. îm preună. Asta nu este doar
povara ta.
El luă altă boabă de strugure de pe ciorchine şi-o mestecă. Buzele
1 se m işcară, schiţând un zâmbet.
- Aşadar, ce propui?
încă vedeam vulnerabilitatea din ochii lui, încă o sim ţeam în
legătura d intre noi, dar m i-am înclinat capul. M -am gândit la tot ce
ştiam , la tot ce se întâm plase. M -am gândit la cărţile pe care le
citisem în biblioteca din subsol. O bibliotecă ce găzduia...
- A m ren ne-a avertizat să nu unim cele două jum ătăţi ale Cărţii,
am spus gânditoare. D ar noi am făcut-o - eu am făcut-o. Ea a spus că
ar putea trezi nişte creaturi m ai bătrâne, care să vină în căutarea ei.
Rhys îşi coborî piciorul m ai jos, peste genunchi.
- Poate că Hybernul are mai m ulţi soldaţi, am spus eu, dar dacă
noi am avea m onştri? Ai spus că Hybernul va prevedea o alianţă cu
toate regatele participante, dar poate că nu una cu creaturi care nu au
nicio legătura cu asta. M -am aplecat în faţă. Şi nu m ă refer la m onştrii
i . 1 re hoinăresc prin lume, ci la unul anum e, care nu are nim ic de pier­
dut, ci doar de câştigat.
Unul pe care aş fi făcut tot ce-m i stătea în putere ca să-l folosesc,
decât să îl las pe Rhys să suporte singur asta.
El ridică din sprâncene.
-O ?
- C ioplitorul de Oase, l-am lăm urit eu. El şi A m ren au căutat o
>ale de întoarcere în lum ile lor.
C ioplitorul fusese insistent şi neînduplecat, când în acea zi din
închisoare m ă întrebasem unde fusesem când m urisem . Aş fi p utut
1 1 1 ru că pielea bronzată a lui Rhys se albi, dar am adăugat:

- Nu ştiu dacă este tim pul să-l întreb ce ar da ca să se întoarcă

•ii asă.
 CAPITOLUL
21

M uşchii dureroşi ai spatelui, m ijlocului şi ai coapselor se revol­

taseră com plet înainte ca eu şi Rhys să ne despărţim , partenerul
m eu plecând ca să-i dea de urm ă lui Cassian - care avea să m ă în ­
soţească a doua zi dim ineaţă la închisoare. D acă am fi plecat am ân­
doi, ar fi părut un gest poate prea... disperat, prea vital. Dar dacă Marea
D oam nă şi generalul ei i-ar fi făcut o vizită C ioplitorului ca să-i
adreseze nişte întrebări ipotetice...
Tot ne-ar fi dat de gol, dar poate că nu chiar pe cât de m ult aveam
nevoie de un sprijin în plus. Iar Cassian, în m od deloc surprinzător,
ştia m ai m ulte despre C ioplitor decât oricine altcineva, m ulţum ită
unei fascinaţii m orbide p en tru toţi deţinuţii închisorii. Mai ales de
vrem e ce el era responsabil cu întem niţarea unora dintre ei.
Dar, cât Rhys îl căuta pe Cassian, aveam şi eu o sarcină.
M ă crispam şi şuieram m ergând pe holurile întunecate şi roşii
ale Casei ca să le găsesc pe sora m ea şi pe A m ren şi să văd care din
ele m ai rezista după p rim a lecţie. P rintre altele.
Le-am găsit în tr-o cam eră de lucru uitată şi liniştită, privindu-se
cu răceală una pe cealaltă.
C ărţile erau îm prăştiate pe m asa dintre ele. Singurul sunet care
se auzea era ticăitul unui ceas de lângă dulapurile prăfuite.
 - îm i pare rău că vă întrerup concursul de holbat, am spus eu,
/.ibovind în pragul uşii, şi m i-am frecat u n loc din zona lom bară.
Voiam să văd cum a decurs prim a lecţie.
- Bine. A m ren nu îşi lua privirea de la sora m ea, un mic zâm bet
iiascându-se pe buzele-i roşii.
Am studiat-o pe Nesta, care se uita la A m ren cu un chip împietrit.
- Ce faceţi?
Aşteptăm, spuse Am ren.
-C e?
- Ca băgăcioşii să ne lase în pace.
M -am în dreptat de spate, dregându-m i vocea.
Face parte din antrenam entul ei?
Am ren întoarse capul spre m ine cu o lentoare exagerată, părul
drept şi scurt p ână la bărbie m işcându-se.
- Rhys are m etodele lui de a te antrena. Eu le am pe ale mele.
I 'inţii albi îi licăriră cu fiecare cuvânt. M âine-seară vizităm Regatul
< (i.şmarurilor - ea are nevoie de un antrenam ent de bază înainte să
0 facem.
- Cum ar fi?
Am ren oftă spre tavan.
Trebuie să înveţe cum să se protejeze de m inţile şi de puterile
1urioase.
Am clipit. A r fi trebuit să m ă gândesc că, dacă Nesta ni se alătura
ni Oraşul Cioplit... trebuia să cunoască nişte m etode de apărare,
aliele decât cele pe care aş fi putut să o învăţ personal.
- Eşti bine? am întrebat-o eu.
A m ren ţâţâi.
- Este bine. încăpăţânată ca un măgar, dar, de vrem e ce sunteţi
i ude, nu sunt surprinsă.
M -am încruntat.
- De unde să am habar care sunt m etodele tale? D in câte ştiu, ai
învăţat o tehnică îngrozitoare în închisoare.
 Atentă. Era atât de atentă.
A m ren spuse printre dinţi:
- A m învăţat destule acolo, dar cu siguranţă nu asta.
M i-am înclinat capul, părând curioasă.
- Ai interacţionat vreodată cu ceilalţi?
Cu cât mai puţini ştiau despre călătoria m ea de a doua zi ca să îl
vizitez pe Cioplitor, cu atât era m ai sigur şi cu atât mai m ică şansa
ca H ybernul să afle de asta. Nu de frica trădării, dar... riscuri exis­
tau m ereu.
Lui Azriel, acum plecat să culeagă inform aţii despre Regatul
Toamnei, avea să i se spună când u rm a să se întoarcă în seara asta.
Lui Mor... i-aş fi spus în cele din urm ă. D ar în ceea ce-o privea pe
Am ren... Rhys şi cu m ine hotărâserăm să aşteptăm ca să-i spunem
lui A m ren. U ltim a dată când fuseserăm la închisoare, ea fusese...
iritată. Trebuia să-i spunem că intenţionam să-i asm uţim unul d in ­
tre tovarăşii de închisoare? Poate că nu era cel m ai bun lucru pe
care să-l m enţionăm cel puţin cât aşteptam să găsească un m o d de
a repara zidul şi să o antreneze pe sora mea.
N erăbdarea se undui pe chipul lui A m ren, ochii argintii
aprinzându-i-se.
- N -am vorbit cu ei decât în şoaptă şi prin ecourile din piatră,
fato. Şi m -am bucurat.
- Ce este închisoarea? întrebă în cele din u rm ă Nesta.
- Un iad îngropat în piatră, spuse A m ren. Plin de creaturi p e n ­
tru care ar treb u i să-i m ulţum eşti M am ei că n u m ai um blă libere
pe păm ânt.
Nesta se încruntă, dar tăcu.
- C um ar fi? am întrebat eu. O rice inform aţie suplim entară pe
care ar fi p u tu t s-o deţină...
A m ren îşi dezgoli dinţii.
 - Predau o lecţie despre magie, n u una de istorie. Ea flutură o
mână. Dacă vrei să bârfeşti cu cineva, du-te şi caută unul dintre câini.
Sunt sigură că la etaj Cassian încă m ai adulm ecă.
Nestei buzele îi zvâcniră în sus.
A m ren arătă spre ea cu u n deget subţire, desăvârşit cu o unghie
ascuţită şi îngrijită.
- C oncentrează-te! O rganele vitale trebuie protejate tot tim pul.
Am bătut uşor cu m âna pragul uşii deschise.
- Am să caut m ai m ulte inform aţii p en tru tine la bibliotecă,
Amren! i-am spus, fără ca ea să-m i răspundă, în schimb. Noroc! am
adăugat eu.
- N u are nevoie de noroc, spuse A m ren.
Nesta pufni în râs.
M -am gândit că era singurul răm as-bun pe care l-aş fi prim it.
Poate că era... o alegere greşită să le las pe A m ren şi pe N esta să se
antreneze îm preună. C hiar dacă perspectiva de a le dezlănţui asu­
pra Regatului C oşm arurilor... G ândul m ă făcu să zâmbesc u n pic.
înainte ca Mor, Rhys, Cassian şi cu m ine să ne adunăm p en tru
i mă la casa din oraş - Azriel fiind încă plecat să spioneze - m uşchii
mă dureau atât de m ult, că abia am reuşit să urc scările de la intrare.
I testul de m ult, încât am renunţat la planul de a-1 m ai vizita pe
I ncien acasă, după masă. M or fu ţâfnoasă şi tăcută cât am m âncat,
.mlicipând vizita de a doua zi.
De-a lungul secolelor, fusese nevoită să lucreze destul cu Keir şi
lotuşi, ziua de mâine... în tim pul mesei îl avertizase doar o dată pe
Khys că trebuia să se gândească bine la oferta pe care ar fi putut Keir
vi i-o facă în schim bul arm atei lui. Rhys ridicase din um eri, spunând
i . 1 avea să se gândească la asta la m om entul potrivit. N u era un
i aspuns, iar asta o făcuse pe M or să scrâşnească din dinţi.
Nu o condam nam . Cu m ult înainte de Război, familia ei o chi-
iniise în m oduri la care nici nu am îndrăznit să m ă gândesc, nu cu
m ai p u ţin de o zi înainte de a-i întâlni din nou ca să le cerem a juto­
rul. Să lucrăm cu ei.
Rhys, M am a să-l binecuvânteze, avea o baie care m ă aştepta
du p ă masă.
Aveam nevoie de toată puterea a doua zi, pen tru m onştrii pe
care trebuia să-i în fru n t în străfundurile a doi m unţi foarte diferiţi.

nf-i

Nu m ai fusesem aici de câteva luni, dar zidurile din piatră sculp­

tată erau la fel cum le văzusem ultim a dată, torţele fixate cu scoabe
încă m ai lu m in ân d din loc în loc.
N u în închisoare, ci la Poalele M untelui.
D ar în locul trupului m utilat al lui Clare, ţintuit pe zidul de dea­
supra mea...
Ochii ei albaştri erau încă m ari de groază. Răceala arogantă
dispăruse şi nu-şi m ai ţinea bărbia sus, ca o regină.
Pe N esta o răniseră la fel ca pe Clare.
Iar în spatele m eu, ţipând şi im plorând...
M -am întors şi am văzut-o pe Elain, goală şi suspinând, legată
de stâlpul im ens, aşa cum fusesem cândva am eninţată că aveam să
sufăr şi eu. Spiriduşi cu m âini noduroase şi m ăşti roteau m ânerele
de fier, întorcând-o...
Am încercat să m ă mişc şi să înaintez rapid.
D ar eram înţepenită, legată de podea, cu lanţuri invizibile.
Râsete fem inine pluteau din celălalt capăt al sălii tronului, de pe
podium ul acum gol.
Gol, p en tru că A m arantha era cea care înainta în întuneric, pe
vreun hol care nu existase înainte, dar care acum se întindea în neant.
Rhysand o urm a, plecând îm preună cu ea spre dorm itor.
El se uită doar o dată la m ine, peste umăr.
Peste aripile lui întinse, pe care A m arantha avea să le vadă şi să
le distrugă chiar după ce ea...
 Ţipam după el să se oprească, zbătându-m ă în legături. Rugăm in-
ţile lui Elain se auzeau to t m ai stridente. Rhys continua să m eargă
cu A m arantha, p erm iţându-i să îl ia de m ână şi să-l tragă după ea.
N u puteam să m ă m işc şi nici să opresc nim ic din toate astea...

Am ieşit din vis ca u n peşte care se zbătea într-o plasă aruncată

în adâncul m ării.
Şi, când am ajuns la suprafaţă... am răm as pe jum ătate acolo. Eram
pe jum ătate în corpul meu, la Poalele M untelui, urm ărind cum...
- Respiră!
C uvântul fu u n ordin, rostit cu acea autoritate prim ară la care,
rareori, apela.
însă privirea m i se limpezi, iar pieptul m i se umflă. A m alunecat
un pic m ai m ult înapoi în corpul meu.
- Din nou.
Aşa am făcut. C hipul lui îm i apăru în faţa ochilor, lum inile fae
aprinzându-se în lăm pile şi holurile din dorm itorul nostru. Aripile
n erau strânse, încad rându-i p ărul zburlit, şi era tras la faţă.
Rhys.
- Din nou, spuse el. M -am supus.
Oasele îm i deveniseră fragile, iar stom acul m i se agita. A m închis
ochii, luptându-m ă cu greaţa. Groaza unduitoare îşi ţinea ghearele
mlipte adânc. încă vedeam cum ea îl condusese pe acel hol. Spre...
M -am ridicat şi m -am rostogolit spre m arginea saltelei, strâ n ­
gând-o cu putere câtă vrem e am încercat să vom it pe covor. EI îm i
•iiinse im ediat spatele, m asându-m ă în cercuri liniştitoare, dar eu
iii am concentrat asupra respiraţiei, încercând totodată să alung
am intirile din nou zugrăvite, rân d pe rând.
Pe jum ătate întinsă peste margine, am zăcut câteva m inute lungi,
l nnp în care el tot îm i m asă spatele.
 C ând în cele din u rm ă am reuşit să m ă mişc, după ce greaţa
dispăruse... m -am întors din nou şi, când i-am văzut chipul... I-am
cuprins talia cu braţele şi l-am ţin u t strâns când m ă sărută tăcut pe
păr, am in tin d u -m i de nenum ărate ori că ieşisem, că supravieţuisem .
N iciodată şi nim ănui nu aveam să m ai perm it să-l rănească aşa. Să
le m ai rănească aşa pe surorile mele.
Niciodată.
 CAPITOLUL
22

în dim ineaţa urm ătoare, am sim ţit că Rhys era atent la m ine câtă
vreme ne-am îm brăcat şi în tim pul m icului dejun consistent. Totuşi
el nu insistă; n u -m i ceru să îi spun ce m ă târâse în iadul ţipetelor.
Trecuse m ult tim p de când coşm arurile ne treziseră din som n,
creând confuzie.
Abia când ne-am aflat pe hol, aşteptându-1 pe Cassian înainte să
ne teleportăm la închisoare, Rhys, stând rezem at de balustrada
scărilor, m ă întrebă:
- Simţi nevoia să vorbeşti despre asta?
Hainele m ele illyriene din piele scârţâiră când m -am întors
spre el.
- Cu mine... sau cu oricine altcineva, m ă lăm uri Rhys.
I-am răspuns sincer, trăgând de capătul cosiţei împletite.
- Cu toate lucrurile care ne aşteptă, cu ce este în joc... M i-am
lasat cosiţa să cadă. N u ştiu. C red că a sfâşiat o... parte din m ine
i are, m ulţum ită am ândurora, se refăcea încet.
El dădu din cap, fără team ă sau reproş în privire.
Aşadar, i-am povestit tot, poticnindu-m ă la părţile care încă m ă
îmbolnăveau. El nu făcu decât să m ă asculte.
Tot trem u ra m când am term inat, dar... când m i-am exprim at
team a cu voce tare, prinsoarea feroce a tero rilo r se dom oli,
evaporându-se ca roua la soare. Am expirat prelung, ca şi când aş fi
suflat fricile din m ine, lăsându-m i corpul să se relaxeze.
Rhys se în d ep ărtă tăcut de balustradă şi m ă sărută de două ori.
D upă o clipă, Cassian intră pe uşa din faţă şi m orm ăi că era prea
devrem e ca să suporte să ne vadă sărutându-ne. Partenerul m eu
m ârâi la el înainte să ne ia pe am ândoi de m ână şi să ne teleporteze
la închisoare.
Rhys îm i strânse degetele m ai m ult decât de obicei, când vântul
suflă în ju ru l nostru, Cassian alegând cu înţelepciune să tacă. C ând
am ieşit din vântul întunecat şi rotitor, Rhys se aplecă să m ă sărute
p en tru a treia oară, dulce şi uşor, înainte ca lum ina gri şi şuieratul
vântului să ne întâm pine.
A parent, închisoarea era rece şi ceţoasă, indiferent de anotim p.
Stând la baza m untelui stâncos şi acoperit de m uşchi sub care
era co nstruită închisoarea, Cassian şi cu m ine ne-am uitat în c ru n ­
taţi spre pantă.
în ciuda hainelor din piele illyriene, frigul îmi intra în oase. M i-am
frecat braţele şi am ridicat din sprâncene spre Rhys, care nu se schim ­
base de hainele obişnuite, atât de nepotrivite în insuliţa verde -
unde era um ed şi bătea vântul - din m ijlocul unei m ări cenuşii.
Vântul îi zburli părul negru în tim p ce ne studie, Cassian m ăsu ­
rând deja din priviri m untele ca pe un oponent. D ouă săbii illyriene
erau încrucişate pe spatele m usculos al generalului.
- C ând vei fi înăuntru, nu vei putea să m ă contactezi, spuse
Rhys, cuvintele abia auzindu-i-se în vânt şi fuioarele argintii care
coborau de pe versant.
- De ce?
M i-am frecat m âinile deja îngheţate, înainte de a-m i încălzi din
no u palm ele cu o răsuflare caldă.
- D in cauza protecţiilor şi a vrăjilor m ult m ai vechi decât P ry­
thianul, fu tot ce spuse Rhys şi făcu sem n din bărbie spre Cassian.
Să nu vă pierdeţi din ochi unul pe celălalt.
 Seriozitatea cu care vorbi Rhys m ă făcu să nu îi răspund.
într-adevăr, privirea partenerului m eu era dură, fermă. Cât noi
eram aici, el şi Azriel aveau să discute despre ce aflase cel din urm ă
despre poziţia Regatului Toamnei în ceea ce privea războiul, iar apoi
să-şi m odifice strategia p en tru întâlnirea cu M arii Lorzi, dar eu
simţeam im pulsul de a-i cere să ni se alăture. Să ne protejeze.
- Să-mi strigi p rin legătură când ieşi din nou, spuse Rhys cu o
blândeţe care nu i se citi şi în privire.
Cassian se uită peste umăr.
- întoarce-te în Velaris, cloşcă! Ne vom descurca.
Rhys îl fixă d in n o u cu o p rivire serioasă, care nu îl ca rac te­
riza deloc.
- Am inteşte-ţi pe cine ai închis aici, Cassian.
Cassian îşi strânse aripile, ca şi când toţi m uşchii s-ar fi încordat
pentru luptă, arătându-se stabil şi solid ca m untele pe care urm a
sâ-1 escaladăm .
F ăcându-m i sem n din ochi, Rhys dispăru.
Cassian îşi controlă cataram ele săbiilor şi îm i făcu sem n să încep
lunga d ru m eţie spre vârf. Stomacul m i se încordă când m -am uitat
la panta din faţă, la goliciunea şuierătoare a locului.
- Pe cine ai închis aici?
Păm ântul acoperit de m uşchi îm i am ortiza paşii.
Cassian îşi duse un deget cu cicatrice la buze.
- M ai bine îţi povestesc altă dată.
C orect. L-am u rm at, coapsele arzân d u -m i la fiecare pas pe
('anta abruptă. C eaţa îm i răci faţa. C assian îşi conserva puterea,
nu-şi risipea nicio picătură de energie ca să ne protejeze de ele­
m entele naturii.
- C hiar crezi că eliberarea C ioplitorului ne va ajuta îm potriva
I lybernului?
- Tu eşti generalul, am spus eu gâfâind, tu să-m i spui.
El se gândi, vântul răvăşindu-i părul negru peste faţa bronzată.
 - C hiar dacă prom iţi că ai să găseşti o cale de a-1 trim ite înapoi
în lum ea lui cu C artea sau să-i dai ce lucru păcătos îşi doreşte, spuse
gânditor Cassian, cred că ar fi m ai bine să găseşti o cale de a-1 co n ­
trola în lum ea asta , altfel, vom lupta cu inam ici pe toate fronturile.
Şi ştiu cine ne va distruge.
- C ioplitorul este atât de rău?
- M ă întrebi chiar înainte să ne întâlnim cu el?
- P resupun că Rhys ar fi refuzat dacă ar fi fost chiar atât de ris­
cant, am spus p rin tre dinţi.
- Se ştie că Rhys urzeşte planuri care îm i fac inim a să-m i stea în
loc, m orm ăi Cassian. Deci nu aş conta pe raţiunea lui.
M -am încru n tat la Cassian, iar el îm i rânji ca un lup şi scrută
cerul înnorat, ca şi când ar fi vru t să vadă dacă eram spionaţi, apoi
m uşchii, iarba şi pietrele de sub cizmele noastre, în căutarea u re­
chilor care ascultau de dedesubt.
- înainte ca M arii Lorzi să pună m âna pe Prythian, era viaţă aici,
spuse el, răsp u n zându-m i în sfârşit la întrebare. Vechii zei, cum le
spunem noi. Ei dom inau pădurile, râurile şi m unţii - unii erau crea­
turile alea. Apoi m agia s-a orientat spre M arii Spiriduşi, care i-au
adus cu ei pe Cazan şi pe M am ă şi, chiar dacă vechii zei m ai sunt
veneraţi de câţiva, cei m ai m ulţi i-au uitat.
M -am ţin u t de o piatră m are şi gri când m -am căţărat pe ea.
- C ioplitorul de Oase era u n zeu vechi?
El îşi trecu o m ână p rin păr, pietrele Siphon strălucind în lu ­
m ina apoasă.
- Asta spune legenda şi se zvonea că era în stare să ucidă sute de
soldaţi d in tr-o singură suflare.
Un fior care nu avea nicio legătură cu vântul rece îmi coborî pe
şira spinării.
- Este util pe câm pul de luptă.
Pielea bronzată a lui Cassian se albi când se gândi la asta.
 - N u fară m ăsurile de precauţie corespunzătoare. N u Iară ca el
să fie obligat să ne asculte cu preţul vieţii lui.
A m presupus că trebuia să m ă gândesc şi la chestiunea aceasta.
- C um a ajuns aici, la închisoare?
- N u ştiu. N im eni nu ştie.
Cassian m ă ajută să urc peste u n bolovan, apucându-m ă strâns
de mâini.
- D ar cu m plănuieşti să-l eliberezi din închisoare?
Am tresărit.
- Presupun că prietena noastră ştie, de vrem e ce a ieşit.
Atenţi - trebuia să fim atenţi când îi m enţionam num ele lui
Amren aici.
Solem nitatea se citi pe chipul lui Cassian.
- Ea n u vorbeşte despre cum a reuşit, Feyre. în locul tău, aş avea
grijă cu ea.
De vrem e ce încă nu-i spusesem lui A m ren unde eram azi şi ce
făceam, m -am gândit dacă să spun mai m ulte, dar în faţă, sus pe
pantă, porţile masive din os se deschiseră.

Uitasem greutatea aerului din închisoare; era de parcă înaintam

cu greu p rin aerul stătut al unui m orm ânt, ca şi când am fi inspirat
Miflarea din gura deschisă a unui craniu.
A m ândoi ţineam o sabie illyriană într-o m ână, lum ina fae înăl-
lându-se înainte ca să ne arate calea, dansând pe alocuri şi alunecând
ile-a lungul metalului strălucitor. Celelalte m âini ale noastre... Cassian
mă apucă de m ână la fel de strâns cum l-am apucat şi eu când am
i. oborât în bezna eternă a închisorii, paşii noştri scârţâind pe p ă ­
m ântul uscat. N u erau uşi - niciuna pe care să o vedem.
Dar, în spatele rocii negre şi solide, încă îi sim ţeam . Aş fi p utut
jura că u n scârţâit slab um plu coridorul, din partea cealaltă, ca şi
când cineva ar fi zgâriat-o cu unghiile. Ceva imens, vechi şi liniştit ca
vântul în tr-u n câm p de grâu.
Cassian tăcu, u rm ărin d ceva - num ărân d ceva.
- S-ar putea să fie... o idee foarte proastă, am recunoscut eu şi
l-am strâns mai puternic de m ână.
- O, cu siguranţă este, spuse Cassian schiţând u n zâm bet când
am continuat să coborâm în bezna şi liniştea asurzitoare. D ar ăsta e
războiul. N u ne perm item luxul u n o r idei bune - le alegem doar pe
cele m ai p u ţin rele.

4-

Uşa spre celula C ioplitorului de Oase se deschise în clipa în care

am atins-o cu palm a.
- M erită suferinţa de a fi partenera lui Rhys, zise Cassian când
uşa d in os alb se deschise în întuneric.
în ău n tru se auzi u n chicot slab.
A m uzam entul n u se mai citi pe chipul lui Cassian când îl auzi şi
am in trat în celulă, ţin ân d u -n e încă de m ână.
Sfera de lum ină fae se înălţă în faţă, lum inând celula cioplită în
piatră.
Cassian m ârâi la ce şi pe cine îi dezvălui aceasta.
Total diferit, fară îndoială, de acelaşi băiat care îm i zâm bea acum.
Cu p ărul negru şi ochi albaştri.
Am tresărit la chipul copilului, la ce nu observasem prim a dată.
La ce nu înţelesesem.
Era chipul lui Rhysand. Culoarea, ochii... era chipul parten e­
rului meu.
D ar buzele pline şi m ari ale C ioplitorului se strâm bară în zâm ­
betul acea hidos... Era gura mea. G ura tatălui m eu.
Părul de pe braţe m i se ridică. C ioplitorul îşi înclină capul în
sem n de salut - salut şi confirm are, ca şi când ar fi ştiut exact de ce
anum e îm i dădusem seama. Pe cine văzusem şi încă vedeam.
 Pe fiul M arelui Lord. Pe fiul m eu. Fiul nostru. Dacă supra
vieţuiam suficient de m ult încât să-l p o rt în pântece.
D acă nu eşuam în sarcina m ea de a-1 recruta pe Cioplitor. Dacă
nu eşuam în u n irea M arilor Lorzi şi a Regatului C oşm arurilor şi a
păstrării zidului intact.
Am făcut eforturi să nu îm i trem ure genunchii. C hipul lui
Cassian era destul de palid încât să-m i dau seam a că orice vedea
el... nu era u n băiat frum os.
- M ă întrebam când te vei întoarce, spuse Cioplitorul, vocea
băiatului fiind dulce şi totuşi îngrozitoare din cauza creaturii antice
ce pândea din sinea lui. M are D oam nă, adăugă el, te rog să-mi ac­
cepţi felicitările p en tru unirea voastră! El aruncă o privire spre
Cassian. Simt m irosul vântului asupra ta. Mai schiţă u n zâmbet.
M i-ai adus u n dar?
Am băgat m âna în b uzunarul jachetei şi am aruncat la picioarele
C ioplitorului o m ică bucată de os, n u m ai m are decât m âna mea.
- Asta e tot ce a m ai răm as din A ttor după ce l-am spulberat pe
străzile Velarisului.
O chii albaştri se m ăriră cu o încântare păcătoasă. Nici m ăcar nu
ştiusem unde păstrasem bucata asta. Fusese păstrată până acum -
tocm ai p en tru aşa ceva.
- Ce setoasă de sânge este noua m ea M are Doam nă! spuse
m ieros C ioplitorul, ridicând osul crăpat şi întorcându-1 în m âinile
mici şi delicate. Sim t m irosul surorii m ele pe pielea ta, D istrugătoarea
Blestemului, adăugă Cioplitorul.
G ura m i se uscă. Sora lui...
- Ai furat de la ea? A ţesut u n fir din viaţa ta în războiul ei de
ţesut?
Ţesătoarea din Pădure. Inim a îm i bătu cu putere. Nici m ăcar
respirând adânc nu am reuşit să o domolesc. Cassian m ă strânse de
mână.
 - D acă îţi spun u n secret, inim ă de războinic, ce îm i vei da? îi
zise C ioplitorul, m ieros, lui Cassian.
N iciunul din noi nu vorbi. Cu atenţie... trebuia să ne alegem cu ­
vintele şi să acţionăm cu foarte m are atenţie.
C ioplitorul m ângâie bucata de os din palm ă, cu atenţia fixată
asupra chipului îm pietrit al lui Cassian.
- D acă ţi-aş spune ce m i-au şoptit întunericul şi m area de d in ­
colo, Lord al Măcelului? C um s-au cutrem urat de frică pe insula de
peste mare. C um au trem urat când a ieşit ea. Ea a luat ceva - ceva
preţios. A sm uls-o cu dinţii.
C hipul bronzat al lui Cassian se albise, iar el îşi strânsese aripile.
- Ce ai trezit în ziua aceea în H ybern, P rinţ al Bastarzilor?
Sângele m i se răci.
- Ce a ieşit nu era ce a intrat. C ioplitorul râse răguşit când lăsă
bucata de os pe păm ântul de lângă el. C ât de m inunată este - tânără
ca u n pui de cerb şi totuşi veche ca m area. C um te cheam ă la ea. O
regină, aşa cum a fost cândva sora mea. îngrozitoare şi m ândră;
frum oasă ca un răsărit de soare iernatic.
Rhys m ă avertizase de capacitatea prizonerilor de a m inţi, de a
vinde orice, ca să scape.
- Nesta, şopti C ioplitorul de Oase. N es-ta!
L-am strâns pe Cassian de m ână. Destul. Destul cu tachinarea şi
chinul. D ar el n u se uită la mine.
- C um îi strigă vântul num ele. îl auzi şi tu? Nesta. Nesta. Nesta.
O are Cassian m ai respira?
- Ce a făcut când s-a înecat în bezna eternă? Ce a luat?
Tonul pe care fu rostit ultim ul cuvânt m ă făcu să nu m ă mai abţin.
- D acă vrei să afli, poate că ar trebui să-ţi ţii gura suficient cât
să-ţi explicăm.
Vocea m ea p ăru să îl scoată pe Cassian din transă. Respiră sa­
cadat şi repede şi îm i studie chipul - cu regret în privire.
C ioplitorul chicoti.
 - Se întâm plă atât de rar să am com panie. Iartă-m i vorbăria! zise
el în tim p ce îşi sprijinea un picior peste celălalt. Şi de ce m i-ai cău­
tat serviciile?
- A m o b ţin u t C artea Respiraţiilor, am spus eu nonşalant. C o n ­
ţine nişte... vrăji interesante. Totul este codat. C ineva cunoscut le-a
decodat pe cele m ai m ulte. încă le studiază pe celelalte. Sunt vrăji
care ar putea... trim ite pe cineva ca ea acasă. Şi pe alţii ca ea.
O chii violeţi ai C ioplitorului se aprinseră ca o flacără.
- Ascult.
 CAPITOLUL
23

- R ăzboiul se apropie, i-am spus Cioplitorului. Se zvoneşte că

ai... d aru ri care ar putea fi de folos pe câm pul de luptă.
El îi zâm bi lui Cassian, ca şi când ar fi înţeles de ce mă însoţise.
- Totul are un preţ, spuse gânditor Cioplitorul.
- In lim ite rezonabile, îi răspunse Cassian.
C ioplitorul îşi studie celula.
- Şi crezi că vreau să mă... întorc?
- Nu vrei?
C ioplitorul îşi îndoi picioarele sub corpul fragil.
- Locul d in care am venit... C red că acum este doar pulberea
care pluteşte pe câmp. N u m ai am o casă la care să m ă întorc. Nu
una pe care m i-o doresc.
P entru că, dacă fusese aici înainte ca A m ren să fi sosit... De zeci
de m ii de ani - poate mai mult. Nu m -am gândit la senzaţia de gol
din stom acul meu.
- Atunci, poate îm bunătăţirea... condiţiilor de trai te-ar putea
atrage, dacă în lum ea asta îţi doreşti să fii.
- Celula asta, D istrugătoare a Blestemului, este locul în care
vreau să fiu. C ioplitorul atinse m urdăria de lângă el. Crezi că i-am
lăsat să m ă p rin d ă fără să am un m otiv bun?
Cassian p ăru să se m işte - păru să devină conştient şi concen­
trat. Gata să ne scoată de aici.
 C ioplitorul trasă trei cercuri suprapuse şi întretăiate în praf.
- Ai cunoscut-o pe sora m ea - pe geam ăna mea. Pe Ţesătoarea,
cum îi spuneţi voi acum . O chem ă Stryga. Ea şi fratele n o stru m ai
mare, Koschei, cum s-au m ai b ucurat de lum ea asta când am intrat
în ea! Ce s-au m ai tem ut de ei Spiriduşii antici şi cum i-au venerat!
Dacă aş fi fost m ai curajos, poate că n u m -aş fi grăbit - poate aş fi
aşteptat ca puterea lor să scadă, ca războinica Fae de dem ult să o
păcălească pe Stryga să îşi limiteze puterile şi să răm ână închisă la
Mijloc; şi Koschei - lim itat şi legat de m icul lui lac de pe continent.
Totul s-a întâm plat înainte de P rythian, înainte ca păm ântul să fie
săpat şi vreun M are Lord încoronat.
Cassian şi cu m ine am aşteptat, n eîndrăznind să-l întrerupem .
- Războinica Fae a fost isteaţă. Urm aşii ei au dispărut dem ult -
deşi câţiva se m ai trag din familia ei. El zâmbi, poate un pic cam trist.
Nimeni în afară de m ine nu îşi aminteşte num ele ei. Ar fi fost salvarea
mea, dacă nu aş fi ales cu m ult înainte ca ea să um ble pe păm ânt.
Am aşteptat şi am tot aşteptat, analizând frânturile din p o ­
vestea lui.
- La sfârşit, nu a p utut să îi ucidă - erau prea puternici. Puteau fi
doar ţinuţi sub control. Cioplitorul îşi trecu m âna peste cercurile pe
care le desenase, ştergându-le complet. Ştiam asta cu m ult înainte ca
ea să îi prindă - m i-am asum at sarcina de a-m i găsi calea spre aici.
- Ca să cruţi lum ea de tine? întrebă Cassian, încruntându-se.
O chii C ioplitorului scânteiau precum cea m ai puternică flacără.
- Ca să m ă ascund de fraţii mei.
Am clipit.
- De ce?
- Ei sunt zei ai m orţii, fato, spuse prin tre dinţi Cioplitorul. Tu
eşti nem uritoare - sau ai trăit destul cât să pari astfel. D ar fraţii m ei
şi cu mine... Suntem diferiţi. Iar ei doi... Sunt mai puternici. Cu
m ult m ai puternici decât am fost eu vreodată. Sora mea... ea a găsit
o cale să m ănânce însăşi viaţa. Ca să răm ână tânără şi frum oasă
p en tru totdeauna, m ulţum ită vieţilor pe care le curmă.
Ţesutul - firele din casă, acoperişul făcut din păr... M i-am notat
să-l arunc pe Rhys în Sidra p en tru că m ă trim isese în coliba aia.
D ar Cioplitorul...
- Dacă ei sunt zeii m orţii, atunci tu ce eşti? am întrebat eu.
M oarte. El m ă întrebase de nenum ărate ori despre m oarte.
Despre ce aştepta dincolo de ea, despre cum era. U nde fusesem. Aş
fi spus că era d o ar curios, dar...
C hipul băiatului se încreţi am uzat - chipul fiului m eu, viziunea
viitorului pe care o avusesem o dată, în u rm ă cu m ulte luni, ca un
fel de chin sau în tru pare a ceea ce n u îndrăznisem încă să recunosc
în sinea mea. Lucrul de care eram sigură. Iar acum... băiatul acela...
Era un altfel de chin, p en tru viitorul pe care eram pe cale să-l pierd.
- Sunt uitat, asta sunt. Şi aşa prefer să fiu. C ioplitorul îşi rezem ă
capul de zidul de piatră din spatele lui. Deci află că nu vreau să plec
de aici. Că nu vreau să le am intesc surorii şi fratelui m eu că sunt viu
şi în această lume. Aşa lim itaţi şi cu puterile slăbite, influenţa lor
răm âne... considerabilă.
- Dacă H ybernul câştigă războiul, spuse răguşit Cassian, s-ar p u ­
tea să găseşti porţile locului acesta larg deschise, iar pe sora şi pe fra­
tele tău dezlănţuiţi din teritoriile lor... şi interesaţi să-ţi facă o vizită.
- Nici m ăcar Hybernul nu este atât de nesăbuit. El pufni satisfăcut.
Sunt sigur că sunt alţi deţinuţi cărora oferta ta li se va părea... tentantă.
Sângele îm i vui în trup.
- Nici m ăcar nu te gândeşti să ne ajuţi! Am fluturat o m ână în
celula lui. Asta preferi - p en tru eternitate?
- Dacă i-ai cunoaşte pe fratele şi pe sora m ea, D istrugătoarea
Blestemului, ţi s-ar părea o alternativă m ai înţeleaptă şi m ult mai
com odă.
Am deschis gura, dar Cassian îm i strânse m âna în sem n de aver­
tism ent. Destul. Spusesem destule, dezvăluisem destule. N u ne-ar fi
fost de niciun folos să ne arătăm atât de disperaţi...
 - A r trebui să plecăm , îm i spuse Cassian, afişând un calm netul­
burat. Ne aşteaptă bucuriile O raşului Cioplit.
C hiar am fi întârziat, dacă nu plecam acum . I-am aruncat o p ri­
vire în cru n tată C ioplitorului în loc de răm as-bun, lăsându-1 pe
( iassian să m ă conducă spre uşa deschisă a celulei.
- Vă duceţi în O raşul Cioplit, spuse Cioplitorul. N u era tocm ai
o întrebare.
- N u văd de ce te priveşte asta, i-am spus peste umăr.
Ritm ul tăcut al C ioplitorului răsună în ju ru l n o stru şi ne făcu să
ne oprim în prag.
- Presupun că e ultim a încercare, spuse gânditor Cioplitorul,
m ăsurându-ne din priviri, de a aduna to t Regatul Nopţii.
- Repet, nu te priveşte, am spus eu calmă.
C ioplitorul zâmbi.
- Te vei târgui cu el, zise şi aruncă o privire la tatuajul de pe
m âna m ea dreaptă. Mă întreb care va fi preţul cerut de Keir. Râse
încet. Interesant!
Cassian oftă prelung.
- Spune-o!
C ioplitorul de Oase tăcu din nou, jucându-se cu bucata din osul
Attorului în praful de lângă el.
- Spiralele C azanului se rotesc în m o d u ri ciudate, şopti m ai
mult p en tru el.
- Plecăm, am spus şi am vrut să m ă întorc din nou, trăgându-1
pe Cassian după mine.
- Sora m ea are o colecţie de oglinzi în castelul ei negru, spuse
C ioplitorul.
N e-am oprit din nou.
- Ea se adm ira zi şi noapte în oglinzile alea, bucurându-se de
tinereţea şi de frum useţea ei. Era o singură oglindă - îi spunea
O uroboros. Era veche, chiar şi când eram noi tineri. O fereastră
spre lume. Totul putea fi văzut şi spus prin suprafaţa ei întunecată.
E în posesia lui Keir - o m oştenire de familie a casei lui. A du-m i-o!
Ăsta e preţul meu. O uroboros, şi sunt al tău! Dacă găseşti o cale să
m ă eliberezi. El zâmbi urât.
Cassian şi cu m ine ne-am privit reciproc şi am ândoi am ridicat
din um eri la Cioplitor.
- Vom vedea, fu tot ce am spus înainte să ieşim.

k Jh

N e-am aşezat pe un bolovan de unde se vedea un râu argintiu,

inhalând răceala ceţii. închisoarea se ivea în spatele nostru, o greu­
tate îngrozitoare care ne bloca orizontul.
- Ai spus că ştiai că C ioplitorul este un vechi zeu, am spus eu
gânditoare. Ştiai că e un zeu al m orţii?
C hipul lui Cassian era încordat.
- A m presupus.
C ând am ridicat o sprânceană, el m ă lăm uri:
- El ciopleşte m oartea în oase. Le vede. Se bucură de ele. N -a
fost greu să-m i dau seama.
M -am gândit.
- A fost sugestia ta sau a lui Rhys să m ă însoţeşti aici?
- Am v rut să vin. D ar Rhys... şi el a presupus asta.
D in cauza a ceea ce văzusem în privirea Nestei în acea zi...
- Cine se aseam ănă se adună, am şoptit eu.
Cassian dădu scurt din cap.
- C red că nici m ăcar C ioplitorul nu ştie ce este Nesta. D ar voiam
să văd - preventiv.
- De ce?
- Vreau să ajut.
Răspunsul fu suficient.
Am răm as tăcuţi, râul susurând în tim p ce curgea repede pe
lângă noi.
- Te-ai tem e de ea, dacă Nesta ar fi... M oartea? Sau dacă ar fi sursa
puterii ei?
 Cassian tăcu un m om ent lung.
- Sunt u n războinic, spuse în cele din urm ă. Am m ers pe lângă
M oarte toată viaţa. M -aş tem e m ai m ult p e n tru ea, dacă ar avea acea
putere. D ar nu de ea.
El se gândi şi adăugă după o clipă:
- Nesta nu ar putea să m ă sperie cu nim ic.
Am înghiţit şi i-am strâns mâna.
- M ulţumesc.
Nu eram sigură de ce spusesem asta, d ar el dădu oricum din cap.
L-am sim ţit înainte să apară, o scânteie de bucurie atinsă de stele
aprinzându-se în dreapta m ea când Rhys se ivi din aer.
- Ei bine?
Cassian sări de pe bolovan, întinzându-m i o m ână ca să m ă ajute
să cobor.
- N u îţi va plăcea preţul pe care l-a cerut.
Rhys ne apucă pe am ândoi de m âini ca să ne teleporteze înapoi
in Velaris.
- D acă vrea farfuriile elegante de cină, poate să le aibă.
Nici C assian şi nici eu n u am p u tu t să râdem când am ândoi
ne-am întins spre m âinile lui Rhys.
- Ai face bine să apelezi la talentele de negociator în seara asta,
fu to t ce îi m o rm ăi C assian p arte n eru lu i m eu, înainte să dispărem
in um bră.
 CAPITOLUL
M

C ând ne-am întors în casa din oraş în toiul caniculei după-am ie-
zii de vară, Cassian şi Azriel traseră la sorţi ca să vadă cine avea să
răm ână în Velaris, în acea seară.
A m ândoi voiau să ni se alăture în O raşul Cioplit, dar cineva tre­
buia să păzească oraşul - era o parte din vechiul lor protocol. Şi ci­
neva trebuia să o păzească pe Elain, deşi cu siguranţă nu aveam de
gând să-i spun asta lui Lucien. Cassian, înjurând şi ţâfnos, alese
băţul mai scurt, iar Azriel îl bătu uşor pe u m ăr înainte să se îndrepte
spre Casă p en tru a se pregăti.
L-am u rm at după câteva m inute, lăsându-1 pe Cassian să-i spună
lui Rhys restul poveştii C ioplitorului şi ce anum e îşi dorea.
Acasă, erau două persoane pe care voiam să le văd înainte de a
pleca. A r fi trebuit să o verific mai devrem e pe Elain, să-m i fi am intit
că aşa-zisa ei nuntă trebuia să aibă loc peste câteva zile, dar... m -am
înjurat singur p en tru că uitasem . Iar în ceea îl privea pe Lucien... nu
ar fi stricat, m i-am spus eu, să ştiu unde era. C um decursese conver­
saţia cu Azriel din ziua precedentă. Să m ă asigur că îşi am intea re ­
gulile stabilite.
Dar, după cincisprezece m inute, încercam să nu m ă crispez
m ergând pe holurile Casei Vântului, recunoscătoare că Azriel m i-o
luase înainte. M ă teleportasem pe cer, deasupra celui m ai înalt
balcon - şi, de vrem e ce m ă gândeam că acum era un m om ent p o ­
trivit să practic zborul, îm i invocasem aripile.
Şi căzusem de la şase m etri pe piatră dură.
Un vânt puternic m ă îm piedică să-m i ru p vreun os, dar şi ge­
nunchii şi m ân d ria îm i erau destul de rănite după tum ba lipsită de
graţie p rin aer.
M ăcar nu m ă văzuse nim eni.
Paşii mei rigizi şi şchiopătatul, cel puţin, se relaxaseră în tr-u n
mers m ai lin înainte să o găsesc pe Elain în biblioteca familiei.
Aceasta continua să se holbeze către fereastră, chiar şi după ce ieşise
din cameră.
N esta citea pe scaunul ei obişnuit, cu un ochi atentă Ia Elain şi cu
celălalt la cartea deschisă din poală. D oar N esta se uită spre m ine
când m -am strecurat p rin uşile sculptate din lem n.
- Bună! am şoptit eu şi am închis uşile în urm a mea.
Elain nu se întoarse. Era încă îm brăcată cu rochia de un roz pal,
care nu prea îi avantaja pielea păm ântie, părul şaten-auriu atârnân-
du-i în bucle grele pe spatele-i firav.
- Este o zi frum oasa, le-am spus eu.
N esta ridică o sprânceană.
- Unde ţi-e m enajeria de prieteni?
I-am aruncat o privire rece.
- Acei prieteni ţi-au oferit adăpost şi alinare. Şi antrenam ent -
sau orice facea A m ren. Eşti pregătită p en tru seara asta?
- Da. Nesta se întoarse p u r şi simplu la cartea ei, ignorându-m ă.
Am pufnit încet p en tru că ştiam că aveam să o enervez şi m -am
îndreptat spre Elain. Nesta îm i supraveghe fiecare pas, ca o panteră
care se pregătea să atace la cel m ai m ic sem n de pericol.
- La ce te uiţi? am întrebat-o pe Elain cu o voce blândă, familiară.
Faţa îi era palidă şi abia îşi m işcă buzele vineţii când spuse:
- Acum p o t să văd atât de departe, până la mare!
într-adevăr, m area de dincolo de Sidra era o scânteie îndepărtată.
 - D urează o vrem e până te obişnuieşti cu asta.
- îţi aud bătăile inim ii - dacă ascult cu atenţie. Aud şi bătăile
inim ii ei.
- Poţi să înveţi să ignori sunetele care te deranjează.
Eu învăţasem de una singură. Mă întrebam dacă şi Nesta o făcuse
sau dacă am ândouă sufereau, auzindu-şi reciproc bătăile inimii, zi şi
noapte. Nu m -am uitat la cealaltă soră a mea ca să îmi confirme.
în cele din urm ă, Elain se uită în ochii m ei p en tru prim a dată.
C hiar şi distrusă de suferinţă şi disperare, frum useţea lui Elain
continua să fie remarcabilă. C hipul ei ar fi putut îngenunchea regi.
Şi totuşi, nu afişa nicio bucurie, nicio lum ină. Era lipsit de viaţă.
- Aud m area, spuse ea. C hiar şi noaptea. C hiar şi în visele mele.
M area agitată şi ţipetele unei păsări de foc.
Am făcut un efort să nu m ă uit la Nesta. Până şi casa din oraş era
prea departe de cea m ai apropiată coastă ca să auzi ceva, cât despre
pasărea de foc...
- La cealaltă casă a m ea am o grădină, am spus eu. M i-ar plăcea
să vii să o îngrijeşti, dacă vrei.
Elain se întoarse din nou spre ferestrele însorite, lum ina dansând
în părul ei.
- A m să aud cum se m işcă vierm ii prin păm ânt? Sau cum cresc
rădăcinile? O să m ă privească pasărea din copaci?
N u eram sigură dacă trebuia să-i răspund. M -am străduit să nu
trem ur.
însă i-am surprins privirea Nestei, observând licărul de durere
care-i traversă chipul surorii mele m ai m ari înainte să se ascundă
sub acea m ască rece.
- Trebuie să m ă ajuţi să găsesc o carte, Nesta, am spus eu, a ru n ­
când o privire tăioasă spre teancul din stânga mea.
D estul de d ep arte ca să avem intim itate, d ar suficient de ap ro a­
pe ca să răm ână în apropierea lui Elain în caz că ar fi avut nevoie de
ceva. Să facă ceva.
 Ceva m i se rupse în piept când şi N esta îşi îndreptă privirea spre
ferestrele din faţa lui Elain ca să verifice, aşa cum o făcusem şi eu,
dacă puteau fi deschise cu uşurinţă.
D in fericire, erau perm anent închise, probabil ca să îm piedice
vreun prost neglijent să uite să le închidă şi să strice cărţile. Cel mai
probabil pe Cassian.
Nesta lăsă cartea jos fără să spună nim ic şi m ă urm ă în micul la­
birint de teancuri, am ândouă fiind atente la zona principală de şedere.
C ând ne-am înd ep ărtat destul de m ult, am ridicat un scut de
vânt d u r în ju ru l nostru, ca să nu fim auzite,
- Cum ai convins-o să iasă din cameră?
- N u am făcut-o, spuse Nesta, rezem ându-se de raft şi încru-
d şân d u -şi braţele. A m găsit-o aici. N u era în pat când m -am trezit.
Probabil : ă Nesta intrase în panică atunci când găsise cam era
goală...
- A m âncat ceva?
- Nu. A m reuşit să o fac să m ănânce nişte supă aseară. A refuzat
orice altceva. Vorbeşte în dodii toată ziua.
M i-am trecut o m ână p rin păr, eliberându-m i şuviţele din cosiţă.
- S-a întâm plat ceva care să declanşeze...
- N u ştiu. O to t verific la câteva ore. N esta îşi încordă m axilarul,
l otuşi ieri am fost plecată mai m ult timp.
De fapt, fusese plecată ca să se antreneze cu A m ren. Rhys m ă
inform ase că, p ână la sfârşitul antrenam entului, scuturile rudim en-
(are ale Nestei erau destul de solide ca A m ren să o considere pe sora
mea pregătită p en tru seara asta.
D ar acolo, dincolo de com portam entul rece, se ascundea vi­
novăţia. Panica.
- M ă îndoiesc de faptul că s-a întâm plat ceva, am spus eu repede.
Poate e doar... o etapă din procesul de refacere - poate se obişnuieşte
să fie Fae.
Nesta nu părea convinsă.
 - Are puteri? Ca ale mele?
„Şi care sunt m ai exact puterile acelea, Nesta?“
- Eu nu ştiu. Nu cred. D oar dacă nu cum va e prim ul sem n că se
m anifestă ceva.
Am făcut un efort să nu adaug: „D acă ai vorbi despre ce s-a
întâm plat în Cazan, poate că am înţelege m ai bine".
- Hai să îi acordăm o zi sau două - să vedem ce se întâm plă.
D acă se sim te m ai bine.
- De ce să n u vedem acum?
- P entru că plecăm în O raşul Cioplit peste câteva ore, iar tu nu
p ari dispusă să ne laşi să ne băgăm în treburile tale, i-am spus eu
cât de m o n o to n am putut. Am îndoielile mele că Elain ne-ar lăsa să
o facem.
Nesta m ă fixă cu privirea, fără să afişeze vreo em oţie, şi dădu
politicos din cap.
- Ei bine, m ăcar a ieşit din cameră.
- Şi s-a ridicat de pe scaun.
Calm , ne-am privit reciproc.
- De ce nu vrei să te antrenezi cu Cassian? am întrebat-o eu apoi.
N esta înţepeni de spate.
- De ce trebuie să m ă antrenez doar cu Cassian? De ce nu o pot
face cu celălalt?
- Cu Azriel?
- Da, cu el, sau cu blonda care nu tace.
- Dacă te referi la Mor...
- Şi de ce este nevoie să m ă antrenez? N u sunt o războinică şi
nici nu vreau să fiu.
- D ar ai putea să devii m ai puternică...
- Sunt şi alte puteri, n u doar abilitatea de a folosi o sabie şi de a
curm a vieţi. A m ren m i-a spus asta ieri.
- Ziceai că-i vrei m orţi pe inamicii noştri. De ce nu-i ucizi chiar tu?
Ea îşi studie unghiile.
- De ce să m ă deranjez, când altcineva poate să o facă în locul meu?
 Am evitat im pulsul de a-m i m asa tâmplele.
- Suntem...
D ar uşile bibliotecii se deschiseră, iar eu am spulberat bariera de
aer d ur la zgom otul surd al paşilor, apoi la oprirea lor bruscă.
A m apucat-o pe Nesta de braţ ca să o ţin nem işcată când Lucien
spuse deodată:
- Ai... ai ieşit din cam era ta.
N esta se enervă, dezgolindu-şi dinţii. A m apucat-o m ai strâns, şi
am ridicat u n alt zid de aer în jurul nostru, ţin ân d -o acolo.
Săptăm ânile de izolare nu o ajutaseră pe Elain să se sim tă m ai
bine. Poate că jum ătăţile de ghicitori erau dovada acestui fapt. Şi,
chiar dacă Lucien încălca acum regulile pe care le stabiliserăm...
Alţi paşi se auziră, fără îndoială m ai aproape de locul în care
stătea Elain la fereastră.
- Pot... să îţi aduc ceva?
Nu-1 m ai auzisem niciodată pe prietenul m eu atât de blând, atât
de nesigur şi de îngrijorat.
Poate că asta m ă făcu să fiu cea m ai josnică ticăloasă, dar m i-am
l rim is m intea spre ei, spre el.
Apoi m -am trezit în trupul şi în m intea lui.
Este prea slabă.
Probabil că n u m ă nâncă deloc.
C um poate să stea în picioare?
G ândurile îi p lu tea u p rin m in te u n u l du p ă altul. In im a îi batea cu
putere, iar el nu îndrăznea să se m işte din p o ziţia lui, de la doar cinci
paşi distanţă. Ea încă n u se întorsese spre el, d a r efectele p o stu lu i erau
ilestul de evidente.
Atinge-o, miroase-o, gust-o...
Instinctele erau ca u n râu. El îşi strânse p u m n ii p e lângă corp.
N u se aşteptase ca ea să fie aici. Cealaltă soră - vipera - era o
posibilitate, d ar una p e n tru care era dispus să rişte. în afară de fa p tu l
că în ziua precedentă vorbise cu îm b lâ n zito ru l U m brelor - fa p t care-l
descurajase p e a tâ t de m u lt p e cât se aştepta, deşi A zriel părea un
 m ascul destul de cum secade - răm ăsese închis în casa bătută de vâ n t
tim p de două zile. G ândul la încă u na fu se se suficient să îl fa c ă să
rişte să-l m â n ie Rhysand.
Voia doar să se plim be şi să ia câteva cărţi. Trecuse un veac de când
avusese tim p liber să citească, şi cu a tâ t m ai p u ţin să citească de plăcere.
D a r iat-o p e ea.
Partenera lui.
N u sem ă n a deloc cu Jesminda.
Jesm inda fu sese toată u n zâ m b e t şi neastâm părată, prea sălbatică
şi liberă ca să fie m u lţu m ită de viaţa de la ţară, unde se născuse. îl
tachinase, îl chinuise - îl sedusese a tâ t de p ro fu n d, încât nu şi-o m ai
dorise decât p e ea, care n u îl văzuse ca p e cel de-al şaptelea fi u al
M arelui Lord, ci ca p e un mascul. îl iubise fă ră îndoială, fără ezitări.
Ea îl alesese.
Elain fusese... aruncată spre el.
El se uită spre serviciul de ceai de p e m asa jo asă din apropiere.
- Presupun că una dintre ceştile astea este a surorii tale.
într-adevăr, p e scaunul p e care stătea vipera de obicei se afla o
carte. C a za n u l să-l ajute p e m asculul care ar f i ajuns să fie legat de ea.
- Te superi dacă m ă servesc din cealaltă?
El încerca să pară non şa la n t - liniştit, chiar dacă p u lsu l îi creştea
a tât de repede încât credea că ar f i p u tu t să vom ite p e covorul fo a rte
vechi şi fo a r te scum p. D in Sangravah, dacă tiparele şi culorile bogate
erau vreun indiciu.
R h ysa n d era în m u lte feluri, d a r cu siguranţă avea gu stu ri bune.
Tot locul fu se se decorat cu atenţie şi eleganţă, cu o înclinaţie p e n ­
tru confort, în defavoarea aglomerării.
El n u voia să recunoască fa p tu l că îi plăcea, că oraşul i se părea
fru m o s.
Că cercul de persoane care p retin d ea u acu m a f i noua fa m ilie a lui
Feyre... era ceea ce, cu m u lt tim p în urm ă, crezuse că ar f i fo s t viaţa
la curtea lui Tamlin.
 O durere ca o lovitură spre p ie p t îl străbătu, d ar el traversă covo­
rul. îşi fo r ţă m âinile să n u îi trem ure când îşi tu rn ă o ceaşcă de ceai
şi se aşeză p e scaunul din fa ţa celui gol al Nestei.
- Sunt biscuiţi pe farfurie. Vrei unul?
El nu se aşteptă ca ea să răspundă şi îşi acordă doar un m in u t îna­
inte să se ridice de pe scaun şi să plece, sperând să evite întoarcerea Nestei.
D ar lu m in a soarelui p e auriu îi captă atenţia, iar Elain se întoarse
încet de la ce urm ărea p e fereastră.
D in ziu a aceea din H ybern, n u îi văzuse chipul.
A poi fu se se tras şi îngrozit, com plet p u stiu şi am orţit, cu p ă ru l
lipit de cap şi buzele albastre de fr ig şi şoc.
U itându-se a cu m la ea...
Da, era palidă. V idul încă îi învăluia trăsăturile.
D ar lui i se tăie respiraţia când ea se întoarse cu totul spre el.
Era cea m a i fr u m o a s ă fe m e lă p e care o văzuse vreodată.
Trădarea, greţoasă şi uleioasă, îi alunecă p rin vene. Cândva, el
spusese acelaşi lucru despre Jesminda.
D ar chiar dacă ruşinea îl copleşi, cuvintele şi sim ţurile îi cântară:
.. \ mea. Eşti a mea, iar eu s u n t al tău. P artenerul tă u “.
Ochii ei erau cafenii ca blana u n u i p u i de cerb, iar el ar f i p u tu t
iura că în ei scânteie ceva când îi întâlni privirea.
- Cine eşti?
îşi dădu seam a fă ră să m a i ceară lă m u riri că era conştientă de ce
e ra el p e n tru ea.
- S u n t Lucien. Cel de-al şaptelea fiu al M arelui Lord al R egatului
L mumei.
Şi m ulte alte lucruri de nimic. îi spusese îm b lâ n zito ru lu i Umbrelor
h ’t ce ştia - despre fra ţii lui care supravieţuiseră, despre tatăl său. în
i cea ce-o privea p e m a m a lui... păstrase unele detalii, irelevante şiper-
« >>iale, p e n tru el. în rest, îl inform ase despre cei m ai apropiaţi aliaţi ai
laiului său şi cei m ai vicleni curteni şi lorzi. Evident, tot ce ştia era din
a • mă cu câteva secole, dar când fusese emisar, din inform aţiile p e care
le adunase, n u se schim baseră m ulte. O ricum , ei toţi se purtaseră la fe l
la Poalele M untelui. Şi, după ce se întâm plase cu fra ţii lui în u rm ă cu
câteva zile... N u se arătase deloc vin o va t când îi spusese lui A zriel ce
ştia. N u afişase nim ic din ce sim ţea când se uitase spre su d - spre a m ­
bele regate cărora le spunea acasă.
Tim p de o clipă ce părea că n u se m ai term ină, chipul lui Elain nu
se schim bă, dar se concentră, în m o d vizibil, un pic m a i m ult.
- Lucien, spuse ea în sfârşit.
Lar el îşi luă ceaşca de ceai, ca să n u trem ure la a u zu l n u m elu i său
p e buzele ei. D in poveştile surorilor mele. P rietenul ei.
- Da.
D a r E lain clipi încet.
- Tu ai fo s t în H ybern.
- Da, f u to t ce p u tu spune el.
- N e-ai trădat.
El îşi dori ca ea să-l f i a ru n ca t p e fereastra din spatele ei.
- A fost... o greşeală.
în ochii ei se citiră sinceritatea şi răceala.
- Trebuia să m ă căsătoresc peste câteva zile.
El se luptă cu fu ria , cu im pulsul iraţional de a-l găsi p e bărbatul
care o revendicase şi de a-l sfâşia. în schimb, rosti răguşit:
- Ştiu. îm i pare rău.
Ea nu îl iubea, n u îl dorea şi n u avea nevoie de el. Era mireasa
altui mascul.
Soţia u n u i o m m uritor. Sau ar f i fost.
Ea se uită în altă p a rte - spre fereastră.
- îţi a u d inim a, spuse Elain încet.
El n u ştia cu m să-i răspundă, aşa că nu spuse nim ic şi îşi bău
ceaiul, chiar dacă îi arse gura.
- C â n d dorm , îţi a u d in im a p rin piatră, şopti ea şi îşi înclină
capul, ca şi când priveliştea oraşului ar f i a v u t vreun răspuns. Tu o
a u zi p e a mea?
El n u era sigur dacă ea chiar voia să i se adreseze, dar spuse:
 - N u, lady, n u pot.
Ea p ă ru să-şi a d u n e um erii prea fragili.
- N im en i nu poate. N im en i nu a încercat vreodată - nu cu adevărat.
C uvinte spuse fă ră rost.
- El a fă cu t-o , se chinui ea să şoptească. M -a văzut. A c u m nu o să
m ai vadă.
Cu degetul m are, îşi atinse inelul de fier.
Inelul altui bărbat, încă un sem n că era p ro m isă altcuiva...
Era suficient. Auzisem şi aflasem destule. M -am retras din m in-
lea lui Lucien.
Nesta se holba la m ine, chiar dacă se albise la faţă auzind cuvin-
lele rostite între ei.
- Ai in trat vreodată în...
- Nu, am spus eu răguşită.
Nu am vrut să o întreb cum de ştiuse ce făcusem. Nici când am
i oborât scutul din jurul nostru şi ne-am îndreptat spre zona de şedere.
Lucien, auzindu-ne, fără îndoială, paşii, roşise când se uită la
mine şi la Nesta. N u bănuia că intrasem în m intea lui şi că scoto-
( isem pe acolo ca un b andit noaptea. M i-am reprim at greaţa uşoară.
- Ieşi afară! îi zise sim plu sora m ea m ai mare.
M -am uitat urât la Nesta, dar Lucien se ridică.
- Am venit după o carte.
- Ei bine, găseşte una şi pleacă.
Elain se holba pe fereastră, neatentă - sau nepăsătoare.
Lucien nu se în d rep tă spre teancuri, ci spre uşile deschise. Se
<>pri chiar între ele şi ne spuse m ie şi Nestei:
Are nevoie de aer proaspăt.
- Ştim noi de ce are nevoie.
Aş fi p u tu t ju ra că p ărul lui roşcat străluci ca m etalul topit când
m- enervă. D ar el se dom oli, fixându-şi ochiul roşiatic asupra mea.
- D u-o la mare! D u-o într-o grădină! Scoate-o cum va din casa
•isia p en tru o oră sau două.
Apoi plecă.
 M -am uitat la cele două surori ale mele închise aici sus, deasu­
p ra lumii.
- Vă m utaţi în casa de la oraş chiar acum , i-am spus eu lui
Lucien, care se oprise în holul obscur de afară.
Nesta, spre uim irea mea, nu obiectă.

Nici Rhys, când m i-am trim is ordinul prin legătură, cerându-i

să m ă ajute să le m utăm , îm preună cu Cassian şi Azriel. Nu, p ar­
tenerul m eu îm i prom ise p u r şi sim plu că avea să le ofere două d o r­
m itoare surorilor mele pe acelaşi hol, în cealaltă parte a scărilor. Şi
un al treilea p en tru Lucien - pe partea noastră de hol. D eparte de
cel al lui Elain.
D upă treizeci de m inute, Azriel o aduse în braţe pe Elain, tăcută
şi apatică.
N esta păruse gata să se arunce de la balcon decât să-l lase pe
Cassian - deja îm brăcat şi înarm at ca să păzească în seara asta casa
din oraş - să o ţină, aşa că am înghiontit-o spre Rhys, l-am îm pins
pe Lucien spre Cassian şi m -am întors în zbor.
Sau am încercat - din nou. A m plutit cam o jum ătate de m inut,
savurând şuierul revigorant al vântului înainte ca aripile să mi se
clatine, să îm i forţez spatele şi căderea să devină cum plit de d u ­
reroasă. M -am teleportat restul d rum ului spre casa din oraş şi am
aranjat vazele şi bibelourile din salon cât i-am aşteptat.
Azriel sosi prim ul, cu sora m ea palidă în braţe, fără să fie însoţit
de um bre. Şi el p u rta arm ura illyriană, părul blond-şaten al lui Elain
agăţându-se în câţiva solzi negri de pe pieptul şi um erii lui.
El o lăsă cu blândeţe pe covorul din hol după ce o purtase în
braţe pe uşa de la intrare.
Elain se uită la chipul lui răbdător şi serios.
Azriel schiţă un zâmbet.
- Vrei să-ţi arăt grădina?
 Ea părea atât de m ică în faţa lui, atât de fragilă în com paraţie cu
solzii hainelor de luptă din piele, cu lăţim ea um erilor şi a aripilor
i are se vedeau deasupra lor.
însă Elain n u se feri de el şi nu se ascunse când acesta dădu din
cap - doar o dată.
Azriel, politicos ca orice curtean, îi oferi u n braţ. N u m i-am dat
seama dacă ea se uita la piatra lui Siphon de culoare albastră sau la
pielea cu cicatrice de dedesubt când şopti:
- Frum os.
Obrajii bronzaţi ai lui Azriel prinseră culoare, iar el îşi înclină
i a pul în sem n de m ulţum ire şi o conduse pe sora m ea spre uşile din
spate care dădeau spre grădină, lum ina soarelui învăluindu-i.
O clipă m ai târziu, Nesta intra pe uşa din faţă, cam verde la chip.
- Trebuie să m ă duc la toaletă.
I-am întâlnit privirea lui Rhys care m ergea în spatele ei, cu m âi­
nile în buzunare.
„Ce ai făcut?“
El ridică din sprâncene, dar i-am indicat Nestei în linişte toaleta
de sub scări, care dispăru trân tin d uşa în u rm a ei.
„Eu?“ Rhys se rezem ă de stâlpul de jos al balustradei. „S-a plâns
i a zbor încet intenţionat. Aşa că am m ărit viteza."
Cassian şi Lucien apărură, fără să se privească reciproc, dar
In cien îşi în d rep tă atenţia chiar spre holul care conducea în spate,
narile um flându-i-se când m irosi unde şi cu cine plecase Elain.
El m ârâi încet...
- Relaxează-te! îi spuse Rhys. Azriel nu este genul fermecător.
Lucien îi aruncă o privire încruntată.
D in fericire sau poate nu, râgâitul Nestei um plu liniştea. Cassian
m- uită uim it la Rhys.
- Ce ai fă cu t?
- L-am întrebat acelaşi lucru, am spus eu, încrucişându-m i bra-
lele. A spus că a zburat cu viteză.
 N esta vom ită din nou şi apoi se lăsă liniştea.
Cassian oftă spre tavan. §
- Ea nu o să m ai zboare niciodată.
f
M ânerul uşii se roti, iar noi am încercat - sau, cel puţin, Cassian |
1
şi cu m ine - să nu pară că o ascultam . Nesta încă era verzuie la faţă, I
dar... Ochii îi ardeau. I
Nu puteam să îi descriu expresia şi poate că nici să o pictez n u aş ,
fi reuşit.
O chii îi erau la fel de albaştri-gri ca ai mei. Şi totuşi... N u m ă
puteam gândi decât la m inereul topit. La m ercurul aprins.
Ea facu u n pas spre noi, atentă la Rhys.
Cassian păşi calm în faţa ei, cu aripile strânse. Cu picioarele d e­
părtate pe covor. Era o poziţie de luptă - obişnuită, dar... pietrele
Siphon îi licăreau.
- Ştii, îi spuse tărăgănat Cassian, că ultim a dată când m -am im - *
plicat în tr-o luptă în casa asta am fost alungat p en tru o lună?
N esta îşi în d reptă privirea spre el, încă indignată, dar uşor >
neîncrezătoare.
- A fost vina lui A m ren, bineînţeles, dar nim eni nu m -a crezut, |
a continuat el. Şi nim eni nu a îndrăznit să o alunge pe ea. |
Ea clipi încet, dar privirea arzătoare deveni m ortală. Sau pe cât j
de m ortală putea fi p en tru unul din noi. |
- Ce eşti tu? şopti Lucien. |
Cassian nu-şi putea lua privirea de la Nesta, dar sora m ea îşi j
întoarse uşor privirea către Lucien. J
- Am obligat C azanul să-m i dea ceva înapoi, spuse ea incredibil
de încet.
Părul de pe braţe m i se ridică. N esta se uită la covor, apoi în tr-u n
loc de pe perete.
- Vreau să m ă duc în cam era mea.
îm i luă o clipă să-m i dau seam a că vorbise cu m ine. M i-am dres
vocea.
 - Pe scări, în dreapta. A doua uşă. Sau a treia, oricare îţi convine.
( iealaltă este p en tru Elain. Trebuie să plecăm peste... Am m ijit ochii
la ceasul din salon. D ouă ore.
O m işcare uşoară a capului fu singurul ei sem n de m ulţum ire şi
confirmare.
Am u rm ărit-o când urcă scările ţinându-se cu o m ână subţire de
balustradă, rochia ei de culoarea lavandei p lutind în u rm a sa.
- îm i pare rău, îi strigă Rhys.
Ea apucă strâns balustrada, m onturile albe ieşindu-i prin pielea
palidă, dar n u spuse nim ic în tim p ce continuă să urce.
- Este posibil aşa ceva? şopti Cassian când uşa cam erei ei se în-
cliise. Să ia cineva din esenţa Cazanului?
- Aşa s-ar părea, spuse gânditor Rhys, apoi i se adresă lui Lucien:
să înţeleg că focul din ochii ei nu ţi se pare obişnuit.
Lucien scutură d in cap.
- Nu. N u seam ănă cu nim ic din arsenalul meu.
Asta era... O gheaţă atât de rece, încât ardea. Era gheaţă şi to-
luşi... fluidă ca o flacără. Sau ca o flacără îngheţată.
- C red că este m oartea, am spus eu încet.
M -am uitat în ochii lui Rhys, ca şi când ar fi fost din nou firul
i are m ă ţinuse în lum ea asta.
- C red că puterea ei este m oartea - m oartea încarnată. Sau ce
putere are C azanul asupra u n o r astfel de lucruri. De asta a auzit-o
( ăoplitorul.
- Pe toţi zeii! spuse Lucien, trecându-şi o m ână p rin păr.
Cassian dădu solem n din cap, dar Rhys îşi frecă m axilarul, cân­
tărind, gândindu-se. Apoi spuse categoric:
- D oar că N esta nu ar fi cucerit M oartea, ci ar fi prădat-o.
Nu era de m irare că ea nu voia să vorbească cu nim eni despre
asta şi ca noi să fim m artori. N ouă ni se păruse că se scufundase
boar câteva secunde.
 r

N u le-am în trebat niciodată pe surorile m ele cât tim p fuseseră

în Cazan.

- Azriel ştie că te uiţi, spuse tărăgănat Rhys din locul în care stătea
în faţa oglinzii din dorm itor, aranjându-şi reverele jachetei negre.
D eoarece ne pregăteam să plecăm , în casa din oraş toţi ne agi­
tam în linişte. M or şi A m ren sosiseră în u rm ă cu o jum ătate de oră,
p rim a îndreptându-se spre salon, cea din u rm ă ducând o rochie
p en tru sora mea. N u am îndrăznit să îi cer lui A m ren să văd ce
alesese p en tru Nesta.
„Ceva p en tru antrenam ent", spusese A m ren în urm ă cu câteva
zile. în Regatul C oşm arurilor existau obiecte m agice pe care sora
m ea le putea studia în seara asta, cât noi eram ocupaţi cu Keir.
M -am întrebat dacă O uroboros era una dintre ele şi m i-am notat să
o întreb pe A m ren ce ştia despre oglinda pe care C ioplitorul şi-o
dorea atât de m ult. De care trebuia cum va să-l conving pe Keir să se
despartă în seara asta.
Lucien se oferise să se facă util cât eram plecaţi, citind o parte
din textele adunate acum pe mesele din salon. A m ren nu făcuse
decât să m orm ăie când auzise de ofertă, iar eu îi spusesem lui
Lucien că însem na că era de acord.
Cassian era deja pe acoperiş, ascuţindu-şi relaxat săbiile. îl în ­
trebasem dacă cele nouă săbii chiar erau necesare, iar el îmi spusese
doar că nu strica să fie pregătit şi că, dacă aveam tim p să-l ches­
tionez, atunci ar fi trebuit să am destul tim p p en tru un alt an tren a­
m ent. Plecasem repede, arătându-i u n gest obscen.
Cu p ărul încă ud de la baia pe care o făcusem , m i-am pus cerceii
grei şi m -am uitat pe fereastra dorm itorului, supraveghind grădina
de dedesubt.
Elain stătea la una dintre mesele din fier forjat, cu o ceaşcă de ceai
în faţă. Azriel era întins pe şezlongul din partea cealaltă a pietrelor
gri, expunându-şi aripile la soare şi citind ceea ce părea a fi un teanc
de rapoarte - probabil inform aţii despre Regatul Toamnei, pe care
plănuia să i le prezinte lui Rhys de în d ată ce le-ar fi ord o n at pe
loate. Era deja îm brăcat p en tru O raşul Cioplit - arm ura excepţio­
nală şi frum oasă nu se potrivea câtuşi de p u ţin cu grădina m in u ­
nată şi cu sora mea.
- De ce nu i-a făcut pe ei parteneri? am spus eu gânditoare. De
(. e Lucien?
- N u m -aş întreba asta faţă de Lucien.
- Vorbesc serios. M -am întors spre el şi m i-am încrucişat braţele.
<,'e decide asta? Cine decide?
Rhys îşi în d rep tă reverele înainte de a lua o scam ă invizibilă de
pe ele.
- Soarta, M am a, fuioarele Cazanului...
- Rhys.
El m ă urm ări în reflexia oglinzii când m -am îndreptat spre d u ­
lap, deschizând uşile ca să-m i scot rochia pe care o alesesem. Era
Iacută din fâşii de u n negru strălucitor - o versiune un pic m ai
m odestă a celei pe care o purtasem în Regatul C oşm arurilor, în
urm ă cu câteva luni.
- Ai spus că părinţii tăi nu se potriveau; Tam lin a spus că părinţii
lui nu se potriveau. M i-am scos halatul. Deci nu e vorba despre un
sistem perfect de îm perechere. D ar dacă - am făcut sem n din b ăr­
bie spre fereastră, spre sora m ea şi îm blânzitorul U m brelor din
grădină - de asta are ea nevoie? Liberul arbitru nu există? Dacă
I ucien îşi doreşte unirea, dar ea nu?
- O legătură de îm perechere poate fi respinsă, spuse cu b lâ n ­
deţe Rhys, ochii licărindu-i în oglindă când se delectă cu trupul
meu gol. Se poate alege. Şi, uneori, da - legătura alege prost. C âteo­
dată, legătura nu este decât o... presupunere prestabilită privindu-i
pe cei care ar putea oferi cel m ai puternic urm aş. La nivelul cel m ai
de bază, probabil că este doar atât. Vreo funcţie naturală, nu ceva
care să indice adevăratele suflete pereche.
El îm i zâmbi, probabil datorită situaţiei noastre rare.
- C hiar şi aşa, continuă Rhys, întotdeauna va fi o... atracţie. De
obicei, femelelor le este m ai uşor să o ignore, dar pe masculi... îi
poate înnebuni. Este povara cu care trebuie să se lupte ei, însă unii
cred că femela li se cuvine. C hiar şi după ce legătura este respinsă,
consideră că le aparţine. Uneori, revin p en tru a-1 provoca pe m as­
culul pe care ea şi-l alege singură. C âteodată, se term ină m ortal.
Este ceva sălbatic şi urât şi, din fericire, nu se întâm plă des, dar...
M ulte perechi vor încerca să facă relaţia să funcţioneze, crezând că
i-a ales Cazanul d in tr-u n motiv. Abia după câţiva ani îşi vor da sea­
m a că, poate, sufletele lor nu au fost bine alese.
A m luat cureaua neagră cu nestem ate din sertarul dulapului şi
m i-am aranjat-o pe coapse.
- Deci spui că ar putea refuza, iar Lucien ar putea să-l ucidă pe
m asculul ales de ea.
Rhys se întoarse în cele din urm ă de la oglindă, hainele lui negre
fiind im pecabile - croite perfect p en tru corpul său. în seara asta
nu-şi arăta aripile.
- Nu pe tărâm urile mele. Pe teritoriul n o stru este de m ult tim p
ilegal ca m asculii să facă aşa ceva. C hiar şi înainte să m ă nasc. în
alte regate, nu. Pe continent, sunt teritorii care consideră că femelele
le aparţin intr-adevăr partenerilor. D ar nu aici. Elain va beneficia
de toată protecţia noastră dacă respinge legătura. D ar tot va răm âne
o legătură, oricât de slăbită, care o va urm ări tot restul vieţii sale.
- Crezi că ea şi Lucien se potrivesc?
Am scos o pereche de sandale ale căror şn u ru ri îm i ajungeau
până la coapsele goale şi le-am încălţat înainte să încep să le leg.
- îi cunoşti m ai bine decât m ine, dar Lucien este de o loialitate
înverşunată.
- La fel şi Azriel.
 - Azriel este interesat de aceeaşi femelă de cinci sute de ani, zise
Ithys.
- Legătura de îm perechere nu s-ar fi stabilit, dacă exista?
Rhys închise ochii.
- C red că asta se întreabă Azriel în fiecare zi de când a cunos-
i ut-o pe Mor.
El oftă când am term in at cu şnururile unei sandale şi am început
s.i mă ocup de cealaltă.
- îm i p erm iţi să-ţi cer să nu o faci pe peţitoarea? Lasă-i să se
descurce singuri.
M -am ridicat şi m i-am pus m âinile în şolduri.
- Nu m -aş am esteca niciodată în treburile altora!
El ridică o sprânceană, provocându-m ă în tăcere, iar eu m i-am
i lai seam a la ce se referea.
Stom acul m i se strânse când m -am aşezat la m asa de toaletă şi
•un început să-m i îm pletesc părul într-o cunună în vârful capului.
I’oate că eram o laşă p en tru că nu am putut să întreb cu voce tare,
dar am spus p rin legătură:
„Oare i-am violat intimitatea lui Lucien când i-am intrat în minte?“
„Nu p o t să răsp u n d în locul tău.“ Rhys se apropie şi îm i dădu o
agrafă, pe care m i-am strecurat-o într-o parte a cosiţei.
„Trebuia să m ă asigur că nu avea de gând să o răpească, să ne
i rădeze.“
El îm i dădu încă una. „Şi ai aflat?“
Rhys m ă ajută să-m i fixez coafura. „Cred că da. N u am făcut-o
di iar din cauza gândurilor lui, ci din cauza... sentim entelor sale. Nu
am sim ţit nicio rea voinţă, niciun gând viclean. D oar îngrijorare
pentru ea. Şi... tristeţe. Năzuinţă. A m scuturat din cap. Să-i spun?
( e am făcut?"
Rhys îm i fixă coafura într-o parte în care-m i era greu să ajung.
.Trebuie să vezi dacă m erită să te sim ţi vinovată."
 C ostul fiind încercarea lui Lucien de a avea încredere în m ine,
aici. „Am depăşit o limită."
„D ar ai făcut-o p en tru siguranţa oam enilor pe care îi iubeşti."
„Nu m i-am dat seama..." M -am oprit, scuturând din nou din cap.
El m ă strânse de um ăr. „De ce anum e nu ţi-ai dat seama?"
Am ridicat din um eri, încovoindu-m ă pe taburetul tapiţat. „Că ar
fi atât de complicat. Faţa m i se încălzi. Ştiu că par cam prea naivă..."
„M ereu este com plicat şi niciodată nu devine uşor, indiferent de
câte secole o fac."
A m îm pins agrafele în plus pe m asa de toaletă. „Este a doua oară
când am in trat în m intea lui."
„A tunci spune că este ultim a dată şi term ină cu asta."
Am clipit, ridicând capul. M i-am dat pe buze cu o nuanţă de roşu
atât de închis, încât era aproape negru şi apoi le-am strâns.
„Faptul e consum at, m ă lăm uri el. Nu schim bi nim ic dacă te tor­
turezi. Ţi-ai d a t seam a că este o lim ită p e care n u -ţi place să o depă­
şeşti şi că n u ai să m a i repeţi greşeala. “
M -am ridicat de pe scaun. „Tu ai fi făcut-o?"
Rhys se gândi. „Da. Şi m -aş fi sim ţit la fel de vinovat după aceea."
A uzind asta, m -am m ai liniştit şi am dat din cap de două ori.
„Dacă vrei să te sim ţi un pic m ai bine, adăugă el, Lucien a încăl­
cat regulile pe care le-am stabilit. Deci eşti îndreptăţită să-i pătrunzi
în m inte, chiar dacă doar să te asiguri de siguranţa surorii tale. El a
întrecut prim ul limita."
M -am m ai relaxat u n pic în sinea mea. „Ai dreptate."
Şi nu am m ai vorbit despre asta.
L-am privit pe Rhys în oglindă când o coroană neagră îi apăru în
mâini. Cea din pene de corb pe care îl văzusem pu rtân d -o - sau cea
identică, fem inină. O diadem ă pe care m i-o fixă cu blândeţe în faţa
cosiţei din vârful capului. C oroana originală... îi apăru lui Rhys pe
cap după o clipă.
 îm preună, ne-am uitat la reflexia noastră. Lordul şi D oam na
Nopţii.
- Eşti gata să fii rea? îm i spuse m ieros la ureche.
M ângâierea din vocea lui m ă facu să-m i strâng degetele de la
picioare -- când m i-am am intit ultim a dată când plecasem în
Regatul C oşm arurilor. C um stătusem în poala lui şi unde îi alu­
necaseră degetele.
M -am ridicat de pe bancă, întorcându-m ă spre el. Rhys îm i atinse
pielea goală din zona coastelor, spaţiul dintre sâni şi exteriorul
coapselor. O, şi el îşi am intea.
- De data asta, am şoptit şi i-am sărutat fuiorul tatuat care se
ivea chiar deasupra gulerului jachetei negre, eu am să-l fac pe Keir
să implore.
 CAPITOLUL
25

A m ren nu o îm brăcase pe Nesta în pânze de păianjen şi p ra f de

stele, aşa cum eram îm brăcate M or şi cu m ine. Şi nu o îm brăcase pe
Nesta în stilul ei propriu, cu pantaloni largi şi o bluză decoltată.
Apelase la un stil sim plu şi feroce totodată.
O rochie de u n negru de nepătruns, cu un corsaj şi m âneci m u ­
late, flutura spre podeaua din m arm ură neagră a sălii tronului din
O raşul Cioplit, decolteul atingându-i baza gâtului ei palid. Părul
Nestei fusese pieptănat sim plu ca să-i dezvăluie chipul, claritatea
sălbatică a ochilor când studie m ulţim ea adunată, stâlpii înalţi
sculptaţi şi bestiile solzoase încolăcite în ju ru l lor, podium ul m are şi
tronul... şi n u ezită.
într-adevăr, N esta îşi ridică bărbia doar când urcă spre podium .
Era un singur tron, din ce m i-am dat eu seam a - tronul im pre­
sionant al bestiilor solzoase.
Şi Rhys îşi dădu seama. Plănuise asta.
Sora m ea şi ceilalţi se îndepărtară la baza podium ului, flancân-
du-1, fără să afişeze frică, bucurie sau încântare. Lângă Mor, Azriel
p ăru ucigător de calm când îi studie pe cei adunaţi şi îl văzu pe Keir,
care aştepta lângă femeia cu părul auriu care trebuia să fie m am a lui
Mor, rânjindu-ne dispreţuitor. „Să nu le prom iţi nimic", m ă aver­
tizase Mor.
 Rhys îm i întinse o m ână ca să urc treptele podium ului. M i-am
ţin u t fruntea sus şi spatele drept când l-am apucat de m ână şi am
urcat cele câteva trepte spre singurul tron.
Rhys doar îm i făcu sem n cu ochiul când m ă escortă graţios direct
către tron, cu o m işcare la fel de lină şi uşoară ca u n dans.
M ulţim ea şopti când m -am aşezat şi am sim ţit piatra neagră
m uşcător de rece pe coapsele mele goale.
Ei suspinară făţiş când Rhys se cocoţă p u r şi sim plu pe cotiera
tronului, îm i rânji şi se adresă celor din Regatul C oşm arurilor:
- închinaţi-vă!
Asta p en tru că n u o făcuseră încă. Şi, cu m ine aşezată pe tron...
Pe feţele lor se m ai putea citi un am estec de şoc şi dispreţ când
căzură în genunchi.
A m evitat să m ă uit la Nesta, de vrem e ce n u avea de ales decât
să le urm eze exemplul.
D ar m -am uitat la Keir, la femela de lângă el, la oricine îndrăznea
să îm i întâlnească privirea. M -am forţat să-m i am intesc ce îi făcu­
seră lui Mor, care acum se ploconea rânjind, când era doar un copil.
O parte din curteni îşi feriră privirea.
- Voi considera că m otivul p en tru care cel de-al doilea tron
lipseşte este vizita pe care v-o facem înainte de vreme, spuse Rhys
cu u n calm m ortal. Şi darul m eu de îm perechere p en tru voi este că
veţi scăpa toţi fără să fiţi biciuiţi până la os. Supuşii noştri loiali,
adăugă el, schiţând u n zâmbet.
M i-am trecut un deget peste spirala uneia dintre bestiile care
formau cotiera tronului. Era curtea noastră. O parte din ea.
Iar noi aveam nevoie ca ei să ni se alăture în luptă. Să îi facem să
lîe de acord în seara asta.
Pe buzele pe care m i le vopsisem cu roşu-închis apăru un zâm bet
indolent. Fuioare de putere şerpuiră spre podium , dar nu îndrăzniră
să se aventureze dincolo de prim a treaptă. încercau să vadă ce putere
aş fi avut, dar fără să se apropie suficient cât să-l ofenseze pe Rhysand.
 Le-am lăsat să se strecoare m ai aproape şi să adulm ece, iar eu
m -am adresat lui Rhys şi celor din sala tronului:
- Iubitule, cred că acum şi-ar dori să se ridice în picioare.
Rhys zâm bi la m ine, apoi la m ulţim e.
- Ridicaţi-vă!
C urtenii se supuseră şi câteva fuioare de putere îndrăzniră să
urce p rim a treaptă.
Am atacat.
Trei suspine se auziră gâtuit p rintre cei care şopteau în sală când
am lovit cu m agia ascuţită ca o gheară puterile prea curioase. Am
lovit adânc şi puternic. Eram ca o pisică având o pasăre sub labă.
Cu câteva.
- O vrei înapoi? am întrebat încet m ai m ult p en tru mine.
Lângă baza podium ului, Keir se în cru n ta peste um ăr, coroana
argintie licărindu-i pe părul auriu. Cineva scânci în spatele sălii.
- N u ştiţi, spuse m ieros Rhys m ulţim ii, că n u este politicos să
atingeţi o do am n ă fară perm isiunea ei?
D rept răspuns, m i-am înfipt m ai adânc ghearele negre, m agia
oricui îndrăznise să m ă încerce zbătându-se şi agitându-se.
- Fiţi cum inţi! le-am spus curtenilor.
Şi m i le-am retras.
M işcările a trei dintre ei îm i atraseră atenţia. Cineva se telepor-
tase de-a dreptul, fugind. Altcineva leşinase, iar o a treia persoană
se agăţa de cea de alături, trem urând. Le-am reţinut chipurile.
A m ren şi N esta se apropiară de baza podium ului. Sora m ea se
holba ca şi când n u m -ar fi văzut niciodată. N u am îndrăznit să îm i
stric m asca de am uzam ent calm. N u am îndrăznit să întreb dacă
scuturile Nestei rezistau - dacă cineva tocm ai încercase să o testeze
şi pe ea. C hipul p o ru n cito r al Nestei nu exprim a nimic.
A m ren facu o plecăciune spre Rhys şi apoi spre mine.
- Cu voia ta, M are Lord!
Rhys flutură leneş o m ână.
 - Mergeţi! Bucuraţi-vă! El făcu sem n din bărbie spre m ulţim ea
care privea. M âncare şi muzică. Acum!
Toţi îl ascultară.
Sora m ea şi A m ren dispărură înainte ca m ulţim ea să înceapă să
se agite, îndreptându-se direct spre uşile înalte, în întuneric, ca să se
joace cu una d intre com orile m agice păstrate acolo - ca N esta să
exerseze p en tru m om entul în care A m ren ar fi înţeles cum să repare
zidul.
Câţiva se întoarseră spre ele, apoi îşi m utară privirea când A m ren
îi observă şi le perm ise să vadă o parte din m onstrul care era.
încă n u îi spusesem despre C ioplitorul de Oase - despre vizita la
închisoare. Ceva asem ănător vinovăţiei m i se răsuci în stomac, deşi
am presupus că trebuia să m ă obişnuiesc cu asta când Rhys îndoi
un deget spre Keir şi spuse:
- Sala de consiliu. Zece m inute.
Keir miji ochii când auzi ordinul, femela de lângă el ţinându-şi
capul plecat şi fiind în tru ch ip area slugărniciei, cum trebuia să fi
fost Mor.
Prietena m ea îşi urm ărea părinţii, cu o indiferenţă rece. Azriel
rămase la o distanţă de un pas, m onitorizând totul.
Nu m i-am perm is să par prea interesată şi nici prea îngrijorată
când Rhys îm i oferi o m ână. N e-am ridicat de pe tro n şi am plecat
să discutăm despre război.

Sala de consiliu a O raşului Cioplit era aproape la fel de m are ca

sala tronului. Era cioplită din aceeaşi rocă neagră, stâlpii fiind rid i­
caţi după m odelul bestiilor încolăcite.
M ult sub tavanul înalt şi boltit, o m asă im ensă din sticlă neagră
îm părţea cam era în două ca un fulger, colţurile lungi şi zim ţate fi-
ind ascuţite ca o lamă.
 Rhys se aşeză pe un scaun din capul mesei, iar eu pe unul din
capătul opus. Azriel şi M or îşi găsiră locuri pe o parte a mesei, iar
Keir se aşeză pe scaunul din partea cealaltă.
Un scaun de lângă el era gol.
Rhys se rezem ă pe scaunul negru, rotind paharul cu vin care
fusese tu rn at cu o clipă m ai devrem e, de un servitor cu chipul îm ­
pietrit. A m făcut un efort să nu-i m ulţum esc m asculului care îmi
um pluse cupa.
P entru că aici nu m ulţum eam nim ănui.
Aici, luam ce îm i aparţinea, nu m ă scuzam şi nici nu m ă arătam
recunoscătoare p en tru asta.
- Ştiu de ce ai venit, spuse Keir fără niciun fel de introducere.
-O ?
Sprâncenele lui Rhys se arcuiră frum os.
Keir ne studie, dezgustul zăbovind pe chipul său frum os.
- H ybernul roieşte. Legiunile tale... rânji zeflem itor la Azriel, la
illyrienii pe care îi reprezenta - se adună. Keir îşi îm pleti degetele
lungi pe sticla neagră. Vrei să-m i ceri ca A ducătorii de întuneric să
se alăture arm atei tale.
Rhys sorbi din vin.
- Ei bine, cel p u ţin m -ai scutit de efortul de a ocoli subiectul.
Keir se uită în ochii lui fără să clipească.
- Recunosc faptul că... înţeleg cauza H ybernului.
M or se m işcă uşor pe scaun. Azriel îl ţintui pe Keir cu privire
atotvăzătoare şi rece.
- Nu ai fi singurul, îi răspunse Rhys calm.
Keir îşi ridică privirea încruntată spre candelabrul negru, conceput
ca o cunună de flori nocturne, în m ijlocul fiecăreia dintre ele stră­
lucind o lum ină fae argintie.
- Sunt m ulte asem ănări între oam enii H ybernului şi ai mei.
A m ândouă popoarele au fost captive - au stagnat.
 - D in câte ştiu, interveni Mor, sunteţi liberi să faceţi ce vreţi de
câteva secole. C hiar m ai mult.
Keir nici m ăcar nu se uită la ea, ignorarea făcându-1 pe Azriel să
sc înfurie u n pic.
- Ah, dar suntem noi liberi? Nici m ăcar m untele nu ne aparţine -
nu cu palatul tău deasupra lui.
- îţi am intesc că to t ce e aici îmi aparţine mie, spuse crispat Rhys.
- M entalitatea asta îm i perm ite să cred că poporul sufocat din
I lybern ne este... apropiat.
- Keir, dacă vrei palatul de deasupra, atunci este al tău. Rhys îşi
inerucişă picioarele. N u ştiam că tânjeşti după el de atât de m ult timp.
Keir îi răspunse cu u n zâm bet perfid.
- Mi se pare că ai disperată nevoie de arm ata m ea, Rhysand,
spuse el şi îi aruncă din nou o privire urâcioasă lui Azriel. Liliecii tăi
imenşi n u m ai sunt în stare să ucidă?
- Vino să te antrenezi cu ei şi vei afla singur! spuse încet Azriel.
în secolele lui de existenţă jalnică, Keir ajunsese cu siguranţă să
stăpânească arta dispreţului.
Iar felul în care rânji dispreţuitor la Azriel... D inţii lui M or lică­
riră în lum ina slabă. A m făcut un efort să nu-i urm ez exemplul.
- Sunt sigur că deja ai hotărât ce vrei în schim b, rosti Rhys, cu o
expresie plictisită.
Peste m asă, Keir se uită la m ine. Se uită prelung cât l-am privit
in ochi.
- Aşa este.
C uvintele şi privirea lui îm i făcură stom acul să m i se întoarcă
pe dos.
P u terea în tu n eca tă vui p rin sală, făcând candelabrele negre
să zornăie.
- Ai grijă, Keir!
Keir nu lâcu decât să ne zâm bească mie şi lui Rhys. M or înţepe­
nise de-a binelea.
 - Ce m i-ai da ca să ai o şansă în Război, Rhysand? Te-ai prostituat
p en tru A m arantha - dar ce zici de partenera ta?
El n u uitase cum îl tratasem , cum îl um ilisem în u rm ă cu câte­
va luni.
Iar Rhys... N um ai m oartea eternă şi neiertătoare i se citea pe
chip, în întunericul care se aduna în spatele scaunului său.
- Keir, înţelegerea pe care au făcut-o înaintaşii noştri îţi dă d rep ­
tul să alegi cum şi când arm ata ta o va sprijini pe a mea, dar nu şi pe
cel de a răm âne în viaţă, când m ă satur de existenţa ta.
Ca şi când ar fi răspuns, ghearele invizibile lăsară sem ne adânci
în masă, sticla scârţâind. Am tresărit. Keir se albi când liniile erau
acum la câţiva centim etri de el.
- Mă gândeam totuşi că poate vei... ezita să m ă ajuţi, continuă Rhys.
Nu îl m ai văzusem niciodată atât de calm. Nu calm, ci plin de o
furie de gheaţă, ca aceea pe care o zăream uneori în ochii lui Azriel.
Rhys p o cni d in degete şi spuse fără să se adreseze cuiva în m od
special:
- Să fie adus înăuntru!
U n vânt fantom ă deschise uşile.
Nu am ştiut la cine să m ă uit când un servitor conduse înău n tru
un m ascul înalt: la Mor, al cărei chip se albise de groază; la Azriel,
care îşi căuta pum nalul - Povestitorul-A devărului - respirând atent
şi concentrat, dar deloc surprins sau şocat; sau la Eris, m oştenitorul
Regatului Toamnei, când intra în cameră.
 CAPITOLUL
26

P entru el era acel ultim scaun gol.

Iar Rhys... răm ase tolănit pe scaun, sorbindu-şi vinul.
- Bine ai revenit, Eris! spuse el tărăgănat. Cât tim p a trecut de
când n-ai m ai fost pe aici, cinci secole?
M or îşi în d rep tă privirea spre Rhys. Trădare şi... suferinţă. Sufe­
rinţa licări pe faţa ei.
P entru că nu ne avertizase. D in cauza acestei... surprize.
M -am întrebat dacă îm i stăpâneam m im ica m ai bine decât prie-
lena m ea când Eris se aşeză pe scaunul gol de la m asă, fără să se
deranjeze m ăcar să dea din cap spre Keir, în ochii căruia se citea
îngrijorarea.
- într-adevăr, a trecut o vreme.
El se vindecase din ziua aceea petrecută pe gheaţă - rana pe
stom ac pe care i-o făcuse Cassian n u se vedea deloc. Părul roşcat îi
era liber, ca o perdea m ătăsoasă peste jacheta bine croită de culoa­
rea cobaltului.
„Ce caută aici?“ am rostit prin legătură, fără să m ă deranjez să
ascund ce sim ţeam .
„Mă asigur de ajutorul lui Keir“ fu tot ce spuse Rhys, scurt şi la
obiect, ca şi când încă şi-ar fi stăpânit toată furia.
Umbrele se unduiră în jurul um erilor lui Azriel, şoptindu-i la u re­
che când el îl fixă cu privirea pe Eris.
 - C ândva, voiai să creezi legături cu Regatul Toamnei, Keir,
spuse Rhys şi lăsă pe m asă cupa cu vin. Ei bine, iată-ţi şansa. Eris
este dispus să îţi ofere o alianţă oficială - în schim bul serviciilor tale
în acest război.
„Cum naiba l-ai făcut să fie de acord cu asta?“
Rhys nu-m i răspunse.
„Rhysand!"
Keir se rezem ă de spătar.
- Nu este suficient.
Eris pufni, tu rn ându-şi o cupă de vin din carafa aşezată în cen­
tru l mesei.
- A m uitat de ce am fost atât de uşurat când înţelegerea noastră
s-a destrăm at ultim a dată.
Rhys îi aruncă o privire de atenţionare, dar Eris nu făcu decât să
ia o sorbitură lungă.
- Atunci, ce vrei, Keir? spuse m ieros Rhys.
Am avut sentim entul că, în cazul în care Keir s-ar fi referit din
no u la m ine, ar fi sfârşit strivit de perete.
D ar probabil că şi Keir ştia asta, aşa că îi zise sim plu lui Rhysand:
- Vreau să m ă retrag. Vreau spaţiu. Vreau ca p oporul m eu să nu
m ai depindă de m untele acesta.
- Ai tot confortul, am spus eu în cele din urm ă. Tot nu-ţi e de
ajuns?
Keir m ă ignoră şi pe m ine, aşa cum eram sigură că le ignora pe
m ajoritatea fem eilor din viaţa lui.
- Ai secrete, M are Lord, spuse Keir zâm bind dispreţuitor, îm -
p reunându-şi m âinile şi sprijinindu-le pe m asa ciobită, chiar dea­
supra celei mai apropiate scobituri. M ereu m -am întrebat unde
plecaţi cu toţii când nu eraţi aici. H ybernul a răspuns în sfârşit la
întrebare - m ulţum ită atacului din... cum îi spune? Velaris. Da. Din
Velaris. O raşul Lum inii Stelelor.
M or încrem eni.
 Vreau acces la oraş, spuse Keir. P entru m ine şi curtea mea.
- Nu, zise Mor. C uvântul răsună din stâlpi, din sticlă şi din
piatră.
Hram înclinată să fiu de acord. G ândul la aceşti oam eni şi Keir în
Velaris... stricându-1 cu prezenţa, cu u ra şi prostia lor, cu dispreţul
şi cruzim ea...
Rhys n u refuză. N u respinse sugestia.
„D oar n u eşti serios."
Rhys îl privi pe Keir când îm i răspunse p rin legătură:
„Am anticipat asta şi am luat m ăsuri de precauţie."
M -am gândit la vorbele lui.
„întâlnirea cu cârm uitorii de la Palat... Avea legătură cu asta?"
„Da."
- Am condiţiile mele, îi spuse R hysand lui Keir.
M or deschise gura, dar A zriel îi acoperi m âna cu a lui, plină de
i icatrice.
Ea îşi sm uci m âna ca şi când i-ar fi fost arsă, aşa cum fusese a lui.
Respingerea nu-i alungă calm ul rece, deşi Eris chicoti încet, su­
ficient încât ochii lui Azriel să se um ple de m ânie când îl fixă cu
privirea pe fiul M arelui Lord. Eris îşi înclină capul spre îm blânzi-
lorul Umbrelor.
- Vreau acces nerestricţionat, îi spuse Keir lui Rhys.
- N u îl vei prim i, rosti Rhys. N um ărul de persoane, care va fi
decis m ai târziu, va fi limitat.
M or se întoarse cu ochi rugători spre Rhys. O raşul ei - locul pe
care îl iubea atât de mult...
A proape am auzit pocnetul pe cale să răsune în cercul nostru.
Keir se uită în sfârşit la M or - observă disperarea şi furia şi zâmbi.
El nu îşi dorea cu adevărat să plece de aici, ci doar să o lipsească
pe fiica lui de ceva drag ei.
I-aş fi sfâşiat bucuroasă gâtul când Keir spuse:
- S-a făcut!
 Rhys nici m ăcar nu zâmbi, iar M or se holba în continuare la el,
expresia rugătoare schim onosindu-i faţa.
- M ai este ceva, am adăugat eu, în d re p tâ n d u -m i um erii. în că
o cerere.
Keir catadicsi să m ă bage în seamă.
-O ?
- Am nevoie de oglinda O uroboros, am spus eu, im punându-m i
ca gheaţa să-m i răcească venele. Im ediat.
Interesul şi surprinderea licăriră în ochii căprui ai lui Keir şi în
ochii lui Mor.
- C ine ţi-a spus că o am? întrebă el încet.
- Contează? O vreau.
- M ăcar ştii ce este O uroboros?
- Ai grijă la ton, Keir! îl avertiză Rhys.
Keir se aplecă înainte, sprijinindu-şi antebraţele pe masă.
- Oglinda... el râse încet. C onsider-o darul m eu de îm perechere.
Dacă poţi să o iei, adăugă cu venin.
N u era o am eninţare prin care să-l înfrunt, ci...
- Ce vrei să spui?
Keir se ridică în picioare, rânjind ca o pisică cu u n canar în gură.
- Ca să iei O uroboros, ca să o revendici, trebuie m ai întâi să te
uiţi în oglindă. El se îndreptă spre uşă, fără să aştepte să i se spună
că putea să plece. Şi toţi cei care au încercat să o facă ori au în n e ­
bunit, ori au fost distruşi irem ediabil. C hiar şi unul sau doi M ari
Lorzi, dacă legenda este adevărată. El ridică din um eri. Deci este a
ta, dacă îndrăzneşti să o înfrunţi.
Keir se opri în prag, în tim p ce un vânt fantom atic deschise uşile.
El îi spuse lui Rhys, în cea m ai apropiată încercare de a cere p erm i­
siunea să se retragă:
- Lordul Thanatos are din nou... problem e cu fiica lui. îm i cere
sprijinul.
 Rhys flutură o m ână în sem n de leham ite ca şi cum nu i-ar fi
cedat oraşul n o stru bărbatului cu foarte puţin tim p în urm ă. Keir îi
făcu sem n din bărbie lui Eris.
- Vreau să discut cu tine cât m ai curând.
Asta după ce ar fi term inat să se laude cu victoria lui din seara
asta, cu ceea ce îi oferisem.
Şi pierdusem .
Dacă nu puteam să p u n m âna pe O uroboros fără riscuri îngrozi­
toare... M i-am alungat gândul, păstrându-1 p en tru m ai târziu, când
Keir plecă şi ne lăsă singuri cu Eris.
M oştenitorul Regatului Toam nei sorbi din vinul lui.
Şi am avut sentim entul îngrozitor că M or plecase undeva foarte
departe când Eris lăsă pocalul pe m asă şi spuse:
- A răţi bine, Mor.
- N u-i vorbi, zise Azriel încet.
Eris râse amar.
- Văd că tot îm i p o rţi pică.
- înţelegerea asta, Eris, spuse Rhys, se bazează doar pe faptul că
poţi să-ţi ţii gura.
Eris râse.
- Şi nu m -am descurcat excelent? Nici m ăcar tatăl m eu nu a
bănuit că am plecat în seara asta.
M -am uitat între partenerul m eu şi Eris.
- C um de s-a întâm plat asta?
Eris m ă m ăsură din priviri, uitându se la coroana şi rochia mea.
- Credeai că nu ştiu că îm blânzitorul U m brelor va veni să afle
dacă i-am spus tatălui m eu despre... puterile tale? Mai ales după ce
şi fraţii m ei au u ita t în m od m isterios de ele. Ştiam că e d oar o ches­
tiune de tim p înainte ca unul din voi doi să vină şi să-m i şteargă şi
mie m em oria. Eris îşi atinse tâm pla cu un deget lung. D in nefericire
p en tru tine, am învăţat un lucru sau două despre daem ati. Păcat că
nu m -am deranjat niciodată sâ-i învăţ şi pe fraţii mei.
 Pieptul m i se strânse.
„Rhys.“
Ca să m ă ferească de furia lui Beron, ca să îm piedice posibila
alianţă cu M arii Lorzi să se destram e înainte să înceapă...
„Rhys.“
Am făcut u n efort să nu m ă usture ochii.
O m ângâiere blândă de-a lungul legăturii fu singurul răspuns.
- Bineînţeles că n u i-am spus tatălui m eu, continuă Eris, bând
d in n o u d in vinul lui. De ce să risipesc o astfel de inform aţie d es­
pre bastard? R ăspunsul lui ar fi să te vâneze şi să te ucidă - fără să-şi
dea seam a cât de gravă e situaţia cu H ybernul şi că tu ai putea fi
soluţia salvatoare.
- Deci plănuieşte să ni se alăture, spuse Rhys.
- N u şi dacă-ţi află m icul secret.
Eris rânji.
M or clipi ca şi când şi-ar fi dat seama că legătura lui Rhys cu Eris,
faptul că fusese invitat aici... Privirea clară şi ferm ă pe care m i-o
aruncă ea îm i spuse destule. în ochii ei tot se m ai citeau suferinţa şi
m ânia, dar şi înţelegerea.
- Deci care este preţul tău, Eris? întrebă Mor, rezem ându-şi b ra ­
ţele goale de sticla neagră. O altă m iresică pe care să o torturezi?
Ceva licări în ochii lui Eris.
- în prim ul rând, nu ştiu cine ţi-a spus m inciunile astea,
M orrigan, rosti el cu un calm răutăcios. Probabil bastarzii cu care
te-ai înconjurat.
El rânji la Azriel.
M or m ârâi, făcând paharele să zornăie.
- N iciodată n u ai dem onstrat altceva. C u siguranţă nu când
m -ai lăsat în pădurea aia.
- Atunci acţionau nişte forţe la care nu te-ai gândit vreodată,
spuse cu răceală Eris. Şi nu am de gând să-mi răcesc gura de pom ană
ca să ţi le explic. Crezi ce vrei despre mine.
 - M -ai vânat ca pe u n anim al, am intervenit eu. C red că vom
alege să credem ce e m ai rău.
C hipul palid al lui Eris roşi.
- Aveam de îndeplinit un ordin. Şi am fost trim is să o fac îm pre­
ună cu doi dintre... fraţii mei.
- Şi cum răm âne cu fratele pe care l-ai vânat odată cu mine? A
cărei iubită a fost executată în faţa ochilor lui, cu ajutorul tău?
Eris puse o m ână pe masă.
- Nu ştii nim ic despre ce s-a întâm plat în ziua aceea. Nim ic.
Se lăsă liniştea.
- Fă-m i pe plac! fu tot ce am spus.
Eris m ă fixă cu privirea. L-am privit în ochi.
- C um crezi că a ajuns la graniţa cu Regatul Prim ăverii, spuse el
încet? Eu nu eram acolo când ei au făcut-o. întreabă-1. Am refuzat.
A fost p rim a şi singura dată când i-am refuzat ceva tatălui meu. El
m-a pedepsit şi până să m ă eliberez... Ei voiau să-l ucidă şi pe el.
M-am asigurat că nu au făcut-o. M -am asigurat că Tamlin a prim it
de veste - anonim - să se ducă naibii la graniţa lui.
Unde doi dintre fraţii lui Eris fuseseră ucişi de Lucien şi de Tamlin.
Eris luă un fir răzleţ de pe jacheta lui.
- Rhysand, nu toţi am fost atât de norocoşi ca tine - cu prietenii
şi familia.
Plictiseala se citea pe faţa lui Rhys.
- Aşa s-ar părea.
Şi nim ic din toate astea nu ştergea ce se făcuse, dar...
- Ce vrei? am repetat eu.
- Acelaşi lucru pe care i l-am spus ieri lui Azriel, când l-am găsit
spionând în pădurea tatălui meu.
Suferinţa licări în ochii lui M or când îşi întoarse capul spre
Îm blânzitorul Umbrelor, dar Azriel nici m ăcar n u o băgă în seam ă
când spuse:
 - C ând va sosi clipa... va trebui să-l sprijinim pe Eris la preluarea
tronului.
în tim p ce Azriel vorbi, furia îngheţată îi întunecă chipul, iar Eris
fu destul de înţelept să albească, în sfârşit, când îl văzu. Poate că
acesta era m otivul p en tru care Eris ţinuse secretă inform aţia despre
puterile mele. N u d o ar p e n tru a p u rta o astfel de negociere, ci şi ca
să evite furia îm blânzitorului Umbrelor. Sabia de lângă el.
- C ererea de a-1 ucide pe tatăl m eu şi de a term ina odată cu asta
răm âne încă valabilă, Rhysand, spuse Eris, stăpânindu-se. Pot să îţi
dau soldaţii chiar acum.
Pe toţi zeii! Nici m ăcar nu încerca să ascundă ce voia - să pară
că m ăcar avea rem uşcări. Am făcut un efort să nu răm ân cu gura
căscată la intenţia lui, la nonşalanţa cu care vorbea despre asta.
- Este tentant, dar presupune prea m ultă m urdărie, răspunse
Rhys. Beron ni s-a alăturat în război. Să sperăm că o va face din
nou. îi aru n că o privire tăioasă lui Eris.
- O va face, prom ise Eris, trecând un deget peste unul dintre
sem nele scobite de gheare în masă. Şi va răm âne în m od fericit sur­
prins de... darurile lui Feyre.
Un tro n - în schim bul tăcerii lui. Şi a puterii.
- Prom ite-i lui Keir ceva de care nu-ţi pasă, spuse Rhys, lăcân-
du-i sem n cu m âna să plece.
Eris se ridică în picioare.
- Vom vedea. Se în cru n tă la M or când îşi bău vinul şi lăsă p o ca­
lul pe masă. Sunt surprins că încă nu poţi să te controlezi în preaj­
m a lui. Toate em oţiile ţi s-au citit pe chipul frum os.
- Ai grijă! îl avertiză Azriel.
Eris se uită la ei, schiţând un zâm bet în m o d secret, ca şi când ar
fi ştiut ceva ce Azriel nu ştia.
- Nu te-aş fi atins, îi spuse el lui Mor, care albi din nou. D ar când
te-ai culcat cu celălalt ticălos...
Un m ârâit ieşi d in gâtul lui Rhys când îl auzi. Şi din al meu.
 - Ştiu de ce ai făcut-o. El afişă încă o dată zâm betul secretos care
<>făcu p e M or să se micşoreze. Să se m icşoreze. Deci ţi-am dat liber-
iatea şi am ru p t logodna în term eni clari.
- Şi ce s-a în tâ m p la t după aceea? m ârâi Azriel.
O um bră îi străbătu chipul lui Eris.
- Sunt câteva lucruri pe care le regret. Acesta este unul dintre
cie. Dar... poate că în tr-o zi, acum că suntem aliaţi, îţi voi spune de
, e şi ce anum e m -a costat.
- N u-m i pasă! spuse încet M or şi îi arătă uşa. Pleacă!
Eris se pretâcu a se închina spre ea şi noi toţi.
- Ne vedem la întrunire, peste douăsprezece zile.
 CAPITOLUL
27

Le-am găsit pe Nesta şi pe A m ren aşteptând în faţa sălii tro n u ­

lui, am ândouă p ărân d nervoase şi obosite.
De altfel, aşa eram toţi şase.
Nu m ă îndoiam de ce spusese Keir despre oglindă - şi a risca să
m ă uit în ea... N iciunul dintre noi n u îşi putea perm ite să fie distrus,
să înnebunească. N iciunul dintre noi - nu chiar acum . Poate că
C ioplitorul de O ase ştiuse asta. M ă trim isese degeaba, doar ca să
se amuze.
Nu ne-am deranjat să ne luăm răm as-bun de la curtenii pe care
i-am lăsat şuşotind când ne-am teleportat spre casa din oraş. Spre
Velaris, unde pacea şi frum useţea păreau acum infinit m ai vulnerabile.
Cassian coborâse de pe acoperiş la un m om ent dat ca să i se ală­
ture lui Lucien în salon, cărţile din rafturile de pe pereţi fiind des­
chise pe m ăsuţa joasă dintre ei. A m ândoi se ridicară în picioare
când ne văzură feţele.
Cassian era la jum ătatea distanţei spre M or când ea se întoarse
spre Rhys şi spuse:
- D e ce?
Vocea îi era spartă.
Şi ceva se rupse şi în pieptul m eu când am văzut-o plângând.
Rhys răm ase pe loc şi o fixă cu privirea, fără să afişeze nicio em o­
ţie, u rm ărin d când îl lovi cu m âinile în piept şi strigă:
 - D e ce?
El se retrase u n pic.
- Eris l-a găsit pe Azriel, iar eu aveam m âinile legate. Am făcut
ini ce s-a putut, spuse şi înghiţi în sec. îm i pare rău.
Cassian îi m ăsura din priviri, răm as încrem enit în m ijlocul
i amerei, iar eu am presupus că Rhys com unica deja cu ei în m od
telepatic; am presupus că îi vorbea lui A m ren şi, probabil, chiar şi
lui Lucien şi Nestei, judecând după figurile lor surprinse.
M or se întoarse spre Azriel.
- D e ce n u ai spus nimic?
Azriel o privi ferm în ochi şi nici m ăcar nu-şi foşni aripile.
- P entru că ai fi încercat să ne opreşti, iar noi nu perm item să
pierdem alianţa cu Keir şi să înfruntăm am eninţarea lui Eris.
- Lucrezi cu ticălosul ăla, interveni Cassian după ce, aparent,
Azriel term in ă ce avea de spus. El se m işcă lângă Mor, p unându-i o
mână pe spate, şi scutură din cap spre Azriel şi Rhys, dezgustul
lâcându-1 să strâm be din buze. Ar fi trebuit să-i înfigi capul lui Eris
m tr-o ţeapă, la porţile din faţă.
Azriel îi u rm ări cu o indiferenţă rece, dar Lucien îşi încrucişă
braţele, rezem ându-se de spătarul canapelei.
- Trebuie să fiu de acord cu Cassian. Eris este un prefăcut.
Atunci, poate că Rhys nu îi spusese totul despre faptul că Eris
pretindea că făcuse tot posibilul să-şi salveze fratele m ai m ic şi nici
despre sfidarea lui.
- Toţi din fam ilia ta sunt m ârşavi, îi spuse A m ren lui Lucien de
sub bolta unde ea şi N esta zăboveau. Eris ar putea totuşi să se dove­
dească a fi o alternativă m ai bună, în cazul în care ar găsi o cale să îl
ucidă pe Beron şi să se asigure că puterea îi revine lui.
- Sunt sigur că o va face, spuse Lucien.
M or continua să îl fixeze cu privirea pe Rhys, lacrim ile tăcute
curgându-i pe obrajii roşii.
 - N u are legătură cu Eris, spuse ea cu o voce trem urată, ci cu
locul ăsta. Ea flutură o m ână spre casa din oraş, spre oraş. Asta e
casa m ea, iar tu ai de gând să-l laşi pe Keir să o distrugă.
- M i-am luat m ăsuri de precauţie, spuse Rhys cu un ton pe care
nu-1 mai auzisem de ceva timp. Multe, începând cu faptul că m -am
întâlnit cu conducătorii Palatelor şi i-am convins să nu-1 servească,
să nu-1 adăpostească şi să nu-1 prim ească pe Keir sau pe oricine alt­
cineva din Regatul C oşm arurilor.
M or clipi şi Cassian îi strânse um ărul.
- Ei au trim is vorbă tu tu ro r patronilor din oraş, continuă Rhys,
tu tu ro r restaurantelor, m agazinelor şi locurilor de întâlnire. Deci
Keir şi oam enii lui p o t veni aici... dar nu li se va părea un loc p rim i­
tor sau unul în care să-şi poată închiria m ăcar o cameră.
M or scutură din cap şi şopti:
- El îl va distruge.
C assian o cuprinse de după um eri, afişând o duritate pe care nu
o m ai văzusem niciodată când îl studie pe Rhys, apoi pe Azriel.
- A r fi trebuit să ne avertizezi.
- A r fi trebuit, spuse Rhys - deşi nu părea să regrete asta. Azriel
răm ase la un pas distanţă, cu aripile strânse şi pietrele Siphon
strălucind.
Am intervenit în cele din urm ă.
- Vom im pune lim ite privind m om entul şi frecvenţa sosirii lor.
M or scutură din cap, încă uitându-se doar la Rhys.
- Dacă A m arantha ar fi trăit... C uvântul şerpui p rin cam eră, în ­
tunecând colţurile. D acă ar fi trăit şi m -aş fi oferit să lucrez p en tru
ea - chiar dacă aş fi făcut-o num ai ca să ne salvez pe toţi - cum te-ai
fi simţit?
N iciodată - niciodată nu ajunseseră atât de aproape să discute
ce i se întâm plase.
M -am apropiat de Rhys, atingându-i degetele cu ale mele. El m ă
luă de m ână.
 - Dacă A m arantha ne-ar fi oferit o m ică şansă să supravieţuim ,
spuse Rhys cu o privire ferm ă, atunci nu m i-ar fi păsat că m -a obli­
gat să m ă culc cu ea în toţi acei ani.
Cassian tresări. Toată cam era tresări.
- Dacă A m arantha ar apărea acum la uşă, spuse Rhys arătând
spre intrarea în hol, şi ne-ar spune că poate să ne dea o şansă să în-
l'rângem H ybernul, să ne ţină pe toţi în viaţă, i-aş m u lţu m i nenoro-
: irului de C azan.
M or scutură din cap, lacrim ile curgându-i din nou.
- Nu vorbeşti serios.
- Ba da.
„Rhys.“
D ar legătura, p u n tea dintre noi... devenise un vid şuierător. O
Iurtună întunecată.
Prea m ult - situaţia asta îi forţa pe am ândoi prea m ult. Am
încercat să-i su rp rin d privirea lui Cassian, dar el îi supraveghea
atent, pielea sa bronzată fiind nefiresc de albă. Um brele lui Azriel se
strânseră, învăluindu-1 pe jum ătate. Iar Am ren...
A m ren păşi între Rhys şi Mor. A m ândoi erau m ai înalţi decât ea.
- A m îm piedicat unitatea asta să se destram e tim p de patruzeci
şi nouă de ani, spuse A m ren, ochii strălucindu-i ca fulgerul. N u vă
voi lăsa să o distrugeţi acum . Ea se întoarse spre Mor. Dacă lucrezi
i n Keir şi Eris n u înseam nă că-i ierţi. Şi după term inarea războ­
iului, îi vom vâna şi îi vom ucide îm preună, dacă asta vrei.
M or nu spuse nim ic - deşi, în sfârşit, îşi întorsese privirea de
ia Rhys.
- Tatăl m eu va otrăvi oraşul.
- N u îi voi perm ite, spuse Am ren.
O credeam.
Şi credeam şi că M or avea încredere în ea, deoarece lacrim ile
sare continuau să curgă... p ăru ră să se transform e cumva.
 A m ren se întoarse spre Rhys, p e al cărui chip se citea acum
devastarea.
M i-am strecurat m âna în a lui. „Te văd“, i-am spus cuvintele pe care
i le şoptisem o dată în urm ă cu câteva luni. „Şi nu m ă înspăimântă."
- Eşti un ticălos viclean, îi zise A m ren. M ereu ai fost şi vei ră ­
m âne aşa. Dar, băiete, asta nu este o scuză ca să n u ne avertizezi.
Să n u o avertizeze pe ea, nu în ceea ce-i privea pe cei doi m onştri
implicaţi.
- Da, ai luat decizia corectă - i-ai m anipulat bine. D ar ai şi greşit.
Ceva asem ănător ruşinii îi întunecă privirea.
- îm i pare rău.
Cuvintele le erau adresate lui M or şi lui Am ren.
P ărul negru al lui A m ren se legănă când ea îi studie. M or doar
scutură din cap în cele din u rm ă - mai m ult în sem n de acceptare,
decât de negare.
A m înghiţit şi am spus răguşit:
- Acesta este războiul. Aliaţii noştri sunt puţini şi deja n u m ai au
încredere în noi. I-am privit pe toţi în ochi - pe sora mea, pe Lucien,
pe Mor, pe Azriel şi pe Cassian. Apoi, pe A m ren şi pe partenerul
meu. I-am strâns m âna Ia vinovăţia care îşi înfigea acum ghearele
adânc în el. Cu toţii aţi fost la război şi v-aţi întors - în tim p ce eu
nu am fost niciodată pe un câm p de luptă. îm i im aginez totuşi că nu
vom rezista m ult tim p dacă... ne lăsăm dezbinaţi. D in interior.
M ă bâlbâiam şi eram aproape incoerentă, dar Azriel spuse în
sfârşit:
- Are dreptate.
M or nici m ăcar nu se uită spre el. Aş fi putut jura că vinovăţia îi
întunecă privirea lui Azriel şi apoi dispăru într-o clipă.
Am ren se întoarse lângă Nesta când Cassian m ă întrebă:
- Ce s-a întâm plat cu oglinda?
Am scuturat din cap.
 - Keir spune că este a mea, dacă îndrăznesc să o iau. Se pare că
ceea ce vezi în ea te distruge sau te înnebuneşte. N im eni nu a scăpat
nevătăm at din faţa ei.
Cassian înjură.
- Aşa este, am spus-o şi eu. Era u n risc pe care probabil niciunul
dintre noi nu era pe deplin pregătit să-l înfrunte. Nu când fiecare
dintre noi era b u n la ceva.
M or adăugă u n pic răguşită, netezindu-şi pliurile şi aplicaţiile
negre ale rochiei de borangic:
- Tatăl m eu a spus adevărul în privinţa asta. A m fost crescută cu
legendele oglinzii şi niciuna nu era plăcută şi nu avea un final fericit.
Cassian se în cru n tă la m ine, la Rhys.
- Deci ce...
- Vorbeşti despre O uroboros, spuse A m ren.
Am clipit. Rahat! R ahat!
- De ce vrei oglinda aia? întrebă ea pe un ton mai potolit.
Rhys îşi băgă m âna liberă în buzunar.
- Dacă sinceritatea este tem a serii... P entru că C ioplitorul de
( )ase a cerut-o.
A m ren îşi um flă nările.
- Ai fost la închisoare.
- Vechiul tău prieten te salută, spuse tărăgănat Cassian, rezem ân-
0 li şi un u m ăr de bolta salonului.
C hipul lui A m ren se încordă, N esta uitându-se la ei - atentă.
( itindu-ne, m ai ales când ochii lui A m ren, de culoarea m ercurului,
se învolburară.
- De ce te-ai dus?
Am deschis gura, dar ochiul auriu al lui Lucien îm i atrase atenţia.
Probabil că ezitarea m ea fu un indiciu suficient în ceea ce p ri­
vea precauţia.
Cu m axilarul în cordat şi o u rm ă de frustrare, Lucien se scuză şi
merse în cam era lui. Frustrare şi poate dezam ăgire, asta se putea
citi pe chipul lui. Am ignorat ceea ce vedeam şi ce m ă făcea să sim t
în stom ac.
- A m avut câteva întrebări p e n tru C ioplitor. C assian îi zâm bi
lui A m ren în tim p ce Lucien se făcu dispărut. Şi avem câteva şi
p en tru tine.
O chii plini de fum ai lui A m ren se aprinseră.
- Ai de gând să-l dezlănţui pe Cioplitor?
- Da, am spus eu ferm. O arm ată form ată din tr-u n singur
m onstru.
- Este imposibil.
- îţi am intesc, dragă A m ren, că tu ai evadat, îi răspunse calm
Rhys. Şi că nu ţi-ai pierdut libertatea. Deci se poate face. Poate că
vrei să ne spui tu cum ai reuşit.
C assian se postase lângă tocul uşii, m i-am dat eu seam a, ca să
fie m ai aproape de Nesta. Ca să o susţină dacă A m ren ar fi hotărât
că nu-i păsa încotro se îndrepta conversaţia asta la fel de m ult ca de
m obila din cameră.
Tocmai de aceea Rhys se poziţionă acum de cealaltă parte a lui
A m ren - ca să îi distragă atenţia de la m ine şi de la Mor, care era în
spatele n o stru - când toţi m uşchii trupului său suplu se încordară.
Cassian se holba la Nesta - destul de intens încât sora m ea se
întoarse, în sfârşit, spre el şi îi întâlni privirea. Cassian îşi înclină
uşor capul. Era un ordin tăcut.
Nesta, spre uim irea mea, se supuse şi se mişcă lângă Cassian
când A m ren îi răspunse lui Rhys:
-N u !
- N u era o cerere, zise Rhys.
Cândva, el recunoscuse că a o chestiona pe A m ren era un lucru
pe care i-1 perm isese doar în ultim ii ani. D ar să îi dea un ordin, să o
forţeze astfel...
- Feyre şi Cassian au vorbit cu C ioplitorul de Oase. O vrea pe
O uroboros ca să ne servească - să lupte îm potriva H ybernului p e n ­
tru noi. D ar avem nevoie să ne explici cum să-l scoatem.
 Târgul pe care u rm a să-l fac eu sau Rhys ar fi fost de ajuns ca
să-l stăpânim .
- Altceva?
Vocea ei era prea calmă, prea dulce.
- Prom isiunea m ea de acum câteva luni răm âne valabilă: după
ce term inăm cu toate astea, poţi să foloseşti C artea ca să ajungi
acasă, dacă vrei, spuse Rhys.
Am ren îl privea stăruitor. Era atâta linişte, încât se auzea ceasul de
pe poliţa şem ineului din salon. Şi, în plus, fântâna din grădină...
- A lungă-ţi câinele! spuse A m ren pe u n to n am eninţător.
U m bra din colţ, din spatele lui A m ren... se dovedi a fi cea a lui
Azriel, care m işcase m ânerul negru al Povestitorului-A devărului
din m âna cu cicatrice fără ca eu să-m i dau seam a - deşi nu m ă în ­
doiam că, probabil, ceilalţi ştiuseră.
A m ren îi arătă dinţii, dar chipul frum os al lui Azriel nici m ăcar
nu tresări la rânjetul acestuia.
Rhys răm ase un d e era când o întrebă pe Am ren:
- De ce n u vrei să ne spui?
Cassian o strecură nonşalant pe Nesta în spatele lui, prinzân-
du-şi degetele în fusta rochiei ei negre, ca şi când ar fi v ru t să se
asigure că ea n u-i stătea în cale lui A m ren. N esta se ridică pe vârfuri
ca să privească peste u m ărul lui.
- Deoarece piatra de sub casa asta are urechi, vântul are urechi...
iotul ascultă, spuse A m ren. Şi dacă raportează... Rhysand, îşi vor
am inti ei că nu m -au prins, iar eu n u îi voi lăsa să m ă arunce din
nou în acel p u ţ întunecat.
în acel m om ent, se ridică un scut şi nu am m ai auzit nim ic.
- N im ic nu va fi auzit dincolo de încăperea asta.
Am ren îşi concentră atenţia asupra cărţilor care stăteau uitate pe
masa joasă din salon şi se încruntă.
- A trebuit să ren u n ţ la ceva. A trebuit să renunţ la mine. Ca să
ies, a treb u it să devin cu totul altceva, o fiinţă pe care închisoarea
nu ar fi recunoscut-o. Aşa că... m -am legat de trupul acesta.
 N u o m ai auzisem niciodată bâlbâindu-se.
- Ai spus că altcineva te-a legat, o iscodi p ru d en t Rhys.
- A m m in ţit - ca să ascund ce am făcut. Ca nim eni să nu ştie. Ca
să evadez din închisoare, m -am făcut muritoare. Nemuritoare ca tine,
dar... m uritoare în com paraţie cu... ce eram. Şi nu am simţit ce eram...
la fel ca tine. Aşa cum o fac acum . Unele lucruri - loialitatea, furia
şi curiozitatea - dar nu toate.
Ea afişă din no u acea expresie pierdută.
- Eram perfectă, potrivit unora. Nu am regretat, nu am suferit
şi, în plus, nu am sim ţit durerea. Cu toate acestea, am ajuns totuşi
aici, p en tru că nu eram asem enea celorlalţi. Eram diferită, chiar fi­
ind aşa cum eram. Prea curioasă. P uneam prea m ulte întrebări. în
ziua în care a apărut acea falie pe cer... curiozitatea a fost cea care
m -a m ânat. Fraţii şi surorile mele au fugit. La ordinele conducăto­
rului nostru, am distrus două oraşe, le-am lăsat în ruine pe câm p şi
totuşi, ei au fu g it de acea falie de deasupra lum ii. D ar eu am v ru t să
văd. M i-am dorit asta. Nu am fost creată sau crescută să nutresc nişte
sentim ente atât de egoiste precum dorinţa. A m văzut ce s-a în tâm ­
plat cu cei ca m ine care s-au îndepărtat, care au învăţat să îşi pună
pe prim ul loc nevoile. Care şi-au arătat... emoţiile. D ar eu am trecut
p rin falia căscată pe cer. Şi iată-mă!
- Şi ai renunţat la toate astea ca să ieşi din închisoare? întrebă
încet Mor.
- M i-am cedat graţia - nem urirea perfectă. Ştiam că, odată ce aş
fi facut-o... aş fi sim ţit durere. Şi regret. Şi că aş fi avut dorinţe arză­
toare. Că aş fi... căzut. D ar eram - cât am fost închisă acolo jos... nu
m i-a păsat. Nu am m ai sim ţit nici vântul în faţă, nu am m ai m irosit
nici ploaia... N u-m i m ai am inteam nici m ăcar cum era să sim t aşa
ceva. Nu îm i am inteam de lum ina soarelui.
Ea îşi îndreptă atenţia spre Azriel, întunericul îm blânzitorului
U m brelor retrăgându-se ca să-i dezvăluie înţelegerea din privire.
Fusese în tem niţată.
 - Aşa că m -am legat de trupul acesta. M i-am reprim at graţia
arzătoare adânc în m ine. A m renunţat la to t ce eram . Iar uşa de la
celulă, p u r şi sim plu, s-a descuiat. Şi am ieşit.
O graţie arzătoare... care încă m ocnea adânc în sinea sa, vizibilă
doar p rin fum ul din ochii ei cenuşii.
- Acesta va fi preţul eliberării C ioplitorului, spuse A m ren. Va
trebui să-l legaţi de u n corp. Să-l faceţi... Fae. Şi m ă îndoiesc de fap­
tul că va fi de acord cu asta. Mai ales fără O uroboros.
Noi tăceam .
- A r fi trebuit să m ă întrebaţi înainte să vă duceţi, spuse ea pe un
ton din n o u tăios. V-aş fi scutit de vizită.
R hysand înghiţi în sec.
- Poţi fi... dezlegată?
- Da, dar nu pot s-o fac de una singură.
- Ce s-ar întâm pla dacă ai ti?
P entru m ultă vrem e, A m ren îl fixă cu privirea. Apoi seuită la
mine, la Cassian, la Azriel, la Mor, la N esta şi în cele din urm ă, din
nou la p arten eru l meu.
- N u mi-aş am inti de voi. N u m i-ar mai păsa de niciunul dintre voi.
Ori v-aş distruge, ori v-aş abandona. Ce simt acum... m i-ar fi străin -
nu ar mai conta. Tot ce sunt, acest corp... ar înceta să mai existe.
- Ce erai? şopti Nesta, venind de după Cassian ca să stea lângă el.
A m ren se juca absent cu unul din cerceii ei cu perle neagre.
- A m fost mesager, soldat asasin p en tru un zeu furios care co n ­
ducea o lum e tânără.
Simţeam cum se năşteau întrebările celorlalţi. Ochii lui Rhys
aproape străluceau întrebători.
- N um ele tău era şi atunci A m ren? întrebă Nesta.
- Nu. Fum ul i se învolbură în ochi. N u-m i am intesc num ele care
mi s-a dat. A m ales să m i se spună A m ren, deoarece... Este o p o ­
veste lungă.
Aproape am im plorat-o să ne-o spună, dar se auziră nişte paşi
uşori, iar apoi...
 -O !
Elain tresări - suficient cât să-m i dau seam a că nu ne auzea. Nu
ştia că eram aici, m ulţum ită scutului care izola sunetele.
Acesta dispăru im ediat, dar sora m ea răm ase lângă scări. Ea îşi
acoperise cămaşa de noapte cu un şal de m ătase de un albastru-des-
chis, apucând m aterialul când se îm brăţişă.
M -am îndreptat im ediat spre ea.
- Ai nevoie de ceva?
- Nu. Eu... dorm eam , dar am auzit... Ea scutură din cap şi clipi
la veşm intele noastre cerem onioase, la coroana neagră de pe capul
m eu - şi al lui Rhysand. N u v-am auzit.
Azriel înaintă.
- Ceva tot ai auzit...
Elain p ăru pe cale să dea din cap, d ar se retrase.
- C red că visam , şopti ea. M i se întâm plă să visez în tru n a zilele
astea.
- Lasă-m ă să-ţi aduc nişte lapte cald, i-am spus şi am apucat-o
de cot ca să o conduc în salon.
Dar Elain se smuci, îndreptându-se înapoi spre scări şi spuse când
urcă prim ele trepte:
- O aud... cum plânge.
Am apucat stâlpul de jos al balustradei.
- Pe cine?
- Toată lum ea crede că este m oartă. Elain continuă să m eargă.
D ar nu este. Este doar... altfel. Schimbată. Aşa ca mine.
- Cine? am insistat eu.
D ar Elain continuă să urce treptele, şalul atârnându-i pe spate.
Nesta plecă de lângă Cassian ca să se apropie de m ine. A m ândouă
am inspirat ca să spunem ceva - nu ştiam ce, dar...
- Ce ai văzut? spuse Azriel, iar eu am încercat să nu tresar când
l-am găsit lângă m ine, fără să-l văd m işcându-se. Din nou.
Elain se opri la jum ătatea scărilor. încet, se întoarse ca să se uite
înapoi la el.
 - Am văzut m âini tinere care s-au zbârcit de bătrâneţe. Am văzut
0 cutie din piatră neagră. A m văzut cum o pană de foc a aterizat pe
zăpadă şi a topit-o.
M i-am sim ţit stom acul ca de plum b. O privire spre Nesta îmi
confirm ă că şi ea sim ţea asta, că vedea.
Era nebună. Era foarte probabil ca Elain să fi înnebunit...
- Era furioasă, spuse încet Elain. Era atât de furioasă p en tru
ceva ce-i fusese luat. Aşadar, drept răzbunare, a luat ceva de la ei.
Noi n u am spus nim ic. N u ştiam ce să spun - ce să o întreb
măcar sau să-i cer. Dacă şi ei îi făcuse C azanul ceva...
M -am întors la Azriel, cu palm ele spre el.
- Ce înseam nă asta?
Ochii căprui ai lui Azriel clocotiră când se uită cu atenţie la sora
mea, la corpul ei prea slab şi, fără să spună vreun cuvânt, m asculul
seteleportă. M or privi îndelung la locul din care acesta dispăruse.

Am aşteptat plecarea celorlalţi - Cassian şi Rhys retrăgându-se

1a să cântărească posibilităţile sau lipsa lor în ceea ce-i privea pe
potenţialii noştri aliaţi: A m ren ieşind furioasă ca să scape de noi,
i.u Mor, plecând în oraş ca să se bucure de ce considera ea că erau
ultimele câteva zile de pace în oraş, cu o voce încă fragilă - înainte
de a o încolţi pe N esta în salon.
- Ce s-a întâm plat în Oraşul Cioplit - cu tine şi Amren? Nu mi-ai
s p u s nim ic despre asta.

- A fost bine.
M i-am încleştat m axilarul.
- Ce s-a întâm plat?
- M -a dus într-o cam eră plină de com ori, de obiecte ciudate. Şi...
I u trase de m âneca strâm tă a rochiei. Unele au v ru t să ne rănească,
de parcă erau vii - conştiente. Ca... în toate poveştile şi m inciunile
i urc ni s-au spus dincolo de zid.
 - Eşti bine? N u vedeam ca vreuna din ele să aibă vreo rană şi
niciuna nu spusese ceva care să sugereze...
- A fost u n exerciţiu de antrenam ent. Cu o form ă de magie
concepută să respingă intruşii. Cuvintele erau spuse pe de rost. Aşa
cum probabil va fi zidul. A vru t să ru p apărarea - să-i aflu
vulnerabilităţile.
- Şi să le repari?
- D oar să le găsesc. Reparatul este altă treabă, spuse Nesta, ochii
ei devenind distanţi când se încruntă la cărţile încă deschise de pe
m asa joasă din faţa şem ineului.
Am oftat.
- Deci... m ăcar asta a decurs bine.
Ochii îi deveniră din nou tăioşi.
- A m d at-o în bară. D e fiecare dată. Deci nu. Nu a decurs bine.
N u ştiam ce să spun. Probabil m -ar fi m ustrat dacă m i-aş fi arătat
com pasiunea. Aşa că am ales o altă abordare.
- Trebuie să facem ceva cu Elain.
Nesta înţepeni.
- Şi ce soluţie propui, m ai exact? Să-l laşi pe partenerul tău să
intre în m intea ei ca să um ble pe acolo?
- Nu aş face niciodată aşa ceva. Nu cred că Rhys poate măcar...
să repare lu cruri din astea.
Nesta facu paşi în faţa şem ineului înnegrit.
- Totul are u n preţ. Poate preţul tinereţii şi al nem uririi ei a fost
să-şi piardă o p arte din sănătatea m intală.
G enunchii m i se înm uiară suficient cât să m ă aşez pe canapeaua
tapiţată.
- Care a fost preţul tău?
Nesta se opri.
- Poate să o văd pe Elain cum suferă - în tim p ce eu am scăpat
nevătăm ată.
M -am ridicat în picioare.
- Nesta...
 - Nu te deranja.
însă eu am urm at-o când se îndreptă spre scări, spre locul în care
Lucien cobora acum treptele şi tresări când o văzu apropiindu-se.
Lucien îi făcu loc atunci când ea trecu repede pe lângă el. O sin ­
gură privire la chipul său încordat m ă făcu să m ă pregătesc şi să m ă
întorc în salon.
M -am aşezat pe cel m ai apropiat fotoliu, surprinsă să m ă văd
încă îm brăcată cu rochia neagră al cărei m aterial îm i zgârie pielea
goală. De cât tim p m ă întorsesem din O raşul Cioplit? De treizeci de
minute? M ai puţin? Iar la închisoare fusesem abia dim ineaţă?
Mi se părea că trecuseră câteva zile. M i-am sprijinit capul de
spătarul bro d at al fotoliului şi l-am privit pe Lucien aşezându-se pe
cotiera canapelei d in apropiere.
- A fost o zi lungă?
I-am răspuns m orm ăind.
El îşi m iji ochiul metalic.
- C redeam că închisoarea este doar un alt mit.
- Ei bine, n u este.
El îm i cântări to n u l şi îşi încrucişă braţele.
- Lasă-m ă să fac ceva p en tru Elain. A m auzit din cam era m ea
lol ce s-a întâm plat, chiar acum . Nu ar strica să o exam ineze o vin ­
decătoare. Extern şi intern.
Eram atât de obosită, încât abia am reuşit să-l întreb:
- Crezi că a în n eb u n it din cauza Cazanului?
- C red că a trăit ceva îngrozitor, răspunse Lucien prudent. Şi nu
strica să o chem aţi pe cea mai bună vindecătoare a voastră să o
•ii

examineze complet.
M i-am frecat faţa cu m âna.
Bine, am rostit eu greoi. M âine-dim ineaţă.
Am reuşit să-m i înghit nodul din gât, adunându-m i puterile ca
■•a mă ridic de pe fotoliu. G reutate - sim ţeam o greutate veche în
mine. Ca şi când aş fi p u tu t dorm i câteva sute de ani şi tot nu m i-ar
li lost de ajuns.
 - Te rog să-m i spui, zise Lucien când am traversat pragul în hol,
ce spune vindecătoarea. Şi dacă ai nevoie de mine.
Am dat p en tru ultim a dată din cap, brusc nefiind în stare să
vorbesc.
Ştiam că N esta era încă trează când am trecut pe lângă cam era
ei şi că auzise fiecare cuvânt al conversaţiei noastre, m ulţum ită
auzului său Fae. Şi ştiam că auzise când, ascultând la uşa lui Elain,
am b ătu t o dată şi m i-am băgat capul în ă u n tru , găsind-o d o r­
m ind... respirând.
I-am trim is o cerere lui Madja, vindecătoarea preferată a lui
Rhysand, ca să vină a doua zi la ora unsprezece. N u i-am explicat de
ce sau p en tru cine sau ce. Apoi am intrat în dorm itor, m -am târât
până pe saltea şi am plâns.
N u ştiam cu adevărat de ce.

k Jw

M âini puternice şi late îm i m asau spatele, iar eu am deschis ochii

ca să văd cam era com plet întunecată şi pe R hysand stând pe saltea,
lângă mine.
- Vrei să m ănânci ceva?
Vocea lui era blândă, ispititoare.
N u m i-am ridicat capul de pe pernă.
- M ă simt... din nou copleşită, am şoptit eu, cu vocea spartă.
Rhys nu vorbi când m ă luă în braţe. Era încă îm brăcat cu jacheta,
ca şi când tocm ai ar fi venit de oriunde fusese ca să discute cu Cassian.
în întuneric, i-am inhalat parfum ul, i-am savurat căldura.
- Eşti bine?
Rhys tăcu un m inut lung.
-N u .
M i-am strecurat un braţ în jurul lui, îm brăţişându-1 strâns.
- A r fi trebuit să găsesc o altă cale.
M i-am trecut degetele prin părul lui m ătăsos.
 - Dacă ea... şopti Rhys. L-am auzit înghiţind. Dacă ar apărea în
casa asta... Ştiam la cine se referea. Aş ucide-o! Aş ucide-o fară să o
las să vorbească!
- Ştiu.
Şi eu aş fi făcut la fel.
- M -ai întrebat în bibliotecă, şopti el. De ce eu... De ce aş prefera
să-mi asum toate astea. Seara asta este răspunsul. Faptul că am
văzut-o pe M or p lâ n g â n d este m otivul. A m luat o hotărâre greşită.
Am încercat să găsesc o altă cale ca să evit rahatul în care suntem .
Şi pierduse ceva - M o r pierduse ceva - între timp.
N e-am îm brăţişat în linişte câteva m inute. Câteva ore. D ouă su-
llete îm preunate în întuneric. M i-am coborât scuturile şi l-am lăsat
să intre com plet. M intea i se încolăci în ju ru l m inţii mele.
- Ai risca să te uiţi în ea... în O uroboros? am întrebat eu.
- încă nu, fu tot ce spuse Rhys, ţin ân d u -m ă m ai strâns. încă nu.
 \

CAPITOLUL
28

în dim ineaţa urm ătoare, num ai voinţa m ă ajută să m ă dau jos

din pat.
A m ren spusese că C ioplitorul afirm ase că nu s-ar fi în tru p at
niciodată în tr-u n corp Fae.
D ar nu ar fi stricat să încerc. D acă n e-ar fi acordat cea m ai m ică
şansă de a rezista, de a-1 îm piedica pe Rhys să renunţe la tot...
El era deja plecat când m -am trezit. Am scrâşnit din dinţi când
m -am îm brăcat cu hainele din piele şi m -am teleportat în Casa
Vântului.
îm i pregătisem aripile în clipa în care am atins protecţiile casei
şi am reuşit să plutesc destul de bine spre ringul de antrenam ent în
aer liber de pe acoperişul plat.
Cassian m ă aştepta deja cu m âinile în şolduri. M ă urm ări cum
am coborât...
Prea repede. Picioarele îm i alunecară pe praf, ridicându-m ă tot
m ai sus...
- Fă o tu m b ă p e spate!
M ă avertiză însă prea târziu.
M -am izbit de zidul stacojiu înainte să intru cu faţa în piatra
roşiatică, dar am înjurat, m ândria fhndu-m i la fel de rănită ca pal­
mele când m -am retras clătinându-m ă, cu aripile greoaie în urm a
mea. U m erii lui Cassian îi trem urară când râse, iar eu i-am arătat
un gest obscen.
- D acă vrei să aterizezi aşa, asigură-te că ai loc!
M -am încruntat.
- M i-am învăţat lecţia.
- Sau spaţiu ca să te înclini şi să ocoleşti până când încetineşti...
- A m înţeles.
Cassian îşi ridică m âinile, dar am uzam entul dispăru când m ă
văzu ren u n ţân d la aripi şi m ergând spre el.
- Azi vrei u n an trenam ent feroce sau un u l m ai uşor?
Nu m i se părea că ceilalţi îi apreciau p en tru că observa schim ­
bările em oţionale. Ca să com ande legiuni, am presupus eu, trebuia
să poată să-şi dea seam a de astfel de lucruri, să judece când soldaţii
sau inam icii lui erau puternici sau pe cale să fie distruşi.
M -am uitat în interior, spre locul care acum părea a fi un nisip
m işcător şi i-am spus:
- Feroce. Vreau să plec de aici şchiopătând.
M i-am scos jach eta din piele şi m i-am suflecat m ânecile căm ă­
şii albe.
Cassian m ă studie din priviri şi îm i şopti:
- Activitatea fizică, antrenam entul m ă ajută şi pe m ine. îşi roti
umerii, în tim p ce eu am început să m ă întind. M ereu m -a ajutat să
mă concentrez şi să m ă echilibrez. Şi după seara trecută... El îşi legă
la spate p ăru l negru. C u siguranţă am nevoie de... asta.
M i-am îndoit piciorul în spate, întinderea făcându-m i m uşchii
sa se tensioneze.
- Presupun că sunt şi m etode m ai rele de a face faţă situaţiei.
El rânji strâm b.
- într-adevăr.
 D upă aceea, Azriel m ă învăţă să stau în briză, iar eu am încercat
să-i m em orez instrucţiunile despre curenţii de aer şi curenţi des­
cendenţi, despre m odul în care căldura şi frigul puteau influenţa
vântul şi viteza. în tim pul lecţiei, el fu tăcut şi distras, chiar şi după
standardele lui.
Am făcut greşeala de a-1 întreba dacă vorbise cu M or încă de
când plecase aseară.
Nu, n u o făcuse. Şi asta fu toată conversaţia.
îşi flexa în continuu m âna cu cicatrice pe lângă corp, ca şi când
şi-ar fi am intit cum îi respinsese ea atingerea în tim pul întâlnirii.
De nenum ărate ori. N u am îndrăznit să-i spun că luase decizia
corectă - că poate trebuia să discute cu Mor, decât să se lase con­
sum at de vinovăţie. Ei aveau destule problem e şi fară să m ai inter­
vin şi eu.
începusem deja să şchiopătez când m -am întors la casa din oraş,
după câteva ore, şi am găsit-o pe M or la m asa din sufragerie,
m âncând o plăcintă im ensă pe care şi-o cum părase de la brutărie pe
d ru m încoace.
- Arăţi de parcă te-a călcat o herghelie de cai, spuse ea m âncând.
- Asta e! am spus eu, luându-i plăcinta şi term inând-o. ş
Ea ţipă indignată, dar pocni din degete şi o farfurie cu pepene ?
tăiat din bucătăria de pe hol apăru pe m asa lustruită din faţa ei,
chiar deasupra a ceea ce părea o grăm adă de scrisori pe diverse
bucăţi de hârtie. ;
- Ce e aia? am întrebat eu, ştergându-m i firim iturile de la gură.
- Prim ele răspunsuri de la M arii Lorzi, spuse ea dulce, luând o ,
felie din fructul verde şi m uşcând o bucată. Nicio u rm ă din furia şi
frica de aseară. I
- Ce plăcut, nu? |
- Cel al lui H elion a sosit prim ul în dim ineaţa asta. P rintre rân- j
duri, cred că a spus că este dispus să... ni se alăture.
Am ridicat din sprâncene.
 - Asta e bine, n u-i aşa?
Ea dădu d in um eri.
- N u p en tru H elion ne făceam griji, ci p en tru ceilalţi doi... Ea
term ină pepenele, m estecând bucăţile zemoase. Thesan spune că va
veni, dar n um ai dacă locaţia este cu adevărat neutră şi sigură.
Kallias... nu are încredere în niciunul dintre noi după... Poalele
Muntelui. Vrea să-şi aducă gărzi înarm ate.
Regatul Zilei, al D im ineţii şi al Iernii. Cei m ai apropiaţi aliaţi
ai noştri.
- Nicio veste de nicăieri?
Stom acul m i se strânse.
- Nu. Regatul Prim ăverii, al Toam nei şi al Verii nu au trim is
niciun răspuns.
- Nu m ai avem m ult tim p până la întâlnire. Dacă refuză să ră s­
pundă? Nu am avut curajul să întreb cu voce tare dacă Eris urm a să
se ţină de cuvânt şi să se asigure că tatăl său avea să participe şi să se
.ilăture cauzei noastre. N u când chipul îi era din nou lum inos.
M or luă altă felie de pepene.
- A tunci va trebui să decidem dacă Rhys şi cu m ine îi vom târî
de gâturi la această întâlnire sau dacă o vom organiza fără ei.
- Aş sugera a doua opţiune. M or se încruntă. Prim a n u pare să
ducă la form area unei alianţe viabile, am lăm urit-o eu.
Deşi eram surp rinsă că Tarquin n u răspunsese. în ciuda con-
llictului din tre noi... M asculul pe care îl cunoscusem , pe care încă
îl ad m iram atât de mult... C u siguranţă ar fi v ru t să se alieze îm ­
potriva H ybernului, dacă nu cum va acum voia să se alieze cu ei ca
să se asigure că Rhys şi cu m in e am fi fost şterşi de p e h a rtă p e n ­
tru totdeauna.
- Vom vedea, fu tot ce spuse Mor.
Am expirat pe nas.
- în legătură cu seara trecută...
 - Este în regulă. Sunt bine. Rigiditatea din vocea ei sugera totuşi
contrariul.
- Ba nu, nu eşti. Şi ai voie să te sim ţi aşa cum eşti.
M or îşi înfoie părul.
- Ei bine, asta nu o să ne ajute să câştigăm războiul.
- Nu. Dar... nu ştiu ce să spun.
M or se holbă îndelung spre fereastră.
- înţeleg de ce a făcut-o Rhys. Are legătură cu poziţia în care
eram. Eris este... Ştii cum este el şi în cazul în care am eninţarea de a-i
vinde tatălui său inform aţia despre darurile tale... Pe toţi zeii! Eu aş
fi făcut acelaşi târg cu Eris ca să îl îm piedic pe Beron să te vâneze.
Ceva din pieptul m eu se relaxă la vorbele ei.
- D oar că... D in clipa în care a aflat despre locul ăsta, probabil că
tata şi-a dat seam a ce înseam nă p en tru m ine. N u ar fi cerut altceva
în schim bul ajutorului său. N im ic altceva. Rhys o ştia prea bine şi a
încercat să-l im plice pe Eris ca să-i prezinte tatălui m eu târgul în-
tr-o lum ină m ai favorabilă - ca să poată evita im plicarea Velarisului.
Am ridicat întrebător din sprâncene.
- în dim ineaţa asta, Rhys şi cu m ine am discutat, în tim p ce
Cassian îţi tăbăcea fundul.
A m pufnit.
- Şi Azriel?
C am atât d u ră decizia m ea de a n u m ă implica.
M or se întoarse la a ciuguli din pepene.
- Az... A trebuit să ia o hotărâre dificilă când Eris l-a găsit. El...
Ea îşi m uşcă buza. N u ştiu de ce m -am aşteptat să-m i ţin ă partea, de
ce m -a luat atât de m ult p rin surprindere.
M -am abţinut să-i sugerez să-i spună asta. M or ridică din um eri.
- D oar că... totul m -a luat prin surprindere şi term enii aceştia nu
au să m ă m ulţum ească niciodată, dar... Tatăl m eu câştigă, Eris câştigă,
toţi m asculii ca ei câştigă dacă m ă las afectată şi dacă las ca problem a
asta să-m i afecteze bucuria, viaţa, relaţiile m ele cu voi toţi. Ea oftă
privind spre tavan. Urăsc războiul.
- Şi eu.
- Nu d o ar din cauza m orţii şi a grozăviilor, continuă Mor, ci şi a
lucrurilor pe care ni le face; din cauza unor astfel de hotărâri.
Am dat din cap, chiar dacă abia începeam să înţeleg alegerile şi
costurile lor.
Am deschis gura, dar se auzi o bătaie în uşă. M -am uitat la cea­
sul din celălalt capăt al holului. Corect. Vindecătoarea.
în dim ineaţa asta, îi spusesem lui Elain că M adja venea să o vadă
la ora unsprezece şi că prim isem u n răspuns neutru. A m presupus
că era m ai b u n decât u n refuz direct.
- Ai de gând să deschizi uşa sau m ă duc eu?
Am făcut un gest vulgar la im pertinenţa din întrebarea lui Mor,
dar prietena m ea m ă apucă de m ână când m -am ridicat de pe scaun.
- Dacă ai nevoie de ceva... sunt aici.
I-am schiţat lui M or u n zâm bet recunoscător.
- Şi eu.
încă îm i zâm bea când am inspirat adânc, înainte să m ă îndrept
spre uşă.

V indecătoarea n u-i găsi nicio boală.

O credeam fie şi num ai p entru că M adja era unul dintre cei câţiva
Mari Spiriduşi care aveau riduri şi părul alb din pricina vârstei. Ochii
ei căprui erau încă limpezi şi aprinşi de o căldură interioară, iar m âi­
nile noduroase nu îi trem urară când şi le trecu peste corpul lui Elain
în tim p ce sora m ea răm ase întinsă pe pat, răbdătoare şi tăcută.
Magia, dulce şi răcoroasă, vibrase din femelă, um plând d o rm i­
torul lui Elain, iar când îi cuprinsese tâm plele lui Elain şi eu tre-
sărisem, M adja zâmbise strâm b peste u n u m ăr subţire şi îm i spusese
să m ă relaxez.
 Nesta tăcuse cât urm ărise totul cu atenţie din tr-u n colţ.
D upă un m inut lung, M adja ne ceru să-i aducem lui Elain o ceaşcă
de ceai - cu o privire aţintită spre uşă. A m ândouă am acceptat invi­
taţia şi am lăsat-o pe sora noastră în cam era lum inată de soare.
- La ce te referi când spui că nu este nim ic în neregulă cu ea? şopti
Nesta când bătrâna se sprijini de balustrada scărilor ca să coboare.
Am răm as lângă vindecătoare, cu o m ână aproape de cotul ei, în caz
că ar fi avut nevoie de ajutor.
M adja, m i-am am intit eu, îi vindecase pe Cassian şi pe Azriel,
dar şi nenum ărate alte răni. îi vindecase aripile lui Rhys în tim pul
războiului. Părea bătrână, dar nu m ă îndoiam de energia ei sau de
dorinţa de a-şi ajuta pacienţii.
M adja nu catadicsi să îi răspundă Nestei înainte să ajungem la
baza scărilor. Lucien aştepta deja în salon, M or zăbovind încă în
sufragerie. A m ândoi se ridicară în picioare, dar răm aseră în cam e­
rele care flancau holul.
- Ce vreau să spun, zise în cele din u rm ă M adja m ăsurându-ne
din priviri pe N esta şi pe m ine, este că nu găsesc nim ic în neregulă
cu ea. C orpul ei este bine - prea slab şi are nevoie de m ultă m âncare
şi aer proaspăt, dar n u am găsit nim ic nelalocul lui. Iar în ceea ce
priveşte m intea ei... Nu pot să intru.
Am clipit.
- Are u n scut?
- Ea este C reată de Cazan, spuse vindecătoarea, m ăsurând-o din
nou din priviri pe Nesta. Tu nu eşti ca noi, ceilalţi. Nu po t p ătru n d e
în locurile care au m arcat-o cel m ai profund. în m intea şi sufletul ei.
îm i aruncă o privire în sem n de avertism ent. Şi nu aş încerca dacă
aş fi în locul tău, Lady.
- D ar crezi că ar fi ceva în neregulă, chiar dacă nu se văd semne?
insistă Nesta.
- Am m ai văzut victim e traum atizate. Sim ptom ele ei se p o tri­
vesc cu m ulte din rănile invizibile. Pe de altă parte însă, şi ea a fost
Creată de ceva ce eu nu po t să pricep. Este ceva în neregulă cu ea?
Madja cântări vorbele. N u-m i place cuvântul „neregula1. Diferit,
mai degrabă. Schimbat.
- M ai are nevoie de ajutor? spuse N esta prin tre dinţi.
V indecătoarea b ătrână facu sem n din bărbie spre Lucien.
- Vezi ce poate să facă el. D oar un p arten er poate sim ţi ceva
nelalocul lui.
- Cum?!
C uvântul era aproape un ordin.
M -am pregătit să o avertizez pe Nesta să fie politicoasă, dar
Madja îi spuse surorii mele ca şi când ar fi fost un copil mic:
- P rin legătura de îm perechere. Este o punte între suflete.
Tonul vindecătoarei o facu pe sora m ea să înţepenească, dar
Madja, care se în d rep ta deja şchiopătând spre uşa de la intrare, ges-
liculă spre Lucien când ieşi afară.
- încearcă să stai cu ea. D oar să vorbiţi - să simţi. Vezi ce detec-
lezi. D ar să n u insişti.
Apoi ea plecă.
M -am întors spre Nesta.
- Fii un pic m ai respectuoasă, Nesta!
- C heam ă o altă vindecătoare!
- N u şi dacă ai să o alungi din casă.
- Cheam ă o altă vindecătoare!
M or se îndreptă spre noi cu un calm înşelător, iar N esta se uită
i i rât
la ea.
I-am su rprins privirea lui Lucien.
- Vrei să încerci?
- Nici să nu te gândeşti, m ârâi Nesta.
- Taci! am izbucnit.
Nesta clipi, iar eu m i-am dezgolit dinţii în faţa ei.
- Va încerca. Şi, dacă nu găseşte nim ic nelalocul lui, ne vom gândi
să aducem o altă vindecătoare.
- Ai de gând s-o târăşti până aici?
- Am s-o invit.
 N esta se întoarse spre Mor, care încă urm ărea de sub arcadă.
- Iar tu ce ai să faci?
M or îi schiţă u n zâm bet surorii mele.
- Eu voi sta cu Feyre, ca să supraveghez lucrurile.
Lucien m orm ăi cum că nu trebuia supravegheat, iar noi ne-am
uitat la el ridicând sprâncenele.
El îşi ridică p u r şi sim plu m âinile, afirm ând că voia să se spele, şi
plecă pe hol.
 CAPITOLUL
29

Fură cele m ai insuportabile treizeci de m inute din câte îm i

am inteam .
M or şi cu m ine am băut ceai rece de m entă lângă fereastra care
dădea spre golf, cu răspunsurile celor trei M ari Lorzi adunate pe
m ăsuţa dintre scaunele noastre, pretinzând că ne uitam la strada
însorită de sub noi, la copiii M arilor Spiriduşi şi ai celor de rang
inferior, care se jucau cu zmeie, steaguri şi tot felul de jucării.
P retinzând, în tim p ce Lucien şi Elain stăteau în linişte lângă
şem ineul slab lum inat, cu ceştile de ceai neatinse între ei. Nu am
indrăznit să întreb dacă încerca să intre în m intea ei sau dacă sim ţea
o legătură asem ănătoare punţii din diam ant negru dintre m intea lui
Rhys şi a mea. Dacă o legătură n orm ală de îm perechere se sim ţea
cu totul altfel.
O ceaşcă de ceai zăngăni pe o farfurie, iar M or şi cu m ine ne-am
uitat într-acolo.
Elain luase ceaşca de ceai, sorbind din ea fără ca m ăcar să se uite
Ia el.
în cam era slab lum inată de dincolo de hol, ştiam că N esta îşi
întindea gâtul ca să vadă ceva.
Ştiam, p en tru că A m ren se răsti la sora m ea cerându-i să fie atentă.
A m ren îm i spusese că ele obişnuiau să ridice ziduri în m inţile
lor, când îi ordonase Nestei să stea la m asa din sufragerie, chiar în
faţa ei.
 Z iduri pe care A m ren o învăţa să le sim tă - să găsească golurile
lăsate de ea şi să le repare. D acă obiectele malefice din Regatul
C oşm arurilor nu îi perm iseseră surorii mele să înţeleagă ce trebuia
făcut, atunci asta era urm ătoarea lor încercare - o cale diferită şi
invizibilă. N u toată m agia era scânteietoare, declarase A m ren, iar
apoi m ă alungase.
D ar nu am auzit, văzut sau sim ţit nicio u rm ă a acelei puteri în
sora mea. Şi niciuna din ele nu îm i explicase ce anum e, m ai exact,
încercau să obţină din interiorul ei.
în afara casei, m işcarea ne captă din n o u atenţia şi i-am văzut pe
Rhys şi pe Cassian in trân d pe p oarta joasă de la intrare, întorcân-
du-se de la p rim a lor întâlnire cu com andanţii arm atei Aducătorii
de întuneric ai lui Keir - care deja se adunau şi se pregăteau. M ăcar
atât decursese bine în ziua precedentă.
A m ândoi ne zăriră la fereastră şi se opriră.
„Nu intra! l-am avertizat m ental. Lucien încearcă să sim tă ce
este în neregulă cu Elain. Prin legătură/'
Rhys îi şopti lui Cassian ce îi spusesem , iar el îşi înclină capul aşa
cum , fără îndoială, procedase şi Nesta, ca să se uite dincolo de noi.
„Elain ştie asta?" întrebă Rhys confuz.
„A fost invitată la parter p en tru un ceai. Deci asta facem."
Rhys îi şopti din nou lui Cassian, care se înecă râzând şi se în ­
toarse, în d rep tân d u -se către stradă. Rhys zăbovi, băgându-şi m âi­
nile în buzunare.
„S-a dus să bea ceva. Sunt tentat să îl însoţesc. C ând po t să m ă
întorc acasă fără să m ă tem p en tru viaţa mea?"
I-am făcut un gest vulgar pe fereastră.
„Ce războinic illyrian m are şi puternic!"
„Războinicii illyrieni ştiu să îşi aleagă luptele. Şi, cu Nesta care
supraveghează totul ca un uliu şi voi două care daţi târcoale ca nişte
vulturi... ştiu cine va evita lupta."
 Am făcut din nou gestul, iar M or înţelese destule din ce se spunea
mcât îmi im ită mişcarea. Rhys râse încet şi m im ă o plecăciune.
„M arii Lorzi au trim is răspunsuri, am spus eu când el se înde
pârtă. Regatul Zilei, cel al Răsăritului şi cel al Iernii vor fi aici.“
„Ştiu, spuse el. Şi Cresseida tocm ai m i-a transm is că Tarquin se
gândeşte la asta.“
Era m ai bine decât nim ic. Mai m ulte nu am zis.
Rhys îm i zâm bi peste umăr.
„Savurează-ţi ceaiul, însoţitoare arogantă!"
„îţi dai seam a că m i-ar fi prins bine o însoţitoare cât am fost în
preajma ta.“
„Ai avut p atru în casa asta."
Am zâm bit când el ajunse în cele din u rm ă la p oarta joasă unde
.isiepta Cassian care, aparent, profita de întârzierea de m om ent ca
■.â şi în tin d ă aripile spre încântarea celor şase copii care se uitau cu
gura căscată la ele.
Am ren şuieră din cealaltă cameră:
- C oncentrează-te!
Masa din sufragerie zăngăni. Sunetul p ăru să o sperie pe Elain,
*.ire lăsă repede ceaşca de ceai şi se ridică în picioare, urm ată de
lucien.
- îm i pare rău, zise el brusc.
- Ce... ce-a fost aia?
M or îm i puse o m ână pe genunchi ca să m ă îm piedice să m ă
i idic şi eu.
- A fost o sm ucitură. A legăturii.
- Să nu cumva... fată netrebnică, se răsti Am ren.
Apoi, N esta apăru în prag.
- Ce ai făcut?
Cuvintele erau la fel de tăioase ca o lamă.
Lucien se uită la ea, apoi la m ine. Un m uşchi al m axilarului i se
iccordă.
 - Nim ic, spuse el şi se întoarse din nou spre partenera lui. îm i
pare rău dacă te-am tulburat.
Elain se strecură spre Nesta, care părea să clocotească.
- M i s-a părut... ciudat, şopti Elain. Ca şi când ai fi tras de u n fir
legat de o coastă.
Lucien îi arătă palmele.
- îm i pare rău.
Elain n u facu decât să se holbeze îndelung la el şi orice fărâm ă
de luciditate dispăru când scutură din cap, clipi de două ori şi îi
spuse Nestei:
- Vin doi corbi, unul alb şi unul negru.
N esta îşi m ască bine devastarea. Şi frustrarea.
- Ce să-ţi aduc, Elain?
D oar cu Elain vorbea pe tonul acela.
D ar Elain scutură din nou din cap.
- Lum ina soarelui.
N esta îm i aruncă o privire furioasă înainte de a o conduce pe
sora noastră pe hol, spre grădina însorită din spate.
Lucien aşteptă până ce uşa de sticlă se deschise şi se închise
înainte să răsufle profund.
- Există o legătură - un fir adevărat, spuse el m ai m ult ca p e n ­
tru sine.
- Şi? întrebă Mor.
Lucien îşi trecu am bele m âini p rin p ăru l lung şi roşcat. Pielea
îi era m ai b ro n zată - de u n auriu închis, în com paraţie cu paloarea
lui Eris.
- Am alergat după Elain până ce i-am pierdut urm a.
- Ai sim ţit un m iros, ceva?
- Nu, nu am avut timp. Am sim ţit-o, dar...
El roşi. Orice ar fi sim ţit, nu asta căutam . C hiar dacă n u ştiam
exact ce era.
- Putem încerca din nou, poate în altă zi, am propus eu.
 Lucien dăd u din cap, dar neîncrezător.
Am ren izbucni din sufragerie:
- Cineva să o aducă pe sora ta. Lecţia ei n u s-a term inat.
Am oftat.
- Da, A m ren.
Diversele scrisori pe hârtie şi în stiluri diferite aflate în spatele
meu îi atraseră atenţia lui Lucien. O chiul auriu miji. Ca em isar al lui
Tamlin, le recunoscu fără îndoială.
- Lasă-m ă să ghicesc: au acceptat, dar acum alegerea locaţiei va
li o problem ă.
M or se încruntă.
- Ai vreo sugestie?
Lucien îşi legă la spate părul cu o bucată de piele maro.
- Ai o hartă?
Am presupus că asta m ă lăsa pe m ine să o recuperez pe Nesta.

- Pinul acela n u era acolo acum o clipă.

Azriel râse încet de unde stătea pe un bolovan şi m ă urm ărea cum
mii scoteam ace de pin din păr şi din jachetă, două zile m ai târziu.
- Judecând după m ărim e, aş spune că e acolo de cel puţin două
Mite de ani.
M -am încruntat, scăpând de fragm entele de coajă şi, renunţând
vi mă m ai gândesc la m ândria m ea rănită.
Răceala cauzată de furia şi respingerea din partea lui Mor... Se
îmblânzise. O ri d atorită lui Mor, care alesese să stea lângă el la
<mă, seara trecu tă - sem n tăcut al iertării ei - ori fiindcă p u r şi
Minplu avusese nevoie de tim p ca să-şi revină. C hiar dacă aş fi p u ­
iuţ ju ra că o u rm ă de vinovăţie licărise de fiecare dată când Azriel
se uitase la Mor. O rice părere ar fi avut Cassian despre asta, despre
m ânia lui faţă de Azriel... El fusese num ai u n zâm bet şi făcuse
com entarii obscene, bucuros că toate reveniseră la norm al - cel
p u ţin p en tru m om ent.
O brajii îm i ardeau când am urcat pe bolovanul pe care era co­
coţat, la o înălţim e de cel puţin cinci m etri de poalele pădurii de
dedesubt, lacul fiind o întindere scânteietoare ce se ivea printre
pini, inclusiv copacul de care m ă lovisem cu faţa, în cea m ai recentă
încercare de a sări de pe bolovan şi de a p lu ti p u r şi sim plu spre lac.
M i-am pus m âinile în şolduri, studiind prăpastia, copacii şi lacul
de dincolo.
- C u ce am greşit?
Azriel, care îşi ascuţise Povestitorul-A devărului în poală, îşi ri­
dică privirea spre mine.
- în afară de faptul că te-ai izbit de copac?
îm blânzitorul U m brelor avea sim ţul um orului. Sec şi liniştit,
dar... când eram num ai noi, se m anifesta m ult m ai des decât atunci
când eram p rin tre ai noştri.
Ultimele două zile m i le petrecusem fie citind cărţi vechi, în cău­
tarea u nui indiciu privind repararea zidului ca să le inform ez pe
A m ren şi pe Nesta, care continuau, în tăcere, să construiască şi să
repare ziduri în m intea lor, fie discutând cu Rhys şi cu ceilalţi des­
pre m o d u l în care să răspundem scrisorilor pe care le schim bam
cu toţi M arii Lorzi cu privire la locul întâlnirii. Lucien ne dăduse
într-adevăr o locaţie iniţială şi alte câteva când acelea fuseseră refu­
zate. D ar asta era de aşteptat, spusese Lucien, ca şi când ar fi aranjat
astfel de lu cruri de nenum ărate ori, în tim p ce Rhys nu făcuse decât
să aprobe şi să confirm e dând din cap.
Şi, când n u făceam asta... răsfoiam şi m ai m ulte cărţi, citind tot
ce-m i putea găsi C lotho despre O uroboros, despre cum să ajung să
o stăpânesc.
O glinda era celebră. Toţi filosofii cunoscuţi m editaseră intens
asupra ei. Unii îndrăzniseră să o înfrunte şi înnebuniseră. Alţii se
apropiaseră şi fugiseră îngroziţi.
 Nu am găsit o poveste despre cineva care să o fi stăpânit, să fi
înfruntat ce pândea în ău n tru şi să fi plecat cu oglinda.
în afară de Ţesătoarea din Pădure - care cu siguranţă părea
destul de nebună, şi asta poate tocm ai m ulţum ită oglinzii pe care o
îndrăgise atât de m ult. Sau poate că răutatea din ea afectase şi
oglinda. Câţiva filosofi chiar sugeraseră asta, deşi nu îi ştiuseră n u ­
mele - doar că o regină întunecată o avusese şi o preţuise cândva,
spionând lum ea cu ea şi folosind-o ca să vâneze fecioare frum oase
pentru a fi m ereu tânără.
Am presupus că faptul că O uroboros se afla în posesia familiei
lui Keir de câteva m ilenii sugera o şansă redusă de a o lua, ceea ce,
de altfel, nu era încurajator. Nu când toate textele confirm au un
singur lucru, şi anum e că nu era o altă cale. Nicio portiţă de scăpare.
înfruntarea groazei interioare... era singura m etodă de a o
i e\ endica, iar asta însem na că poate trebuia să m ă gândesc la alter­
nai ive, la alte căi de a-1 m om i pe C ioplitorul de Oase să ni se alăture,
*and aş fi avut un m om ent liber.
Azriel îşi puse în teacă sabia legendară de luptă şi se uită cu
aicnţie la aripile pe care m i le întinsesem .
încerci să virezi cu braţele. M uşchii sunt în aripi şi pe spatele
ian. Braţele n u -ţi sunt de folos - te ajută m ai m ult să îţi păstrezi
•a luiibrul. Şi, în m are parte, doar p en tru liniştea ta m entală.
Niciodată n u-m i m ai vorbise atât de mult.
M irarea m ea îl făcu să ridice o sprânceană, iar eu am tăcut.
h I am încru n tat la prăpastia din faţă.
Din nou? am m orm ăit eu.
Iii râse încet.
Putem să găsim o m argine mai joasă de pe care să sari, dacă vrei.
M -am crispat.
Ai spus că asta este joasă.
Azriel se rezem ă pe spate în m âini şi aşteptă, răbdător şi calm.
 C hiar în acel m om ent am sim ţit coaja rupându-m i-se în palm e,
şi m -am izbit cu genunchii de trunchiul brut...
- Eşti nem uritor. Eşti greu de distrus, zise el încet, apoi facu o
pauză. Asta m i-am spus eu.
- G reu de distrus, am zis încruntată, dar tot m ă doare.
- Spune-i asta copacului!
A m râs.
- Ştiu că prăpastia nu este adâncă şi ştiu că nu am să mor. N u ai
putea... să m ă împingi?
P entru că p rim ul salt de credinţă, acea m işcare iniţială era cea
care îm i înţepenea membrele.
- Nu, răspunse simplu.
Am ezitat.
Frica era inutilă. înfruntasem Attorul, căzusem din cer de la trei
sute de m etri.
Şi furia declanşată de am intire, de ceea ce făcuse cu viaţa lui
jalnică şi probabil că ar fi făcut din nou, m ă provocă să scrâşnesc
din dinţi şi să sar de pe bolovan.
M i-am întins larg aripile, spatele m eu protestând când am prins
curentul de aer, dar jum ătatea inferioară a trupului începu să co­
boare şi m i-am sim ţit picioarele grele când m ijlocul îm i cedă...
C opacul infernal apăru în faţa mea, iar eu am virat brusc spre
dreapta, direct în tr-u n alt copac.
Cu aripile înainte.
în ain te să sim t durerea, am auzit sunetul osului şi al m uşchiului
lovindu-se de lem n şi apoi pe păm ânt. La fel şi înjurătura şoptită
de Azriel.
Am scos u n m ic zgomot. Prim a dată am sim ţit usturim ea din
palm e, după aceea pe cea din genunchi şi din spate...
- Rahat! fu tot ce am reuşit să spun când Azriel îngenunche în
faţa mea.
- Eşti bine. D oar şocată.
 Lumea încă se reordona.
- Ai virat bine, rosti el.
- D irect în tr-u n alt copac.
- A fi conştientă de îm prejurim i e prim ul pas în a zbura.
- M i-ai spus deja, am izbucnit eu.
O făcuse. De zece ori, doar în dim ineaţa asta.
Azriel se sprijini pe călcâie şi îm i oferi o m ână ca să m ă ridic.
( urnea m ă ustură când l-am apucat de m ână, u n num ăr îngrozitor
de ace de pin şi aşchii căzând de pe m ine. Spatele îm i zvâcni atât de
pi Hernie, încât m i-am coborât aripile, fără să-m i pese dacă le târâm
prin praf, când Azriel m ă conduse spre m arginea lacului.
în soarele orbitor care se reflecta din apa turcoaz, um brele lui
dispărură, chipul fiindu-i curat şi clar. Mai... um an decât îl văzusem
vreodată.
N u am nicio şansă să zbor în legiuni, nu-i aşa? am întrebat eu
şi m -am lăsat în genunchi lângă el cât îm i îngriji palm ele julite cu
grija şi blândeţea un u i expert.
Soarele îi scotea în evidenţă cicatricele, fără să ascundă vreo pată
<uniată şi unduitoare.
- E puţin probabil, spuse el. Pieptul m i se goli când l-am auzit.
I >ar nu strică să te antrenezi până în ultim ul ceas. Nu ştii niciodată
l.i ce îţi poate fi util antrenam entul.
Am tresărit când îm i scoase o aşchie m are din palm ă şi apoi îm i
111 raţă rana.
- M i-a fost foarte greu să învăţ să zbor, spuse el.
Nu am în drăznit să-i răspund.
Majoritatea illyrienilor învaţă de mici. Dar... presupun că Rhysand
II a spus m ulte despre copilăria mea.
Am dat aprobator din cap. El term ină de îngrijit o m ână şi se
apucă de cealaltă.
- Pentru că eram atât de mare, m ă tem eam de zbor şi nu aveam
încredere în instinctele mele. Era o... ruşine să învăţ atât de târziu.
îm i era ruşine de toţi cei din tabăra de război, im ediat ce am sosit.
D ar am învăţat, adesea de unul singur. Bineînţeles, Cassian m -a găsit
prim ul. M -a ridiculizat, m -a snopit în bătaie şi după aceea s-a oferit
să m ă instruiască. Rhys a sosit a doua zi. Ei m -au învăţat să zbor.
Azriel term ină de îngrijit şi cealaltă m ână şi se aşeză pe mal, pie­
trele scârţâind când se m işcară sub el. M -am aşezat alături, sprijinin-
du-m i m âinile umflate cu palm ele în sus pe genunchi, lăsându-m l
aripile să-m i atârne pe spate.
- P entru că a fost u n efort imens... La câţiva ani de la război,
Rhys m i-a spus o poveste. A fost un dar p en tru m ine. El s-a dus să
îi vadă pe M iryam şi pe D rakon în noua lor casă, iar vizita a fost atât
de secretă că nici m ăcar noi n-am ştiut că se petrecea până când nu
s-a întors. Noi ştiam că poporul lor nu s-a înecat în mare, aşa cum
credeau toţi, aşa cum voiau ei să creadă lumea. Vezi tu, când
M iryam şi-a eliberat poporul de regina Ţinutului Negru, i-a condus
pe toţi - aproape cincizeci de m ii - p rin deşert, tocm ai p ână pe ma- }
lurile m ării E rythrian, sub protecţia legiunii aeriane a lui Drakon. |
D ar au ajuns la m are şi au găsit distruse navele care trebuiau să îi ţ
tran sp o rte peste canalul îngust spre urm ătorul regat. D istruse de i
regină, care şi-a trim is arm ata să îi aducă foştii sclavi înapoi. O a­
m enii lui D rakon - Serafimii - sunt înaripaţi. La fel ca noi, num ai
că aripile lor au pene. Şi, spre deosebire de noi, arm ata şi societatea
lor le perm it fem eilor să conducă, să lupte şi să dom nească. Toţi
sunt înzestraţi cu m agia puternică a vântului şi aerului. Şi când au
văzut arm ata care venea după ei, şi-au dat seam a că a lor este prea
m ică p en tru a o înfrunta. Aşa că au despărţit m area - au făcut o cale 1
p rin apă, până la canal şi le-au ordonat oam enilor să fugă. Ei s-au
supus, dar M iryam a insistat să răm ână în urm ă, până când ar fi
traversat şi cel din u rm ă om. N u ar fi lăsat pe nim eni în urm ă. Pe ;
t
nim eni. Ei erau cam pe la jum ătatea drum ului când arm ata i-a
ajuns. Serafimii erau epuizaţi - m agia lor abia putea să susţină cu ­
loarul p rin m are. Şi D rakon ştia că, dacă l-ar m ai fi susţinut, arm ata
.ir fi reuşit să traverseze şi să-i m ăcelărească pe oam eni de partea
*.ealaltă. Lupta Serafimilor cu avangarda pe fundul m ării a fost sân­
geroasă, brutală şi haotică... Şi, în tim pul încăierării, n u au văzut
eu in regina a înjunghiat-o pe M iryam . Nici D rakon nu a văzut; a cre­
zut că ea a reuşit să iasă, dusă de unul dintre soldaţii ei. El i-a o rd o ­
nai m ării despărţite să înece arm ata inam ică.
D ar o tânără Serafim, o cartografa pe num e Nephelle, a văzut-o
pe M iryam cum a căzut. Iubita lui Nephelle era unul dintre gene­
ra lii lui D rakon şi ea a fost cea care şi-a dat seam a că M iryam şi
Nephelle lipsesc. D rakon era înnebunit, dar m agia lor era epuizată
si nicio forţă d in lum e nu a p utut să îm piedice m area când apa s-a
revărsat şi nim eni n u a reuşit să ajungă la p artenera lui la timp. D ar
Nephelle a reuşit.
Vezi tu, Nephelle era cartografă, deoarece a fost respinsă din
rândurile legiunii de luptă. Avea aripile prea mici, iar dreapta era
i umva diform ă. Şi era destul de scundă, încât să reprezinte un gol
periculos în p rim a linie, când luptau cu scuturile lipite. D rakon a
l.isat-o să încerce să intre în legiune ca favoare p en tru iubita ei, dar
Nephelle a eşuat. Abia putea să care scutul Serafic, iar aripile ei m ici
nu erau suficient de puternice, încât să ţină pasul cu ceilalţi. Aşa că
s a făcut nepreţuită drept cartografa în tim pul războiului, ajutân-
dii i pe D rakon şi pe iubita ei să găsească avantajele geografice în
Iuptele lor. Şi a d ev en it cea m ai ap ro p iată p riete n ă a lui M iryam
ni lunile acelea lungi.
Şi în ziua petrecută pe fundul mării, Nephelle şi-a am intit că prie-
icna ei s-a aflat în linia din spate. S-a întors după ea, chiar dacă toţi
i cil alţi au fugit spre m alul îndepărtat. A găsit-o pe M iryam străpunsă
«Ic suliţa reginei, sângerând. Pe m alul opus, zidul de apă începea să
*oboare, ucigând mai întâi arm ata care se apropia - grăbindu-se
•■pre ele.
M iryam i-a spus lui Nephelle să se salveze, dar Nephelle nu şi-ar
li abandonat prietena. Ea a ridicat-o şi a zburat.
 în vocea lui Azriel se sim ţea veneraţia. I
- C ând Rhys i-a vorbit lui D rakon despre asta după câţiva ani, 1
tot n u şi-a găsit cuvintele să-i descrie cele întâm plate. Totul sfida I
logica şi antrenam entele. Nephelle, care n u a fost niciodată destul 1
de puternică să ţină scutul Serafic, a cărat-o pe M iryam , care era de f
trei ori m ai grea decât ea. Şi, în plus... a zburat. M area cădea peste 1
ele, dar Nephelle a zburat precum cei m ai buni războinici Serafim.
Fundul m ării era un labirint de pietre zim ţate, prea îngust p en tru ca
un Serafim să zboare p rintre ele. Ei au încercat în tim pul evadării ■
lor şi s-au izbit în ele. D ar Nephelle, având aripile m ai mici... Dacă
ar fi fost cu doi centim etri m ai late, nu ar fi încăput. Şi, m ai m ult
decât atât... Nephelle a plutit printre ele, cu M iryam pe m oarte în
braţele ei, la fel d e repede şi de bine precum cel m ai grozav Serafim.
Nephelle, cea ignorată, cea uitată... Ea a depăşit chiar şi m oartea.
Nici treizeci de centim etri nu o despărţeau de apa din am bele părţi j
când a ţâşnit în sus de pe fundul m ării; apa ridicându-se la m ai i
puţin de jum ătate spre picioarele ei. Şi totuşi, anvergura prea m ică a
aripilor, aripa deform ată... nu au dezam ăgit-o. Nici m ăcar o dată.
Nici la o singură bătaie de aripi.
Ochii m ă usturau.
- A reuşit. Este suficient să spun că iubita ei a luat-o de soţie pe
Nephelle în acea seară, iar M iryam ... ei bine, ea este astăzi în viaţă
datorită lui Nephelle. Azriel luă o piatră albă şi plată şi o învârtea în
mâini. Rhys m i-a spus povestea când s-a întors. Şi, de atunci, adap­
tăm în p articular filosofia lui Nephelle la arm ata noastră.
A m ridicat o sprânceană. Azriel dădu din um eri.
- Noi - Rhys, Cass şi cu m ine - ne am intim unul altuia că ceea
ce ni se pare a fi cea mai m are slăbiciune a noastră poate fi uneori cea
m ai m are putere. Şi că persoana cu cele m ai puţine şanse de reuşită
poate schim ba cursul istoriei.
- Filosofia lui Nephelle...
El dădu din cap.
 - Se pare că în regatul lor se organizează anual Cursa Nephelle în
onoarea zborului ei. Pe uscat, dar... Ea şi soţia ei încoronează un nou
i aşligător în fiecare an, în am intirea a ce s-a întâm plat în acea zi. El
.imncă piatra înapoi printre celelalte de pe mal, sunetul zăngănind
deasupra apei. Aşadar, Feyre, ne vom antrena până în ultim ul ceas.
I’entru că nu ştim niciodată dacă o oră în plus va face diferenţa.
I-am cântărit cuvintele, povestea lui Nephelle. M -am ridicat în
picioare şi m i-am întins aripile.
- Atunci, să încercăm din nou!

Am gem ut când am in trat şchiopătând în dorm itor în acea seară

>i ! am găsit pe Rhys stând la birou, studiind cu atenţie alte cărţi.
- Te-am avertizat că Azriel este un ticălos dur, spuse el Iară să se
ui le la m ine şi ridică o m ână, pe fundal auzindu-se apa susurând în
baia alăturată.
I-am m o rm ăit o m ulţum ire şi m -am îndreptat cu greu într-aco-
lo, scrâşnindu-m i dinţii din cauza durerii pe care o sim ţeam în
.pate, coapse şi oase. M ă durea tot şi de vrem e ce m uşchii trebuiau
.a se reform eze în ju ru l aripilor, am fost nevoită să le suport şi pe
ele. Târşâitul lor pe lem n, pe covor şi apoi din nou pe lem n fu sin ­
gurul sunet, în afară de cel al picioarelor mele obosite. M -am uitat
la cada din care ieşeau aburi, p en tru care ar fi trebuit să m ă echili­
b re z ca să in tru şi am scâncit.
Până şi dezbrăcatul ar fi im plicat folosirea m uşchilor care
aproape îm i cedaseră.
în cam eră se auzi scârţâitul unui scaun, urm at de paşi uşori ca ai
unei pisici, apoi...
- Sunt sigur că deja ştii. în plus, cred că ar trebui să urci în cadă
i a să te speli - nu să te holbezi la ea.
Nu am avut nici m ăcar puterea să m ă încrunt la el şi am reuşit
doar să fac un pas şchiopătând rigid spre apă, când el m ă prinse.
 Hainele îm i dispărură, probabil în spălătoria de la parter, iar
Rhys m ă luă în braţe, coborându-m i corpul gol în apă. Cu aripile,
abia am încăput şi...
C ăldura m inunată m ă făcu să gem gutural şi nu m -am deranjat să
fac altceva în afară de a-m i rezema capul de partea din spate a căzii.
- Revin im ediat, spuse el şi ieşi din baie şi din dorm itor.
C ând se întoarse, m i-am dat seam a că adorm isem doar m ulţu­
m ită faptului că m ă atinse pe umăr.
- Ieşi, îm i zise, dar m ă ridică el, m ă şterse cu prosopul şi mă
conduse spre pat.
M ă întinse pe burtă, iar eu am observat uleiurile şi alifiile pe care
le pusese acolo, m irosul slab al rozm arinului şi al unei alte plante pe
care eram prea obosită ca să o identific, dar care m irosea m inunat.
M âinile îi străluciră când îşi tu rn ă o cantitate generoasă în palm e,
iar apoi m ă atinse.
G eam ătul m eu fu aproape la fel de nedem n precum se auzi când
îm i m asă m uşchii dureroşi ai spatelui. Zonele m ai um flate m ă
făcură să scâncesc m ai degrabă jalnic, dar el le m asă cu blândeţe
până ce încordarea se transform ă într-o durere slabă.
Iar apoi, începu să-m i m aseze aripile.
M -am sim ţit uşurată şi extaziată când m uşchii m i se relaxară, iar
zonele sensibile fură atinse cu blândeţe.
M i-am strâns degetele de la picioare şi, chiar în m om entul în care
îm i atinse p u n ctu l sensibil care îm i făcu abdom enul să se încordeze,
m âinile îi alunecară spre gambe. încet, îşi mişcă m âinile tot m ai sus,
spre coapse, iar eu am respirat greoi la atingerile care m ă tachinau.
C ând ajunse în zona spatelui - şi apoi în cea lom bară, spre aripi -
m ă m asă la fel de profesionist şi de păcătos.
Atingerea lui se schim bă, devenind una exploratoare, cu m işcări
am ple şi unele uşoare, cercuri, spirale şi linii drepte.
Mijlocul m i se încălzi, topindu-se, iar eu m i-am m uşcat buza când
îşi trecu uşor o unghie atât de aproape de locul sensibil din interior.
 - Păcat că antrenam entul te-a epuizat! spuse gânditor Rhys, tra ­
să nd cercuri lente.
N-am reuşit decât să rostesc un şir de cuvinte, rugându-1 şi insul-
lându-1 în acelaşi timp.
El se aplecă, respiraţia lui încălzindu-m i zona de piele dintre aripi.
- Ţi-am spus vreodată că ai cea m ai spurcată gură din câte am
auzit?
Am m o rm ăit cuvinte care nu ofereau decât o dovadă în plus la
acea afirmaţie.
El chicoti şi atinse m arginea acelui loc sensibil, strecurându-şi
mâna cealaltă între picioarele mele.
Cu neobrăzare, m i-am ridicat şoldurile într-o cerere tăcută, dar
el doar descrise cercuri cu un deget, la fel de lent cum îm i atinsese
aripile şi m ă sărută pe spate.
- C um să fac dragoste cu tine în seara asta, dragă Feyre?
M -am zvârcolit, frecându-m ă de pliurile păturii de sub m ine,
disperată după orice soi de frecare când m ă incită peste m ăsură.
- Ce n erăb d ăto are eşti! spuse el m ieros, iar degetul îi alunecă
m mine.
Am gemut, senzaţia fiind prea intensă şi istovitoare cu m âna lui în-
1re picioarele mele şi cu cealaltă m ângâindu-m ă tot mai aproape de
li icul acela de pe aripa mea, ca un prădător care dădea târcoale prăzii.
- Mă voi opri vreodată din a te dori tot tim pul, cu fiecare respi­
raţie? spuse gânditor m ai m ult p en tru el decât p en tru m ine, când
un alt deget se alătură celui care aluneca înainte şi înapoi în m ine,
i u m işcări indolente şi chinuitoare. N u cred că po t să în d u r o m ie
de ani astfel. M i-am m işcat şoldurile odată cu el, făcându-1 să alu­
nece m ai adânc. G ândeşte-te la ce randam ent scăzut voi avea.
l-am m o rm ăit ceva care, probabil, n u era foarte rom antic, iar el
i hicoti, scoţându-şi am bele degete. Eu am scâncit uşor, protestând
pană ce îşi înlocui degetele cu gura şi Rhys îm i apucă şi îşi ridică
şoldurile ca să se p oată înfrupta m ai bine din m ine. A m gem ut,
sunetul fiind înăbuşit de pernă, iar el p u r şi sim plu m ă devoră cu
nesaţ, ch in u in d u -m ă şi tachinându-m ă cu fiecare mişcare.
Am suspinat încet, iar Rhys m ă apucă şi m ai strâns, ţinându-m ă
nem işcată.
- N u am apucat să te am în bibliotecă, spuse el, trecându-şi lim ­
ba chiar p rin m ijlocul meu. Trebuie să îndreptăm situaţia.
- Rhys!
N um ele lui era o rugăm inte pe buzele mele.
- H m m ! fu to t ce spuse el, scoţând un sunet puternic pe pielea
mea...
Am gâfâit şi am strâns în pu m n i cearşafurile.
M âinile îi alunecară de pe şoldurile m ele în cele din urm ă, iar eu
i-am şoptit din nou num ele în sem n de m ulţum ire, uşurată şi anti­
cipând că voia să-m i dea, în sfârşit, ce-m i doream ...
D ar îm i cuprinse cu buzele nervii din partea de sus a coapselor
în tim p ce... îşi îndreptă m âna chiar spre locul nenorocit de pe m ar­
ginea interioară a aripii mele stângi şi m ă atinse uşor.
O rgasm ul m ă făcu să strig răguşit şi să plutesc, iar când valurile
cutrem urătoare şi lum ina stelelor se estom pară...
O oboseală covârşitoare m ă cuprinse, perm anentă şi nesfârşită
ca legătura de îm perechere dintre noi. Rhys se ghem ui în pat lângă
m ine, strângându-m i aripile ca să m ă poată ţine lipită de el.
- A fost un experim ent am uzant, îm i şopti la ureche.
îl sim ţeam lipit de spatele m eu, rigid şi pregătit, dar când am
vrut să m ă în tin d spre el, Rhys m ă strânse m ai puternic în braţe.
- Culcă-te, Feyre! îm i spuse el.
Aşa că m i-am întins o m ână pe antebraţul lui, savurând puterea
încordată de dedesubt, şi m i-am sprijinit capul pe pieptul său.
- Aşa m i-aş dori să-m i petrec toate zilele cu tine, am reuşit să
spun când ochii m i se închiseră. N um ai noi doi.
- Aşa vom face, spuse el, sărutându-m i părul.
 CAPITOLUL

30

A doua zi, încă m ai aveam dureri şi am fost nevoită să-i dau de

veste lui Cassian că n u puteam să m ă antrenez cu el sau cu Azriel.
Poate era o greşeală, având în vedere că am ândoi apărură la uşa
casei din oraş în câteva minute, prim ul întrebând ce naiba era în n e ­
regulă cu m ine, cel din u rm ă aducând o cutie cu balsam , care să-m i
aline durerile de spate.
I-am m ulţum it lui Azriel pentru balsam şi i-am spus lui Cassian
sa şi vadă de treaba lui, iar apoi i-am cerut să o ducă în zbor pe Nesta
la Casa Vântului în locul meu, de vrem e ce eu cu siguranţă n-aş fi fost
in stare - nici m ăcar câţiva m etri după ce m -aş fi teleportat.
Părea că sora m ea n u găsise nim ic în cărţile ei despre repararea
/idului şi, de vrem e ce nim eni nu îi arătase încă biblioteca... m ă
nlerisem voluntară. M ai ales p en tru că Lucien plecase după m icul
dejun la o bibliotecă din partea cealaltă a oraşului, ca să caute orice
m legătură cu repararea zidului, o sarcină pe care fusesem m ai m ult
decât doritoare să i-o pasez. Poate că m -aş fi sim ţit vinovată p en tru
i .i nu îi oferisem un tu r corespunzător al Velarisului, dar... el părea
nerăbdător. Şi, m ai m ult decât nerăbdător, părea să-şi dorească să
meargă singur în oraş.
Cei doi illyrieni încetară să m ă studieze destul de m ult tim p
meat să observe că surorile mele term inau m icul dejun, Nesta
p u rtân d o rochie de un gri-deschis care îi scotea în evidenţă p ri­
virea tăioasă, iar Elain una de un roz prăfuit.
A m bii m asculi încrem eniră p en tru o clipă, dar Azriel făcu o ple­
căciune - în tim p ce Cassian se îndreptă spre m asa din sufragerie,
întinzându-se direct peste um ărul Nestei, şi luă o brioşă din coşuleţ.
- Bună dim ineaţa, Nesta! spuse el m âncând brioşa cu coacăze şi
lămâie. Bună dim ineaţa, Elain!
N esta îşi um flă nările, dar Elain îşi ridică privirea spre Cassian,
clipind de două ori.
- El ţi-a ru p t aripile şi oasele.
A m încercat să ignor sunetul strigătului lui Cassian - am intirea
sângelui ţâşnind.
N esta se holbă la farfuria ei. Elain, cel puţin, ieşise din cam era
ei, dar...
- Este nevoie de m ult mai m ult ca să m ă ucizi, spuse Cassian
zâm bind fără să se amuze.
- Ba nu, îi zise sim plu Elain lui Cassian.
Sprâncenele negre ale lui C assian se apropiară. M i-am trec u t o
m ână peste faţă înainte să m ă duc la Elain şi să îi ating u m ărul
prea osos.
- Să te duc în grădină? Ierburile pe care le-ai plantat cresc frumos.
- Pot eu să o ajut, spuse Azriel, venind spre m asă când Elain se
ridică tăcută. Nicio um bră nu-i apăru lângă ureche şi niciun în tu ­
neric n u-i răsări în ju ru l degetelor când îi întinse o mână.
N esta îl u rm ări ca un uliu, dar tăcu atunci când Elain îl luă de
m ână şi ieşiră îm preună.
Cassian îşi term ină brioşa, lingându-se pe degete. Aş fi putut
ju ra că N esta se uita pieziş la toată scena. El îi rânji ca şi când ar fi
ştiut asta.
- Eşti gata să zbori, Nes?
- N u-m i spune aşa!
Judecând după felul în care îi scânteiară ochii lui Cassian, nu ar
fi trebuit să i se adreseze astfel.
 Am ales m om entul acela să m ă teleportez pe cerul de deasupra
casei, chicotind când vântul m ă p u rtă prin lume. A m presupus că
era o răzbunare între surori, din cauza atitudinii Nestei, în general.
D in fericire, n im eni nu îm i observă aterizarea forţată, dar destul
de bu n ă pe verandă. M i-am scuturat praful de pe hainele din piele
înainte ca silueta întunecată a lui Cassian să apară pe cer, părul
Nestei strălucind ca bronzul în soarele dim ineţii.
C hipul surorii mele era îm bujorat din cauza vântului, când
Cassian o lăsă încet jos. Apoi, ea se îndreptă către uşile din sticlă
fără să se uite înapoi.
- Cu plăcere! îi strigă Cassian pe u n to n tăios şi îşi încleştă şi
relaxă p u m n ii pe lângă corp, ca şi când ar fi încercat să nu-i mai
sim tă atingerea pe palm e.
- M ulţum esc, i-am spus eu, dar Cassian n u se deranjă să-şi ia
răm as-bun când se înălţă către cer şi dispăru în nori.
Biblioteca de sub casă era um brită, liniştită. Uşile se deschiseră
pentru noi, aşa cum se deschiseseră când Rhys şi cu m ine veniserăm
prim a dată.
Nesta n u spuse nim ic, studiind toate vrafurile, firidele şi cande­
labrele atârnate când am condus-o spre nivelul unde C lotho găsise
cărţile acelea. I-am arătat m ica zonă de citit unde fusesem postată
şi i-am arătat biroul.
- Ştiu că te enervează Cassian, d a r şi eu sunt curioasă. D e unde
ştii ce să cauţi în legătură cu zidul?
Nesta îşi trecu un deget peste biroul vechi din lem n.
- Ştiu, p u r şi simplu.
- Cum?
- N u ştiu cum . A m ren m i-a spus doar să... văd dacă inform aţia
este utilă.
Şi poate că asta o speria. O intriga şi o speria, în acelaşi tim p. Iar
ca nu de ciudă nu îi spusese lui Cassian, ci p en tru că nu voia să-şi
dezvăluie slăbiciunea aceea. Lipsa de control.
 N u am insistat, chiar dacă m -am holbat lung la ea. N u ştiam cum
să abordez subiectul, cum să întreb dacă era bine, dacă o puteam
ajuta. N u fusesem niciodată afectuoasă cu ea - nu o îm brăţişasem
niciodată. N u o sărutasem pe obraz. N u ştiam de unde să încep, aşa
că i-am spus direct:
- Rhys m i-a dat un plan al vrafurilor. C red că ar putea fi m ai
m ulte cărţi despre Cazan şi zid la câteva niveluri mai jos. Poţi să
aştepţi aici sau...
- Te voi ajuta să cauţi.
Am u rm at în linişte culoarul înclinat, foşnetul hârtiei şi cel oca­
zional al veşm intelor preoteselor pe podeaua din piatră fiind sin ­
gurele sunete. I-am explicat şoptit cine erau preotesele şi de ce erau
aici. I-am explicat faptul că Rhys şi cu m ine plănuiam să oferim
adăpost tu tu ro r oam enilor care puteau ajunge în Velaris.
Ea nu spuse nim ic, fiind tot m ai tăcută în tim p ce coboram ,
puţul întunecat din dreapta m ea părând să se întunece.
însă am ajuns pe o alee cu vrafuri care cotea în m unte pe un hol
lung, lum inile fae aprinzându-se pâlpâind în globurile de sticlă
de-a lungul zidului în tim p ce m ergeam . Nesta studie rafturile din
m ers, iar eu am citit titlurile - cam greoi, p en tru că m ai aveam n e ­
voie de p u ţin tim p să m ă gândesc la ce însem nau instinctele p en tru
sora mea.
- N u ştiam că ştii să citeşti, spuse N esta când ne-am oprit în faţa
unei secţiuni nedefinite, observând felul în care rosteam încet cu ­
vintele d in tr-u n titlu. N u ştiam cât ai învăţat - când s-a întâm plat
totul. A m presupus că poţi să citeşti la fel de uşor ca noi.
- Ei bine, nu puteam .
- De ce nu ne-ai rugat să te învăţăm?
M i-am trecu t u n deget peste rândul ordonat de cotoare.
- D eoarece m ă îndoiam că aţi fi fost de acord să m ă ajutaţi.
Nesta înţepeni ca şi când aş fi lovit-o, răceala înflorind în p ri­
virea ei. Ea trase o carte din raft.
- A m ren a spus că R hysand te-a învăţat să citeşti.
 O brajii m i se încălziră.
-D a .
Şi acolo, în adâncul lum ii, doar în com pania întunericului, am
întrebat-o:
- De ce îi respingi pe toţi, în afară de Elain? „De ce m -ai respins
m ereu?“
O em oţie îi apăru în privire. N esta închise ochii p en tru o clipă,
inhalând brusc.
- Deoarece...
Sora m ea tăcu.
Am simţit am ândouă unduirea şi trem urul. Ca şi când o bucată de
lume s-ar fi mişcat, ca şi când o coardă dezacordată ar fi fost ciupită.
N e-am întors spre aleea lum inată pe care tocm ai m ersesem
printre vrafuri, apoi către întunericul din depărtare.
Luminile din tavan începură să pâlpâie şi să se stingă. Una câte una.
Tot mai aproape de noi.
La şold, nu aveam decât u n cuţit illyrian.
- Ce e aia? şopti Nesta.
- Fugi! fu tot ce i-am p utut spune.
N u i-am dat şansa să obiecteze când am apucat-o de cot şi am
lugit p rin tre vrafurile din faţă. Lum inile fae se aprinseră pâlpâind
când am trecut pe lângă ele, doar ca să fie devorate de întunericul care
se grăbea spre noi.
Sora m ea se m işca atât de încet din cauza rochiei şi a lipsei de
antrenam ent...
„Rhys.“
Nimic.
D acă protecţiile din jurul închisorii erau suficient de puternice
ta să îm piedice com unicarea... Poate că erau şi aici.
Ne-am apropiat de un hol în faţa căruia era un zid. O a doua
pantă: în stânga urca, în dreapta cobora...
întunericul şerpuia deasupra noastră, însă bezna care conducea
mainte era altfel şi fără obstacole.
 A m cotit la dreapta.
- M ai repede! i-am spus eu. Dacă puteam să conduc pe oricine
în adâncuri, atunci poate că aş fi reuşit să-l direcţionez şi spre puţ.
Puteam să m ă teleportez...
Să m ă teleportez. Mă puteam teleporta acum ...
Am luat-o pe Nesta de braţ tocm ai când întunericul din spatele
n o stru se opri, iar doi M ari Spiriduşi ieşiră din el. Am bii masculi.
Unul brunet, celălalt blond. A m ândoi cu jachete gri, brodate cu
fir alb.
Le cunoşteam blazonul de pe um ărul drept. Le cunoşteam ochii
lipsiţi de viaţă.
Erau d in H ybern. H ybernul era aici...
Nu m -am mişcat suficient de repede când unul din ei suflă spre noi.
C ând praful albastru otrăvitor m ă îm proşcă în ochi şi în gură,
m agia m ea dispăru.
Suspinul Nestei îm i spuse că şi ea sim ţea ceva asemănător.
în schimb, cei doi se concentrară asupra surorii mele când m -am
retras clătinându-m ă, lacrimile scoţându-m i praful din ochi şi elim i­
nând otrava. Am apucat-o de braţ, încercând să m ă teleportez. Nimic.
în spatele lor, o preoteasă cu glugă căzu la păm ânt.
- Ne este atât de uşor să intrăm în m intea lor de îndată ce stă­
pânul n o stru ne lasă să trecem p rin protecţii, spuse m asculul b ru ­
net. Să le facem să credem că suntem cărturari. Plănuiam să venim
după tine... D ar se pare că tu ne-ai găsit înainte.
Toate cuvintele erau adresate surorii mele. C hipul Nestei era
aproape alb, deşi în privirea ei nu se citea teama.
- Cine sunteţi?
Cel blo n d zâm bi larg în tim p ce se apropiară.
- Suntem C orbii regelui. Ochii lui ageri şi ghearele. Şi am venit
să te recuperăm .
Regele - stăpânul lor. El... Pe toţi zeii!
Era regele aici... în Velaris?
„Rhys!“
 în minte, am lovit cu m âna de nenum ărate ori în legătură. „Rhys!“
Nimic.
Nesta începu să respire repede. La şold, le atârnau câte două să­
bii. Aveau um erii laţi şi braţele suficient de m ari încât să dea de gol
m uşchii care um pleau hainele elegante.
- N u o duceţi nicăieri, am spus eu, apucând cuţitul.
C um de sosise regele neobservat şi ne rupsese protecţiile? Iar
dacă el era în Velaris... M i-am reprim at groaza la gândul acela. La ce
ar fi p u tu t face dincolo de biblioteca asta, nevăzut şi ascuns...
- Şi tu eşti un prem iu neaşteptat, îm i spuse cel brunet. D ar sora
ta... Zâm betul larg îi dezgoli toţi dinţii m ult prea albi. Ai luat ceva
de la Cazan, fato! Regele vrea să-şi recupereze paguba.
De aceea C azanul nu putea distruge zidul. Nu p en tru că ar fi
rămas fară putere, ci din cauză că N esta furase prea multă.
 CAPITOLUL
31

M i-am evaluat opţiunile.

Mă îndoiam că erau destul de proşti C orbii regelui ca să fie ţinuţi
de vorbă atât de m ult, încât să îm i recapăt puterile. Iar dacă regele
era într-adevăr aici... Trebuia să-i avertizez pe toţi. Im ediat.
îm i răm âneau trei opţiuni.
Să m ă lupt cu ei corp la corp doar cu un cuţit, în tim p ce m ascu­
lii aveau câte două săbii şi erau destul de m usculoşi, încât să ştie ;
cum să le folosească. i
Să fug şi să încerc să ies din bibliotecă - apoi să risc vieţile şi să pro- j
voc traum ele ulterioare ale preoteselor de la nivelurile de deasupra. \
Sau... j%
- Dacă vrea ce am luat, nu are decât să vină personal să reven- j
dice, le spunea Nesta. |
- Este prea ocupat ca să se deranjeze, spuse m ieros m asculul î
blond, avansând încă un pas.
- Se pare că tu n u eşti.
Am apucat-o pe N esta de degete cu m âna liberă şi ea se uită la
m ine.
„Trebuie să ai încredere în m ine“, am încercat să-i transm it eu.
Nesta îm i citi em oţia din privire şi dădu foarte uşor din cap.
- Aţi făcut o greşeală foarte m are venind aici, le-am spus eu. în
casa mea.
 Ei chicotiră.
- Şi sper să te facă bucăţi, le-am răspuns cu u n rânjet.
Apoi am alergat, trăgând-o pe N esta după m ine. Nu spre nivelu­
rile superioare, ci în jos.
în jos, spre întunericul etern al puţului din m ijlocul bibliotecii.
Şi în braţele creaturii care pândea înăuntru.

A m tot ocolit şi coborât prin tre rafturi, hârtii, m obilă şi în tu n e­

ric, m irosul devenind um ed şi m ucegăit, aerul încinzându-se, în tu ­
nericul fiind ca roua pe pielea mea...
Nesta respira sacadat, fusta foşnindu-i la fiecare pas alergat.
Era do ar o chestiune de tim p până când u na dintre preotese avea
să-l contacteze pe Rhys.
D ar chiar şi un m inut ar fi p utut să fie prea mult.
N u aveam de ales.
Lum inile încetară să m ai apară înainte.
Un rânjet hidos şi abject se auzi în spatele nostru.
- Nu este atât de uşor să îţi găseşti drum ul prin întuneric, nu-i aşa?
- Nu te opri, i-am spus eu gâfâind Nestei, avântându-ne m ai de­
parte în beznă.
Se auzi un scârţâit ascuţit, ca al u n o r gheare pe piatră. Unul din
Corbi spuse:
- Ştii ce s-a întâm plat cu reginele?
- C ontinuă să mergi, am şoptit eu cu o m ână pe zid ca să m ă
sprijin.
C urând, u rm a să ajungem jos, iar apoi... să înfruntăm oroarea
suficient de îngrozitoare despre care Cassian nu voia să vorbească.
Era, poate, răul cel m ai m ic sau, dim potrivă, cel m ai mare.
- Cea m ai tânără - căţeaua cu faţa ciupită - a intrat prim a în
( iazan. Practic, a călcat peste celelalte ca să intre după ce a văzut ce
v a făcut ţie şi surorii tale.
 - Nu te opri! am repetat când N esta se clătină. Dacă m ă doboară,
să fugi.
Aceea era o alegere la care nu trebuia să m ă gândesc şi care nu
m ă înspăim ânta. Nici m ăcar o clipă.
Pietrele scârţiră sub două rânduri de gheare.
- D ar Cazanul... O, ştia că i-a fost luat ceva. N u conştient, dar...
ştia. Era furios. Iar când tânăra regină a intrat...
C orbii râseră. Râseră când panta se dom oli şi ne-am trezit pe
fundul bibliotecii.
- O, i-a dat nem urire. A facut-o Fae. Dar, de vrem e ce i-a fost luat
ceva... Cazanul a lipsit-o de ce preţuia m ai mult. Tinereţea. Ei chico­
tiră din nou. A intrat tânără... dar a ieşit o cotoroanţă zbârcită.
Şi din profunzim ile m em oriei, am auzit vocea lui Elain: „Am
văzut m âini tinere ridate de bătrâneţe".
- Celelalte regine nu au v ru t să intre în Cazan de groază să nu li
se întâm ple acelaşi lucru. Şi cea m ai tânără... O, ar trebui să o auzi
cum vorbeşte, N esta A rcheron. Lucrurile pe care vrea să ţi le facă
după ce term in ă Hybernul...
„Vin doi corbi."
Elain ştiuse. O sim ţise. încercase să ne avertizeze.
Aici jos erau nişte vrafuri antice. Sau cel puţin le-am sim ţit când
ne-am lovit de nenum ărate m argini dure în cursa noastră oarbă.
U nde era, un d e era...
Am alergat m ai departe în întuneric.
- începem să ne plictisim de fuga asta, spuse unul din ei. Stăpâ­
nul n o stru aşteaptă să te recuperăm .
Am p u fnit destul de zgom otos încât să m ă audă.
- Sunt şocată că a reuşit m ăcar să-şi adune puterea ca să rupă
protecţiile - pare că are nevoie de u n cufăr cu obiecte magice care
să facă treaba în locul lui.
Celălalt spuse p rin tre dinţi, ghearele scârţâind m ai zgomotos:
 - Cui crezi că i-a furat A m arantha cartea de vrăji, cu m ulte d e­
m n i în urm ă? C ine v-a dat ideea să vă distraţi lipind m ăştile pe
1 1tipurile celor din Regatul Primăverii, drept pedeapsă? Astăzi a mai
f.icut o m ică vrajă ca să treacă prin protecţiile voastre de aici, una
i are, din păcate, a p u tu t fi folosită o singură dată.
Am studiat m icul licăr de lum ină pe care l-am zărit sus, în
depărtare.
- Aleargă spre lum ină, i-am şoptit Nestei. îi voi reţine eu.
- Nu.
- Nu încerca să fii nobilă, dacă asta şopteşti, spuse unul din
* atrbii din spate. O ricum vă vom prinde pe am ândouă.
Nu aveam tim p p en tru ce u rm a să ne găsească aici jos. N u aveam
timp...
- Fugi! am şoptit eu. Te rog!
Ea ezită.
- Te rog, am im plorat-o cu vocea spartă.
Nesta îm i strânse m âna o dată.
Şi, într-o clipă, ea fugi într-o parte, spre m ijlocul puţului, către
lum ina de deasupra.
- Ce... izbucni unul din ei, în tim p ce eu m -am prăbuşit.
Toate oasele m ă d u ru ră când m -am izbit într-unul dintre vrafuri
şi apoi în altele.
Până ce se clătină şi căzu, prăbuşindu-se pe cele de lângă el,
blocând calea pe care plecase Nesta şi spulberând orice şansă de a
ieşi şi eu. Lem nul scârţâi şi se rupse, iar cărţile căzură cu un zgom ot
surd pe piatră.
D ar în faţă...
Am zgâriat şi atins zidul când am plonjat m ai departe spre p o ­
deaua puţului. în vene, m agia m ea era firavă.
- Tot o vom prinde, nu-ţi face griji! spuse unul din ei. N u am
vrea ca surorile dragi să fie separate.
„Unde esti, unde esti, unde esti.“
 N u am văzut zidul din faţa mea.
D inţii îm i scârţâiră când m -am izbit cu faţa. Am pipăit orbeşte,
încercând să sim t orice spărtură, un colţ...
Zidul continua. O fundătură. Dacă era o fundătură...
- N u ai unde să pleci, Lady, spuse unul dintre ei.
A m continuat să m ă mişc, scrâşnind din dinţi şi m ăsurându-m i
puterea îngheţată. N u aveam nici m ăcar u n tăciune pe care să-l invoc
p en tru a-m i lum ina calea, p en tru a-m i arăta unde eram... şi găurile
din faţă...
G roaza cauzată de lucrul acesta m ă facu să înţepenesc. Nu. Nu,
trebuia să m erg în continuare, să m ă mişc...
Am întins m âna, disperată să apuc un raft. Cu siguranţă nu ar fi
pus un raft în apropierea unei găuri în păm ânt...
în tu n ericu l gol îm i întâlni degetele şi alunecă printre ele de
nenum ărate ori.
M -am clătinat un pas.
Am dat peste o piele solidă. Am bâjbâit, cotoarele dure ale cărţi­
lor în tâln in d u -m i palm ele şi m i-am reprim at u n suspin de uşurare.
Un colac de salvare pe o m are învolburată; m i-am pipăit calea de-a
lungul raftului, acum alergând. Aceasta se term in ă prea curând.
Am înaintat orbeşte încă un pas, pipăind după colţul altui raft, to c­
mai când C orbii şuierară indignaţi.
Sunetul spuse suficient.
Ei m ă pierduseră - p en tru o clipă.
Am înaintat stând cu spatele lipit de u n raft, calm ându-m i respi­
raţia sacadată p ână ce aproape se linişti.
- Te rog, am şoptit eu în întuneric, cu o voce stinsă. Te rog,
ajută-mă!
La distanţă, u n b u b u it facu să trem ure podeaua antică.
- M are D oam nă a Regatului N opţii, spuse unul din Corbi. Ce fel
de cuşcă să-ţi construiască regele?
îm i era atât de frică, încât credeam că voi m uri...
 O voce slabă îm i şopti la ureche:
- Tu eşti M area D oam nă?
Vocea era, deopotrivă, tânără şi bătrână, hidoasă şi frum oasă.
- D -da, am şoptit eu.
Nu sim ţeam nicio căldură trupească, nu detectam nicio prezenţă
li/ică, dar... o sim ţeam în spatele m eu. C hiar şi cu spatele lipit de
i alt, am sim ţit m asa creaturii ce se ascundea în spatele m eu. In jurul
meu. Ca o pânză.
- îţi sim ţim m irosul, spuse celălalt Corb. Ce se va mai înfuria
partenerul tău când va afla că te-am luat.
- Te rog, i-am şoptit creaturii care se ghem uia în spatele m eu,
deasupra mea.
- Ce îm i vei da, în schimb?
Era o întrebare atât de periculoasă. Cândva, înainte de cele în-
lâmplate la Poalele M untelui, Alis m ă avertizase să nu fac niciun
larg. C hiar dacă târgurile pe care le făcusem ne salvaseră. Şi m ă
aduseseră la Rhys.
- Ce vrei?
- Cu cine vorbeşti? izbucni unul din Corbi.
„Pietrele şi vântul aud tot, vorbesc tot. M i-au şoptit d orinţa ta de
a I folosi pe Cioplitor. De a face un schimb."
Respiraţia îm i era sacadată.
- Ce-i cu asta?
- L-am cunoscut cândva - cu m ult tim p în urm ă. înainte ca atât
de m ulte lu cruri să îm pânzească păm ântul.
Corbii erau aproape - m ult prea aproape, când unul din ei şopti:
- Ce m orm ăie acolo?
- Ştie o vrajă, la fel ca stăpânul?
- Care este preţul tău? i-am şoptit întunericului care pândea în
spatele meu.
Paşii C orbilor se auziră atât de aproape, încât era im posibil să fi
lost la o distanţă m ai m are de şase m etri.
 - Cu cine vorbeşti? întrebă unul dintre ei.
- Com panie. T rim ite-m i com panie.
Am deschis gura, dar apoi am spus:
- Ca să... m ănânci?
Se auzi un râs care îm i facu pielea de găină.
- Ca să-m i povestească despre viaţă.
Aerul din faţă se mişcă atunci când Corbii Hybernului se apropiară.
- Iată-te! spuse m ânios unul din ei.
- S-a făcut, am şoptit eu. Pielea de pe antebraţ m ă furnică. C rea­
tura din spatele meu... Aş fi putut ju ra că am sim ţit-o zâmbind.
- Să-i ucid?
- T-te rog să o faci.
Lum ina pâlpâi în faţa mea, iar eu am clipit la sfera orbitoare
de lum ină.
I-am văzut m ai întâi pe cei doi C orbi şi apoi lum ina fae din
dreptul um erilor lor, cu ajutorul căreia m ă căutau.
Ei îşi în d rep tară atenţia spre m ine, apoi peste um ărul meu. Peste
capul m eu.
O groază absolută, brută, li se citi pe chip când văzură ce era în
spatele meu.
- închide ochii! îm i spuse m ieros creatura.
M -am supus, trem urând.
Apoi nu am auzit decât ţipete ascuţite şi rugătoare. Oase rupân-
du-se, sânge îm proşcând ca ploaia, haine rupându-se şi ţipete, ţi­
pete, ţipete...
Am închis ochii atât de strâns încât m ă durură. I-am strâns atât
de m ult încât trem uram .
D upă aceea, două m âini calde m ă târâră, iar Cassian îm i spuse
la ureche:
- Nu te uita! N u te uita!
Nu am făcut-o. L-am lăsat să m ă conducă, tocm ai când l-am
sim ţit pe Rhys sosind. L-am sim ţit aterizând atât de d u r pe fundul
puţului, încât tot m untele se cutrem ură.
 Atunci am deschis ochii şi l-am văzut grăbindu-se spre noi atât
de furios, noaptea und u indu-se din el...
- Scoate-i afară!
O rdinul era p en tru Cassian.
ţ ipetele to t se m ai auzeau din spatele nostru.
M -am înclinat spre Rhys, dar deja dispăruse, un fuior de în tu ­
neric răspândindu-se din el ca să ascundă priveliştea în care intrase,
>(iind că m -aş fi uitat.
Ţipetele încetară.
în liniştea îngrozitoare, Cassian m ă târî spre centrul slab lu m i­
nat al puţului, unde N esta se ghem uise cu braţele strânse pe lângă
i orp, cu ochii mari.
Cassian nu facu decât să-i întindă un braţ. Ca şi când ar fi fost în
1 1 ansă, ea merse direct lângă el. Cassian ne strânse în braţe, pietrele

Siphon lum inând şi poleind întunericul cu o lum ină roşie ca sângele.

Apoi ne-am ridicat spre cer, chiar în clipa în care ţipetele în-
i cpuseră să se audă din nou.
 CAPITOLUL
32

C asian ne dăd u am ândurora câte u n pahar m are de coniac.

Aşezată pe fotoliul din biblioteca familiei de la etaj, N esta îl goli
pe al ei d in tr-o înghiţitură.
M -am aşezat pe scaunul din faţa ei, am luat o sorbitură, cutre-
m u rân d u -m ă din cauza gustului, şi am vru t să las paharul pe m asa
joasă d intre noi.
- C o ntinuă să bei! îm i ordonă Cassian.
N u era furios pe m ine, ci pe orice era dedesubt - din cauza celor
întâm plate.
- Eşti rănită? m ă întrebă Cassian.
Fiecare cuvânt era scurt - brutal.
A m scuturat din cap.
Faptul că nu o întrebă pe Nesta... însem na că, probabil, o găsise
pe ea prim a, evaluând-o singur.
- Regele este... oraşul... am început eu.
- Nici u rm ă de el.
Un m uşchi al m axilarului îi zvâcni.
Am stat în linişte până ce Rhys apăru între uşile deschise, urm at
de um bre.
Sângele îi acoperea m âinile - dar nim ic altceva.
Atât de m ult sânge de u n roşu strălucitor în soarele dim ineţii, ca
şi când i-ar fi sfâşiat cu m âinile goale.
 Ochii îi erau îngheţaţi de furie, d ar se uită la braţul m eu stâng şi
la mâneca m urdară, dar încă suflecată...
Ca o ban d ă subţire de fier negru în ju ru l antebraţului, aveam
acum acolo u n no u tatuaj.
„în regatul m eu, se obişnuieşte ca înţelegerile să fie însem nate
perm anent în carne", îm i spusese Rhys la Poalele M untelui.
- Ce i-ai dat?
Nu m ai auzisem acea voce de la vizita în Regatul C oşm arurilor.
- A... spus că vrea com panie. Pe cineva care să-i povestească
despre viaţă. A m acceptat.
- Te-ai oferit vo lu n ta ră ?
- Nu. Tonul şi chipul încrem enit m ă făcură să-mi term in conia-
1 11 1. A spus doar că-şi doreşte pe cineva. N u a specificat când.
M -am strâm bat la banda lată şi neagră, groasă de un deget, în tre­
ruptă doar de două m ici spaţii în apropierea părţii laterale a ante­
braţului. Am încercat să m ă ridic, să m ă duc la el şi să-i apuc m âinile
însângerate. D ar genunchii încă îm i trem urau atât de rău, că nu m ă
puteam mişca.
- Corbii regelui sunt m orţi?
- A proape erau când am sosit. N u le-a nenorocit m inţile destul
t al să nu arunc o privire şi să-i ucid după ce am term inat.
Cu chipul îm pietrit, Cassian se uita, când la m âinile însângerate
ale lui Rhys, când la ochii lui de gheaţă.
Partenerul m eu se întoarse spre sora mea.
- H ybernul te vânează din cauza lucrului pe care i l-ai luat
<fazanului. Reginele te vor m oartă ca să se răzbune p en tru că le-ai
luat nem urirea.
- Ştiu.
Vocea Nestei era răguşită.
- Ce ai luat?
- N u ştiu. Cuvintele erau aproape şoptite. Nici m ăcar A m ren nu
poate să-şi dea seama.
 Rhys o privi de sus, dar Nesta se uită la m ine - iar eu aş fi putut
ju ra că frica, vinovăţia şi... un alt sentim ent licăreau în ochii ei.
- M i-ai spus să fug.
- Eşti sora m ea, fu tot ce am spus. Cândva, încercase să tra ­
verseze zidul ca să m ă salveze.
- Elain... începu ea.
- Elain este bine, spuse Rhys. Azriel era la casa din oraş. Lucien
se întoarce, iar M or m ai are un pic şi ajunge. Au aflat de am eninţare.
Nesta îşi rezem ă capul de spătarul fotoliului, m oleşindu-se un pic.
- H ybernul a pătruns în oraşul nostru, i-am spus lui Rhys. D in nou.
- Ticălosul a păstrat vraja de scăpare până când i-a fost cu ade­
vărat de folos.
- Ce vrajă de scăpare?
- E o vrajă teribilă, care poate să fie folosită doar o dată - cu un
efect puternic. U na capabilă să spulbere protecţiile... Probabil că
trage de timp.
- Protecţiile de aici sunt...
- A m ren le adaptează acum îm potriva u n o r astfel de lucruri.
D upă aceea, va începe să cutreiere oraşul ca să afle dacă regele a
lăsat şi alţi acoliţi înainte să dispară.
Sub furia rece se ascundea un ton tăios - destul de intens, încât
am întrebat: „Ce este în neregulă?"
- Ce nu este în regulă? răspunse el - verbal, ca şi când nu ar m ai
fi pu tu t face deosebire între cele două. Faptul că ticăloşii au in trat în
casa m ea şi m i-au atacat partenera, că protecţiile mele nenorocite
au lucrat îm potriva mea, iar tu a trebuit să faci un târg cu creatura
aia ca să n u fii luată. în neregulă...
- Calm ează-te! am spus eu încet, şi totuşi cu forţă.
Ochii îi străluciră, ca şi când un fulger ar fi lovit un ocean, d ar el
inhală profund, expirând pe nas şi um erii i se relaxară u n pic.
- Ai văzut ce este creatura de acolo?
 Am avut atâtea gânduri în legătură cu ea încât am preferat să
inchid ochii, spuse el. I-am deschis doar după ce s-a îndepărtat de
i (irpurile lor.
Pielea lui Cassian devenise gri. O văzuse. O văzuse din nou. însă
mi spuse nim ic.
Da, regele a trecu t de apărarea noastră, i-am spus lui Rhys. Da,
Im i urile au m ers prost, d ar n u am fost răniţi, iar Corbii ne-au dez-
v.iluit nişte inform aţii im portante.
Neglijent, după câte m i-am dat seama. Rhys fusese neglijent
m igându-i. în m o d norm al, i-ar fi ţin u t în viaţă ca să-i interogheze
Azriel. D ar el luase ce îi trebuia, repede şi brutal, şi îşi term inase
11 eaba. Faţă de A ttor ezitase m ai mult...
- Acum ştim de ce C azanul n u funcţionează la capacitatea m a­
xi mă, am continuat eu. Ştim că, p en tru rege, N esta este m ai im por-
i.mlă decât m ine.
Rhys se gândi la asta.
- A ducându-i aici, H ybernul şi-a arătat parţial intenţiile. P roba­
bil că se îndoieşte un pic de cucerirea lui dacă a riscat asta.
Nesta arăta de parcă i se facea rău. Cassian îi um plu paharul fără
..i spună nim ic, dar eu am întrebat:
- Cum... cum de ai ştiu că aveam problem e?
Clotho, spuse Rhys. în bibliotecă există un clopot vrăjit. Ea l-a
lacut să sune şi l-am auzit toţi. Cassian a ajuns prim ul acolo.
M -am întrebat ce se întâm plase în prim ele m om ente, când o gă­
sise pe sora mea.
Ca şi când m i-ar fi citit gândurile, Rhys îm i trim ise o im agine,
Iară îndoială datorită am abilităţii lui Cassian.
„Panică şi furie. D oar atât sim ţise când ţâşnise în inim a puţului,
m dreptându-se spre întunericul vechi care îl tulburase profund
. and va.
Nesta şi Feyre erau acolo.
 Pe p rim a o văzuse m ai întâi, ieşind din benză clătinându-se şi cu
ochi m ari, frica ei având u n iz care îi transform ase furia în ceva atât
de acut încât abia reuşise să gândească, să respire...
Ea scosese u n sunet răguşit, ca u n cerb rănit, când îl văzuse,
când aterizase atât de dur, încât îi striviseră.
Tăcuse când N esta se aruncase spre el, cu rochia m urdară şi
boţită, cu braţele întinse spre el. Cassian îşi întinsese braţele, inca­
pabil să se abţină...
în schim b, ea îl apucase de haina de piele.
„Feyre!" spusese ea răguşită, arătând în spatele ei cu m âna liberă
şi scuturându-1 puternic cu cealaltă. Ce putere neexploatată sălăş-
luia în corpul zvelt şi frum os! H ybernul.
Asta fusese tot ce trebuia să audă. El îşi scosese sabia - apoi Rhys
se îndrepta spre ei, puterea lui fiind ca a unei erupţii vulcanice.
Cassian atacase înainte în întuneric, u rm ărin d ţipetele..."
M -am retras, n edorindu-m i să văd m ai multe; ce văzuse Cassian
acolo jos.
Rhys veni către m ine şi ridică o m ână ca să-m i m ângâie părul,
dar se opri văzând sângele care îi acoperea degetele. îm i cercetă, în
schim b, cu atenţie tatuajul care îm i păta braţul stâng.
- Atâta vrem e cât nu trebuie s-o invităm la cina de Solstiţiu, m ă
îm pac cu gândul ăsta.
- Te poţi îm păca tu cu asta? am întrebat ridicând din sprâncene.
El schiţă un zâm bet în ciuda celor întâm plate şi a lucrurilor la
care ne aşteptam .
- M ăcar acum ştiu pedeapsa perfectă dacă vreunul dintre voi se
p o artă urât. Să coboare acolo şi să-i vorbească tim p de o oră
creaturii.
Nesta se în cru n tă dezgustată, dar Cassian râse întunecat.
- Eu voi alege să spăl toaletele, m ulţum esc.
- A doua ta întâlnire a p ărut mai puţin chinuitoare decât prim a.
 - De data asta, nu încerca să m ă m ăn â n ce pe m ine. D ar um brele
mea îi întunecau privirea.
Şi Rhys le văzuse. Le văzuse şi spuse încet, din nou cu vocea de
Mare Lord:
- Avertizaţi pe oricine este vizat să răm ână în casă în seara
asia. C opiii să n u m ai fie pe străzi la apus; niciun Palat nu va
i am âne deschis d u p ă răsăritul lunii. C ine va ieşi pe stradă va su ­
porta consecinţele.
- Care anum e? am întrebat eu, alcoolul arzându-m i acum
sl o macul.
Rhys îşi încordă m axilarul şi studie oraşul scânteietor de dincolo
de terestre.
- Va fi vânat de Am ren.

4 *

Pe canapeaua din salon, Elain stătea culcuşită lângă Mor, care era
loarte relaxată, când am ajuns la casa din oraş. Nesta trecu pe lângă
mine, direct spre Elain, şi se aşeză pe un scaun de cealaltă parte a ei,
mainte de a-şi îndrepta atenţia spre locul în care noi am rămas pe hol.
Aşteptând - sim ţind cumva întâlnirea pe cale să se desfăşoare.
Lucien, p o stat lângă fereastra din faţă, renunţă să se m ai uite la
a radă, să o supravegheze. O sabie şi u n pum nal îi atârnau la centură.
Niciun am uzam ent şi nicio căldură nu îi înfrum useţau chipul -
doar hotărârea feroce şi severă.
- Azriel coboară de pe acoperiş, spuse Rhys, rezem ându-se de
Imita dinspre salon şi încrucişându-şi braţele.
Şi ca şi când l-ar fi chem at, Azriel ieşi d in tr-u n con de um bră
do lângă scări şi ne studie din cap până în picioare, uitându-se in-
‘.istent la sângele de pe m âinile lui Rhys.
Am ocupat u n loc lângă stâlpul uşii, în tim p ce Cassian şi Azriel
ram aseră între noi.
Rhys fu tăcut p en tru o clipă înainte să spună:
 - Preotesele nu vor spune nim ic despre ce s-a întâm plat azi, iar
oam enii din oraş nu vor afla de ce A m ren se pregăteşte acum să
vâneze. N u ne putem perm ite să îi lăsăm pe ceilalţi M ari Lorzi să afle.
Asta i-ar descuraja şi ne-ar strica im aginea pe care ne-am străduit
atât de m ult să o creăm.
- Atacul asupra Velarisului, replică M or din locul ei de pe cana­
pea, a dem onstrat deja că suntem vulnerabili.
- Acela a fost u n atac-surpriză de care ne-am ocupat cât de repede
am putut, spuse Cassian, pietrele Siphon pâlpâind. Az s-a asigurat
că inform aţia s-a răspândit înfaţişându-ne victorioşi, capabili să în-
frângem orice provocare din partea Hybernului.
- Asta am şi făcut azi, am spus eu.
- Este diferit, spuse Rhys. Prim a dată, am avut elem entul su rp ri­
zei drept scuză. A doua oară... ne face să părem nepregătiţi. V ulne­
rabili. N u p utem risca să se afle înainte de întâlnirea de peste zece
zile. Deci, p en tru a păstra aparenţele, ne vom păstra calm ul cât ne
vom pregăti de război.
M or se rezem ă de pernele canapelei.
- Un război în care nu avem niciun aliat în afară de Keir, nici în
Prythian, nici în afara lui.
Rhys îi aruncă o privire tăioasă, dar Elain spuse repede:
- S-ar p utea ca regina să-şi facă apariţia.
Linişte.
Elain fixa cu privirea şem ineul neaprins, cu privirea pierdută în
bezna slabă.
- Ce regină? spuse Nesta m ai ferm decât vorbea de obicei cu
sora noastră.
- Cea care a fost blestem ată.
- Blestem ată de Cazan, am lăm urit-o eu pe Nesta, dezlipin-
du-m ă de boltă. C ând s-a enervat după ce... ai plecat.
- Nu. Elain se uită cu atenţie la m ine, apoi la ea. N u aia. Cealaltă.
 Nesta inspiră, deschizând gura fie ca să o ducă pe Elain la etaj,
Iu- să continue, d ar Azriel întrebă încet, păşind peste prag şi intrând
in sa lo n :
Care cealaltă?
Elain se încruntă.
Regina cu p en e de foc.
îm blânzitorul U m brelor îşi înclină capul.
l ucien îm i şopti, cu privirea aţintită asupra lui Elain:
Ar trebui să... ea are nevoie...?
Nu are nevoie de nim ic, răspunse Azriel fără să se uite m ăcar
ucien.
la l
Elain îl fixă cu privirea pe spion, fără să clipească.
Noi suntem cei care avem nevoie... se op ri Azriel. C larvăză-
Uure, spuse el m ai m u lt în sinea lui decât nouă. C azanul te-a făcut
1 1.ir văzătoare.
 Q/1PIT0LUL
33

C larvăzătoare.
C uvântul răsună prin mine.
Ea ştiuse. O avertizase pe Nesta în privinţa Corbilor. Şi, în h ao ­
sul atacului, asta îm i scăpase. îm i scăpase în tim p ce realitatea şi
visul se îm pleteau p en tru Elain. C larvăzătoare.
Elain se întoarse spre Mor, care se holba acum de pe canapea la
sora mea.
- Asta este?
Iar cuvintele, tonul... p ăru ră atât de norm ale, încât am sim ţit o
strângere în piept.
M or se uită la faţa surorii mele, ca şi când ar fi cântărit cu v in ­
tele - întrebarea, adevărul sau m inciuna din ele.
M or clipi în cele din urm ă, deschizând gura, ca şi când m agia ei
ar fi desluşit dilem a. încet, clar, ea dădu din cap. Lucien se aşeză în
tăcere pe u n scaun din faţa ferestrei, ochiul m etalic rotindu-se când
se în d rep tă spre sora mea.
A m presupus că avea sens faptul că d oar Azriel o ascultase. M as­
culul, care auzea lu cruri pe care ceilalţi n u le puteau auzi... Poate că
şi el, suferise la fel ca Elain, înainte să înţeleagă ce dar poseda.
- Mai este o regină? o întrebă el pe Elain.
Elain miji ochii ca şi când întrebarea ar fi presupus o clarificare
interioară, o... cale de a înţelege ce o zăpăcise şi o chinuise.
 Da.
- A şasea regină, şopti Mor. Regina despre care cea blondă a
■.|uis că nu era bolnavă...
A zis să n u avem încredere în celelalte regine din cauza asta,
am adăugat eu.
Şi, de îndată ce am rostit cuvintele... Era ca şi când m -aş fi în d e­
părt at de u n tablou ca să văd toată im aginea. De aproape, cuvintele
Inse, seră confuze şi am estecate, dar de la distanţă...
Ai furat de la Cazan, i-am spus Nestei, care părea pregătită să
■ara între noi toţi şi Elain. D ar dacă lui Elain C azanul i-a d a t ceva?
Nesta se albi la faţă.
Ce?
I.a fel de palid, Lucien p ăru înclinat să repete întrebarea pusă de
Ne s t a ,dar Azriel dădu din cap.
Ai ştiut despre tânăra regină transform ată în cotoroanţă, îi
■puse lui Elain.
Elain clipi în m o d repetat, ochii lim pezindu-i-se din nou, ca şi
*.nul înţelegerea noastră ar ff eliberat-o din ţinutul întunecos în care
si- allase.
A şasea regină este în viaţă? întrebă Azriel calm şi ferm, cu
vocea spionului M arelui Lord, care distrusese inam ici şi ferm e-
i .isc aliaţi.
Elain îşi înclină capul, ca şi când asculta o voce interioară.
Da.
Lucien continuă să se holbeze la sora mea, de parcă nu ar fi
\ i/ut-o niciodată.
Am întors capul spre Rhys.
„Un posibil aliat?“
„Nu ştiu, răspunse el. Dacă celelalte au blestem at-o...“
Despre ce blestem este vorba? întrebă partenerul m eu înainte
s.i term ine m ăcar de vorbit cu mine.
Elain îşi întoarse faţa spre el şi clipi din nou.
 - Ele au vândut-o unui... lord-vrăjitor... întunecat... Ea scutură din
cap. Nu-1 văd. Nu văd ce este. Are o cutie neagră, m ai im portantă
decât orice altceva... în afară de ele. De fete. Ţine şi alte fete ca eai
dar ea... Ziua are o form ă, iar noaptea este din nou om.
- O pasăre cu pene de foc, am spus eu.
- Pasăre de foc ziua, spuse gânditor Rhys, femeie noaptea... Deci
este prizoniera acestui lord-vrăjitor?
Elain scutură din cap.
- Nu ştiu. O aud ţipând. De furie. Este foarte furioasă...
Ea se cutrem ură.
M or se aplecă în faţă.
- Ştii de ce au blestem at-o celelalte regine, de ce i-au vândut-o lui?
Elain studie masa.
- N u-m i este clar.
Rhys expiră.
- Poţi sim ţi unde este?
- Este... un lac. în inim a continentului, cred. Ascuns printre
m unţi şi p ăd u ri antice. El le ţine pe toate la lac.
- Pe alte femei ca ea?
- Da şi nu. Penele lor sunt albe ca zăpada. Ele plutesc peste apă,
în tim p ce ea se dezlănţuie în aer.
- Ce inform aţii avem despre această a şasea regină? îl întrebă
M or pe Rhys.
- Puţine, răspunse Azriel în locul lui. Nu ştim multe. Este tânără,
are vreo douăzeci de ani. Scythia se află de-a lungul zidului, spre
est. Este cel m ai m ic dintre ţinuturile reginelor um ane, dar plin de
arm e şi cu un com erţ înfloritor. Ea foloseşte num ele de Vassa, dar
nu am p rim it niciodată vreun rap o rt cu num ele ei complet.
Rhys se gândi.
- în seam nă că a fost o am eninţare im portantă p en tru regine,
dacă s-au întors îm potriva ei. Şi, având în vedere planul lor...
- Dacă o putem găsi pe Vassa, am intervenit eu, ar putea fi im ­
p o rtan tă în a convinge arm atele um ane să lupte. Şi ne-ar oferi un
aliat pe continent.
 Dacă o găsim, răspunse Cassian venind lângă Azriel, cu aripile
uşor înfoiate. Ar putea d ura câteva luni. Ca să nu m ai spun că în-
Inuitarea m asculului care o ţine captivă ar putea fi mai dificilă decât
ne aşteptăm. N u ne p erm item toate posibilele riscuri şi nici nu am
.ivea tim pul necesar p en tru asta. A r trebui să ne concentrăm mai
ml,ii la întâlnirea cu ceilalţi M ari Lorzi.
D ar am putea câştiga m ai m ult, spuse Mor. Poate că ea are o
urmată...
- Poate că are, o întrerupse Cassian. D ar dacă este blestem ată,
i me o va conduce? Şi dacă regatul ei este atât de departe... trebuie să
i ulătorească precum m uritorii. îţi am inteşti cât de încet se mişcau,
i ui de repede m ureau...
M erită să încercăm , spuse Mor.
- Eşti utilă aici, spuse Cassian. Azriel p ăru înclinat să confirme,
>li iar dacă n u zise nim ic. Am nevoie de tine pe câm pul de luptă, nu
pe continent, pe jum ătatea oamenilor. D acă reginele au adunat a r­
miile ca să i le ofere H ybernului, fără îndoială că au hotărât să stea
mire tine şi regina Vassa.
- N u-m i dai tu ordine...
- Nu, dar eu îm i perm it să o fac, spuse Rhys. N u te uita aşa! Are
dreptate - avem nevoie de tine aici, Mor.
Scythia, spuse Mor, scuturând din cap. îm i am intesc de ei.
Sunt oam eni duri. Călare, ar putea călători m ai repede...
Nu.
Ifotărârea îi aprinse ochii lui Rhys. O rdinul era irevocabil.
I )ar M or continuă cu încăpăţânare:
Există u n m otiv p en tru care Elain vede aceste lucruri. A avut
(luptate în privinţa celeilalte regine, care a îm bătrânit, şi a atacului
| orbilor - de ce prim eşte im aginea asta? D e ce o aude pe regina
.i'.ia? Trebuie să fie im portant. D acă ignorăm faptul, poate că m eri-
i.1 1 n să eşuăm.
 Se lăsă liniştea. I-am studiat pe toţi. Toţi erau im portanţi aici.
D ar eu...
A m inspirat profund.
- M ă duc eu.
Lucien se holba la Elain când vorbi.
N e-am uitat cu toţii la el.
Lucien se concentră acum la Rhys şi la mine.
- M ă duc eu, repetă el, ridicându-se în picioare. Să o găsesc pe
cea de-a şasea regină.
M or deschise şi închise gura.
- Ce te face să crezi că ai putea să o găseşti? întrebă Rhys. Nu
lipsit de politeţe, ci din perpectiva com andantului, cântărind apti­
tudinile pe care le oferea Lucien în com paraţie cu riscurile şi
posibilele beneficii.
- O chiul acesta... gesticulă Lucien spre dispozitivul metalic.
Vede lucruri pe care alţii... n u le po t vedea. Vrăji, farmece... Probabil
că m ă poate ajuta să o găsesc şi să-i rup blestem ul. El se uită la Elain,
care îşi studia din n o u poala. Eu n u sunt necesar aici. Voi lupta dacă
aveţi nevoie să o fac, dar... îm i zâm bi cu răceală. Locul m eu n u este
în Regatului Toamnei. Sunt dispus chiar să pariez că nu m ai sunt
bine-venit aca... în Regatul Prim ăverii. Aproape spusese acasă. Dar
nici nu p o t să răm ân aici, cu m âinile în sân. Reginele şi arm atele lor
sunt şi ele o am eninţare. Aşadar, folosiţi-mă! Trim iteţi-m ă! O voi
găsi pe Vessa, voi vedea dacă poate... aduce ajutoare.
- Te vei duce pe teritoriul oam enilor, îl avertiză Rhys. N u m ă pot
lipsi de o arm ată ca să te păzească...
- N u-m i trebuie una. Călătoresc m ai repede de unul singur. El
îşi ridică bărbia. O voi găsi. Iar dacă există o arm ată pe care să o
aduc înapoi sau cel puţin un m o d p rin care povestea ei să convingă
arm atele um ane... Voi găsi o cale să o fac şi asta.
Prietenii mei se priviră reciproc.
- Va fi... foarte periculos, zise Mor.
Lucien schiţă un zâmbet.
 - E în regulă. Altfel, ar fi plictisitor.
Doar Cassian îi zâmbi.
- îţi voi da nişte arm e illyriene.
Elain îl urm ărea acum precaută pe Lucien, clipind din când în
i a n d . Ea nu dăd u niciun indiciu despre ce vedea... simţea. Niciunul.
Rhys se în d ep ărtă de arcadă.
- Te voi teleporta cât de aproape putem ajunge - spre locul din
>a r e să-ţi începi căutarea.
într-adevăr, Lucien studiase toate hărţile în ultim a vreme, poate
la porunca tăcută a forţei care ne ghida pe toţi.
- M ulţum esc, adăugă partenerul meu.
Lucien ridică din um eri şi doar gestul m ă facu să spun în cele
din urmă:
- Eşti sigur?
El se uită p u r şi sim plu la Elain, pe al cărui chip se citea din nou
n 1 1 vid calm în tim p ce îşi trecu un deget peste broderia de pe p ern a
<anapelei.
- Da. Lasă-m ă să ajut cum pot!
C hiar şi N esta părea oarecum îngrijorată. Fără îndoială că nu
dm cauza lui, ci a faptului că dacă ar fi fost rănit sau ucis... Ce i-ar fi
l.uut asta lui Elain? Ruperea legăturii de îm perechere... Nu m -am
mai gândit la ce m i-ar fi făcut mie.
C ând vrei să pleci? l-am întrebat pe Lucien.
Mâine.
Nu îl m ai auzisem atât de hotărât... de m ult timp.
- Mă voi pregăti restul zilei de azi şi voi pleca m âine-dim ineaţă,
după m icul dejun. Dacă îţi convine, i se adresă lui Rhys.
Partenerul m eu flutură leneş o m ână.
- Având în vedere ce urm ează să faci, Lucien, vom avea grijă să
In acţioneze.
Se lăsă din n ou tăcerea. Dacă ar fi putut s-o găsească pe regina
dispărută şi poate să aducă un fel de arm ată um ană sau cel p uţin să
■onvingă arm atele um ane să nu se lase subjugate de Hybern... Dacă
 fl

aş fi găsit o cale să îl fac pe C ioplitor să lupte p en tru noi, dar care să

î
nu presupună folosirea oglinzii îngrozitoare... Ar fi fost suficient?
Părea că întâlnirea cu M arii Lorzi avea să decidă asta.
Azriel consideră un ordin sem nul din bărbie făcut de Rhys şi
dispăru - fără îndoială, ca să o verifice pe A m ren.
- Află dacă Keir şi A ducătorii de întuneric au fost atacaţi! le
o rdonă parten erul m eu lui M or şi lui Cassian, care dădură din cap
şi plecară.
Singuri cu surorile mele şi cu Lucien, Rhys şi cu m ine i-am sur­
prins privirea Nestei.
Şi p en tru p rim a dată, sora m ea se ridică în picioare şi veni spre
noi, toţi trei în d reptându-ne spre etaj, lăsându-i singuri pe Lucien şi
pe Elain.
Am făcut un efort să nu zăbovesc pe palierul de sus, să nu ascult
ce se spunea.
Dacă se spunea m ăcar ceva.
D ar m i-am im pus să-l iau de m ână pe Rhys, tresărind la sângele
care îi acoperea încă pielea, şi l-am condus spre baia noastră. Pe hol,
uşa dorm ito ru lu i Nestei se închise cu un ţăcănit.
Rhys m ă u rm ări în tăcere când am deschis robinetul de la cadă
şi am luat o cârpă din dulapul de lângă perete. M -am aşezat pe m ar­
ginea căzii, încercând tem peratura apei cu încheietura m âinii şi am
atins uşor m arginea de porţelan de lângă m ine.
- Ia loc!
El m ă ascultă, plecându-şi capul când se aşeză.
I-am luat o m ână, i-am condus-o spre şuvoiul gâlgâitor de apă şi
i-am ţin u t-o dedesubt.
Sângele i se scurse de pe piele, învolburându-se în apa de dede­
subt. A m luat cârpa şi am frecat uşor, curăţând m ai m ult sânge, apa
plescăind pe m ânecile încă im aculate ale jachetei lui.
- De ce n u ţi-ai protejat mâinile?
- A m v ru t să sim t cum îşi dădeau duhul.
C uvinte reci, m onotone.
 l-am frecat unghiile, sângele din crăpăturile din piele şi de pe
sub unghii.
- De ce este diferit de data asta?
Diferit de am buscada Attorului, de atacul H ybernului din p ă ­
d u r e , de atacul asupra Velarisului... de toate. îl văzusem de n en u ­
mărate ori înfuriindu-se, dar niciodată... atât de detaşat. Ca şi când
m oralitatea şi bunătatea ar fi fost nişte lucruri care zăboveau pe o
suprafaţă m ult deasupra adâncului îngheţat în care plonjase.
l-am întors palm ele în jet, ajungând la spaţiile dintre degetele lui.
- Ce rost are toată puterea asta... dacă nu îi pot proteja pe cei
mai vulnerabili din oraşul m eu? zise el. D acă n u p o t detecta un
al ac im inent?
- Nici m ăcar Azriel n u a ştiut de el...
- Regele a folosit o vrajă veche şi a in trat pe uşa din fa ţă . Dacă eu
im pot...
Rhys scutură din cap şi îşi coborî m âna acum curată şi m i-o în-
11 1 1 se pe cealaltă. Şi m ai m ult sânge pătă apa.
- Dacă n u îi p o t proteja aici... C um pot...
bl înghiţi în sec. I-am ridicat bărbia cu o m ână. Furia rece se
tiunsform ase în tr-o expresie distrusă şi dureroasă.
- Preotesele au suferit destul. Le-am dezam ăgit astăzi. Biblio-
leca... n u le va m ai părea sigură. Singurul loc pe care îl aveau p entru
de, unde ştiau că sunt protejate... H ybernul le-a luat asta.
I-o luase şi lui. Se dusese în bibliotecă din nevoia personală de a
m- vindeca - p en tru siguranţă.
Poate că este o pedeapsă p en tru faptul că, oferindu-i acces aici
lui Keir, i-am luat Velarisul lui Mor, spuse el.
- Nu poţi să gândeşti aşa - nu se va sfârşi bine.
I-am spălat şi cealaltă m ână, am clătit cârpa, apoi am început să
i o trec de-a lungul gâtului şi a tâmplelor... Atingeri liniştitoare
menite nu să cureţe, ci să relaxeze.
- Nu m ă supără târgul tău, spuse el, închizând ochii când i-am
1 1 ecut cârpa peste frunte. în caz că erai... îngrijorată.
 - Nu eram.
Rhys deschise ochii, ca şi când m i-ar fi sesizat zâm betul din
voce, şi m ă studie când am aruncat cârpa în cadă cu un plescăit
um ed şi am închis robinetul.
El încă se uita cu atenţie la m ine când i-am cuprins faţa cu m âi­
nile ude.
- Ce s-a întâm plat astăzi n u a fost din vina ta, am spus eu, cuvin­
tele um plând baia scăldată în soare. N im ic din toate astea. E doar
vina H ybernului, iar când îl vom în fru n ta din nou pe rege, ne vom
am inti de atacurile astea, de cum ne-au rănit oam enii. A m uitat
cartea de vrăji a A m aranthei - spre paguba noastră. D ar avem o
Carte a n oastră şi sperăm că are vraja de care avem nevoie. Iar p e n ­
tru m om ent... p en tru m om ent, ne vom pregăti şi vom în fru n ta con­
secinţele. P entru m om ent, m ergem înainte.
El întoarse capul ca să-m i sărute palm a.
- A m inteşte-m i să-ţi m ăresc solda.
M -am înecat tuşind.
- P entru ce?
- P entru sfatul înţelept şi p en tru celelalte servicii im portante pe
care m i le oferi.
El îm i facu sem n cu ochiul.
A m râs şi i-am strâns faţa între palm e când l-am sărutat repede
pe gură.
- Flirtezi cu neruşinare!
C ăldura îi reveni în privire în cele din urm ă.
Aşa că m -am întins spre prosopul ivoriu şi i-am strâns m âinile
acum curate şi calde în pliurile m aterialului moale.
 CAPITOLUL
34

A m ren n u m ai găsi niciun asasin sau spion al H ybernului în

l impui nopţii lungi de căutări prin Velaris. C um îi căuta, cum d eo ­
sebea prietenii de duşm ani... Unii oam eni, îm i spuse M or în d i­
m ineaţa urm ătoare, după o noapte nedorm ită, îşi vopseau pragurile
m sânge de miel. Era u n fel de ofrandă adusă ei. Şi o plată, ca să nu
se apropie. Alţii lăsau pahare cu sânge pe prag.
Ca şi când toată lum ea din oraş ştia că Locţiitoarea M arelui
Io rd , că femela cu oase mici... era m onstrul care îi apăra de celelalte
m ori ale lumii.
Rhys îşi petrecuse o m are parte din ziua şi din noaptea prece­
dentă convingându-le pe preotese că erau în siguranţă şi prezentân-
du-le noile m ăsuri de protecţie. Pe preoteasa care le dăduse voie să
mtre... din tr-u n m otiv oarecare, H ybernul o lăsase în viaţă. Ea îi p er­
misese lui Rhys să intre în m intea ei ca să vadă ce se întâmplase:
imediat ce regele spulberase protecţiile cu o vrajă de scăpare, Corbii
iui apăruseră ca doi cărturari bătrâni, ca să o facă pe preoţească să
deschidă uşa, apoi pătrunseră forţat în m intea ei, astfel încât să îi
accepte fără să fie verificaţi. D oar intrarea asta agresivă... Cu o zi în
urmă, Rhys îşi petrecuse ore bune cu preotesele şi cu Mor, vorbind,
uscultându-le pe cele car e p u tea u vorbi, ţinându-le de m ână pe cele
care nu puteau.
 Apoi, după ce plecară în cele din urm ă... între partenerul m eu şi
vara sa se aşternu arm onia. Tensiunea care persistase până atunci,
cum va, fusese dom olită.
Nu aveam m ult timp. Ştiam asta. O sim ţeam cu fiecare respiraţie.
H ybernul nu venea. H ybernul era aici.
întâlnirea noastră cu M arii Lorzi era acum la distanţă de o
săptăm ână, iar N esta încă refuza să ni se alăture.
Dar era în regulă. N e-am fi descurcat. M -aş fi descurcat.
Nici nu aveam o altă opţiune.
De aceea, m -am trezit stând pe hol în dim ineaţa urm ătoare, ur-
m ărindu-1 pe Lucien cum îşi punea sacul greu pe umăr. El p u rta
costum ul de piele illyrian pe sub o jachetă m ai groasă şi alte rânduri
de haine ca să-l ajute să supravieţuiască diverselor schim bări de cli­
mat. îşi îm pletise la spate părul roşcat, lungim ea acestuia şerpuin-
du-i pe spate, peste săbiile illyriene prinse pe spinare.
în după-am iaza precedentă, Cassian îi dăduse m ână liberă să cau­
te în rezerva personală de arm e, deşi prietenul m eu fusese rezervat
în privinţa celor alese. Spada, o sabie scurtă şi o varietate de p u m ­
nale. O tolbă cu săgeţi şi u n arc fără coardă erau legate de sacul lui.
- Ştii exact unde vrei să te ducă Rhys? l-am întrebat eu în cele
din urm ă.
Lucien dădu aprobator din cap, aru n cân d o privire spre locul în
care p arten eru l m eu aştepta acum lângă uşa de la intrare. El urm a
să-l ducă pe Lucien către m arginea continentului um an - oriunde
hotărâse Lucien că ar fi fost cel m ai bun loc de aterizare. Nu m ai
departe, insistase Azriel. R apoartele lui indicau că era prea supra­
vegheat, prea periculos. C hiar şi p en tru unul dintre noi. C hiar şi
p en tru cel m ai puternic M are Lord din istorie.
Am înaintat şi nu i-am dat tim p lui Lucien să se retragă atunci
când l-am îm brăţişat strâns.
- M ulţum esc, am spus eu, încercând să nu m ă gândesc la toate
arm ele lui - dacă avea să fie nevoit să le folosească.
 - Era tim pul să fac ceva, spuse încet Lucien, îm brăţişându-m ă.
M -am retras şi m -am uitat cu atenţie la chipul lui cu cicatrice.
- M ulţum esc, am zis din nou.
Era tot ce puteam spune.
Rhys îi întinse o m ână lui Lucien.
Lucien o studie şi apoi se uită la chipul partenerului meu.
Aproape vedeam cum toate cuvintele urâte pe care şi le spuseseră
.ilârnau între ei, între m âna întinsă şi cea a lui Lucien.
Dar Lucien acceptă oferta tăcută - nu doar de a-1 tran sp o rta -
apucându-1 pe Rhys de m ână.
înainte ca vântul întunecat să bată, Lucien se uită înapoi.
Nu la m ine, m i-am dat eu seama, ci la cineva din spatele meu.
Palidă şi slabă, Elain stătea în capul scărilor.
Privirile lor se întâlniră, dar Elain nu spuse nim ic. Nici m ăcar
mi coborî o treaptă.
Lucien îşi înclină capul într-o plecăciune, m işcarea ascunzând
strălucirea din ochii lui - dorul şi tristeţea.
Iar când Lucien se întoarse ca să-i facă sem n lui Rhys să plece...
nu privi deloc înapoi, la Elain.
Nu văzu jum ătatea de pas pe care îl făcu spre scări, ca şi când ar
h vrut să-i vorbească. Să-l oprească.
Apoi, Rhys şi Lucien dispărură.
C ând m -am întors ca să-i ofer m icul dejun lui Elain, ea deja
plecase.

Hh

Am aşteptat în foaier întoarcerea lui Rhys.

î n salonul din stânga m ea, N esta exersa în tăcere ridicarea zidu-
lor invizibile în m intea ei, iar A m ren nu se vedea pe nicăieri după
1 1

partida de vânătoare din noaptea trecută. C ând am întrebat-o dacă

progresa, sora m ea îm i spusese simplu:
- A m ren crede că m ă apropii destul de m ult de o încercare reală.
 Şi asta fu tot. A m lăsat-o în pace, fără să m ă deranjez să întreb
dacă şi A m ren găsise în C arte vreo vrajă ca să repare zidul.
în linişte, am n um ărat m inutele, unul câte unul.
Apoi, vântul întunecat şi cunoscut se roti prin foaier, iar eu am
răsuflat uşurată când Rhys apăru în m ijlocul covorului de pe hol.
N u părea să aibă vreo problem ă sau rană, dar i-am cuprins talia cu
braţele, sim ţind nevoia să îl simt, să îl m iros.
- Totul a decurs bine?
Rhys m ă sărută în creştetul capului.
- Atât cât a fost posibil, da. A cum este pe continent şi se în ­
dreaptă spre est.
El o observă pe N esta studiind la m asa din cam era de zi.
- C um rezistă noua noastră clarvăzătoare?
M -am retras ca să-i explic faptul că o lăsasem pe Elain cu gân­
durile ei, dar N esta spuse:
- N u îi spune aşa!
Rhys îm i aru n că o privire neîncrezătoare, dar Nesta se întoarse
la datul paginilor, chipul ei devenind inexpresiv când reluă exer­
ciţiile de construire a zidurilor pe care A m ren îi ordonase să le facă.
L-am îm puns în coaste. „Nu o provoca."
Un colţ al gurii i se ridică, expresia fiind plină de o încântare
şireată. „Pot, în schim b, să te provoc pe tine?“
A m strâns din buze ca să nu zâmbesc...
Uşa de la intrare se deschise, iar A m ren dădu buzna înăuntru.
Rhys se întoarse im ediat spre ea.
-C e ?
A m uzam entul şi postura relaxată dispărură.
C hipul palid al lui A m ren răm ase calm, dar ochii i se roteau
de furie.
- H ybernul a atacat Regatul Verii şi acum asediază Adriata.
 CAPITOLUL
35

Hybernul făcuse, în sfârşit, m area m utare, iar noi n u o

■mlicipasem.
Ştiam că Azriel avea să îşi asum e vina. O privire spre îm blân-
/ilorul Umbrelor, când intră pe uşa din faţă a casei din oraş, după
t ăteva m inute, u rm at de Cassian, îm i spuse că deja o făcuse.
Noi eram în foaier, Nesta zăbovind la m asa din sufragerie din
spatele meu.
-T arq u in a cerut ajutor? o întrebă Cassian pe Am ren.
N iciunul d intre noi nu îndrăzni să întrebe de unde aflase ea.
A m ren îşi încordă m axilarul.
- Nu ştiu. Am p rim it m esajul şi... nim ic altceva.
Cassian dăd u o dată din cap şi se întoarse spre Rhys.
- Avea Regatul Verii pregătită o arm ată m obilă când erai acolo?
- Nu, spuse Rhys. Flota era îm prăştiată de-a lungul coastei.
A runcă o privire spre Azriel.
- Jum ătate este în A driata - cealaltă, îm prăştiată, adăugă îm ­
blânzitorul Umbrelor. A rm ata lui terestră a fost m utată spre graniţa
Regatului Verii... după Feyre. Cea m ai apropiată legiune se află, p ro ­
babil, la o distanţă de trei zile de marş. Foarte puţini se pot teleporta.
- Câte nave? întrebă Rhys.
- Douăzeci în Adriata, com plet înarm ate.
Se uită evaluator la Am ren.
 - C âţi sunt în Hybern?
- N u ştiu. M ulţi. C red că sunt copleşiţi.
- Care era mesajul exact? Un ordin clar şi sever însoţi cuvintele.
O chii lui A m ren străluciră ca argintul.
- Era un avertism ent din partea lui Varian. Ca să ne pregătim
apărarea.
Tăcere absolută.
- P rinţul Varian ţi-a trim is un avertism ent? întrebă Cassian
p u ţin cam încet.
A m ren se în cru ntă la el.
- Asta fac prietenii.
D in no u linişte.
I-am întâlnit privirea lui Rhys şi am sim ţit greutatea, groaza şi
furia clocotind dincolo de înfăţişarea calmă.
- N u îl putem lăsa pe Tarquin să îi înfrunte singur, am spus eu.
Poate că H ybernul şi-a trim is ieri C orbii ca să ne distragă de la cău­
tările de dincolo de graniţele noastre. Ca să ne concentrăm asupra
H ybernului, nu a ţărm urilor noastre.
Rhys îşi în d rep tă atenţia către Cassian.
- Keir şi arm ata Aducătoare de întuneric nu sunt nici pe departe
gata să mărşăluiască. Cât de curând pot zbura legiunile illyriene?

Rhys îl teleportă im ediat pe Cassian în tabăra de război, ca să

dea personal ordinele. Azriel dispăruse îm preună cu ei, m ergând
înainte ca să cerceteze Adriata, luându-i pe cei mai de încredere
spioni cu el.
Greaţa îm i agitase stom acul în tim p ce Cassian şi Azriel îşi
atinseră pietrele Siphon de pe m âini, iar arm ura solzoasă le învălui
trupurile când şapte pietre Siphon apărură pe fiecare. Când, cu m âi­
nile pline de cicatrice, îm blânzitorul U m brelor îşi controlă catara­
mele centurilor cu cuţite şi tolba, în vrem e ce Rhys invocă mai m ulte
săbii illyriene p en tru Cassian - două pe spate şi câte una de fiecare
parte a corpului.
Apoi, ferm i şi cu feţele îm pietrite, ei dispărură. Gata de măcel.
M or sosi după câteva clipe com plet înarm ată, cu părul îm pletit
la spate şi zvâcnind de nerăbdare.
Dar M or şi cu m ine am aşteptat ordinul să plecăm , să ne ală-
iu râm lor. Cassian postase legiunile illyriene m ai aproape de graniţa
sudică în săptăm ânile cât fusesem plecată, dar chiar şi aşa, nu ar fi
puiuţ să zboare fară câteva ore de pregătire. Şi ar fi trebuit ca Rhys
sa i teleporteze înău n tru. Pe toţi. In Adriata.
- Vei lupta?
Nesta stătea acum la câţiva paşi pe scările casei din oraş, u rm ă ­
rind cum M or şi cu m ine ne pregăteam . C urând, u rm a să fim co n ­
tactate de Azriel sau de Rhys în vederea teleportării spre Adriata.
- Vom lupta dacă va trebui, am spus eu, verificând încă o dată
dacă centura p en tru cuţite îm i stătea bine pe şolduri.
Şi M or p u rta haine de piele illyriene, dar săbiile ei erau diferite:
mai subţiri, m ai uşoare, iar unele aveau vârfurile puţin curbate, ca
nişte fulgere. îm i spuse că erau săbii Serafice, prim ite chiar de la
prinţul D rakon în tim pul Războiului.
- Ce ştii despre luptă?
Nu îmi dădeam seam a dacă tonul surorii mele era insultător sau
doar indiscret.
- Ştim destule, spuse ferm Mor, aranjându-şi cosiţa lungă între
tibiile de pe spate.
Elain şi Nesta u rm au să răm ână aici, sub supravegherea lui
\m ren , şi să m onitorizeze Velarisul îm preună cu o m ică legiune de
illyrieni, cărora Cassian le ordonase să cam peze în m unţii de deasu­
pra oraşului. M or trecuse pe lângă A m ren când intrase, m ica fe-
' nelă părân d să se îndrepte spre m ăcelar ca să-şi facă provizii înainte
■le a se întoarce şi de a răm âne aici, oricât de m ult tim p aveam să
iim în A driata. Dacă ne-am m ai fi întors.
 I-am întâlnit din nou privirea Nestei care păstra o distanţă de
siguranţă.
- Vă vom da de veste când vom putea.
Vuietul u nui tu net întunecat îm i atinse zidurile m inţii. Un sem ­
nal tăcut, răspândit peste păm ânt şi m unţi, ca şi când Rhys s-ar fi
concentrat acum pe deplin în altă parte şi nu ar fi îndrăznit să se
oprească.
Inim a m i se poticni. Am prins-o pe M or de braţ, solzii din piele
in trân d u -m i în palm ă.
- Au sosit. Să mergem!
M or se întoarse către sora mea, iar eu nu o mai văzusem nicio­
dată atât de... războinică. Ştiusem că asta se ascundea sub suprafaţă,
dar iat-o pe M orrigan, femela care luptase în război şi care ştia cum
să p u n ă capăt vieţilor cu sabia şi cu magia.
- Putem să facem faţă oricărei situaţii, îi spuse M or Nestei zâm ­
bind trufaş, iar apoi am dispărut.
Vântul întunecat vui şi suflă spre m ine, iar eu m -am prins de
M or când ne teleportă peste regate, suflându-m i sacadat în ureche...
Apoi am dat peste o lum ină orbitoare şi peste o căldură sufo­
cantă, cu ţipete, b u b u itu ri asurzitoare şi zgom otul m etalelor care
se ciocneau...
M -am legănat, depărtându-m i picioarele când am clipit şi am
studiat îm prejurim ile.
Rhys şi illyrienii deja se alăturaseră încăierării.
M or ne teleportase pe vârful u n u i deal golaş care flanca golful
în form ă de sem ilună al A driatei şi de un d e vedeam perfect ora-
şul-insulă din centru şi oraşul de pe continentul de dedesubt.
Apa din golf era roşie.
Fum ul se ridica în coloane noduroase şi negre, din clădiri şi
nave scufundate.
O am enii ţipau, soldaţii strigau...
Erau atât de m ulţi.
Nu anticipasem num ărul soldaţilor de aici, din ambele tabere.
 Crezusem că aveau să fie rân d u ri ordonate, nu haos peste tot.
Nu illyrieni deasupra oraşului şi portului, aruncându-şi puterea şi
săgeţile în arm ata H ybernului care dezlănţuia iadul asupra oraşului.
Navele apăreau la orizont rân d pe rând, înconjurând intrările în
golf. Iar în golf...
- Acelea sunt navele lui Tarquin, spuse M or cu chipul încordat
i and îmi arătă navele albe care se izbeau cu o forţă îngrozitoare în cele
gri ale flotei H ybernului. Erau copleşite n um eric şi, totuşi, dârele de
magie - apa, vântul şi fuioarele - continuau să atace toate bărcile
i are se apropiau. Şi cele care treceau p rin m agie înfruntau soldaţii
înarm aţi cu suliţe, arcuri şi săbii.
Iar în faţa lor, îm pingând flota... erau liniile illyriene.
Erau atât de m ulţi. Rhys îi teleportase pe toţi. Câtă putere îşi
i onsumase...
M or înghiţi în sec.
- N u a m ai venit nim eni altcineva, şopti ea. N iciun alt regat.
Nici u rm ă de Tam lin şi Regatul Prim ăverii de partea H ybernului.
Un bubuit asurzitor de putere întunecată lovi flota H ybernului,
îm prăştiind navele, dar nu multe. Ca şi când...
- Puterea lui Rhys ori este aproape epuizată, ori... au ceva care
lucrează îm potriva ei, am spus eu. M ai m ultă otravă?
- H ybernul ar fi prost să nu o folosească.
Ea îşi îndoi şi relaxă degetele pe lângă corp. Transpiraţia îi curgea
pe tâmple.
- Mor?
- Ştiam că asta urm ează, şopti ea. Alt război, la un m om ent dat.
Ştiam că se vor da lupte în acest război. Dar... am uitat cât de îngro­
zitor este. Sunetele. M irosurile.
într-adevăr, chiar şi de pe aflorim entul stâncos atât de înalt,
era... copleşitor. M irosul sângelui, rugăm inţile şi ţipetele... In trân d
m m ijlocul lor...
Alis. Alis plecase din Regatul Prim ăverii, tem ându-se de iadul
pe care l-aş fi dezlănţuit acolo - doar ca să vină aici. P entru asta.
M -am rugat să nu fie în oraş; m -am rugat ca ea şi nepoţii ei să fie în
siguranţă.
- Trebuie să ne ducem la palat, spuse Mor, îndreptându-şi
um erii.
Nu îndrăznisem să-i întrerup concentrarea lui R hysand des­
chizând u n canal în legătura noastră, dar părea că era capabil încă
să dea ordine.
- Soldaţii au ajuns în partea nordică, iar apărarea este înconjurată.
Am dat din cap o dată, iar M or îşi scoase sabia subţire şi curbată.
Oţelul Serafic străluci la fel de intens ca ochii lui Am ren.
M i-am scos sabia illyriană din spate, m etalul fiind negru şi vechi
în com paraţie cu flacăra ca de argint viu din m âna ei.
- R ăm ânem aproape. Nu ieşi din raza vizuală! spuse M or lin şi
precis. Nu m ergem pe niciun hol sau pe vreo scară fără să evaluăm
m ai întâi situaţia.
A m dat din n o u aprobator din cap, răm asă fără cuvinte. Inim a
îm i bătea cu putere, palm ele îm i transpirau. îm i doream să fi avut
nişte apă. G ura m i se uscase.
- D acă nu eşti în stare să ucizi, adăugă ea fără u rm ă de judecată,
atunci apără-m i spatele.
- Pot... să ucid, am spus eu răguşită. O făcusem din plin în ziua
aceea, în Velaris.
M or evaluă m odul în care ţineam sabia şi poziţia um erilor mei.
- Nu te opri şi nu zăbovi! înaintăm până ce spun să ne retragem .
Lasă răniţii pe seam a vindecătoarei!
N iciunuia d intre ei nu îi făcea plăcere, m i-am spus eu. Prietenii
mei fuseseră la război; se întorseseră şi n u îl consideraseră dem n de
glorificare, iar am intirea acestuia nu devenise m ai plăcută în seco­
lele urm ătoare. D ar ei erau dispuşi să plonjeze din nou în iadul său,
de dragul Prythianului.
- Să mergem! am spus eu. Fiecare clipă pe care o pierdeam putea
însem na condam narea cuiva în palatul strălucitor din golf.
M or înghiţi o dată şi ne teleportă în palat.
 De-a lungul secolelor, probabil că îl vizitase de câteva ori, de-
o.n ece ştiu un d e să sosească.
Nivelurile de m ijloc ale palatului lui Tarquin fuseseră u n spaţiu
i (imun între etajele inferioare unde erau înghesuiţi servitorii şi
•pi riduşii de rang inferior şi apartam entele strălucitoare rezidenţiale

Mc M arilor Spiriduşi de deasupra. C ând văzusem ultim a dată sala

m a r e de întâm pinare, lum ina fusese albă şi transparentă, reflectân-
dii se din zidurile incrustate cu socici şi dansând de-a lungul râu-
ii l o r curgătoare încastrate în podea. M area de dincolo de ferestrele
m a l l e fusese de un turcoaz pătat cu albastru vibrant.
Acum, m area era sufocată de nave robuste şi sânge, iar cerul senin
e r a plin de războinici illyrieni care plonjau asupra lor în rânduri

hotărâte şi ferme. Scuturi groase de m etal licăreau când illyrienii

plonjau şi se ridicau, ieşind de fiecare dată acoperiţi de sânge. Asta
d a c ă reuşeau să se m ai înalţe la cer.
Dar sarcina m ea era aici. în această clădire.
Am scrutat etajul, ascultând.
Şoapte frenetice răsunau din casa scărilor care conducea la etaj,
îm preună cu nişte zgom ote surde.
Se baricadează la etajele superioare, observă M or când m -am
încruntat.
îi lăsau pe spiriduşii de rang inferior captivi, dedesubt. Fără ajutor.
- Ticăloşii! am şoptit eu.
Spiriduşii inferiori nu aveau la fel de m ultă magie - nu ca M arii
Spiriduşi.
- Pe aici! spuse Mor, făcând sem n din bărbie spre scările care
( oborau. Sunt la trei etaje m ai jos şi urcă. Sunt cincizeci.
Cât echipajul unei nave.
 I

CAPITOLUL
3G

Prim ele valuri de crim e fură cele m ai dificile. N u m i-am risipit

puterea fizică pe grupul de cinci soldaţi ai H ybernului - M ari
Spiriduşi, nu pui de A ttor - care îşi faeeau loc în cam era baricadată,
plină de servitori îngroziţi.
Nu, chiar dacă tru p u l m eu ezită să ucidă, m agia m ea nu o facu.
Cei doi soldaţi d in apropierea m ea aveau scuturi slabe, p rin care
am trecu t cu u n zid de foc sfârâitor. Flăcările îşi croiră apoi calea pe
gâturile lor şi le arseră, după care trecură sfârâind prin piele, te n ­
doane şi oase şi îi decapitară.
M or îl ucise pe soldatul din apropierea ei, p u r şi sim plu retezân-
du-i capul.
Ea se roti, capul soldatului fiind încă în cădere, şi tăie capul celui
care tocm ai se apropia de noi.
Al cincilea şi ultim ul soldat îşi opri atacul asupra uşii lovite şi se
uită la noi cu ochi strălucind de ură.
- Fă-o! spuse el, cu u n accent atât de asem ănător cu al Corbilor.
Sabia lui groasă se ridică, sângele alunecând în canal.
C ineva suspina îngrozit de partea cealaltă a uşii.
Soldatul fandă spre noi, iar sabia lui M or licări.
D ar eu am atacat prim a, u n jet de apă p u ră lovindu-i faţa şi nău-
cindu-1. Apoi îi in u n d ă gura, gâtul şi nasul, lăsându-1 fară aer.
 El căzu Ia păm ânt, apucându-se de gât ca şi când ar fi eliberat o
i ale p en tru apa care îl îneca acum.
L-am părăsit fară să ne uităm înapoi, m orm ăitul sufocării lui
încetând curând.
M or se uită pieziş la mine.
- A m inteşte-m i să n u te supăr!
Am apreciat că încerca să fie am uzantă, dar... râsul îm i era străin.
Nu existau decât respiraţia m ea sacadată, m agia care-m i clocotea
prin vene şi claritatea vederii mele ferme, care evalua totul.
Am m ai găsit opt în m ijlocul măcelului, u n d orm itor transfor­
mat în sala de plăceri bolnave a H ybernului. Nu voiam să m ă gân­
desc la ce făceau şi l-am observat doar ca să ştiu cât de repede şi
uşor să ucid.
Cei care doar ucideau m uriră repede.
Ceilalţi... M or şi cu m ine am zăbovit. N u m ult, dar m orţile ace­
lea fură m ai lente.
Pe doi dintre ei i-am lăsat în viaţă - răniţi şi dezarm aţi, dar vii - ca
spiriduşii supravieţuitori să-i ucidă.
Le-am dat două cuţite illyriene ca să o facă.
Soldaţii H ybernului începură să ţipe înainte să plecăm de la etaj.
Holul etajului inferior era stropit cu sânge. V uietul era asu r­
zitor. D oisprezece soldaţi în arm urile argintii cu albastru ale re ­
gatului lui T arquin se luptau cu m ulţim ea arm atei H ybernului,
ocupând coridorul.
Ei aproape că fură îm pinşi înapoi pe scările pe care tocm ai
ieşisem, com pleşiţi constant de num ărul m are îm potriva lor, sol­
daţii H ybernului păşind peste - păşind p e - cadavrele războinicilor
căzuţi din Regatul Verii.
Soldaţii lui Tarquin se moleşeau, chiar dacă ei continuau să lo­
vească, să lupte. Cel m ai apropiat ne zări şi deschise gura ca să ne
ordone să fugim . D ar atunci el observă arm ura şi sângele de pe noi
si de pe săbiile noastre.
 - Nu te tem e, spuse M or când am întins o m ână şi întunericul
se lăsă.
Soldaţii d in ambele tabere strigară şi se retraseră, arm urile
zăngănind.
însă eu m i-am transform at ochii, ca să văd pe tim p de noapte,
aşa cum o făcusem în pădurea illyriană, când ucisesem prim a dată
pe cineva din Hybern.
Mor, cred, se născuse cu abilitatea de a vedea pe întuneric.
N e-am teleportat prin coridorul întunecat, pe distanţe scurte.
Le-am văzut groaza când i-am ucis, dar fără să fiu văzută.
Cu fiecare apariţie în faţa soldaţilor H ybernului, înnebuniţi în
întunericul de nepătruns, capetele le cădeau. Unul după altul. Ne-am
tot teleportat şi i-am sfâşiat şi lovit p ână ce nu m ai răm ase niciunul,
ci d o ar grăm ezi de cadavre şi bălţi de sânge.
Am alungat întunericul de pe coridor, găsindu-i pe soldaţii
Regatului Verii gâfâind şi uitându-se uim iţi la noi şi la ce făcusem
în câteva m inute.
N u m -am uitat prea m ult la măcel. Şi nici Mor.
- încotro acum ? fu tot ce am întrebat.

Am curăţat palatul spre nivelurile inferioare. Apoi am m ers pe

străzile oraşului, dealul abrupt conducând spre apa în care înotau
de soldaţii H ybernului.
Soarele dim ineţii se ridică m ai sus, încălzindu-ne şi facându-ne
să transpirăm pe sub hainele de piele. Nu m ai tăceam diferenţa în ­
tre transpiraţia de pe palm e şi sângele care mi le acoperea.
Am încetat să sim t m ai m ulte lucruri când am ucis şi am tot ucis,
câteodată im plicându-ne în luptă, uneori apelând la magie şi alteori
alegându-ne cu vânătăi şi răni superficiale.
 1)ar soarele se tot înălţa pe cer, iar lupta continua în golf, liniile
illvriene lovind flota H ybernului de deasupra, în tim p ce flota lui
T.irquin făcea presiuni din spate.
î ncet, am curăţat străzile de soldaţii H ybernului. N u ştiam decât
i .i soarele usca sângele care îm i acoperea pielea, m irosul de cupru
al acestuia p ersistându-m i în nări.
Tocmai eliberaserăm o stradă îngustă, M or m ergând printre
soldaţii căzuţi ai H ybernului ca să se asigure că supravieţuitorii...
mureau. M -am rezem at de u n zid de piatră scăldat în sânge, chiar
din faţa vitrinei sparte a unui negustor de haine, urm ărin d cum
Mor îşi ridica şi cobora sabia argintie cu străluciri de fulger.
Dincolo de noi, peste tot în jurul nostru, ţipetele m uribunzilor
se auzeau ca sunetul nesfârşit al clopotelor de alarm ă din oraş.
Apă - îm i trebuia apă. M ăcar să îm i clătesc sângele de la gură.
Nu era sângele meu, ci cel al soldaţilor pe care îi doborâsem şi
i are îm i stropise gura, nasul şi ochii când îi ucisesem.
M or ajunse la ultim ul m ort, iar spiriduşii şi M arii Spiriduşi îngro-
/ ui îşi scoseseră în sfârşit capetele pe uşile şi ferestrele care flancau
■'trăda pietruită. Nici u rm ă de Alis, nepoţii sau verii ei - sau de ori-
>ine le sem ăna printre cei vii sau doborâţi. O m ică binecuvântare.
Trebuia să m ergem mai departe. Mai erau atât de m ulţi.
C ând M or începu să se întoarcă spre m ine, cizmele pleoscăind
prin bălţile de sânge, în m intea m ea am întins o m ână spre legătură.
Spre Rhys şi orice era solid şi familiar.
îm i răspunseseră vântul şi întunericul.
Am observat cu coada ochiului strada îngustă, sângele şi soarele
. and m i-am coborât privirea spre puntea dintre noi. „Rhys.“
Nimic.
Am ţâşnit de-a lungul ei, clătinându-m ă orbeşte p rin fu rtu n a de
întuneric şi um bră. Dacă legătura aducea uneori cu o bandă de lu ­
mină, acum se transform ase într-o punte de obsidian îngheţat.
 Şi, din celălalt capăt... se înălţa m intea lui. Zidurile... scuturile
sale se transform aseră într-o fortăreaţă.
Mental, am atins diamantul negru, inima bătându-m i cu putere. Ce
în fru n ta el - ce vedea de îşi făcuse scuturile atât de im penetrabile?
Nu l-am sim ţit de partea cealaltă.
A m sim ţit d o ar pietrele, întunericul şi vântul.
„Rhys.“
M or aproape ajunsese la m ine când i-am prim it răspunsul.
O crăpătură în scut - atât de rapidă, încât nu am avut tim p decât
să m ă arunc spre ea înainte să se închidă în urm a mea, blocân-
du-m ă cu el înăuntru.
Străzile, soarele şi oraşul dispărură.
N u existau decât spaţiul acesta şi el. Şi bătălia.
Vedeam cu ochii lui Rhysand, aşa cum o făcusem cândva în ziua
de la Poalele M untelui... A m sim ţit căldura soarelui, transpiraţia şi
sângele care-i alunecau pe faţă, pe sub gulerul arm urii illyriene -
am m irosit sarea de m are şi izul sângelui din jurul meu. I-am sim ţit
extenuarea din m uşchi şi magie.
Am sim ţit cum nava de război a H ybernului se cutrem ură sub el
când ateriză pe puntea principală, ţin ân d o sabie illyriană în am bele
mâini.
Şase soldaţi m uriră pe loc, arm ura şi corpurile lor transform ân-
du-se într-o ceaţă roşie şi argintie.
Ceilalţi se opriră, dându-şi seam a cine aterizase p rintre ei, în
m ijlocul flotei lor.
încet, Rhys studie capetele apărate de coifuri din faţa lui şi n u ­
m ără armele. N u că ar fi contat. C urând, toţi aveau să se transform e
într-o ceaţă roşie sau în m âncare p en tru anim alele care dădeau tâ r­
coale în apele ce înconjurau flota în luptă. Iar apoi, nava ar fi fost
spulberată în aşchii, pe valuri.
De îndată ce ar fi term inat. N u pe soldaţii de rând îi căuta el.
Deoarece acolo unde puterea ar fi trebuit să zvâcnească din el,
ucigându-i... era u n vuiet înăbuşit, înfundat.
 El îi dăduse de u rm ă aici lucrului ciudat care îi atenua puterea
personală şi a pietrelor Siphon. Ca şi când u n fel de vrajă l-ar fi făcut
- . 1 şi scape puterea de sub control, facând-o m ai greu de folosit.

Era m otivul p e n tru care lupta durase atât de m ult. Lovitura clară
şi precisă pe care intenţionase să o dea la sosire - singura care ar fi
salvat atât de m ulte vieţi... îi scăpase de sub control.
Aşadar, căutase atenuatorul. îşi făcuse loc luptând p rin A driata
i a să ajungă la această navă. Iar acum , extenuarea începea să îl cu ­
prindă... Soldaţii înarm aţi din jurul lui Rhysand se dădură la o parte,
mi el apăru.
închisă în m intea lui Rhysand, cu puterile înăbuşite şi cu trupul
cxlenuat, nu am p u tu t decât să urm ăresc cum Regele H ybernului
u şi de sub punte şi îi zâmbi partenerului m eu.
 C/ffITOLUL
37

De pe vârfurile săbiilor lui Rhys, sângele curse pe punte. O pică­

tură, două, trei.
Pe toţi zeii! Regele...
Regele H ybernului era îm brăcat în culorile proprii: gri cenuşiu,
bro d at cu fir de culoarea oaselor. Nu avea nicio arm ă şi nu era pătat
de sânge.
în m intea lui Rhys, nu puteam respira sacadat, iar inim a îm i
bătea din ce în ce m ai slab. N u puteam decât sa privesc - să privesc
şi să tac p en tru a nu-1 distrage şi p en tru a n u risca să îi stric p en tru
o clipă concentrarea...
Rhys întâlni privirea întunecată a regelui, strălucitoare sub
sprâncenele groase, şi zâmbi.
- M ă b u cu r să văd că tot nu lupţi.
D rept răspuns, regele îşi dezgoli dinţii albi în tr-u n rânjet.
- Mă aşteptam să găsesc o pradă m ai interesantă.
Vocea îi era mai rece decât cel mai înalt pisc al m unţilor illyrieni.
Rhys nu în drăzni să îşi m ute privirea de la el. N u când m agia lui
se desfăşură, adulm ecând fiecare unghi p en tru a-1 ucide pe rege. O
capcană - fusese o capcană ca să descopere care M are Lord căutase
mai întâi sursa dom olirii puterii.
Rhys ştiuse că unul dintre ei - regele, acoliţii lui - avea să-l
aştepte aici.
 I I ştiuse şi venise. Ştiuse şi nu ne ceruse să îl ajutăm ...
„Dacă aş fi fost deştept, îm i spuse Rhys cu o voce calm ă şi
monotonă, aş fi găsit o cale să-l p rin d viu, să îl p u n pe Azriel să-l
Je li ugă - să-l fac să ne dea Cazanul. Şi să-l dau drept exemplu ce-
loi lai ţi ticăloşi care se gândesc să dărâm e zidul."
„Nu o face! l-am im plorat eu. „Ucide-1... ucide-1 şi term ină odată,
Klivs! Pune capăt războiului înainte să înceapă cu adevărat!"
facu o pauză să se gândească. „D ar o m oarte aici, rapidă şi b ru ­
tala... Adepţii lui s-ar întoarce, fără îndoială, îm potriva m ea.“
Itacă ar fi reuşit. Regele nu luptase. N u îşi epuizase rezervele de
putere. D ar Rhys...
I,-am sim ţit pe Rhys evaluând şansele îm preună cu m ine. „Lasă-1
pe unul din noi să vină la tine! Nu-1 în fru n ta singur..."
IDeoarece încercarea de a-1 prinde viu pe rege Iară să aibă acces
deplin la puterea lui...
Inform aţia se u n d u i în m ine, debordând cu tot ce văzuse şi în ­
văţase Rhys. P rinderea în viaţă a regelui depindea de Azriel, asta
dacă era în tr-o form ă destul de b u n ă ca să ajute. El şi Cassian în ca­
saseră câteva lovituri, dar le făcuseră faţă. N im ic nu îi speria pe illy-
i tenii care încă luptau sub com anda lor. încă.
-- Se pare că şansele sunt în favoarea noastră, observă Rhys, când
lio ta din ju ru l lor respinse arm ata H ybernului în larg.
El nu îi văzuse pe Tarquin, pe Varian sau pe Cresseida. D ar
Regatul Verii încă lupta şi încă îndepărtau H ybernul tot m ai m ult
de port.
Timp. Rhys avea nevoie de timp...
Rhys se întinse spre m intea regelui şi n u întâlni nim ic. Nicio
urmă, nicio şoaptă, ca şi când el n -ar fi n u trit decât gânduri viclene
•a o răutate antică...
Regele ţâţâi.
- Am auzit că eşti ferm ecător, Rhysand. Totuşi, iată-te încercând
sa mă prinzi ca u n tân ăr fără experienţă.
Un colţ al gurii lui Rhys zvâcni în sus.
 - Sunt m ereu încântat să dezam ăgesc H ybernul.
- O, din contră, spuse regele, încrucişându-şi braţele, m uşchii
m işcându-se dedesubt. M ereu ai fost o sursă straşnică de distracţie,
în special p en tru draga m ea A m arantha.
A m sim ţit gândul care îi scăpă lui Rhys.
El îşi dorea să şteargă num ele acela din istorie. Poate că într-o zi
avea să reuşească. într-o zi, avea să-l şteargă din m inţile tuturor,
p ână ce ea ar fi ajuns u n nim eni şi-un nimic.
D ar regele ştia asta. D upă zâm betul lui, ştia.
Şi tot ce făcuse... Totul...
„Ucide-1, Rhys! Ucide-1 şi term ină odată!"
„Nu este atât de uşor", fu răspunsul lui m onoton. „Nu fără să caut
pe nava asta sursa vrăjii îm potriva puterii noastre şi să o distrug."
Dar, dacă m ai zăbovea m ult tim p... N u m ă îndoiam că regele
avea vreo surpriză neplăcută p en tru el, m enită să se declanşeze în
orice clipă. Ştiam că şi Rhys era conştient de asta.
Ştiam, p en tru că l-am văzut cum îşi adună magia, evaluând şi
cântărind lucrurile ca o viperă gata să atace.
- în ultim ul raport pe care l-am prim it de la A m arantha, con­
tinuă regele, băgându-şi m âinile în buzunare, încă se desfăta cu tine.
Soldaţii râseră.
Partenerul m eu era obişnuit cu râsetul acela, chiar dacă pe m ine
m ă făcea să vreau să urlu la ei, să îi fac bucăţi. D ar Rhys nici m ăcar
nu scrâşni din dinţi, cu toate că regele îi zâm bi în tr-u n fel în care
îm i spuse că era perfect conştient de cicatricele perm anente, de
ceea ce făcuse partenerul m eu ca să o distragă pe A m arantha. De
m otivul p en tru care o făcuse.
Rhys rânji.
- Păcat că nu s-a term inat atât de plăcut p en tru ea. M agia lui
şerpui p rin navă, căutând firul de putere care ne reţinea armata...
„Ucide-1... ucide-1 acum!" C uvântul era un referen în sângele şi
în m intea mea.
Şi în m intea lui. îl auzeam la fel de clar ca pe gândurile mele.
 Ce fată rem arcabilă este partenera ta! spuse gânditor regele.
Nu afişă nicio emoţie, nici m ăcar un strop de m ânie dincolo de am u ­
zamentul rece. M ai întâi A m arantha, apoi anim alul m eu de com pa­
nie, Attorul... Iar apoi, ea a trecut de toate protecţiile din jurul
palatului m eu ca să te ajute să evadezi. Ca să nu m ai spun... El râse
ii a el. De nepoata şi de nepotul m eu. Furie - furia era cea care înce­
pea să-i întunece privirea. I-a atacat pe D agdan şi pe B rannagh - şi
pentru ce?
Poate ar trebui să-l întrebi pe Tamlin. Rhys ridică o sprânceană.
Apropo, un d e este?
Tamlin. H ybernul savură sunetul num elui. El are planuri pen-
11 i i tine, după ceea ce i-aţi făcut tu şi partenera ta regatului său. Ce
multe a avut de îndreptat - deşi, cu siguranţă, ea a făcut să-m i fie
mai uşor să-m i m ai aduc nişte sodaţi în teritoriul lui.
Re toţi zeii! Pe toţi zeii, eu fă c u se m asta...
Ea se va bucu ra să audă asta.
I’rea m ult timp. Rhys zăbovise prea m ult tim p şi, înfruntându-1
a. um.„ Trebuia să lupte sau să fugă. Să fugă sau să lupte.
De un d e şi-a p rim it darurile, m ă întreb? Sau de la cine?
Regele ştia ce eram şi ce puteri aveam.
Sunt un m ascul norocos să o am ca parteneră.
Regele zâmbi din nou.
P entru puţinul tim p care ţi-a rămas.
Aş fi p u tu t ju ra că Rhys ignoră cuvintele.
Regele continuă nonşalant:
Ştii, va fi nevoie de tot ca să încerci să m ă opreşti. De tot ce ai.
‘>i tot nu va fi destul. Şi după ce vei da totul şi vei m uri, Rhysand,
<and partenera ta va jeli deasupra cadavrului tău, eu o voi lua.
Rhys nu afişă niciun licăr de em oţie, invocându-şi o m ască am u­
zata şi calm ă peste furia care m ă înconjura la gândul şi am eninţarea
Im şi care răm ase în faţa m ea ca o bestie gata de atac, de apărare.
Ea i-a învins şi pe A m arantha, şi pe Attor, îi răspunse Rhys. Mă
uuloiesc de faptul că tu vei fi m ai greu de învins.
 - Vom vedea. Poate că i-o voi da lui Tamlin după ce term in.
Furia ne încălzi sângele am ândurora.
„Atacă sau fugi, Rhys! l-am im plorat eu. D ar fa-o acum !“
Rhys îşi ad u nă puterea, iar eu am sim ţit-o ridicându-se în el,
1-am sim ţit apucând-o ca să îşi m enţină controlul asupra ei.
- Vraja va dispărea, spuse regele, fluturând o m ână. Alt m ic truc
pe care 1-am învăţat cât am putrezit în Hybern.
- Nu ştiu despre ce vorbeşti, spuse cu blândeţe Rhys.
Ei îşi zâm biră reciproc, iar apoi Rhys întrebă:
- De ce?
Regele ştia la ce se referea el.
- Tu şi neam ul tău aţi pretins că toţi au un loc la masă. Regele
pufni. O am enii, spiriduşii de rang inferior şi hibrizii. în lum ea asta
nouă a ta, era loc la m asă p en tru toţi, cât tim p gândeau ca tine. D ar
p en tru Loialişti... Ce încântat ai fost să ne excluzi, să ne priveşti de
sus! El gesticulă spre soldaţii care îi supravegheau pe ei şi lupta din
golf. Vrei să ştii de ce? D eoarece am suferit când tu ne-ai sufocat,
când ne-ai exclus. U nii dintre soldaţii lui confirm ară m orm ăind.
N u m ă interesează să-m i petrec încă o jum ătate de m ileniu văzân-
du-m i p o p o ru l cum se pleacă în faţa porcilor um ani - cum îşi
câştigă din greu existenţa, în tim p ce tu îi protejezi şi îi m enajezi pe
m uritori, oferindu-le resursele şi bogăţiile noastre p e degeaba. El îşi
înclină capul. Deci vom revendica ce ne aparţine. Ce ne-a aparţinut
şi ne va aparţine m ereu.
Rhys îi zâm bi şiret.
- C u siguranţă poţi încerca.
P artenerul m eu nu se deranjă să m ai spună ceva, aruncând cu
putere o suliţă subţire spre el, lovitura fiind la fel de precisă ca o
săgeată.
Iar când aceasta ajunse la rege... trecu direct p rin el.
El se undui, apoi îşi căpătă echilibrul.
Era o iluzie, o um bră.
 Regele râse zgomotos.
Credeai că m -aş înfăţişa în carne şi oase în lupta asta? El fiu­
lui u o m ână spre soldaţii care încă priveau. Lupta este doar o d e­
m onstraţie p en tru tine, ca să îţi trezesc apetitul.
Apoi el dispăru.
Magia care se prelingea din navă, strălucirea uleioasă care îi
.o operise puterea lui Rhys... dispăru şi ea.
Rhys le lăsă soldaţilor H ybernului de la bordul navei şi de la
Lordul celorlalte din ju ru l său onoarea de a-şi ridica m ăcar săbiile.
Apoi îi transform ă pe toţi în ceaţă roşie şi aşchii plutind pe
v.iluri.
 CAPITOLUL
38

M or m ă scutura. M i-am dat seam a doar p en tru că Rhys m ă

scoase din m intea lui în clipa în care se dezlănţui asupra soldaţilor.
„Ai stat aici prea m ult timp" fu tot ce spuse el, m ângâindu-m i
faţa cu o gheară neagră. Apoi ieşisem, clătinându-m ă p rin legătură,
scutul său închizându-se în u rm a mea.
- Feyre! spunea Mor, degetele intrându-i în um erii m ei prin
haina de piele. Feyre!
Am clipit şi am văzut clar soarele, sângele şi strada îngustă.
Am clipit, iar apoi am vom itat pe caldarâm ul dintre noi.
O am enii, tulburaţi şi îm pietriţi, se holbau.
- Pe aici, spuse M or şi m ă cuprinse de talie când m ă conduse pe
o alee prăfuită şi goală, departe de privirile indiscrete.
Abia am văzut oraşul şi golful şi m area de dincolo de ele - abia
am observat că un vârtej întunecat de apă şi vânt îm pingea acum
flota H ybernului peste orizont, ca şi când puterile lui Tarquin şi ale
lui Rhys ar fi fost dezlănţuite de dispariţia regelui.
Am ajuns la o grăm adă de pietre căzute din clădirile aproape
distruse de lângă noi când am vom itat din nou. Şi din nou.
M or îm i puse o m ână pe spate şi trasă cercuri liniştitoare cât
am vom itat.
- Şi eu am făcut la fel după prim a m ea luptă. Cu toţii am facut-o.
 Nici m ăcar n u era o luptă - n u aşa cum îm i im aginasem : o ar­
mată îm potriva alteia pe un câm p de luptă obişnuit, haotic şi noro-
io s . C hiar dacă lupta adevărată de azi se dăduse pe mare, unde
illyrienii navigau acum spre ţărm .
Nu m ă în d u ram să încep să n u m ăr câţi reuşiră să se întoarcă.
Nu ştiam cum Mor, Rhys, Cassian sau Azriel puteau să suporte.
Şi ceea ce văzusem...
Regele a fost aici, am şoptit eu.
M âna lui M or înţepeni pe spatele m eu.
-C e ?
M i-am rezem at fruntea de cărăm ida încălzită de soare a clădirii
«Im laţa m ea şi i-am spus ce văzusem în m intea lui Rhys.
Regele fusese, şi totuşi nu fusese aici. Alt truc, altă vrajă. N u era
cir m irare că Rhys n u reuşise să îi atace m intea: regele nu fusese
p ir/e n t ca să o facă.
Am închis ochii când am term inat, apăsându-m i şi m ai puternic
li milea de cărăm idă.
Incă eram plină de sânge şi transpiraţie. A m încercat să-m i aduc
.miinte cum să fiu eu o prioritate p en tru m ine însăm i, în felul în
. . 1 1 r priveam lum ea. Ce să fac cu m em brele în tăcere. C um îm i ţi­
ne.un de obicei m âinile, fără să m ânuiesc o sabie? C um m ă opream
d m a mă mişca?
Mor m ă strânse de u m ăr ca şi când m i-ar fi înţeles m intea agi­
la!,i, înstrăinarea corpului. Războiul făcuse ravagii şapte ani. Ani.
i al ar fi durat acesta?
- Ar trebui să-i găsim pe ceilalţi, spuse ea şi m ă ajută să stau dreaptă
mainte să ne teleporteze înapoi la palatul care se înălţa deasupra.
Nu am reuşit să trim it u n alt gând p rin legătură, să văd unde era
I' livs. Nu voiam să m ă vadă - să m ă sim tă - aşa, chiar dacă ştiam că
nu m -ar fi judecat.
Şi el ucisese azi pe câm pul de luptă. Şi de m ulte ori înainte. Toţi
I*i ietenii m ei o făcuseră.
 D oar p en tru o clipă, în tim p ce vântul sufla în jurul nostru, am i
înţeles de ce unii conducători, oam eni şi Fae, se plecaseră în faţâ ■
H ybernului; de ce se închinaseră în loc să înfrunte aşa ceva. ]|
Nu era vorba doar despre preţul devastator al vieţilor, ci de trans- |
I
form area unui suflet odată cu înţelegerea faptului că poate aş fi #
pu tu t să m ă întorc în Velaris, să văd pacea obţinută şi oraşele re- y
construite... dar lupta asta, războiul... Eu aş fi fost cea schim bată 1
p entru totdeauna.
Războiul m -ar fi însoţit m ult după ce s-ar fi term inat, ca o cica­
trice invizibilă care probabil s-ar fi estom pat, dar nu ar fi dispărut ţ
niciodată. î
D ar p en tru casa mea, pentru P rythian şi teritoriile um ane şi J
p en tru atâţia alţii... f
Aveam să-m i curăţ săbiile şi să-m i spăl pielea de sânge. I
Şi să lupt de nenum ărate ori. I

La etajul din mijloc al palatului era agitaţie: soldaţii uzi de sânge

ai Regatului Verii şchiopătau în jurul vindecătoarelor şi al servi­
torilor ce se grăbeau spre răniţii care erau întinşi pe podea.
Râul care curgea prin m ijlocul sălii era roşu.
Tot m ai m ulţi soseau teleportaţi, aduşi de M ari Spiriduşi cu
ochi căscaţi.
Câţiva illyrieni - la fel de însângeraţi, dar cu privirea lim pede - îşi
aduceau propriii răniţi p rin ferestrele deschise şi uşile balcoanelor.
M or şi cu m ine am studiat locul, grupurile de oam eni, duhoarea
m orţii şi ţipetele celor răniţi.
Am încercat să înghit, dar gura îm i era prea uscată.
- U nde sunt...
L-am recunoscut pe războinic în acelaşi m om ent în care m ă văzu.
Varian, îngenunchind deasupra unui soldat rănit cu coapsa sfâ­
şiată, încrem eni când ni se întâlniră privirile. Pielea bronzată îi era
|u lată cu sânge la fel de strălucitor ca rubinele pe care ni le tri­
miseseră, iar p ărul alb îi era lipit de cap, ca şi când tocm ai şi-ar fi
si i >s coiful.
Fluieră p rin tre dinţi şi un soldat care apăru lângă el îi luă locul,
legând coapsa m asculului rănit cu un garou. P rinţul din A driata se
i idică în picioare.
Nu mai avea magie ca să m ă protejez. D upă ce îl văzusem pe Rhys
' 1 1 regele, în m ine era doar un puţ gol, unde frica fusese o m are agi-
i.iiă. Dar am sim ţit puterea lui M or strecurându-se între noi.
Fi am eninţaseră să m ă ucidă.
Varian se apropie încet, rigid, ca şi când l-ar fi durut tot corpul. Deşi
>Itipul lui frum os nu dezvăluia nimic, doar o extenuare copleşitoare.
FI deschise şi apoi închise gura. Nici eu n u îm i găseam cuvintele.
Aşa că Varian spuse cu o voce destul de răguşită, încât m i-am dat
s c ama că strigase m ult timp:
Este în salonul de stejar.
( iei în care luasem prim a dată cina cu ei.
Fu am dat p u r şi sim plu din cap spre p rin ţ şi am început să îm i
lai loc p rin m ulţim e, M or răm ânând lângă mine.
C rezusem că Varian se referea la Rhysand, dar Tarquin era cel
■a iv stătea la m asă în arm ura argintie pătată de sânge, cu hărţile în
l ai a, curtenii Fae ai Regatului Verii - m urdari de sânge sau în haine
impecabile - o cupând sala însorită.
Marele Lord al Regatului Verii îşi ridică privirea de la m asă când
ne ara oprit în prag şi ne studie pe m ine şi pe Mor.
Blândeţea şi respectul pe care M arele Lord le afişase ultim a dată
dispăruseră, fiind înlocuite de ceva sever şi rece care îm i făcu
sioinacul să se întoarcă pe dos.
Sângele din tr-o tăietură lată de pe gât se închegase, bucăţile us-
i ale căzând când Tarquin se uită la oam enii din sală şi spuse:
Plecaţi!
La ieşire, niciunul nu îndrăzni m ăcar să se uite de două ori la el.
 Făcusem u n lucru îngrozitor ultim a dată când fusesem aici. ţ
M inţisem şi furasem . Pătrunsesem în m intea lui şi îl făcusem să |
creadă că eram nevinovată, inofensivă. N u îl condam nam pentru
rubinul de sânge pe care mi-1 trim isese. Dar, dacă el voia să se răz­
bune acum...
- A m auzit că voi două aţi eliberat Palatul şi aţi ajutat la elibe­
rarea insulei.
Cuvintele îi erau grave, lipsite de viaţă.
M or îşi înclină capul.
- Soldaţii tăi au luptat vitejeşte alături de noi.
Tarquin o ignoră, privindu-m ă cu ochii lui nim icitori de culoa- ■
rea turcoazului, atent la sângele, la rănile şi la hainele mele de piele. î*
Apoi la inelul de îm perechere de pe degetul m eu, steaua de safir fi- ;
ind m ată, sângele uscându-se între îndoiturile delicate şi m onturile J
de metal. |
- C redeam că ai venit să term ini treaba, îm i spuse Tarquin.
N u am în drăznit să m ă mişc.
- Am auzit că te-a luat Tamlin. Apoi, am auzit că Regatul
Prim ăverii a căzut, că s-a prăbuşit din interior din cauza poporului
revoltat şi că tu ai dispărut. Iar când am văzut venind legiunile illy­
riene... M -am gândit că şi tu ai venit după m ine, ca să ajuţi H ybernul
să ne lichideze.
Varian nu îi spusese de mesajul pe care i-1 transm isese în secret
lui Am ren. Nu îi cerea ajutor, ci o avertiza înnebunit pe A m ren să
se salveze. Tarquin n u ştiuse că u rm a să venim .
- Nu ne-am alia niciodată cu Hybernul! spuse Mor.
- Vorbesc cu Feyre Archeron.
N u îl m ai auzisem niciodată pe Tarquin folosind tonul acela.
M or se enervă, dar nu spuse nim ic.
- De ce? întrebă Tarquin, lum ina soarelui strălucind pe arm ura
ai cărei solzi delicaţi şi suprapuşi sem ănau cu ai unui peşte.
Nu ştiam la ce se referea. De ce îl înşelasem şi furasem de la el?
De ce venisem să ajutăm? Sau ambele?
 - Visurile noastre sunt aceleaşi, fu singurul lucru care-m i veni
iiiminte.
Un ţin u t unit, în care spiriduşii de rang inferior nu m ai erau asu­
priţi. O lum e m ai bună.
O pusul celei p en tru care luptau H ybernul şi aliaţii lui.
- Aşa ai justificat faptul că m -ai furat?
Inim a m i se poticni.
Rhysand spuse din spatele m eu, după ce, fără îndoială, se tele-
portase înăuntru:
- P artenera m ea şi cu m ine am avut m otivele noastre, Tarquin.
G enunchii aproape îm i cedară la m onotonia din vocea lui, la
<liipul pătat de sânge pe care încă n u se vedea nicio rană gravă, la
. i i m ura neagră - asem ănătoare cu cea a lui Azriel şi a lui Cassian -

şi intactă, în ciuda câtorva zgârieturi adânci pe care abia le obser­

vam. „Cassian şi Azriel?“
„Sunt bine. Supraveghează illyrienii răniţi şi ridică o tabără pe
<lcaluri.“
Tarquin privi între noi.
- Parteneră.
- Nu era evident? întrebă Rhys, făcând un sem n cu ochiul. D ar
ni privirea lui se zărea ceva tăios şi bântuit.
Pieptul mi se strânse.
„A lăsat regele vreun fel de capcană ca să...“
F.l îşi strecură o m ână pe spatele meu.
„Nu. Nu, sunt bine. C hiar dacă sunt supărat că nu m i-am dat
'.cama că era doar o iluzie... Sunt bine.“
Tarquin nu-şi ascunse m ânia rece.
- C ând te-ai dus în Regatul Prim ăverii şi l-ai înşelat şi pe Tamlin
>o privire la adevărata ta natură, când i-ai distrus teritoriul... Ai lă­
sat uşa deschisă p en tru Hybern. Ei au acostat în porturile lui, fară
îndoială ca să aştepte căderea zidului şi să navigheze spre sud.
- A fost o călătorie uşoară până la uşa mea, m ârâi Tarquin. Tu ai
l.icut asta.
 Aş fi p u tu t ju ra că l-am sim ţit pe Rhys tresărind prin legătură,
d ar parten eru l m eu spuse calm:
- Noi nu am făcut nim ic. H ybernul alege cum să acţioneze, nu
noi. El făcu sem n din bărbie spre Tarquin. A rm ata m ea va răm âne
cam pată pe dealuri până ce vei considera că oraşul este în siguranţă.
Apoi vom pleca.
- Şi plănuieşti să mai furi şi altceva înainte să faci asta?
Rhys încrem eni. M i-am dat seam a că se gândea dacă să-şi ceară
scuze sau să-i dea explicaţii.
L-am scutit să aleagă.
- îngrijeşte-ţi răniţii, Tarquin!
- N u-m i da m ie ordine!
Era chipul fostului am iral al Regatului Verii - prinţul care co­
m andase în p o rt p ână ce i se dăduse titlul. M -am uitat cu atenţie la
epuizarea care îi înceţoşa privirea, la m ânia şi la suferinţa lui.
O am enii m uriseră. M ulţi oam eni. O raşul p en tru care luptase
atât de m ult ca să-l reconstruiască, oam enii care încercaseră să uite
de cicatricele lăsate de A m arantha...
- Suntem la dispoziţia ta, i-am spus eu şi am plecat.
M or răm ase aproape, iar noi am ieşit pe hol ca să vedem cum un
grup de sfetnici şi soldaţi de-ai lui ne urm ăreau atent. în spatele
nostru, Rhys îi spuse lui Tarquin:
- Nu am avut de ales. Am făcut-o ca să încerc să evit asta, Tarquin.
Ca să opresc H ybernul înainte să ajungă până aici.
Vocea îi era încordată.
- Ieşi afară! fu tot ce spuse Tarquin. Şi ia-ţi arm ata cu tine. Acum
că nu m ai au avantajul surprizei, putem apăra golful.
Linişte. M or şi cu m ine am zăbovit chiar în faţa uşilor deschise,
fară să ne întoarcem , dar ascultând am ândouă când R hysand spuse:
- A m cunoscut suficient H ybernul în război ca să-ţi spun că
atacul acesta este d oar o parte din ce plănuieşte regele să dezlănţuie.
El făcu o pauză. Vino la întâlnire, Tarquin! Avem nevoie de tine -
Prythianul are nevoie de tine.
 Alt m om ent de linişte. Apoi, Tarquin spuse:
- Ieşi afară!
- O ferta lui Feyre răm âne valabilă: suntem la dispoziţia ta.
- Ia-ţi parten era şi pleacă! Şi ţi-aş sugera să o avertizezi să nu
mai dea ordine M arilor Lorzi.
Am înţepenit, fiind pe cale să m ă întorc atunci când Rhys spuse:
- Ea este M area D oam nă a Regatului Nopţii. Poate să facă ce
doreşte.
M ulţim ea de Fae care stătea în faţa noastră se retrase uşor, stu-
diindu-m ă acum - unii cu gura căscată. Ei începură să şuşotească.
Tarquin râse încet şi amar.
- C hiar îţi place să încâlci tradiţia.
Rhys nu m ai spuse nim ic, paşii lui auzindu-se pe podeaua de
gresie până ce m âna lui îm i încălzi um ărul. M i-am ridicat privirea
spre el, conştientă de toţi cei care se holbau la noi. La mine.
Rhys îm i sărută tâm pla transpirată şi m urdară de sânge şi am
dispărut.
 CAPITOLUL
39

Tabăra illyriană răm ase pe dealurile de deasupra Adriatei, d eo a­

rece erau atât de m ulţi răniţi, încât nu îi puteam m uta până când nu
se vindecau suficient cât să supravieţuiască.
Cu aripile sfâşiate, cu maţele atârnându-le pe afară, cu feţele
zdrobite...
N u ştiu cum de prietenii m ei încă m ai stăteau în picioare când
îngrijeau răniţii pe cât de m ult posibil. N u prea îl vedeam pe Azriel,
care ridicase un cort ca să organizeze inform aţiile pe care i le d ă ­
deau iscoadele lui: flota H ybernului se retrăsese. Nu spre Regatul
Prim ăverii, ci dincolo de mare. N u se vedea nicio altă arm ată gata
să atace. N u se auzea nim ic despre Tamlin sau Jurian.
Cassian totuşi... şchiopătă printre răniţii întinşi pe păm ântul stân­
cos şi uscat, oferindu-le mici laude sau încurajări soldaţilor care nu
fuseseră încă îngrijiţi. Cu pietrele Siphon, putea să îi îngrijească rapid
pe câmpul de luptă, dar... nu mai mult. N im ic complicat.
O ri de câte ori ne intersectam d rum urile când luam provizii
p en tru vindecătoarele care lucrau necontenit, chipul îi era serios.
Era tras la faţă. încă p u rta arm ura şi, chiar dacă îşi spălase pielea de
sânge, acesta îi răm ânea lipit aproape de gulerul platoşei. Tristeţea
din ochii lui căprui era aceeaşi din ochii mei şi ai lui Mor.
D ar Rhys... O chii lui erau limpezi. Expresia îi era severă, dar...
La el se uitau soldaţii. Iar el era tot ce trebuia să fie: un M are Lord
sigur de victoria lui şi a cărui arm ată zdrobise flota H ybernului şi
salvase un oraş de nevinovaţi. Preţul plătit de soldaţii lui era mare,
dar unul d e m n d e victorie. El m ergea p rin tabără - supraveghind
răniţii şi verificând inform aţiile prim ite de la Azriel cu com andanţii
lui - încă în arm u ra illyriană. D ar aripile îi dispăruseră, înainte de
a-şi face apariţia în cam era lui Tarquin.
Soarele apuse, lăsând o p ătu ră de întuneric peste oraşul care se
întindea dedesubt, m u lt m ai întunecat decât îl v ă zu se m u ltim a dată,
viu şi licărind de lum ini. D ar noul întuneric... îl văzusem în Velaris
după atac şi acum îl cunoşteam prea bine.
Lum inile fae se înălţau deasupra taberei noastre, poleind ghea­
rele tu tu ro r aripilor illyrienilor, în tim p ce lucrau sau întindeau
răniţii. Ştiam că m ulţi se uitau la m ine, la M area lor D oam nă.
D ar eu nu înţelegeam calm ul şi trium ful tăcut al lui Rhys.
Aşadar, am continuat să aduc boluri cu apă proaspătă şi să le duc
pe cele însângerate. A m ajutat să-i ţintuiesc pe soldaţii care ţipau
până ce dinţii îm i clănţăniră din cauza forţei cu care se zbăteau.
M -am aşezat do ar când nu am mai p u tu t să m ă ţin pe picioare,
pe o găleată răstu rn ată din faţa cortului vindecătoarelor. Aveam de
gând să stau d o ar câteva m inute.
M -am trezit în tr-u n alt cort, întinsă pe o grăm adă de blănuri,
m tr-o lum ină fae slabă şi blândă.
Rhys stătea lângă m ine, cu picioarele încrucişate şi părul n eo ­
bişnuit de zburlit, stropit cu sânge, ca şi când i-ar fi pătat m âinile
când se târâse înăuntru.
- Cât tim p am dorm it? am întrebat răguşită.
El îşi înălţă capul de unde studiase u n rân d de hârtii întinse pe
blana din faţa Iui.
- Trei ore. Mai este m ult până la răsărit - ar trebui să dorm i.
însă eu m -am sprijinit pe coate.
- Tu nu dorm i.
El ridică din um eri, sorbind din pocalul cu apă de alături.
 - Nu eu sunt cel care a căzut cu faţa în noroi de pe găleată.
Z âm betul lui strâm b dispăru. C um te simţi?
Era să spun „bine", dar...
- încă încerc să îm i dau seam a ce ar trebui să simt.
El dădu precaut din cap.
- Aşa este războiul... îţi ia ceva tim p până înţelegi cum să ges­
tionezi tot ce aduce el, inclusiv costurile.
M -am ridicat de tot, studiind hârtiile pe care le întinsese - listele
cu răniţi. Erau trecute doar vreo sută de num e, dar...
- îi cunoşteai pe cei care au m urit?
Ochii violeţi i se cutrem urară.
- Pe câţiva. Tarquin a pierdut m ai m ulţi decât noi.
- Cine le an u n ţă familiile?
- Cassian. El va trim ite listele după răsărit, când vom vedea cine
a supravieţuit nopţii. Le va vizita familiile, dacă îi cunoştea.
M i-am am intit că Rhys îm i spusese cândva că îşi căutase p rie­
tenii pe listele cu victim e în Război - de groaza pe care o sim ţiseră
toţi, aşteptând să vadă dacă găseau vreun num e cunoscut.
Atât de m ulte um bre îi întunecau ochii violeţi. M i-am pus o
m ână peste a lui. El îm i studie degetele, m izeria de sub unghii.
- Regele a venit azi doar ca să m ă chinuie, spuse în cele din urm ă.
Atacul asupra bibliotecii, lupta asta... P ur şi simplu s-a jucat cu m ine
şi cu voi.
I-am atins m axilarul. Rece - pielea îi era rece, în ciuda nopţii
călduroase de vară.
- Tu n u vei m u ri în războiul acesta, Rhysand.
A tenţia i se îndreptă la m ine.
I-am cuprins acum faţa cu am bele mâini.
- Să nu asculţi ce spune. El ştie...
- Ştie despre noi. Ne ştie trecutul.
Iar asta îl speria de m oarte pe Rhys.
- C unoştea biblioteca... A ales-o din cauza a ceea ce înseam nă
p en tru m ine, nu d o ar ca să o ia pe Nesta.
 - Deci vom afla unde să-l lovim şi-l vom lovi puternic. M ai bine,
îl vom ucidem înainte să m ai facă vreun rău.
Rhys scutură uşor din cap, retrăgându-şi faţa din m âinile mele.
- D acă trebuia să ne luptăm doar cu regele... D ar cu C azanul în
arsenalul lui...
Şi felul în care um erii începură să i se lase şi în care îşi plecă uşor
bărbia... m ă facu să-l iau din nou de m ână.
- Avem nevoie de aliaţi, am spus eu, cu usturim i în ochi. Nu
[iuţeam în fru n ta singuri războiul.
- Ştiu, rosti el greoi şi obosit.
- Devansează întâlnirea cu M arii Lorzi. Peste trei zile.
- O voi face.
Nu îl m ai auzisem niciodată vorbind atât de încet şi tocm ai din
cauza tonului său i-am spus:
- Te iubesc!
El îşi înălţă capul, ochii clocotindu-i.
- A fost o vrem e când visam să aud asta, şopti el. C ând nu m ai
credeam că m i-o vei spune vreodată, zise şi gesticulă spre cort -
spre A driata de dincolo de el. C ălătoria noastră aici a fost prim a
ocazie în care m i-am perm is să... sper.
„Stelelor care ascultă şi visurilor care se îm plinesc.'1
Şi totuşi azi, cu Tarquin...
- Lum ea ar trebui să ştie, am spus eu. Lumea ar trebui să ştie cât
de bun eşti, R hysand - cât de m inunaţi sunteţi toţi.
- N u-m i dau seam a dacă ar trebui să m ă îngrijorez că spui lu­
cruri atât de drăguţe despre m ine. Poate că tachinarea regelui chiar
te-a afectat.
L-am ciupit de braţ, iar el râse încet, înainte să-m i ridice bărbia
ca să îm i cerceteze privirea. Apoi îşi înclină capul.
- A r trebui să m ă îngrijorez?
l-am atins din nou obrazul cu m âna, pielea m ătăsoasă fiind
acum caldă.
 - Eşti altruist, curajos şi bun. Eşti m ai m ult decât am visat v reo­
d ată p en tru m ine, m ai m ult decât...
Cuvintele m i se gâtuiră, iar eu am înghiţit, inspirând adânc. Nu
eram sigură dacă trebuia să audă asta după ce îi spusese regele, dar
trebuia să o spun. Lum ina stelelor îi dansa acum în ochi, dar am
continuat:
- La întâlnirea asta cu ceilalţi M ari Lorzi, ce rol vei juca?
- Pe cel obişnuit.
A m dat aprobator din cap, anticipându-i răspunsul.
- Şi ceilalţi îşi vor juca rolurile lor.
-Ş i?
M i-am luat m âna de pe faţa lui şi i-am atins pieptul în dreptul
inimii.
- C red că este tim pul să ren u n ţăm la m ăşti. Să nu m ai jucăm
u n rol.
El aşteptă, ascultându-m ă.
- Velarisul n u m ai este un secret. Regele ştie prea m ulte despre
noi - cine suntem . Ce suntem . Şi dacă vrem să ne aliem cu ceilalţi
M ari Lorzi... C red că ei trebuie să ştie adevărul. Vor trebui să ştie
adevărul ca să aibă încredere în noi. A devărul despre cine suntem
cu adevărat - cine sunt Mor, Cassian şi Azriel. Uite cât de rău au
decurs lucrurile azi cu Tarquin. Nu putem ... nu putem lăsa situaţia
să continue aşa. Deci, fără m ăşti şi roluri de jucat. Ne asum ăm cine
suntem . Ca o familie.
La drept vorbind, sarcasm ul regelui îm i spusese că jocurile se
sfârşiseră. De acum înainte, trebuia să renunţăm la deghizări şi
m inciuni. Poate că el credea că asta n e-ar fi îndem nat să continuăm
cu astfel de lucruri. Dar, ca să avem o şansă... poate că victoria u rm a
un alt d ru m , al sincerităţii, în care noi eram uniţi.
Am aşteptat ca Rhys să-m i spună că eram tânără şi lipsită de
experienţă, că nu ştiam nim ic despre politică şi război.
Totuşi Rhys d o ar îşi trecu degetul m are peste obrazul meu.
- Poate că sunt supăraţi că i-am m inţit de-a lungul secolelor.
 - Atunci, le vom spune clar că le înţelegem sentim entele şi că nu
am avut cum altfel să ne protejăm poporul.
- Le vom arăta Regatul Visurilor, spuse el încet.
Am dat din cap. Lor şi lui Keir, lui Eris şi lui Beron, aliaţilor şi
inam icilor noştri, aveam să le arătăm cine eram.
Stelele pâlpâiră şi se stinseră în ochii lui frum oşi.
- Şi puterile tale? Regele ştiuse sau presupusese ce puteri aveam.
Din tonul curios, m i-am dat seam a că îşi făcuse deja o părere.
1)ar alegerea era a m ea şi el ar fi în fru n tat situaţia alături de m ine,
indiferent ce aş fi hotărât.
Şi, cât m -am gândit la asta...
- C red că vor percepe dezvăluirea părţilor noastre bune ca pe o
m anipulare dacă se află şi faptul că p artenera ta a furat puteri de la
ei toţi. D acă regele plănuieşte să folosească acea inform aţie îm p o ­
triva noastră... ne vom ocupa m ai târziu de asta.
- Tehnic vorbind, puterea ţi-a fost dăruită, dar... ai dreptate. Va
t rebui să avem grijă cum ne dezvăluim - să folosim corect infor­
m aţia ca să nu creadă că este o capcană sau o escrocherie. Dar, când
vine vorba despre tine... întunericul îi acoperi stelele din ochi. în tu ­
nericul asasinilor şi al hoţilor, întunericul m orţii intransigente. Ai
putea înclina balanţa în favoarea H ybernului dacă vreunul dintre ei
se gândeşte la o alianţă. D oar Beron ar putea încerca să te ucidă, cu
sau fără acest război. M ă îndoiesc şi că Eris ar putea să-l oprească.
Aş fi p u tu t ju ra că tabăra de război se cutrem ură din cauza p u ­
terii care se trezi, a furiei. Vocile din faţa cortului se transform ară în
şoapte sau am uţiră.
D ar m -am aplecat şi l-am sărutat uşor.
- Ne vom ocupa de asta, i-am şoptit pe buze.
El îşi d epărtă gura de a mea, cu o expresie serioasă.
- îţi păstrăm secrete toate puterile, în afară de cele pe care ţi le-am
dat eu. Ca Marea m ea Doamnă, se vor aştepta să fi prim it unele puteri.
A m în g h iţit cu greu, am dat aprobator din cap şi am sorbit
cu nesaţ d in cupa cu apă. Fără m inciuni, fără înşelătorii - în afară
de m agia m ea. Să fie Tarquin prim a şi u ltim a victim ă a înşelătoriei
noastre.
M i-am m uşcat buza.
- C um răm âne cu M iryam şi cu Drakon? Ai aflat ceva despre
locul în care ar fi p u tu t să plece? „îm preună cu legiunea aeriană de
războinici?"
întrebarea p ăru să îl scoată din starea pe care o avea cât se gândi
la ce ne aştepta acum.
Rhys oftă, studiind din nou listele cu răniţi. C erneala neagră
părea să absoarbă lum ina fae slabă.
- Nu. Spionii lui Az nu le-a dat de urm ă în niciun teritoriu din
apropiere. El îşi frecă tâmplele. Cum faci să dispară un întreg popor?
M -am încruntat.
- Presupun că tactica lui Jurian de a-i scoate la lum ină s-a întors
îm potriva lui. în bătălia de astăzi, nu se auzise nim ic despre el.
- Aşa s-ar părea. El scutură din cap, lum ina dansând în şuviţele
negre ca pana corbului. A r fi trebuit să stabilesc nişte protocoale cu
ei de câteva secole. Căi de a ne contacta reciproc, dacă am fi avut
vreodată nevoie de ajutor.
- De ce n u ai făcut-o?
- Au v rut ca lum ea să îi uite, iar când am văzut cât de paşnică a
devenit Cretea... N u am v ru t ca lum ea să îi deranjeze şi pe ei.
Un m uşchi al m axilarului îi zvâcni.
- Dacă i-am găsi cumva... ar fi totuşi suficient? Să îm piedicăm
mai întâi spargerea zidului, vreau să spun. A rm ata noastră şi a lui
D rakon, poate chiar şi a reginei Vassa dacă Lucien o găseşte, îm p o ­
triva întregului Hybern? îm potriva acţiunilor sau a vrăjilor pe care
regele încă plănuia să le dezlănţuie?
Rhys răm ase tăcut pen tru o clipă.
- Va trebui să fie!
Felul în care vocea i se aspri şi ochii i se stinseră mă făcu să îl sărut
pe gură când i-am pus o m ână pe piept şi l-am îm pins pe blănuri.
El ridică din sprâncene, dar schiţă u n zâmbet.
 - N u prea ai intim itate într-o tabără de război, m ă avertiză el,
ochii scânteindu-i uşor.
Eu l-am călărit, descheind nasturele de sus al jachetei şi pe cel
de dedesubt.
- Atunci, presupun că va trebui să tac, am spus şi am continuat
să deschei nasturii până ce jacheta dezvălui cămaşa de dedesubt.
Mi-am trecut un deget peste spiralele tatuajului care se vedea
aproape de gâtul lui. C ând te-am văzut azi înfruntându-1 pe rege...
El îm i atinse uşor coapsele cu degetele.
- Ştiu. Te-am simţit.
I-am tras cămaşa de tiv, iar el se ridică pe coate, ajutându-m ă să
ii scot jacheta şi cămaşa. O vânătaie îi păta urât coastele...
- Este în regulă, îm i spuse înainte de a apuca să vorbesc. Am
avut noroc.
- Cu ce?
El îmi schiţă din no u un zâmbet.
- O suliţă?
Inim a m i se opri.
-O ...

I-am atins delicat vânătaia, înghiţind cu greu.

- în m u iată în otravă. în mare, scutul m eu a blocat-o, dar nu
suficient cât să evite im pactul.
G roaza m i se instală în stom ac, dar m -am aplecat şi i-am săru-
tat vânătaia.
Rhys expiră prelung, trupul său părând să se liniştească, să se
, aîmeze.
Aşa că i-am sărutat din nou vânătaia. M -am m işcat m ai jos. El
imi trasă cercuri lente pe um eri şi pe spate.
l-am sim ţit scutul ridicându-se în jurul cortului nostru când i-am
descheiat pantalonii, sărutându-1 pe abdom enul m usculos.
M ai jos. Rhys îşi strecură m âinile în părul m eu când restul h ai­
nelor îi dispărură.
 L-am m ângâiat de două ori, bucuroasă să-l simt, că era aici, că
a m â n d o i eram aici. în siguranţă.
Apoi am repetat m işcările cu gura.
Gem etele lui de plăcere um plură cortul, acoperind strigătele în ­
depărtate ale răniţilor şi ale m uribunzilor. Viaţa şi m oartea pluteau
atât de aproape, şo p tindu-ne la ureche.
D ar eu l-am gustat pe Rhys; l-am venerat cu m âinile şi cu gura,
iar apoi cu trupul m eu şi am sperat că fărâm a de viaţă pe care o
ofeream, lum ina strălucitoare dintre noi, avea să alunge m oartea un
pic mai departe. M ăcar p en tru încă o zi.

D oar alţi câţiva illyrieni m uriseră în tim pul nopţii. Sus pe d ea­
luri însă, ţipetele şi vaietele oam enilor lui Tarquin se ridicau spre
noi pe fuioare de fum de la incendiile pornite de H ybern, care încă
ardeau când am p o rn it la prim ele ore de după răsărit, teleportân-
d u-ne înapoi în Velaris.
Cassian şi Azriel răm aseră ca să conducă legiunile illyriene spre
noua lor tabără de la graniţa noastră sudică, iar prim ul plecă de
acolo ca să zboare în Stepe şi să le transm ită condoleanţele sale
câtorva familii.
Nesta ne aştepta în foaierul casei din oraş, A m ren clocotind pe
un scaun în faţa şem ineului neaprins din salon.
Nici u rm ă de Elain, dar, înainte să spun ceva, N esta întrebă:
- Ce s-a întâm plat?
Rhys se uită la m ine şi apoi la A m ren, care se ridică în picioare
şi ne u rm ări acum cu aceeaşi expresie ca a Nestei. Partenerul m eu îi
spuse surorii mele:
- S-a dat o luptă şi am câştigat.
- Ştim asta, spuse A m ren şi traversă covorul spre noi fără ca pi­
cioarele ei delicate să scoată vreun sunet. Ce s-a întâm plat cu Tarquin?
 M or inspiră ca să spună ceva despre Varian care, probabil, nu s-ar
li term inat bine p en tru niciunul dintre noi, aşadar am intervenit:
- Ei bine, nu a încercat să ne ucidă pe loc, deci... lucrurile au
decurs bine.
Rhys îm i aruncă o privire am uzată.
- Fam ilia regală este în viaţă şi sănătoasă. Flota lui Tarquin a
suferit pierderi, dar Cresseida şi Varian n u au fost vătămaţi.
C hipul încordat al lui A m ren p ăru să se relaxeze la auzul vorbe­
lor lui, atent alese şi diplomatice.
Dar N esta privea între noi toţi, cu spatele rigid şi gura încordată.
- U nde este el?
- Cine? spuse Rhys.
- Cassian.
Nu credeam că aveam să o aud vreodată rostindu-i num ele. Pen-
i ru ea, Cassian fusese m ereu „el“ sau „acela". Iar Nesta... se plim base
pe hol, ca şi când ar fi fost îngrijorată.
Am deschis gura, dar M or m i-o luă înainte.
- Este ocupat.
Nu o m ai auzisem niciodată vorbind atât de rece... de tăios.
Nesta se uită în ochii lui Mor. Ea îşi încordă şi relaxă m axilarul
de câteva ori, ca şi când s-ar fi luptat să nu p u n ă întrebări. M or nu
îşi plecă privirea.
M enţionarea fostelor iubite ale lui Cassian nu păruse niciodată
să o tulbure pe Mor. Poate din cauză că nu însem naseră m ult - nu
în privinţele im portante. D ar dacă războinicul illyrian n u m ai era
nn tam pon fizic şi em oţional între ea şi Azriel... Şi m ai rău, dacă
motivul stării ei era Nesta...
- C ând se întoarce, ţine-ţi vorbele veninoase p en tru tine, spuse
M or categoric.
Inim a începu să-m i bată cu putere, iar braţele m i se înm uiară pe
lângă corp la insulta rostită, la am eninţare, dar Rhys spuse:
- Mor!
Ea se uită încet, atât de încet, la el.
 D oar hotărârea se citea pe chipul lui Rhys.
- Vom pleca la întâlnire peste trei zile. Trim ite scrisori celorlalţi
M ari Lorzi ca să îi inform ezi. Şi nu m ai vreau să m ă gândesc unde
să ne întâlnim . Alege un loc şi gata.
Ea se holbă la el p en tru o clipă, apoi se uită din nou la sora mea.
Răceala tot îi contura faţa Nestei, a cărei expresie nu se schim ­
base. Era atât de nem işcată, încât părea că nu prea respira. însă nu
dădu înapoi, nu îşi feri privirea de M orrigan.
M or d ispăru abia clipind.
Nesta se întoarse p u r şi sim plu şi se îndreptă spre salon, unde
am observat cărţile întinse pe m asa joasă din faţa şem ineului.
A m ren o urm ă, aruncând o privire înapoi, peste um ăr, la Rhys.
M işcarea îi făcu bluza gri să se m işte suficient, cât să zăresc u n licăr
roşu pe sub m aterial.
Era colierul cu rubine pe care îl p u rta ascuns sub cămaşă. D ăruit
de Varian.
D ar Rhys d ăd u din cap spre A m ren, iar femela o întrebă pe
sora mea:
- U nde am rămas?
Nesta se aşeză pe fotoliu, ţinându-se atât de strâns, încât m o n ­
turile i se albiră.
- îm i explicai cum s-au form at graniţele între regate.
Ea părea distantă, tensionată. „S-au apucat şi de lecţii de istorie?"
„Sunt la fel de surprins ca şi tine că m ai stă casa în picioare."
M i-am înghiţit râsul, luându-1 de braţ şi trăgându-1 pe hol. Tre­
cuse o vrem e de când nu îl m ai văzusem atât de... m urdar. A m ândoi
aveam nevoie de o baie, dar m ai întâi trebuia să fac ceva.
în spatele nostru, A m ren îi şopti Nestei:
- Cassian a luptat de m ulte ori în război, fato! Nu degeaba este
generalul arm atei lui Rhys. Lupta asta a fost o încăierare, în com ­
paraţie cu ce urm ează. Probabil că vizitează familiile celor căzuţi. Se
va întoarce înainte de întâlnire.
- N u-m i pasă! spuse Nesta.
 M ăcar vorbea din nou.
L-am oprit pe Rhys la jum ătatea holului.
Cu atât de m ulte urechi indiscrete în casă, am ales să-i spun prin
legătură: „D u-m ă la închisoare. C hiar acum “.
Rhys n u -m i puse nicio întrebare.
 C4PIT0LUL
40

Nu aveam ce os să-i aduc. Şi chiar dacă urcatul dealului şi co­

borâtul în întuneric m ă epuizau, am continuat să m erg, să p u n un
picior în faţa celuilalt.
Aveam sentim entul ca Rhys făcea la fel.
D upă două ore, în faţa C ioplitorului de Oase, i-am spus vechiu­
lui zeu al m orţii, care încă mi se înfăţişa ca viitorul m eu fiu:
- G ândeşte-te la un alt obiect pe care îl vrei!
O chii violeţi ai C ioplitorului se m ăriră.
- De ce zăboveşte M arele Lord pe hol?
- Nu este interesat să te vadă.
In parte, era adevărat. Rhys se întrebase dacă lovitura adusă
m ândriei lui n e-ar fi favorizat.
- M iroşi a sânge şi a m oarte. C ioplitorul inhală prelung. A m ine.
- Alege alt obiect în afară de O uroboros! fu tot ce am spus.
H ybernul ne cunoştea trecutul şi posibilii aliaţi. Mai speram că
n u avea să se gândească la Cioplitor.
- Nu vreau nim ic altceva în afară de fereastra m ea spre lume.
Am rezistat im pulsului de a-m i strânge pum nii.
- Ţi-aş putea oferi m ulte alte lucruri, i-am spus eu pe un ton
calm şi dulce.
- îţi e frică să iei oglinda. C ioplitorul de Oase îşi înclină capul.
De ce?
 - Ţie n u ţi-e team ă de ea?
- Nu. El schiţă un zâm bet şi se aplecă într-o parte. Şi ţie ţi-e frică
de ea, Rhysand?
Partenerul m eu nu se deranjă să-i răspundă de pe hol, deşi venise
să se rezem e de pragul uşii, încrucişându-şi braţele. C ioplitorul oftă
când îl văzu, când zări m urdăria, sângele şi hainele şifonate şi spuse:
- O, îm i placi m ai m ult plin de sânge!
- Alege altceva, i-am răspuns eu. „Şi nu m ă trim ite degeaba de
data asta.“
- Ce ai fi dispus să-m i dai? Bogăţiile nu îm i sunt de niciun folos
aici. Puterea nu are influenţă asupra pietrei. El chicoti. Ce zici de
prim ul tău copil născut?
Zâm bi m ai m u lt p en tru sine, în tim p ce făcu un sem n cu m âna
ca de băieţel.
A tenţia lui Rhys se în d rep tă spre m ine, şi su rp rin d erea şi ceva
mai pro fu n d , m ai ta n d ru licăriră pe chipul său. „Aşadar, n u e
orice băiat."
Obrajii m i se încălziră. „Nu. N u e orice băiat."
- Este nepoliticos, M aiestăţile Voastre, să vorbiţi când nim eni
nu vă aude.
M -am uitat urât la Cioplitor.
- Aşadar, nu vrei nim ic altceva. „N iciun alt lucru care să m ă
distrugă dacă m ă uit la el?“
- A du-m i O uroboros şi sunt al tău. Ai cuvântul meu!
Am cântărit expresia fericită de pe chipul C ioplitorului înainte
să ies afară.
- Unde este osul meu?
C ererea spintecă obscuritatea.
Am continuat să merg, dar Rhys aruncă ceva spre el.
- De la prânz.
Şuieratul indignat al C ioplitorului, când osul de pui alunecă pe
podea, ne u rm ă afară.
 în linişte, am început să urcăm prin închisoare. Oglinda - tre­
buia să găsesc o cale să o obţin. D upă întâlnire. Preventiv, în caz că
într-adevăr... m -ar fi distrus.
„Cum arată?"
întrebarea era blândă, de tatonare. Ştiam la cine se referea.
M i-am îm pletit degetele cu ale lui Rhysand şi am strâns p uter­
nic. „Lasă-mă să-ţi arăt."
Şi, în tim p ce am m ers prin întuneric, spre lum ina îndepărtată şi
încă ascunsă, am facut-o.

Eram înfom etaţi când ne-am întors la casa din oraş. Şi, de vrem e
ce niciunul din noi nu avea chef să aştepte ca m âncarea să fie p re­
gătită, Rhys şi cu m ine ne-am îndreptat direct spre bucătărie,
trecând pe lângă A m ren şi Nesta, care abia flutură o mână.
Deja salivam când Rhys deschise cu um ărul uşa batantă spre
bucătărie, dar ne-am oprit când am văzut ce ne aştepta.
Elain stătea între N uala şi C erridw en la m asa lungă de lucru.
Toate trei erau pline de faină şi un fel de aluat se afla pe suprafaţa
din faţa lor.
Cele două slujnice-spion făcură im ediat o plecăciune spre Rhys,
iar Elain...
Ochii căprui îi scânteiau uşor, ca şi când s-ar fi sim ţit bine cu ele.
Nuala înghiţi cu greu.
- D oam na a spus că îi este foame, aşa că ne-am dus să îi gătim
ceva. Dar a spus că vrea să înveţe, deci... M âini încununate cu u m ­
bre se ridicară în tr-u n gest neajutorat, faina căzând de pe ele ca
zăpada. Facem pâine.
Elain se uita la noi toţi şi, când dădu să închidă ochii, i-am zâm ­
bit larg şi am spus:
- Sper că va fi gata curând; sunt lihnită de foame.
Elain schiţă u n zâm bet şi dădu din cap.
 Ea era flăm ândă. Făcea ceva. în vă ţa ceva.
- Noi vom face o baie, am anunţat tocm ai când stom acul îmi
chiorăi. Vă lăsăm să coaceţi.
L-am tras pe Rhys pe hol înainte să term ine să-şi ia răm as-bun,
uşa bucătăriei închizându-se în u rm a noastră.
M i-am pus o m ână pe piept şi m -am rezem at de lam briul de
lemn ce îm brăca zidul de lângă scară, iar Rhys m i-o acoperi cu a lui
după o clipă.
- Asta am sim ţit, când te-am văzut zâm bind în noaptea în care
am cinat lângă Sidra, spuse el.
M-am înclinat în faţă, sprijinindu-m i fruntea de pieptul lui, chiar
deasupra inimii.
- Mai are m ulte de făcut.
- C u toţii avem.
El m ă m ângâie pe spate şi eu m -am aplecat spre atingerea lui,
.avurându-i căldura şi puterea.
Am răm as acolo m ult tim p, până ce am spus:
Hai să m ergem şi să m âncăm undeva în oraş.
- Hm m !
El nu părea să vrea să-m i dea drum ul.
M i-am ridicat în cele din urm ă privirea şi i-am văzut ochii
Nirălucind cu acea lum ină familiară, şireată.
- C red că m i-e foame de altceva, spuse el mieros.
M i-am strâns degetele în cizme, dar am ridicat din sprâncene şi
.un spus calmă:
- O?
Rhys îm i m uşcă lobul urechii, apoi în tim p ce ne teleportă în
baia noastră de la etaj, unde două farfurii cu m âncare aşteptau
icum pe birou, îm i şopti:
- îţi sunt dator p en tru aseară, draga m ea parteneră!
M ăcar îm i făcu favoarea de a-1 lăsa eu să aleagă ce să m ănânce
mai întâi: pe m ine sau mâncarea.
Am ales cu înţelepciune.
 Nesta aştepta la m asă în dim ineaţa urm ătoare.
Nu pe m ine, m i-am dat seam a când m ă m ăsură din priviri ca şi
când aş fi fost d o ar o servitoare. Ci pe altcineva.
Am tăcut, fară să m ă deranjez să-i spun despre Cassian că era
încă în tabăra de război. Dacă nu avea de gând să întrebe... n u in ­
tenţionam să m ă bag în asta.
Nu când A m ren pretindea că sora m ea era aproape - atât de
aproape - să înţeleagă ce abilitate era necesară într-o posibilă p eti­
cire a zidului. Dacă s-ar f i d ezlă n ţu it p u r şi simplu, spunea Am ren.
N u am înd răzn it să sugerez că poate lum ea nu era pregătită p en tru
aşa ceva.
Am luat m icul dejun în linişte, furculiţa scârţâind pe farfurie.
A m ren spuse că era pe cale să găsească în C arte şi ce aveam noi
nevoie - vraja pe care ar fi facut-o sora mea. C um de ştia A m ren
asta, habar nu aveam. N u m i s-a p ăru t înţelept să întreb.
Nesta îmi vorbi doar când m -am ridicat în picioare.
- Te duci la întâlnire peste două zile.
-D a .
M -am pregătit p en tru orice voia să spună.
Nesta se uită la ferestrele din faţă ca şi când încă ar fi aşteptat, ca
şi când încă ar fi urm ărit.
- Ai plecat la luptă. Fără să te gândeşti de două ori. De ce?
- P en tru că a treb u it să o fac. D eoarece oam enii aveau nevoie
de ajutor.
Ochii gri-albaştri îi erau aproape argintii în lum ina dimineţii. D ar
Nesta nu mai spuse nim ic şi, după ce am mai aşteptat o clipă, am
plecat, teleportându-m ă spre casă pentru lecţia de zbor cu Azriel.
 CAPITOLUL
41

Urm ătoarele două zile fură atât de pline, încât lecţia cu Azriel fu
singura ocazie în care m -am antrenat cu el. Spionul se întorsese de
l,i trim iterea m esajelor scrise de M or privind schim barea datei
întâlnirii. Ei m ăcar fuseseră de acord cu data. D ar declaraţia lui în
legătură cu locul, în ciuda lim bajului său ferm , fusese respinsă de
toţi. Astfel, corespondenţa nesfârşită dintre regate continuă.
La Poalele M untelui fusese cândva locul lor neu tru de întâlnire.
C hiar dacă nim eni nu fusese privilegiat, niciunul nu era înclinat
sa se întâlnească acum acolo, aşadar discuţia referitoare la gazda
întâlnirii tu tu ro r M arilor Lorzi nu se încheie.
Ei bine, a şase d intre ei. Beron, în sfârşit, catadicsise să se alăture,
insă nu prim iserăm nicio veste din Regatul Prim ăverii, deşi ştiam
să mesajele fuseseră trim ise.
U rm a să m ergem toţi - m ai p uţin A m ren şi Nesta, deoarece p ri­
ma insistase că a doua avea nevoie de mai m ult antrenam ent. Mai
ales când, în seara precedentă, A m ren găsise în C arte un pasaj care
ur f i p u tu t fi ce ne trebuia ca să reparăm zidul.
Cu doar câteva ore la dispoziţie în seara trecută, se hotărî ire­
vocabil ca întâlnirea să aibă loc în Regatul D im ineţii. Era destul de
aproape de m ijlocul ţinutului şi, de vrem e ce Kallias, Marele Lord al
Iernii, nu perm itea nim ănui să intre pe teritoriul lui după ororile la
care îi supusese A m arantha poporul, era singura zonă care flanca
tărâm ul n eu tru de mijloc.
Rhys şi Thesan, M arele Lord al Regatului D im ineţii, erau în rela­
ţii bune. Regatul D im ineţii era în m are parte n eu tru în orice co n ­
flict, dar, ca u n u l d intre cele trei Regate Solare, era m ereu înclinat
să le fie loial. N u era un aliat la fel de puternic precum Helion,
Spintecătorul de Vrăji din Regatul Zilei, dar destul de puternic.
Asta nu îi opri pe Rhys, M or şi Azriel să se adune în jurul mesei
din sufragerie din casa de la oraş, în seara precedentă, ca să re­
vizuiască toate m icile inform aţii pe care le aflaseră vreodată despre
palatul lui Thesan - despre posibilele capcane şi căile de scăpare.
Am făcut u n efort să nu m ă agit, să nu întreb dacă nu cum va
riscurile erau m ai m ari decât avantajele. Atât de m ulte lucruri m er­
seseră prost în Hybern. Atât de m ulte lucruri m ergeau prost în lume.
De fiecare dată când vorbea Azriel, îl auzeam cum striga de durere
când ţăruşul îi trecuse p rin piept. De fiecare dată când M or îi răspun­
dea, îi vedeam chipul palid şi retrăgându-se din faţa regelui. De fie­
care dată când îm i cerea Rhys părerea, îl vedeam îngenunchind în
sângele prietenilor săi, implorându-1 pe rege să nu ne taie legătura.
D in când în când, Nesta şi A m ren se opreau din antrenam ent în
salon, astfel încât cea din urm ă să-i poată da prim ei câte un m ic sfat
sau să o avertizeze în privinţa întâlnirii. Sau ca A m ren să se poată
răsti la N esta să se concentreze, să-şi dea m ai m ult silinţa, în tim p
ce ea frunzărea Cartea.
Alte câteva zile, spuse A m ren când N esta plecă la etaj în cele din
urm ă, plângându-se de o m igrenă. Alte câteva zile şi sora m ea, cu
ajutorul vreunei p uteri m isterioase, ar fi p u tu t fa ce ceva. Adică,
adăugă A m ren, dacă ar fi p utut descifra la tim p secţiunea p ro m i­
ţătoare a C ărţii. Şi, cu asta, femela b ru n e tă ne spuse noapte bună, ca
să se ducă şi să citească până ce i-ar fi sângerat ochii.
Având în vedere cât de îngrozitoare era Cartea, nu eram sigură
dacă glumea.
Nici ceilalţi.
 Abia m -am atins de cină. Şi abia dacă am dorm it în noaptea aceea,
i.isLicindu-rnă în cearşafuri până ce Rhys se trezi şi m ă ascultă ră b ­
dător şo ptindu-m i fricile, până ce ajunseră să fie doar nişte um bre.
Se crăpă de ziuă şi, cât m -am îm brăcat, dim ineaţa se transform ă
intr-o zi însorită şi uscată.
Deşi u rm a să participăm la întâlnire aşa cum eram cu adevărat,
ţinutele noastre obişnuite erau aceleaşi: Rhys în jacheta lui neagră
preferată şi pantaloni, Azriel şi Cassian în arm urile lor illyriene, cu
loate cele şapte pietre Siphon lustruite şi strălucind. M or se lipsi de
obişnuita rochie roşie p en tru una de un albastru-închis. Avea un
decolteu asem ănător şi aceleaşi fuste lungi şi transparente, dar părea
oarecum... sobră. Regală, ca p en tru o prinţesă a ţinutului.
Toţi aveau o ţin u tă obişnuită, în afară de mine.
Nu găsisem o rochie nouă p en tru că n u exista nicio altă rochie
mai spectaculoasă decât cea pe care o p u rtam acum în foaier, când
ceasul de pe şem ineul din salon bătu ora unsprezece.
Rhys încă nu coborâse şi A m ren şi N esta nu se zăreau pe nicăieri
ca să ne conducă. Ne adunaserăm cu câteva m inute m ai devrem e,
dar... m -am m ăsurat din nou din priviri. C hiar în lum ina caldă a
holului, rochia strălucea şi licărea ca o nestem ată nou tăiată.
Luasem rochia de la C ăderea Stelelor şi o m odificasem , adăugând
aplicaţii din m ătase pe um erii negri, m aterialul strălucitor sem ănând
cu lum ina stelară când îm i cobora pe spate în chip de văl sau de
mantie. D acă R hysand era N oaptea Trium fătoare, eu eram steaua
care strălucea d o ar m ulţum ită întunericului său, lum ina vizibilă
doar datorită lui.
M -am în cru n tat pe scări, în ideea în care s-ar fi deranjat să apară
la timp.
Nuala îm i aranjase părul într-o cunună preţioasă şi elegantă
peste cap şi în faţa ei...
L-am surprins pe Cassian uitându-se la m ine p en tru a treia oară
in m ai p uţin de u n m inut şi 1-am întrebat:
- Ce este?
 C olţurile gurii îi zvâcniră.
- A răţi atât de...
- Iar începem , m orm ăi M or din locul în care îşi curăţa unghiile
date cu roşu, rezem ată de balustrada scării. Avea inele pe toate d e­
getele şi rân d u ri de brăţări îi zăngăneau la am bele încheieturi ale
m âinilor.
- Oficial, spuse Cassian privind neîncrezător spre ea şi flutură o
m ână plină de pietre către m ine. E xtravagant.
- Are m ai bine de cinci sute de ani, e un războinic şi un general
priceput, cunoscut în toate teritoriile şi tot are problem e în a le face
com plim ente doam nelor, spuse Mor, scuturând tristă din cap. Poţi
să-m i am inteşti de ce te luăm cu noi la întâlnirile diplomatice?
Azriel, învăluit în um bre lângă uşa de la intrare, chicoti încet.
Cassian îi aru n că o privire încruntată.
- Las’ că nici tu n u eşti un poet, frate!
Azriel îşi încrucişă braţele, încă zâm bind uşor.
- Nu am nevoie să recurg la aşa ceva.
M or râse, iar eu am pufnit, lucru care-1 făcu pe Cassian să-m i
dea u n a în coaste. I-am alungat m âna, dar m -am abţinut să-l îm ­
ping aşa cum voiam , doar p en tru că era prim a dată când îl vedeam
de la A driata, iar um brele încă îi întunecau ochii... şi din cauza
greutăţii coroanei.
Rhys m ă încoronase la flecare întâlnire şi reuniune organizată,
cu m ult înainte să fiu partenera lui, cu m ult înainte să fiu M area lui
D oam nă. C hiar şi la Poalele M untelui.
Nu pusesem niciodată întrebări despre diadem ele şi coroanele
pe care N uala sau C erridw en m i le îm pleteau în păr. N iciodată nu
avusesem vreo obiecţie în privinţa lor - nici m ăcar înainte ca relaţia
dintre noi să fi fost aşa. D ar asta... M i-am ridicat privirea spre scări,
când paşii lenţi ai Iui Rhysand se auziră pe covor.
C oroana era mai grea. Nu nedorită, ci... ciudata. Iar când Rhys
apăru în capul scărilor, splendid în jacheta neagră, cu aripile vizi­
bile şi strălucind ca şi când le-ar fi lustruit, m -am trezit din nou în
camera în care m ă dusese târziu seara trecută, după ce îl trezisem
cu agitaţia m ea din pat.
Aceasta se afla la un nivel deasupra bibliotecii d in Casa Vântului
şi era protejată cu atât de m ulte vrăji, încât avusese nevoie de câteva
clipe să le anuleze. D oar noi doi - şi orice viitor urm aş, adăugase el
schiţând un zâm bet - puteam să intrăm . Asta dacă nu aveam
musafiri.
C am era era rece şi întunecată - ca şi când a m f i p ă tru n s în m intea
anei bestii adorm ite. Şi în spaţiul ro tu n d licăreau insule strălucitoare
de lum ină. D e nestem ate.
O com oară strânsă în zece m ii de ani, ordonată p e p o d iu m u ri, în
certare deschise, pe busturi şi rafturi.
- S u n t bijuteriile fa m iliei, spuse R hys zâ m b in d înşelător. Pe cele
care nu ne plac le păstră m în R egatul Coşm arurilor, doar ca să nu se
supere p en tru că uneori le îm p ru m u tă m fa m ilie i lui Mor, dar aces­
tea... sunt p e n tru fam ilie.
M ă condusese dincolo de vitrinele care scânteiau ca nişte m ici
constelaţii, fiecare valorând... C hiar dacă eram fiica u n u i negustor,
nu le p u te a m calcula valoarea.
Sar spre p a rtea din spate a camerei, învăluite şi m ai m u lt în
întuneric...
A u zise m de catacom bele de p e continent, u n d e craniile o a m e ­
nilor iubiţi sau ale infam ilor erau păstrate în m ici firid e - zeci şi sute
pe un perete.
Aici, conceptul era acelaşi: un întreg z id de coroane era cioplit în
piatră. Fiecare se afla pe un p o sta m e n t căptuşit cu catifea neagră,
toate lu m in a te de...
- Licurici, îm i spusese R hys când sferele m inuscule şi albăstrui din
bolţile tu tu ro r nişelor păruseră să licărească precum un cer înstelat.
Ceea ce m i se p ă ru seră a f i m ici lu m in i fa e p e ta va n u l înalt...
erau licurici. D e un albastru-deschis şi turcoaz, lu m in a lor era la fe l
de m ă tă so a să ca a lunii, lu m in â n d n estem a tele cu fo c u l lor vechi
şi tăcut.
 - Alege unul, îm i şoptise Rhys la ureche.
- Un licurici?
El m ă m uşcase de lobul urechii.
- D eşteapto! M ă întorsese din n ou spre z id u l de coroane diferite,
p recum craniile. Alege-o pe care vrei!
- N u p o t să iau una p u r şi sim plu.
- Cu siguranţă, po ţi. îţi aparţin.
A m ridicat o sprânceană.
- N u... nu cu adevărat.
- C onform legii şi tradiţiei, toate su n t ale tale. Vinde-le, topeşte-le,
poartă -le - f ă ce vrei!
- N u îţi p a să de el?
A m g esticu la t spre cu fă ru l care valora m a i m u lt decât m a jo ri­
tatea regatelor.
- O, a m câteva bijuterii preferate la care m -a m g â n d it că aş p u tea
să te conving să le cruţi, dar... acesta îţi aparţine. în tru totul.
Privirile ni se întâlniseră şi îm i dădusem seam a că şi el îşi am intea
cuvintele p e care i le şoptisem în urm ă cu câteva luni. Că fiecare bucată
din inim a m ea care încă se vindeca îi aparţinea. Z âm bisem şi îm i tre­
cusem o m â n ă p e braţul lui înainte să m ă apropii de zidul cu coroane.
C ândva, în regatul lui Tam lin, m ă îngrozise ideea de a m i se oferi
o coroană. M ă tem u sem de aşa ceva. Şi a m p resupus că nu m ă agi­
tasem niciodată în privin ţa asta când era vorba de Rhys. Ca şi când o
mică pa rte din m ine ar f i ştiu t că aici trebuia să fiu : lângă el, ca egala
lui. Regina lui.
R hys îşi înclinase capul ca şi când m i-a r f i co n fim at - el văzuse,
înţelesese şi ştiuse dintotdeauna.
C oborând acum scările casei din oraş, Rhys îşi îndreptă atenţia
direct spre coroana de pe capul m eu, iar em oţia care i se undui pe
chip fu suficientă ca să-i determ ine până şi pe M or şi pe Cassian să
îşi m ute privirea.
 Lăsasem coroana să m ă cheme. Nu o alesesem din cauza stilului
sau a faptului că voiam să m ă sim t confortabil, ci pen tru că m ă
atrăsese ca şi când ar fi fost inelul din coliba Ţesătoarei.
C oroana m ea era făcută din argint şi diam ante, în form ă de spi­
rale de stele şi diverse faze ale lunii. în v ârf avea o sem ilună din
diam ant, flancată de două stele care explodau. Şi cu rochia străluci­
toare de la C ăderea Stelelor...
Rhys coborî de pe scări şi m ă luă de m ână.
Noaptea Trium fătoare şi Stelele Eterne.
Dacă el era întunericul dulce şi îngrozitor, eu eram lum ina
st i aiuritoare pe care doar um brele lui o puteau arăta.
- C redeam că plecaţi, interveni N esta din capul scărilor.
M -am pregătit, nem afiind atentă la Rhys.
într-o rochie de un albastru foarte închis, Nesta nu p u rta bijute-
n i şi părul fără podoabe îi era pieptănat pe spate. Am presupus că nu
avea nevoie de accesorii, ţinând cont de frum useţea ei uluitoare. Ar
li fost ca şi când ai h îm podobit un leu cu bijuterii. D ar să se îm ­
brace aşa...
Ea coborî scările, iar când ceilalţi tăcură, m i-am dat seama...
Am încercat să nu ies prea m ult în evidenţă când m -am uitat la
<ăssian.
Ei nu se văzuseră din Adriata.
Dar războinicul nu făcu decât să-i arunce o privire superficială
si se întoarse spre Azriel ca să-i spună ceva. M or îi urm ărea atentă
pe am ândoi - avertism entul pe care i-1 dăduse surorii mele răsunând
lăcut între ele. Iar Nesta, la naiba, p ăru să-şi am intească. Păru să-şi
înghită cuvintele pe care intenţionase să le spună şi m ă abordă.
Aproape îm i făcu inim a să se oprească din cauza şocului când
uni spuse:
- Eşti frum oasă.
Am clipit la ea.
- Asta încercai tu să spui, Cassian? întrebă Mor.
Noi am ales să nu auzim ce zise el şi i-am răspuns Nestei:
 - M ulţum esc. Şi tu.
N esta d o ar ridică din um eri.
- De ce te-ai îm brăcat atât de frum os? am insistat eu. Nu ar tre ­
bui să te antrenezi cu Am ren?
Am sim ţit cum Cassian îşi îndreptă atenţia spre noi; i-am sim ţit
pe toţi privind când Nesta spuse hotărât:
- Vin cu voi!
 CAPITOLUL
42

N im eni n u spuse nim ic.

Nesta îşi ridică bărbia.
- Eu... N u o m ai văzusem niciodată bâlbâindu-se. Nu vreau ca
toţi să îşi aducă am inte de m ine ca de o laşă.
- N im eni nu ar spune asta, am rostit eu încet.
- Eu aş face-o.
Nesta ne studie pe toţi, m ai puţin pe Cassian. Nu ca să-l descon­
sidere, ci... ca să-i evite răspunsul din privire. Aprobarea.
- Era ceva distant, spuse ea. Războiul. Lupta. Nu... m ai este. Voi
.iiiita, dacă pot. D acă asta înseam nă să... le spun ce s-a întâm plat.
- Ne-ai ajutat destul, am spus eu, rochia mea foşnind când am
l.te ut un singur pas spre ea. A m ren a spus că m ai ai foarte puţin
pană să ajungi să stăpâneşti talentul de care ai nevoie. Ar trebui să
i a mâi şi să te concentrezi la asta.
- Nu. N u contează dacă îmi am ân antrenam entul cu o zi sau două.
i uvintele erau ferme, clare. Poate până la întoarcerea noastră,
Amren va decoda vraja din Carte. Ea ridică un um ăr. Ai plecat la
luptă p en tru u n regat pe care abia îl cunoşti - care abia vă consideră
pr ieteni. A m ren m i-a arătat rubinul de sânge. Şi când te-am în tre­
bat de ce ai făcut-o... m i-ai spus că aşa era corect. Că oam enii aveau
nevoie de ajutor. Ea înghiţi în sec. N im eni nu va lupta ca să-i salveze
pe oam enii de sub zid. N im ănui nu-i pasă. D ar mie îm i pasă, spuse I
în tim p ce se juca absent cu un pliu al rochiei. Mie îm i pasă. f
Rhys veni lângă m ine şi spuse:
- Ca M are D oam nă, Feyre nu mai este em isarul m eu în lum ea
oam enilor. El îi schiţă un zâm bet Nestei. Vrei slujba?
Nesta nu afişă nicio em oţie, dar aş fi putut jura că o scânteie se
aprinse.
- G ândeşte-te la întâlnirea asta ca la o încercare. Şi te voi face să
plăteşti din plin p en tru serviciile mele.
Rhys schiţă o plecăciune.
- N u m -aş aştepta la mai puţin de la o soră Archeron. L-am îm ­
puns în coaste, iar el râse. Bine ai venit în regat! îi spuse el. U rm ează
să ai o p rim ă zi pe cinste.
Şi, spre şocul m eu etern, N esta zâmbi uşor.
- A cum nu m ai poţi da înapoi, îi spuse Cassian lui Rhys, ges­
ticulând spre aripile lui.
Rhys îşi băgă m âinile în buzunare.
- C red că este tim pul ca lum ea să afle cine-şi întinde cel mai
m ult aripile.
Cassian râse şi chiar şi Azriel zâmbi. M or îm i aruncă o privire
care m ă făcu să-m i m uşc buza ca să nu strig.
- Pariez pe douăzeci de m ărci de aur că se va da o luptă în prim a
oră, spuse Cassian, care încă nu se uita la Nesta.
- Eu pariez pe treizeci, că în patruzeci şi cinci de m inute, zise
Mor, încrucişându-şi braţele.
- N u uita că sunt jurăm inte şi protecţii de neutralitate, spuse cu
blândeţe Rhys.
- Voi nu aveţi nevoie de p u m n i sau de m agie ca să luptaţi,
rosti Mor.
- Cincizeci şi spun că în treizeci de m inute! se auzi Azriel de
lângă uşă. în cepută de Regatul Toamnei.
Rhys îşi dădu ochii peste cap.
 - încercaţi să n u daţi im presia că pariaţi cu toţii pe ei. Şi n u tri­
şaţi p rovocând lupte. Rânjetele cu care răsp u n seră fură oricum ,
mimai nu liniştitoare. Rhys oftă. O sută de m ărci pe o luptă în cinci­
sprezece m inute.
Nesta pufni încet, dar toţi se uitară la m ine, aşteptând.
Eu am ridicat din um eri.
- Rhys şi cu m ine suntem o echipă. Poate să parieze toţi banii
noştri pe prostia asta.
Toţi păreau foarte ofensaţi.
Rhys m ă luă de braţ.
- O regină în aparenţă...
- Să nu îndrăzneşti! am spus eu.
El râse.
- M ergem?
El avea să m ă teleporteze pe m ine, M or să îi aducă acum pe
< assian şi p e Nesta, iar Azriel să vină de unul singur. Rhys aruncă o
privire spre ceasul din salon şi făcu sem n din cap către îm blânzitorul
1'mbrelor.
Azriel dispăru instantaneu. Prim ul care sosea trebuia să vadă
i Iacă ne aştepta vreo capcană.
Am aşteptat în tăcere un m inut, două. Apoi, Rhys expiră şi spuse:
- Liber!
Apoi m ă apucă de m ână şi m ă ţinu strâns.
M or se cocoşă uşor, bijuteriile strălucind odată cu m işcarea şi se
duse să-l ia de braţ pe Cassian.
Dar, în cele din urm ă, el se apropiase de Nesta. Şi când lum ea
începu să se transform e în um bre şi vânt, l-am văzut pe Cassian
m âlţându-se peste sora m ea şi pe ea ridicându-şi sfidător bărbia
i and el spuse:
- Bună, Nesta!
Rhys p ăru să îşi oprească teleportarea când sora m ea îi răspunse:
- Deci eşti în viaţă.
Cassian îşi dezgoli feroce dinţii, înfoindu-şi uşor aripile.
 - Sperai să n u fiu?
M or u rm ărea atât de atent, cu toţi m uşchii încordaţi. Ea se în ­
tinse din n o u spre braţul lui, dar Cassian se feri, fară să-şi ia privirea
de la ochii arzători ai Nestei.
- N u ai venit să... spuse N esta fară să gândească, apoi se opri.
Lum ea p ăru să încrem enească odată cu propoziţia întreruptă,
inclusiv Cassian. El îi studie chipul, ca şi când ar fi citit furios rap o r­
tul unei lupte.
M or urm ări p u r şi simplu cum Cassian luă m âna subţire a Nestei,
îm pletindu-şi degetele cu ale ei. C um îşi strânse aripile şi întinse
orbeşte m âna cealaltă înapoi spre Mor, ordonându-i, în tăcere, să îi
transporte.
Cassian şi N esta se priviră reciproc. Pe feţele lor nu se citea nici
căldură, nici tandreţe, ci doar intensitate aceea, am estecul de sfidare,
înţelegere şi foc.
Rhys începu din nou să ne teleporteze şi tocm ai în clipa în care
vântul întunecat suflă, l-am auzit pe Cassian spunându-i Nestei,
încet şi răguşit:
- D ata viitoare, em isarule, voi veni să te salut!

Rhys îm i spusese destule în privinţa lucrurilor la care să m ă

aştept în Regatul D im ineţii, d ar nici m ăcar priveliştile pe care m i le
redase nu se com parau cu realitatea.
Prim a dată am văzut norii; nori im enşi care pluteau pe cerul de
cobalt, m oi şi generoşi, încă pătaţi de ultim ele raze roz ale răsăritu­
lui şi ale căror contururi rotunjite erau poleite cu lum ină aurie. P ros­
peţim ea în ro u rată a dim ineţii zăbovea în aerul um ed când ne-am
ridicat privirea spre palatul m ontan, ce se înălţa în spirală spre cer.
Dacă palatul de deasupra Regatului C oşm arurilor fusese co n ­
struit din piatra lunii, acesta era făcut din... pietre solare. Nu aveam
t uvinte să descriu piatra aurie şi aproape opalescentă care părea să
reţină în interiorul ei strălucirea a o m ie de răsărituri.
Treptele, balcoanele, bolţile, verandele şi p odurile făceau legătu­
ra între tu rn u rile şi cupolele poleite ale palatului, florile de brebe-
noc albastre căţărându-se pe stâlpii şi blocurile de piatră frum os
laiate ca să absoarbă ceaţa poleită ce plutea în aer.
Plutea în aer deoarece m untele pe care era palatul... Era un m o ­
li v p en tru care văzusem norii prim a dată.
Pe veranda pe care nu era nim eni în afară de Azriel şi de un în ­
soţitor zvelt în uniform a cu roşu şi auriu a Regatului Dim ineţii. Erau
nişte veşm inte uşoare şi largi - stratificate şi totuşi măgulitoare.
M asculul făcu o plecăciune, tinereţea şi frum useţea văzându-se
pe pielea lui bronzată şi netedă.
- Pe aici, M are Lord!
Până şi vocea îi era la fel de m inunată ca prim a strălucire aurie
la orizont. Rhys dăd u uşor din cap şi îm i oferi braţul.
M or îngăimă în spatele nostru, venind din urm ă cu Nesta lângă ea:
- Rhys, dacă ai să vrei să construieşti vreodată o casă nouă, s-o
loloseşti pe asta d rept m odel.
Rhys îi aru n că o privire neîncrezătoare peste um ăr. Cassian şi
Azriel pufniră încet.
M -am uitat la Nesta, când însoţitorul ne conduse n u spre bolta
de după verandă, ci spre scara spiralată care urca de-a lungul faţadei
simple a un u i turn.
N esta părea la fel de dezorientată ca noi toţi - în afară de M or -
dar...
Pe chipul surorii mele se citea uim irea.
O uim ea castelul din nori, provincia înverzită care se un d u ia
departe dedesubt, îm presurată cu m ici sate cu acoperişuri roşii şi
i auri late şi strălucitoare. O provincie m ereu luxuriantă, plină de
bogăţiile verii.
Şi m -am întrebat dacă şi eu arătasem aşa în ziua în care văzusem
prim a dată Velarisul. Dacă şi eu afişasem am estecul de uim ire,
m ânie şi înţelegere a faptului că lum ea era m are şi frum oasă şi, u n e­
ori, atât de copleşitoare cu m inunile ei, încât era im posibil să te
bucuri de tot într-o clipă.
M ai erau şi alte palate pe teritoriul D im ineţii - aşezate în mici
oraşe specializate în tinichigerie, ceasornicărie şi alte lucruri inteli­
gente. Aici... dincolo de satele culcuşite pe dealurile ţării, nu era
industrie. Nu exista nim ic în afară de palat, cer şi nori.
Am urcat pe scările spiralate, prăpastia de lângă m arginea prea
îngustă pierzân d u-se în stânca de culoare caldă, presărată cu tufe
de trandafiri galbeni şi bujori pufoşi şi purpurii. O m oarte frum oasă
şi colorată.
Fiecare pas m ă făcu să-m i adun puterile când am urcat în turn,
Rhys ţin ân d u -m ă ferm de m ână.
Aripile încă i se vedeau. El nu ezită niciun pas.
A m uzat şi curios, îşi îndreptă privirea spre m ine şi-m i spuse
p rin legătură: „Şi tu crezi că ar trebui să ne redecorăm casa?"
Am trecut p rin camere în aer liber, pline de perne m ari din
m ătase şi covoare som ptuoase, pe lângă ferestrele ale căror geam uri
erau aranjate în m ozaicuri colorate, pe lângă urne din care se revăr­
sa lavandă şi fântâni în care, sub razele blânde ale soarelui, susura
cea m ai lim pede apă.
„Nu este un concurs", i-am spus eu.
El m ă strânse de m ână. „Ei bine, dacă Thesan are un palat m ai
frum os, eu su n t singurul binecuvântat să am o M are D oam nă
lângă m ine."
N u m -am p u tu t abţine să roşesc, m ai ales când Rhys adăugă: „în
seara asta, vreau să porţi coroana aia în pat. D oar coroana."
„Ticălosule!"
„întotdeauna."
Am zâmbit, iar el se aplecă lin ca să m ă sărute pe obraz.
M or bolborosi să o scutească.
Voci în surdină ajunseră la noi din sala în aer liber din vârful
tu rn u lu i de piatră solară - unele profunde, altele ascuţite şi altele
vioaie - înainte să term inăm de urcat, ferestrele arcuite şi fară gea­
muri p erm iţân d să se audă conversaţia dinăuntru.
„Trei sunt deja aici“, m ă avertiză Rhys, iar eu am avut sentim en-
t ui că asta le şoptea acum Azriel lui M or şi Cassian. „Helion, Kallias
si Thesan."
M arii Lorzi ai Regatului Zilei, cel al Iernii şi gazda noastră din
Legatul D im ineţii.
Ceea ce însem na că Regatul Toam nei şi cel al Verii - Beron şi
Tarquin - n u sosiseră încă. Sau al Prim ăverii.
încă m ă îndoiam că Tamlin avea să vină, dar Beron şi Tarquin...
Poate că lupta îl făcuse pe Tarquin să se răzgândească. Iar Beron era
destul de îngrozitor, încât probabil să se fi alăturat deja Hybernului,
indiferent de m anevrele lui Eris.
Am văzut cum Rhys înghiţi în sec când am urcat ultim ele trepte
spre uşa deschisă. Un p o d lung lega cealaltă jum ătate a turnului de
interiorul palatului, de balustradele acestuia atârnând flori galbene
de glicină. M -am întrebat dacă ceilalţi fuseseră conduşi pe scările
acestea sau dacă asta se voia cum va a fi o insultă.
„îţi ridici scuturile?" întrebă Rhys, dar eu ştiam că era conştient
de faptul că m i le ridicasem din Velaris.
Tot aşa cum şi eu eram conştientă că el ridicase un scut m ental
si fizic în ju ru l nostru, cu sau fără term eni de pace.
Şi, chiar dacă faţa îi era calm ă şi um erii traşi înapoi, i-am spus:
„Te văd, Rhys. Şi nu există nicio parte din tine pe care să nu o iubesc
cu toată fiinţa mea".
El îm i strânse m âna în sem n de răspuns înainte să îm i pu n ă d e ­
getele pe braţul lui, ridicându-1 suficient cât să fi înfăţişat, probabil,
o im agine destul de curtenească atunci când am intrat în sală.
„Să nu te ploconeşti în faţa nim ănui!" fu tot ce îm i spuse.
 CAPITOLUL
43

Sala era şi nu era cum m ă aşteptam . Scaune joase din lem n de

stejar şi tapiţate fuseseră aranjate în tr-u n cerc m are în m ijlocul
cam erei - suficiente p en tru toţi M arii Lorzi şi delegaţii lor. Unele,
m i-am dat eu seama, fuseseră concepute să aibă loc şi p en tru aripi.
Părea că n u era ceva neobişnuit, deoarece în jurul unui m ascul
zvelt de care m i-am am intit im ediat de la Poalele M untelui, stăteau
adunaţi Fae înaripaţi. D acă illyrienii aveau aripi ca de liliac, acestea
erau... ca de pasăre.
„Peregrynii sunt rude îndepărtate ale Serafimilor lui D rakon şi
îi oferă lui Thesan o m ica legiune aeriană", îm i spuse Rhys despre
femelele şi m asculii m usculoşi cu arm uri aurii. „M asculul din stân ­
ga lui este căpitanul şi iubitul lui." într-adevăr, m asculul chipeş
stătea u n pic m ai aproape de M arele său Lord, cu o m ână pe sabia
elegantă de lângă corp. „încă n u au o legătură de îm perechere, co n ­
tinuă Rhys, dar cred că Thesan nu a îndrăznit să o recunoască în
tim pul dom niei A m aranthei. Ei îi plăcea să le sm ulgă penele - una
câte una. Odată, şi-a făcut o rochie din ele."
Am încercat să n u tresar când am păşit pe podeaua din m ar­
m u ră lustruită, piatra fiind încălzită de soarele care intra prin bolţile
deschise. Ceilalţi se uitaseră spre noi, unii şoptind la vederea aripi­
lor lui Rhys, dar eu m i-am îndreptat atenţia spre adevăratul giu-
vaier din cameră: reflexia bazinului.
 în locul unei mese care să ocupe spaţiul dintre cercul de scaune se
zărea reflexia unui bazin rotund şi p uţin adânc, cioplit în podea. Apa
întunecată era plină cu nuferi roz şi aurii, cu frunze late ca m âna unui
mascul, iar dedesubt, peşti portocalii şi ivorii înotau leneş.
„M i-aş dori şi eu aşa ceva", i-am recunoscut lui Rhys.
P rin legătură l-am sim ţit am uzându-se. „A m să-m i notez pen-
(ru aniversarea ta.“
Mai m ulte flori de glicină se răsuceau pe stâlpii care înconjurau
spaţiul şi, de-a lungul m eselor lipite de cei câţiva pereţi, nenum ărate
tufe de bujori de culoarea vinului îşi desfăceau petalele m ătăsoase,
între vaze, fuseseră aşezate tăvi şi coşuri cu m âncare - produse de
patiserie, cărn u ri preparate - şi ghirlandele de fructe ne făceau
sem n din faţa cănilor din cositor cu băuturi răcoritoare.
Apoi erau cei trei M ari Lorzi.
Nu eram singurii care se îm brăcaseră elegant.
Rhys şi cu m ine ne-am oprit la jum ătatea distanţei.
îi cunoşteam pe toţi - m i-i am inteam din lunile petrecute la
Poalele M untelui. Rhys îm i povestise trecutul lor în tim pul an tren a­
mentelor. M -am întrebat dacă îşi sim ţiră puterea în m ine când îşi
indreptară atenţia spre noi.
Thesan înaintă, încălţările lui splendide, cu broderii, nescoţând
niciun zgom ot pe podea. Tunica îi era m ulată pe pieptul zvelt, dar
pantalonii largi - asem ănători celor preferaţi de A m ren - foşniră
când se apropie. Pielea bronzată şi părul îi erau aurii, ca şi când
răsăritul le-ar polei perm anent, d ar ochii oblici, de un căprui închis,
erau cea m ai m in u n ată trăsătură a lui. El se opri la câţiva paşi dis­
tanţă, atent la m ine şi la Rhys, la anturajul nostru, la aripile pe care
Rhys şi le ţinea strânse la spate.
- Bine aţi venit! spuse Thesan, cu o voce la fel de profundă şi de
intensă ca p riv irea sa. Iubitul lui ne m onitoriza fiecare respiraţie
de la câţiva paşi distanţă, dându-şi, fără îndoială, seam a că la fel
făceau şi însoţitorii noştri, aflaţi în u rm a noastră. Sau, de vrem e ce
tu ai stabilit întâlnirea asta, poate că ar trebui să ne şi întâm pini,
spuse gânditor Thesan.
Un zâm bet slab traversă chipul perfect al lui Rhys, um brele răsu-
cindu-i-se p rin tre şuviţele de păr. El renunţase la a-şi mai controla
puterea - fie şi un pic. Toţi o făcuseră.
- Poate că eu am solicitat să ne întâlnim , Thesan, dar tu ai fost
destul de amabil, încât să ne pui la dispoziţie reşedinţa ta frumoasă.
Thesan dădu din cap în sem n de m ulţum ire, considerând poate
nepoliticos să întrebe de aripile nou dezvăluite ale lui Rhysand, şi
apoi se întoarse spre mine.
Ne-am uitat u nul la celălalt, în tim p ce însoţitorii m ei făcură o
plecăciune în spatele m eu, la fel cum şi eu ar fi trebuit să fac, în
calitate de soţie a unui M are Lord.
Totuşi n -am făcut decât să stau şi să m ă holbez.
Rhys nu interveni - nu în cazul acestui prim test.
Regatul Răsăritului - darul vindecării, cel care îm i perm isese
să-i salvez viaţa lui Rhysand, care m ă trim isese la Suriei în ziua în
care aflasem adevărul ce avea să-m i schim be nem urirea.
I-am zâm bit reţinut lui Thesan.
- Casa ta este m inunată!
D ar Thesan îşi îndreptase atenţia spre tatuajul meu. Ştiam că îl
observase din clipa în care îşi dăduse seama că nu era pe m âna p o ­
trivită. Apoi, spre coroana de pe capul m eu şi ridică din sprâncene.
Rhys ridică p u r şi sim plu din um eri.
Ceilalţi doi M ari Lorzi se apropiaseră şi ei, între timp.
- Kallias, îi zise Rhys celui cu păr alb, a cărui piele era atât de
palidă, încât părea îngheţată.
Până şi ochii de un albastru răvăşitor sem ănau cu nişte bucăţi
cioplite d in tr-u n gheţar, când se uită cu atenţie la aripile lui Rhys şi
p ăru să le ignore im ediat. El p u rta o jachetă tot de culoare albastră,
brodată cu fir de argint, gulerul şi m ânecile fiind m ărginite cu blană
albă de iepure. Aş fi considerat că haina şi, m ai ales, cizmele maro,
înalte p ână la genunchi şi căptuşite cu blană erau prea călduroase
pentru ziua frum oasă, dar, având în vedere expresia lui rece, poate
că avea sângele îngheţat. Trei M ari Spiriduşi îm brăcaţi în culori ase­
m ănătoare răm aseră pe scaunele lor, iar un u l dintre ei - o tânără
iemelă splendidă - se uită direct la M or şi zâmbi.
M or zâmbi, la rân dul ei, sărind de pe u n picior pe altul când
Kallias deschise gura...
Apoi prietena m ea ţipă.
Ţipă.
Femelele se grăbiră u na spre cealaltă, iar ţipătul lui M or se tra n s­
formă în tr-u n plânset uşor când îşi aruncă braţele în jurul străinei
zvelte şi o îm brăţişă strâns. Şi braţele femelei trem urau când o apucă
pe Mor.
Apoi râseră, plânseră şi dansară una în jurul celeilalte, oprin-
du-se ca să-şi studieze chipurile, ca să-şi şteargă lacrim ile şi să se
î m brăţişeze din nou.
- Eşti neschim bată, spunea străina cu zâm betul până la urechi.
Cred că este aceeaşi rochie în care te-am văzut în...
- Tu eşti neschimbată! Porţi blană în m ijlocul verii - cât de tipic...
- Se pare că i-ai adus pe suspecţii obişnuiţi...
- D in fericire, com pania s-a îm bunătăţit cu nişte nou-sosiţi... M or
îmi făcu sem n să vin. Trecuse o veşnicie de când o văzusem strălu­
cind atât de puternic. Viviane, ea este Feyre! Feyre, ţi-o prezint pe
Viviane, soţia lui Kallias!
M -am uitat la Thesan şi la Kallias, cel din u rm ă privindu-şi soţia
si pe M or cu sprâncenele ridicate.
- A m încercat să-i sugerez să răm ână acasă, spuse sec Kallias,
dar m -a am eninţat că-m i îngheaţă vintrele.
Rhys chicoti întunecat.
- îm i sună cunoscut.
I-am aru n cat o privire încruntată peste un u m ăr strălucitor -
chiar la tim p ca să văd rânjetul dispărând de pe chipul lui Kallias
când, de data asta, se uită cu atenţie la Rhys, nu doar la aripile lui.
P artenerului m eu îi pieri zâmbetul, o oarecare încordare intensi-
ficându-se între el şi Kallias...
D ar eu ajunsesem lângă M or şi Viviane şi n u m -am m ai arătat
curioasă când i-am strâns m âna femelei, surprinsă să o sim t caldă.
Părul ei argintiu licărea în soare ca zăpada proaspătă.
- Soţie, spuse Viviane, ţâţâind. Ştii, încă m i se pare ciudat. De
fiecare dată când cineva rosteşte cuvântul, m ă tot uit peste um ăr, ca
şi când ar vorbi despre altcineva.
Kallias nu se adresă nim ănui în m o d special, din locul în care
răm ase cu faţa la Rhys şi cu spatele încordat, când zise:
- Trebuie să decid dacă m i se pare o insultă, de vrem e ce o spune
în fiecare zi.
Viviane scoase lim ba la el, dar M or o strânse uşor de umăr.
- Era şi tim pul.
C hipul palid al lui Viviane se îm bujoră.
- Da, ei bine... totul a fost altfel după cele întâm plate la Poalele
M untelui. Ea îşi îndreptă privirea de safir spre m ine şi făcu o ple­
căciune. M ulţum esc p en tru că m i-ai redat partenerul.
- Parteneri? spuse M or voioasă, uitându-se între ei. Şi căsătoriţi,
şi parteneri?
- Voi două vă daţi seama că asta este o întâlnire serioasă, zise Rhys.
- Şi că peştii din bazin sunt foarte sensibili la sunetele ascuţite,
adăugă Kallias.
Viviane le făcu am ândurora un gest vulgar care m ă determ ină
im ediat să o plac.
Rhys se uită la Kallias cu ceea ce presupuneam a fi un fel de
expresie a unui m ascul care suferea de m ultă vreme, dar Marele
Lord nu îi oglindi gestul.
Fără să m ai fie am uzat şi afişând din nou răceala aceea, îl fixă cu
privirea pe Rhys.
M or îm i explicase că relaţia cu Regatul Iernii se... tensionase când
ei ne salvaseră pe m ine şi pe Lucien de pe gheaţă. Era o m ânie care nu
m ai dispăruse după ceea ce se întâm plase la Poalele M untelui...
 D ar al treilea M are Lord se apropiase, în sfârşit, din partea cea­
laltă a bazinului.
C ândva, tatăl m eu făcuse negoţ cu aur şi pandantive cu lapis
lazuli care proveneau din ruinele unui regat arid sud-estic, unde
creaturile Fae dom niseră precum zeii printre curm alii bătuţi de vânt
şi palatele m ăturate de nisip. Culorile şi m ăiestria m ă fermecaseră,
dar m ă arătasem m ai interesată de încărcătura de sm irnă şi sm o­
chine - tatăl m eu îm i dăduse pe furiş câteva, în tim p ce zăboveam
prin biroul lui. C hiar şi acum le sim ţeam dulceaţa pe lim bă şi p arfu ­
mul păm ântiu şi nu îm i puteam explica de ce, dar... M i-am am intit
de colierul vechi şi de delicatesele rafinate când el veni spre noi.
Ţinuta îi fusese croită d in tr-u n singur val de m aterial alb - nu
era robă sau costum , ci m ai degrabă o com binaţie între cele două,
cu pliuri, şi care-i atârna pe corpul m usculos. Brăţara de aur, cu un
şarpe în poziţie verticală, care îi încercuia bicepsul puternic, com ­
pensa n u an ţa de un negru aproape strălucitor a pielii neagră, iar
coroana lucitoare din spini aurii - erau razele soarelui, m i-am dat
eu seam a - îi strălucea pe părul negru.
Era în tru p area soarelui. Influent, cu o eleganţă leneşă, în stare
să-şi afişeze bunătatea şi m ânia. A proape la fel de frum os ca
Rhysand. Şi, cum va, m ai rece decât Kallias.
Cei din anturajul M arelui Spiriduş erau aproape la fel de n u m e­
roşi ca ai noştri, îm brăcaţi cu veşm inte asem ănătoare, de diverse
culori strălucitoare - cobalt, roşu şi am etist - unii erau fardaţi cu
pricepere şi toţi erau în formă, strălucind de sănătate.
D ar poate că puterea lor fizică... a lui era o înşelătorie.
Deoarece celălalt titlu al lui H elion era Spintecătorul de Vrăji şi
se zvonea că, în cele o mie de biblioteci ale lui, s-ar fi aflat toate
cunoştinţele lum ii. Poate că toată cunoaşterea îl făcuse prea co n ­
ştient, prea rece în spatele ochilor strălucitori.
Sau poate devenise aşa după ce A m arantha prădase bibliotecile.
M -am întrebat dacă revendicase ceea ce îi luase sau dacă jelise lu ­
crurile incendiate.
 Până şi M or şi Viviane puseseră capăt conversaţiei când Helion
se opri la o distanţă sigură.
Puterea lui îi scosese pe prietenii m ei din H ybern. Puterea lui
m ă făcea să strălucesc ori de câte ori făceam dragoste cu Rhys şi
inim a-m i bătea cu veselie.
Helion făcu sem n din bărbia-i pătrată spre Rhys, singurul dintre
ei deloc surprins de aripile partenerului m eu, dar îşi aţinti privirea
de un galben intens asupra mea.
- Tam lin ştie ce este ea?
Vocea îi era într-adevăr m ai rece decât a lui Kallias, iar întreba­
rea... atât de atent form ulată.
- Dacă te referi la faptul că este frum oasă şi inteligentă, atunci,
da... cred că ştie, zise Rhys tărăgănat.
Helion se uită direct la el.
- Ştie că este p artenera ta şi M are D oam nă?
- M are D oam nă? strigă Viviane, dar M or îi făcu sem n să tacă,
în d ep ărtân d -o ca să-i şoptească.
Thesan şi Kallias m ă studiară fără să se grăbească.
Cassian şi Azriel se apropiară uşor, ca o briză nocturnă.
- Dacă va sosi, spuse Rhys calm, presupun că va afla.
H elion râse întunecat. Periculos - acest M are Lord bronzat era
m ortal.
- M ereu m i-a plăcut de tine, Rhysand.
Thesan înaintă, ca o gazda bună. Pentru că râsetul acela p ro m i­
tea, într-adevăr, violenţă. Iubitul lui şi ceilalţi peregryni părură să ia
poziţii defensive - ori ca să-l protejeze pe Marele lor Lord, ori doar
ca să ne aducă am inte că eram invitaţi în casa lor.
Dar H elion îşi îndreptă atenţia spre N esta şi o privi insistent.
Ea îl fixă cu privirea, calm ă şi indiferentă.
- Cine este invitata ta? întrebă M arele Lord al Zilei un pic prea
încet p en tru gustul meu.
 Cassian n u lăsă deloc să se înţeleagă că el o cunoştea pe Nesta,
msă nu se m işcă niciun pic din poziţia sa defensivă. Nici Azriel.
- Este sora m ea şi em isarul nostru în tărâm urile oamenilor, i-am
spus eu în cele din urm ă, venind lângă ea. Şi ne va spune povestea
ei când vor sosi şi ceilalţi.
- Este Fae.
- Serios, spuse Viviane în şoaptă.
Horcăitul lui M or fu întrerupt când Kallias ridică o sprânceană
l.i ele. H elion le ignoră.
- Cine a facut-o? întrebă politicos Thesan, înclinându-şi capul.
Nesta îl studie pe Thesan, apoi pe H elion şi pe Kallias.
-- H ybernul, spuse ea simplu, fară un licăr de team ă în privire şi
ca pul ridicat.
Ei răm aseră tăcuţi de uimire.
Dar m ă săturasem să se holbeze la sora mea. Am luat -o de braţ,
iiidreptându-m ă spre scaunele cu spătar jos, despre care am presu­
pus că ne erau rezervate.
- Au aru n cat-o în Cazan, am spus eu. îm p reu n ă cu cealaltă soră
,i mea, Elain. M -am aşezat lângă N esta şi i-am privit pe cei trei
Mari Lorzi fără pic de educaţie, respect sau politeţe. D upă ce M area
Preoteasă, Ianthe şi Tamlin le-au vândut lor Prythianu! şi familia
mea.
Nesta confirm ă d ân d din cap în tăcere.
Ochii lui Helion ardeau ca o forjă.
- Asta e o acuzaţie serioasă, m ai ales la adresa fostului tău iubit.
- Nu este o acuzaţie, am spus eu, îm preunându-m i m âinile în
poală. Suntem cu toţii aici, iar acum vom face ceva în privinţa asta.
M ândria licări p rin legătură.
Iar atunci Viviane îi m orm ăi lui Kallias, îm pungându-1 în coaste:
- De ce nu pot fi şi eu o M are D oam nă?
 Ceilalţi întârziară.
N e-am aşezat pe scaunele din jurul bazinului, însoţitorii foarte
m an ieraţi ai lui Thesan ad u cân d u -n e farfurii cu m âncare şi poca-
lu ri cu sucuri exotice, de pe mesele lipite de perete. Conversaţia se
opri p en tru câteva m om ente, apoi fu reluată, M or şi Viviane stând
una lângă cealaltă, ca să recupereze ceea ce păreau a fi cincizeci de
ani de bârfe.
Viviane nu m ai fusese la Poalele Muntelui. Ca şi prietena ei din
copilărie, Kallias fusese excesiv de protector cu ea de-a lungul an i­
lor - o pusese pe femela inteligentă să patruleze graniţa zeci de ani ca
să evite intrigile de la curte. Nu o lăsase nici în preajm a Am aranthei.
Nu lăsase pe nim eni să m iroasă ce simţea pentru prietena lui cu păr
alb, care nu ştia că el o iubise toată viaţa lui. Iar în ultimele clipe, când
puterea îi fusese luată de vraja aceea... Kallias îşi trim isese rămăşiţele
ca să o avertizeze. Ca să-i spună lui Viviane că o iubea. Iar apoi o
im plorase să-i protejeze poporul, iar ea îl ascultase.
C ând M or şi prietenii m ei protejaseră Velarisul, Viviane îşi as­
cunsese şi protejase m icul oraş pe care-1 avea în pază, oferindu-le
siguranţă celor care ajungeau acolo.
Fără să uite vreodată de M arele Lord şi prieten prins la Poalele
M untelui, neîncetând să caute o cale de a-1 elibera. Mai ales când
A m arantha îşi dezlănţuise ororile asupra regatului său ca să-l dis­
trugă şi să-l pedepsească. Totuşi, Viviane îi ţinuse uniţi. Şi în d o m ­
nia terorii - în toţi acei ani - ea îşi dăduse seam a ce însem na Kallias
p en tru ea, ce sim ţea p en tru el.
în ziua întoarcerii acasă, se teleportase direct la ea.
Ea îl sărutase înainte să poată spune ceva. El îngenunchease
atunci şi îi ceruse să fie soţia lui.
D upă o oră, îşi depuseseră jurăm intele in tr-u n tem plu. Iar în
noaptea aceea - când. ştii tu ce, îi zâmbi Viviane lui M or - legătura
de parteneriat se stabilise în sfârşit.
Povestea ne ocupă tot tim pul cât am aşteptat, de vrem e ce M or
voia detalii. Multe. Unele indecente, care îl făcură pe Thesan să se
mece cu vinul de soc. D ar Kallias îi zâm bi soţiei şi partenerei sale,
destul de strălucitor şi cald, încât, în ciuda coloritului rece, el ar fi
i rebuit să fie M arele Lord al Zilei.
Nu brutalul Helion cu limba ascuţită, care ne urm ărea pe m ine şi pe
sora m ea ca un vultur. Unul m are şi auriu, cu gheare foarte ascuţite.
M -am întrebat în ce bestie se transform a; dacă îi creşteau aripi,
( a lui Rhysand. Şi gheare.
Dacă şi Thesan o făcea - cu aripi albe ca ale vigilenţilor pere-
i'.ryni care răm aseră tăcuţi, iubitul lui cu privire feroce neadresând
niciun cuvânt nim ănui. Poate că M arii Lorzi ai Regatelor Solare
aveau aripi pe sub piele, u n dar din cerurile pe care regatele lor
pretindeau că le stăpâneau.
Trecu o oră înainte ca Thesan să anunţe:
- A sosit Tarquin!
G ura m i se uscă şi o linişte stânjenitoare puse stăpânire peste
toată încăperea.
- Am auzit de rubinele de sânge. Helion rânji la Rhys, jucându-se
e u brăţara de aur de pe bicepsul său. A sta e o poveste pe care vreau

sa m i-o spui.
Rhys flutură indiferent o m ână.
- Toate la tim pul lor. „Ticălosul", îm i spuse el făcându-m i sem n
din ochi.
Im ediat după aceea, însă, Tarquin îşi făcu apariţia în sală, pe cea
mai înaltă treaptă, flancat de Varian şi de Cresseida.
Varian se uită p rin tre noi după cineva care nu era acolo şi se
încruntă când îl văzu pe Cassian, aşezat în stânga Nestei. Cassian
doar îi rânji încrezut.
„Am distrus o clădire", spusese Cassian cândva despre ultim a
vizită în Regatul Verii, ţinut în care accesul îi era acum interzis. Apa­
rent, nici m ăcar faptul că îi ajutase în luptă nu anulase interdicţia.
T arquin ne ignoră pe R hysand şi pe m ine - ne ignoră pe toţi,
inclusiv aripile lui Rhys - în tim p ce îşi cerea, form al, scuze p en tru
întârziere, d ân d vina pe atac. Şi probabil că era adevărat. Sau poate
că se gândise p ân ă în ultim ul m inut dacă să vină, în ciuda acceptă­
rii invitaţiei.
El şi H elion erau aproape la fel de încordaţi şi doar Thesan părea
să fie în relaţii bune cu el. Mai bine spus, neutre. Kallias devenise şi
m ai rece... m ai distant.
Prezentările fură făcute, iar apoi...
Un însoţitor îi şopti lui Thesan că B eron şi toţi fiii săi sosiseră.
Z âm betul dispăru im ediat de pe buzele şi din privirea lui Mor.
Şi din a mea.
Violenţa care clocotea în prietenii m ei era suficientă cât să ne
facă apa de la degetele de la picioare să fiarbă atunci când Marele
Lord al Toam nei trecu pe sub boltă u rm at de fiii lui şi având-o pe
soţia sa - pe m am a lui Lucien - alături. O chii ei roşiatici scrutară
cam era, ca şi când şi-ar fi căutat fiul pierdut. în schim b, privirea i se
opri asupra lui e Helion, care sim ulă o plecăciune. Ea se uită rapid
în altă parte.
Cândva, îm i salvase viaţa... la Poalele M untelui, p en tru ca, la
rândul m eu, să-i cruţ viaţa lui Lucien.
Se întreba un d e era acum fiul ei pierdut? Auzise zvonurile pe
care le răspândisem , m inciunile pe care le născocisem ? Nu puteam
să-i spun că Lucien căuta o regină ferm ecată pe continent, ferin-
du-se de arm ate, ca să găsească o u rm ă de salvare.
Beron - tras la faţă şi cu barba cafenie - nu se u ită decât la M arii
Lorzi adunaţi, dar fiii lui răm aşi ne rânjiră superior, suficient cât
peregrynii să-şi zburlească penele. Până şi Varian îşi dezgoli dinţii
în sem n de avertism ent la privirea urâtă a lui Cresseida. Tatăl lor nu
se deranj ă să îi controleze.
D ar Eris o facu.
La un pas în u rm a tatălui său, Eris şopti: „Destul", iar fraţii lui
m ai m ici se supuseră. Toţi trei.
Beron nu lăsă să se observe dacă îi păsa ori nu. Nu, el se opri în
m ijlocul camerei, cu m âinile îm preunate în faţă şi se încruntă ca şi
când am fi fost o haită de corcituri.
 Beron, cel m ai b ătrân dintre noi şi, cel m ai îngrozitor.
Rhys îl salută calm , deşi puterea lui era u n m unte întunecat care
sc cutrem ura sub noi.
- N u m ă su rp rin d e că ai întârziat, având în vedere că fiii tăi au
lost prea lenţi ca să-m i p rin d ă partenera. Presupun că este o trăsă­
tură de familie.
Beron strâm b ă u n pic din buze când se uită la m ine şi la c o ­
roana mea.
- Parteneră... şi M are D oam nă.
M -am uitat plictisită în ochii lui şi la detestabilii săi fii, la Eris.
Eris îmi zâmbi, am uzat şi dispreţuitor, totodată. Ar fi purtat m asca
aceea când i-ar fi pus capăt vieţii tatălui său şi i-ar fi furat tronul?
Cassian îl u rm ărea pe viitorul M are Lord ca u n uliu care îşi stu-
diază urm ătoarea masă. Eris catadicsi să arunce o privire la gene­
ralul illyrian şi îşi înclină capul în sem n de invitaţie, atingându-şi
subtil stom acul. Pregătit p en tru ru n d a a doua.
Apoi, Eris îşi în d reptă atenţia spre Mor, m ăsurând-o din priviri
cu un dispreţ care m ă facu să văd roşu în faţa ochilor. M or îl fixă
nepăsătoare cu o privire plictisită.
Chiar şi Viviane îşi m uşca buza. Aşadar, ştia şi ea ce păţise M or -
ceea ce d eterm in a prezenţa lui Eris.
N eştiind de întâlnirea care se organizase deja, de im pactul alian­
ţei păcătoase, Azriel răm ăsese încrem enit, de parcă nici nu mai res­
pira. D acă M or observa sau nu, dacă ştia sau n u că, deşi încercase să
treacă peste înţelegerea pe care o făcusem , vinovăţia încă îl bântuia
pe Azriel, chipul ei n u exprim a nim ic.
Se aşezară pe ultim ele scaune.
N u m ai răm ase niciun scaun liber, iar asta spunea m ulte despre
planurile lui Tamlin.
Am încercat să m ă ţin tare în scaunul m eu când însoţitorii se
îngrijiră de Regatul Toamnei, aşa cum am stabilit cu toţii.
Thesan, ca gazdă, începu.
 - Rhysand, tu ai stabilit întâlnirea aceasta. Ai insistat să ne întâl­
nim m ai devrem e decât intenţionam să o facem. A cum ar fi tim pul
să ne explici ce este atât de urgent.
Rhys clipi încet.
- Cu siguranţă, armatele invadatoare care acostează pe ţărm urile
noastre explică multe.
- Deci ne-ai chem at ca să facem ce, mai exact? îl provocă Helion,
rezem ându-şi antebraţele de coapsele m usculoase şi sclipitoare. Să
aduni o arm ată unită?
- P rintre altele, spuse cu blândeţe Rhys. Noi...
Intrarea fu aproape aceeaşi.
Aproape aceeaşi ca în noaptea din vechea căsuţă a familiei, când
uşa se sfărâm ase şi o bestie dăduse buzna înăuntru, odată cu gerul,
şi uriaşe la noi.
El nu se deranjă să aterizeze pe balcon sau cu escortele. Nu avea
un anturaj.
Ca un fulger, urât ca o fu rtu n ă de prim ăvară, el se teleportă chiar
în cameră.
Sângele m i se răci m ai m ult decât gheaţa lui Kallias când Tam lin
apăru şi zâm bi ca un lup.
 CAPITOLUL
44

Tăcere absolută. Linişte absolută.

Am sim ţit trem u ru l magiei alunecând p rin cam eră când scu­
turile se ridicară rân d pe rând în ju ru l tu tu ro r M arilor Lorzi şi al
suitei lor. Cel pe care R hysand îl ridicase deja în jurul nostru, acum
întărindu-se... Furia îi contura esenţa. Furia şi supărarea, chiar dacă
partenerul m eu era plictisit - indolent.
Am încercat să afişez prudenţa rece cu care îl privea Nesta sau
tlispreţul vag de pe chipul lui Mor, dar nu m i-a ieşit niciuna din două.
îi cunoşteam toanele, tem peram entul.
Aici era M arele Lord care sfâşiase creaturile naga; aici era Marele
Lord care o îm punsese pe A m arantha cu sabia lui Lucien şi îi sfâ­
şiase gâtul cu dinţii.
Toate acestea se oglindeau în ochii verzi când se uită atent la m ine,
la Rhys. D inţii lui Tamlin erau albi precum oasele ciugulite de corbi
când zâm bi larg.
Thesan se ridică de pe scaun, căpitanul său răm ânând aşezat
lângă el, deşi cu m âna pe sabie.
- Nu te aşteptam , Tamlin! Thesan gesticulă cu o m ână subţire
spre însoţitorii slugarnici. Aduceţi-i un scaun M arelui Lord!
Tam lin nu-şi luă privirea de la m ine. De la noi.
Z âm betul îi m ai pieri, fiind totuşi cum va m ai nelin iştito r şi
m ai urât.
 Era îm brăcat cu obişnuita sa tunică verde - fără coroană sau p o ­
doabe. Nici u rm ă de altă centură în locul celei pe care i-o furasem.
B eron spuse tărăgănat:
- Tamlin, adm it că sunt surprins să te văd aici. Tamlin continua
să se concentreze asupra m ea şi a fiecărei respiraţii. Zvonurile spun
că acum eşti loial altcuiva.
Tamlin îşi m ută privirea, dar în jos. Spre inelul de pe degetul meu.
Spre tatuajul care îm i îm podobea m âna dreaptă, coborând sub m â­
neca strălucitoare de un albastru-deschis a rochiei mele. Apoi, mai
sus, direct la coroana pe care m i-o alesesem singură.
Nu ştiam ce să spun. Ce să fac cu trupul meu,- cum să respir.
Fără m ăşti, fără m inciuni, fără înşelătorii. Adevărul era acum
gol, în faţa lui. Ce făcusem de furie, m inciunile pe care i le spuse­
sem. Tărâm ul şi oam enii care, din cauza mea, deveniseră vulnera­
bili în faţa H ybernului. Iar acum , că m ă întorsesem la familia mea,
la p arten eru l meu...
Furia m ea topită se răcise în ceva ascuţit şi fragil.
însoţitorii aduseră un scaun, punându-1 între unul dintre fiii lui
Beron şi anturajul lui Flelion. Niciunul nu păru încântat de asta, deşi
nu fură destul de proşti să se ferească în tim p ce Tamlin se aşeză.
El nu spuse nim ic. N iciun cuvânt.
Helion flutură o m ână acoperită cu cicatrice.
- Să continuăm , aşadar!
Thesan îşi drese vocea. N im eni nu se uită spre el.
Nu când Tam lin studie m âna pe care Rhys şi-o sprijinise de ge­
n unchiul m eu strălucitor.
Practic, sila din ochii lui Tam lin clocotea.
Nim eni, nici m ăcar A m arantha nu se uitase vreodată la m ine cu
o asem enea ură.
Nu, A m arantha nu m ă cunoscuse cu adevărat - ura ei fusese
superficială, născută d in tr-u n trecut personal care otrăvea totul,
însă Tamlin... Tam lin m ă cunoştea. A cum m ă u ra pe deplin.
 El deschise gura, iar eu m -am pregătit.
- S-ar părea că trebuie să vă felicit.
Cuvintele erau m onotone şi totuşi tăioase, ca ghearele ascunse
acum sub pielea sa aurie.
Nu am spus nim ic.
Rhys se uită p u r şi sim plu în ochii lui Tamlin. Avea un chip de
gheaţă, dincolo de care clocotea şi se zvârcolea, p rin legătura dintre
noi, o furie devastatoare.
D ar parten eru l m eu se adresă lui Thesan, care se aşezase pe
scaunul său şi părea departe de a fi relaxat:
- Putem discuta problem a m ai târziu.
Tamlin spuse calm:
- Nu vă opriţi din cauza mea.
Lum ina din ochii lui Rhysand se stinse, ca şi când o m ână în tu ­
necată ar fi şters stelele. D ar el se rezem ă de spătar, retrăgându-şi
mâna de pe genunchiul m eu, ca să contureze lent, cercuri pe braţul
de lem n al scaunului său.
- Nu m ă interesează să îm i discut planurile cu inamicii.
Helion, din partea cealaltă a bazinului, rânji ca un leu.
- Nu, spuse Tamlin la fel de calm, treaba ta este doar să le strici.
Toate gândurile şi sunetele îm i ieşiră din m inte.
Cassian, Azriel şi M or erau nem işcaţi ca m oartea, furia lor em a­
nând din ei în valuri tăcute. D ar Tamlin nu lăsă să se înţeleagă dacă
observa sau dacă îi păsa că trei dintre cele m ai periculoase persoane
din această cam eră se gândeau să îl ucidă.
Rhys ridică din um eri, schiţând un zâmbet.
- Mi se pare o alternativă m ult m ai puţin distructivă decât
războiul.
- Şi totuşi iată-te, deoarece chiar tu l-ai început.
Clipitul lui R hysand fu singurul sem n al confuziei lui.
O gheară ieşi din m ontul lui Tamlin.
 Kallias se încordă, o m ână alunecându-i spre cotiera scaunului
lui Viviane ca şi când s-ar fi aruncat în faţa lui. D ar Tam lin n u făcu
decât să-şi treacă uşor gheara pe braţul sculptat al scaunului său,
aşa cum o făcuse odată pe pielea mea. El zâmbi ca şi când ar fi ştiut
exact la ce m -ar fi făcut gestul să m ă gândesc, dar îi spuse p arte­
nerului meu:
- D acă nu m i-ai fi furat m ireasa în toiul nopţii, Rhysand, nu aş
fi fost forţat să iau m ăsuri atât de drastice ca să o aduc înapoi.
- Soarele strălucea când te-am părăsit, Tamlin! am spus eu încet.
Ochii verzi se îndreptară spre m ine, lucioşi şi străini. El pufni
uşor, apoi îşi în d ep ărtă din nou privirea.
M ă ignora.
- De ce eşti aici, Tamlin? întrebă Kallias.
G heara lui Tam lin intră adânc în lem n, chiar dacă vocea îi ră ­
m ase calmă. N u m ă îndoiam că şi gestul acela era p en tru mine.
- Am schim bat accesul în teritoriile m ele ca să o recapăt pe fe­
m eia pe care o iubesc de la un sadic ce se joacă cu m inţile tu tu ro r ca
şi când ar fi jucării. Am vrut să lupt cu Hybernul - să găsesc o cale sa
evit târgul pe care l-am făcut cu regele im ediat ce ea s-ar fi întors.
D oar că R hysand şi clica lui au transform at-o într-unul de-ai lor. Iar
ea s-a bucurat să îm i deschidă teritoriul p en tru ca H ybernul să-l
invadeze. Toate din cauza unei duşm ănii neînsem nate - a ei sau a...
săpânului ei.
- N u ai dreptul să rescrii povestea, am şoptit eu. Nu ai dreptul să
m anipulezi situaţia în avantajul tău.
Tamlin îşi înclină capul spre Rhys.
- C ând i-o tragi, ai sesizat sunetul slab pe care-1 scoate chiar
înainte să aibă orgasm?
C ăldura îm i înroşi obrajii. Asta n u era o luptă deschisă, ci o dis­
trugere atentă şi constantă a dem nităţii şi credibilităţii mele. Beron
radia încântat, în tim p ce Eris supraveghea atent.
 Rhys întoarse capul spre m ine, m ăsurându-m ă din cap până-n
picioare. Apoi îl privi din nou pe Tam lin ca o fu rtu n ă pe cale să se
dezlănţuie.
Azriel spuse, cu o voce m ai rece ca m oartea:
- Fii atent cum vorbeşti despre M area m ea D oam nă!
Surpriza licări în ochii lui Tam lin şi apoi dispăru. Dispăru,
înghiţită de furia p u ră când îşi dădu seam a la ce servea tatuajul de
pe m âna mea.
- Nu a fost suficient să-m i fii alături, nu-i aşa? Un zâm bet urât îi
sirâmbă buzele. Cândva, m -ai întrebat dacă vei fi M area m ea
I >oamnă, iar când te-am refuzat... El râse încet. Poate că te-am subes-
l imat. De ce să serveşti în regatul meu, când poţi conduce în al lui?
Tamlin se întoarse în sfârşit spre ceilalţi M ari Lorzi adunaţi îm ­
preună cu tot alaiul lor.
- Ei spun poveşti despre apărarea ţinutului nostru şi despre
pace. Şi totuşi, ea a venit pe tărâm urile mele şi le-a expus com plet
I lybernului. Ea m i-a luat M area Preoteasă şi i-a distrus m intea,
după ce i-a ru p t oasele de ciudă. Iar dacă vă întrebaţi ce s-a în tâm ­
plat cu fată u m an ă care s-a dus la Poalele M untelui ca să ne salveze...
L'itaţi-vă la m asculul de lângă ea! G ândiţi-vă la ce are de câştigat -
la ce au ei de câştigat din acest război sau din lipsa lui. Vom lupta cu
I iybernul d o ar ca să ne trezim cu un Rege şi o Regină a Prythianului?
Ea şi-a dovedit am biţia şi aţi văzut cum el a fost m ai m ult decât
bucuros să o servească pe A m arantha, ca să scape nevătăm at.
Am făcut un efort să nu m ârâi, să nu apuc braţele scaunului şi să
urlu la el.
Rhys râse malefic.
- Bine jucat, Tamlin! înveţi repede!
M ânia îi contorsionă chipul lui Tamlin din cauza tonului supe­
rior, dar el se întoarse spre Kallias.
- M -aţi întrebat de ce sunt aici? Aş putea să vă întreb acelaşi lu­
cru. El făcu sem n din bărbie spre M arele Lord al Iernii, spre Viviane
şi alţi câţiva m em bri ai suitei lor care răm ăseseră tăcuţi. Vreţi să-m i
spuneţi că, după ce s-a întâm plat la Poalele M untelui, suportaţi să
lucraţi cu el?
Cu un deget, arătă spre Rhysand.
Am v ru t să-i ru p degetul şi să i-1 dau de m âncare lui M iddergard
W yrm.
Strălucirea argintie a lui Kallias se întunecă.
C hiar şi Viviane păru să se întunece.
- A m venit aici p en tru că vrem să decidem singuri asta.
M or se holba întrebătoare şi tăcută la prietena ei. Viviane, p e n ­
tru p rim a dată de când sosisem, nu se uită spre ea, ci doar la p arte­
n erul ei.
Rhys le spuse încet, tuturor:
- N u am fost deloc im plicat în asta.
Ochii lui Kallias se aprinseră ca o flacără albastră.
- Ai stat lângă tro n u l ei când s-a dat ordinul.
Am urm ărit, cu stom acul întors pe dos, cum pielea aurie a lui
Rhys se albi.
- Am încercat să o opresc.
- Spune-le asta părinţilor celor douăzeci şi p atru de copii pe care
i-a m ăcelărit, zise Kallias. Spune-le că ai încercat.
Uitasem. Uitasem de partea aceea josnică a trecutului Am aranthei.
Se întâm plase când eram încă în Regatul Prim ăverii - unul dintre
contactele lui Lucien din Regatul Iernii reuşise să trim ită pe furiş
un raport. D espre douăzeci şi p atru de copii ucişi de „năpastă". De
A m arantha.
Rhys îşi încordă buzele.
- Nu trece nicio zi în care să n u-m i aduc am inte de asta, le spuse
lui Kallias, lui Viviane şi însoţitorilor lor. Nici m ăcar o zi.
N u ştiusem.
Cândva, în u rm ă cu multe luni, îmi spusese că erau am intiri pe care
nu putea să le îm părtăşească - nici m ăcar cu m ine. Presupusesem
că asta avea legătură cu ceea ce îi făcuse A m arantha, nu... şi cu ce
fusese forţat să urm ărească, să îndure, legat şi prins.
Şi să răm ână alături de A m arantha, în tim p ce ea ordona uci­
derea acelor copii...
- Faptul că îţi aminteşti, spuse Kallias, nu îi aduce înapoi, nu-i aşa?
- Nu, zise clar Rhys. N u îi aduce. Iar acum lupt ca să m ă asigur
că aşa ceva n u se va m ai întâm pla niciodată.
Viviane se uită când la soţul ei, când la Rhys.
- N u am fost de faţă la Poalele M untelui. D ar aş vrea să aud,
Mare Lord, cum ai încercat să o opreşti.
D urerea îi încordă faţa. Nici ea n u reuşise să prevină oroarea cât
îşi păzise m ica bucată de teritoriu.
Rhys nu spuse nimic.
Beron pufni.
- în sfârşit, ai răm as fără cuvinte, Rhysand?
Am pus o m ână pe braţul lui Rhys. N u m ă îndoiam că Tam lin
observă, dar nu îm i m ai păsa. I-am spus partenerului m eu, fără să
mă deranjez să vorbesc încet:
- Te cred.
- Spune num ele femeii care i-a zis A m aranthei num ele unei alte
lete nevinovate, ca să o ucidă şi pe ea, în loc să-şi rostească numele,
replică Beron.
Am blocat cuvintele şi am intirea lui Clare.
Rhys înghiţi în sec şi eu l-am strâns m ai p uternic de braţ.
Vocea îi era răguşită când îi spuse lui Kallias:
- C ând oam enii tăi s-au răsculat...
Ei o făcuseră, m i-am am intit. Regatul Iernii se răsculase îm p o ­
triva A m aranthei. Iar copiii... acela fusese răspunsul A m aranthei.
Pedeapsa ei p en tru neascultare.
- Ea a fost furioasă. A vrut să vă ucidă, Kallias.
Viviane se albi la faţă.
- Eu... am convins-o că nu i-ar fi folosit la nim ic, continuă Rhys.
 - C ine ştia că u n penis ar putea fi atât de convingător?! întrebă
Beron.
- Tată, spuse Eris în al cărui glas se sim ţea un avertism ent.
Cassian, Azriel, M or şi cu m ine ne-am fixat privirile asupra lui
Beron. N iciunul dintre noi nu zâmbea.
Poate că Eris avea să devină M are Lord m ai curând decât plănuia.
D ar Rhys continuă să-i spună lui Kallias:
- Ea a renunţat la ideea de a te ucide. Rebelii tăi erau m orţi - am
convins-o că asta era suficient. C redeam că povestea ajunsese la
final. Respiraţia i se poticni un pic. A m aflat doar odată cu tine.
C red că a perceput faptul că te-am apărat ca pe u n sem n de aver­
tizare - n u m i-a spus nim ic. Şi m -a ţinut... închis. A m încercat să
in tru în m inţile soldaţilor pe care i-a trim is, dar constrângerea ei
asupra puterii m ele a fost prea puternică încât să îi reţin şi zarurile
erau deja aruncate. Ea... a trim is un daem ati cu ei. Ca să...
El ezită. M inţile copiilor fuseseră distruse.
- C red că a v ru t să te facă să ai îndoieli în privinţa mea. Ca să ne
îm piedice să ne aliem vreodată îm potriva ei.
Ce trebuie să fi văzut în m inţile soldaţilor...
- U nde te-a ţin ut închis?
întrebarea veni din partea lui Viviene, care se cuprinse cu braţele.
N u eram pe deplin pregătită p en tru asta când Rhys spuse:
- în dorm ito ru l ei.
Prietenii m ei nu îşi ascunseră furia şi suferinţa faţă de detaliile
pe care nu le spusese nici m ăcar lor.
- Poveşti şi vorbe, zise Tamlin, întinzându-se pe scaun. Ai vreo
dovadă?
- D ovada... m ârâi Cassian, ridicându-se pe jum ătate de pe scaun,
aripile începând să i se înfoaie.
- Nu, interveni Rhys în tim p ce M or îl blocă pe Cassian cu un
braţ, forţându-1 să se aşeze. ]ur pe viaţa partenerei mele! îi mai
spuse el lui Kallias.
 în cele din urm ă, îm i acoperi m âna cu a lui.
Pentru p rim a dată de când îl cunoşteam , pielea lui Rhys era
lipicioasă.
M -am întins p rin legătură, tocm ai când Rhys se uită în ochii lui
Kallias. N u aveam cuvinte. Eram doar eu cu sufletul m eu, când
m-am lipit de scuturile lui înalte din diam ant negru.
El ştiuse ce l-ar fi costat venirea aici şi prezentarea noastră aşa
i um eram. Ce ar fi trebuit să dezvăluie în afară de aripile pe care le
preţuia atât de m ult.
Tamlin îşi dădu ochii peste cap. M -am străduit din răsputeri să
nu îl atac şi să nu îi scot ochii.
Dar orice ar fi citit Kallias pe chipul lui Rhys şi în cuvintele lui...
II ţintui pe Tam lin cu o privire dură şi îl întrebă din nou:
- De ce ai venit aici, Tamlin?
Lui Tam lin îi zvâcni un m uşchi al m axilarului.
- Am venit să vă ajut să luptaţi îm potriva H ybernului.
- Pe naiba! m orm ăi Cassian.
Tamlin se în cru n tă la el. Cassian, strângându-şi frum os aripile
i and se rezem ă din no u pe scaun, îi rânji strâm b.
- Să ne ierţi, dacă ne îndoim şi ezităm să ne îm părtăşim plan u ­
rile, interveni Thesan elegant.
- C hiar dacă am inform aţii despre m işcările Hybernului?
Linişte. Tarquin, de partea cealaltă a bazinului, urm ărea şi as­
culta - ori p en tru că era cel m ai tânăr dintre ei, ori poate că ştia că
avea un avantaj dacă ne lăsa să ne luptăm între noi.
Tam lin îm i zâmbi.
- De ce crezi că i-am invitat la m ine acasă? Pe teritoriul meu?
El m ârâi încet, iar eu l-am sim ţit pe Rhys încordându-se când
Tamlin îm i spuse:
- Cândva, ţi-am spus că voi lupta îm potriva tiraniei, îm potriva
unui astfel de rău. C redeai că doar tu ai reuşit să m ă împiedici?
Dinţii îi erau de un alb strălucitor. Ţi-a fost atât de uşor să-m i spui
că su n t un m onstru, în ciuda tu tu ro r lucrurilor pe care le-am făcut
p en tru tine şi familia ta. El rânji dispreţuitor spre Nesta, care se în ­
cru n ta dezgustată. Totuşi, după ce ai văzut tot ce a făcut el la Poalele
M untelui, ţi-ai desfăcut picioarele în faţa lui. Presupun că vă p o tri­
viţi. S-a prostituat p en tru A m arantha zeci de ani. De ce să nu fii tu
curva lui, în schimb?
- Ai grijă cum vorbeşti! izbucni Mor.
M ie îm i era greu să înghit... să respir.
Tamlin o ignoră com plet şi flutură o m ână spre aripile lui Rhysand.
- U neori uit cine eşti. Acum v-aţi scos m ăştile sau este un alt
şiretlic?
- începi să devii obositor, Tamlin! spuse Helion, sprijinindu-şi
capul în tr-o m ână. C eartă-te în altă parte şi lasă-ne pe noi să dis­
cutăm despre Război!
- V-aţi bucura cu toţii de Război, având în vedere cât de bine
v-aţi descurcat în ultimul!
- N im eni n u spune că Războiul nu poate fi şi profitabil, replică
Helion.
Lui Tam lin i se ridică uşor buza când m ârâitul său rezervat m ă
făcu să m ă întreb dacă se dusese la LIelion ca să-m i distrugă înţele­
gerea cu Rhys şi dacă Helion refuzase.
- Destul! spuse Kallias. Avem părerile noastre despre cum ar
trebui să ne ocupăm de conflictul cu H ybernul. Privirea de gheaţă
deveni severă când el se uită din nou la Tamlin. Eşti aici ca aliat al
H ybernului sau al Prythianului?
Expresia zeflem itoare se transform ă în tr-u n a hotărâtă.
- Sunt îm potriva H ybernului.
- Dovedeşte-o! îl îndem nă Helion.
Tam lin ridică m âna şi un teanc de hârtii apăru pe m ica m asă de
lângă scaunul său.
- Tabele cu arm ate, m uniţii, depozite de otravă... Inform aţii
adunate cu atenţie în ultim ele luni.
 Toate acestea îm i erau adresate, p en tru că refuzam să îm i plec
capul. Din cauză că stăteam atât de dreaptă, sim ţeam dureri de am ­
bele părţi ale coloanei vertebrale.
- Pe cât de nobil pare, continuă Helion, cine poate spune că in-
lorm aţiile sunt corecte sau că nu eşti agentul H ybernului şi că nu
încerci să ne păcăleşti?
- Cine poate să garanteze că R hysand şi acoliţii lui nu sunt
agenţii H ybernului şi că toate astea nu sunt decât un şiretlic p en tru
a te face să cedezi fără să îţi dai seama?
- D oar nu vorbeşti serios, şopti Nesta. M or îi aruncă surorii m ele
privire ca şi când ar fi asigurat-o că el era serios.
- Dacă trebuie să ne aliem îm potriva H ybernului, te descurci de
m inune să ne convingi să nu ne aliem, Tam lin, zise Thesan.
- Eu doa i vă avertizez că ei ar putea să pretindă că sunt sinceri
>i prietenoşi, dar asta nu schim bă faptul că el i-a încălzit patul
A rnaranthei tim p de cincizeci de ani şi că a lucrat îm potriva ei doar
rân d lucrurile păreau să se schim be. Vă avertizez că în tim p ce pre-
i mde că propriul oraş i-a fost atacat de H ybern, ei au scăpat rem ar­
cabil de bine - ca şi când ar fi anticipat atacul. Să nu credeţi că nu ar
sacrifica nişte clădiri şi spiriduşi de rang inferior ca să vă atragă în-
Ir-o alianţă, ca să vă facă să credeţi că aveţi un duşm an com un. De
ce doar Regatul Nopţii a dat de ştire despre atacul asupra A driatei şi
de ce au fost singurii care au sosit la tim p ca să o facă pe salvatorii?
- Ei au p rim it vestea, in te rv e n i Varian calm , deoarece eu i-am
avertizat.
Surprins, Tarquin întoarse capul spre vărul său, cu sprâncenele
ridicate.
- Poate că şi tu lucrezi cu ei, îi spuse Tam lin P rinţului Adriatei.
1,a u rm a urm ei, eşti urm ătorul la tron.
- Eşti nebun, i-am şoptit lui Tamlin când Varian îşi dezgoli dinţii.
Tu auzi ce spui? A m arătat spre Nesta. Hybernul le-a transform at pe
surorile mele în Fae după ce căţeaua ta de preoteasă le-a vândut!
 - Poate că R hysand îi controla deja m intea lui Ianthe. Şi ce trage­
die este să răm ână tinere şi frum oase? Eşti o actriţă bună - sunt
sigur că e o trăsătură de familie.
N esta râse încet.
- D acă vrei să dai vina pe cineva p en tru toate astea, îi spuse ea
lui Tamlin, poate că ar trebui să te uiţi mai întâi în oglindă.
Tamlin m ârâi la ea.
- A i grijă! m ârâi şi Cassian la rândul său.
Tam lin se uită între sora m ea şi Cassian, privirea zăbovindu-i
asupra aripilor lui Cassian, strânse la spate, şi pufni.
- Se pare că şi alte preferinţe sunt trăsături ale familiei A rcheron.
Puterea m ea începu să vuiască - era un m onstru ce se ridica,
trezindu-se.
- Ce vrei? i-am spus eu p rintre dinţi. O scuză? Să m ă târăsc
înapoi în patul tău şi să p retind că sunt o soţie drăguţă?
- De ce aş vrea înapoi o stricată?
O brajii m i se încălziră.
- In clipa în care l-ai lăsat să ţi-o tragă ca un... m ârâi Tamlin.
O clipă, scuipă cuvintele pe unde colţii i se alungiră.
Şi apoi se opriră.
Tam lin încetă p u r şi sim plu să m ai em ită sunete. închise gura, o
deschise... încercă din nou.
N u se auzi niciun sunet, nici m ăcar un m ârâit.
Rhysand nu zâmbi şi nu afişă niciun licăr de am uzam ent batjo­
coritor când îşi rezem ă capul de spătarul scaunului.
- Expresia unui peşte cu gura deschisă te prinde bine, Tamlin.
Ceilalţi, care urm ăriseră totul cu dispreţ, am uzam ent şi plictis,
se întoarseră acum spre partenerul m eu cu o u rm ă de frică în p ri­
vire când îşi dăd u ră seam a cine şi ce se afla m ai exact p rintre ei.
Erau şi nu erau fraţi. Tam lin era un M are Lord, la fel de puternic
precum oricare dintre ei.
 Cu excepţia celui de lângă m ine. Rhys era atât de diferit de ei, tot
aşa cum erau oam enii de Fae.
Uneori, ei uitau cât de adânc era puţul puterii şi ce fel de putere
avea Rhys.
Dar când R hysand îl lăsă pe Tam lin fară voce, îşi aduseră am inte.
 CAPITOLUL

43

N um ai prietenii mei nu p ăru ră surprinşi. ?

O chii lui Tam lin erau o flacără verde, lum ina aurie licărind în \
ju ru l său când m agia lui căută să scape de sub controlul lui Rhysand. j
C ând el încercă de nenum ărate ori să vorbească. f
- Dacă vrei o dovadă că nu com plotăm cu Hybernul, gândeşte-te |
la faptul că ar fi m ai rapid să intru în m inţile voastre şi să vă oblig să j
faceţi ce vreau eu.
D oar Beron fu destul de prost, încât să se arate sfidător. Eris
doar îşi înclina corpul pe scaun, blocând calea spre m am a lui.
- Şi totuşi, iată-mă! continuă Rhysand, fără să se catadicsească
să îi arunce o privire lui Beron. Iată-ne pe toţi!
Linişte absolută.
Apoi, Tarquin, tăcut şi atent, îşi drese vocea. j
Am aşteptat lovitura care ne-ar fi condam nat cu siguranţă. N oi j

eram hoţii - îl înşelaserăm , veniserăm în casa lui în pace şi furase- |

răm de la el; noi intraserăm în m inţile lor, să ne asigurăm reuşita.
Tarquin ne spuse m ie şi lui Rhysand:
- în ciuda avertism entului nesancţionat al lui Varian... El se
încruntă la vărul său, care nici m ăcar nu părea să regrete. Aţi fost sin­
gurii care au venit să ne ajute. Singurii. Şi totuşi, nu aţi cerut nim ic în
schimb. De ce?
Rhys întrebă un pic răguşit:
 - Nu asta fac prietenii?
O propunere subtilă şi tăcută.
Tarquin îl studie. Apoi se uită la m ine şi la ceilalţi.
- Anulez rubinele de sânge. Să nu ne m ai fim datori unii altora.
- Nu te aştepta ca A m ren să-l returneze pe al ei, m orm ăi Cassian.
S a ataşat de el.
Aş fi p u tu t ju ra că Varian schiţă u n zâm bet.
Dar Rhys se întoarse cu faţa spre Tamlin, a cărui gură răm ase
mchisă. Ochii îi erau încă vineţii. Iar partenerul m eu îi spuse:
- C red că vei lupta p en tru Prythian.
Kallias nu părea prea convins. Nici Helion.
Rhys îşi retrase vraja care îi sugrum a vocea lui Tamlin. M i-am
dat seam a d o ar din cauza m ârâitului slab pe care îl scoase, fără să
mai încerce să atace sau să vorbească.
- Vine Războiul, declară Rhysand. N u m ă interesează să-m i risi­
pesc energia certându-ne între noi.
Era bărbatul - m asculul cel înţelept. Reţinerea lui, alegerea cuvin -
lelor... Toate înfăţişau un portret atent al raţiunii şi al puterii. D ar
Rhysand... Ştiam că vorbea serios. C hiar dacă Tamlin fusese im pli­
cit în uciderea familiei lui, chiar dacă el îşi jucase rolul în Hybern...
Pentru patria noastră, p en tru Prythian, avea să treacă peste astea,
lira un sacrificiu care nu ar fi rănit pe nim eni în afară de el.
Dar Beron spuse:
- Poate că eşti înclinat să-l crezi, Rhysand, dar în calitate de p er­
soană care îm parte u n a dintre graniţe cu regatul lui, nu sunt atât de
uşor de convins. El se uită crispat. Poate că fiul m eu neascultător
poate lăm uri lucrurile. U nde este, m ă rog?
Până şi Tam lin se uită spre noi... spre mine.
- Ajută la păzirea oraşului nostru, fu tot ce am spus şi nu era
locm ai o m inciună.
Eris pufni şi o studie pe Nesta, care îl fixă cu o privire dură.
- Păcat că nu aţi adus-o pe cealaltă soră! A m auzit că partenera
Iratelui m ai m ic este o frum useţe.
 D acă ştiau că Elain era partenera lui Lucien... A cum exista o altă
cale, m i-am dat îngrozită seama. O altă cale de a-1 ataca pe fratele
mai mic pe care îl urau atât de m ult şi atât de nejustificat. Târgul lui
Eris cu noi n u in d usese protecţia lui Lucien. G ura m i se uscă.
- C e-ţi m ai place să te auzi vorbind, Eris! replică lin Mor. Este
bine de ştiut că unele lucruri nu se schim bă de-a lungul secolelor!
C uvintele îl făcură pe Eris să zâmbească, joaca lor p ru d en tă cum
că nu se văzuseră de m ulţi ani.
- Este bine de ştiut că, după cinci sute de ani, tot te m ai îm braci ca
o curvă.
în tr-o clipă, Azriel stătea jos.
în urm ătoarea, trecuse p rin scutul lui Eris cu o flacără de lum ină
albastră şi îl aruncase în spate, lem nul spulberându-se sub ei.
- Rahat! spuse Cassian şi ajunse im ediat acolo... dar întâlni un
zid albastru.
Azriel se închisese cu el în ău n tru şi, când îl apucă pe Eris de gât
cu m âinile pline de cicatrice, Rhys spuse:
- Destul!
Azriel îl strânse, Eris zbătându-se sub el. Nu era o luptă fizică -
fusese interzisă, dar Azriel, cu puterea pe care i-o dădeau umbrele...
- A junge , Azriel! ordonă Rhys. Poate că um brele care alunecau
şi se răsuceau în jurul îm blânzitorului U m brelor îl ascundeau de
furia m agiei de legare. Ceilalţi nu interveniră, ca şi când s-ar fi în ­
trebat acelaşi lucru.
Azriel îşi lăsă genunchiul - cu toată greutatea - în stom acul lui
Eris. El nu scoase nicio vorbă când îl lăsă pe Eris fară aer. Flăcările
lui Beron loviră scutul albastru de nenum ărate ori, dar focul ricoşa
şi sfârâi pe apă, iar cele răm ase fură sfâşiate de um bre.
- C heam ă-ţi liliacul imens! îi ordonă Beron lui Rhys.
Rhys se bucu ra de situaţie, cu sau fără înţelegerea cu Eris - ar fi
p utut să-i pună capăt în câteva secunde. El îm i aruncă o privire ca
şi când m i-ar fi spus asta şi ca să m ă invite.
 M -am ridicat în picioare cu genunchii surprinzător de fermi.
I-am sim ţit pe toţi încordaţi; am sim ţit privirea lui Tam lin ca pe
un fier înroşit când m -am îndreptat spre îm blânzitorul Umbrelor,
rochia m ea strălucitoare foşnind pe podeaua din spatele meu; când
am atins cu o m ână tatuată curbura scutului d u r şi aproape invizibil,
am spus:
- Haide, Azriel!
Azriel se opri.
Eris gâfâi când m âinile cicatrizate se relaxară şi Azriel îşi întoarse
capul spre mine... furia rece de pe chipul său ţintuindu-m ă pe loc.
Dar, dincolo de ea, aproape că am văzut im aginile care îl bântu-
lau: m âna pe care M or i-o respinsese, suspinele şi chipul aiurit când
ţipase la Rhys.
Iar acum , în spatele nostru, M or trem ura pe scaun. Era palidă şi
trem ura.
Eu i-am oferit o m âna lui Azriel.
- H aide să stai lângă mine!
N esta se m utase deja pe scaunul ei, iar lângă m ine apăru un
scaun liber.
N u m i-am lăsat m âna să-m i trem ure cât am ţinut-o întinsă şi am
aşteptat.
Azriel îşi îndreptă privirea spre Eris, fiul M arelui Lord care gâ-
fâia sub el, iar îm blânzitorul U m brelor se aplecă să-i şoptească la
ureche ceva care îl făcu pe Eris să devină şi m ai palid.
D ar scutul coborî şi um brele dispărură în lum ina soarelui.
Beron lovi d o ar ca focul său să ricoşeze din bariera m ea dură.
M i-am ridicat privirea spre Marele Lord al Toamnei.
- Asta a fost a doua oară când v-am salvat pielea. C redeam că
v-aţi săturat să fiţi umiliţi.
Helion râse, dar eu m i-am îndreptat din n ou atenţia către Azriel,
care m ă apucă de m âna întinsă şi se ridică. I-am sim ţit asprim ea
cicatricelor pe degete, dar pielea lui era ca gheaţa pură.
 M or deschise gura ca să-i spună ceva lui Azriel, dar Cassian îi atinse
genunchiul gol şi scutură din cap. L-am condus pe îm blânzitorul U m ­
brelor spre scaunul liber de lângă m ine şi apoi m -am dus singură la
m asă ca să-i torn un pahar cu vin.
Nim eni n u vorbi înainte să i-1 ofer şi să m ă aşez.
- Ei sunt familia mea, le-am spus celor de faţă, vădit m iraţi că îl
servisem.
Tamlin doar scutură dezgustat din cap şi, într-un final, îşi retrase
ghearele. D ar i-am întâlnit privirea înfuriată a lui Eris, vocea fiin-
du-m i la fel de rece precum chipul lui Azriel când am spus:
- N u-m i pasă dacă suntem aliaţi în Războiul acesta. Dacă îm i
m ai insulţi prietena, nu îl voi m ai opri data viitoare!
D oar Eris ştia cât de departe ar fi m ers alianţa şi ce inform aţii ar
fi p u tu t condam na întâlnirea asta dacă vreuna dintre părţi le-ar fi
dezvăluit. Inform aţii care i-ar fi putut aduce m oartea de m âna
tatălui său.
M or continua să se holbeze la Azriel, în tim p ce acesta refuza să
se uite la ea şi să facă altceva în afară de a-i arunca lui Eris acea p ri­
vire ucigătoare.
Eris, în m o d înţelept, îşi feri privirea şi spuse:
- Scuze, M orrigan!
Tatăl lui răm ase chiar uim it auzind cuvintele. D ar ceva asem ă­
n ăto r aprobării străluci pe chipul m am ei sale când fiul ei cel m are se
aşeză din nou.
Thesan îşi m asă tâmplele.
- Asta nu prevesteşte nim ic bun.
D ar H elion rânji la suita lui, sprijinindu-şi un picior peste celă­
lalt şi expunându-şi coapsele puternice şi lucioase.
- Se pare că îm i datoraţi zece m ărci de aur.
Părea că nu eram singurii care făcuseră pariuri, chiar dacă nim eni
din anturajul lui Helion nu-i răspunse zâm betului său batjocoritor.
 H elion flutură o m ână, iar teancul de hârtii întocm ite de Tamlin
zbură spre el pe u n vânt-fantom ă. Cu un pocnet de degete - pătate
de cicatricele cauzate de m ânuirea săbiei - alte teancuri apărură în
f aţa fiecărui scaun din cam eră, inclusiv al meu.
- Copii, spuse el fără să-şi ridice privirea în tim p ce frunzări
docum entele.
Era un truc util p en tru un m ascul a cărui com oară nu era aurul,
c î cunoaşterea.
N im eni nu făcu nicio m işcare ca să atingă paginile din faţa
noastră.
Helion ţâţâi.
- Dacă toate astea sunt adevărate, anunţă el, iar Tamlin m ârâi la
fonul arogant, atunci sugerez două lucruri: în prim ul rând, d istru ­
gerea depozitelor secrete de otravă ale H ybernului. Nu vom rezista
mult tim p dacă le-au transform at în atât de m ulte arm e uşor ad ap ­
tabile. M erită riscul de a le distruge.
Kalias ridică o sprânceană.
- C um sugerezi să o facem?
- Ne vom ocupa noi de asta, se oferi Tarquin. Varian dădu apro­
bator din cap. Le suntem datori p en tru Adriata.
- N u este nevoie, zise Thesan.
Cu toţii ne-am uitat la el. C hiar şi Tamlin. M arele Lord al
D im ineţii îşi îm preună m âinile în poală.
- Un m aestru arăm ar de-al m eu aşteaptă de câteva ore. Aş vrea
ca ea să ni se alăture acum.
înainte ca vreunul d intre noi să poată răspunde, o femelă M are
Spiriduş apăru la m arginea cercului nostru şi făcu atât de rapid o
plecăciune, că abia i-am putut zări pielea m ăslinie şi părul negru,
lung şi m ătăsos. P urta haine asem ănătoare cu cele ale lui Thesan,
mânecile îi fuseseră suflecate până la antebraţe, iar tunica desche­
iată la piept. Iar m âna ei...
 Am presupus cine era înainte să se ridice. M âna ei dreaptă era din
aur solid, mecanică. Aşa cum era ochiul lui Lucien. Ţăcănea şi zbâr-
nâia, atrăgând privirea tuturor nem uritorilor din cameră când se în ­
toarse spre Marele ei Lord. Thesan o întâm pină zâm bind cu căldură.
D ar chipul ei... M -am întrebat dacă A m ren îşi m odelase trăsă­
turile după cineva asem ănător când îşi asum ase trupul de Fae: bărbia
ascuţită, obrajii rotunzi şi ochii oblici şi uluitori. D ar în tim p ce ai lui
A m ren aveau acea culoare argintie nefirească, ai femelei erau negri
ca onixul. Şi conştienţi... pe deplin conştienţi că ne uitam uim iţi la
m âna ei în m om entul sosirii acesteia - când i se adresă lui Thesan:
- Stăpâne!
Thesan gesticulă spre femela care stătea m ândră în faţa grupului.
- N uan este cel m ai priceput m eşteşugar al meu.
Rhys se rezem ă de spătar, ridicând din sprâncene în sem n de
recunoaştere a num elui şi făcu sem n din bărbie spre Beron şi Eris.
- S-ar putea să o cunoşti drept cea care i-a oferit fiului tău neas­
cultător, cum îi spui tu, abilitatea de a-şi folosi ochiul stâng după ce
A m arantha i l-a scos.
N uan dădu o dată din cap în sem n de confirm are, strângând din
buze când se uită la fam ilia lui Lucien. Nici m ăcar nu se întoarse
spre Tamlin, iar el cu siguranţă nu se deranjă să o recunoască, indi­
ferent de trecutul dintre ei, de prietenul lor com un.
- Şi ce legătură are asta cu otrava? întrebă Helion.
Iubitul lui Thesan clocoti la tonul M arelui Lord al Zilei, dar o
privire din partea lui Thesan îl făcu pe m ascul să se relaxeze.
Nuan se întoarse, părul negru alunecându-i peste un um ăr când
îl studie pe H elion şi nu p ăru im presionată.
- Deoarece am găsit o soluţie p en tru asta.
Thesan flutură o m ână.
- A m auzit zvonuri despre folosirea otrăvii în război, cum că ar
fi fost folosită în atacul asupra oraşului tău, Rhysand! M -am gândit
să studiez problem a înainte să devină o slăbiciune fatală p en tru noi
toţi. El dădu din cap spre N uan. în afară de m ăiestria ei neîntrecută,
este o alchim istă pricepută.
N uan îşi încrucişă braţele, soarele strălucind din m âna ei de
metal.
- M ulţum ită m ostrelor obţinute după atacul Velarisului, am re u ­
şit să creez un... fel de antidot.
- Cum de ai obţinut mostrele? întrebă Cassian.
N uan roşi.
- A m auzit zvonurile şi am presupus că Lucien Venserra va locui
acolo după... ce s-a întâm plat. Ea încă n u se uită la Tamlin, care
rămase tăcu t şi gânditor. A m reuşit să-l contactez în u rm ă cu câteva
zile şi i-am cerut să-m i trim ită m ostrele. El a făcut-o şi nu v-a co­
municat, îi spuse ea repede lui Rhysand, deoarece nu voia să vă dea
speranţe. N u înainte să găsesc soluţia.
N u era de m irare că fusese atât de nerăbdător să se ducă singur
prin Velaris în ziua în care plecase să ne ajute cu cercetarea. I-am
aruncat o privire lui Rhys. „Se pare că Lucien încă m ai poate s-o
Iacă pe vulpoiul."
Rhys nu se uită la m ine, deşi buzele îi zvâcniră când îmi răspunse:
„într-adevăr".
N uan continuă:
- M am a ne-a oferit tot ce avem nevoie pe păm ântul acesta, deci
nu a trebuit decât să găsim exact ce ne-a dat în P rythian ca să com ­
batem un m aterial din H ybern capabil să ne anuleze puterile.
Helion se mişcă nerăbdător, m aterialul alb şi strălucitor alune-
cându-i pe pieptul m usculos.
Thesan sim ţi şi el acea nerăbdare şi spuse:
- N uan a reuşit să creeze repede o pulbere pe care să o înghiţim
odată cu bău tu ra sau cu m âncarea, cum dorim . Ne oferă im unitate
în faţa otrăvii. în trei dintre oraşele mele, lucrătorii deja o produc în
cantităţi m ari, ca să o ofere arm atelor noastre unite.
 C hiar şi Rhys p ăru im presionat de fapta ascunsă şi de dezvăluiri.
„M ă m ir că n u ai avut şi tu ceva im p o rtan t de dezvăluit", i-am spus
eu p rin legătură.
„Frumoasă şi crudă Mare Doamnă", zise el mieros, ochii sclipindu-i.
- D ar cum răm âne cu obiectele făcute din otravă? întrebă Tarquin.
în luptă, au avut m ănuşi cu care să distrugă scuturile. El făcu sem n
din bărbie spre Rhys. Şi când ţi-au atacat oraşul.
- îm potriva acestui lucru, spuse N uan, doar isteţim ea vă p ro te­
jează. Ea nu îşi luă privirea de la Tarquin, iar el se îndreptă, ca şi
când gestul l-ar fi surprins. Substanţa pe care am creat-o vă va p ro ­
teja doar puterile, ca să nu fie anulate de otravă. Poate dacă veţi fi
străpunşi de o arm ă unsă cu otravă, substanţa din organism îi va
respinge efectul.
Se lăsă tăcerea.
- Şi ar trebui să avem încredere în tine - se uită la Thesan, apoi
la N uan - cu... su bstanţa pe care trebuie să o înghiţim orbeşte,
spuse Beron.
- Ai prefera să în fru n ţi H ybernul fără nicio putere? întrebă
Thesan. M aeştrii m ei alchim işti şi m eşteşugarii nu sunt proşti.
- Nu, spuse Beron încruntându-se, dar de unde a venit ea? Cine
eşti tu? U ltim a întrebare îi era adresată lui Nuan.
- Sunt fiica a doi M ari Spiriduşi din Xian, care s-au m utat aici ca
să le ofere copilului lor o viaţă m ai bună, dacă asta vrei să ştii, răs­
punse ferm Nuan.
- Ce im p o rtan ţă are asta? îl întrebă H elion pe Beron.
Beron ridică din um eri.
- Dacă familia ei este din Xian, şi m ă văd nevoit să îţi am intesc
faptul că tărâm ul a luptat p en tru Loialişti, atunci ale cui interese le
apără ea?
Ochii lui Helion, de culoarea chihlim barului, străluciră.
Thesan interveni brusc:
 - Trebuie să-ţi am intesc, Beron, că şi m am a m ea era din Xian. Şi
majoritatea celor din regatul meu. Ai grijă ce spui!
înainte ca Beron să-i poată şuiera u n răspuns, cu bărbia ridicată,
Nuan îi spuse Lordului Toamnei:
- Sunt u n copil al Prythianului. M -am născut aici, pe tărâm ul
acesta, la fel ca fiii tăi.
C hipul lui Beron se întunecă.
- Ai grijă cum vorbeşti, fato!
- Nu trebuie să aibă grijă de nim ic, am intervenit eu. Nu când o
insulţi. M -am uitat la alchim istă. Eu voi lua antidotul tău.
Beron îşi dădu ochii peste cap, dar Eris spuse: - Tată!
Beron ridică o sprânceană.
- Ai ceva de adăugat?
Eris nu tresări, dar p ăru să îşi aleagă foarte atent cuvintele.
- Am văzut efectele otrăvii. El dădu din cap spre m ine. în tr-ad e­
văr, ne face incapabili să ne folosim puterile. D acă este folosită îm ­
potriva noastră în război sau după aceea...
- Dacă va fi folosită, o vom înfrunta. N u am de gând să îm i risc
poporul sau familia ca să testez o teorie.
- Nu este o teorie, spuse N uan, m âna m ecanică ţăcănind şi vâ-
jâind când şi-o strânse în pum n. N u aş fi venit dacă nu aş fi verificat
lotul p ână la ultim ul detaliu.
Era o femelă m ân d ră şi m uncitoare.
- O voi lua eu, zise Eris.
N u îl m ai auzisem niciodată rostind ceva atât de... amabil. Până
şi M or clipi când îl auzi.
Beron îşi studie fiul cu o atenţie care făcu o m ică parte din m ine
să se întrebe dacă Eris ar fi ajuns un m ascul bun, în cazul în care ar
fi avut alt tată. D acă m ai pândea vreunul pe acolo, în ciuda secolelor
de otravă.
Deoarece Eris... O are cum fusese p en tru el la Poalele M untelui?
Ce jocuri jucase... ce îndurase? Prins tim p de patruzeci şi nouă de
ani... M ă îndoiam că ar fi riscat să se m ai întâm ple un asemenea lu­
cru, chiar dacă asta l-ar fi făcut să nu m ai fie în tabăra tatălui său -
sau poate tocm ai din m otivul acesta.
- Nu, n u o vei face! zise sim plu Beron. Deşi sunt sigur că fraţii
tăi vor regreta să audă aşa ceva.
într-adevăr, ceilalţi păreau m ai degrabă descurajaţi că prim a lor
piedică spre tro n n u era pe cale să-şi rişte viaţa încercând soluţia
lui Nuan.
Rhys spuse categoric:
- Atunci, nu o lua. O voi face eu. Tot regatul m eu o va face, la fel
şi arm ata mea, spuse el şi dădu recunoscător din cap spre Nuan.
Thesan făcu la fel, m ulţum indu-i şi spunându-i să plece, iar
m aestrul m eşteşugar m ai făcu o plecăciune şi plecă.
- M ăcar ai o arm ată căreia să i-o dai, spuse cu blândeţe Tamlin,
ru p ân d tăcerea. El îm i zâmbi. Deşi poate că asta făcea parte din
plan. Să-mi anulezi arm ata, ca a ta să-i ia locul. Sau ai făcut-o doar
ca să-m i vezi p o p o rul suferind?
Tâmpla dreaptă începu să-m i zvâcnească din cauza unei dureri
de cap.
Ghearele îi ieşiră din nou prin m onturi.
- Cu siguranţă, ai ştiut că îm i vei lăsa poporul lipsit de apărare
în faţa H ybernului atunci când m i-ai întors arm ata îm potrivă.
N u am spus nim ic. Nici m ăcar când m i-am alungat im aginile
din m inte.
- Ai pregătit căderea regatului m eu, spuse Tamlin cu u n calm
veninos. Şi a căzut. M ai ştii satele în a căror reconstrucţie voiai atât
de m ult să te implici? Acum sunt doar cenuşă.
Am ignorat şi asta. El spusese că aveau să răm ână neatinse, că
H ybernul prom isese...
- Şi câtă vrem e aţi făcut antidoturi şi v-aţi prezentat drept salva­
tori, eu m i-am ad unat arm ata, recâştigând încrederea şi num ărul
soldaţilor. A m încercat să îm i adun p o p o ru l în est, unde H ybernul
încă nu a m ărşăluit.
- Deci nu vei lua antidotul, zise N esta sec.
Tamlin o ignoră, chiar dacă ghearele îi intrară în cotiera scau­
nului. D ar eu credeam că îşi m utase cât m ai m ulţi oam eni posibil
spre m arginea estică a teritoriului. O spusese cu m ult înainte să m ă
întorc acasă.
Thesan îşi drese vocea şi îi zise lui Helion:
- Ai spus că ai două sugestii bazate pe inform aţiile analizate.
Helion ridică din um eri, soarele strălucind în broderia cu fir de
aur a tunicii lui.
- într-adevăr, chiar dacă se pare că Tam lin m i-a luat-o deja
înainte. Regatul Prim ăverii trebuie evacuat. îşi îndreptă privirea de
chihlim bar între Tarquin şi Beron. Cu siguranţă, vecinii din nord îi
vor prim i.
Beron strâm bă din buze.
- Nu avem resurse p en tru aşa ceva.
- Corect, spuse Viviane, deoarece toţi sunt ocupaţi să-ţi lustru-
iască bijuteriile din cufăr.
Beron îi aruncă o privire urâtă care îl făcu pe Kallias să se
încordeze.
- Soţiile sunt invitate din politeţe, nu pe post de consultante.
Ochii de safir ai lui Viviane se aprinseră, ca şi când ar fi fost
loviţi de fulger.
- Dacă războiul va decurge prost, vom sângera lângă voi, deci
cred că avem tot dreptul să ne spunem părerea.
- H ybernul va face lucruri m ult m ai rele decât să vă ucidă, spuse
calm Beron. M ai ales unei creaturi tinere şi drăguţe ca tine.
M ârâitul lui Kallias făcu apa din bazin să se unduiască, urm at
apoi de cel al lui Mor.
Beron schiţă un zâmbet.
 - D oar trei d intre noi am fost prezenţi la ultim ul război. El făcu
sem n din cap spre Rhys şi Helion, al cărui chip se întunecă. Ce le-au
făcut H ybernul şi Loialiştii femelelor capturate în taberele lor de
război nu se uită uşor. Şi nici ce le-au rezervat femelelor M ari
Spiriduşi care ori au luptat p en tru oam eni, ori aveau rude care au
făcut-o. El puse o m ână grea pe braţul prea subţire al soţiei lui. Cele
două surori ale ei au tras de tim p p en tru ca ea să fugă atunci când
arm ata H ybernului le-a atacat teritoriile. Cele două doam ne nu au
m ai ieşit din tabăra de război.
Helion îl urm ărea atent pe Beron, privirea clocotindu-i de reproş.
D oam na Regatului Toam nei continuă să se concetreze asupra
bazinului. O rice u rm ă de culoare îi dispăru de pe chip. M i-am
am intit de D agdan şi de Brannagh... şi de cadavrele acelor oam eni,
de ceea ce le făcuseră înainte şi după ce m uriseră.
- Iţi vom prim i poporul, i se adresă Tarquin încet lui Tamlin. Indi­
ferent de relaţia ta cu Hybernul... poporul tău este nevinovat. Teri­
toriul m eu este suficient de vast. îi vom prim i pe toţi, dacă trebuie.
Singurul sem n de confirm are şi recunoştinţă din partea lui
Tamlin fu o m işcare rapidă a capului.
- Deci Regatele Sezoanelor se vor transform a în osuare şi hos-
teluri, în tim p ce Regatele Solare vor răm âne neatinse aici, în nord?
întrebă Beron.
- H ybernul şi-a concentrat eforturile în jum ătatea sudică, zise
Rhys. Ca să fie mai aproape de zid şi de teritoriile um ane.
Auzind asta, Nesta şi cu m ine ne-am privit reciproc.
Rhys continuă:
- De ce să te deranjezi să treci p rin clim a nordică - prin teri­
toriile spiriduşilor de pe continent, când ai putea revendica Sudul
ca să-l foloseşti p en tru a ajunge direct pe tărâm urile oam enilor de
pe continent?
- Şi crezi că arm atele oam enilor de acolo se vor supune
Hybernului? întrebă Thesan.
 - Reginele lor ne-au trădat, spuse Nesta. Ea îşi ridică bărbia, calmă
ca un emisar. Pentru darul nem uririi, reginele um ane vor perm ite
1ivbernului să elim ine orice rezistenţă. A r putea foarte bine să îi
predea controlul armatelor. Nesta se uită când la mine, când la Rhys.
Unde se duc oam enii de pe insula noastră? N u îi putem evacua pe
continent şi, cu zidul intact... O ricum m ulţi ar prefera să rişte să
aştepte decât să treacă de partea cealaltă a zidului.
- Soarta oam enilor de sub zid, interveni Beron, nu ne priveşte. Mai
a ies când este vorba de o bucată de păm ânt fără regină şi armată.
- Mă priveşte pe m ine, am spus eu, iar vocea nu fu a lui Feyre
care pleca la vânătoare sau a lui Feyre, D istrugătoarea Blestemului,
ci a lui Feyre, M area D oam nă. O am enii sunt aproape lipsiţi de apă­
rare în faţa speciei noastre.
- A tunci du-te şi risipeşte-ţi soldaţii apărându-i! spuse Beron.
tiu nu îm i voi trim ite arm ata ca să protejez sclavii!
Sângele mi se încălzi şi am inspirat ca să îl răcesc, ca să răcesc
magia care trosni din cauza insultei. Degeaba. Dacă era într-adevăr
imposibil să îi fac pe toţi să se alieze îm potriva Hybernului...
- Eşti un laş, i-am şoptit eu M arelui Lord al Toamnei.
Până şi Rhys se încordă.
- Acelaşi lucru s-ar putea spune despre tine, zise Beron p u r şi
simplu.
Stom acul m i se agită.
- Nu trebuie să m ă justific în faţa ta.
- în faţa mea, nu. Poate în faţa rudelor acelei fete, însă şi ele sunt
m oarte, nu-i aşa? M ăcelărite şi arse în propriile paturi. E ciudat
cum cauţi acum să-i aperi pe oam eni, după ce ai fost atât de bu cu ­
roasă să îi sacrifici ca să te salvezi.
Palmele mi se încălziră ca şi când doi sori s-ar fi născut şi s-ar fi
rotit sub ele. „Uşor, spuse m ieros Rhys. Este un bătrân ţâfnos."
D ar eu abia auzeam cuvintele din spatele im aginilor amestecate:
corpul m utilat şi ţintuit de zid al lui Clare; cenuşa casei familiei
B eddor p ătân d zăpada ca o um bră; zâm betul A ttorului când m ă
aruncase pe holurile de piatră de la Poalele M untelui...
- Aşa cum a spus doam na mea, rosti tărăgănat Rhys, ea nu tre ­
buie să se explice în faţa ta.
Beron se rezem ă de spătar.
- Atunci, presupun că nici eu nu trebuie să-mi explic motivaţiile.
Rhys ridică o sprânceană.
- Lăsând la o parte generozitatea ta uluitoare, te vei alătura ar­
m atei noastre?
- N u am luat încă o hotărâre.
Eris în drăzni să îi arunce tatălui său o privire aproape m u stră­
toare. De team ă sau, probabil, din cauza a ceea ce însem na refuzul
acela p en tru alianţa noastră secretă; n u-m i dădeam seama.
- D urează să ad uni o arm ată, spuse Cassian. Nu îţi perm iţi luxul
de a sta degeaba. Trebuie să îţi aduni acum soldaţii.
Beron rânji dispreţuitor.
- Nu prim esc ordine de la bastarzi sau spiriduşi de rang inferior.
Inim a îm i bătea atât de puternic, încât îm i auzeam pulsul în tot
corpul, sim ţindu-1 în braţe şi în stomac. D ar nu se com para cu furia
de pe chipul lui Cassian sau cu m ânia rece de pe chipul lui Azriel şi
al lui Rhys. Şi cu dezgustul afişat de Mor.
- B astardul acela, spuse N esta calm ă, deşi ochii începeau să îi
ardă, s-ar putea să ajungă singura persoană care să stea în calea ar­
m atei H ybernului şi a oam enilor tăi.
Ea nici m ăcar nu se uită la Cassian când spuse asta, dar el o fixă
cu privirea ca şi când n u ar m ai fi văzut-o niciodată.
C earta asta era inutilă, iar pe m ine nu m -a interesat cine erau ei
sau cine eram eu când i-am spus lui Beron:
- Pleacă dacă nu ai de gând să ne ajuţi!
Lângă el, Eris avu sclipirea de a părea cu adevărat îngrijorat, dar
Beron continuă să ignore privirea fixă a fiului său şi îm i spuse p rin ­
tre dinţi:
 - Ştiai că în tim p ce p a rte n e ru l tău îi încălzea patul A m aranthei,
o mare parte din p o p orul n o stru era închis sub m untele acela?
Nu am catadicsit să-i răspund.
- Ştiai că, în tim p ce era cu capul între picioarele ei, noi ne-am
luptat ca familiile noastre să nu devină distracţia de seară?
Am încercat să ignor im aginile şi să-m i reprim furia oarbă din
cauza a ceea ce făcuse ca să-i distragă atenţia A m aranthei - a se­
cretelor pe care încă le păstra, de ruşine sau din lipsa interesului de
a le îm părtăşi, nu ştiam. Cassian trem u ra acum la două scaune dis-
lanţă, încercând să se stăpânească. Iar Rhys nu spuse nim ic.
- Ajunge, Beron! şopti Tarquin.
Tarquin, care ghicise sacrificiul şi m otivele lui Rhysand.
Beron îl ignoră.
- Iar acum , R hysand vrea să o facă pe eroul. C urva A m aranthei
devine D istrugătorul H ybernului. Dar, dacă va decurge prost... El
zâmbi rece şi crud. Va îngenunchea în faţa H ybernului? Sau doar îşi
va desface...
A m încetat să m ai aud cuvintele. Am încetat să aud orice altceva
în afară de inim a şi de respiraţia mea.
Focul explodă din m ine, o flacără violentă şi albă care îl lovi pe
Beron ca o lance.
 CAPITOLUL
46

Beron se protejă destul de repede încât să m ă blocheze, dar urm a

focului îi arse braţul lui Eris, chiar p rin m aterial. Şi braţul alb şi
m in u n at al m am ei lui Lucien.
Ceilalţi strigară, ridicându-se în picioare, dar eu nu puteam să
gândesc, să aud altceva în afară de cuvintele lui Eris - să văd m o ­
m entele de la Poalele M untelui, coşm arul în care A m arantha îl co n ­
ducea pe Rhys pe hol şi ce îndurase el...
„ Feyre!“
Am ignorat totul când m -am ridicat în picioare şi am trim is un
val de apă din bazin ca să-l încercuiască pe Beron şi scaunul lui. O
bulă fară aer.
Flacăra se lovi de ea, transform ând apa în abur, dar am insistat
mai mult.
L-aş fi ucis. L-aş fi ucis şi aş fi term inat bucuroasă treaba.
„Feyre.“
N u îm i dădeam seam a dacă R hysand striga sau şoptea prin
legătură. Poate că ambele.
Bariera de foc a lui Beron se izbi de apa m ea atât de puternic, că
începură să se form eze valuri, aburul şuierând printre ele.
Aşa că m i-am dezgolit dinţii şi am trim is un m ănunchi de lu­
m ină albă care să lovească scutul de foc - lum ina albă a Zilei.
D istrugătoarea Blestemului. Spintecătoarea protecţiei.
 Beron căscă ochii când scuturile lui începură să se destram e şi
.ipa înaintă.
Apoi am sim ţit două m âini pe faţă. Şi în faţa m ea am văzut doi
ochi violeţi calm i şi totuşi stăruitori.
- Ţi-ai im pus pu n ctul de vedere, draga mea, spuse Rhys. Ucide-1
şi locul i-1 va lua îngrozitorul de Eris!
„Atunci, îi voi ucide pe toţi.“
- O ricât de interesant ar fi experim entul, nu ar face decât să
i omplice lucrurile, spuse Rhys.
în m intea mea, îm i şopti: „Te iubesc! Cuvintele ticălosului de-
lestabil nu au nicio valoare. Nu are de ce să se bucure în viaţa asta.
N o are nim ic bun. N oi avem."
Am început să aud susurul apei din bazin, pârâitul focului, res­
piraţia rapidă a celor din jurul nostru, înjurăturile lui Beron prins
m coconul de lum ină şi de apă care se strângea.
„Te iubesc!" spuse din nou Rhys, iar eu am eliberat magia.
Flăcările lui Beron explodară ca o floare care se deschidea şi
ricoşară Iară niciun efect din scutul pe care Rhys îl ridicase în jurul
nostru.
Nu ca să ne protejeze de Beron, ci de ceilalţi M ari Lorzi, care
acum erau în picioare.
- Aşa ai trecut de protecţiile mele, şopti Tarquin.
Beron gâfâia atât de tare, încât părea că ar fi putut scuipa foc.
D ar H elion îşi frecă m axilarul când se aşeză din nou.
- M -am întrebat unde s-a dus părticica aceea. Atât de m ăru n tă
ca singurul solz lipsă al unui peşte. D ar tot sim ţeam ori de câte ori
ceva se atingea de locul rămas gol. Rânji apoi la Rhys. Nu e de m irare
că ai făcut-o M are D oam nă.
- Am facut-o M are D oam nă, spuse sim plu Rhys, luându-şi mâ-
nile de pe faţa m ea, dar fără să plece de lângă m ine, p en tru că o iu­
besc. Puterile ei au fost ultim ul lucru la care m -am gândit.
 R ăm ăsesem fără cuvinte, fără sentim entele de bază. H elion îl
întrebă pe Tamlin:
- Ştiai de puterile ei?
Tam lin d o ar se uita la m ine şi la Rhys, declaraţia partenerului
m eu p lu tin d între noi.
- Nu era treaba voastră, fu tot ce îi spuse Tamlin lui Helion.
Tuturor.
- Puterea ne aparţine. C hiar cred asta, spuse Beron printre dinţi.
M or îi aruncă lui Beron o privire care i-ar fi pus pe fugă pe m as­
culii inferiori.
D oam na Toam nei îi strângea braţul, pielea-i albă ca luna fiind
roşie de supărare. Totuşi n u afişa niciun licăr de durere.
- îm i pare rău, i-am spus când m -am aşezat.
Ea m ă privi cu ochii rotunzi ca nişte farfurii.
- Să n u -i vorbeşti, gunoi um an, spuse Beron.
Rhys trecu p rin scutul, focul şi apărarea lui Beron.
Trecu p rin ele ca o piatră aruncată într-o fereastră şi îşi izbi
puterea întunecată în Beron atât de puternic, încât m asculul se clă­
tină pe scaun. Apoi, scaunul se dezintegră în p ra f negru şi strălu­
citor sub el, iar Beron căzu în fund.
Praful negru şi strălucitor care pluti pe un vânt-fantom ă îi pătă
jacheta roşie a lui Beron şi se lipi ca firele de cenuşă de păru-i şaten.
- N iciodată să nu m ai vorbeşti aşa cu p artenera m ea, spuse
Rhys, băgându-şi m âinile în buzunare.
Beron se ridică în picioare, fără să se deranjeze să se şteargă de
p raf şi declară:
- în tâlnirea asta s-a term inat. Sper că H ybernul vă va m ăcelări
pe toţi.
D ar Nesta se ridică de pe scaun.
- întâlnirea asta n u s-a term inat.
Tonul ei îl făcu până şi pe Beron să tacă. Eris m ăsură din priviri
spaţiul dintre sora m ea şi tatăl lui.
 Ea răm ase ferm ă, ca un stâlp de oţel.
- D oar voi sunteţi, se adresă ea lui Beron, tuturor. Sunteţi singurii
i are staţi între H ybern şi sfârşitul tuturor lucrurilor bune şi corecte,
l a îl fixă pe Beron cu o privire ferm ă şi feroce. Ai luptat îm potriva
I lybernului şi în ultim ul război. A cum de ce refuzi să o faci?
Beron n u catadicsi să-i răspundă, d ar nici nu plecă. Eris le făcu
un sem n subtil fraţilor săi să se aşeze.
Nesta observă gestul şi ezită, ca şi când şi-ar fi dat seam a că se
bucura într-adevăr de toată atenţia lor, că fiecare cuvânt conta.
- Poate că ne urâţi, dar m ie nu-m i pasă de asta. îm i pasă, în
schimb, dacă-i lăsaţi pe cei nevinovaţi să sufere şi să m oară. M ăcar
i r/istaţi p en tru ei. P entru poporul vostru. D eoarece H ybernul îl va
pedepsi. Ne va pedepsi pe toţi.
- Şi de unde ştii tu asta? întrebă dispreţuitor Beron.
- Am in trat în Cazan, spuse categoric Nesta. M i-a arătat inim a
lui. El va d ărâm a zidul şi îi va m ăcelări pe cei din am bele părţi.
Nu reuşeam să-m i dau seam a dacă spunea adevărul sau m inţea.
( h ip u l Nestei nu dezvăluia nim ic. Şi nim eni nu îndrăzni să o
«.ontrazică.
Ea se uită la Kallias şi la Viviane.
- îm i pare rău p en tru pierderea acelor copii. Pierderea cuiva este
oribilă. Ea scutură din cap. D ar m ai jos de zid am văzut copii - fa­
milii întregi - m u rin d de foame. N esta făcu sem n din bărbie spre
mine. D acă nu ar fi fost sora mea... m -aş fi num ărat printre ei.
M i-am alungat usturim ea din ochi clipind.
- Prea m ult tim p, spuse Nesta. De prea m ult tim p oam enii de
sub zid au suferit şi au m urit în tim p ce P rythianul a înflorit. N u în
(unpul dom niei reginei aceleia. Ea se retrase ca şi când nici n -ar fi
suportat să rostească num ele A m aranthei. Ci cu m ult înainte. Dacă
luptaţi p en tru ceva, luptaţi acum , ca să-i protejaţi pe cei pe care i-aţi
uitat. Spuneţi-le că n u sunt uitaţi! M ăcar acum.
Thesan îşi drese vocea.
 - C hiar dacă e un sentim ent nobil, detaliile Tratatului nu ne
cereau să oferim resurse vecinilor păm ânteni. Ei trebuiau lăsaţi în
pace. Aşadar, ne-am supus.
Nesta răm ase în picioare.
- Trecutul este trecut. Pe m ine m ă preocupa viitorul. Grija mea
este să m ă asigur că niciun copil - Fae sau om - nu este rănit. Vi s-a
încredinţat protecţia acestui tărâm . Ea studie chipurile din ju ru l ei.
Cum să nu luptaţi p en tru el?
Se uită la Beron şi la familia lui când term ină. D oar D oam na şi
Eris păreau gânditori şi chiar im presionaţi de femeia înflăcărată din
faţa lor.
N u aveam cuvinte să exprim ce era în inim a mea. Cassian părea
să fie în aceeaşi situaţie ca şi mine.
- M ă voi gândi la asta, fu to t ce spuse şi, aruncând o privire spre
fam ilia sa, dispărură toţi.
Eris se teleportă ultim ul, o contradicţie dansându-i pe chip ca şi
când acesta ar fi fost rezultatul plănuit, aşteptat.
D ar apoi dispăru şi el, spaţiul pe care-1 ocupaseră fiind gol, în
afara prafului negru şi strălucitor.
Nesta se aşeză lent, din nou cu răceală în privire ca şi când ar fi
încercat să-şi ascundă furia provocată de dispariţia lui Beron.
- Ai stăpânit gheaţa? m ă întrebă Kallias încet.
A m dat uşor din cap.
- Pe deplin.
Kallias se scarpină pe faţă când Viviane îşi puse o m ână pe b ra ­
ţul lui.
- Contează, Kal?
- Nu ştiu, recunoscu el.
Alianţa se destrăm ă atât de repede. Atât de repede din cauza lip­
sei mele de control, a...
„Ori ar fi fost asta, ori altceva, spuse Rhys din locul în care stătea
lângă scaunul m eu, jucându-se cu accesoriile strălucitoare de pe
lochia m ea neagră. M ai bine acum decât m ai târziu. Kallias nu va
i oda... Trebuie doar să analizeze singur situaţia."
- Ne-ai salvat la Poalele M untelui, spuse Tarquin. Pierderea
unui strop de putere pare o răsplată notabilă.
- Se pare că a luat m ai m ult decât atât, dacă aproape l-a înecat pe
beron în ciuda protecţiilor, îl contrazise Helion.
Poate că reuşisem să le evit p u r şi sim plu p en tru că fusesem
1 ; cată... p en tru că nu eram ca toate lucrurile pe care protecţiile pu-
icuu să le recunoască.
Puterea lui Helion, caldă şi clară, îm i atinse scutul şi se răspândi
ui aerul dintre noi ca şi când ar fi căutat u n fir. Ca şi când aş fi fost
vi cun parazit care îi lua din putere. Şi pe care Tar fi tăiat bucuros.
Faptul e consum at, afirm ă Thesan. Mai m ult decât să o ucid -
Imierea lui Rhys vui p rin cam eră auzind aceasta - nu putem face.
Fonul său nu era pe deplin îm păciuitor. Vorbea despre pace, dar
pe un ton răspicat ca şi când, dacă nu ar fi fost Rhys şi puterea lui,
ar fi gândit să încerce să m ă lege pe un altar şi să m ă spintece ca să
vadă unde îi era puterea şi cum să şi-o ia înapoi.
M -am ridicat, u itân d u-m ă în ochii lui Thesan. Apoi, în cei ai lui
I lolion, ai lui Tarquin şi ai lui Kallias. Exact cum făcuse Nesta.
- Nu ţi-am luat puterea. Tu m i-ai dat-o, îm preună cu darul vieţii
mele nem uritoare. îţi sunt recunoscătoare p en tru am ândouă, dar
■ir um sunt ale mele şi-am să le folosesc aşa cum îm i doresc.
Prietenii m ei se ridicaseră în picioare, stând acum în spatele
meu, iar Nesta în stânga mea. Rhys veni în dreapta mea, dar nu mă
ii inse. Mă lăsă să m ă descurc singură, să îi privesc de sus.
Am spus încet, dar nu cu slăbiciune:
- Voi folosi puterile acestea - puterile mele - ca să spulber
! lybernul. îi voi arde, îi voi îneca şi îngheţa. Voi folosi puterile ca să
vindec răniţii, să spulber protecţiile Fîybernului. Deja am făcut-o şi
, i voi face din nou. Iar dacă voi credeţi că faptul că am un strop din
m agia voastră este cea m ai m are problem ă, atunci priorităţile voas­
tre sunt date peste cap.
M ândria licări prin legătură. M arii Lorzi şi alaiurile lor nu spu­
seră nim ic.
în să Viviane d ăd u aprobator din cap, cu bărbia sus şi se ridică
în picioare.
- Eu voi lupta alături de tine.
Cresseida se ridică o clipă m ai târziu.
- Şi eu.
A m ândouă se uitară la m asculii din regatul lor.
Tarquin şi Kallias se ridicară în picioare.
Apoi Elelion, rânjind la m ine şi la Rhys.
Şi, în cele din urm ă, Thesan... Thesan şi Tamlin, care parcă nici
n u respira, care abia se mişcase sau vorbise în ultim ele m inute. Era
ultim a m ea grijă, câtă vrem e stăteau cu toţii în picioare.
„Şase din şapte. Rhys chicoti p rin legătură. N u este rău,
D istrugătoarea Blestemului! Nu e rău deloc."
 CAPITOLUL
47

Alianţa noastră n u începuse bine.

C hiar dacă am discutat două ore după aceea... ciondăneala şi
u-plicile continuară. Cu Tam lin acolo, nim eni nu voia să declare
i aţi soldaţi avea, ce arm e şi nici ce slăbiciuni.
Spre înserat, Thesan se ridică de pe scaun.
- Sunteţi toţi bine-veniţi să răm âneţi peste noapte şi să reluăm
discuţia dim ineaţă - dacă nu cum va vreţi să vă întoarceţi acasă la
\ <>i în seara asta.
„Răm ânem ”, spuse Rhysand. „Trebuie să discut singur cu unii
dintre ei.“
într-adevăr, ceilalţi păreau să aibă gânduri asem ănătoare, pen-
l ru că toţi h o tărâră să răm ână.
C hiar şi Tamlin.
Am fost conduşi spre apartam entele rezervate p en tru noi, pie­
trele solare devenind aurii în soarele târziu al după-am iezii. Tamlin
Iu escortat prim ul, chiar de către Thesan şi un însoţitor care tre ­
mura. El alesese cu înţelepciune să nu ne atace pe m ine sau pe Rhys
in tim pul discuţiilor, deşi refuzul lui de a ne recunoaşte m ăcar nu
l recu neobservat. Iar când el plecă, cu spatele rigid şi cu paşi grăbiţi,
nu spuse u n cuvânt. Prea bine!
Apoi fură conduşi Tarquin şi Helion, iar grupul lui Kallias şi al
nostru m ai aşteptară.
 Rhys se ridică de pe scaun şi îşi trecu o m ână prin păr.
- Asta a decurs bine. Se pare că n iciu n u l din noi nu a câştigat
pariul pus în legătură cu prim ul care va isca o ceartă.
Cu chipul îm pietrit, Azriel fixă podeaua cu privirea.
- îm i pare rău!
Tonul era distant, lipsit de emoţie.
De la atacul lui sălbatic, el nu vorbise şi abia se mişcase. D upă
aceea, M or avusese nevoie de treizeci de m inute ca să nu mai trem ure.
- A căutat-o cu lum ânarea, spuse Viviane. Eris este un nenorocit.
Kallias se întoarse spre partenera lui cu sprâncenele ridicate.
- Ce? Ea îşi atinse pieptul cu o m ână. A m dreptate.
- C hiar şi aşa, spuse Kallias cu o răceală în glas, răm âne de văzut
dacă Beron va lupta alături de noi.
- Dacă toţi ceilalţi se aliază, rosti răguşit M or prim ele ei cuvinte
în ultim ele ore, Beron ni se va alătura. Este prea inteligent să rişte o
alianţă cu H ybernul şi să piardă. Şi sunt sigură că, dacă lucrurile vor
decurge prost, va schim ba tabăra, fară să stea pe gânduri.
Rhys dădu din cap, dar se întoarse spre Kallias.
- Câţi soldaţi ai?
- N u suficienţi. A m arantha şi-a făcut treaba prea bine. Am sim ­
ţit din n ou valul de vinovăţie care pulsă p rin legătură. Avem arm ata
pe care a com andat-o şi a ascuns-o Viv, dar cam atât. Tu?
Rhys nu dezvălui încordarea care se înghesuia în m ine ca şi când
ar fi fost a mea.
- Avem o arm ată mare. Cu m ulte legiuni illyriene. Şi câteva mii
de A ducători ai întunericului, dar vom avea nevoie de toţi soldaţii
care pot m ărşălui.
Viviane se în d reptă spre locul unde M or era aşezată, încă palidă,
şi îşi sprijini m âinile pe um erii prietenei mele.
- M ereu am ştiut că vom lupta îm preună într-o zi.
M or îşi ridică privirea, dar se uită spre Kallias, care părea să-şi
dea silinţa să nu se arate îngrijorat. M or îi aruncă M arelui Lord o
privire care părea să spună: „Voi avea grijă de ea“, apoi îi zâm bi lui
Viviane.
- A proape că m ă faci să-m i pară rău de Hybern.
- Aproape. Viviane rânji cu viclenie. D ar n u chiar.

Am fost conduşi spre un apartam ent construit în jurul unui sa­

lon im ens şi a unei cam ere de zi private. Totul fusese cioplit din
pietre solare şi îm podobit cu m ateriale în culorile pietrelor p re­
ţioase şi p erne m ari îngrăm ădite de-a lungul covoarelor groase şi
dom inate de cuşti din aur ornate, pline cu păsări de toate formele şi
mărimile. M ergând p rin casa lui Thesan, zărisem păuni defilând
prin nenum ăratele cu rţi şi grădini, unii m ândrindu-se la um bră,
.ub sm ochinii din ghivece.
- C um de a îm piedicat-o Thesan pe A m arantha să distrugă locul
acesta? l-am întrebat eu pe Rhys când am studiat salonul care se des-
>hiclea spre întinderea ceţoasă a provinciei îndepărtate de dedesubt.
- Este reşedinţa lui particulară. Rhys îşi ascunse aripile şi se
aşeză pe o grăm adă de p erne verzi din apropierea şem ineului stins.
Este foarte probabil să-l fi protejat la fel ca m ine şi Kallias.
Eram sigură că fusese o decizie care avea să îi îm povăreze m ulte
secole.
Dar m -am uitat la Azriel, care se rezem ase de zidul de lângă
iereastra înaltă p ân ă-n tavan, um brele fluturând în ju ru l lui. Până şi
pasările din coliviile din apropiere am uţiră.
„Se sim te bine?" am întrebat prin legătură.
Rhys îşi puse m âinile după cap, deşi gura i se încordă. „Probabil
ca nu, dar, dacă încercăm să vorbim cu el despre asta, nu facem
decât să înrăutăţim situaţia."
M or era într-adevăr întinsă pe o canapea, atentă cu u n ochi la
Azriel. Cassian stătea lângă ea, ţinându-i picioarele în poală. El
ocupase locul m ai aproape de Azriel, chiar între cei doi, ca şi când
ar fi sărit în calea lor, dacă ar fi fost nevoie.
„Te-ai descurcat bine, adăugă Rhys. „Cu toate."
„In ciuda izbucnirii mele?"
„D atorită izbucnirii tale."
I-am întâlnit privirea, sim ţind em oţiile care se agitau dincolo de
ea când m -am aşezat pe un fotoliu din apropierea grăm ezii de perne
a parten eru lu i m eu. „Ştiam că eşti puternică. D ar nu m -am gândit
că ai un aşa avantaj în faţa celorlalţi."
Rhys închise ochii tocm ai când îm i schiţă un zâmbet. „Nici m ă­
car Beron nu cred că a ştiut până azi. Poate că bănuia, dar... Acum
îşi va dori să fi găsit o cale să m ă ucidă în scutece."
Am sim ţit u n fior pe şira spinării. „El ştie că Elain este partenera
lui Lucien. D acă face vreo m işcare ca să o rănească, este ca şi m ort."
O hotărâre intransigentă îi străbătu stelele din ochi. „D acă o
face, îl voi ucide chiar eu. Sau îl voi ţine suficient de m ult ca să o faci
tu. Cred că m i-ar plăcea să te urm ăresc."
„Am să ţin m inte p en tru urm ătoarea ta aniversare." A m bătut
uşor cu degetele pe cotiera lustruită a fotoliului, lem nul fiind neted
ca sticla. „Chiar crezi că Tamlin este de partea noastră?"
„Da. O clipă de tăcere prin legătură. Şi poate că i-am făcut un
deserviciu că nu ne-am gândit la posibilitatea asta. Poate că până şi
eu am început să îl consider o brută războinică."
Mă sim ţeam obosită. „Totuşi, asta schim bă ceva?"
„în unele m oduri, da. în altele... Rhys m ă studie. Nu, nu schimbă."
Am clipit când m i-am seam a că m ă pierdusem în legătură, dar
l-am văzând pe Azriel încă stând lângă fereastră, Cassian m asân-
du-i acum picioarele lui Mor. Nesta se retrăsese în cam era ei fără să
spună nim ic şi răm ăsese acolo. M -am întrebat dacă o şocase pleca­
rea lui Beron, în ciuda cuvintelor ei...
M -am ridicat în picioare şi m i-am netezit pliurile rochiei strălu ­
citoare. „Ar trebui să văd ce face Nesta. Să vorbesc cu ea."
 Rhys se cuibări şi m ai bine în grăm ada lui de perne, punându-şi
mâinile după cap. „S-a descurcat bine azi.“
Lauda m ă făcu să m ă sim t m ân d ră când am traversat cam era,
*1ar, când am ajuns la arcada din foaier, se auzi o bătaie în uşa care
dădea spre holul însorit. M -am oprit, accesoriile rochiei mele
Icgănându-se şi strălucind ca un foc de un albastru-deschis în lu m i­
na aurie.
- Nu deschide! m ă avertiză M or de pe canapea. Nici cu scutul,
mi deschide!
Rhys se ridică în picioare.
- E un sfat înţelept, dar inutil, spuse el, trecând pe lângă m ine spre
nşa de la intrare şi o deschise, dezvăluindu-1 pe Helion - singur.
Helion se sprijini cu o m ână de cadrul uşii şi zâmbi.
- C um de l-ai convins pe Thesan să-ţi dea cam era cu priveliştea
i ea mai frum oasă?
- C red că m asculii mei i se par m ai frum oşi decât ai tăi.
- C red că are u n fetiş p en tru aripi.
Rhys râse şi deschise m ai larg uşa, facându-i sem n să intre.
- Apropo, chiar te pricepi de m inune să o faci pe ticălosul arogant.
Veşmintele lui Helion se legănară odată cu paşii lui graţioşi, atin-
gându-i coapsele puternice. El m ă văzu stând lângă m asa rotundă
din m ijlocul holului şi facu o plecăciune adâncă.
- Scuze că m -am p urtat ca u n ticălos, îm i spuse el. Obiceiuri
vechi.
lată am uzam entul şi bucuria din ochii săi de chihlim bar. Lum ina
care m ă facea să strălucesc atunci când m ă pierdeam în fericirea
pură. Helion se în cru n tă la Rhys.
- Azi te-ai p u rtat nefiresc de frum os. Eram sigur că Beron va fi
m ort până la sfârşitul întâlnirii; nu poţi să-ţi im aginez cât de şocat
am fost când a plecat pe picioarele lui.
- Partenerul m eu a sugerat că ne-ar avantaja să ne înfăţişăm aşa
cum suntem cu adevărat.
 - Ei bine, acum par la fel de rău ca Beron.
El trecu direct pe lângă m ine făcându-m i sem n cu ochiul şi se
îndreptă spre salon. Rânji către Azriel.
- Apropo, ce i-ai făcut lui Eris va fi noua m ea fantezie nocturnă.
Azriel nici m ăcar nu se deranjă să se uite peste um ăr la Marele
Lord, dar Cassian pufni.
- M ă întrebam când vei începe cu avansurile.
Helion se aruncă pe canapeaua din faţa lui Cassian şi a lui Mor.
El îşi aruncase pe undeva coroana strălucitoare, dar îşi păstrase
brăţara din aur de pe braţ, cu şarpele în poziţie verticală.
- Au trecut, cât? P atru secole, iar voi trei încă nu m i-aţi accep­
tat oferta.
M or îşi înclină capul într-o parte.
- N u-m i place să îm part, din nefericire.
- N u ştii până când n u încerci, spuse m ieros Helion.
Ei trei în pat... cu el? Probabil clipeam ca proasta, deoarece Rhys
îm i spuse: „Lui Helion îi plac şi masculii, şi femelele. De obicei, îm ­
preună în patul său. Şi de secole bune urm ăreşte acea partidă în trei.“
M -am gândit la frum useţea lui H elion şi a celorlalţi... „De ce
naiba nu au acceptat?"
Rhys râse în aşa fel încât îi făcu pe toţi să se uite la el cu sprân­
cenele ridicate.
P a rten e ru l m eu veni p rin spate şi îm i cu p rin se talia cu b ra ­
ţele, s ă ru tâ n d u -m ă pe gât. „Ai vrea să ni se alăture cineva în pat,
Feyre dragă?"
Tonul şi sugestia m ă făcură să m ă încordez. „Eşti incorigibil."
„Cred că ţi-ar plăcea să fii venerată de doi masculi."
M i-am strâns degetele de la picioare.
M or îşi drese vocea.
- Fie ne spuneţi ce vorbiţi sau ce vă îm părtăşiţi telepatic, fie du-
ceţi-vă în altă cam eră ca să n u fim nevoiţi să stăm aici şi să fierbem
în m irosurile voastre.
 Am scos limba. Rhys râse iar, sărutându-m ă din nou pe gât
înainte să spună:
- Ne cerem scuze că ţi-am jignit sim ţurile delicate, verişoaro.
M -am desprins din îm brăţişarea lui, de atingerea care încă m ă
ameţea destul de m ult încât îm i era greu să gândesc, şi m -am aşezat
pe u n scaun de lângă canapeaua pe care stăteau M or şi Cassian.
A rm a ta este gata? îl întrebă Cassian pe Helion.
A m uzam entul lui H elion dispăru, transform ându-se în acea ex­
presie dură şi gânditoare.
- Da. Se va întâlni cu a voastră în m unţii M yrm idon.
Era lanţul m untos de la graniţele noastre. El refuzase să divulge
u astfel de inform aţie m ai devreme.
- Bun, spuse Cassian, m asându-i talpa lui Mor. De acolo vom
înainta spre sud.
- Şi unde va fi tabăra finală? întrebă Mor, retrăgându-şi piciorul
«lin m âinile lui Cassian şi îndoindu-şi picioarele sub ea. H elion u r­
mări linia piciorului ei gol, ochii de chihlim bar scânteindu-i uşor
«and îi întâlni pe ai ei.
Mor nu se sim ţi stânjenită de privirea înfierbântată. O cuprinse
un fel de conştientizare acută, ca şi când toţi nervii din tru p s-ar fi
11 ezit la viaţă. N u am în drăznit să m ă uit la Azriel.
Probabil că erau mai m ulte scuturi în ju ru l cam erei şi al tu tu ro r
i săpăturilor şi deschiderilor unde ar fi p u tu t să aştepte ochii şi ure-
i bile indiscrete, deoarece Cassian spuse:
- Ne vom alătura arm atei lui Thesan şi, în cele din urm ă, vom
ndica o tabără de-a lungul graniţei sud-vestice a lui Kallias - în
•ipropiere de Regatul Verii.
Helion îşi m u tă privirea de la M or suficient de m ult tim p cât să-l
mlrebe pe Rhys:
- în tre tine şi frum osul de Tarquin a fost u n m om ent tensionat
azi. C hiar crezi că ni se va alătura?
- D acă te referi la pat, cu siguranţă nu, spuse Rhys cu un zâm ­
bet strâm b când se în tinse din nou pe grăm ada de perne. D ar dacă
te referi la Război... Da. C red că vrea să lupte. Beron, pe de altă
parte...
- H ybernul se concentrează asupra Sudului, spuse Helion. Şi,
indiferent de ce crezi tu că pune la cale Tamlin, Regatul Primăverii
este acum în m are parte ocupat. Beron trebuie să-şi dea seam a că
regatul lui va fi un câm p de luptă dacă nu ni se alătură ca să se în ­
drepte spre sud - m ai ales dacă Regatul Verii ni s-a alăturat.
Ceea ce însem na că Regatul Prim ăverii şi tărâm urile oam enilor
aveau să fie în focul luptelor.
- Totuşi va alege Beron să asculte de raţiune?
H elion lovi cu un deget cotiera sculptată a canapelei.
- Faptul că în Război a jucat jocuri l-a costat scump. O am enii săi
încă îşi m ai aduc am inte de alegerile acelea şi de pierderi. Şi soţia lui
şi le am inteşte.
H elion se uitase în m od repetat la D oam na Regatului Toamnei
în tim pul întâlnirii. Am întrebat, precaută şi degajată, totodată:
- Ce vrei să spui?
M or scutură din cap - nu din cauza a ceea ce spusesem , ci a ce­
lor întâm plate.
H elion îşi fixă toată atenţia asupra m ea şi eu am făcut un efort să
n u tresar la greutatea concentrării, la intensitatea clocotitoare.
C orpul m usculos era doar o m ască m enită să ascundă m intea
şireată de dedesubt. M -am întrebat dacă Rhys preluase asta de la el.
Helion îşi puse o gleznă peste u n genunchi.
- Cele două surori m ai m ari ale D oam nei Regatului Toam nei au
fost într-adevăr... El căută cuvântul potrivit. Măcelărite. C hinuite,
iar apoi ucise în tim pul Războiului.
M i-am alungat din m inte ţipetele Nestei şi suspinele lui Elain
când fuseseră aruncate în Cazan.
M ătuşile lui Lucien m uriseră înainte ca el să se fi născut. îi spu­
sese m am a lui povestea?
- A rm ata H ybernului ne-a invadat tărâm urile înainte de asta,
îm i explică Rhys.
 I lelion îşi încleştă m axilarul.
- D oam na Regatului Toam nei a fost trim isă să stea cu surorile
vile, iar copiii m ai m ici la alte rude. Ca să răspândească descen­
denţa. El îşi trecu o m ână p rin părul negru. H ybernul le-a atacat
moşia. Surorile ei au tras de tim p ca ea să fugă. N u din cauză că era
măritată cu Beron, ci p en tru că se iubeau cu înverşunare. Ea a în-
ccreat să răm ână, dar ele au convins-o să plece. Aşa că a tot alergat,
d.ir bestiile H ybernului au fost m ai rapide. M ai puternice. Au în-
. olţit-o în tr-o râpă, unde a răm as captivă pe o m argine, bestiile
m uşcându-i picioarele.
O clipă îndelungată, el nu vorbi.
Ştia prea m ulte detalii.
- Ai salvat-o. Ai găsit-o, nu-i aşa? am spus eu încet.
O coroană de lum ină p ăru să licărească deasupra părului des şi
negru.
- Da.
El rosti cuvântul cu destulă greutate, m ânie şi altceva ce m -a făcut
\.i I privesc cu atenţie pe M arele Lord al Zilei.
- Ce s-a întâm plat?
Helion nu-şi m ută privirea din ochii mei.
- Am sfâşiat bestiile cu m âinile goale.
Un h or îm i coborî pe şira spinării.
- De ce?
Ar fi putut să o facă într-o mie de alte feluri. Mai uşor. Mai curat.
M i-am am intit de m âinile însângerate ale lui Rhys, după atacul
( orbilor.
Helion nici m ăcar n u se m işcă pe scaun.
- Ea arăta încă tânără, deşi de aproape două decenii era m ăritată
i u un m ascul încântător. S-a m ăritat prea devrem e, căsnicia fiind
anjată de când avea douăzeci de ani.
.11

El rosti gâtuit cuvintele. Douăzeci - şi atât de tânără?! Aproape

Li lei de tânără ca M or când familia ei încercase să o m ărite cu Eris.
- Şi?
 O întrebare periculoasă, chinuitoare.
Şi cum îi arseră ochii auzind asta, lum inân d puternic precum
soarele.
D ar M or fu cea care spuse cu calm:
- H elion, cândva am auzit un zvon cum că ea a aşteptat înainte
să accepte m ariajul o anum ită persoană pe care a întâlnit-o din
întâm plare la balul de Echinocţiu din anul precedent.
Am încercat să nu clipesc, să nu las să se vadă interesul m eu sporit.
Focul se transform ă în tăciuni, iar Helion schiţă un zâm bet spre
Mor.
- Interesant. A m auzit că familia ei îşi dorea legături interne cu
puterea şi că n u i-a dat de ales înainte să o vândă lui Beron.
Să o vândă. M or îşi um flă nările. Cassian o m ângâie pe ceafă.
Azriel nici m ăcar nu se întoarse de la păzitul ferestrei, deşi aş fi p u ­
tut ju ra că îşi strânsese şi mai m ult aripile.
- Păcat că sunt doar zvonuri şi că n u pot fi confirm ate de n i­
m eni, interveni lin Rhys.
H elion se juca absent cu brăţara de aur de pe braţul lui sculptat,
răsucind şarpele spre m ijlocul bicepsului. D ar eu eram încruntată
când am întrebat:
- Beron ştie că i-ai salvat soţia în Război?
El nu m enţionase nim ic în tim pul întâlnirii.
H elion râse întunecat.
- Pe toţi zeii, nu!
C risparea şi înţelesul cu care rosti am uzat cuvintele m ă făcură să
m ă în d rep t de spate.
- Ai avut o aventură după ce ai salvat-o?
A m uzam entul se intensifică, iar Helion îşi atinse buzele cu d e­
getul, sim ulând un avertism ent.
- Ai grijă, M are D oam nă! Aici p ân ă şi păsările îi dau ra p o rtu l
lui Thesan.
M -am în cru n tat la păsările din coliviile din cam eră, încă tăcute
în prezenţa obscură a lui Azriel.
 „Am ridicat scuturi în ju ru l lo r“, spuse Rhys p rin legătură.
- Cât a durat aventura? am întrebat eu. Acea femeie retrasă... Nu
puteam să-m i imaginez.
H elion pufni.
- Este politicos ca o M are D oam nă să întrebe aşa ceva?
D ar felul în care vorbea, zâm betul acela...
Eu am aşteptat p u r şi simplu, profitând, în schim b, de tăcere ca
să-l im pulsionez.
Helion ridică din um eri.
- Cu pauze, câteva decenii. Până ce a aflat Beron. Se spune că
doam na era num ai u n zâm bet înainte de asta. iar după ce Beron a
term inat cu ea... Ai văzut cum este.
- Ce i-a făcut?
- Acelaşi lucru pe care îl face acum. H elion flutură o m ână. A
criticat-o, i-a lăsat vânătăi unde nu le poate vedea decât el.
M i-am încleştat m axilarul.
- Dacă erai am antul ei, de ce nu l-ai oprit?
Spusesem u n lu cru greşit. C om plet greşit, după furia întunecată
care se un d u i pe chipul lui Helion.
- Beron este u n M are Lord, iar ea este soţia lui, m am a copiilor
lui. Ea a ales să răm ână. A ales. Iar cu protocoalele şi regulile,
D oamnă, vei afla că în m ulte situaţii asem ănătoare celei în care te-ai
aflat nu se term in ă bine p en tru cei care intervin.
Nu m -am retras şi n u m -am scuzat.
- Abia te-ai uitat azi la ea.
- Avem lu cruri m ai im portante de făcut.
- Beron nu te-a provocat niciodată la duel p en tru asta?
- Ca să o facă public, ar fi însem nat să recunoască faptul că p ro ­
prietatea lui l-a făcut de râs. Aşadar, câteva secole, ne-am continuat
micul n o stru dans.
Cum va, eu m ă îndoiam că dincolo de farm ecul poznaş şi lipsit
de respect, lui H elion i se părea un dans.
 D ar dacă se term inase în u rm ă cu câteva secole, iar ea nu îl mai
văzuse şi-l lăsase pe Beron să o trateze atât de îngrozitor...
„Indiferent de ce tocm ai ţi-ai dat seama, spuse Rhys, ai face bine
să nu m ai pari atât de şocată."
M -am forţat să zâmbesc.
- Vouă, M arilor Lorzi, chiar vă place m elodram a, nu-i aşa?
Z âm betul lui H elion nu i se citea în privire, dar Rhys întrebă:
- în cărţile din bibliotecile tale, ai citit vreodată cum ar putea fi
reparat zidul?
H elion începu să întrebe de ce voia să ştie, ce făcea H ybernul cu
Cazanul... iar Rhys îi dădu răspunsurile, uşor şi calm.
Cât noi am vorbit, i-am spus p rin legătură: „H elion este tatăl lui
Lucien".
Rhys tăcu. Apoi...
„Pe toţi zeii!"
Şocul lui fu o stea căzătoare între noi.
M -am uitat p rin cam eră, pe jum ătate atentă la H elion care se
gândea la zid şi la cum să-l repare, iar apoi am îndrăznit să-l studiez
pe M arele Lord p en tru o clipă. „Uită-te la el. Nasul, zâm betul şi
vocea sunt aceleaşi. Până şi pielea lui Lucien este m ai închisă decât
a fraţilor săi." Era uşor arăm ie, nu palidă.
„Asta ar explica de ce îl detestă atât de m ult tatăl şi fraţii săi... de
ce l-au chinuit toată viaţa lui."
Inim a m i se strânse când l-am auzit. „Şi de ce Eris nu l-a vrut
m ort. N u era o am eninţare p en tru puterea lui Eris, p en tru tronul
lui. H elion nu ştie, nu-i aşa?"
„Se pare că nu."
Fiul preferat al D oam nei Regatului Toam nei - nu doar datorită
bunătăţii lui Lucien, ci p en tru că el era copilul pe care visase să-l
aibă... cu m asculul pe care, fără îndoială, îl iubea.
„Probabil că Beron a descoperit aventura când soţia lui deja era
însărcinată cu Lucien."
 „Poate bănuia, dar nu a avut cum să o dovedească - nu dacă ea
se culca şi cu el.“ A m sim ţit pe lim bă dezgustul lui Rhys. „N u am
nicio îndoială că Beron s-a gândit să o ucidă din cauza trădării, şi
chiar după aceea. C ând Lucien putea fi considerat unul dintre copiii
lui - doar cât să îl facă să se îndoiască în privinţa tatălui ultim ului
său fiu.“
M -am gândit la asta. Lucien nu era fiul lui Beron, ci al lui Helion.
„Totuşi, puterea lui este focul. S-au gândit că titlul lui Beron i-ar
putea reveni."
„Familia m am ei lui este puternică - de aceea şi-a dorit Beron o
soţie din partea lor. D arul ar putea fi al ei."
„Nu ai bănuit niciodată?"
„Nici m ăcar o dată. Sunt îngrozit că nici m ăcar nu m -am gândit
la asta."
„Totuşi, ce înseam nă?"
„Nim ic - în cele din urm ă, nim ic. în afară de faptul că Lucien ar
putea fi singurul m oştenitor al lui Helion."
Iar asta... nu schim ba cu nim ic războiul. M ai ales nu cu Lucien
pe continent, care o căuta pe regina ferm ecată. O pasăre de foc... şi
un lord al focului. M -am întrebat dacă se întâlniseră deja.
O uşă se deschise şi se închise în foaierul de dincolo, iar eu m -am
pregătit când a ap ărut Nesta. Helion se opri din discuţia lui despre
zid ca să o studieze atent, aşa cum făcuse m ai devreme.
Spintecătorul de Vrăji. Acesta era titlul lui.
Ea îl studie p e el cu dispreţul obişnuit.
D ar Helion se plecă în faţa ei aşa cum o făcuse înaintea m ea -
deşi zâm betul destul de senzual îm i făcu şi m ie inim a să-m i bată un
pic m ai repede. Nu era de m irare că D oam na Regatului Toam nei nu
îi rezistase.
- Nu cred că m ai devrem e am fost prezentaţi cum se cuvine, îi
spuse el Nestei. Eu sunt...
- N u-m i pasă, zise Nesta fluturând o m ână, trecând pe lângă el
şi venind lângă m ine. Aş vrea să vorbesc cu tine, spuse ea. Acum.
 Cassian îşi m uşca pum nul ca să nu râdă de surpriza totală şi de
şocul de pe chipul lui H elion. A m presupus că nu se întâm pla zil­
nic să fie respins de cineva, m ascul sau femelă. I-am aruncat Marelui
Lord o privire oarecum apologetică şi m i-am condus sora afară
din cameră.
- Ce este? am întrebat când N esta şi cu m ine am intrat în d o r­
m itorul ei îm podobit cu m ătase roz şi aurie şi cu accente ivorii îm ­
prăştiate peste tot. Luxul de aici chiar ne făcea de ruşine diversele
noastre case.
- Trebuie să plecăm , spuse Nesta. C hiar acum.
Toate sim ţurile mi se alarm ară.
- De ce?
- Ceva nu e în regulă.
M -am uitat la ea şi la cerul senin de dincolo de ferestrele înalte,
încadrate de draperii.
- Rhys şi ceilalţi ar fi sim ţit. Probabil că se sim te toată puterea
adunată aici.
- Ceva este în neregulă, insistă Nesta.
- N u m ă îndoiesc de faptul că asta crezi, dar... Dacă niciunul
dintre ceilalţi nu simte...
- Eu nu sunt asem enea celorlalţi. Ea înghiţi în sec. Trebuie să
plecăm.
- Te pot trim ite înapoi în Velaris, dar avem lucruri de discutat aici...
- N u-m i pasă de m ine, eu...
Uşa se deschise, iar Cassian intră în cameră, cu chipul sever. Im a­
ginea aripilor şi arm ura illyriană în cam era luxoasă plină de obiecte
roz m i se fixară în minte, tabloul căpătând deja o form ă când el spuse:
- Ce n u este în regulă?
El o studie din cap până-n picioare, ca şi când nim eni şi nim ic
nu ar m ai fi existat în cameră.
- Ea sim te că ceva nu este în regulă şi că trebuie să plecăm im e­
diat, am zis eu.
Am aşteptat negarea, dar Cassian îşi înclină capul.
 - Ce pare, m ai exact, în neregulă?
Nesta înţepeni şi îşi ţuguie buzele cât îi cântări tonul.
- Mi se pare că este... ceva îngrozitor. Sentim entul că... am uitat
ceva, dar nu îm i aduc am inte ce.
Cassian o mai fixă cu privirea o clipă.
- îi voi spune lui Rhys.
Şi se ţinu de cuvânt.
în câteva clipe, Rhys, Cassian şi Azriel dispăruseră, lăsându-i pe
Mor şi pe H elion în tr-o tăcere alertă. Am aşteptat îm preună cu
Nesta. Cinci m inute. Zece. Cincisprezece.
Ei se întoarseră după treizeci de m inute, scuturând din capete.
Nimic.
Nici în palat, nici pe teritoriile din apropiere, nici pe cer şi nici
pe păm ânt. Nu era nim ic pe o rază de kilom etri buni. Rhys chiar o
t. ontactă pe A m ren şi nu găsi nim ic în neregulă în Velaris - Elain,
din fericire, era teafără şi nevătăm ată.
Totuşi, niciunul dintre ei nu fu destul de prost să sugereze că
Nesta inventase asta. N u cu puterea nefirească din venele ei. Sau
poate că frica era un efect care persista de când fusese în Hybern.
( a şi spaim a copleşitoare pe care m ă luptam să o în fru n t şi care încă
mă mai urm ărea în unele nopţi.
Prin urm are, am rămas. A m m âncat în sufrageria privată îm pre-
ună cu Helion; nici Tarquin şi nici Tam lin nu se vedeau pe nicăieri.
Kallias şi Viviane apărură în tim pul cinei, iar M or îl ridică pe
( Assian de pe scaun ca să îi facă loc prietenei sale. Ele discutară şi
bârfiră, chiar dacă M or se tot uita la Helion.
Iar M arele Lord al Zilei continua să se uite la ea.
Azriel abia vorbi, um brele stându-i încă pe um eri. M or se uită
pe furiş la el.
Am m âncat şi am băut câteva ore, până la căderea nopţii şi, chiar
dacă Rhys şi Kallias erau încordaţi, precauţi unul faţă de celălalt...
Măcar începură să discute înainte de sfârşitul mesei.
 N esta fu prim a care plecă de la m asă, încă prudentă şi agitată.
Ceilalţi verificară o ultim ă dată curtea înainte să ne culcăm pe cear­
şafurile de m ătase ale paturilor m oi ca norii.
Rhys şi cu m ine i-am lăsat pe M or şi pe Helion vorbind, şezând
unul lângă celălalt pe pernele din salon, Viviane şi Kallias întorcân-
du-se de m ult în apartam entul lor. N u ştiam unde plecaseră Azriel
şi Cassian.
C ând am ieşit din baia văruită în auriu şi ivoriu, şoaptele lui
Helion şi râsetul arzător al lui M or se auzeau din hol, trecând pe
lângă uşa noastră, apoi uşa ei se deschise şi se închise...
Aripile lui R hysand erau strânse când studia stelele de dincolo
de ferestrele dorm itorului. Cumva, aici erau m ai puţin lum inoase şi
m ai mici.
- De ce?
El ştia la ce m ă refeream.
- M or se sperie. Şi ce a făcut Az astăzi a speriat-o de m oarte.
- Violenţa?
- Violenţă ca rezultat a ceea ce sim te el, vinovăţia persistentă din
cauza târgului cu Eris şi a ceea ce n u va în fru n ta niciunul dintre ei.
- N u crezi că a trecut destul de m ult timp? Şi faptul că H elion se
culcă cu ea este probabil cel m a i rău lucru pe care îl poate face?
D ar n u m ă îndoiam că H elion sim ţea în aceeaşi m ăsură ca şi
M or nevoia de a fi distras de la a se gândi prea m ult la oam enii pe
care îi iubeau şi pe care n u îi puteau avea.
- M or şi Azriel au avut am ândoi iubiţi de-a lungul secolelor,
spuse el, aripile m işcându-i-se uşor. Acum , singura diferenţă este
apropierea.
- Pari destul de îm păcat cu asta.
Rhys privi peste um ăr spre locul în care zăboveam la picioarele
patului m are şi ivoriu, în a cărui tăblie erau sculptaţi nişte nuferi.
- Este viaţa lor - relaţia lor. A m ândoi au avut destule ocazii să re­
cunoască ce simt. Totuşi nu au facut-o. Mai cu seamă Mor. Din m o ­
tive personale, sunt sigur. Implicarea m ea n u ar îm bunătăţi situaţia.
 - Dar... dar el o iubeşte. C um de n u face nimic?
- Crede că ea este m ai fericită fară el. O chii îi străluciră când îşi
am inti de hotărârea lui de a nu se implica. C rede că n u o m erită.
- Se pare că este o trăsătură illyriană.
Rhys pufni, întorcându-se spre stele. A m venit lângă el şi m i-am
strecurat u n braţ în ju ru l taliei lui. P artenerul m eu îm i cuprinse
um ărul când m i-am sprijinit capul de locul m oale în care um erii
mei îi întâlneau pieptul. D upă o clipă, u n a din aripile lui m ă învălui
în căldura sa um brită.
- Va veni o zi când Azriel va trebui să hotărască dacă va lupta
pentru ea sau o va lăsa în pace. Şi n u va fi din cauza unui alt m ascul
care o insultă sau se culcă cu ea.
- Şi Cassian? El este zăpăcit şi perm ite prostia asta.
Rhys zâm bi strâm b.
- Şi Cassian va trebui să decidă unele lucruri. în viitorul apro­
piat, cred.
- El şi N esta sunt...?
- Nu ştiu. Până nu se activează legătura, poate fî greu de detec­
tai. Rhys înghiţi o dată, cu privirea aţintită la stele. Eu am aşteptat,
pur şi simplu. Ştii, Tam lin încă te iubeşte.
- Ştiu.
- A fost o întâlnire urâtă.
- Totul a fost urât, am spus eu, gândindu-m ă la ce pom eniseră
beron şi Tam lin despre A m arantha, la ce Rhys fusese obligat să dez­
văluie... Eşti bine?
încă îi sim ţeam m âna um edă pe m ine de când povestise ce fă-
t use A m arantha.
El îşi trecu u n deget pe um ărul m eu.
- Nu a fost... uşor. Credeam că voi vom ita pe podea, adăugă Rhys.
L-am strâns u n pic m ai mult.
- îm i pare rău că a trebuit să îm părtăşeşti lucrurile acelea - îm i
pare rău că tu.. îm i pare rău p en tru tot, Rhys. I-am inhalat profund
mirosul. Evadaserăm - noi evadaserăm . Şi ştiu că probabil nu
înseam nă nim ic, dar... sunt m ândră de tine că ai fost destul de cu ­
rajos să le-o spui.
- N u înseam nă nim ic ce crezi despre m ine sau despre ziua asta,
zise el încet. M ă sărută pe tâm plă, iar căldura licări de-a lungul le­
găturii. înseam nă... îşi strânse m ai m ult aripa în ju ru l m eu. N u am
cuvinte să-ţi spun ce înseam nă.
D ar când dragostea, bucuria şi lum ina străluciră prin legătură...
am înţeles.
El îşi coborî privirea spre mine.
- Eşti... bine?
M i-am culcuşit capul m ai m ult în pieptul lui.
- M ă simt... obosită. Tristă. Tristă că a fost atât de îngrozitor şi,
totuşi ...fu rio a să p en tru tot ce am păţit eu şi surorile mele. Eu... Am
expirat. C ând m -am întors în Regatul Prim ăverii... A m înghiţit în
sec. Le-am căutat aripile.
Rhys răm ase com plet nem işcat, iar eu l-am luat de m ână, strâ n ­
gând-o puternic când m ă întrebă m ai m ult în şoaptă:
- Le-ai găsit?
A m scuturat din cap, dar i-am răspuns înainte ca suferinţa de pe
chipul lui să se adâncească:
- A m aflat că el le-a ars de m ult.
Rhys nu spuse nim ic p en tru o clipă, din nou atent la stele.
- M ulţum esc p en tru că m ăcar te-ai gândit... p en tru că ai riscat
să le cauţi.
Singura u rm ă - răm ăşiţele îngrozitoare ale m am ei şi surorii lui.
- Eu nu... M ă bucur că le-a ars, recunoscu Rhys. L-aş ucide cu
bucurie p en tru m ulte lucruri şi totuşi... El îşi frecă pieptul. M ă bucur
că m ăcar le-a oferit acea pace.
Am dat din cap.
- Ştiu. M i-am trecut u n deget peste dosul m âinii lui. Şi poate că
din cauza liniştii depline, am m ărturisit: Mi se pare ciudat să îm part
o cam eră şi un pat cu tine sub acelaşi acoperiş cu el.
- Te cred.
 Pentru că, undeva în palat, Tamlin stătea întins în pat - perfect
conştient că u rm a să in tru în acest loc cu Rhysand. Trecutul era
încurcat şi încâlcit.
- Nu cred... n u cred că po t să fac dragoste cu tine aici, cu el atât
de aproape, am şoptit eu, iar Rhys răm ase tăcut. îm i pare rău dacă...
- N u trebuie să te scuzi. Niciodată.
M i-am ridicat privirea şi l-am surprins uitându-se la m ine - nu
lurios sau frustrat, ci... trist. înţelegător.
- Vreau să îm p art totuşi patul cu tine, am şoptit eu. Vreau să m ă
Iii în braţe.
Stelele se aprinseră în ochii lui.
- P entru totdeauna, îm i prom ise şi m ă sărută pe frunte, aripile
lui învăluindu-m ă acum com plet. P entru totdeauna.
 CAPITOLUL
48

H elion se strecură din cam era lui M or înainte să ne trezim - deşi

cu siguranţă îi auzisem toată noaptea, destul încât Rhys să ridice un
scut în ju ru l cam erei noastre. Azriel şi Cassian nu se întorseseră.
Cu toate acestea, M or nu arăta ca o femelă care se tăvălise cu un
M are Lord superb când îşi ciuguli m icul dejun. O chii căprui îi erau
inexpresivi, iar pielea, de obicei aurie, era acum palidă.
Cassian in tră în sfârşit, salutând-o pe M or cu voioşie:
- A răţi groaznic! Te-a ţinut Helion trează toată noaptea?
Ea aruncă lingura spre el. Apoi terciul.
Cassian prinse lingura şi se feri de m âncare, pietrele lui Siphon
strălucind ca un tăciune aprins. Terciul alunecă pe podea.
- H elion a v ru t să ni te alături, răspunse ea încet, punându-şi
din no u ceai. D estul de mult.
- Poate data viitoare, spuse Cassian, aşezându-se pe scaunul de
lângă m ine. Ce face sora ta?
- Părea bine... deşi încă îngrijorată.
Nu am întrebat unde fuseseră toată noaptea el şi Azriel, fie şi
num ai p en tru că nu eram sigură că M or voia să audă răspunsul.
Cassian se servi de pe tăvile cu fructe şi prăjituri, încruntân-
du-se când nu văzu carne.
- Eşti gata p en tru încă o zi plină de contradicţii şi intrigi?
 M or şi cu m ine am m orm ăit. Rhys intră în cam eră, cu p ărul încă
ud de la baie şi zâmbi.
- Aşa vă vreau.
în ciuda zilei încărcate ce ne aştepta, i-am zâm bit p a rte n e ru ­
lui m eu.
El m ă strânsese toată noaptea la piept, acoperindu-m ă cu ari­
pile. Era un altfel de intim itate faţă de sex - m ai profundă. Sufletele
noastre se îm pletiseră strâns.
M ă trezisem încă acoperită de aripile sale, respiraţia lui gâdilân-
du-m i urechea. Răm ăsesem fară cuvinte când îi studiasem chipul
adorm it, pieptul strângându-m i-se în m o d chinuitor. Eram perfect
conştientă de cât de m ult îl iubeam , dar uitându-m ă atunci la el...
0 sim ţisem cu toată fiinţa mea, am sim ţit că iubirea ar fi p u tu t să
mă strivească, să m ă consum e. Iar data viitoare când avea să-l in ­
sulte cineva...
G ândul încă n u-m i dădea pace când am term inat m icul dejun,
ne-am îm brăcat şi ne-am întors în sala din vârful palatului ca să
punem bazele acestei alianţe.
M i-am p ăstrat coroana din ziua precedentă, d ar m i-am schim ­
bat rochia de la C ăderea Stelelor cu u n a strălucitoare din m ătase
neagră, acoperită cu borangic negru sclipitor. Fustele se unduiau în
spatele meu, mânecile mulate îngustându-se în căuşul palmelor, fi­
xate în ju ru l degetului m ijlociu cu un inel din onix. Dacă în ziua din
urm ă fusesem o stea căzătoare, croitorul m isterios al lui Rhys m ă
1ransform ase astăzi în Regina Nopţii.
Restul însoţitorilor mei se îm brăcaseră corespunzător.
Ieri, fuseserăm noi înşine - deschişi, prietenoşi şi grijulii. Azi
urm a să le arătăm celorlalte regate ce aveam să dezlănţuim asupra
inam icilor n o ştri şi de ce eram capabili, dacă eram provocaţi.
Helion, din nou detaşat şi arogant, se lăfăia în scaunul său când
am in trat în sala m in u nată din vârful unuia dintre m ultele tu rn u ri
aurite ale palatului. El îi aruncă o privire în plus lui Mor, zâm bind
senzual. Astăzi era spledind în veşm intele lui de culoarea cobaltului
cu m argini aurii care-i scoteau în evidenţă pielea m ăslinie şi strălu­
citoare, şi cu sandalele aurii. Azriel, cu m atiile plutind în aer din
um eri p ână la călcâie, îl ignoră când trecu. Totuşi îm blânzitorul
U m brelor n u-i arătase nicio urm ă de em oţie lui M or când ne întâl­
nise pe hol.
Ea nu îl întrebase unde fusese întreaga noaptea şi toată dim i­
neaţa, iar Azriel nu spusese nim ic de bunăvoie. D ar m ăcar nu părea
că voia să o ignore. Nu, se rezum ase din nou la a tăcea vigilent, iar
M or se m ulţum ise să-l lase, răsuflând u n pic uşurată im ediat ce el se
întorsese ca să ne conducă spre întâlnire, după ce probabil cercetase
d ru m u l în u rm ă cu câteva m inute.
Thesan fu singura persoană care se deranjă să ne salute când am
trecut pe sub bolta acoperită cu glicină. A runcă o privire la ţinuta şi
la chipurile noastre şi m orm ăi o rugăciune adresată Cazanului.
Iubitul lui, îm brăcat din nou cu arm ura de căpitan, ne m ăsură din
priviri cu aripile uşor înfoiate, dar răm ase aşezat îm preună cu cei­
lalţi peregryni.
Tamlin sosi ultim ul, uitându-se la toţi când se aşeză. Nu m -am
deranjat să-l bag în seamă.
Iar Helion nu aşteptă ca Thesan să facă vreun sem n ca să începem .
El îşi sprijini o gleznă peste un genunchi şi spuse:
- A m studiat cu atenţie tabelele şi im aginile pe care le-ai adunat,
Tamlin.
- Şi? rosti m uşcător Tamlin.
Aşadar, ziua u rm a să decurgă incredibil de bine.
- Şi, spuse Helion simplu, nem aipărând deloc m asculul am uzat
şi destins din seara trecută, dacă poţi să-ţi aduni repede arm ata, tu
şi Tarquin aţi putea să ţineţi linia frontului suficient de m ult tim p
p en tru ca noi, cei de deasupra tărâm ului de Mijloc, să aducem o
arm ată m ai mare.
 - Nu este atât de uşor pe cât pare, rosti Tamlin printre dinţi. M i-a
mai rămas o treim e dintre soldaţi, spuse aruncând o privire m ânioasă
mspre m ine. D upă ce Feyre le-a distrus încrederea în mine.
M ânioasă şi sim ţind nevoia de răzbunare, făcusem asta... Nu
gândisem pe term en lung. N u m ă gândisem că poate am fi avut
nevoie de arm ata lui. Dar...
Nesta scoase u n zgom ot ascuţit şi sări de pe scaun.
M -am aruncat spre ea, aproape îm piedicându-m ă de fustele
rochiei când ea se clătină înapoi, ţinându-se cu o m ână de piept.
încă u n pas ar fi aruncat-o în bazin, dar M or sări m ai înainte,
apucând-o.
- Ce s-a întâm plat? întrebă Mor, ţin ân d -o în picioare pe sora
mea când chipul ei se contorsionă parcă de durere.
Confuzie şi durere, asta exprim a faţa ei.
Fruntea îi era transpirată şi chipul i se făcu alb ca varul.
- Ceva...
C uvântul fu în treru p t de u n geam ăt încet. Ea se încovoie, iar
Mor o prinse bine şi se uită la chipul Nestei. Cassian ajunse im ediat
acolo, cu o m ână pe spatele ei, dezgolindu-şi dinţii la am eninţarea
invizibilă.
- Nesta! spuse el întinzându-se spre ea.
Nesta înţepeni, apoi trecu pe lângă Cassian ca să vomite în bazin.
- Otravă? întrebă Kallias, îm pingând-o pe Viviane în spatele lui.
Ea îi ocoli braţul. Tamlin răm ase aşezat, cu m axilarul încordat,
m onitorizându-ne pe toţi.
Dar H elion şi Thesan înaintară îndârjiţi şi concentraţi. Puterea
iui Helion, care licărea în jurul lui ca nişte licurici orbitori, ţâşni
spre sora m ea şi se lăsă uşor pe ea.
Thesan, strălucind în auriu şi roz, îi atinse braţul Nestei,
vindecând-o.
- Nimic, spuseră ei la unison.
N esta îşi rezem ă capul de um ărul lui Mor, respirând sacadat.
 - Ceva n u este în regulă, reuşi ea să spună. Nu cu m ine, ci cu
Cazanul.
Rhys purta un fel de conversaţie tăcută cu Azriel şi Cassian, cel din
u rm ă m onitorizând fiecare respiraţie a surorii mele. Cei doi illy-
rieni dăd u ră din cap spre Rhys şi se îndreptară spre ferestrele des­
chise - ca să zboare.
Nesta gemu, trupul încordându-i-se ca şi când avea să vom ite
din nou. D ar apoi, noi am simţit.
Un tre m u r p rin păm ânt. P rin aer, p rin pietre şi p rin tre ierb u ­
rile verzi.
Ca şi când un zeu m ăreţ ar fi răsuflat peste tărâm .
Apoi, u rm ă im pactul.
Rhys se aru n că peste m ine atât de repede, încât nu m i-am dat
seam a că însuşi m untele se cutrem ura, iar clădirea se clătina. N e-am
aruncat la podea când m olozul căzu, iar eu l-am sim ţit pregătin-
du-se să se teleporteze...
D upă aceea, totul încetă.
Ţipetele se ridicau din valea de dedesubt, dar în palat şi printre
noi dom nea liniştea.
N esta vom ită din nou, iar M or o lăsă să se aşeze pe podea de
data asta.
- Ce naiba... începu Helion.
Rhys se ridică de pe m ine, chipul lui bronzat albindu-se. Buzele
i se învineţiră când privi spre sud. D eparte spre sud.
I-am sim ţit m agia ieşind din el, ca o stea căzătoare peste tărâm .
Iar când se uită din nou la noi, îşi îndreptă atenţia către mine.
Frica, tristeţea şi team a care i se citeau în ochi îmi făcură gura să se
usuce de tot şi îm i răciră sângele în vene.
Rhys înghiţi de două ori şi spuse răguşit:
- Regele H ybernului tocm ai a folosit C azanul ca să atace zidul.
Se auziră şoapte şi suspine.
 Rhys înghiţi în sec a treia oară, iar eu am sim ţit că-m i fuge p ă ­
m ântul de sub picioare când m ă lăm uri:
- Zidul nu m ai este. A fost distrus. D e-a lungul Prythianului şi
pe continent. A m acţionat prea târziu, prea lent, repetă el ca şi când
ar fi încercat să se convingă. H ybernul tocm ai a distrus zidul.
 CAPITOLUL
49

„Legătura Nestei cu C azanul i-a perm is să sim tă când Regele

H ybernului îşi aduna puterea”, se gândi Rhys în tim p ce ne adunam
în ju ru l m esei din sufrageria casei din oraş.
Aşa cum eu puteam să folosesc legătura cu M arii Lorzi ca să le
urm ăresc puterea şi să găsesc C artea şi Cazanul, puterea Nestei -
nem urirea ei - era atât de strâns legată de Cazan, încât prezenţa lui
îngrozitoare, când era activ, o străbătea şi pe ea.
De aceea o bântuia el. Nu doar p en tru puterea pe care o luase
ea... ci p en tru faptul că Nesta era un sem nal de avertism ent.
Plecaserăm cu toţii din Regatul D im ineţii după câteva m inute,
Thesan p ro m iţân d că, în două zile, avea să trim ită cantităţi m ari de
antidot spre toate arm atele şi spre M arii Lorzi, şi că peregrynii lui
urm au să înceapă să se pregătească sub com anda căpitanului său, ca
să se alăture illyrienilor pe cer.
Kallias şi Helion jurară că arm atele lor terestre aveau să m ărşă-
luiască cât de cu rân d posibil. D oar pe Tamlin, a cărui graniţă sudică
se întindea de-a lungul zidul, nu se putea conta, arm ata lui fiind
dezorganizată. în ainte ca Tamlin să plece, H elion îi spuse:
- Scoate-ţi oam enii! A du orice arm ată poţi aduna!
Orice m ai răm ăsese după mine.
Tarquin avu acelaşi sentim ent şi prom ise să ofere protecţie
Regatului Prim ăverii. Tamlin nu răspunse niciunuia din ei. Nu
i on firm ă că avea să-şi aducă arm ata înainte să se teleporteze, fără
vi mi arunce o privire. Eu m -am sim ţit u n pic uşurată, de vrem e
ce nu hotărâsem dacă să îi cer ajutorul pe care mi-1 prom isese sau
sa îl scuip.
Urările de despărţire fură scurte. Viviane o îm brăţişă strâns pe
Mor şi apoi m ă luă şi pe m ine în braţe, spre surprinderea mea. Kallias
doar dădu m âna cu Rhys, un gest rigid de tatonare, şi dispăru îm pre­
ună cu partenera lui. Făcându-ne tuturor sem n cu ochiul, îl urm ă şi
I ielion. Tarquin răm ase ultimul, flancat de Varian şi de Cresseida.
l iota lui, deciseseră ei, u rm a să fie lăsată ca să-i păzească oraşele, în
timp ce m ajoritatea soldaţilor aveau să m ărşăluiască p e uscat.
Ochii albaştri ai lui Tarquin se aprinseră când îşi adună puterea
i a să-i teleporteze, dar Varian ne com unică m ie şi lui Rhys:
- Spune-i că îi m ulţum esc, zise el şi îşi puse o m ână pe piept, firul
auriu şi cel argintiu de pe jacheta lui turcoaz strălucind în soarele di­
mineţii. Spune-i... Prinţul din Adriata scutură din cap. îi voi spune
chiar eu când o voi vedea data viitoare. Părea mai m ult o prom i­
siune... că Varian avea să o revadă pe Am ren, cu sau fară Război.
Apoi ei plecară.
Nicio veste nu sosi de la Beron înainte să ne luăm răm as-bun şi să-i
m ulţum im Iui Thesan. Nicio veste că Beron s-ar fi putut răzgândi
sau că Eris l-ar fi convins.
D ar asta n u m ă privea nici pe m ine, nici p e Nesta.
Dacă zidul se dărâm ase... era prea târziu. Acţionasem prea tâ r­
ziu. Toate acele cercetări... A r fi trebuit să insist să plecăm direct
spre zid, dacă A m ren o considera pe N esta aproape pregătită. Să fi
văzut ce putea face ea, cu sau fară vraja din Carte.
Poate că era vina mea, p en tru că voiam să o protejez, să o fac
mai puternică, să nu o implic. D ar dacă aş fi insistat mai...
C hiar şi acum , aşezaţi în ju ru l m esei din sufrageria casei din
Velaris, nu hotărâserăm dacă posibila distrugere perm anentă a su ro ­
rii mele m erita preţul salvării vieţilor. Nu ştiam cum Rhys şi ceilalţi
luaseră astfel de decizii - tim p de m ulţi ani. Mai ales în tim pul d o m ­
niei A m aranthei.
- Ar fi trebuit să plecăm de câteva luni, spuse Nesta, farfuria ei
cu pui prăjit şi legum e fiind neatinsă.
Fură prim ele cuvinte pe care le rostise cineva în tim p ce noi ciu­
guleam din m âncare.
Elain aflase de la Am ren. Acum stătea la m asă, cu spatele mai
d rept şi privirea m ai lim pede ca niciodată. Văzuse ea asta în p ere­
grinările pe care i le oferea privirea nouă şi interioară? I-o şoptise
C azanul cât fuseserăm plecaţi? N u eram în stare să o întreb.
- Putem să m ergem la conacul tău în seara asta ca să-i evacuăm
pe servitori şi să-i aducem aici, îi spunea Rhys Nestei.
- N u vor veni.
- Atunci, probabil vor m uri.
N esta îşi alinie furculiţa şi cuţitul lângă farfurie.
- N u îi poţi teleporta undeva în sud, departe de aici?
- Atât de m ulţi oameni? A r trebui să găsesc m ai întâi un loc sigur,
lucru care m i-ar lua un tim p pe care nu-1 avem. Rhys se gândi. Dacă
am găsi o navă cu care să navigheze...
- O r să vrea să vină şi familiile, şi prietenii lor.
O clipă de linişte. Asta nu era o soluţie. Apoi Elain spuse încet:
- Am putea să-i m utăm pe m oşia lui Graysen.
Calmul din vocea ei ne făcu pe toţi să ne întoarcem către sora mea.
Ea înghiţi în sec, gâtul subţire fiindu-i atât de alb, şi ne explică:
- Tatăl lui are ziduri înalte, din piatră rezistentă, şi suficient spa­
ţiu p en tru oam eni şi provizii.
N e-am străduit cu toţii să nu ne uităm la inelul pe care îl p u rta
încă. Elain continuă:
- Tatăl lui se gândeşte la asta de m ult tim p. Ei au apărare, p ro ­
vizii... Ea respiră superficial. Şi un crâng de frasini, cu un depozit de
arm e făcute din lem nul acela.
 Cassian m ârâi. în ciuda puterii lor... O ricum ar fi fost creaţi acei
copaci, frasinii aveau ceva care trecea dincolo de protecţiile Fae.
Văzusem asta cu ochii m ei - ucisesem u n a dintre santinelele lui
Tamlin cu o săgeată în gât.
- D acă spiriduşii care atacă au p u teri m agice, spuse Cassian,
iar Elain tresări la to n u l dur, atunci p iatra rezistentă n u ar fi de
mare folos.
- Există tu n eluri de evadare, şopti Elain. Poate că este m ai bine
decât nim ic.
Illyrienii se priviră reciproc.
- A m putea pu n e o gardă... începu Cassian.
- Nu, îl întrerupse Elain cu o voce m ai puternică decât o auzi­
sem în ultim ele luni. Ei... Graysen şi tatăl lui...
Cassian îşi încordă m axilarul.
- Atunci, ne ascundem ...
- Ei au câini născuţi şi antrenaţi ca să vă vâneze, să vă simtă.
O linişte apăsătoare se lăsă când prietenii mei se gândiră cum
fuseseră antrenaţi m ai exact câinii aceia.
- D oar nu vrei să spui că le laşi castelul fără apărare, încercă să
spună u n pic m ai blând Cassian. C hiar şi cu frasinii, nu va fi de
ajuns. Va trebui să ridicăm m ăcar nişte protecţii.
Elain se gândi.
- Pot vorbi cu el.
- Nu! am spus eu în acelaşi tim p cu Nesta.
D ar Elain ne întrerupse:
- Dacă... dacă voi şi... ei - aruncă o privire la Rhys, la prietenii
mei - veniţi cu m ine, m irosurile voastre Fae i-ar putea distrage
pe câini.
- Şi tu eşti Fae, îi am inti Nesta.
- Vrăjeşte-mă! îi spuse Elain lui Rhys. Fă-m ă să par um ană!
I)oar cât să-l conving să-şi deschidă porţile celor care caută adăpost.
Poate chiar să vă lase să puneţi protecţii în jurul conacului.
 Iar cu m irosurile noastre, ca să-i zăpăcim pe câini...
- Asta s-ar putea term ina foarte prost, Elain.
Ea îşi trecu un deget peste inelul de logodnă din fier, cu diam ant.
- Deja s-a term inat prost. Acum nu trebuie decât să decid cum
să în fru n t consecinţele.
- înţelept spus, zise M or şi zâmbi către Elain. Ea se uită la Cassian.
Trebuie să m uţi azi legiunile illyriene.
Cassian dădu aprobator din cap, dar îi spuse lui Rhys:
- Cu zidul dărâm at, trebuie să îi lăm urim pe illyrieni în privinţa
u n o r aspecte. Trebuie să m ă însoţeşti în tabără şi să le ţii unul dintre
discursurile tale frum oase înainte să plecăm.
Rhys schiţă un zâmbet.
- Putem să m ergem toţi şi apoi să ne îndreptăm spre tărâm urile
oam enilor. El se uită cu atenţie la noi, la casa din oraş. Avem o oră
să ne pregătim . Ne întâlnim din nou aici şi plecăm.
M or şi Azriel se teleportară im ediat, Cassian îndreptându-se
spre Rhys ca să-l întrebe de soldaţii din Regatul C oşm arurilor şi de
pregătirile lor.
Nesta şi cu m ine am m ers către Elain, vorbind am ândouă în
acelaşi timp:
- Eşti sigură? am întrebat când Nesta spuse: „Pot eu să merg.
Lasă-m ă să discut cu el!“
Elain se ridică în picioare.
- N u te cunoaşte, îm i spuse ea. Apoi se întoarse spre N esta cu o
expresie sinceră, am uzată. Şi pe tine te urăşte.
O parte putredă din m ine se întreba dacă logodna lor ruptă era,
aşadar, spre binele lor. Sau dacă Elain sugerase cumva să facem
această vizită, chiar după ce Lucien părăsise Prythianul, pentru o
şansă de a... Nu m i-am perm is să-mi urm ăresc gândul până la capăt.
Privind spaţiul din care prietenii m ei dispăruseră din casa de la
oraş, am zis:
 - Elain, trebuie să înţelegi că, dacă lucrurile vor m erge prost...
dacă va încerca să te rănească sau să facă rău unuia dintre noi...
- Ştiu. îi vei apăra pe ai tăi.
- Te voi apăra p e tine.
Golul îi înceţoşă privirea, d ar Elain îşi ridică bărbia.
- O ricum ar fi, să nu-1 ucideţi. Vă rog.
- Vom încerca...
- Jură-m i!
Nu o m ai auzisem niciodată vorbind pe tonul acela. N iciodată.
- Nu pot să-ţi prom it. N u aveam de gând să cedez, nu p en tru
asta. D ar voi face tot ce îm i stă în puteri ca să evit aşa ceva.
Şi Elain p ăru să-şi dea seam a de situaţie. Ea se uită la rochia
simplă albastră pe care o purta.
- Trebuie să m ă îm brac.
- Te ajut eu, se oferi Nesta, dar Elain scutură din cap.
- Nuala şi C erridw en m ă vor ajuta.
Apoi ea plecă în grabă... cu um erii un pic m ai drepţi.
Nesta înghiţi şi eu am şoptit:
- N u a fost vina ta că zidul s-a dărâm at înainte de a putea face
seva în privinţa asta.
Privirea d u ră se îndreptă spre m ine.
- Dacă aş fi răm as ca să m ă antrenez...
- Atunci ai fi răm as aici cât ne-ai fi aşteptat să ne întoarcem de
la întâlnire.
Nesta îşi netezi rochia cu o m ână.
- Ce fac acum?
M i-am dat seama că avea nevoie de un scop. Faptul că o însărci­
nasem să găsească o cale să repare găurile din zid îi dăduse surorii mele
ceea ce poate vieţile noastre um ane nu îi oferiseră niciodată: un sens.
- Ne vei însoţi la m oşia lui Graysen, iar apoi vei călători cu ar­
mata. Dacă ai o legătură cu Cazanul, atunci vom avea nevoie de
tine, să ne fii aproape. Trebuie să ne spui dacă este folosit din nou.
 N u era chiar o m isiune, dar N esta oricum dădu din cap.
Cassian îl bătu pe Rhys pe um ăr şi po rn i spre noi. El se opri la
u n pas distanţă şi se încruntă.
- Rochiile n u sunt potrivite p en tru zbor, doam nelor.
Nesta n u răspunse.
El ridică o sprânceană.
- Fără lătrat şi m uşcături azi?
D ar Nesta n u îşi ridică privirea ca să se uite la el, chipul fiindu-i
încă epuizat şi păm ântiu.
- N u am p u rtat niciodată pantaloni, fu tot ce spuse ea.
Aş fi p u tu t ju ra că îngrijorarea traversă chipul lui Cassian, dar el
ignoră m om entul şi rosti tărăgănat:
- Nu m ă îndoiesc de faptul că ai fi p u tu t p o rn i o răscoală dacă
ai purtat.
Nicio reacţie. O are Cazanul...
Cassian ieşi în calea Nestei când ea încercă să treacă pe lângă el
şi îi atinse fruntea cu o m ână bronzată, cu bătături. Ea se feri de
atingerea lui, dar m asculul o apucă de încheietura m âinii, forţând-o
să-i întâlnească privirea.
- Dacă vreunul dintre oam enii aceia nenorociţi face o m işcare
ca să te rănească, şopti el, să îi ucizi.
El nu avea să vină - nu, avea să adune toată puterea legiunilor
illyriene. Totuşi Azriel urm a să ni se alăture.
Cassian îi dădu Nestei unul dintre cuţitele sale.
- Frasinul te poate ucide, spuse el cu un calm nim icitor când ea
privi cuţitul. O zgârietură poate să te am eţească suficient încât să fii
vulnerabilă. Să nu uiţi unde sunt ieşirile din fiecare cam eră, gard şi
din curte - ţine-le m inte când intri şi ia seam a câţi oam eni sunt în
ju ru l tău. N u uita unde sunt Rhys şi ceilalţi. N u uita că eşti m ai p u ­
ternică şi m ai rapidă. Ţinteşte părţile moi, adăugă el, îndoindu-i
degetele în ju ru l m ânerului. Şi dacă te prinde cineva...
 Sora m ea nu spuse nim ic în tim p ce Cassian îi arătă zonele sen­
sibile ale u nui om - n u doar vintrele, ci şi interiorul piciorului - şi
m m să ciupească o coapsă şi să-şi folosească cotul drept arm ă. Se
retrase după ce term ină, ochii lui căprui clocotind cu o em oţie pe
care nu o recunoşteam .
Nesta studie pum nalul elegant din m âna ei şi apoi îşi ridică
fruntea ca să îl privească.
- Ţ i-am spus să vii la antrenam ent, zise Cassian zâm bind trufaş
şi plecă.
M -am uitat cu atenţie la chipul calm şi îm pietrit al Nestei şi la
pum nal.
- Nici m ăcar să nu începi! m ă avertiză ea şi se îndreptă spre scări.

Am găsit-o pe A m ren în apartam entul ei, înjurând Cartea.

- Plecăm într-o oră, am spus eu. Ai tot ce-ţi trebuie aici?
- Da.
Am ren îşi ridică privirea, ochii oblici şi argintii rotindu-i-se de
Iurie. Nu din cauza mea, m i-am dat eu seam a cu uşurare, ci p en tru
că H ybernul ajunsese înaintea noastră la zid şi o învinsese.
Iar asta nu m ai era problem a mea.
Nu când m i-am am intit ce spusese la întâlnirea cu M arii Lorzi.
Nu când l-am văzut din nou pe Beron plecând, fară să ne prom ită
soldaţi sau ajutor. Nu când i-am auzit pe Rhys şi pe Cassian dis­
cutând cât de puţini soldaţi aveau ceilalţi, în com paraţie cu arm ata
Hybernului.
Trecuseră câteva zile de când m ă gândeam la cum îl tachinase
regele pe Rhys.
H ybernul se aşteptase ca el să ofere totul - totul - ca să-i opreas­
că. Afirm ase că doar asta ne-ar fi dat o şansă la luptă, iar eu îm i
cunoşteam partenerul. Poate chiar m ai bine decât m ă cunoşteam
pe m ine. Ştiam că Rhys s-ar fi epuizat, distrugându-se, dacă asta ar
fi însem nat o şansă de câştig. De supravieţuire.
Ceilalţi M ari Lorzi... N u-m i puteam perm ite riscul de a conta pe
ei. Helion, pe cât de puternic era, nici m ăcar nu ar fi intervenit ca
să-şi salveze iubitul. Tarquin, probabil, ar fi facut-o. Iar pe ceilalţi
n u îi cunoşteam . N u aveam tim p să o fac. Şi nu aveam de gând să
pariez pe încercarea lor de a fi loiali şi pe Rhys, în acelaşi timp.
- Ce vrei? izbucni A m ren când am răm as uitându-m ă lung la ea.
- Există o creatură sub bibliotecă. Ştii ceva despre ea?
A m ren închise Cartea.
- Se num eşte Bryaxis.
- Ce este?
- N u vrei să ştii, fato!
M i-am suflecat m âneca rochiei negre, eleganţa acesteia contras­
tân d atât de m ult cu apartam entul şi dezordinea de aici.
- Am făcut o înţelegere cu ea. I-am arătat banda tatuată din jurul
antebraţului m eu. Deci cred că vreau.
A m ren se ridică, scuturându-şi pantalonii de praf.
- A m auzit. Trebuie să fii nebună.
- N u am avut de ales. Iar acum suntem legate una de cealaltă.
- Şi ce dacă?
- Vreau să îţi propun un alt târg. Asta ar însem na ca tu să studiezi
protecţiile care o ţin acolo jos şi să-m i explici nişte lucruri. Nu m -am
străduit să par plăcută, disperată sau recunoscătoare. N u am v ru t să
ren u n ţ la m asca d ură şi rece de pe chipul m eu când am adăugat
hotărâtă: Vii cu m ine! C hiar acum.
 (^PITOLUL

so

Nu era nicio preoteasă care să ne aştepte şi să ne conducă în

puţul întunecat din m ijlocul bibliotecii. Iar A m ren, pen tru prim a
dală, răm ase fară grai.
Am ajuns la nivelul de jos, în întunericul de nepătruns, paşii
noştri fiind singurul sunet.
- Vreau să discut cu tine, am spus în bezna care ne chem a d in ­
colo de locul în care se term ina lum ina ce se strecura în jos de la
înălţime.
„N im eni nu m ă cheamă."
- Eu te chem. Sunt aici ca să-ţi ţin com panie. Ca parte a înţele­
gerii noastre.
Linişte.
Apoi am sim ţit creatura şerpuind şi răsucindu-se în ju ru l nos-
Iru, în g h iţin d lum ina. A m ren înjură încet.
„Ai adus... ce m i-ai adus?"
- Pe cineva ca tine. Sau cineva căreia tu îi semeni.
„Vorbeşti în pilde."
O m ână rece şi ireală m ă atinse pe ceafa, iar eu am încercat să nu
mă retrag spre lum ină.
- Bryaxis. N um ele tău este Bryaxis. Şi cineva te-a încuiat aici jos,
acum m ult timp.
în tu n ericu l încrem eni.
 - Sunt aici ca să-ţi ofer altă înţelegere.
A m ren răm ase nem işcată şi tăcută, aşa cum îi spusesem să facă,
şi îm i confirm ă dân d o dată din cap. Ea chiar ar fi putut să distrugă
protecţiile care o ţineau pe Bryaxis aici, la m om entul oportun.
- Este război, am spus eu, forţându-m ă să vorbesc pe un ton
egal. Un război îngrozitor pe cale să izbucnească peste tărâm . Dacă
te p o t elibera, vei lupta p en tru m ine? P entru m ine şi p en tru M arele
m eu Lord?
C reatura - Bryaxis - nu răspunse.
Am înghiontit-o pe A m ren cu cotul.
Ea vorbi cu o voce tânără şi, în acelaşi timp, bătrână, ca a creaturii:
- în schim b, te vom elibera de aici.
Un târg. O magie simplă, dar puternică. La fel de m are ca oricare
alta din Carte.
„Aici este casa m ea.“
M -am gândit.
- Atunci, ce vrei în schimb?
Linişte.
„Lum ina soarelui. Şi a lunii. Stelele."
Am deschis gura ca să-i spun că nu eram chiar sigură că puteam
să-i prom it aşa ceva, cu toate că eram M area D oam nă a Regatului
Nopţii, dar A m ren m ă călcă pe picior şi şopti:
- O fereastră. La înălţim e.
Nu o oglindă, aşa cum voia C ioplitorul, ci o fereastră în m unte.
Trebuia să cioplim la o înălţim e foarte m are, dar...
- Asta e tot?
A m ren m ă lovi în picior de data asta.
Bryaxis îmi şopti la ureche: „Voi putea să vânez fără reţinere pe
câm pul de luptă? Să le sorb frica şi groaza, până ce m ă satur?"
Am sim ţit o strângere de inim ă p en tru H ybern când am spus:
- Da - num ai arm ata Hybernului. Şi doar până când se term ină
războiul. în tr-u n fel sau altul.
 O clipă de linişte. „Aşadar, ce vrei să fac?“
Am gesticulat spre Am ren.
- Ea îţi va explica şi va dezactiva protecţiile - când vom avea
nevoie de tine.
„Atunci voi aştepta."
- Aşadar, ne-am înţeles. Te vei supune ordinelor noastre în răz­
boi, vei lupta p en tru noi până când nu vom mai avea nevoie de tine,
iar în schimb... îţi vom aduce soarele, luna şi stelele.
Alt prizonier care ajunsese să-şi iubească celula. Poate că Bryaxis
si C ioplitorul ar fi trebuit să se întâlnească. Un zeu al m orţii antic şi
întruchiparea coşm arurilor. Tabloul, îngrozitor şi atrăgător, începu
să se contureze în adâncul m inţii mele.
M i-am relaxat um erii şi postura pe cât de m ult posibil, când în-
l unericul alunecă în ju ru l m eu, încolăcindu-se între m ine şi A m ren
şi îm i şopti la ureche: „De acord".

Am profitat de ora aceea. C ând ne-am adunat din nou cu toţii în

bolul casei din oraş ca să ne teleportăm în tabăra illyriană, m ă
schim basem în hainele mele de luptă din piele, noul m eu tatuaj fi­
ind ascuns dedesubt.
N im eni n u m ă întrebă unde fusesem , deşi M or m ă m ăsură din
priviri şi întrebă:
- U nde este Am ren?
- încă studiază Cartea, i-am răspuns tocm ai când Rhys se tele-
portă în casa din oraş.
Nu era o m inciună. A m ren urm a să răm ână acolo până când am
li avut nevoie de ea pe câm pul de luptă.
Rhys îşi înclină capul.
- Ce caută? Zidul nu m ai este.
 - Orice, am spus eu. O altă cale prin care să anuleze puterea
C azan u lu i şi care să nu im plice faptul de a m i se scurge creierul
pe nas.
Rhys se crispa şi deschise gura ca să obiecteze, dar l-am întrerupt.
- Trebuie să existe şi altă cale... A m ren crede că trebuie să m ai fie
o cale. N u strică să verifice şi să caute orice altă vrajă care l-ar putea
opri pe rege.
Dacă nu ar fi făcut asta... A m ren ar fi distrus protecţiile com pli­
cate care o ţineau pe Bryaxis în bibliotecă, doar când aş fi chem at
creatura. D oar când puterea arm atei H ybernului ne-ar fi copleşit
total. Dacă nu puteam să i-o aduc pe O uroboros Cioplitorului...
atunci Bryaxis era m ai bună decât nim ic.
Nu eram tocm ai sigură de ce nu le spusesem asta celorlalţi.
O chii lui Rhys licăriră, luptându-se, fără îndoială, cu ideea rolu­
lui pe care m i s-ar fi cerut să îl joc într-o altă schem ă cu Cazanul,
d ar dădu aprobator din cap.
M i-am îm pletit degetele cu ale lui, iar el m ă strânse o dată.
în spatele m eu, M or îi luă de m ână pe N esta şi pe Cassian, pre-
gătindu-se să îi teleporteze în tabără, în tim p ce um brele se adunară
în ju ru l lui Azriel, Elain - care era lângă el - căscând ochii când se
uită la spion.
însă toţi am ezitat, iar eu m i-am perm is o ultim ă dată să-mi desfăt
privirea cu m obila, pădurea şi lum ina soarelui. Să ascult sunetele
Velarisului, râsetele copiilor de pe stradă, cântecul pescăruşilor.
în tăcere, ştiam că şi prietenii m ei o făceau.
Rhys îşi drese vocea şi dădu din cap spre Mor, care dispăru odată
cu Cassian şi Nesta. Apoi, Azriel o luă uşor de m âna pe Elain, ca şi
când cicatricele lui ar fi rănit-o.
Singură cu Rhys, am savurat lum ina untoasă a soarelui care p ă­
tru n d ea pe ferestrele uşii de la intrare. Am inhalat m irosul pâinilor
făcute de N uala şi C erridw en toată dim ineaţa, îm preună cu Elain.
- C reatura din bibliotecă, am şoptit eu. N um ele ei este Bryaxis.
 Rhys ridică o sprânceană.
O?
- 1-am propus un târg. Să lupte p en tru noi.
O chii violeţi îi scânteiară.
- Şi ce a spus Bryaxis?
- D oar că vrea o fereastră ca să vadă stelele, luna şi soarele.
- I-ai explicat că avem nevoie de ea ca să ne ucidă duşm anii,
mi i aşa?
L-am înghiontit cu şoldul.
Biblioteca este casa ei. Vrea doar să se facă nişte modificări.
Rhys zâmbi strâmb.
- Ei bine, presupun că, dacă acum trebuie să-m i redecorez casa
pentru a fi pe m ăsura splendorii locuinţei lui Thesan, aş putea la fel
de bine să adaug şi o fereastră p en tru biata creatură.
L-am lovit cu cotul în coaste de data asta. Rhys încă p u rta hainele
elegante de la întâlnire. Chicoti, drept răspuns, apoi continuă:
- Deci arm ata noastră s-a m ărit cu u n singur soldat. Bietul
<.assian nu-şi va reveni când îşi va vedea cel m ai nou recrut.
-- Dacă avem noroc, nici Hybernul.
- Şi Cioplitorul?
- Poate să putrezească acolo. Nu am tim p de jocurile lui. Bryaxis
ar trebui să fie de ajuns.
Rhys aru n că o privire înspre braţul m eu, ca şi când ar fi putut
vedea cea de-a doua ban dă nouă lângă prim a. El ne ridică m âinile
îm preunate şi îm i sărută dosul palm ei.
Din nou, ne-am uitat tăcuţi prin casa din oraş, studiind fiecare
detaliu şi liniştea care se lăsa acum ca un strat de praf.
Rhys spuse încet:
- M ă întreb dacă o vom mai vedea vreodată.
Ştiam că nu vorbea despre casă. D ar m -am ridicat pe vârfuri şi
I am sărutat pe obraz.
 - O vom vedea! i-am prom is eu când un vânt întunecat se adună
ca să ne ducă în tabăra illyriană. M -am ţinut strâns de el când am
adăugat: O vom revedea!
Iar când vântul întunecat ne teleportă departe spre Război, spre
pericole neştiute, m -am rugat să-m i po t respecta prom isiunea.
 PARTEA A TREIA

'M flRjp DO/fiMN/i

w

i
 CAPITOLUL
SI

C hiar şi în toiul verii, tabăra m ontană illyriană era um edă. Rece.

I 'nele zile erau cu adevărat m inunate, m ă asigură Rhys văzându-m ă
încruntată în tim p ce ne teleportam . Vrem ea m ai rece era oricum
mai bună când era im plicată o arm ată. C ăldura agita spiritele, mai
ales când era prea cald ca să dorm i confortabil. Şi având în vedere
ca illyrienii erau m ai m ereu ursuzi... Era o binecuvântare că
văzduhul era în n o rat şi vântul umed.
însă nici m ăcar vrem ea nu reuşea să facă grupul de întâm pinare
■a pară plăcut.
Eu l-am recunoscut d o ar pe unul dintre illyrienii m usculoşi în
arm uri com plete, care ne aşteptau: Lordul Devlon. încă afişa un
rânjet dispreţuitor, deşi m ai blând în com paraţie cu sfidarea care le
<ontorsiona trăsăturile câtorva. Ca şi Azriel şi Cassian, ei aveau
parul negru şi ochii căprui. Şi, la fel ca a prietenilor mei, pielea le
n a în nuanţe arăm ii, unele pătate cu cicatrice albe, m ai m ult sau
mai puţin severe.
Dar, spre deosebire de prietenii mei, una sau două pietre Siphon
Ic îm podobeau mâinile. P rin com paraţie cu aceasta, cele şapte pe
t a re le p u rtau Azriel şi Cassian păreau aproape vulgare.
D ar m asculii adunaţi se uitară la Rhys, ca şi când cei doi illyrieni
>are îl flancau erau nişte simpli copaci. M or şi cu m ine am răm as
de-a dreapta şi de-a stânga Nestei, care se schim base într-o rochie
lejeră de culoare albastru-închis, iar acum studia tabăra, războinicii
înaripaţi, m ărim ea grupului adunat în tabăra din ju ru l nostru...
Pe Elain am ţin ut-o pe jum ătate ascunsă în spatele zidului for­
m at din corpurile noastre. Având în vedere gândirea înapoiată a
illyrienilor în ceea ce privea femelele, sugerasem să răm ânem , la
propriu, la u n pas distanţă p en tru această întâlnire. Erau doar câte­
va femele războinice în legiune... A cum n u era tim pul să testăm
toleranţa illyrienilor. Poate mai târziu... dacă am fi câştigat războiul,
dacă am fi supravieţuit.
- Aşadar, este adevărat, rosti Devlon. Zidul a fost dărâm at.
- Un eşec tem porar, spuse Rhys, care încă p u rta jacheta elegantă
şi pantalonii de la întâlnirea cu M arii Lorzi. D in tr-un m otiv oare­
care, n u alesese să p oarte hainele illyriene din piele sau aripile.
„Asta p en tru că deja ştiu că m -am antrenat cu ei, că sunt unul
dintre ei. Trebuie să-şi aducă am inte că sunt şi Marele lor Lord. Şi
n u intenţionez să pierd controlul asupra lor.“
în m intea m ea, am sim ţit cuvintele ca pe un râcâit de unghii
acoperite cu mătase.
Rhys începu să dea instrucţiuni sigure şi ferm e cu privire la im i­
nentul atac spre sud. Vocea M arelui Lord era a războinicului care
luptase în război şi care nu avea nicio intenţie să îl piardă pe acesta.
Frecvent, Cassian dădea şi el ordine şi lăm uriri.
Azriel d o ar îi privi pe toţi de sus. Nu îşi dorise să vină în tabără
în u rm ă cu câteva luni. îi displăcea să se întoarcă aici. îşi ura m oşte­
nirea şi-i ura pe oam enii aceştia.
Ceilalţi lorzi continuară să se uite îngroziţi, furioşi şi dezgustaţi
la îm blânzitorul Umbrelor, care le întoarse privirea ucigătoare.
Ei continuară p ână ce Devlon se uită peste um ărul lui Rhys, spre
locul în care stăteam noi.
Se în cru n tă la Mor. Se încruntă la m ine - abţinându-se în m od
înţelept. Apoi o observă pe Nesta.
- Ce este aia? întrebă Devlon.
 Nesta d o ar se uită la el, ţinându-şi cu o m ână m arginile m antiei
i m uşii la piept. Unul dintre ceilalţi lorzi ai taberei făcu u n sem n de
protecţie îm potriva răului.
- Aia, spuse foarte încet Cassian, nu te priveşte!
- E o vrăjitoare?
Am deschis gura, dar Nesta spuse categoric: „Da“.
iar eu am u rm ărit cum nouă războinici illyrieni, m aturi şi expe-
i intentaţi, tresăriră.
- U neori e posibil să se poarte ca şi cum ar fi, preciză Cassian,
ilar nu, este u n M are Spiriduş.
- Nu e M are Spiriduş aşa cum nu suntem nici noi, replică Devlon.
Urm ă o pauză prea lungă. Nici m ăcar Rhys nu părea să-şi gă­
sească repede cuvintele. Prim a dată când ne întâlniserăm , Devlon
se plânsese că A m ren şi cu m ine eram Celelalte, ca şi când ar fi avut
un sim ţ p en tru asem enea lucruri.
- Ţine-o departe de femele şi de copii! m orm ăi Devlon.
Am prins-o pe N esta de m âna liberă, avertizând-o în tăcere să
mi spună nimic.
M or scoase un m ârâit care îi făcu pe illyrieni să înţepenească.
1)ar ea se m işcă, dezvăluind-o pe Elain din spatele ei. Elain clipea,
i u ochii căscaţi la tabără, la arm ată.
Devlon scoase un m orm ăit când o văzu, dar Elain îşi înfăşură
m antia albastră în ju ru l ei, ferindu-şi privirea de toţi războinicii
musculoşi şi înalţi, de tabăra m ilitară care se agita spre orizont... Ea
era ca un trandafir răsărit pe un teren mlăştinos, cu cai care galopau.
- Nu te tem e de ei, spuse Nesta pe sub gene.
Dacă Elain era o floare în tabăra asta m ilitară, atunci Nesta... ea
era o sabie no u făurită, care aştepta să verse sânge.
„D u-le în cortul nostru, îm i spuse încet Rhys. Sincer, Devlon
s ar putea să facă o criză dacă mai trebuie să o înfrunte pe Nesta
incâ u n m in u t.“
„Aş plăti oricât ca să văd aşa ceva.“
 „Şi eu.“
M i-am ascuns zâmbetul.
- H aideţi să găsim ceva cald de băut! le-am spus surorilor mele,
lâcându-i sem n lui M or să ni se alăture.
Ne-am îndreptat spre cel m ai m are cort din tabără, în vârful
căruia flutura un steag negru pe care erau cusute un m unte şi trei
stele argintii. Războinicii şi femelele care lucrau în jurul focurilor
ne u rm ăriră în tăcere. Nesta îi făcu să îşi m ute privirile. Elain se
concentră la terenul uscat şi stâncos.
Interiorul cortului era simplu şi totuşi luxos: covoare groase aco­
pereau platform a joasă din lemn pe care fusese ridicat cortul, ca să
împiedice umezeala; coşuri p entru jar şi felinare licăreau peste tot, iar
scaunele şi şezlongurile erau acoperite cu blănuri groase. Un birou
m are şi mai m ulte scaune ocupau o jum ătate din spaţiul principal.
Iar după o co rtină din spate... am presupus că aştepta patul nostru.
M or se aruncă pe cel mai apropiat şezlong.
- Bine aţi venit într-o tabără m ilitară illyriană, doamnelor! în cer­
caţi să nu vă arătaţi prea uimite!
Nesta se în d rep tă spre birou, observând hărţile de pe el.
- Care este diferenţa între un spiriduş şi o vrăjitoare? întrebă ea.
- Vrăjitoarele au o putere dincolo de rezerva lor naturală, răs­
punse M or cu seriozitate. Ele folosesc vrăji şi unelte arhaice ca să
adune mai m ultă putere decât le-a oferit C azanul şi o folosesc aşa
cum vor, ca să facă bine sau rău.
Elain studie cortul în tăcere, dându-şi capul pe spate. Părul greu
blond-şaten se balansa, lum ina dansând printre şuviţele ei mătăsoase.
Şi-l ridicase pe jum ătate, coafura fiind aranjată ca să-i ascundă u re­
chile, în caz că farmecele ar fi eşuat acasă la Graysen. Ale lui Tamlin
nu funcţionaseră în cazul Nestei - poate că Graysen şi tatăl lui aveau
o im unitate asem ănătoare în faţa unor astfel de lucruri.
Elain se aşeză, în sfârşit, pe scaunul de lângă Mor, rochia ei roz -
m ai elegantă decât cele pe care le p u rta de obicei - şifonându-se
sub ea.
 Vor... m uri m ulţi soldaţi?
M -am crispat, d ar Nesta îi spuse:
Da.
Parcă şi auzeam continuarea cuvintelor nerostite de Nesta:
„Totuşi partenerul tău ar putea m uri mai curând decât ei“.
- C ând ai să fii pregătită, Elain, te voi ferm eca, zise Mor.
O să m ă doară? întrebă Elain.
Nu te-a d u ru t nici când ţi-a ferm ecat Tam lin am intirile, spuse
Nesta, rezem ându-se de birou. S-ar putea să te furnice puţin. P oar­
ta te ca şi când ai fi om.
- Aşa m ă p o rt şi acum , spuse Elain şi începu să-şi frângă dege­
tele subţiri.
- Da, am spus eu, dar... încearcă să păstrezi discuţia-vedenie...
pentru tine. M ăcar cât suntem acolo. Asta dacă nu cum va e ceva ce
nu poţi... am adăugat repede.
- Pot, spuse Elain, îndreptându-şi um erii subţiri. O voi face.
M or zâm bi crispată.
~ Inspiră adânc!
Elain se supuse. Eu am clipit şi totul fu gata.
Strălucirea slabă a sănătăţii de nem uritoare şi chipul care devenise
un pic mai ascuţit dispăruseră, la fel ca şi urechile lungi şi graţia.
1useseră estompate. Era şleampătă aşa cum putea fi o femeie la fel de
frumoasă ca Elain. Până şi părul ei părea să-şi fi pierdut strălucirea,
auriul fiind acum arăm iu, iar castaniul de un cenuşiu închis.
Elain îşi studie mâinile, întorcându-le.
- Nu m i-am dat seama... cât de obişnuite păreau.
- Tot eşti m inunată, spuse M or pe u n ton blând.
Elain schiţă u n zâmbet.
- Presupun că războiul face ca astfel de lucruri să n u fie
im portante.
M or tăcu p en tru o clipă.
 - Probabil. D ar nu trebuie să laşi războiul să-ţi răpească
încrederea.

A m sim ţit că lui Elain îi transpirau palm ele când Rhys ne tele-
p o rtă pe tărâm ul oam enilor, M or luându-i pe Azriel şi pe Nesta. Şi
chiar dacă faţa îi era calm ă când ne-am trezit clipind la căldura şi
strălucirea soarelui din toiul verii m uritorilor, m ă ţinu la fel de p u ­
ternic de m ână ca inelul de fier care îi strângea degetul.
C ăldura învăluia m oşia din faţa noastră - corpul de gardă fiind
singura deschidere pe care o vedeam în toate direcţiile.
Era singura deschidere în zidul înalt din piatră care se ridica în
faţa noastră, solid ca o bestie im ensă, atât de înalt încât trebui să îmi
las capul pe spate ca să văd ţepele care ieşeau din vârf.
Gărzile de la porţile groase din fier...
Rhys îşi băgă m âinile în buzunare, un scut fiind deja ridicat în
ju ru l nostru. M or şi Azriel ocupară poziţii defensive lângă noi.
Erau doisprezece paznici la acea poartă. Toţi înarm aţi, cu chipu­
rile ascunse sub căştile groase în ciuda căldurii. C orpurile le erau de
asem enea acoperite cu arm ură placată, până la cizme.
O ricare dintre noi ar fi p utut să-i ucidă fără să ridice o m ână. Iar
zidul şi porţile pe care le păzeau... Nici despre ele nu am fi spus că
ar fi rezistat mult.
Dar... dacă am fi putut plasa protecţiile aici, ne-am fi perm is,
probabil, să instalăm un bastion de războinici Fae... Prin porţile
deschise, am zărit terenuri întinse - câm puri, pajişti, crânguri şi un
lac... Şi dincolo... o fortăreaţă solidă şi m asivă din piatră de culoare
m aro-închis.
N esta avusese dreptate. Locul era ca o închisoare. Stăpânul ei se
pregătise să reziste din interior, ca un rege peste aceste resurse. D ar
era destul loc p en tru oam eni.
 Şi viitoarea stăpână a acestei închisori... Cu fruntea sus, Elain le
/ise paznicilor, celor douăsprezece săgeţi acum aţintite spre gâtul
ei zvelt:
- Spuneţi-i lui Graysen că logodnica lui s-a întors la el! Spuneţi-i
că Elain A rcheron cere adăpost!
 %
ţ

- ..ti2&K

CAPITOLUL
52

A m aşteptat în faţa porţilor cât tim p un paznic se urcă pe un cal

şi galopă pe d ru m u l prăfuit şi lung spre fortăreaţă. Un al doilea zid
înconjura clădirea masivă. Cu vederea noastră Fae, am putut zări
cum porţile acelea se deschiseră, urm ate de altele.
- C um de l-ai cunoscut dacă stă încuiat aici? i-am şoptit lui Elain
cât am zăbovit la um bra u n o r stejari din faţa porţii.
Elain continua să privească spre fortăreaţa îndepărtată.
- La un bal... La balul tatălui său.
- Am fost şi la înm orm ântări mai vesele, m orm ăi Nesta.
Elain îi aru n că o privire.
- De m ultă vrem e casa asta avea nevoie de prezenţa unei femei.
N iciunul dintre noi nu spuse că era puţin probabil ca ea să fie
aceea.
Azriel răm ase la câţiva paşi în urm ă, un pic m ai departe de u m ­
bra unuia dintre stejarii aflaţi în spatele nostru. D ar M or şi Rhys...
ei m onitorizau totul. Gărzile a căror frică... al căror iz sărat şi tra n ­
spirat m ă scoteau d in sărite.
D ar bărbaţii răm aseră fermi, ţin ân d săgeţile cu vârfuri de frasin
spre noi.
Trecură m inute lungi şi apoi un steag galben fu, în sfârşit, ridicat
la porţile îndepărtate. N e-am pregătit.
U na dintre gărzile din faţa noastră m orm ăi:
 - El va ieşi să te vadă.

N u ni se perm ise să intrăm în fortăreaţă, să le vedem apărarea şi

resursele.
C orpul de gardă fu tot ce ni se perm ise să vedem.
Ei ne conduseră în ău n tru şi chiar dacă am încercat să nu ne afi­
şăm m ai deloc aspectul diferit... C âinii legaţi de zidurile interioare
m ârâiră destul de urât, încât gărzile îi duseră afară.
Sala principală a corpului de gardă era sufocantă şi înghesuită,
mai ales cu noi toţi în ău n tru şi, cu toate că i-am oferit lui Elain un
loc lângă fereastra ferecată, ea răm ase în picioare în faţa grupului
nostru, fixând cu privirea p oarta de fier închisă.
Ştiam că Rhys asculta tot ce vorbeau gărzile afară, fuioarele puterii
lui aşteptând să sim tă orice schim bare a intenţiilor lor. Mă îndoiam
că piatra şi fierul clădirii ne-ar fi putut reţine pe vreunul dintre noi, cu
siguranţă nu îm preună, dar... Faptul că îi lăsam să ne ţină închişi aici
ca să aşteptăm m ă enerva şi m ă neliniştea, o transpiraţie rece ieşind
la suprafaţă. Spaţiul era prea mic, iar aerul insuficient...
„Este în regulă, m ă linişti Rhys. Locul acesta n u te poate reţine.”
Am dat din cap, deşi el nu vorbise, încercând să înghit senzaţia
de presiune cauzată de ziduri şi de tavan.
Nesta m ă privea atent.
- U neori am problem e cu spaţiile mici, am recunoscut în faţa ei.
N esta m ă studie u n m om ent lung, iar apoi vorbi la fel de încet,
deşi am auzit-o cu toţii:
- N u m ai p o t intra în cadă. Trebuie să folosesc găleţile.
N u ştiusem - nici n u m ă gândisem că spălatul, scufundarea în
apă...
Ştiam că nu trebuia să-i ating m âna.
- C ând ajungem acasă, vom instala altceva pentru tine, i-am spus.
 Aş fi p u tu t ju ra că am citit recunoştinţa în ochii ei, că ar fi putut
spune ceva când caii se apropiară.
- Douăzeci şi p atru de gărzi, îi şopti Azriel lui Rhys şi aruncă o
privire către Elain. Şi Lordul G raysen şi tatăl său, Lordul Noian.
Elain înţepenise ca o căprioară când auzi paşii scârţâind afară.
I-am surprins privirea Nestei, citind înţelegerea din ochii ei, şi am
dat din cap.
Orice încercare de a o răni pe Elain... N u-m i păsa ce îi p ro m i­
sesem surorii mele. Aş fi lăsat-o pe N esta să îi sfâşie. într-adevăr,
degetele surorii mele m ai m ari se îndoiseră ca şi când ar fi fost în ­
cununate de nişte gheare invizibile.
D ar uşa începu să se deschidă şi...
Tânărul care gâfâia părea atât de... um an.
Chipeş, cu părul castaniu şi ochi albaştri, dar... om. Cu o consti­
tuţie solidă sub arm ura uşoară, înalt - probabil, cavalerul ideal al
m u rito rilo r care ar fi luat o fecioară frum oasă pe calul său şi ar fi
plecat spre apus.
Atât de diferit faţă de puterea sălbatică a illyrienilor, de doza
cultivată de m ortalitate a lui M or şi a lui A m ren. De pornirile mele
violente şi ale Nestei.
D ar Elain scoase un mic sunet când îl văzu pe Graysen. C ând el
respiră sacadat, studiind-o din cap până în picioare. Acesta făcu u n
pas spre ea, clătinându-se...
O m ână lată şi acoperită cu cicatrice apucă partea din spate a
arm urii lui Graysen, facându-1 să se oprească.
Bărbatul care îl ţinea pe tânărul lord intră în încăperea strâm tă.
Era înalt şi slab, cu nas acvilin şi ochi cenuşii...
- Ce înseam nă asta?
Cu toţii ne-am uitat încruntaţi la el.
Elain trem ura.
- Sire! Lordul Noian!
Răm ase fără cuvinte când se uită din nou la logodnicul ei, care
nu îşi luase ochii albaştri de la ea, nici m ăcar o clipă.
 - Zidul a căzut, spuse Nesta, venind lângă Elain.
Graysen se uită la Nesta când auzi asta şi fu şocat când îi văzu
urechile, frum useţea... puterea nepăm ânteană care vuia în jurul ei.
- Cum? întrebă el, încet şi răguşit.
- Am fost răpită, răspunse calm Nesta, fără u rm ă de frică în
ochi. Am fost luată de arm ata care invadează tărâm urile acestea şi
i ransform ată îm potriva voinţei mele.
- Cum? repetă şi Noian.
- Există un Cazan - o arm ă care îi oferă celui care-1 deţine p u ­
terea de a face asem enea lucruri. A fost un test.
N esta începu să-i explice pe scurt ce se întâm plase cu reginele şi
1lybernul, m otivul p en tru care căzuse zidul.
C ând ea term ină, Lordul Nola întrebă doar atât:
- Şi cine sunt însoţitorii tăi?
Ştiam că era un risc să spunem cine eram , cunoscându-le foarte
bine frica teribilă de orice Fae, ca să nu m ai vorbim de M arii Lorzi...
dar am înaintat.
- Num ele m eu este Feyre A rcheron. Sunt M area D oam nă a
Regatului Nopţii. El este Rhysand, soţul meu.
M ă îndoiam că „partener" ar fi fost u n term en m ai potrivit.
Rhys veni lângă m ine. Câţiva gardieni se m işcară şi şoptiră în ­
groziţi. Unii tresăriră la m âna pe care o ridică Rhys ca să gesticuleze
în spatele lui.
- Locţiitoarea m ea, M orrigan! Şi spionul nostru, Azriel!
Lordul Noian, spre m eritul lui, nu se albi. Graysen o făcu, dar
răm ase pe loc.
- Elain, şopti Graysen. Elain - de ce eşti cu ei?
- P entru că este sora noastră, răspunse Nesta, cu degetele încă
îndoite din cauza ghearelor invizibile. Şi nu există un loc m ai sigur
p en tru ea în tim pul Războiului decât alături de noi.
- Graysen, am venit să te im plorăm , şopti Elain şi aruncă o p ri­
vire rugătoare spre tatăl lui. Să vă im plorăm pe am ândoi... Să des­
chideţi porţile p en tru oam enii care pot să ajungă aici. Familiilor.
Cu zidul dărâm at... Noi... ei cred... N u avem suficient tim p să-i eva­
cuăm . Reginele nu vor trim ite ajutor de pe continent. D ar aici ar
putea avea o şansă.
N iciunul d intre bărbaţi nu răspunse, deşi Graysen se uită acum
la inelul de logodnă al lui Elain. O chii lui albaştri se unduiră de
durere.
- Aş fi înclinat să te cred, spuse el încet, dacă nu m -ai fi m inţit cu
fiecare cuvânt.
Elain clipi.
- Eu., eu nu, eu...
- Credeai că poţi să vii la m ine acasă şi să m ă înşeli cu m agia ta
de spiriduş? spuse Lordul Noian, iar N esta şi cu m ine ne-am apro­
piat de Elain în tim p ce ea făcu un pas spre noi.
- Nu ne pasă ce crezi, zise Rhys. A m venit doar să îţi cerem să îi
ajuţi pe cei care nu se po t apăra singuri.
- La ce bun? Şi cu ce riscuri?
- Ai un arsenal de arm e cu frasin, am spus eu. Cred că riscul
n o stru este evident.
- Şi al surorii tale, spuse Noian spre Elain. Nu uita să o incluzi!
- O rice arm ă poate răni un m uritor, spuse prietenos Mor.
- D ar ea nu este m uritoare, nu-i aşa? zise dispreţuitor Noian.
Nu, cred cu tărie că Elain A rcheron a fost transform ată prim a şi
acum are ca p a rte n er fiul unui M are Lord.
- Şi cine, mai exact, ţi-a spus asta? întrebă Rhys ridicând uşor
din sprâncene, fără să arate vreo urm ă de m ânie sau mirare.
Se auziră paşi, dar ne-am îndreptat cu toţii spre arm e când Jurian
intră în corpul de gardă şi spuse:
-E u .
 CAPITOLUL
S3

Jurian îşi ridică m âinile bronzate, noi bătături punctându-i p al­

mele şi degetele. Noi, din cauza corpului refăcut, pe care trebuise
să-l antreneze ca să folosească arm e în ultim ele luni.
- Am venit singur, spuse Jurian. Puteţi să nu mai mârâiţi.
Elain începu să trem ure - fie din pricina adevărului dezvăluit,
iie din pricina am intirilor care le copleşiră pe ea şi pe Nesta la vede­
rea lui Jurian. Jurian îşi înclină capul spre surorile mele.
- D oam nelor!
- N u sunt doam ne, spuse dispreţuitor Lordul Noian.
- Tată! îl avertiză Graysen.
Noian îl ignoră.
- C ând a sosit, Jurian ne-a explicat ce vi s-a făcut... am ândurora.
Ce îşi doresc reginele de pe continent.
- Cum ar fi? în trebă Rhys, înşelător de încet.
- Putere. Tinereţe, spuse Jurian, ridicând din um eri. Lucrurile
obişnuite.
- I3e ce eşti aici? am întrebat eu. Să-l ucidem - trebuia să-l uci­
dem acum , înainte să ne mai poată răni, să-l ucidem p en tru săgeata
pe care i-o înfipsese în pieptul lui Azriel şi pentru că îi am eninţase
pe M iryam şi pe D rakon, probabil făcându-i să dispară şi să ne lase
să p u rtăm războiul acesta singuri...
 - Reginele sunt viclene, spuse Jurian, rezem ându-se de m arginea
mesei lipite de perete. Ele m erită să fie măcelărite p en tru trădarea lor.
N u am făcut niciun efort când H ybernul m -a trim is să le atrag spre
cauza noastră. D oar una dintre ele a fost destul de nobilă încât să
joace jocul - să ştie că era o înţelegere de rahat şi că trebuie să-l joace
cât putea. D ar când ea te-a ajutat pe tine, celelalte au aflat şi i-au dat-o
Attorului. Ochii lui Jurian străluciră - nu de nebunie, m i-am dat eu
seama, ci de claritate.
Şi am sim ţit că păm ântul îm i fugea de sub picioare când Jurian
spuse:
- El m -a înviat ca să le atrag spre cauza lui, crezând că am în n e­
bunit în tim pul celor cinci sute de ani în care m -a închis A m arantha.
Deci am fost readus la viaţă şi m -am trezit înconjurat de vechii
inam ici - de feţe pe care cândva le-am însem nat ca să le ucid. M -am
trezit de partea greşită a zidului, cu ţinutul oam enilor gata să se
spulbere sub el.
Jurian se uită direct la Mor, ale cărei buze descriau o linie subţire.
- Tu erai prietena m ea, spuse el, cu vocea încordată. A m luptat
spate în spate în unele bătălii. Şi totuşi, m -ai crezut la prim a vedere - ai
crezut că i-aş lăsa vreodată să m ă transform e.
- Ai în n eb u n it din cauza... Clythiei. Era curată nebunie. Te-a
distrus.
- Şi m -am b u cu rat să o fac, m ârâi Jurian. M -am bucurat să o fac,
dacă ne câştiga o şansă în război. Dacă asta însem na că puteam fi
liberi. Şi am avut cinci sute de ani să m ă gândesc la asta, cât am fost
ţin u t prizonier de inam icul m eu. C inci sute de ani, Mor.
Felul în care îi spunea num ele, atât de fam iliar şi ştiind că...
- Ţi-ai jucat rolul de personaj negativ destul de convingător,
Jurian, rosti m ieros Rhys.
Jurian se întoarse cu faţa spre Rhys.
- Ar fi trebuit să te uiţi. M -am aşteptat să te u iţi în m intea mea,
ca să vezi adevărul. De ce nu ai făcut-o?
Rhys tăcu un m om ent lung şi apoi spuse încet:
 - D eoarece n u am vrut să o văd p e ea.
Să vadă vreo u rm ă de-a A m aranthei.
- Vrei să insinuezi că în tot acest tim p ai lucrat ca să ne ajuţi?
insistă Mor.
- U nde era m ai bine să plănuiesc uciderea inam icilor şi să le aflu
slăbiciunile, dacă n u lângă ei?
Noi tăceam , Lordul Graysen şi tatăl lui u rm ărin d totul - sau,
mai bine zis, cel din u rm ă o făcea. G raysen şi Elain doar se holbau
unul la celălalt.
- De ce ai obsesia asta de a-i găsi pe M iryam şi pe D rakon? în ­
trebă Mor.
- P entru că asta aşteaptă lum ea şi H ybernul de la m ine. Iar dacă
îmi dă preţul cerut ca să-i găsesc... D rakon are o legiune capabilă să
schim be soarta războiului. De asta m -am aliat cu el în tim pul răz­
boiului. N u m ă îndoiesc de faptul că soldaţii lui D rakon încă sunt
antrenaţi şi pregătiţi. Până acum a p rim it vestea. Mai ales că îi caut.
Era u n avertism ent, singurul m o d în care Jurian putea trim ite
unul - transform ându-se în vânător.
- Nu vrei să-i ucizi pe M iryam şi pe D rakon, i-am spus lui Jurian.
O sinceritate deplină i se citi în ochi lui Jurian când scutură o
dată din cap.
- Nu, spuse el brusc. Vreau să îi im plor să m ă ierte.
M -am uitat la Mor. Avea lacrim i în ochi, iar ea clipi furioasă,
alungându-le.
- M iryam şi D rakon au dispărut, spuse Rhys. Şi poporul lor
odată cu ei.
- Atunci, găseşte-i! zise şi făcu un sem n din bărbie spre Azriel.
Trimite-1 pe îm blânzitorul Umbrelor, trim ite pe oricine ai de încre­
dere, dar găseşte-i.
Tăcere.
- U ită-te în m intea mea! îi spuse Jurian lui Rhys. U ită-te şi vezi
singur!
- De ce acum ? spuse Rhys. De ce aici?
 Jurian se uită în ochii lui.
- D eoarece zidul a căzut, iar acum m ă po t m işca liber, ca să-i
avertizez pe oam enii de aici. P entru că... El oftă prelung. P entru că,
în dim ineaţa asta, după ce s-a term in at întâlnirea voastră, Tam lin a
alergat direct spre H ybern, chiar în tabăra lor din Regatul Prim ăverii,
unde H ybernul plănuieşte acum să lanseze m âine un atac asupra
Regatului Verii.
 CAPITOLUL
M

Jurian nu era duşm anul meu.

N u puteam să înţeleg, deşi Rhys şi cu m ine ne-am uitat în m in ­
tea lui.
Nu am zăbovit m ult timp.
D urerea, vinovăţia şi furia, ce văzuse şi tot ce îndurase...
Jurian spunea adevărul. Ni se dezvăluise complet.
El cu noştea locul u n d e plănuiau să atace. Ştia u n d e şi când şi
câţi erau.
Azriel dispăru fară să se uite la vreunul dintre noi, ca să-l aver­
tizeze pe Cassian şi să m ute legiunea.
Jurian îi spunea lui Mor:
- Ei nu au ucis-o pe a şasea regină, pe Vassa. Ea şi-a dat seama ce
e cu m ine - sau credea că a facut-o - de la început. Le-a avertizat îm ­
potriva acestui lucru. Le-a spus că e sem n rău dacă am fost înviat şi
să-şi adune arm atele ca să înfrunte am eninţarea înainte să devină
prea mare. D ar Vassa este prea neruşinată, prea tânără. Ea nu a ju ­
cat ca regina cu p ărul auriu, D em etra. Nu le-a văzut dorinţa din
ochi când le-am spus despre puterile Cazanului. N u a ştiut că din
clipa în care am început să răspândesc m inciunile Hybernului... ele
vor deveni inam icele ei. N u puteau să o ucidă pe Vassa - m oşteni­
toarea tro n u lu i ei este m ult mai încăpăţânată. Aşa că au găsit un
vechi lord al m o rţii deasupra zidului, înclinat să înrobească femei
tinere. El a blestem at-o şi a răpit-o... Toată lum ea crede că a fost bol­
navă în ultim ele luni.
- Ştim, spuse M or şi niciunul dintre noi nu îndrăzni să se uite la
Elain. A m aflat.
Şi chiar dacă adevărul fusese dezvăluit... niciunul nu îi zise că
Lucien plecase după ea.
Elain p ăru totuşi să-şi am intească de cel care o căuta pe regina
dispărută, iar ea îi spuse lui Graysen, cu chipul îm pietrit şi trist în
tot acest timp:
- N u am v ru t să te înşel.
- M i-e greu să cred asta, răspunse tatăl lui.
Graysen înghiţi în sec.
- Credeai că po ţi să te întorci aici... să trăieşti cu m ine ca o...
prefăcută?
- Nu. Da. Eu... nu ştiu ce am vrut...
- Şi eşti legată de un... m ascul Fae, de fiul unui Mare Lord.
„Probabil de m oştenitorul unui alt M are Lord“, am v ru t să spun.
- N um ele lui este Lucien. N u eram sigură că o mai auzisem ros-
tin d u -i numele.
- N u-m i pasă cum îl cheamă. Erau prim ele cuvinte tăioase ale
lui Graysen. Eşti p arten era lui. Ştii m ăcar ce înseam nă asta?
- Nu înseam nă nim ic, spuse Elain, cu vocea spartă. Nu înseam nă
nimic. N u-m i pasă cine a decis asta sau de ce ai făcut-o...
- îi aparţii.
- Nu aparţin n im ă n u i. Inim a m ea îţi aparţine doar ţie.
C hipul lui Graysen deveni dur.
- N u o vreau.
Mai bine ar fi lovit-o, atât de profundă era suferinţa din ochii ei.
Şi, văzându-i chipul încreţindu-se...
M -am apropiat, îm pingând-o în spatele meu.
- Uite ce se va întâm pla. Tu îi vei prim i pe toţi oam enii care vor
ajunge aici. Noi vom întări zidurile cu nişte protecţii.
 - N u ne trebuie, spuse dispreţuitor Noian.
- Vrei să-ţi dem onstrez, am zis eu, cât de m ult te înşeli? Sau m ă
crezi pe cuvânt că p o t să transform zidul în m oloz fără să m ă gân­
desc prea m ult? Asta ca să nu m ai vorbesc despre prietenii mei.
Lordule N oian, află că ne vrei protecţiile şi ajutorul. Toate în schim ­
bul prim irii oam enilor care au nevoie de siguranţă.
- Nu vreau ca lepădăturile alea să hoinărească pe aici.
- Deci d o ar cei bogaţi şi aleşi vor trece dincolo de porţi? întrebă
Rhys ridicând o sprânceană. N u po t să-m i im aginez că aristocraţii
vor fi bucuroşi să îţi lucreze păm ântul, să pescuiască în lacul tău sau
să îţi taie carnea.
- Avem aici destui m uncitori p en tru lucrurile astea.
Aşadar, se întâm pla din nou. Altă ceartă cu oam eni înguşti la
m inte şi detestabili...
D ar Jurian le spuse lorzilor:
- A m luptat alături de străm oşul vostru, iar lui i-ar fi ruşine dacă
i-aţi încuia pe afară pe cei care au nevoie de siguranţă. Aţi scuipa pe
m orm ântul lui dacă aţi face aşa ceva. Tlybernul are încredere în
mine. Un cuvânt din partea m ea şi m ă voi asigura că legiunea îţi va
face o vizită aici.
- Mă ameninţi să aduci chiar inamicul de care cauţi să ne protejezi?
Jurian ridică din um eri.
- Pot convinge H ybernul şi să nu o facă. Regele are atâta încre­
dere în m ine. Le perm iţi accesul oam enilor... Eu m ă străduiesc să-i
ţin arm atele departe.
El îi aru n că o privire lui Rhys, provocându-1 să se îndoiască de
asta.
Eram încă prea uluiţi ca să încercăm m ăcar să părem neutri, dar
apoi Noian spuse:
- Nu p retin d că am o arm ată mare. D oar o unitate cu un n u m ăr
considerabil de soldaţi. Dacă ceea ce spui este adevărat... îi aruncă
o privire lui Graysen. îi vom prim i pe toţi care pot ajunge aici.
 M -am întrebat dacă lordul m ai în vârstă ar fi p utut fi cel cu care
să te înţelegi.
- Scoate-ţi inelul! îi spuse Graysen lui Elain.
Elain îşi strânse pum nul.
-N u .
Urât din partea lui! Situaţia era pe cale să se înrăutăţească în cel
m ai grav m od...
- Scoate-1!
Fu rândul lui N oian să-şi avertizeze în şoaptă fiul. Graysen îl
ignoră. Elain nu se mişcă.
- Scoate-l!
C uvintele răsunară din pietre.
- Ajunge! spuse Rhys, cu vocea calm ă şi am eninţătoare totodată.
D oam na îşi păstrează inelul, dacă îşi doreşte. Deşi niciunul dintre noi
nu va fi prea trist dacă îl va scoate. Femelele tind să prefere aurul şi
argintul în locul fierului.
Graysen îi aru n că o privire m ânioasă lui Rhysand.
- Asta e începutul? Voi, m asculii Fae, veţi veni să ne luaţi fe­
meile? Ale voastre nu sunt destul de bune la pat?
- Vezi cum vorbeşti, băiete! spuse tatăl său.
Elain se albi când auzi lim bajul dur.
- Nu m ă căsătoresc cu tine, îi spuse sim plu Graysen. Logodna
noastră s-a term inat. Voi prim i oam enii care locuiesc pe proprie­
tatea voastră, dar nu pe tine. N iciodată pe tine.
Lacrim ile începură să alunece pe chipul lui Elain, m irosul lor
sărat um plând camera.
Nesta făcu un pas. Apoi încă unul. Şi încă unul, până ce ajunse
în faţa lui Graysen m ai repede decât ar fi p utut să o vadă cineva.
Nesta îl lovi destul de tare, încât capul i se m işcă într-o parte.
- N iciodată nu ai m eritat-o, m ârâi Nesta în liniştea copleşitoare
când Graysen îşi luă faţa între palm e şi înjură, aplecându-se.
 Nesta d o ar se uită din nou la m ine. Furia, necontrolată şi arză­
toare, îi clocotea în privire, dar vocea îi fu rece ca piatra când îm i
spuse: „Presupun că am term inat aici“.
Am dat din cap fară să spun nim ic. Şi m ân d ră ca orice regină,
Nesta o luă pe Elain de braţ şi o conduse afară din corpul de gardă.
Mor veni din urm ă, apărându-le spatele când ele intrară în câm pul
de arm e şi câini, care m ârâiau aşteptând afară.
Cei doi lorzi ieşiră fără ca m ăcar să-şi ia răm as-bun.
Singur, Jurian zise:
- Spune-i îm blânzitorului um brelor că îm i pare rău p en tru
săgeata din piept.
Rhys scutură din cap.
- Aşadar, care este urm ătoarea mişcare? Presupun că faci mai
m ult decât să avertizezi oam enii să fugă sau să se ascundă.
Jurian se în d ep ărtă de masă.
- U rm ătoarea mişcare, Rhysand, este să m ă întorc în tabăra de
război a H ybernului şi să fac o criză p en tru că nu am aflat unde sunt
M iryam şi D rakon. Pasul urm ător este să fac altă călătorie pe co n ti­
nent şi să sem ăn sem inţele discordiei p rin regatele reginelor. Să las
să se afle nişte lucruri im portante din agenda lor. Pe cine sprijină şi
ce îşi doresc cu adevărat. Asta le va ţine ocupate - prea îngrijorate de
propriul conflict intern ca să se m ai gândească să navigheze aici. Şi
im ediat după asta... cine ştie? Poate că m ă voi alătura ţie pe câm pul
de luptă.
Rhys îşi frecă sprâncenele cu degetul m are şi arătător, buclele
sale alunecându-i în faţă când îşi înclină capul.
- Nu aş crede niciun cuvânt, doar că m -am uitat în m intea ta.
Jurian bătu uşor cu m âna tocul uşii.
- Spune-i lui Cassian să lovească p uternic m âine flancul stâng.
H ybernul îşi va plasa acolo nobilii lipsiţi de experienţă ca să-i că­
lească - sunt răsfăţaţi şi neîncercaţi. îm prăştie rândurile, iar eu
voi speria soldaţii. Loveşte-i cu tot ce ai şi repede - nu le da tim p
să se ad u n e sau să îşi recapete curajul. Jurian îm i zâmbi sever. Nu
te-am felicitat p e n tru că i-ai ucis pe D agdan şi pe B rannagh. C ălă­
torie sprâncenată!
- Am făcut-o p en tru Copiii celor Binecuvântaţi, am spus eu. Nu
p en tru glorie.
- Ştiu, zise Jurian, ridicând din sprâncene. De ce crezi că am
hotărât să am încredere în tine?
 CAPITOLUL
SS

- Sunt prea bătrână pen tru astfel de surprize, m orm ăi M or când

cortul scârţâi în vântul m ontan de la graniţa nordică a Regatului
Iernii, arm ata illyriană liniştindu-se p en tru seara asta ca să aştepte
atacul de a doua zi. Soldaţii zburaseră toată ziua, locaţia fiind destul
de îndepărtată ca să ţină chiar şi o arm ată de m ărim ea asta ascunsă.
Cel p u ţin până în ziua urm ătoare.
îl avertizasem pe Tarquin şi le trim isesem mesaje lui Helion şi
lui Kallias să ni se alăture, dacă puteau ajunge la timp. D ar la ora de
dinaintea răsăritului, legiunea illyriană avea să se înalţe şi să zboare
puternic spre câm pul de luptă sudic. Speram să aterizeze înainte de
începerea luptei, tocm ai când Keir şi com andanţii lui şi-ar fi tele-
po rtat legiunea de A ducători ai întunericului din Regatul Nopţii.
Iar apoi u rm a să înceapă măcelul, de am bele părţi, dacă afir­
m aţiile lui Jurian erau adevărate. Cassian se înecase când îi trans-
m isesem sfatul privind lupta din partea lui Jurian. O reacţie m ai
tem perată, spuse Azriel, decât răspunsul lui iniţial.
Din locul în care stăteam la picioarele patului acoperit cu blă­
nuri, pe care îl îm părţeam m om entan, am întrebat-o pe Mor:
- N u ai crezut niciodată că Jurian ar putea fi... bun?
Ea îşi sorbi vinul şi se rezemă de pernuţele adunate în faţa supor­
tului rulat p en tru cap. Surorile mele erau în alt cort, nu chiar la fel de
mare, dar tot atât de luxos, flancat de corturile lui Cassian şi Azriel în
părţi şi de al lui M or în faţă. N im eni nu avea să ajungă la ele Iară ca
prietenii m ei să afle, chiar dacă M or era acum aici cu mine.
- N u ştiu, spuse ea, acoperindu-se cu p ătura groasă din lână.
N iciodată n u am fost atât de apropiată de Jurian cum am fost de
alţii, dar... am luptat îm preună. N e-am salvat unul pe celălalt. Am
presupus d o ar că A m arantha l-a distrus.
- Unele părţi din el sunt distruse, am spus eu, trem urând la am in­
tirea lucrurilor văzute, simţite. Am tras o parte din pătura ei în poală.
- Cu toţii suntem distruşi în felul nostru, în locuri în care nim eni
n u ar putea vedea, spuse Mor.
M i-am înclinat capul ca să întreb, dar ea spuse:
- Elain este... bine?
- Nu, fu to t ce am spus.
Elain nu era bine deloc.
Ea plânsese încet când ne-am teleportat aici. Şi în orele u rm ă­
toare, când sosi arm ata şi tabăra fu reconstruită. N u îşi scosese
inelul, ci d o ar se întinsese pe patul din cort, se culcuşise prin tre
blănuri şi p ătu ri şi se holbase în gol.
Orice parte bună, orice progres... dispăru. M -am gândit dacă să m ă
întorc şi să-i rup toate oasele lui Graysen, dar am rezistat fie şi num ai
p en tru că asta ar fi incitat-o pe Nesta să se dezlănţuie asupra lui. Şi
m oartea în m âinile Nestei... M -am întrebat dacă trebuia să inventeze
un cuvânt nou p en tru „ucis“ după ce ar fi term inat cu Graysen.
Aşa că Elain plânse încet, lacrimile curgându-i fără oprire; m -am
întrebat dacă nu cum va era un sem n că îi sângera inim a. Speranţa
slabă că G raysen încă o iubea şi că, în ciuda tu tu ro r lucrurilor, u rm a
să se însoare cu ea fusese distrusă azi. D ragostea nu avea cum să
învingă şi nicio legătură de îm perechere nu m ai era posibilă.
Un ultim fir se rupsese - al vieţii ei pe tărâm ul oam enilor.
D oar tatăl nostru, oriunde ar fi fost, răm ânea singura legătură.
M or îm i citi chipul şi lăsă paharul de vin pe m ăsuţa din lem n de
lângă pat.
 - A r trebui să dorm im . Nici m ăcar n u ştiu de ce beau.
- Ziua de azi a fost... neaşteptată.
- Este cu m ult m ai greu când inam icii se transform ă în prieteni,
spuse ea m o rm ăin d când îm i aruncă restul păturii în poală şi se
ridică în picioare. Şi invers, presupun. De ce nu am văzut asta? Ce
am om is sau ignorat? M ereu m ă face să m ă gândesc mai bine la
m ine decât la ei.
- Altă bucurie a războiului?
Ea pufni, îndreptându-se spre clapa cortului.
- Nu... a vieţii.

-f

Abia am d o rm it în acea noapte.

Rhys nu veni în cort - nici m ăcar o dată.
Am coborât din p at când întunericul abia începea să capete o
nuanţă gri, u rm ân d im pulsul legăturii de îm perechere aşa cum fă­
cusem în ziua de la Poalele M untelui.
El stătea pe u n aflorim ent plin cu petice de gheaţă, privind ste­
lele cum dispărea una câte una deasupra taberei încă adorm ite.
M i-am strecurat un braţ în ju ru l taliei lui fară să spun nim ic, în
li m p ce îşi m işcă aripile ca să m ă prim ească lângă el.
- Vor m uri m ulţi soldaţi azi, spuse el încet.
- Ştiu.
- De fiecare dată, este la fel de greu, şopti el.
Trăsăturile dure ale chipului său erau încordate şi lacrim ile îi
conturară ochii când studie stelele. D oar aici şi acum şi-ar fi arătat
suferinţele - îngrijorarea şi durerea. N iciodată în faţa arm atelor lui;
niciodată în faţa inamicilor.
El oftă prelung.
- Eşti pregătită?
Eu aveam să răm ân în spatele frontului cu Mor, ca să sim ţim
pulsul luptei, cursul, groaza şi structura. Surorile mele trebuiau să
stea aici până ar fi fost sigur să le teleportăm după aceea. D acă lu­
crurile n u se duceau naibii m ai întâi.
- Nu, am recunoscut eu. D ar nu am de ales decât să fiu pregătită.
Rhys m ă sărută pe creştet şi am privit îm preună stelele care se
stingeau în linişte.
- Sunt recunoscător să te am lângă m ine, spuse el după un tim p,
când tabăra de sub noi se agită în zorile care se iveau. N u ştiu dacă
ţi-am zis vreodată cât de recunoscător sunt că îm i eşti alături.
M i-am alungat clipind usturim ea din ochi şi, luându-i m âna,
i-am pus-o pe pieptul m eu în dreptul inimii, lăsându-1 să-i sim tă b ă­
tăile în tim p ce l-am sărutat o ultim ă dată, cele din urm ă stele dis­
părând când arm ata de dedesubt se trezi ca să m eargă la luptă.
 CAPITOLUL
SG

Jurian avea dreptate.

Deşi ne uitaserăm în m intea lui, aveam încă îndoieli. încă ne
întrebam dacă sosiserăm ca să aflăm că H ybernul îşi schim base
poziţia sau că atacase în altă parte.
D ar hoarda H ybernului era exact unde afirmase Jurian că ar fi.
Şi când arm ata illyriană se îndreptă spre ei în tim p ce m ărşăluiră
peste graniţa Prim ăverii şi în cea a Verii... A rm ata H ybernului cu
siguranţă p ăru şocată.
Rhys ne ascunsese arm ata. Transpiraţia îi cursese pe tâm plă din
cauza efortului de a ne ţine ascunşi vederii, sunetului şi m irosului când
am zburat kilom etru după kilom etru. Aripile m ele nu erau destul
de puternice, aşadar M or ne teleportă pe cer, ţinând pasul cu ei.
D ar am sosit îm preună şi, când Rhys coborî scutul, dezvăluind
arm ata însetată de luptă a illyrienilor care coborau din cer în linii
ordonate şi precise... C ând dezvălui legiunea lui Keir de A ducători ai
întunericului atacând la sol, învăluiţi în pâlcuri de întuneric şi înar­
maţi cu săbii strălucitoare ca stelele... Era greu să nu fiu înspăim ân­
tată de teroarea ce cuprinse arm ata H ybernului care mărşăluia.
D ar arm ata H ybernului se întindea în depărtare, în lung şi lat,
m enită să m ăture totul în calea ei.
- SC U T U R IL E ! strigă Cassian celor din prim a linie.
 Unul câte unul, scuturile roşii, albastre şi verzi apărură în jurul
illyrienilor şi al arm elor lor, suprapunându-se ca solzii unui peşte,
ca scuturile solide din metal pe care le avea fiecare în m âna stângă,
fixându-se de la gleznă până la umăr.
D edesubt, soldaţii lui Keir îşi unduiră coifurile întunecate ce le
apărau feţele.
M or ne teleportă pe dealul îm pădurit de deasupra câm pului pe
care Cassian, pe baza cercetărilor lui Azriel, îl considerase cel mai
bun loc de unde să îi atacăm. Era o p antă spre pajişte, în avantajul
nostru, m ărginită de un râu îngust şi puţin adânc, nu prea departe
în u rm a arm atei H ybernului. Reuşita în luptă, îm i spusese C assian
în acea dim ineaţă la un mic dejun rapid, era adesea hotărâtă nu de
num ărul, ci de alegerea locului de luptă.
Soldaţii H ybernului p ăru ră să-şi dea seam a de dezavantajul lor
în câteva clipe.
D ar illyrienii aterizaseră lângă soldaţii lui Keir. Cassian, Azriel şi
Rhys se îm prăştiară în prim a linie a frontului, cu toţii îm brăcaţi cu
arm u ra illyriană, cu toţii înarm aţi precum ceilalţi soldaţi înaripaţi:
cu scutul în m âna stângă, cu sabia illyriană în dreapta, cu o diversi­
tate de pum nale asupra lor şi căşti.
Căştile erau singurele lucruri care îi deosebeau. Spre deosebire
de cele ro tu n d e ale celorlalţi, Rhys, Azriel şi Cassian p u rtau căşti
negre ale căror apărători de obraz fuseseră turnate în sus, ca aripile
corbilor, p en tru a le proteja urechile. Efectul, am recunoscut eu, era
îngrozitor. M ai ales cu celelalte două săbii prinse pe spate, m ănuşile
care le acopereau m âinile în întregim e şi pietrele Siphon străluci­
toare de pe arm u ra neagră a lui Cassian şi a lui Azriel.
Puterea lui Rhys se agita în ju ru l lui, pregătindu-se să lovească
flancul drept în tim p ce Cassian se îndreptă spre cel stâng. Rhys
trebuia să-şi păstreze puterea, în caz că regele - sau, m ai rău,
Cazanul - ar fi sosit.
 Această arm ată, oricât de m are ar fi fost... N u părea că regele era
acolo ca să o conducă. Sau Tamlin. Sau Jurian. Era doar un vestitor
al viitoarei arm ate invadatoare, dar destul de m are încât ravagiile...
Puteam vedea cu uşurinţă pagubele cauzate de arm ată, fuioarele de
fum care pătau cerul senin al verii.
M or şi cu m ine nu am spus prea m ulte în orele care urm ară.
Cât tim p am privit confruntarea, n u am fost în stare să rostesc
nicio propoziţie coerentă. C hiar dacă, spre surprinderea noastră
sau din noroc chior, nu era nici u rm ă de otravă. îm i venea să-i m u l­
ţumesc M am ei p en tru asta.
C hiar dacă toţi soldaţii din tabăra noastră îşi am estecaseră în
dim ineaţa asta antidotul lui N uan în terci, nu ar fi avut niciun efect
Împotriva arm elor de blocare cu vârful înm uiat în otravă, m enită să
distrugă scuiurile. Putea doar să oprească înăbuşirea magiei, dacă ar
h venit în c o n ta c t, u acea pudră nenorocită... sau dacă ar fi fost stră ­
punşi de o arm ă înm uiată în ea. Din fericire, azi nu fusese folosită.
Văzând măcelul, apărarea precară, m i-am dat seama că locul m eu
nu era în prim ele linii, unde illyrienii luptau cu sabia, cu puterea lor
si încrederea în m asculii de lângă ei. Până şi soldaţii lui Keir luptau
la unison - supuşi şi ferm i, lovind cu um bre şi oţel. Aş fi fost o fisură
m arm u ra im penetrabilă, iar ce dezlănţuiseră Cassian şi illyrienii
asupra Hybernului...
Cassian lovi flancul stâng, pietrele Siphon declanşând explozii
de putere care, uneori, ricoşau din scuturi, iar alteori îşi găseau ţinta
şi sfâşiau carnea şi osul.
Iar acolo un d e scuturile m agice ale H ybernului rezistau, Rhys,
Azriel şi Cassian trim iteau explozii din puterea lor ca să le distrugă,
lăsându-i pe soldaţi vulnerabili în faţa pietrelor Siphon sau a oţelu­
lui illyrian. C ând asta nu îi dobora, Keir şi A ducătorii întunericului
curăţau restul. Precis. Cu calm.
C âm pul se transform ă în tr-u n puţ cu noroi am estecat cu sânge.
Trupurile străluceau în soarele dim ineţii, lum ina reflectându-se din
arm ura lor. O am enii H ybernului se alarm ară din cauza liniilor illyri-
ene im penetrabile, care continuau să-i îm pingă înapoi, lovindu-i.
Iar când flancul stâng se destrăm ă, când nobilii căzură sau se
întoarseră şi fugiră... ceilalţi soldaţi ai H ybernului intrară în panică.
Un com andant călare nu cedă uşor, nu îşi întoarse calul spre râul
din spatele lor ca să fugă.
Cassian îl alese ca oponent.
M or m ă apucă de m ână destul de strâns cât să m ă doară când
Cassian ieşi din acea prim ă linie de nepătruns de scuturi şi săbii,
soldaţii din ju ru l lui închizând im ediat spaţiul gol. N oroiul şi sân ­
gele stropiră casca şi arm ura neagră a lui Cassian.
El ren u n ţă la scutul înalt p en tru unul ro tu n d şi prins pe spate,
făurit din acelaşi m etal negru.
Apoi începu să alerge.
Aş fi p u tu t ju ra că până şi Rhys se oprise în celălalt capăt al
câm pului de luptă ca să-l urm ărească pe Cassian facându-şi loc
p rin soldaţii inam ici, îndreptându-se spre com andantul călare al
H ybernului, care îşi dădu seam a ce şi cine venea spre el şi începu să
caute o arm ă m ai bună.
Cassian se născuse p en tru a face calcule şi p en tru a se afla pe
câm purile acestea, în haos şi în inim a brutalităţii.
El nu se opri, p ărân d să ştie unde fiecare oponent lupta înainte şi
înapoi, p ărân d să inhaleze cursul luptei din jurul lui. îşi lăsă până şi
scuturile pietrelor Siphon să coboare - ca să se apropie, să sim tă im ­
pactul săgeţilor pe care le încasa în scutul negru. Dacă lovea cu scutul
u n soldat, cu celălalt braţ m ânuia sabia spre urm ătorul adversar.
Nu mai văzusem o asemenea pricepere şi precizie. Era ca un dans.
Probabil că o spusesem cu voce tare, deoarece M or îm i răspunse:
- P entru el, asta înseam nă lupta. O simfonie.
Ea nu îşi m ută privirea de la dansul ucigător al lui Cassian.
Trei soldaţi fură destul de curajoşi sau, m ai degrabă, proşti ca să
încerce să-l atace. Cassian îi execută din p atru mişcări.
 - Pe toţi zeii! am şoptit eu.
Acesta era antren o rul m eu. M otivul p en tru care creaturile Fae
trem urau la auzul num elui său.
M otivul p en tru care războinicii nobili illyrieni fuseseră atât de
invidioşi, încât să-l vrea m ort.
D ar iată-1 pe Cassian, răm as singur cu com andantul!
C om andantul găsise o suliţă abandonată şi o aruncă.
Inim a m i se opri când aceasta se îndreptă rapid şi sigur, învâr-
tindu-se spre Cassian, care îşi îndoi genunchii, îşi strânse aripile
şi-şi întoarse scutul...
El încasă suliţa în scut cu un im pact pe care aş fi p u tu t să ju r că
îl auzisem, apoi îi tăie coada şi continuă să alerge.
Intr-o clipă, Cassian îşi pusese şi scutul, şi sabia pe spate.
Şi aş fi întrebat de ce, dar luase deja o altă suliţă căzută, a ru n ­
când-o cu toată greutatea corpului, m işcarea fiind atât de desăvârşită
încât m i-am dat seam a că într-o zi u rm a s-o pictez.
Am bele arm ate p ăru ră să se oprească la acea aruncare.
Chiar şi de la distanţă, suliţa lui Cassian îşi atinse ţinta şi trecu prin
pieptul com andantului, atât de puternic încât îl aruncă de pe cal.
înainte să atingă păm ântul, Cassian fu acolo.
Sabia lui licări în lum ina soarelui când o ridică şi lovi în jos.
Cassian îşi alesese bine ţinta. H ybernul fugea acum . P ur şi sim ­
plu se întorsese şi fugise spre râu.
D ar H ybernul găsi arm ata lui Tarquin aşteptându-1 pe m alul
opus, exact unde îi ordonase Cassian să apară.
Prinşi cu illyrienii şi Aducătorii întunericului ai lui Keir în spate
şi cu cei două m ii de soldaţi ai lui Tarquin de partea cealaltă a râului
îngust...
Era greu să urm ăreşti măcelul.
- S-a term inat, îm i zise Mor.
Soarele era sus pe cer, căldura crescând cu fiecare m inut.
- Nu trebuie să vezi asta! adăugă ea.
 Deoarece unii dintre soldaţii H ybernului se predau. în genunchi.
De vrem e ce era teritoriul lui Tarquin, Rhys îl lăsă să hotărască
soarta prizonierilor.
De la distanţă, l-am identificat pe Tarquin după arm ură - m ai
îm podobită decât a lui Rhysand, dar tot feroce. Solzii şi înotătoarele
de peşte păreau să fie o tem ă, iar m antia albastră flutură p rin n o ro ­
iul din spatele lui când călcă peste trupurile doborâte ca să ajungă la
cele câteva sute de inam ici supravieţuitori.
Tarquin se uită spre locul în care inam icii îngenuncheaseră, casca
lui ascunzându-i trăsăturile.
în apropiere, Rhys, Cassian şi Azriel stăteau de veghe, vorbind
cu Keir şi căpitanii illyrieni. N u am văzut m ulte aripi printre cei că­
zuţi pe câmp. Era o binecuvântare.
Singura, de altfel, când Tarquin făcu u n sem n cu mâna.
Unii dintre soldaţii H ybernului începură să ceară îndurare, ofer­
tele lor de a vinde inform aţii răsunând chiar până la noi.
Tarquin arătă spre câţiva, care fură luaţi de soldaţii lui ca să fie
interogaţi. Şi m ă îndoiam că avea să fie o plăcere.
D ar ceilalţi...
Tarquin întinse m âna spre ei.
îm i luă o clipă ca să-m i dau seam a de ce soldaţii H ybernului se
agitau, unii încercând să fugă târându-se. Apoi, unul dintre ei se
prăbuşi, iar lum ina soarelui căzu pe faţa lui. Şi în ciuda distanţei,
m i-am dat seam a că apa îi gâlgâia acum pe buze.
Pe buzele tu tu ro r soldaţilor H ybernului, căci Tarquin îi înecă
pe uscat.

N u i-am văzut pe Rhys sau pe ceilalţi câteva ore - nici când el

ordonă ca tabăra de război illyriană să fie m utată de la graniţa
Regatului Iernii şi ridicată din nou la m arginea câm pului de luptă.
Deci M or şi cu m ine ne-am teleportat spre şi dinspre tabere când
începu exodul. Pe surorile mele le-am adus ultim ele, aşteptând
până ce Rhysand transform ă în p ra f negru m ulte dintre cadavre.
Sângele şi noroiul răm aseră, dar tabăra avea o poziţie prea bună ca
să o cedeze sau să piardă tim pul găsind alta.
Lui Elain nu p ăru să-i pese. Nu p ăru să observe că o telepor-
tasem. Ea ieşi din cortul ei în braţele lui M or şi in tră în acelaşi cort
reconstruit în no u a tabără.
Pe de altă parte, Nesta... La sosire, i-am spus că toată lum ea era
bine, dar când ne-am teleportat pe câm pul de luptă, nu putu să nu
observe, stupefiată, m ocila însângerată, arm ele soldaţilor din am ­
bele regate, luate de la inam icii căzuţi.
Nesta îi ascultă pe soldaţii illyrieni de rang inferior şoptind cum
aruncase Cassian suliţa, cum secerase soldaţii ca pe spicele de grâu,
cum luptase ca Enalius - cel m ai vechi zeu războinic al lor şi prim ul
dintre illyrieni.
Părea că trecuse o vrem e de când îl văzuseră pe Cassian în luptă
deschisă. De când îşi dăduseră seam a că el fusese tânăr în tim pul
războiului, iar acum , privirile pe care i le aruncară când trecu pe
lângă ei fură aceleaşi pe care i le aruncaseră M arii Lorzi lui Rhys,
când îi văzuseră puterea... ca a lor, şi totuşi Alta.
Nesta privi şi ascultă totul, în tim p ce tabăra era înălţată în jurul
nostru.
Ea nu întrebă unde dispăruseră trupurile înainte de sosirea ei.
ignoră com plet tabăra pe care o construiau Keir şi Aducătorii în tu ­
nericului lângă a noastră - soldaţii cu arm uri negre care rânjeau la
ea, la m ine, la illyrieni. Nu, Nesta se asigură doar că Elain dorm ea
m cortul ei, iar apoi se oferi să ajute, tăind pânză p en tru bandaje.
Asta şi faceam în jurul focului de la începutul serii, când Rhys şi
( lassian se apropiară, încă în arm uri, Azriel nevăzându-se pe nicăieri.
Rhys se aşeză pe buşteanul pe care stăteam , arm ura scoţând un
zgomot surd, şi m ă sărută tăcut pe tâm plă. M irosea a metal, a sânge
! a transpiraţie.
 Casca îi zăngăni pe păm ântul de la picioarele noastre. I-am dat
ulciorul cu apă fară să spun nim ic şi am v ru t să iau u n pahar când
Rhys ridică vasul din cositor şi bău direct din el. Acesta se revărsă,
apa şuierând pe m etalul negru care îi acoperea coapsele, iar când îl
lăsă în sfârşit jos, p ăru obosit. în ochii lui, Rhys părea chiar epuizat.
N esta sărise în picioare, fixându-1 cu privirea pe Cassian şi casca
pe care o ţinea sub braţ, armele care încă i se vedeau deasupra u m ă­
rului având nevoie să fie curăţate. Părul negru îi atârna u d de tra n s­
piraţie, iar chipul îi era stropit de noroi un d e nici m ăcar casca nu
m ai fusese de ajutor.
N esta îi studie cele şapte pietre Siphon roşii, care abia mai
pâlpâiau slab şi spuse:
- Eşti rănit.
Vorbele ei îi atraseră atenţia lui Rhys.
C hipul lui Cassian era sever, iar ochii îi sticleau.
- Este în regulă.
Până şi vorbele se sim ţeau atinse de epuizare.
D ar ea se întinse spre braţul lui - cel cu scutul.
Cassian p ăru să ezite, dar i-1 oferi, atingând pietrele Siphon de pe
podul palmei. A rm ura se retrase parţial de pe antebraţ, dezvăluind...
- Ştii că nu trebuie să um bli rănit, spuse Rhys un pic încordat.
- A m fost ocupat, spuse Cassian, fără să-şi m ute atenţia de la
Nesta când ea îi studie încheietura um flată a m âinii. Cum o fi detec­
tat ea asta p rin arm ură... Trebuie să o fi citit în ochii şi atitudinea lui.
N u îm i dădusem seam a dacă îl studiase pe generalul illyrian su­
ficient cât să observe sem nele care-1 dădeau de gol.
- Şi se va vindeca până dim ineaţă, adăugă Cassian, provocân-
du-1 pe Rhys să-l contrazică.
D ar degetele albe ale Nestei pipăiră pielea arăm ie, iar el şuieră
p rin tre dinţi.
- C um p o t să o vindec? întrebă ea.
 Părul îi fusese legat în tr-u n n o d larg în creştetul capului mai
devrem e în acea zi, iar în orele în care lucraserăm să pregătim şi să
distribuim vindecătoarelor proviziile, în căldură şi um ezeală, şu­
viţele rebele ieşiseră ca să i se răsucească la tâm ple şi pe ceafa. Un
strop de culoare îi pătase obrajii din cauza soarelui, iar antebraţele,
goale pe sub m ânecile suflecate, erau m urdare de noroi.
C assian se aşeză încet pe buşteanul pe care stătuse ea în u rm ă
cu o clipă, m o rm ăin d încet, ca şi când până şi acea m işcare l-ar fi
obosit.
- De obicei, gheaţa e de ajutor, d ar bandajul îl va fixa suficient de
m ult tim p, încât entorsa să îm i treacă de la sine.
Ea se întinse spre coşul cu bandaje pe care îl pregătise, apoi spre
ulciorul de la picioarele ei.
Eram prea obosită să fac orice altceva în afară de a urm ări cum
ea îi spăla încheietura m âinii şi palm a, atingându-1 uşor cu degetele.
Prea obosită să întreb dacă ştia o m agie ca să o vindece singură. Şi
Cassian p ăru prea epuizat ca să vorbească în tim p ce ea îi bandajă
încheietura m âinii, m o rm ăind doar ca să-i confirm e dacă era prea
strâns sau prea larg bandajul, dacă îi folosea la ceva. în tot acest
timp, el o urm ări, neluându-şi ochii de la chipul ei, încruntat şi cu
buzele ţuguiate de concentrare.
Iar după ce îi legă frum os încheietura m âinii înfăşurate în alb,
când N esta voi să se retragă, Cassian o apucă de degete cu m âna
sănătoasă. Ea îşi ridică privirea la el.
- M ulţum esc, spuse el răguşit.
Nesta nu îşi sm uci m âna.
N u deschise gura ca să-i răspundă tăios.
Ea doar continuă să-l fixeze cu privirea, uitându-se la lăţim ea
um erilor lui, chiar m ai puternici în arm ura neagră, la gâtul puternic
şi bronzat de deasupra ei, la aripile lui. Iar apoi, la ochii lui căprui,
încă aţintiţi asupra feţei sale.
Cassian îşi trecu u n deget peste dosul m âinii ei.
 N esta deschise, în sfârşit, gura, iar eu m -am pregătit...
- Eşti rănit?
La sunetul vocii lui Mor, Cassian îşi retrase din nou m âna şi se
întoarse spre M or zâm bind indolent.
- N u încât să plângi, nu-ţi face griji!
N esta nu se m ai uită la chipul lui, ci la m âna ei, acum goală, cu
degetele încă îndoite ca şi când palm a ar fi fost acolo. Cassian nu o
privi pe N esta când ea se ridică, apucând ulciorul şi m orm ăind că
m ergea să aducă apă din cort.
Cassian şi M or începură să se şicaneze ca de obicei, râzând şi
tachinându-se în legătură cu lupta şi cele ce urm au.
Nesta nu se m ai întoarse un timp.

A m ajutat răniţii până la căderea nopţii, M or şi N esta lucrând

alături de m ine.
Fusese o zi lungă p en tru toţi, da, dar ceilalţi luptaseră câteva ore.
D upă unghiul strâns al m axilarului lui M or când îi îngriji şi pe
Aducătorii întunericului, şi pe illyrieni, m i-am dat seam a că diver­
sele repovestiri ale bătăliei o afectau - nu p en tru că se vorbea d e­
spre glorie şi sânge, ci p en tru că ea nu fusese acolo, ca să lupte
alături de ei.
Dar, între arm ata A ducătorilor întunericului şi illyrieni, m -am
întrebat alături de care ar fi ales să lupte, pe care ar fi com andat-o
sau căreia i s-ar fi supus. Cu siguranţă, n u lui Keir, dar încă m ă gân­
deam la asta când m -am băgat, în sfârşit, între cearşafurile calde ale
patului m eu şi m -am ghem uit lângă Rhys, care îm i cuprinse talia,
trăg ân d u -m ă m ai aproape.
- M iroşi a sânge, şopti el în lum ina slabă.
- îm i pare rău, am spus eu.
 M ă spălasem pe m âini şi pe antebraţe înainte să urc în pat, dar
nu fusese o baie ca la carte... Abia reuşisem să m erg p rin tabără în
urm ă cu câteva clipe.
El îşi trecu o m ână pe talia mea, spre şolduri.
- C red că eşti epuizată.
- Iar tu ar trebui să dorm i, am spus eu, m işcându-m ă mai aproape,
lăsând căldura şi m irosul lui să m ă învăluie.
- Nu pot, recunoscu el, atingându-m i uşor tâm pla cu buzele.
- De ce?
M âna îi alunecă spre spatele m eu, iar eu m -am arcuit când m ă
mângâie îndelung pe şira spinării.
- D urează o vrem e până să m ă liniştesc după luptă.
Trecuseră câteva ore de când încetase lupta. Buzele lui Rhys
Începură o călătorie dinspre tâm plele mele către maxilar.
Şi chiar dacă eram epuizată, când gura lui îm i atinse bărbia,
când îm i m uşcă buza de jos... m i-am dat seam a ce voia.
Rhys inspiră când i-am conturat m uşchii abdom enului, când
m -am m in u n at de m oliciunea pielii lui, de puterea corpului său.
El m ă sărută uşor pe buze.
- Dacă eşti prea obosită, începu el, deşi răm ase com plet nem iş­
cat în tim p ce degetele mele continuară să se mişte, dincolo de m u ş­
chii sculptaţi ai abdom enului său.
I-am răspuns cu un sărut şi încă unul, până ce lim ba îi alunecă
peste buzele mele, iar eu m i-am depărtat picioarele p en tru el.
U niunea n oastră fu rapidă şi dură, iar eu îl zgâriam pe spate îna-
mte ca finalul să ne străbată pe am ândoi, trecându-m i m âinile peste
aripile lui.
în clipele lungi de după aceea, am răm as cu picioarele pe um erii
lui, ridicarea şi coborârea pieptului său îm pingându-se în m ine ca
un ecou persistent al m işcării corpurilor noastre.
 Apoi el se retrase, coborându-m i uşor picioarele de pe um erii lui
şi îm i sărută interiorul genunchilor când facu asta, punându-i de
flecare parte a lui când se ridică p en tru a îngenunchea în faţa mea.
Tatuajele de pe genunchi îi erau aproape ascunse în cearşafurile
şifonate, desenul fiind întins din cauza poziţiei. M i-am trecut dege­
tele peste vârful m unţilor şi peste cele trei stele desenate deasupra
lor, când răm ase îngenuncheat între picioarele mele, privindu-m ă.
- M -am gândit neîncetat la tine cât am fost pe câm pul de luptă,
spuse el şoptit. Asta m -a făcut să m ă concentrez, să îm i găsesc echi­
librul. M i-a perm is să depăşesc situaţia. j
I-am m ângâiat din nou tatuajele de pe genunchi.
- M ă bucur. Cred... cred că şi o parte din m ine a fost pe câm pul f
de luptă, cu tine. f
M -am uitat la arm ura Iui, curăţată şi expusă pe un m anechin din J
apropierea m icului vestiar. Casca lui înaripată strălucea ca o stea |
întunecată în lum ina slabă.
- Lupta de astăzi... m i s-a p ăru t diferită de cea din Adriata.
Rhys doar ascultă, privindu-m ă răbdător.
- în Adriata, eu nu... M i-am căutat cuvintele. H aosul luptei din
A driata a fost m ai uşor, cumva. Nu uşor, vreau să spun...
- Ştiu ce vrei să spui.
A m oftat, ridicându-m ă şi am ajuns faţă în faţă şi cu genunchii
lipiţi.
- Ce încerc şi nu reuşesc să-ţi explic este că atacurile precum cele
din Adriata, Velaris... Eu pot lupta în astfel de bătălii. U nde sunt
oam eni de apărat, iar dezordinea... C hiar pot - aş lupta bucuroasă
aşa. D ar ce am văzut azi, lupta aceea... A m înghiţit în sec. Ţ i-ar fi
ruşine cu m ine dacă aş recunoaşte că n u m ă sim t pregătită p en tru o
astfel de luptă?
O linie îm potriva alteia, lovind şi îm pungând până ce nu aş mai
fi deosebit susul de jos, până ce noroiul şi sângele ar fi înceţoşat
rândul dintre inam ici, bazându-m ă pe războinicii de lângă m ine la
fel de m ult ca pe propriile abilităţi. Iar apropierea, sunetele şi am ­
ploarea m ăcelului...
El îm i cuprinse faţa în m âini, săru tân d u -m ă o dată.
- N iciodată. N iciodată nu m i-ar fi ruşine cu tine. Cu siguranţă,
nu din cauza asta. El îşi ţinu gura aproape de a mea, respirând
acelaşi aer. Lupta de azi a fo s t diferită faţă de cea din A driata şi din
Velaris. D acă am fi avut m ai m ult tim p să te antrenăm cu o unitate,
ai fi p u tu t cu uşu rin ţă să lupţi printre rânduri şi să îl păstrezi pe al
tău. Dar, d o ar dacă ai fi vrut. Şi, p en tru m om ent, aceste lupte in i­
ţiale... N u -m i doresc să fii în abatorul acela. El m ă sărută din nou.
Suntem o pereche, îm i spuse el pe buze. D acă vei vrea vreodată să
lupţi alături de m ine, voi fi onorat.
M -am retras, în cru n tân d u -m ă la el.
- A cum m ă sim t ca o laşă.
El îşi trecu un deget peste obrazul meu.
- N im eni nu va crede niciodată asta despre tine - nu după tot ce
ai făcut, Feyre, zise el şi se opri. Războiul este urât, m urdar şi n e ­
cruţător. Soldaţii care luptă sunt doar o parte din el. N u subestim a
cât de im p o rtan t este p en tru ei să te vadă aici - să vadă că ai grijă de
răniţi şi că participi la întâlniri şi consilii.
M -am gândit, lăsându-m i degetele să alunece pe tatuajele illy-
nene de pe pieptul şi um erii lui.
Şi, poate datorită efectului uniunii noastre, poate din cauza lu p ­
tei de azi... l-am crezut.

A rm ata lui Tarquin nu se am estecase cu a noastră precum cea a

lui Keir, ci mai degrabă cam pă lângă ea. Azriel conduse echipele de
cercetaşi ca să găsească restul arm atei H ybernului, ca să descopere
urm ătoarea mişcare... D ar degeaba.
 M -am întrebat dacă Tam lin era cu ei, dacă spusese H ybernului
tot ce se discutase la acea întâlnire. Slăbiciunea d intre regate. Nu am
în d răznit să întreb pe nim eni.
Am în drăznit să o întreb pe Nesta dacă sim ţea puterea C azanului
agitându-se. D in fericire, ea spuse că nu sim ţea nim ic în neregulă.
C hiar şi aşa... Ştiam că Rhys discuta des cu A m ren, care era în
Velaris, în trebând-o dacă descoperise ceva în Carte.
Şi chiar dacă ar fi găsit vreo cale alternativă de a opri Cazanul...
Trebuia m ai întâi să aflăm unde îşi ascundea regele restul arm atei.
Şi asta, nu ca să o putem în fru n ta - nu singuri. Nu, ca să putem să
îi aducem pe ceilalţi să term ine treaba.
însă doar după ce-am fi aflat unde era restul armatei Hybernului -
unde u rm a să o dezlănţui pe Bryaxis. Nu ne-ar fi fost de niciun folos
ca H ybernul să afle de existenţa lui Bryaxis şi să îşi m odifice p lan u ­
rile. Nu, d o ar când arm ata ne-ar fi atacat... D oar atunci aş fi tri­
m is-o asupra lor.
în prim ele trei zile de după luptă, arm atele îşi vindecară răniţii
şi se odihniră. în cea de-a patra, Cassian le ordonă să se ocupe de
lucruri obişnuite ca să înăbuşe neliniştile şi şansele de a protesta.
Prim ul lui ordin: să sape tranşee în jurul întregii tabere.
în a cincea zi, când tranşeele erau aproape term inate, Azriel apăru
gâfâind în cortul n o stru de război.
H ybernul ne ocolise cum va com plet, şi trim isese o arm ată de-a
lungul graniţei d intre regatele Toam nei şi cel al Verii, care se în ­
drepta spre graniţa Regatului Iernii.
N u am p u tu t afla de ce. Nici Azriel nu descoperise vreun motiv.
Erau la distanţă de o jum ătate de zi de zbor de noi, iar Kallias şi
Viviane fuseseră deja avertizaţi.
Rhys, Tarquin şi ceilalţi discutară câteva ore, evaluând toate
posibilităţile. D acă abandonam locul de lângă graniţă, îi faceam
jocul H ybernului. D ar dacă lăsam fără sprijin arm ata din nord,
aceasta putea să înainteze spre nord cât dorea. Nu ne puteam
perm ite să ne îm p ărţim arm ata în două - n u aveam suficienţi
soldaţi de care să ne putem lipsi.
Până ce lui Varian îi veni o idee.
El îi goni pe căpitani şi pe generali, Keir şi Devlon părând
nem ulţum iţi de ordin când ieşiră afară, şi alungă pe toată lum ea în
afară de sora lui, de Tarquin şi de familia mea.
- M ărşăluim spre n ord şi răm ânem acolo, spuse hotărât.
Rhys ridică o sprânceană. Cassian se încruntă, dar Varian arătă
cu degetul pe h arta întinsă pe m asa în ju ru l căreia ne adunaserăm .
- Să facem o vrajă - u n a bună, astfel încât oricine trece pe aici să
vadă, să audă şi să m iroasă o arm ată. Să facem vrăji care să îi alunge
în loc să îi atragă, dar care să le perm ită spionilor H ybernului să
raporteze că suntem încă aici. Că am ales să răm ânem aici.
- în tim p ce m ărşăluim spre nord protejaţi de un scut, şopti
Cassian, scărpinându-şi m axilarul. Ar putea funcţiona. Dacă ai să
te saturi vreodată de strălucirea soarelui, vino să te joci cu noi în
Velaris, îi zise el rânjind lui Varian.
C hiar dacă Varian se încruntă, ceva licări în ochii lui.
Tarquin i se adresă lui Rhys:
- Ai putea făuri o astfel de înşelătorie?
Rhys încuviinţă din cap şi îm i făcu sem n cu ochiul.
- Cu ajutorul partenerei mele.
M -am rugat să m ă fi odihnit îndeajuns când toţi se uitară la mine.

+1

Eram aproape epuizată când Rhys şi cu m ine am term inat în

acea seară. I-am u rm at instrucţiunile, reţinând chipurile şi detaliile,
im punând m agiei de m etam orfozare să creeze soldaţii din neant, să
le dea viaţă.
Era ca şi când... aş fi aplicat u n strat subţire peste toţi cei care
locuiau în tabără şi care urm au să se separe la plecare - să se separe
şi să se dezvolte în tr-o entitate care m ergea, vorbea şi facea toate
lucrurile de aici. în tim p ce noi m ărşăluiam ca să interceptăm a r­
m ata H ybernului, ascunşi vederii datorită lui Rhys.
D ar funcţionă. Cresseida, pricepută şi ea la vrăji, lucră personal
asupra soldaţilor Regatului Verii. A m ândouă gâfâiam şi transpiram
câteva ore mai târziu, iar eu i-am m ulţum it p rin tr-u n sem n din cap
când îm i dădu o ploscă plină cu apă. N u era o războinică instruită ca
fratele ei, dar era o prezenţă puternică în arm ată, soldaţii căutând-o
p en tru sfaturi şi echilibru.
N e-am m işcat din nou, u n grup m ult m ai m are decât cel care
zburase aici. Soldaţii Regatului Verii şi legiunea lui Keir nu puteau
zbura, dar Tarquin se adânci în rezervele de putere şi îi teleportă
îm preună cu noi. El s-ar fi epuizat pe deplin înainte să ajungă la
inam ic, dar insistă că oricum era m ai priceput în lupta cu sabia.
Am găsit arm ata H ybernului la m arginea nordică a pădurii în tu ­
necate care se în tin d e a de-a lungul graniţei estice a Regatului Verii.
Azriel cercetase terenul dinainte p en tru Cassian şi i-1 descrisese
cu detalii exacte. D upă-am iaza era destul de târzie când H ybernul
se pregăti să se oprească peste noapte.
Cassian lăsase arm ata să se odihnească toată ziua, anticipând că,
la capătul unei zile lungi de marş, arm ata H ybernului avea să fie epui­
zată, confuză. Altă regulă a războiului, îm i spusese el. Să ştii când să
îţi alegi luptele putea fi la fel de im portant ca locul în care le porţi.
C u norii încărcaţi de ploaie venind dinspre est şi soarele care
apunea spre copacii din spatele n o stru - paltini şi stejari înalţi - am
aterizat. Rhys anulă vraja care ne înconjura.
El voia să se afle - voia ca arm ata H ybernului să afle cine îi aştepta
la fiecare cotitură, ucigând soldaţii.
D ar ei deja ştiau.
Am u rm ărit din nou totul din tabără, de pe m arginea care co n ­
ducea în m ica vale înverzită unde H ybernul plănuise să se o d ih ­
nească. Elain in tră în cortul pe care războinicii illyrieni îl ridicară
pentru ea. D oar Nesta m erse spre m arginea corturilor ca să privească
lupta din valea de dedesubt. M or i se alătură ei, apoi mie.
N esta n u tresări la vuietul bătăliei, ci doar se uită la o singură
siluetă cu arm ură neagră care conducea rândurile, ordinele sale oca­
zionale de a înainta sau de a m enţine flancul răsunând în luptă.
Deoarece lupta asta... H ybernul fusese pregătit. Iar aparenţa pe
care o afişase, a unei arm ate obosite, gata să se odihnească peste
noapte... fusese o înşelătorie, la fel ca şi a noastră.
Soldaţii lui Keir începură să cadă prim ii, um brele stingându-se
şi prim ele rân d u ri cedând.
M or u rm ări cu chipul îm pietrit. N u m ă îndoiam că spera pe
jum ătate ca tatăl ei să li se alăture m orţilor care se adunau acum .
Deşi Keir reuşi să adune A ducătorii întunericului şi refăcu prim a
linie, doar după ce Cassian îi ţipă să o refacă. Iar de partea cealaltă
a câmpului...
Rhys şi Tarquin erau destul de epuizaţi, dar încă se luptau cu
sabia îm potriva inamicilor. Şi din nou, nici u rm ă de rege, Jurian sau
Tamlin.
M or sărea de pe u n picior pe altul, uitându-se la m ine din când
în când. Vărsarea de sânge şi brutalitatea rezonau cu o parte din ea.
Nu aici îşi dorea să fie, sus cu mine...
D ar această... alergare după arm ate, lupta de a răm âne în frunte...
N u ar fi oferit o soluţie. Nu p en tru m ult timp.
C erul se deschise, iar lupta se transform ă în tr-u n m ăcel noroios.
Pietrele Siphon licăriră, soldaţii m uriră. H ybernul îşi folosi m agia
asupra arm atei noastre, săgeţile înm uiate în otravă făcându-şi în sfâr­
şit apariţia, şi încă m ulte care, din fericire, nu rezistară m ult în ploaie.
Şi nu ne loviră - niciuna - cu antidotul lui N uan în organism . D oar
acele săgeţi, care fură evitate cu pricepere de scuturi sau distruse cu
lăncile, lăsară piatra să cadă inofensiv din cer.
 Cassian, Azriel şi Rhys continuară să lupte, să ucidă. Tarquin şi
Varian procedară la fel, îm prăştiindu-şi soldaţii ca să ajute din nou
linia lui Keir, care ceda iar.
Prea târziu însă.
De la distanţă, p rin ploaie, am văzut perfect când linia întune- î
cată a soldaţilor lui Keir cedă m ăcelului cavaleriei H ybernului. }
- La naiba! şopti Mor, prinzându-m i braţul destul de strâns ;
încât să îl rănească, ploaia caldă de vară udându-ne hainele, părul, ţ
La naiba! ^
Ca u n baraj rupt, soldaţii H ybernului năvăliră, despărţind ar- {
m ata lui Keir în două. Strigătele lui Cassian se auzeau chiar din vâr- jj
ful dealului - apoi el se înălţa, ferindu-se de săgeţi şi suliţe, pietrele #
lui Siphon fiind atât de slab lum inate, încât abia îl protejau. Aş fi f
p utut ju ra că Rhys îi striga nişte ordine, pe care Cassian le ignoră j
când ateriză în m ijlocul arm atei inam ice care ne despărţea liniile şi ţ
se dezlănţui.
Nesta suspină brusc. ■.
Tot m ai mult... H ybernul ne despărţea tot m ai m ult. Puterea lui f
Rhys îi lovi flancul, încercând să îl respingă. D ar puterea îi era
epuizată din seara precedentă. Zeci în loc de sute căzură în faţa ace­
lor um bre.
- Refaceţi liniile! m orm ăia M or eliberându-m ă, ploaia curgân-
du-i pe faţă. Refaceţi liniile alea nenorocite!
Cassian se străduia. Azriel se aruncase în luptă, doar o um bră
m ărginită de lum ină albastră, facându-şi loc spre zona în care Cassian
lupta încercuit.
- Pe toţi zeii! spuse încet Nesta. N u uluită. Nu, nu, team a se sim ­
ţea în vocea ei.
Şi nici în a m ea când am spus:
- Pot să rem edieze situaţia.
Sau m -am rugat să o poată face.
C hiar dacă această luptă nu era tot ce avea H ybernul de oferit.
 N u era tot ce avea de oferit şi totuşi eram obligaţi să ne retragem
tot m ai mult...
Culoarea roşie se aprinse în m ijlocul bătăliei, explodând ca un
tăciune. Soldaţii d in tr-u n cerc m uriră.
D ar m ai m ulţi soldaţi ai H ybernului înaintară în jurul lui Cassian.
Nici m ăcar Azriel n u putea ajunge lângă el. Stom acul m i se întoarse
de nenum ărate ori.
H ybernul îşi ascunsese cea m ai m are parte a arm atei pe undeva.
Cercetaşii noştri nu reuşiseră să o găsească. D e fapt, A zriel n u re u ­
şise să o găsească. Iar Elain spusese că nu visa o arm ată puternică,
nici trează şi nici adorm ită.
Ştiam p u ţine despre război, despre lupte. D ar asta aducea mai
m ult cu peticirea găurilor dintr-o barcă, în tim p ce se scufunda.
C ând ploaia ne udă, când M or se plim bă şi înjură măcelul, ca­
davrele începând să se adune de partea noastră, liniile care cedau...
M i-am dat seam a ce trebuia să fac, dacă n u puteam fi acolo, luptând.
Pe cine trebuia să găsesc şi să întreb unde era adevărata arm ată
a Hybernului.
Pe Suriei.
 \

CAPITOLUL

57

- Cu siguranţă, nu, spuse M or când am tras-o la câţiva paşi de

Nesta, vuietul luptei şi ploaia acoperindu-ne vocile. Cu siguranţă, nu.
I-am făcut sem n din cap spre valea de dedesubt.
- D u-te alături de ei! Aici stai degeaba. Au nevoie de tine. Era
adevărat. Cassian şi Az au nevoie de tine ca să respingă p rim a linie.
Deoarece pietrele Siphon ale lui Cassian începeau să pâlpâie.
- Rhys m ă va ucide dacă te las aici.
- Rhys nu va face aşa ceva şi ştii asta. A ridicat protecţii în jurul
taberei, iar eu n u sunt chiar lipsită de apărare, ştii asta.
N u era chiar o m inciună, dar... Era foarte probabil ca Suriei să nu
apară dacă M or era aici. Iar dacă i-aş fi spus unde m ă duceam ... N u
m ă îndoiam că ar f i insistat să vină cu m ine.
N u ne perm iteam luxul de a aştepta ca Jurian să ne dea infor­
m aţii în legătură cu m ulte lucruri. Trebuia să plec - acum.
- Pleacă şi luptă! Fă-i pe ticăloşii Flybernului să ţipe un pic!
N esta îşi m ută atenţia de la m ăcel suficient cât să adauge:
- Ajută-i!
D eoarece Cassian ataca din nou un com andant al H ybernului,
în speranţa de a-i speria din nou pe soldaţi.
M or se în cru n tă şi sări o dată pe vârfuri.
- N um ai să fiţi atente!
 I-am aru n cat o privire strâm bă, chiar înainte să se grăbească
spre cortul ei. A m aşteptat până ieşi din nou, îşi fixă arm ele şi m ă
salută înainte de a se teleporta pe câm pul de luptă.
Tam an lângă Azriel, tocm ai când u n soldat din apropiere voi
să-l lovească în spate.
M or băgă sabia în gâtul soldatului înainte să poată lovi.
Iar apoi M or începu să-şi facă loc spre Cassian, spre linia ruptă
a frontului de dincolo de el, părul ei auriu şi ud fiind ca o rază de
soare p rintre arm urile negre şi noroi.
Soldaţii începură să ţipe. Ţipară m ai m ulţi când Azriel, cu pie­
trele Siphon albastre aprinzându-se, veni lângă ea. îm preună, croiră
o cale spre Cassian sau încercară să o facă.
Ajunseră poate la zece paşi înainte ca ei să roiască din nou. în a ­
inte ca m ulţim ea corpurilor să-i facă până şi părul lui M or să dis­
pară în noroi şi ploaie.
Nesta îşi atinse cu o m ână gâtul gol şi u d de ploaie. Cassian lansă
un alt atac asupra căpitanului H ybernului - m ai încet de data asta.
Acum. Trebuia să plec acum - repede. M -am îndepărtat un pas
de punctul de observaţie.
Sora m ea m iji ochii la mine.
- Pleci?
- M ă întorc repede, fu tot ce am spus.
Nu am înd răzn it să-m i pun problem a cât avea să m ai răm ână
din arm ata n oastră p ână atunci.
Până să m ă îndepărtez, Nesta se întorsese din nou spre luptă,
ploaia lipindu-i părul de cap, reluându-şi veghea nesfârşită asupra
generalului care se lupta pe fundul văii de dedesubt.
T

Trebuia să-i dau de urm ă lui Suriei.

Şi chiar dacă Elain nu vedea arm ata H ybernului... m erita să fac
o încercare.
 C ortul ei era slab lum inat şi liniştit - sunetele m ăcelului din d e­
p ărtare fiind ca d in tr-u n vis.
Ea era trează, uitându-se în gol la tavanul de pânză.
- Trebuie să-m i găseşti ceva, am spus eu, apa picurând peste tot
când i-am pus h arta pe coapse. Poate că nu la fel de blând cum ar fi
trebuit, dar m ăcar tonul m eu o făcu să se ridice şi să clipească la
h arta Prythianului.
- I se spune Suriei - este unul dintre cei m ulţi cu num ele acesta.
Dar... arată aşa, am spus eu şi am întins o m ână spre ea ca să-i arăt.
Am ezitat. P ot să-ţi arăt?
O chii căprui ai surorii mele erau sticloşi.
- Fixează-ţi im aginea în minte! am lăm urit-o eu. Ca să ştii ce
cauţi.
- Nu ştiu cum să caut, m orm ăi Elain.
- Poţi încerca. A r fi trebuit să-i cer lui A m ren să o antreneze şi
pe ea.
D ar Elain se u ită la m ine şi la h a rtă şi apoi d ăd u ap ro b ato r
d in cap.
Ea nu avea scuturi m entale, nici bariere. Porţile spre m intea ei...
Erau din fier masiv, acoperite cu lujeri de flori - sau aşa ar fi trebuit.
Florile erau toate închise, bobocii fiind adorm iţi într-o încrengătură
de frunze şi spini.
Am făcut un pas dincolo de ele, chiar în anticam era m inţii ei, şi
am fixat acolo im aginea lui Suriei, încercând să inspir siguranţă -
adevărul că părea înfiorător, dar că nu m ă rănise.
Totuşi Elain trem ură când m -am retras.
- De ce?
- Are răspunsurile de care am nevoie. Im ediat. Altfel, era posibil
să nu ne m a i răm ână nicio arm ată care să lupte cu toată forţa
H ybernului de îndată ce aş fi localizat-o.
Elain se uită din nou la hartă. La m ine. Apoi închise ochii.
 Ochii i se m işcară pe sub pleoape, pielea fiind atât de delicată şi de
albă, încât venele albastre de dedesubt se vedeau ca nişte mici râuri.
- Se mişcă... şopti ea. Se m işcă prin lume... ca adierea unui vânt
vestic.
- în co tro se îndreaptă?
Degetele ei se ridicară, plutind deasupra hărţii, a regatelor.
încet, o coborî.
- Acolo, şopti ea. Acolo se duce acum.
M -am uitat la locul în care pusese degetul şi am sim ţit că m ă
albesc.
Mijlocul.
Suriei se în d rep ta spre pădurea antică din Mijloc. La doar câţiva
kilom etri spre sud, probabil...
De Ţesătoarea din Pădure.

k |« s

M -am teleportat în cinci salturi. Respiraţia m i se tăiase, puterea

liindu-m i aproape epuizată din cauza vrăjilor făcute cu o zi în urm ă,
a focului invocat ca să m ă usuc şi a teleportării care m ă dusese de la
bătălie direct în m ijlocul pădurii antice.
A erul dens şi vechi era la fel de îngrozitor cum mi-1 am inteam ,
iar pădurea - plină de m uşchi care sugrum au fagii noduroşi şi pie­
trele gri îm prăştiate peste tot. Apoi, liniştea.
M -am întrebat dacă ar fi trebuit, într-adevăr, să o aduc pe M or
cu m ine cât am ascultat. C ât am căutat creatura ajutându-m ă de
magia care îm i m ai rămăsese.
M uşchiul îm i am ortiză paşii când am început să m erg scrutând,
ascultând. Cât de departe, cât de m ică părea bătălia din sud.
M -am auzit, strident, înghiţind în sec.
Alte creaturi, în afară de Ţesătoare, pândeau în pădurea asta. Iar
Ţesătoarea... Stryga, cum o num ise C ioplitorul de Oase. Sora lui.
Am bii fiind fraţii unei creaturi m asculine care pândea în altă parte
a lumii.
M i-am scos sabia illyriană, m etalul zăngănind în aerul dens, dar
o voce veche şi răguşită întrebă în spatele meu:
- Ai venit să m ă ucizi sau să m ă im plori să te ajut din nou, Feyre
Archeron?
 CAPITOLUL

38

M -am întors, d ar n u m i-am băgat sabia în teaca de pe spate.

Suriei stătea la câţiva paşi distanţă, creatura fiind îm brăcată nu cu
m antia pe care i-o dădusem în u rm ă cu câteva luni, ci cu una dife­
rită - m ai groasă şi m ai închisă la culoare, deja sfâşiată ca şi când
vântul pe care călătorea i-ar fi rupt-o cu gheare invizibile.
Trecuseră doar câteva luni de când o văzusem ultim a dată - de
când îm i spusese că Rhys era partenerul m eu. La fel de bine ar fi
putut să treacă şi o viaţă.
D inţii m ult prea m ari îi clănţăniră uşor.
- N e-am întâlnit deja de trei ori. De trei ori m -ai căutat. De data
asta, ai trim is căprioara care trem ură ca să m ă găsească. N u m -am
aşteptat să văd ochii de căprioară uitându-se la m ine din cealaltă
parte a lumii.
- îm i pare rău dacă te-am deranjat, am spus eu cât de m onoton
am putut. D ar este o chestiune urgentă.
- Vrei să ştii un d e îşi ascunde H ybernul arm ata.
- Da. Şi alte lucruri. D ar să începem cu asta.
C reatura îm i zâm bi hidos, îngrozitor.
- Nici m ăcar eu n u o pot vedea.
Stom acul m i se strânse.
- Poţi vedea totul în afară de asta?
 Suriei îşi înclină capul într-un fel care îm i am inti că era într-adevăr
un prădător şi că de data asta nu era prins în nicio capcană.
- El foloseşte m agia ca să o ascundă o magie m ult mai veche
decât mine.
- Cazanul!
Alt zâm bet îngrozitor.
- Da. Acel obiect puternic şi malefic. Acel bol al m orţii şi al vie­
ţii. Aş fi p utut ju ra că fiinţa trem ura de încântare. Deja ai pe cineva
care poate găsi H ybernul.
- Elain spune că nu îl poate vedea - că n u vede dincolo de m a ­
gia lui.
- Atunci, foloseşte-o pe cealaltă ca să-i dai de urmă!
- Pe Nesta? Să o folosesc pe N esta ca să dau de urm a Cazanului?
- Cine se aseam ănă se adună. Regele H ybernului nu călătoreşte
fără Cazan. Deci un de este acesta, vor fi şi el, şi arm ata lui. Spune-i
hoaţei frum oase să îl găsească.
Părul de pe braţe m i se zbârli.
- Cum?
C reatura îşi înclină capul ca şi când ar fi ascultat.
- Dacă ea este nepricepută... vor vorbi oasele în locul ei.
- Să ghicească - te referi la ghicitul în oase?
- Da. Veşmintele zdrenţuite fluturară pe un vânt-fantomă, în oase
şi în pietre.
Am înghiţit din nou în sec.
- De ce nu a reacţionat C azanul când am unit C artea şi am spus
vraja care să-i anuleze puterea?
- Deoarece nu ai rezistat suficient de m ult timp.
- M ă ucidea.
- Credeai că poţi să-i controlezi puterea fără un preţ?
Inim a mi se poticni.
- Trebuie să m or ca să fie oprit?
 - Cât eşti de dramatică, inim ă de om! D ar da - este adevărat, vraja
te-ar fi lăsat fară viaţă.
- Există o altă vrajă pe care să o folosesc, în schimb? Ca să-i
anulez puterile?
- Dacă ar fi existat aşa ceva, tot ar fi trebuit să te apropii suficient
de m ult de Cazan ca să o faci. H ybernul nu va m ai repeta greşeala.
- C hiar dacă anulăm puterea Cazanului... va fi suficient să oprim
Hybernul?
- D epinde de aliaţii tăi. Dacă supravieţuiesc destul tim p în lupta
de după aceea.
- A r face vreo diferenţă C ioplitorul de Oase? Şi Bryaxis?
Suriei nu avea pleoape, dar ochii lăptoşi se aprinseră cu uim ire.
- N u îl p o t vedea - nu pe el. El nu este... născut pe acest păm ânt.
Firul lui nu a fost ţesut. G ura strâm bă i se încordă. Atât de m ult vrei
să salvezi P rythianul încât eşti gata să rişti să îl dezlănţui?
- Da. în clipa în care aş fi localizat o arm ată, l-aş fi dezlănţuit pe
Bryaxis asupra ei. D ar în ceea ce-1 privea pe Cioplitor... El a vrut
un... dar. în schimb. O glinda O uroboros.
Suriei scoase un sunet care ar fi p utut fi un suspin - de încântare
sau de groază, n u ştiam.
- O glinda în ceputurilor şi a Sfârşiturilor.
- Da, dar... nu o pot recupera.
- Ţi-e frică să te uiţi. Să vezi ce e înăuntru.
- Mă va... înnebuni? M ă va distruge?
Am făcut un efort să nu tresar la acel chip m onstruos, la ochii
lăptoşi şi la gura Iară buze. Toate concentrate asupra mea.
- D oar tu poţi decide ce te distruge, D istrugătoarea Blestemului.
Doar tu. Nu era un răspuns - nu cu adevărat. Cu siguranţă, n u sufi­
cient cât să risc recuperarea oglinzii. Suriei ascultă din nou vântul
fantom atic. Spune-i mesagerei cu ochi argintii că răspunsul se află
în a doua şi penultim a pagină din Carte. îm preună, deţin cheia.
- Cheia p en tru ce?
 Suriei pocni din degetele osoase, ca m em brele cu m ulte articu ­
laţii ale un u i crustaceu, lovindu-se unele de celelalte.
- R ăspunsul p en tru ce îţi trebuie ca să opreşti Hy...
îm i luă o clipă să înţeleg ce se întâm plase.
C a să identific obiectul din lem n care ţâşni prin gâtul lui Suriei
ca fiind o săgeată de frasin. Să-m i dau seam a că ceea ce m ă stro ­
pise pe faţă, ajungându-m i pe lim bă şi având gust de păm ânt, era
sânge negru.
Ca să-m i dau seam a că sunetele înfundate dinainte ca Suriei să
poată m ăcar ţipa... fură alte săgeţi.
Suriei căzu în genunchi clătinându-se, scoţând un sunet sugrumat.
Se tem use de naga în acea zi, p etrecută în pădure. Ştiuse că putea
să m oară.
M -am grăbit spre creatură, apucând cuţitul cu m âna stângă şi
înclinând sabia în sus.
Fu trasă o altă săgeată, iar eu m -am ascuns în spatele unui copac
noduros.
Suriei ţipă la im pact. Păsările se îm prăştiară zburând, iar u re­
chile îm i ţiuiră...
Iar apoi respiraţia sa greoaie şi um edă um plu pădurea, până ce
vocea vioaie a unei femei se auzi încet:
- C um de stă de vorbă cu tine, Feyre, când m ie nici m ăcar n -ar
fi catadicsit să-m i vorbească?
C unoşteam vocea şi râsul din spatele cuvintelor.
Ianthe.
Ianthe era aici. Cu doi soldaţi ai H ybernului în spatele ei.
 CAPITOLUL

59

Ascunsă în spatele copacului, am studiat împrejurimile. Eram ex­

tenuată, dar... m ă puteam teleporta. M ă puteam teleporta şi puteam
dispărea. Totuşi săgeţile de frasin pe care le trăseseră în Suriei...
I-am întâlnit privirea în tim p ce zăcea acolo, sângerând pe muşchi.
Aceleaşi săgeţi din frasin care îl doborâseră pe Rhys. D ar cele
m enite lui fuseseră trase cu atenţie ca să îl scoată din luptă.
Acestea fuseseră ţintite ca să ucidă.
G ura cu dinţi prea m ari m u rm u ră un cuvânt în tăcere. „Fugi!“
- I-a luat Regelui H ybernului câteva zile ca să repare ce m i-ai
făcut, spuse m ieros Ianthe, vocea ei apropiindu-se. Tot nu pot să-m i
folosesc m âna cum trebuie.
N u am răspuns. Trebuia să m ă teleportez.
Sângele negru se prelinse din gâtul lui Suriei, vârful săgeţii arătând
îngrozitor când îi ieşi din pielea groasă. N u o puteam vindeca - nu cu
săgeţile de frasin încă înfipte în carne. N u înainte să fie scoase.
- Am auzit de la Tamlin cum ai prins creatura asta, continuă
Ianthe, apropiindu-se tot m ai mult. Aşa că ţi-am adaptat m etodele,
dar nu a v ru t să-m i spună nimic. Totuşi de vrem e ce ai contactat-o
de atâtea ori, veşm intele pe care i le-am dat... Vedeam zâm betul din
cuvintele ei. O vrajă sim plă de urm ărire, u n dar de la rege, ca să fie
declanşat în prezenţa ta. Dacă o chem ai din nou.
„Fugi!“, şopti din nou Suriei, sângele curgându-i pe buzele uscate.
 în ochi i se citea durerea, o durere adevărată, la fel de cum plită ca
a oricărei creaturi. Şi dacă Ianthe ar fi dus-o vie în Hybern... Suriei
ştia că era o posibilitate. M ă m ai im plorase să o eliberez... totuşi era
dispusă să fie luată, ca eu să fug.
O chii lăptoşi m ijiră - de durere şi înţelegere. „Da, p ăru să spună.
Pleacă!"
- Regele m i-a construit scuturi în m inte, continuă Ianthe să
pălăvrăgească, p en tru a te îm piedica să m ă răneşti din nou atunci
când te-aş fi găsit.
M -am uitat pe după copac p en tru a o vedea stând la m arginea
poienii, încru n tân d u-se la Suriei. Ea îşi p u rta veşm intele galbene,
piatra albastră în cu nunându-i gluga. Era însoţită num ai de două
gărzi. C hiar şi după tot acest timp... Ea m ă subestim a.
M -am ferit din nou după copac, înainte să m ă repereze şi i-am
întâlnit încă o dată privirea lui Suriei.
I-am perm is atunci să citească toate em oţiile care se form au în
m ine cu o claritate absolută.
Suriei începu să scuture din cap sau încercă să o facă, dar i-am zâm ­
bit în sem n de răm as-bun şi am păşit în poiană.
- A r fi trebuit să-ţi fi tăiat gâtul în noaptea aceea în cort, i-am
spus preotesei.
Una din gărzi trase o săgeată spre m ine.
A m blocat-o cu un zid de aer d u r care cedă im ediat. Epuizată...
în m are parte, era epuizată. Iar dacă ar m ai fi încasat încă o săgeată
de frasin...
C hipul lui Ianthe se încordă.
- îţi vei reconsidera m odul în care vorbeşti cu m ine cât de
curând. Voi fi avocatul tău cel m ai b u n în H ybern.
- Presupun că m ai întâi va trebui să m ă prinzi, am spus eu calm
şi am fugit.

"f1

Aş fi putut ju ra că pădurea antică se m işcă p en tru a-m i face loc.

 Aş fi p u tu t ju ra şi că îm i citi ultim ele gânduri transm ise lui Suriei
şi îm i făcu loc.
D ar nu şi lor.
M i-am concentrat orice u rm ă de putere în picioare, ca să răm ân
in poziţie verticală când am alergat p rin tre copaci, sărind peste p ie­
tre şi râuri, ferindu-m ă de bolovanii acoperiţi cu muşchi.
Totuşi gărzile şi Ianthe reuşiră să m ă urm eze îndeaproape, chiar
dacă înjurară tru n ch iu rile care pocneau şi păreau să se m işte în
calea lor şi pietrele care li se m işcau sub picioare. Nu trebuia decât
să fug m ai repede decât ei, m ăcar p en tru o vreme.
D oar câţiva kilom etri. Să îi îndepărtez de Suriei, să trag de timp,
pentru ca fiinţa să fugă.
Şi să m ă asigur că p lă tea u p en tru tot ce făcuseră.
M i-am deschis simţurile, lăsându-le să-m i ghideze calea. Pădurea
făcu restul.
Poate că ea m ă aştepta. Poate că ea ordonase pădurii să-m i des­
chidă o cale.
Gărzile H ybernului m ă ajunseră din urm ă. Picioarele îmi fugiră
de sub m ine, ca ale unei căprioare.
Am început să recunosc copacii, pietrele. Acolo stătusem cu
Rhys - acolo flirtasem cu el. Acolo se tolănise pe o creangă în tim p
ce m ă aştepta.
A erul din spatele m eu fu spintecat de o săgeată.
Am cotit la stânga, aproape lovind un copac. Săgeata călători
mai departe.
Lum ina se m işcă înainte - mai strălucitoare. Poiana.
M -am asigurat că-m i aud scâncetul de uşurare.
A m ieşit din pădure cu o săritură, genunchii pocnindu-m i când
am zburat peste pietre, aterizând pe casa cu acoperiş de păr.
- A ju tâ -m ă ! am şoptit eu, asigurându-m ă că auzeau şi asta.
Uşa de lem n era întredeschisă. Lum ea încetini şi se lim pezi cu
fiecare pas, cu fiecare clipă când am trecut pragul şi am intrat în
coliba Ţesătoarei.
 \

CAPITOLUL

GO

Am apucat m ânerul uşii când am trecut pragul, îm pingându-m ă

în călcâie şi folosind orice urm ă de putere a braţelor ca să îm piedic
uşa să se închidă şi să m ă încuie înăuntru.
M âinile invizibile o împinseră, dar am scrâşnit din dinţi şi m i-am
sprijinit u n picior de zid, fierul intrându-m i în palme.
C am era din spatele m eu era întunecată.
- Hoaţo! rosti o voce m inunată în beznă.
- Ştii, chicoti Ianthe din afara casei când încetini pasul, că va tre­
bui să ucidem pe oricine se află acolo cu tine. Ce egoistă eşti, Feyre!
A m gâfâit, ţin ând uşa deschisă şi asigurându-m ă că n u m ă ve­
deau de partea cealaltă.
- M i-ai văzut geam ănul, şopti încet Ţesătoarea cu o u rm ă de
m irare, li sim t m irosul asupra ta.
Afară, Ianthe şi gardianul se apropiau tot m ai mult.
U ndeva în adâncul camerei, am sim ţit-o m işcându-se. A m sim ­
ţit-o ridicându-se în picioare şi făcând un pas spre mine.
- Ce eşti tu? şopti Ţesătoarea.
- Feyre, chiar poţi să fii obositoare! spuse Ianthe. Afară. Abia îi
zăream veşm intele galbene p rin crăpătura dintre uşă şi prag. Crezi
că ne poţi prinde într-o am buscadă acolo? Ţi-am văzut scutul. Eşti
epuizată. Şi nu cred că trucul tău de strălucire îţi va fi de folos.
Rochia Ţesătoarei foşni când se strecură m ai aproape în întuneric.
 - Pe cine ai adus, m icuţă lupoaică? Pe cine m i-ai adus?
Ianthe şi cele două gărzi ale ei călcară pragul şi mai făcură un pas,
dincolo de uşa deschisă, fără să m ă vadă în um brele din spatele ei.
- Cina, i-am spus eu Ţesătoarei, răsucindu-m ă pe după uşă, spre
faţa exterioară, şi am dat drum ul m ânerului.
în clipa în care uşa se închise trân tin d u -se destul de tare încât să
zguduie casa, am văzut sfera de lum ină fae pe care Ianthe o ridicase
ca să lum ineze camera.
Am văzut chipul oribil al Ţesătoarei, gura cu dinţi sparţi des-
chizându-se larg cu încântare şi o foam e păcătoasă. O zeiţă a m orţii
din vechim e - însetată de viaţă, cu o preoteasă frum oasă în faţa ei.
Deja alergam spre copaci când gărzile şi Ianthe începură să ţipe.

Ţipetele lor nesfârşite m ă urm ară o jum ătate de kilom etru, am u ­

ţin d înainte să ajung în locul în care o văzusem pe Suriei.
întinsă, pieptul osos al lui Suriei se ridica neregulat, respirând
mai superficial şi m ai rar.
Murea.
M -am lăsat în genunchi în faţa creaturii, afundându-m ă în m uş­
chiul însângerat.
- Lasă-m ă să te ajut! Te pot vindeca.
Aş fi făcut-o în acelaşi fel în care îl ajutasem pe Rhysand: în d e­
părtân d săgeţile şi oferindu-i sângele meu.
M -am întins după prim a, dar o m ână uscată şi osoasă îm i atinse
încheietura mâinii.
- M agia ta... spuse răguşit creatura, este epuizată. N u o... risipi.
- Te p o t salva.
Ea m ă apucă de încheietură.
- Deja sunt m ort.
- Ce... p o t să fac?
Cuvintele deveniră delicate, fragile.
 - Rămâi... şopti aceasta. Rămâi până la sfârşit.
I-am luat m âna.
- îm i pare rău.
Fu singurul lucru pe care l-am putut spune. Eu făcusem asta -
eu o adusesem aici.
- Ştiam, suspină fiinţa, sim ţindu-m i gândurile. Urmărirea... ştiam
de ea.
- A tunci de ce ai venit?
- Tu... ai fost bună. Tu... ţi-ai înfruntat frica. Ai fost... bună, spuse
din nou.
Am început să plâng.
- Şi tu m i-ai arătat bunătate, am zis fără să şterg lacrim ile care
cădeau pe veşm intele-i însângerate şi zdrenţuite. M ulţum esc p e n ­
tru că m -ai ajutat când nim eni altcineva n u a făcut-o.
G ura fără buze schiţă un zâmbet.
- Feyre A rcheron. Respiră greoi. Ţ i-am spus să răm âi cu M arele
Lord şi m -ai ascultat.
A vertism entul său de prim a dată când ne întâlniserăm .
- Te-ai referit atunci la Rhys. în tot acest timp... în tot acest timp...
- Rămâi cu el... şi trăieşte ca să vezi totul îndreptat.
- Da. Te-am ascultat - şi asta a fost.
- Nu - n u încă. R ă m â i cu el!
- Aşa voi face. întotdeauna.
Pieptul i se ridică şi apoi se prăbuşi.
- Nici m ăcar nu ştiu cum te cheam ă, am şoptit eu.
Suriei era un titlu, un num e p en tru specia sa.
îm i zâm bi din no u uşor.
- Contează, D istrugătoare a Blestemului?
-D a .
O chii i se întunecară, dar nu îm i spuse decât atât:
- A r trebui să pleci acum . Lucruri m ai rele... vin lucruri m ai rele.
Sângele le atrage.
 I am strâns m âna scheletică, pielea uscată răcindu-i-se.
- Pot să m ai răm ân un pic.
Ucisesem destule anim ale încât să ştiu când un tru p era pe
moarte. C u rân d - era o chestiune de d o ar câteva clipe.
Feyre A rcheron, spuse din nou Suriei, uitându-se la cupola de
li i i nze p rin care se vedea cerul. R espiră dureros. Te rog ceva!
M-am aplecat m ai aproape.
Orice.
i ncă o respiraţie sacadată.
- Fă lum ea asta... u n loc m ai b u n decât l-ai găsit.
iar când pieptul i se ridică şi nu se m ai m işcă, atunci când mai
oltă o ultim ă dată, am înţeles de ce Suriei venise să m ă ajute, de
nenum ărate ori. N u do ar din bunătate... ci p en tru că era o fiinţă
visătoare. lai acum , inim a unei visătoare încetase să m ai bată în
pieptul m onstruos.
Liniştea sa bruscă răsună în a mea.
I-am pus o m ână pe piept, pe grăm ada de oase acum tăcute, şi
.un plâns.
Am plâns până ce am sim ţit o m ână puternică pe um ărul meu.
Nu cunoşteam m irosul, senzaţia acelei m âini, dar am recunos­
cut vocea când H elion îm i spuse încet:
- Hai, Feyre! N u eşti în siguranţă aici. Vino!
M i-am ridicat capul. Helion era acolo, cu u n chip sever şi pie­
lea -i m ăslinie pălind.
- N u o p o t lăsa aici, am spus eu, refuzând să-i dau d ru m u l m âi­
nii sale.
N u-m i păsa cum m ă găsise Helion şi nici de ce m ă găsise.
El se uită la creatura doborâtă, strângând din buze.
- M ă voi ocupa eu de ea.
Avea să o ardă cu puterea soarelui.
L-am lăsat să m ă ridice în picioare. L-am lăsat să întindă o m ână
spre cadavru...
 - Aşteaptă!
H elion se supuse.
- D ă-m i m antia ta, te rog!
în cru n tâ n d u -se, H elion îşi desfăcu m antia roşie prinsă de am ­
bii um eri.
N u i-am dat explicaţii când i-am acoperit trupul lui Suriei cu
m aterialul elegant. M ult m ai elegant decât zdrenţele pe care i le d ă ­
duse Ianthe. A m strâns uşor m antia M arelui Lord în jurul um erilor
săi largi şi al braţelor osoase.
- M ulţum esc, i-am spus eu p en tru ultim a dată lui Suriei şi m -am
îndepărtat.
Flacăra lui H elion era o lum ină albă şi orbitoare, care transform ă
creatura în cenuşă într-o clipă.
- Haide! spuse H elion din nou, întinzându-m i o m ână. Să te
ducem în tabără!
Blândeţea vocii lui fu cea care îm i deschise inim a şi l-am apucat
pe Helion de m ână.
O lum ină caldă ne învălui repede şi aş fi p u tu t să ju r că grăm ada
de cenuşă fu tulburată de un vânt fantom atic.
 CAPITOLUL
61

H elion m ă teleportă în tabără, chiar în cortul lui Rhys.

P artenerul m eu era palid. Stropit cu sânge şi m urdar, de la piele
până la arm u ră şi păr.
Am v ru t să-l întreb cum fusese lupta, să-i spun ce se întâm plase,
dar Rhys doar se întinse spre m ine, strângându-m ă la piept.
Iar m irosul, căld u ra şi ferm itatea lui... A m început să suspin
din nou.
Nu ştiam cine era în cort, cine supravieţuise luptei, dar plecară
cu toţii.
Plecară în tim p ce partenerul m eu m ă strângea în braţe, legănân-
du-m ă uşor, iar eu am tot plâns.

El îm i povesti ce se întâm plase doar după ce am încetat să mai

plâng, pe când îmi spăla sângele negru al lui Suriei de pe m âini şi faţă.
D upă o clipă, am ieşit din cort, m ergând prin noroi şi ferindu-m ă
de soldaţii extenuaţi. Rhys era la un pas în urm a mea, dar tăcu atunci
când am in trat în alt cort şi am văzut ce şi cine se afla în faţa mea.
M or şi Azriel stăteau în faţa patului, m onitorizând fiecare m iş­
care pe care o făcea vindecătoarea de lângă el, în tim p ce-şi ţinea
mâinile strălucitoare deasupra lui Cassian.
 Atunci am înţeles liniştea de care-m i spusese Cassian cândva.
Era în m intea m ea când m -am uitat la chipul său îndurerat şi
m u rd ar de noroi - îndurerat, chiar dacă era inconştient; când i-am
auzit respiraţia um edă şi sacadată; când am văzut tăietura care-i
urca dinspre buric spre partea de jos a sternului, carnea tăiată şi
sângele care încă m ai picura.
M -am legănat - doar ca Rhys să m ă p rin d ă de sub coate.
V indecătoarea nu se întoarse ca să se uite la m ine; se încruntă
concentrată, m âinile strălucindu-i cu o lum ină albă. Sub ele, încet,
m arginile rănii se îndreptară una spre cealaltă.
Dacă acum era atât de rău...
- Cum? am întrebat eu răguşită.
Rhys îm i spusese trei lucruri în u rm ă cu o clipă: câştigasem - la
lim ită. Tarquin hotărâse din nou în privinţa supr v, seţuitorilor, iar
Cassian fusese grav rănit.
- U nde ai fost? m ă întrebă Mor.
Era udă, însângerată şi plină de noroi, ca şi Azriel. în afară de
m ici tăieturi, din fericire nu păreau răniţi.
Am scuturat din cap. îl lăsasem pe Rhys în m intea m ea cât m ă
ţinu. îi arătasem totul şi îi explicasem ce se întâm plase cu Ianthe, cu
Suriei şi cu Ţesătoarea. Ce îmi spusese. Rhys privise în gol preţ de o
clipă, iar eu m i-am dat seam a că A m ren era pe drum , cu C artea
după ea, ca să o ajute pe N esta să dea de urm a C azanului sau să
încerce să o facă. Putea el să-i explice lui Mor.
Rhys aflase de plecarea m ea doar după ce se oprise lupta, când
îşi dăduse seam a că M or luptase şi că nu m ai eram în tabără. A jun­
sese în cortul lui Elain num ai când Helion dădu de veste că m ă gă­
sise, cu ajutorul darului care îi perm itea să sim tă asem enea lucruri,
şi că m ă aducea înapoi. Detalii scurte, neclare.
- El va...
N u am reuşit să term in propoziţia. Cuvintele deveniseră la fel de
străine şi greu de atins ca stelele.
 - Nu, spuse vindecătoarea fară să se uite la m ine. Totuşi, va avea
dureri câteva zile.
într-adevăr, ea atinsese am bele p ărţi ale rănii, ca să înceapă
acum să o coasă.
Fierea m i se adună în gât la vederea rănii deschise...
- Cum ? am întrebat din nou.
- N u a vrut să ne aştepte, spuse M or categoric. A continuat să
atace, încercân d să reform eze linia. U nul d in tre com andanţii lor
l a atacat, iar el nu s-a dat la o parte. A căzut înainte ca Az să ajungă
acolo.
Chipul lui Azriel era rece ca piatra, fixând cu privirea rana în
limp ce era cusută.
- Unde ai plecat? repetă Mor.
- Dacă vreţi să vă certaţi, spuse brusc vindecătoarea, duceţi-vă
afară! Pacientul m eu nu trebuie să audă aşa ceva.
N iciuna din noi nu se mişcă.
Rhys îşi trecu o m ână pe braţul meu.
- Eşti, ca în to td eau n a, liberă să pleci o riu n d e şi oricând vrei.
Dar cred că M or spune că... mai bine ai încerca să laşi un bilet data
viitoare.
El vorbea calm, dar panica i se citea în ochi. N u era frica de con-
(rol căreia îi cedase cândva Tamlin, ci... groaza adevărată de a nu şti
unde eram şi dacă aveam nevoie de ajutor. La fel cum şi eu aş fi vrut
să ştiu unde era şi dacă avea nevoie de ajutor, în caz că ar fi dispărut
când inam icii ne înconjurau.
- îm i pare rău! le-am spus tuturor.
M or nici m ăcar nu se uită la mine.
- Nu are de ce să-ţi pară rău, îm i răspunse Rhys, m âna alunecân-
ilu-i ca să-m i cu prindă obrazul. Ai decis să preiei controlul şi, astfel,
să obţii inform aţii valoroase. Dar... C u un deget, îm i m ângâie uşor
obrazul. Am fost norocoşi să fim cu un pas în faţă, să ne ferim de
ghearele H ybernului, zise el. C hiar dacă ziua de azi... nu a fost una
atât de norocoasă pe câm pul de luptă. C inicul din m ine se întreabă
dacă n u cum va suntem pe cale să răm ânem fară noroc. Şi aş prefera
să n u se term ine odată cu tine.
Probabil că toţi m ă credeau tânără şi nesăbuită.
„Nu, spuse Rhys p rin legătură, iar eu m i-am dat seam a că re­
n u nţasem la scuturi. C rede-m ă, dacă ai şti jum ătate din rahaturile
pe care le-au făcut Cassian şi Mor, ai înţelege de ce nu credem asta.
Eu doar... Să laşi u n bilet. Sau m ăcar să-m i spui data viitoare.1*
„M -ai fi lăsat dacă aş fi facut-o?“
„Nu te las să faci nimic.** El îm i ridică faţa, M or şi Azriel m utân-
du-şi privirea. „Eşti stăpână pe tine şi alegi singură. D ar suntem
p arteneri - eu su nt al tău, iar tu eşti a mea. Nu ne lăsăm să facem
lucruri, ca şi când ne-am dicta unul celuilalt mişcările. Dar... Poate
că aş fi insistat să m erg cu tine. Mai m ult p entru liniştea mea, doar ca
să ştiu că eşti în siguranţă.**
„Erai ocupat.**
El îm i schiţă u n zâmbet.
„Dacă voiai neapărat să te duci în tărâm ul de Mijloc, m -aş fi re ­
tras din luptă. “
A m aşteptat să m ă certe p en tru că n u avusesem răbdare să ter­
m ine cu lupta, dar... el îşi înclină capul.
- M ă întreb dacă Ţesătoarea te va ierta, spuse el gânditor, cu
voce tare.
C hiar şi vindecătoarea păru să tresară auzind num ele şi cuvin­
tele acelea.
Am sim ţit un fior pe şira spinării.
- Nu vreau să ştiu, crede-mă!
Rhys râse.
- Atunci, să nu aflăm niciodată.
D ar am uzam entul dispăru când se uită din nou la Cassian, la
rana acum lipită.
„Ce-a păţit Suriei nu a fost din vina ta.“
 Am oftat când pleoapele lui Cassian începură să se m işte şi să
fluture.
„Ştiu.“
Deja adăugasem m oartea creaturii pe lista m ea tot m ai m are de
lucruri p en tru care aveam să m ă răzbun în curând pe H ybern.
Trecură m inute interm inabile, iar noi am răm as în linişte. Nu
am îndrăznit să întreb unde era Nesta. M or abia m ă băgă în seamă.
Iar Rhys...
El se agăţă de piciorul patului când Cassian deschise, în sfârşit,
ochii şi generalul gem u de durere.
- Asta păţeşti dacă păşeşti în faţa unei săbii, îl m ustră vindecă­
toarea, adunându-şi lucrurile. Ea se încruntă la el. O dihneşte-te în
seara asta şi mâine! Ştiu că nu pot să-ţi m ai cer să te odihneşti şi o a
Ireia zi, dar încearcă să nu te mai arunci prea curând în faţa săbiilor!
Cassian clipi m ai degrabă uluit la ea înainte ca vindecătoarea să
facă o plecăciune spre Rhys şi spre m ine şi să plece.
- Cât de grav... începu el, cu vocea răguşită.
- Cât de grav te-ai rănit, spuse încet Rhys, sau cât de rău ne-am
luat-o?
Cassian clipi din nou. Lent, ca şi când orice sedativ i s-ar fi dat
incă îşi m ai făcea efectul.
- Ca să-ţi răsp u n d la a doua întrebare, continuă Rhys, M or şi
Azriel retrăgându-se u n pas sau doi când ceva se ascuţi în vocea
partenerului m eu, am reuşit. Keir a încasat lovituri grele, dar... am
câştigat. Cu greu. Ca să-ţi răspund la prim a... Rhys îşi arătă dinţii.
Să nu m ai faci niciodată rahaturi din astea.
Luciul dispăru din ochii lui Cassian când auzi provocarea, m ânia,
şi încercă să se ridice. El şuieră, încruntându-se la tăietura urâtă şi
roşie de pe pieptul său.
- îţi atârnau maţele, idiotule! izbucni Rhys. Az ţi le-a ţinut!
într-adevăr, m âinile îm blânzitorului Um brelor erau pline de sân­
gele lui Cassian. far chipul lui... rece de... mânie.
 - Sunt soldat, spuse categoric Cassian. Asta face parte din d ato­
ria mea.
- Ţi-am ordonat să aştepţi, m ârâi Rhys. M-ai ignorat!
M -am uitat la M or şi la Azriel, întrebându-i în tăcere dacă tre ­
buia să răm ânem , dar ei erau prea ocupaţi să-i urm ărească pe Rhys
şi pe Cassian încât să m ă observe.
- Linia se destrăma, răspunse Cassian, iar ordinul tău era de rahat.
Rhys îşi sprijini m âinile de am bele părţi ale picioarelor lui
Cassian şi m ârâi în faţa lui:
- Sunt M arele tău Lord şi nu-ţi perm it să-m i ignori ordinele,
chiar dacă n u -ţi plac.
Cassian se ridică de data asta, înjurând la durerea pe care încă o
m ai simţea.
- N u te folosi de gradul tău pen tru că eşti supărat...
- Jocurile tale nenorocite de pe câm pul de luptă aproape te-au
ucis. Şi când Rhys rosti cuvintele, panica i se citi din nou în ochi. în
voce. N u sunt supărat. Sunt furios.
- Deci tu ai voie să te superi că am ales să te protejăm , dar noi nu
avem voie să fim furioşi pe tine p en tru sacrificiul tău de rahat?
Rhys şi Cassian se fixară reciproc cu privirea.
- Puteai să m ori, fu tot ce spuse Rhys, cu vocea răguşită.
- Şi tu.
D upă încă o clipă de linişte, furia se transform ă.
- C hiar şi du p ă cele întâm plate în Hybern... nu pot să suport aşa
ceva, zise Rhys încet.
N u su porta să vadă pe vreunul dintre noi rănit.
Rhys continuă să-i vorbească pe un ton m ai potolit şi Cassian se
aplecă înainte, crispându-se din nou şi apucându-1 de umăr...
Am ieşit din cort. I-am lăsat să discute. Azriel şi M or m ă urm ară.
Am m ijit ochii la lum ina apoasă, u ltim a dinainte de lăsarea
întunericului. C ân d vederea m i se obişnui... N esta stătea lângă cor­
tul alăturat cu o găleată de apă goală între picioare. Părul îi era ud
şi zburlit pe capul stropit cu noroi. V ăzându-ne ieşind, cu ch ip u ­
rile severe...
- Este bine. V indecat şi treaz, am spus eu repede.
Nesta se încovoie uşor.
Ea m ă scutise de grija de a o căuta ca să îi cer să dea de urm ă
Cazanului. Era m ai bine să o fac acum , când aveam ceva intim itate.
Mai ales înainte să sosească Am ren.
D ar M or spuse cu răceală:
- N u ar trebui să um pli găleata aia?
Nesta înţepeni şi o m ăsură din priviri pe Mor, care nu tresări.
D upă o clipă, N esta ridică găleata, cu noroiul până la genunchi
şi continuă să m eargă, lipăind.
M -am întors şi l-am văzut pe Azriel m ergând spre cortul com an­
dantului, dar Mor...
Era palidă. Era pa lid ă de tot când se întoarse spre mine.
- Ea nu s-a deranjat să spună cuiva că ai plecat.
Prin urm are, era m ânioasă.
- Nesta o fi în m ulte feluri, dar cu siguranţă este loială.
M or nu zâmbi, nici m ăcar când spuse: „Ai minţit".
Ea se grăbi spre cortul ei, iar cu acel com entariu... nu am avut de
ales decât să o urm ez.
în m are parte, spaţiul era ocupat de patul ei şi de un m ic birou
plin cu arm e şi hărţi.
- N u am m in ţit, am spus tresărind. Eu doar... nu ţi-am spus ce
plănuiam să fac.
Ea se uită la m ine cu gura căscată.
- M -ai în cu rajat să te părăsesc, insistând că vei fi în siguranţă
în tabără.
- îm i pare rău, am zis eu.
- îţi pare rău? C hiar îţi pare rău?
Ea îşi întinse braţele şi bucăţile de noroi zburară.
 N u ştiam ce să fac cu ale mele, cum să m ă uit în ochii ei. O mai
văzusem m ânioasă, dar niciodată... pe m ine. N u avusesem nicio­
dată o prietenă cu care să m ă cert, căreia să-i pese prea mult.
- Ştiu tot ce urm ează să spui, toate m otivele p en tru care nu p u ­
team m erge cu tine, se răsti Mor. D ar niciuna n u te scuză p en tru
că m -a i m inţit. D acă m i-ai fi explicat, te-aş fi lăsat să pleci - dacă ai
f i a v u t încredere în m ine, te-aş fi lăsat să pleci. Sau poate că te-aş fi
convins să re n u n ţi la ideea stupidă care aproape te-a ucis. Ei te
caută. Vor să te p rin d ă şi să te folosească. Să te rănească. Ai văzut
d oar o parte din ce poate face H ybernul, lucrurile care îi încântă. Iar
ca să te supună voinţei lui, regele ar face orice.
- Aveam nevoie de inform aţia asta, fu tot ce am p utut să-i spun.
- Bineînţeles că aveam nevoie. D ar ştii cum a fost să m ă uit în
ochii lui Rhys şi să-i spun că n u ştiu u n d e eşti? Să-m i dau seam a -
în sinea m ea - că ai d ispărut şi că, probabil, m -ai păcălit ca să te
ajut? Ea îşi frecă faţa m urdară, întinzând şi m ai m ult noroiul şi
sângele. Te credeam m ai deşteaptă, m a i b u n ă decât atât.
C uvintele îm i arseră ochii şi îm i coborâră pe şira spinării.
- N u am de gând să ascult aşa ceva!
Am dat să plec, dar M or era deja acolo, apucându-m ă de braţ.
- O, ba da. Rhys poate că zâm beşte şi te iartă, d ar tot trebuie să
dai socoteală în faţa noastră. Tu eşti M area m ea D oam nă. înţelegi ce
înseam nă când insinuezi că nu ai încredere să te ajutăm ? Să îţi res­
pectăm dorinţele, dacă vrei să faci singură ceva? C ând ne m inţi?
- Vrei să vorbim despre m inciună acum? Nici m ăcar nu ştiam ce
spusesem . îm i doream să o fi ucis personal pe Ianthe, m ăcar ca să
scap de furia care m i se zvârcolea p rin oase. C um răm âne cu faptul
că te m inţi singură şi ne m inţi şi pe noi toţi în fiecare zi?
Ea încrem eni, d ar nu-m i eliberă braţul.
- Nu ştiu la ce te referi.
- De ce nu te-ai apropiat niciodată de Azriel, Mor? De ce l-ai
invitat pe Helion în patul tău? în m o d clar n u ţi-a făcut plăcere - am
văzut cum arătai a do u a zi. Deci, înainte să m ă acuzi că sunt o m in ­
cinoasă, ţi-aş sugera să te uiţi m ai bine la tine...
- Ajunge!
- Da? N u -ţi place să dai socoteală cu privire la alegerile tale? Ei
bine, nici mie.
M or îşi coborî braţul.
- Ieşi afară!
- Bine.
Nu m -am uitat înapoi când am plecat. M -am întrebat dacă îmi
auzea inim a b ătân d u -m i cu putere la fiecare pas pe care îl făceam
prin tabăra noroioasă.
A m ren m ă găsi după nici m ăcar douăzeci de paşi, cu un pachet
in braţe.
- De fiecare dată când m ă lăsaţi acasă, cineva reuşeşte să fie tăiat.
 CAPITOLUL
62

Nu am reuşit să-i zâmbesc lui A m ren. Abia îm i puteam ţine b ăr­

bia ridicată.
Ea se uită în spatele m eu, ca şi când ar fi p utut să vadă calea pe
care plecasem de la cortul lui M or; ca şi când ar fi sim ţit că ne
certaserăm .
- Ai grijă cum o provoci! m ă avertiză A m ren când am ajuns
lângă ea, în d rep tându-ne din nou spre cortul nostru. Sunt unele
adevăruri pe care nici m ăcar M orrigan nu le-a înfruntat.
Furia se transform ă repede în ceva rece, greţos şi greoi.
- Cu toţii ne certăm din când în când, fato, spuse Am ren.
A m ândouă ar trebui să vă calmaţi şi să încercaţi să vorbiţi mâine.
- Bine.
A m ren îm i aruncă o privire tăioasă, părul ei legănându-se odată
cu mişcarea, d ar ajunsesem la cortul meu.
Rhys şi Azriel îl ţineau pe Cassian între ei când îl aşezară uşor pe
un scaun de la biroul plin cu hârtii. G eneralului era încă păm ântiu
la faţă, dar cineva îi găsise o cămaşă şi spălase sângele. D upă felul în
care Cassian stătea pleoştit pe scaun... Probabil că insistase să vină.
Iar după cum Rhys îşi zburli părul când se îndreptă de cealaltă parte
a biroului... Şi acea rană fusese bandajată.
Rhys ridică o sprânceană când am intrat, păşind încă un pic apă­
sat. „îţi spun m ai târziu."
 Ghearele m ă liniştiră, atingându-m i cea m ai intim ă barieră.
A m ren trân ti C artea pe birou cu u n zgom ot surd, care răsună în
păm ântul de sub picioarele noastre.
- A doua şi p en u ltim a pagină, am spus eu, încercând să n u tresar
la puterea C ărţii care şerpui prin cort. Suriei a pretins că este acolo
cheia pe care o cauţi ca să anulezi puterea Cazanului.
Am presupus că Rhys îi povestise lui A m ren ce se întâm plase şi
că spusese cuiva să o aducă pe Nesta, de vrem e ce ea intră prin cla­
pele grele o clipă m ai târziu.
- Le-ai adus? o întrebă Rhys pe A m ren când Nesta se apropie
tăcută de masă.
încă acoperită cu noroi până la genunchi, sora m ea se opri în p ar­
tea cealaltă, departe de locul în care stătea acum Cassian, şi îl m ăsură
din priviri. Pe chip nu i se citea nim ic, dar m âinile ei... Aş fi putut
ju ra că degetele îi trem urară uşor înainte să le strângă în p um ni şi
să se întoarcă spre A m ren. Cassian o m ai privi o clipă înainte să-şi
întoarcă şi el capul spre A m ren. C ât tim p stătuse Nesta pe deal,
privind lupta? îl văzuse căzând?
A m ren băgă m âna în buzunarul m antiei argintii şi aruncă săcu­
leţul din catifea neagră pe birou, care trosni când atinse lem nul.
- Oase şi pietre.
Nesta îşi înclină capul la vederea sacului.
„Sora ta a venit im ediat când i-am explicat ce ne trebuie, spuse
Rhys. C red că faptul că a văzut cum Cassian a fost rănit a convins-o
să nu se certe azi.“
Sau a convins-o pe sora m ea să se certe cu altcineva.
N esta ridică săculeţul.
- Deci, dacă îm prăştii astea ca un şarlatan de pe o stradă dos­
nică, voi găsi Cazanul?
A m ren râse.
- Cam aşa ceva.
Nesta avea noroi sub unghii, dar ea nu păru să observe când
dezlegă săculeţul şi îi răsturnă conţinutul. Trei pietre, p atru oase.
Oasele erau m aro şi străluceau de cât erau de vechi; pietrele erau
albe ca luna şi netede ca sticla, toate însem nate cu câte o literă sub­
ţire, pe care nu o recunoşteam .
- Trei pietre p en tru feţele M amei, spuse A m ren când o văzu pe
Nesta ridicând din sprâncene. P atru oase... d in tr-u n m otiv născocit
de şarlatani, de care nici m ăcar nu vreau să-m i am intesc.
N esta pufni şi Rhys făcu la fel.
- Deci ce, le scutur în m âini şi le arunc? C um să înţeleg ceva?
- Ne dăm noi seama, spuse Cassian, cu vocea răguşită şi obosită.
D ar începe p rin a le ţine în m ână şi a te gândi la Cazan.
- N u te gâ n d i p u r şi simplu, îl corectă Am ren. Trebuie să îţi tri­
m iţi m intea spre el. Găseşte legătura dintre voi.
C hiar şi eu m -am oprit când am auzit aşa ceva. Iar Nesta, acum
cu pietrele şi oasele în mână... Ea nu închise ochii.
- Eu... trebuie să îl... ating?
- Nu, o avertiză A m ren. D oar să te apropii. Găseşte-1, dar fară să
interacţionezi cu el.
N esta tot nu se mişcă. îm i spusese că nu putea folosi cada din
cauza am intirilor pe care i le stârnea...
- N im ic nu te poate răni aici, îi zise Cassian.
El inspiră, gem u încet şi se ridică în picioare. Azriel încercă să-l
oprească, dar Cassian îl dădu la o parte şi se duse lângă sora mea,
sprijinindu-se cu o m ână de birou când în cele din u rm ă se opri.
- N im ic nu te poate răni, repetă el.
Nesta încă îl privea când închise în sfârşit ochii. Eu m -am mişcat,
iar unghiul îm i perm ise să văd ce nu observasem înainte.
Nesta stătea în faţa hărţii, cu u n pu m n de oase şi pietre deasupra
ei. Cassian răm ase lângă ea, cu cealaltă m ână pe spatele ei.
Şi m -am m irat că îi perm isese să o atingă; m -am m irat la fel de
m ult ca de m âna stropită de noroi pe care o întinse. C oncentrarea i
se întipări pe chip.
Ochii i se m işcară pe sub pleoape, ca şi când ar fi scrutat lum ea.
 - Nu văd nim ic.
- M ergi m ai departe, o îndem nă Am ren. Găseşte firul dintre voi!
Ea încremeni, dar Cassian se apropie, iar sora m ea se linişti din nou.
Trecu u n m inut. Apoi încă unul.
Un m uşchi zvâcni pe fruntea Nestei, care ridică o m ână.
începu să respire rapid şi sacadat, strângând din buze când gâfâi
printre dinţi.
- Nesta! o avertiză Cassian.
- Linişte! izbucni Am ren.
Ea scoase u n m ic sunet - unul de groază.
- U nde este, fato? o întrebă A m ren. Deschide pum nul! Lasă-ne
să vedem!
Nesta îşi încleştă şi m ai m ult degetele, albul m onturilor fiind la
fel de intens ca pietrele pe care le ţinea.
Orice ar fi făcut, era prea intens...
M -am întins spre ea. Nu fizic, ci cu m intea.
Dacă porţile m entale ale lui Elain erau cele ale unei grădini ador­
mite, ale Nestei păreau să aparţină unei fortăreţe antice, înalte şi b ru ­
tale, ca acelea în care îm i im aginam că odată fuseseră ţintuiţi oamenii.
D ar erau larg deschise. Iar înăuntru...
Era întuneric.
Un întuneric aşa cum nu văzusem niciodată, nici măcar la Rhysand.
„Nesta!"
Am făcut un pas în m intea ei.
Im aginile se izbiră în mine.
Una după alta, le-am văzut.
A rm ata care se întindea spre orizont. Arm ele, ura, num ărul im ­
presionat de războinici.
L-am văzut stând deasupra unei hărţi în tr-u n cort de război,
llancat de Jurian şi câţiva com andanţi, C azanul fiind în m ijlocul
camerei din spatele lor.
Iar în cort, Nesta, ţin tuită pe loc, era atentă la rege şi la Cazan.
 Cu o frică nediluată.
- Nesta!
Ea n u p ăru să m ă audă când îi fixă cu privirea.
M -am întins spre m âna ei.
- L-ai găsit. Văd unde este.
C ând îşi îndreptă, în sfârşit, atenţia către m ine, Nesta era palidă
la faţă.
- Feyre!
Surpriza îi lum ină groaza din ochi.
- Să ne întoarcem , am spus eu.
Ea dăd u din cap şi ne-am întors. D ar am simţit... am ândouă.
Nu pe rege sau pe com andanţii care plănuiau cu el. N u pe Jurian
când juca jocul m ortal al înşelătoriei, ci pe Cazan, ca şi când o bestie
adorm ită ar fi deschis un ochi.
Cazanul p ăru şi el să ne sim tă, urm ărindu-1. Să ne sim tă acolo.
L-am sim ţit agitându-se ca şi când s-ar fi întins spre Nesta. Am
apucat-o pe sora m ea şi am fugit.
- D eschide pum nul! i-am ordonat când am fugit spre porţile de
fier către m intea ei. Deschide-1 acum !
Ea gâfâi, iar acea forţă m onstruoasă se m ări în u rm a noastră, un
val negru ridicându-se.
- Deschide-1 acum sau va ajunge aici. Deschide-1 acum , Nesta!
Am auzit cuvintele când m -am aru n cat afară din m intea ei -
le-am auzit deoarece strigasem în acel cort.
Cu un suspin, Nesta îşi desfăcu pum nul, îm prăştiind pietrele şi
oasele pe hartă.
Cassian o prinse cu u n braţ în jurul taliei când ea se clătină, iar
m işcarea îl făcu să şuiere de durere.
- Ce naiba...
- Uite, şopti Am ren.
Nicio aruncare nu ar fi putut face asta - în afară de una binecu­
vântată de magie.
 Pietrele şi oasele form au un cerc perfect şi strâns în jurul unui
p unct de pe hartă.
Nesta şi cu mine ne-am albit. Văzuserăm m ărim ea armatei - am ân­
două. în tim p ce H ybernul ne condusese spre nord, lăsându-ne să îi
u rm ărim în aceste două lupte...
Regele îşi adunase arm ata de-a lungul m arginii vestice a terito ­
riului um an, poate la m ai puţin de două sute de kilom etri de p ro ­
prietatea familiei noastre.

*
Rhys îi chem ă pe Tarquin şi pe H elion ca să le arate ce
descoperiserăm .
Prea puţini. Aveam prea puţini soldaţi ca să atacăm arm ata
aceea, chiar şi cu cele trei de aici. îi arătasem lui R hysand ce văzu­
sem, iar el le arătase şi celorlalţi.
- Kallias va sosi curând, spuse Helion, trecându-şi m âna prin
părul negru.
- Ar trebui să aducă patruzeci de m ii de soldaţi, spuse Cassian.
Mă îndoiesc de faptul că are m ăcar jum ătate.
Rhys se tot holba la grăm ada de pietre şi oase de pe hartă. Am
sim ţit cum m ânia em ană din el - n u doar din cauza H ybernului, ci
p en tru că nu se gândise că acesta ar fi putut să se joace intenţionat
cu noi, p o ziţionându-ne aici.
D om inasem aceste două lupte, însă H ybernul câştigase un avan­
taj în războiul acesta.
El ştia ce aştepta în Mijloc.
Iar H ybernul ne forţase acum să ne adunăm aici - în acest loc -
astfel încât el şi arm ata lui im ensă să ne conducă spre nord. D eparte
de sud, îm pingându-ne în cele din urm ă în M ijloc sau forţându-ne
să ne despărţim , ca să evităm încurcătura am eninţătoare de copaci
şi locuitori.
Iar dacă ne luptam cu ei... Am fi riscat să m urim .
 N iciunul dintre noi nu era destul de prost să-şi facă planuri în
funcţie de Jurian, indiferent cui i-ar fi fost credincios. Cea m ai bună
şansă a n oastră era să tragem de tim p p en tru ca Thesan şi Kallias,
ceilalţi aliaţi ai noştri, să sosească.
Tam lin alesese pe cine să sprijine în acest război. Şi chiar dacă
ar fi ales P rythianul, i-ar fi răm as m isiunea de a aduna arm ata
Regatului Prim ăverii, după ce îi distrusesem încrederea în el.
Iar M iryam şi Drakon... „Nu avem destul tim p, îm i spuse Rhys.
Ca să îi căutăm , să-i găsim şi să le aducem înapoi arm ata. Am putea
să ne întoarcem şi să aflăm că H ybernul ne-a distrus arm ata."
D ar m ai era şi C ioplitorul - dacă aş fi îndrăznit să risc să-i aduc
oglinda. N u i-am spus şi nu i-am oferit opţiunea asta. Nu înainte să
fiu sigură că n u aş fi leşinat din cauza epuizării.
- Ne vom m ai gândi la asta, spuse Tarquin oftând. Să ne în tâl­
nim m âine la răsărit. Luarea unei decizii după o zi grea nu a folosit
niciodată nim ănui.
Helion confirm ă şi ieşi afară. M i-a fost greu să nu m ă holbez, să
nu îi com par trăsăturile cu cele ale lui Lucien. Aveau acelaşi nas,
ciudat de identic. C um de nim eni nu îi spusese asta niciodată?
Am presupus că era ultim a m ea grijă. Tarquin se încruntă la
h artă o ultim ă dată şi spuse:
- Vom găsi o cale să înfruntăm situaţia.
Rhys dădu d in cap, în tim p Cassian strâm bă din buze şi se aşeză
din nou pe scaun p en tru discuţie, bând o fiertură vindecătoare din
cana pe care i-o adusese Azriel.
Tarquin se întoarse de la m asă, tocm ai când clapele cortului
făcură loc p en tru doi um eri laţi...
Varian. N ici m ăcar n u se u ită la M arele lui Lord, în d re p tâ n -
du-şi atenţia direct spre locul în care A m ren stătea în capul mesei,
ca şi când ar fi sim ţit că ea era acolo sau că i-ar fi spus cineva, iar el
venise alergând.
A m ren îşi ridică privirea din C arte când Varian se opri. Un zâm ­
bet sfios îi flutură pe buzele roşii.
 Pielea m ăslinie a lui Varian era încă îm proşcată cu sânge şi m u r­
dărie care-i acopereau arm ura argintie şi părul alb tuns scurt. El nu
p ăru să observe şi nici să-i pese când se îndreptă spre Am ren.
N iciunul dintre noi nu îndrăzni să vorbească atunci când Varian
căzu în genunchi în faţa scaunului lui A m ren, după ce îi cuprinse
chipul şocat în m âinile lui late şi o sărută.
 \

CAPITOLUL
G3

N iciunul dintre noi nu m ai răm ăsese m ult tim p după cină.

A m ren şi Varian nici m ăcar nu se deranjaseră să ni se alăture.
Nu, femela îi cuprinsese talia cu picioarele chiar acolo, în faţa
noastră, iar el se ridicase odată cu ea, cu o m işcare rapidă. N u-m i
dădusem seam a cum reuşise Varian să îi scoată din cort în tim p ce
el o săruta, iar A m ren îşi trecea m âinile prin părul lui, scoţând zgo­
m ote enervant de m ieroase când dispărură în tabără.
Rhys râsese încet când am răm as cu toţii cu gura căscată după ei.
- Presupun că ăsta e felul în care a decis Varian să-i spună lui
A m ren că e recunoscător că ea ne-a ordonat să m ergem în Adriata.
Tarquin se crispă.
- în vacanţe, vom avea pe rând de-a face cu ei.
Cassian chicoti răguşit şi se uită la Nesta, care era la fel de palidă
şi de tăcută. Ce văzuse ea, ce vă zu sem eu în m intea ei...
M ărim ea acelei armate...
- M ănânci sau dorm i? o întrebase Cassian pe Nesta.
Iar eu, sinceră să fiu, nu m i-am dat seam a dacă era un fel de in ­
vitaţie. M -am gândit dacă să îi spun sau nu că nici nu era în stare
s-o facă.
- Mă duc la culcare, îi răspunse N esta simplu, oboseala din voce
nelăsând loc de interpretări.
 Rhys şi cu m ine am reuşit să m âncăm , discutând în linişte ce
văzusem. E xtenuarea m ă apăsa cu fiecare respiraţie şi abia am te r­
m inat friptura de oaie înainte să m ă urc în pat şi să adorm pe pături.
Rhys m ă trezi do ar ca să îm i dea jos cizm ele şi jacheta.
A do u a zi dim ineaţă, u rm a să ne dăm seam a cum aveam să ne
ocupăm de toate. în sfârşit, aveam să-i vorbesc lui A m ren despre
ajutorul pe care voiam să i-1 cer lui Bryaxis p e n tru a lichida a rm a ­
ta aceea.
Poate că era altceva ce nu vedeam , poate o şansă în plus la salva­
re, în afară de anularea vrăjii.
Visele mele erau o grădină încâlcită, spinii agăţându-se de m ine,
in tim p ce treceam p rin tre ei.
în vis m i-a apărut Suriei, creatura sângerând şi zâm bindu-m i.
Am visat cum Ţesătoarea o sfâşia pe Ianthe în tim p ce preoteasa
încă ţipa. L-am visat pe Lordul Graysen - m uritor şi tânăr - stând
la m arginea taberei şi chem ând-o pe Elain, spunându-i că avea să
vină după ea şi să o ia acasă. Că găsise o cale să desfacă ce i se făcuse
şi să o transform e din nou în om.
Am visat Cazanul din cortul de război al Regelui H ybernului,
atât de întunecat şi de adorm it... trezindu-se când Nesta şi cu m ine
stăteam acolo, invizibile.
C um ne privise şi ne recunoscuse.
îl sim ţeam u rm ărin d u -m ă chiar şi în vise. îl sim ţeam întinzând
un fuior vechi şi negru spre mine...
M -am trezit tresărind.
Rhys era gol lângă m ine, som nul îndulcindu-i trăsăturile. în în ­
tunericul cortului, am ascultat pârâitul focurilor de afară, şoaptele
adorm ite ale soldaţilor de gardă, vântul care şuiera de-a lungul cor­
turilor, fluturând steagurile din vârf.
Am scrutat întunericul, ascultând.
Pe braţe m i se făcuse pielea ca de găină.
- Rhys!
 El se trezi im ediat şi se ridică.
- Ce este?
- Ceva... A m auzit atât de intens încât m ă dor urechile. Este ceva
aici. Ceva este în neregulă.
El se m işcă, p u nându-şi pantalonii şi centura cu cuţite. L-am
urm at, încercând încă să ascult, bâjbâindu-m i cataramele.
- Am visat, am şoptit eu. Am visat Cazanul... şi că urmărea din nou.
- R ahat!
C uvântul fu o şoaptă.
- C red că am deschis o uşă, am şoptit eu, încălţându-m ă cu ciz­
mele. Cred... cred... Nu am reuşit să term in propoziţia când m -am
grăbit spre clapele cortului, urm ată de Rhys. Nesta! Trebuia să o gă­
sesc pe Nesta...
Părul şaten-auriu licări în lum ina focului, iar ea era deja acolo,
grăbindu-se spre m ine, încă în căm aşa de noapte.
- Şi tu îl auzi, spuse gâfâind.
Să îl aud? N u îl auzeam , doar îl sim ţeam ...
Silueta fragilă a lui A m ren apăru de după un cort, p u rtân d ceea
ce părea a fi căm aşa lui Varian. îi ajungea până la genunchi, iar p ro ­
prietarul său era într-adevăr în spatele ei, cu pieptul gol la fel ca
Rhys şi cu ochii m ari.
Picioarele goale ale lui A m ren erau îm proşcate cu noroi şi iarbă.
- A venit aici... puterea lui. O sim t şerpuind. U rm ărind.
- Cazanul! spuse Varian, încruntându-se. Dar... este conştient?
- N e-am uitat prea în profunzim e, spuse A m ren. Lăsând lupta la
o parte, ştie unde suntem tot aşa cum şi noi ştim unde se află.
Nesta ridică o m ână.
- A scultaţi!
Iar atunci am auzit.
Era un cântec şi o invitaţie, un grup de note cântate de o voce
m asculină şi fem inină în acelaşi tim p, tânără şi bătrână, obsedantă
şi ispititoare şi...
 - Eu n u aud nim ic, spuse Rhys.
- Tu nu eşti Creat, izbucni A m ren. D ar noi suntem . Noi trei...
Din nou, C azanul îşi cântă m elodia de sirenă.
A m sim ţit repulsia p ână în oase.
- Ce vrea?
L-am sim ţit retrăgându-se şi strecurându-se în noapte.
Azriel ieşi din um bră.
- Ce e aia? şuieră el.
Am ridicat din sprâncene.
- Ai auzit?
El scutură din cap.
- N u - dar um brele, vântul... se retrag.
C azanul cântă din nou de la distanţă, retrăgându-se.
- C red că pleacă, am şoptit eu.
Cassian se clătină spre noi o clipă m ai târziu, ţinându-se cu o
m ână de piept şi urm at de Mor. Nici m ăcar nu se uită la m ine şi nici
eu la ea, în tim p ce Rhys le spuse. Stând îm preună în m iezul nopţii...
Cazanul cântă ultim a notă şi apoi tăcu.
Prezenţa, greutatea... dispărură.
A m ren oftă.
- H ybernul ştie un d e suntem şi, probabil, Cazanul a v ru t să vadă
şi el, după ce l-am şicanat.
M i-am frecat faţa.
- Să ne rugăm să nu mai apară.
Varian îşi înclină capul.
- Deci voi trei... puteţi să-l auziţi şi să-l sim ţiţi p en tru că aţi fost
Create?
- Aşa s-ar părea, spuse A m ren, p ărân d înclinată să îl tragă înapoi
de unde veniseră, ca să term ine ceea ce, fără îndoială, făceau.
D ar Azriel spuse încet:
- Şi Elain?
 Ceva rece m ă străbătu. Nesta doar îl fixa cu privirea pe Azriel. îl
tot fixa cu privirea...
Apoi începu să fugă.
Picioarele goale îi alunecară prin noroi, stropindu-m ă când am
alergat spre cortul surorii noastre.
- Elain...
N esta deschise cortul.
Se o p ri atât de b ru sc încât m -am izbit în ea. C ortul... cortul
era gol.
Nesta intră, dân d la o parte păturile, ca şi când Elain ar fi intrat,
cumva, în păm ânt.
- Elain!
M -am învârtit p rin tabără, scrutând corturile din apropiere. O
privire spre Rhys îm i transm ise ce am fi găsit înăuntru. O sabie illy­
riană îi apăru în m ână înainte să se teleporteze.
Azriel veni lângă m ine, chiar în cortul în care Nesta se ridicase
acum în picioare. El îşi strânse aripile când se strecură p rin spaţiul
îngust, ig n orând m ârâitul de avertism ent al Nestei, şi îngenunche
la pat.
El pipăi păturile şifonate cu o m ână plină de cicatrice.
- Sunt calde încă.
Afară, Cassian dădea deja ordine, tabăra trezindu-se.
- Cazanul, am şoptit eu. C azanul se îndepărta, pleca undeva...
Nesta deja se mişca, alergând spre locul în care auzisem acea
voce, a d em en in d -o pe Elain.
Ştiam cum o făcuse.
Visasem asta.
Graysen stătea la m arginea taberei, strigând-o, prom iţându-i
dragoste şi vindecare.
Am ajuns la dum brava de la m arginea taberei tocm ai când Rhys
apăru din noapte, cu sabia acum în teaca de pe spate şi ţinând ceva
în mâini. Nicio em oţie nu i se citea pe chip.
 Nesta scoase un sunet care ar fi p u tu t fi un suspin când m i-am
dat seam a ce găsise la m arginea pădurii. Ce lăsase în urm ă Cazanul
în graba de a se întoarce în tabăra de război a H ybernului sau ca un
dar sfidător.
M antia de un albastru-închis a lui Elain, care încă-i reţinea căl­
dura trupului.
 CAPITOLUL
64

Nesta se aşeză cu capul în m âini, în cortul m eu. N u vorbi şi nu

se mişcă. Se ghem ui în sinea ei, încercând să răm ână întreagă - aşa
părea şi aşa m ă sim ţeam şi eu.
Elain... luată în arm ata H ybernului.
Nesta furase ceva im portant de la Cazan, iar în clipele în care
N esta îl căutase p e n tru noi... C azanul aflase ce era im p o rtan t p e n ­
tru ea.
Deci C azanul furase ceva în schimb.
- O vom recupera, spuse răguşit Cassian din locul în care era
cocoţat pe cotiera ro tu n d ă a şezlongului din m icul salon, u rm ă ­
rind-o atent. Rhys, A m ren şi M or se întâlneau cu ceilalţi M ari Lorzi,
aducându-le la cunoştinţă ce se întâm plase, verificând dacă ştiau
ceva şi dacă ar fi p u tu t să fie de ajutor.
Nesta îşi coborî m âinile, ridicându-şi capul. Ochii îi erau roşii,
iar buzele subţiri.
- Ba nu. Ea arătă spre harta de pe masă. Am văzut cât de m are
este arm ata şi cine face parte din ea. A m v ă zu t-o şi niciunul dintre
voi nu are nicio şansă să ajungă în m ijlocul ei. Nici m ăcar tu, adăugă
ea când Cassian deschise gura din nou. M ai ales că eşti rănit.
Şi ce i-ar fi făcut H ybernul lui Elain - ce poate deja îi făcea...
D in um brele de lângă intrarea în cort, Azriel spuse, ca şi când ar
fi dat un răspuns în tr-o ceartă nerostită.
 - O voi aduce înapoi!
Nesta îşi m u tă privirea spre îm blânzitorul umbrelor. O chii
căprui ai lui Azriel străluciră auriu în um bră.
- Atunci, vei m uri, zise Nesta.
- O voi aduce înapoi, repetă Azriel, furia citindu-i-se în privire.
Cu um brele, poate că ar fi avut o şansă să se strecoare. D ar tre­
buia să se gândească la protecţii, la m agia veche şi la regele cu vră-
jile lui şi Cazanul...
P entru o clipă, am văzut setul de vopsele cum părat cândva de
Elain cu banii econom isiţi. Roşul, galbenul şi albastrul care îm i plă­
cuseră şi cu care vopsisem m ăsuţa de toaletă din coliba noastră.
Trecuseră ani b uni de când nu m ai pictasem ; nu îndrăznisem să
cheltuiesc bani p en tru mine... D ar Elain o făcuse.
M -am ridicat în picioare şi-am întâlnit privirea furioasă a lui
Azriel.
- Vin cu tine, am spus eu hotărâtă.
Azriel dădu din cap.
- Nu vei ajunge niciodată destul de departe în tabără, m ă aver­
tiză Cassian.
- Voi in tra direct.
Iar când ei se încruntară, eu m -am transform at, dar nu folosind
o vrajă, ci schim bându-m i cu adevărat trăsăturile.
- Fir-ar să fie! şopti Cassian după ce am term inat.
Nesta se ridică în picioare.
- S-ar putea ca ei să ştie deja că ea este m oartă.
D eoarece acum avea chipul şi părul lui Ianthe. Schim barea
aproape îm i epuizase m agia şi aşa sleită. încă un lucru... şi ar fi p u ­
tut să n u -m i m ai răm ână suficientă încât să-m i păstrez noua în ­
făţişare. D ar m ai erau şi alte căi p en tru ce aveam nevoie.
- îm i trebuie u na dintre pietrele tale Siphon, i-am spus lui
Azriel. Cea albastră era un pic m ai închisă, dar noaptea... probabil
că ei nu ar fi observat diferenţa.
 El întinse palm a în care apăru o piatră rotundă, plată şi albastră pe
care m i-o aruncă. Eu am strâns piatra caldă, puterea ei zvâcnindu-m i
în vene ca u n puls nepăm ântean când m -am uitat la Cassian.
- Unde este fierarul?

Fierarul taberei nu-m i adresă nicio întrebare când i-am dat

sfeşnicele din cortul m eu şi piatra Siphon a lui Azriel. C ând i-am
cerut să îm i facă acea coroniţă. Im ediat.
Unui fierar m u ritor poate că i-ar fi luat u n timp... câteva zile. D ar
unuia Fae...
înainte ca el să term ine, Azriel se dusese la preoteasa taberei şi
adusese u n rân d d in veşm intele ei de rezervă. Poate că n u erau
identice cu cele ale lui Ianthe, dar erau destul de asem ănătoare. Ca
M are Preoteasă, n im eni n u îndrăznea să se uite prea atent la ea. Să
p u n ă întrebări.
Tocmai îm i aşezasem coroniţa peste glugă când Rhys intră în
cortul nostru. Azriel îşi ascuţea Povestitorul-A devărului cu o co n ­
centrare neobosită, Cassian ascuţind arm ele pe care trebuia să mi le
fixez pe sub veşm inte, peste hainele illyriene din piele.
- El îţi va sim ţi puterea, i-am spus lui Rhys înainte ca el să
p oată vorbi.
- Ştiu, zise răguşit Rhys.
Şi m i-am dat seam a că ceilalţi M ari Lorzi n u găsiseră soluţii.
M âinile în cep u ră să-m i trem ure. Ştiam ce şanse aveam şi ce aş
fi în fru n ta t acolo. V ăzusem to tu l în m in tea N estei, în u rm ă cu
câteva ore.
Rhys se apropie, prin zân d u -m ă de m âini şi uitându-se la m ine,
nu la chipul lui Ianthe, ca şi când m i-ar fi văzut sufletul.
- Tabăra e în co n jurată de protecţii. N u te poţi teleporta. Va
trebui să in tri m erg ând pe jos şi să ieşi. Apoi, te poţi teleporta
înapoi aici.
 Am dat din cap.
El m ă sărută pe frunte.
- Ianthe le-a vândut pe surorile tale, spuse el, vocea devenindu-i
tăioasă şi dură. Este norm al să te foloseşti de ea ca să o recuperezi
pe Elain.
El îm i cuprinse faţa şi-şi apropie nasul de al meu.
- Să nu te laşi distrasă! Să nu zăboveşti! Eşti o războinică şi răz­
boinicii ştiu când să lupte.
Am dat din cap, respiraţia noastră contopindu-se.
Rhys m orm ăi.
- N e-au luat ce ne aparţine, iar noi nu perm item ca acele crim e
să nu fie pedepsite.
Puterea lui se undui şi se învârti în ju ru l meu.
- Să nu te temi! şopti Rhys. Să nu eziţi. Să nu cedezi. Intri, o iei
şi ieşi.
A m dat din no u din cap.
- A m inteşte-ţi că eşti u n lup şi că nu poţi fi închisă!
El m ă sărută din no u pe frunte, sângele zvâcnindu-m i şi fier­
bând în m ine, p o ru n cin d u -m i să vărs sânge.
Am început să-m i fixez arm ele pe care Cassian le aliniase în râ n ­
duri ordonate pe m asă, Rhys ajutându-m ă cu chingile şi găicile,
poziţionându-le astfel încât să nu se vadă pe sub veşm inte. Singura
pe care nu am reuşit să o potrivesc fu sabia illyriană - era im posibil
să o ascund şi să o scot cu uşurinţă. Cassian îm i dădu u n pum nal în
plus, ca să-i com penseze lipsa.
- O duci şi le aduci înapoi, îm blânzitor al Umbrelor, îi spuse
Rhys lui Azriel când am venit lângă spion, sim ţind greutatea arm e­
lor şi u n duirea veşm intelor groase. N u-m i pasă pe câţi trebuie să-i
ucizi ca să o faci! Ai să vii cu am ândouă!
Azriel dădu sever şi constant din cap.
- Jur, M are Lord!
Cuvinte şi titluri oficiale.
 L-am apucat pe Azriel de m âna cu cicatrice, greutatea pietrei
Siphon apăsându-m i fruntea p rin glugă. N e-am uitat la Rhys, la
Cassian, la N esta şi la M or când aceasta din u rm ă apăru cu respi­
raţia tăiată între clapele cortului. M or îşi îndreptă privirea spre m ine
şi apoi spre îm blânzitorul Um brelor şi se aprinse de şoc şi frică...
D ar noi am dispărut.
Briza întunecată a lui Azriel era diferită de cea a lui Rhys. Mai
rece. M ai tăioasă. Spinteca lum ea ca o lamă, îndreptându-ne spre
tabăra de război.
Era încă noapte, urm ân d ca soarele să răsară poate peste două
ore, când am aterizat într-o pădure deasă, pe un deal de unde se
vedea periferia taberei măreţe.
Regele folosise aceleaşi vrăji cu care Rhys înconjurase Velarisul
şi arm ata noastră. Vrăji ca să o ascundă vederii şi să-i îm piedice pe
cei care se apropiau prea mult.
Aterizasem în m ijlocul lor, m ulţum ită detaliilor oferite de Nesta,
văzând perfect oraşul de soldaţi care se întindea în noapte.
Focurile de tabără care ardeau erau la fel de m ulte ca stelele.
A nim alele m uşcau şi m ârâiau, trăgând de lese şi de lanţuri. A rm ata
se în tindea la nesfârşit, peste tot plutind o groază ascunsă, care sor­
bea viaţa păm ântului.
Azriel se pierdu tăcut în întuneric, până ce ajunse să fie doar
um bra mea.
Am înfoiat roba galbenă a preotesei, m i-am aranjat coroniţa de
pe cap şi am început să cobor dealul, în m ijlocul arm atei Hybernului.
 CAPITOLUL
G5

Prim ul test inform ativ avea să fie şi cel m ai periculos.

Trebuia să trec pe lângă gărzile postate la m arginea taberei, să
aflu dacă auziseră de m oartea lui Ianthe şi ce fel de putere avea ea
cu adevărat, aici.
M i-am păstrai m asca drăguţă şi fericită pe care o afişa m ereu, cu
capul drept, inelul de îm perechere întors şi pus la cealaltă m ână,
cele câteva brăţări de argint pe care Azriel le îm prum utase de la
preoteasa taberei atârn ându-m i pe încheieturile mâinilor. Le-am
lăsat să zăngăne zgom otos, aşa cum facea ea, ca o pisică cu un clo­
poţel la zgardă.
Un anim al de com panie - am presupus că Ianthe nu era decât
un anim al de com panie p en tru rege.
Nu îl vedeam pe Azriel, d ar îl sim ţeam ca şi când piatra Siphon
ar fi defilat singură în vrem e ce nestem ata lui Ianthe era lim itată. El
se oprea în toate conurile de um bră, ţâşnind înainte şi înapoi.
Cele şase gărzi care flancau intrarea în tabără o supravegheară
pe Ianthe ieşind din întuneric, cu u n dezgust nem ascat. M i-am
calm at inim a şi m -am transform at în ea, m ân d ră şi tim idă, v ani­
toasă şi prădătoare, sfântă şi senzuală.
Paznicii nu m ă opriră când am trecut pe lângă ei, continuân-
du-m i dru m u l pe aleea lungă ce străbătea tabăra nesfârşită. N u se
arătară confuzi sau aşteptând ceva.
 N u am în drăznit să-m i plec um erii sau să oftez de uşurare. Nu
când m ergeam pe d ru m u l lat, m ărginit de co rtu ri şi fortificaţii,
focuri şi creaturi la care n u m -am uitat, spre care nici m ăcar nu
m -am întors când scoteau sunete către mine.
Acest loc făcea Regatul C oşm arurilor să sem ene cu un salon din
lum ea oam enilor, plin cu fecioare caste care brodau perne.
Şi undeva în acest puţ al iadului... era Elain. I-o prezentase, oare,
Cazanul regelui? Sau era încă între lum i, prinsă într-o dim ensiune
întunecată în care se afla doar Cazanul?
Văzusem cortul regelui în viziunea Nestei. Nu păruse la fel de
departe ca acum, ridicându-se ca o bestie im ensă şi ţepoasă din m ij­
locul taberei. Intrarea în el ar fi însem nat un alt rând de obstacole.
Dacă am fi ajuns până acolo fără să fim observaţi!
N oaptea ne avantaja. Soldaţii treji fie erau im plicaţi în diverse
activităţi îngrozitoare, fie stăteau de pază şi îşi doreau să le fi p utut
face. Ceilalţi dorm eau.
Era ciudat să m ă gândesc la faptul că H ybernul chiar avea nevoie
de odihnă, m i-am dat seam a cu fiecare pas ţanţoş şi zăngănit al bi­
juteriilor spre m ijlocul taberei.
Cumva, presupusesem că ei erau dincolo de asta - legendari,
nesfârşiţi în puterea şi furia lor.
D ar şi ei oboseau, m âncau şi dorm eau.
Poate că n u la fel de uşor sau de m ult ca oam enii, dar, cu două
ore înainte de răsărit, am avut noroc. De îndată ce soarele ar fi alun­
gat um brele, totuşi... O dată ce m i-ar fi făcut golurile din costum
vizibile...
M i-a fost greu să scrutez corturile pe lângă care treceam şi să
m ă concentrez la sunetele din tabără, în tim p ce m ă prefăceam a fi
cineva obişnuit cu ele. Nici m ăcar nu ştiam dacă Ianthe avea un cort
aici - dacă i se perm itea să se apropie de rege oricând îşi dorea.
M ă îndoiam că am fi p utut să intrăm direct în cortul lui personal
şi să aflăm un d e naiba era Elain.
 Un im ens foc de tabără ardea m ocnit şi pârâia în apropiere de
mijlocul taberei, sunetele petrecerii ajungând la noi cu m ult înainte
de a o vedea.
M i-am dat seam a în câteva clipe că m ajoritatea soldaţilor nu
dorm eau.
Ei erau aici, sărbătorind.
Unii dansau în cerc în ju ru l focului, siluetele lor contorsionate
tiind doar nişte um bre diform e care fugeau p rin noapte. Alţii beau
bere din butoaie m ari de stejar pe care le-am recunoscut ca fiind
chiar din depozitele lui Tamlin. Unii se agitau şi doar priveau.
D ar p rin tre râsete, cântece şi muzică, peste vuietului focului... se
auzi un ţipăt.
O um bră m ă apucă de um ăr, am intindu-m i să nu fug.
Ianthe nu ar fi alergat, nu şi-ar fi arătat îngrijorarea.
G ura nu se uscă când ţipătul se auzi din nou.
Nu am su portat să îl las să continue, să văd ce se făcea...
Cu o m ână nevăzută, Azriel m i-o prinse pe a m ea, trăgându-m ă
mai aproape. Furia i se undui din silueta invizibilă.
Am făcut un tu r lent al petrecerii, văzând mai clar unele lucruri.
Ţipetele...
Nu era Elain.
Nu era Elain cea care atârna de un grilaj din apropierea p o d iu ­
mului im provizat din granit.
Era unul dintre Copiii celor Binecuvântaţi, fata tânără şi zveltă...
Stom acul m i se răsuci, am eninţând să m i se ridice în gât. Alţi
doi erau înlănţuiţi lângă ea. D upă felul în care atârnau şi d upă rănile
de pe tru p u rile lor goale...
Clare. Li se făcuse ceea ce i se făcuse şi lui Clare. Şi, precum
Clare, fuseseră lăsaţi acolo să putrezească, lăsaţi p en tru ciorile care
cu siguranţă ar fi sosit la răsărit.
Fata atârna de mai m ult timp.
Nu puteam . Nu puteam să o las acolo...
 Dar, dacă aş fi zăbovit prea m ult, ei ar fi văzut. Şi să atrag atenţia
asupra mea...
Aş fi p u tu t să m ă îm pac cu asta? Cândva, ucisesem doi nevino­
vaţi ca să îi salvez pe Tamlin şi p oporul lui. La fel de bine aş fi putut
să o omor, dacă aş fi lăsat-o acolo ca să-m i salvez sora.
Străină. Ea era doar o străină...
- El te caută, rosti tărăgănat şi d u r u n mascul.
M -am întors ca să-l văd pe Jurian venind dintre două corturi,
legându-şi centura săbiei. Am aruncat o privire la podium . Şi, ca şi
când o m ână invizibilă ar fi alungat fumul...
Acolo, Regele H ybernului stătea tolănit pe scaunul lui, cu capul
sprijinit pe u n p u m n şi oarecum am uzat în tim p ce studia dezm ăţul,
to rtu ra şi chinul; adularea m ulţim ii care se întorcea ocazional ca să
închine un p ahar sau să facă o plecăciune spre el.
M i-am im p u s să-m i îm blânzesc vocea, să m ă adaptez la rit­
m ul vioi.
- A m fost ocupată cu surorile mele.
Jurian se holbă la m ine încă o clipă, privirea alunecându-i spre
piatra Siphon de pe capul meu.
Am ştiut care a fost m om entul în care şi-a dat seam a cine eram.
O chii căprui i se m ăriră un pic.
- U nde este ea? am şoptit eu.
Jurian zâm bi arogant. Nu mie, ci oricui ne privea.
- Au trecut deja câteva săptăm âni de când tânjeşti după m ine,
spuse el m ieros. Poartă-te ca atare!
Gâtul m i se strânse, dar m i-am pus o m ână pe antebraţul lui, flu­
tu rân d din pleoape la el când m -am apropiat.
El pufni amuzat.
- M i-e greu să cred că aşa i-ai câştigat inima.
Am încercat să n u m ă încrunt.
- Unde este?
- în siguranţă. Neatinsă.
 Pieptul m i se prăbuşi la cuvintele acelea.
- Nu p en tru m ult timp, spuse Jurian. L-a şocat când a apărut în
faţa Cazanului. A ordonat să fie închisă. A venit aici ca să se gândeas­
că la ce ar putea face cu ea. Şi cum să te facă să plăteşti p en tru asta.
M i-am trecu t o m ână pe braţul lui, apoi m i-am sprijinit-o pe
pieptul său, în dreptul inimii.
- U nde este?
Jurian se înclină ca şi când m -ar fi sărutat şi îşi apropie buzele de
urechea mea.
- Ai fost destul de deşteaptă să o ucizi înainte să-i iei forma?
I-am strâns jacheta.
- A p rim it ce m erita.
L-am sim ţit pe Jurian zâm bindu-m i la ureche.
- Este în cortul lui. înlănţuită cu oţel şi o m ică vrajă din cartea
lui preferată.
La naiba! Poate că ar fi trebuit să-l aduc pe Helion, care putea să
distrugă aproape orice...
Jurian îm i prinse bărbia între degetul m are şi arătător.
- Vino cu m ine în cortul m eu, Ianthe! Să văd ce poate face gura
aia a ta frum oasă.
Am făcut un efort să nu dau înapoi, dar l-am lăsat pe Jurian să-mi
pună o m ână pe spate. El chicoti.
- Se pare că deja ai nişte arm e cu tine. N u ai nevoie de mine.
I-am zâm bit frum os.
- C um răm âne cu fata de pe grilaj?
în tu n ericu l îi licări în ochi.
- Au fost m ulte înaintea ei şi m ulte altele îi vor urm a.
- N u o p o t lăsa aici, i-am spus p rintre dinţi.
Jurian m ă conduse prin labirintul de corturi, îndreptându-se
spre cercul interior.
- Sora ta sau ea - nu vei putea să le scoţi pe am ândouă.
- A du-m i-o şi o voi face!
 - Spune că ai vrea să te rogi în faţa Cazanului înainte să te re­
tragi, m orm ăi Jurian.
Am clipit şi m i-am dat seam a că înaintea noastră erau gărzi şi
cortul m are de culoarea osului. M i-am îm preunat m âinile în faţă şi
i-am spus lui Jurian:
- înainte să ne... retragem , aş vrea să m ă rog în faţa m arelui
Cazan. Ca să-i m ulţum esc pen tru dărnicia de azi.
Jurian se în cru n tă ca un bărbat gata să se îm perecheze, d ar care
fusese respins p en tru m om ent.
- Grăbeşte-te! spuse el făcând sem n din bărbie spre gărzile de
ambele părţi ale clapelor cortului.
I-am surprins privirea pe care le-o aruncă, parcă de la un m as­
cul la altul. Paznicii nu se deranjară să-şi ascundă privirile pofti­
cioase când am trecut pe lângă ei.
Şi de vrem e ce eram Ianthe... Le-am zâm bit cazual, m ăsurân-
du-i din priviri p entru o altfel de cucerire decât cea p en tru care
veniseră în Prythian.
Rânjetul cu care îm i răspunse cel din dreapta îm i spuse că era
disponibil.
„Mai târziu, m i-am im pus să-i răspund din privire. D upă ce ter­
m in cu om ul."
El îşi aranjă cureaua când m -am strecurat în cortul slab lum inat
şi rece precum cerul dinaintea răsăritului.
Nu era nicio lum ină fae şi nu ardea niciun foc, iar în m ijlocul
cortului im ens... un întuneric devora lum ina. Era Cazanul.
Mi se ridică p ărul de pe braţe.
Jurian îm i şopti la ureche:
- Ai cinci m inute să ieşi. D u-o la m arginea vestică, unde e o
stâncă deasupra râului. Ne întâlnim acolo.
Am clipit la el.
Zâm betul lui Jurian fu un licăr alb în întuneric.
- Să nu intri în panică dacă auzi ţipete. E diversiunea lui. El zâmbi
spre um bre. Sper că poţi căra trei, îm blânzitor al Umbrelor!
 Azriel nu confirm ă că era acolo, că auzise.
Jurian m ă mai studie o clipă.
- Păstrează u n pu m n al p en tru inim a ta. D acă te p rin d vie, regele
va... El scutură din cap. N u îi lăsa să te prin d ă în viaţă.
Apoi, el plecă.
D upă o clipă, Azriel ieşi din um brele profunde din colţul co rtu ­
lui şi facu sem n din bărbie spre cortinele din spate. A m început să
recit una d intre m ultele rugăciuni ale lui Ianthe, un discurs drăguţ
pe care o auzisem rostindu-1 de o m ie de ori în Regatul Primăverii.
Ne-am grăbit călcând pe covoare, ferindu-ne de mese şi mobilă,
recitându-i rugăciunile în tot acest timp.
Azriel dădu co rtina la o parte...
Elain era în căm aşa ei de noapte. Cu căluş şi cu încheieturile
m âinilor înfăşurate în oţel care strălucea violet, ea căscă ochii când
ne văzu pe Azriel şi pe m ine...
M i-am reluat înfăţişarea, ducându-m i o m ână la buze când
Azriel îngenunche în faţa ei. Am continuat rugăciunile, im plorând
Cazanul să-m i facă pântecul fertil...
Azriel îi scoase încet căluşul din gură.
- Eşti rănită?
Ea scutură din cap, devorându-i im aginea ca şi când nu i-ar fi
venit să creadă.
- Ai venit după m ine.
îm blânzitorul U m brelor îşi înclină capul.
- Grăbeşte-te! am şoptit eu, apoi m i-am reluat rugăciunea. Nu
aveam m ult tim p la dispoziţie.
Pietrele Siphon ale lui Azriel se aprinseră, iar cea din vârful
creştetului m eu se încălzi.
M agia nu făcu nim ic atunci când intră în contact cu acele legă­
turi. Nimic.
Mai aveam de recitat doar câteva versete din rugăciune.
Nu putea să fugă cu încheieturile m âinilor şi gleznele legate.
 Am întins o m ână spre ea, căutând un fir din puterea lui Helion
ca să alung vraja cu care regele ferm ecase lanţurile, dar m agia încă
îm i era epuizată...
- N u avem tim p, şopti Azriel. Vine!
Ţipetele şi strigătele începură să se audă.
Azriel o luă pe Elain, iar ea îi cuprinse gâtul cu braţele legate.
- Ţine-te bine şi să n u scoţi un sunet! îi ordonă el.
Lătrăturile spintecară noaptea. M i-am scos m antia şi am pus în
b uzunar piatra Siphon a lui Azriel înainte să apuc cele două cuţite.
- Ieşim p rin spate?
El dăd u aprobator din cap.
- Pregăteşte-te să fugi!
Inim a îm i bătu cu putere. Elain se uită la noi, dar nu trem ură şi
nu se crispă.
- Aleargă şi nu te opri! îm i spuse el. Alergăm spre m arginea ves­
tică, spre stâncă.
- D acă Jurian nu ajunge acolo la tim p cu fata...
- A tunci veţi pleca. O voi recupera eu.
Am respirat adânc, pregătindu-m ă.
L ătrăturile deveniră m ai puternice şi se apropiară.
- Acum , şopti Azriel şi am fugit.
Pietrele lui Siphon se aprinseră, iar pânza din spatele cortului se
topi. Noi am trecut în fugă p rin ea, înainte ca gărzile din apropiere
să observe.
Acestea nu se îndreptară spre noi, ci doar priviră prin gaură.
Azriel ne făcuse invizibili, învăluindu-se în umbre.
Am alergat p rin tre corturi, picioarele zb u rân d u -n e peste iarbă
şi păm ânt.
- Grăbeşte-te! şopti el. Um brele nu vor rezista m ult timp.
D eoarece la est, în spatele nostru... soarele începea să răsară.
Un urlet strident spintecă noaptea pe sfârşite, iar eu am ştiut că
îşi dăduseră seam a de ceea ce făcusem. Că era aici. Şi chiar dacă nu
ne vedeau... câinii Regelui H ybernului ne simţeau.
 - M a i repede! m ârâi Azriel.
P ăm ân tu l tre m u ră în spatele n o stru . N u am în d ră z n it să p r i­
vesc înapoi.
Ne-am apropiat de un rastel cu arme. M i-am pus cuţitele în teacă,
eliberându-m i m âinile când ne-am grăbit pe lângă el şi am înşfăcat
un arc şi o tolbă cu săgeţi. Săgeţi din fra sin .
Săgeţile scoaseră un sunet asurzitor când m i-am aruncat tolba
peste u m ăr şi am pus o săgeată în arc.
Azriel coti la dreapta, ocolind u n cort.
Iar în acel unghi... m -am întors şi am tras în cel mai apropiat
câine - n u era un câine, din ce m i-am dat seam a când săgeata se
îndreptă spre capul lui. Era un fel de naga - o creatură m onstruoasă,
cu solzi care alerga în p atru labe, cu o faţă ca de şarpe m ârâind şi
plină de dinţi albi sfâşietori...
Săgeata m ea îi in tră direct în gât.
Aceasta căzu, iar noi am ocolit cortul, grăbindu-ne spre orizon­
tul vestic, încă slab lum inat.
Am pus altă săgeată în arc.
Alte trei creaturi erau în spatele n o stru , ajungându-ne cu fie­
care pas...
în ju ru l n o stru , îi sim ţeam pe com andanţii H ybernului aler­
gând îm preună cu câinii, u rm ărin d bestiile, deoarece ei încă nu ne
vedeau. Săgeata pe care o trăsesem le spunea destule despre dis­
tanţă. D ar în clipa în care câinii ne-ar fi ajuns din urm ă... ar fi apărut
şi com andanţii, ca să ne ucidă sau să ne ia.
R ând după rând, corturile se treziră încet din pricina agitaţiei
din m ijlocul taberei.
Aerul se undui, iar eu m i-am ridicat privirea ca să văd ploaia de
săgeţi din frasin dezlănţuite din spate, atât de m ulte, încât erau o
încercare orbească de a lovi ţinta...
Scutul albastru al lui Azriel trem ură la im pact, dar rezistă. Totuşi
um brele noastre trem u rau şi dispăreau.
 Câinii se apropiau, doi despărţindu-se ca să fugă într-o parte, să
ne adune.
D eoarece era o stâncă în cealaltă m argine a taberei, una sub care
se căsca o prăpastie fo a rte adâncă şi cu u n râu neiertător.
Iar acolo stând pe m arginea ei, ghem uită într-o m antie neagră...
Era fata!
Jurian o lăsase acolo, p en tru noi. El plecase - nu-1 mai vedeam
pe nicăieri.
în spatele n o stru însă, um plând aerul ca şi când ar fi folosit m a­
gia ca să o facă... regele vorbi.
- Ce hoţi îndrăzneţi! spuse el tărăgănat, cuvintele venind de
peste tot şi de nicăieri. C um să vă pedepsesc?
Nu m ă îndoiam că protecţiile se term inau chiar dincolo de m ar­
ginea piscului, fapt confirm at de m ârâitul câinilor, care păreau să
ştie că p rada avea să le scape în m ai puţin de o sută de m etri. Dacă
am fi p u tu t sări destul de departe, încât să scăpăm de ei.
- Scoate-o, Azriel! l-am implorat eu gâfâind. Eu o voi lua pe cealaltă.
- Noi toţi...
- Este un ordin.
O şansă clară, o cale liberă spre m arginea stâncii şi libertatea de
dincolo ea...
- Trebuie să...
Cuvintele îm i fură întrerupe.
Am sim ţit im pactul înaintea durerii arzătoare care îm i izbucni
p rin um ăr. Era o săgeată de frasin...
Picioarele m i se înm uiară sub m ine, sângele ţâşni, iar eu m -am
izbit de păm ântul stâncos atât de puternic încât oasele m ă durură.
Azriel înjură, dar să lupte cu Elain în braţe...
Câinii ajunseră aici într-o secundă.
A m tras o săgeată spre unul, um ărul durân d u -m ă din cauza
mişcării. Câinele căzu, dezvăluind priveliştea din spatele lui.
Dezvăluindu-1 pe regele care venea de-a lungul rândului de cor­
turi, fără să se grăbească, fiind convins că aveam să fim prinşi, cu un
arc atârnându-i din m ână. Arcul care trăsese săgeata care îmi
străpungea acum corpul.
- Ar fi atât de plictisitor să te torturez prin m etode tradiţionale,
spuse gânditor regele, cu vocea încă puternică. Păşea lent în m od
voit. Ce se va m ai m ânia Rhysand! C um va intra el în panică! Parte­
nera lui a venit, în sfârşit, să m ă vadă.
înainte să îl p o t avertiza pe Azriel să se grăbească, ceilalţi doi
câini m ă atacară.
Unul sări direct spre m ine. A m ridicat arcul ca să îl lovesc în bot.
Câinele îl rupse în două, aruncând lem nul. A m apucat un cuţit
tocm ai când al doilea sări...
Un urlet m ă asurzi şi îm i făcu urechile să-m i ţiuie, chiar în clipa
în care unul din câini fu aruncat de pe mine.
C unoşteam acel urlet, cunoşteam ...
O bestie cu blană aurie şi coarne răsucite sfâşia câinii.
- Tamlin, am spus eu, dar el m iji ochii verzi.
„Fugi!" p ăru să-m i spună.
Aşadar, el alergase pe lângă noi, încercând să ne găsească.
El sfâşie câinii, anim alele aruncându-se asupra lui. Regele se
opri şi, chiar dacă răm ase departe, am văzut cum faţa i se pleoşti din
cauza uim irii.
Acum. Trebuia să plec acum ...
M -am ridicat în picioare şi, înghiţindu-m i un ţipăt, m i-am scos
săgeata. Azriel era deja aici, după doar câteva clipe...
Azriel m ă apucă de guler şi o plasă de lum ină albastră m i se în ­
făşură în ju ru l um ărului oprind sângerarea; era un bandaj p ân ă ce
o vindecătoare...
- Trebuie să zbori! spuse el gâfâind.
Alţi şase câini se apropiară. Tam lin încă se lupta cu ceilalţi, câş­
tigând teren şi ţin ân d u -i pe loc.
- Trebuie să zburăm , spuse Azriel, uitându-se cu u n ochi la re­
gele care îşi reluă acum m ersul lent, în bătaie de joc. Eşti în stare?
 Tânăra femeie încă stătea la m arginea piscului şi ne urm ărea cu
ochi m ari, părul negru fluturându-i peste faţă.
Până acum , n u-m i mai luasem zborul din fugă. Abia reuşisem să
răm ân în aer.
C hiar dacă Azriel ar fi luat-o pe fată cu braţul liber...
N u m i-am perm is să m ă gândesc la alternativă. A veam să zbor
doar suficient cât să plutesc peste stânca aceea şi să m ă teleportez
după ce-am fi trecut de lim ita protecţiilor.
Tam lin scoase un strigăt care păru a fi de durere, urm at de un
altul cutrem urător. Restul câinilor îl ajunseseră. El nu ezită, nu cedă
un centim etru în faţa lor...
M i-am invocat aripile. G reutatea lor... C hiar şi cu bandajul pie­
trei Siphon, durerea îm i distruse sim ţurile odată cu încordarea
muşchilor.
Am gâfâit p rin tre dinţii strânşi când Azriel plonjă înainte şi în ­
cepu să bată din aripi. Pe m arginea proem inentă nu era suficient loc
să facem asta unul lângă celălalt. Am m em orat detaliile decolării
lui, felul în care bătu din aripi şi cum îşi schim bă poziţia corpului.
- P rinde-te de el! îi ordonă Elain fetei cu ochii m ari când Azriel
vui spre ea.
Fata sem ăna cu o căprioară ce u rm a să fie vânată de u n lup.
Fata n u îşi deschise braţele când ei se apropiară.
- D acă vrei să trăieşti, fă -o a cum ! îi ţipă Elain.
Fata îşi aruncă m antia şi-şi deschise larg braţele.
Părul ei negru flutură în spatele lui Azriel şi i se încâlci printre
aripile lui când el o ridică la cer. Dar, chiar şi în fugă, am văzut cum
Elain îşi întinse m âinile palide, apucând-o pe fată de gât şi ţinând-o
cât de strâns putu.
Şi tam an la timp.
Unul d intre câini scăpă de Tam lin cu o săritură puternică. Eu
m -am ferit, pregătindu-m ă de im pact, dar nu spre m ine se îndrepta.
D ouă salturi pe m arginea de piatră şi încă o săritură...
 Strigătul lui Azriel răsună din pietre când câinele se izbi în el,
sfâşiindu-i spatele şi aripile cu ghearele...
Fata ţipă, dar Elain se mişcă. C ând Azriel se luptă ca să răm ână
în aer, să le ţin ă în continuare, sora m ea lovi bestia cu piciorul în
faţă şi în ochi de m ai m ulte ori. Aceasta ţipă, iar Elain lovi din nou
în faţă cu piciorul gol şi m urdar de noroi. Lovitura îşi atinse ţinta.
C u u n strig ăt de d urere, aceasta îşi scoase ghearele şi p lonjă
în râu.
Atât de repede. Se întâm plase atât de repede. Şi sângele îi ţâşnea
din spate şi din aripi...
D ar Azriel răm ase în aer. Lum ina albastră se întinse peste răni şi
opri sângerarea, echilibrându-i aripile. încă alergam spre stâncă în
timp ce el se roti şi dezvălui u n chip albit de durere când le apucă
strâns pe cele două femei.
însă el văzu ce se îndrepta spre m ine, finişul. Şi p en tru prim a
dată de când îl cunoscusem , am văzut groaza în ochii lui Azriel
când m ă u rm ări alergând.
Am bătut din aripi, un curent ascendent ridicându-m i picio­
arele şi apoi prăbuşindu-m i-le pe piatră. M -am clătinat, dar am
continuat să alerg, să bat din aripi, chinuită de durerile pe care le
sim ţeam la spate.
Un alt câine trecu de protecţia lui Tam lin şi se rostogoli rapid pe
întinderea îngustă, scobind cu ghearele piatra de dedesubt. Aş fi
putut ju ra că regele râse din spate.
- M ai repede! strigă Azriel, sângele prelingându-i-se cu fiecare
bătaie a aripilor. P rin m em brana sfâşiată a aripilor sale, vedeam
răsăritul. Ridică-te!
Pietrele răsunară la paşii grei ai câinelui în u rm a mea.
Capătul stâncii se ivi. Prăpastia era dincolo de ea. Iar eu ştiam că
anim alul ar fi sărit odată cu m ine. Regele m -ar fi recuperat oricum ,
chiar dacă tru p u l m i-ar fi fost distrus pe râu, m ult dedesubt. De la
înălţim ea asta, m -aş fi izbit ca un ou aruncat din tr-u n turn.
 Iar el ar fi p ăstrat ce-ar m ai fi răm as din m ine, aşa cum fusese
păstrat Jurian, în viaţă şi conştient.
- Ridică-le!
M i-am întins aripile cât de m ult am putut. Treizeci de paşi m ă
despărţeau de m argine.
- R idică picioarele!
Douăzeci de paşi. Soarele apăru deasupra orizontului estic, po-
leind cu auriu arm u ra însângerată a lui Azriel.
Regele trase încă o săgeată - două. Una p en tru m ine, o alta înăl-
ţându-se spre spatele expus al lui Elain. Azriel le opri pe am ândouă
cu un scut albastru. Nu m -am uitat să văd dacă scutul se întindea
spre Tamlin.
Zece paşi. Bătând din aripi, m uşchii m ă d urură, iar sângele m i se
prelinse de pe bandajul pietrei Siphon. Am bătut când am agitat un
curent sub m ine, aerul um plând m em brana flexibilă, tocm ai când
oasele şi tendoanele se întinseră la m axim um .
M -am ridicat de la păm ânt şi apoi l-am atins din nou cu picioa- »
rele. M -am îm pins odată cu vântul, bătând puternic din aripi. Câinele ;
se apropia de m ine. î
Cinci paşi. Ştiam că forţa m ă convinsese să învăţ ca să zbor... Şti- î
use cum va că acest m om ent ar fi sosit. Mă pregătisem pen tru asta.
Şi la mai p u ţin de trei paşi de m arginea stâncii... Un vânt cald ce !
m irosea a liliac şi a iarbă proaspătă suflă de sub mine. Un vânt de
prim ăvară m ă ridică şi-m i um flă aripile.
Picioarele m i se tot ridicară.
Câinele sări după mine.
- Coteşte!
M i-am aruncat corpul în lateral, aripile fâcându-m ă să m ă cla­
tin. Răsăritul, prăpastia şi cerul se înclinară şi se răsuciră înainte să
m ă echilibrez.
M -am uitat în u rm ă ca să văd câinele-naga m uşcând locul în
care-m i fuseseră călcâiele şi apoi plonjând tot m ai jos în prăpastie
şi-n râul de dedesubt.
 Regele trase din nou, puterea de culoarea am etistului strălucind
în vârful săgeţii. Scutul lui Azriel rezistă cu greu. Azriel gem u de
durere din cauza m agiei folosite de rege.
D ar el m ârâi ordinul „Zboară!", iar eu am virat spre direcţia din
care venisem , spatele trem urându-m i la efortul de a-m i m enţine
tru p u l drept. Azriel se întoarse, fata gem ând de groază când el co­
borî câţiva m etri în aer, înainte să-şi recape echilibrul şi să plutească
lângă mine.
Regele urlă un ordin şi u n baraj de săgeţi zburară cu boltă d in ­
spre tabără, căzând asupra noastră.
Scutul lui Azriel se clătină, dar rezistă. A m bătut din aripi, chi­
nuită de durerea de spate.
M i-am apăsat rana cu o m ână tocm ai când protecţiile îm i opu-
seră rezistenţă. Se opuseră ca şi când ar fi încercat să m ă reţină, să îl
ţină pe Azriel unde bătea acum puternic din aripi îm potriva lor,
sângele ţâşnindu-i din aripile rănite şi prelingându-i-se pe spatele
lui sfâşiat...
A m dezlănţuit o sclipire din lum ina albă a lui Helion, care arse,
pârli şi topi.
O gaură abia suficient de m are apăru în protecţii.
N u am ezitat când am plutit p rin ea şi am respirat sacadat, dar
m -am uitat înapoi o singură dată.
Tamlin era înconjurat de câini. Sângera şi gâfâia încă în form a
iui de bestie.
Regele era, poate, la treizeci de paşi distanţă, alb... alb de tot la
faţă când văzu că-i găurisem din nou protecţiile. Tam lin profită din
plin de distracţia lui.
Nu se uită la noi când fugi spre m arginea piscului şi sări departe.
Mai departe decât ar fi trebuit să poată orice bestie sau Fae. Vântul
pe care îl trim isese spre m ine îl sprijinea acum , ghidându-1 spre
gaura p rin care ne strecuraserăm .
Tam lin trecu p rin ea şi se teleportă fară să se uite încă la m ine
când l-am apucat pe Azriel de m ână şi am dispărut şi noi, cu toţii.
 Puterea lui Azriel cedă la m arginea taberei noastre.
Fata, în ciuda arsurilor şi a loviturilor de bici de pe pielea ei albă
ca luna, reuşi să m eargă.
Lum ina cenuşie a dim ineţii se răspândise peste lume, ceaţa agă-
ţân d u -n i-se de glezne când ne-am îndreptat spre tabără, Azriel
ţin ân d -o încă pe Elain la piept. în tot acest tim p, el lăsă în urm a lui
o dâră de sânge, una subţire în com paraţie cu şuvoiul care ar fi tre ­
buit să curgă, oprit doar de peticele de putere pe care şi le pusese.
A jutor - avea im ediat nevoie de o vindecătoare.
A m ândoi aveam. M i-am apăsat rana de la u m ăr ca să reduc la
m in im u m sângerarea. Fata se oferi chiar să-şi folosească hainele
făcute fâşii ca să o lege.
N u aveam energie să-i explic faptul că eram Fae şi că fusesem
rănită cu o săgeată din frasin. Trebuia să văd o vindecătoare înainte
să se vindece şi să închidă vreo aşchie. Deci nu am întrebat-o decât
cum o chema.
Briar, spuse ea, cu vocea răguşită de la atâta strigat. N um ele ei
era Briar.
N u părea să o deranjeze noroiul care îi plescăia sub picioare şi îi ;
stropea gambele. Ea doar se uită la corturi, la soldaţii care ieşeau. 1
U nul îl văzu pe Azriel şi strigă unei vindecătoare să se grăbească în j
cortul spionului. j
Rhys se teleportă în calea noastră înainte să fi trecut de prim ul
rând de corturi şi se uită direct la Azriel, apoi la rana de la um ărul
meu, la paloarea feţei mele. La Elain, apoi la Briar.
- N u puteam să o las, am spus eu, surprinsă să m ă aud răguşită.
în apropiere, se auziră nişte paşi grăbiţi, iar apoi N esta ocoli un
cort, oprindu-se în noroi.
C ând o văzu pe Elain în braţele lui Azriel, ea suspină. Nu o mai
auzisem niciodată scoţând u n astfel de sunet.
 „Nu este rănită", i-am spus eu în acea cam eră a m inţii ei, p en tru
că n u eram în stare să vorbesc.
Nesta începu din nou să alerge. M -am întins spre Rhysand, al
cărui chip era încordat când veni spre noi...
D ar N esta ajunse acolo prim a.
M i-am înghiţit u n strigăt de durere când N esta m ă cuprinse cu
braţele de gât şi m ă îm brăţişă atât de strâns, încât m ă lăsă fără aer.
C orpul îi trem u ra când suspină şi spuse de nenum ărate ori
„mulţumesc".
Rhys se întinse spre Azriel, luând-o pe Elain şi lăsând-o uşor jos
pe sora mea. Azriel spuse răguşit, clătinându-se pe picioare:
- Avem nevoie de Helion ca să îi scoată lanţurile.
Totuşi Elain nu p ăru să le observe când se ridică pe vârfuri şi îl
sărută pe îm blânzitorul U m brelor pe obraz şi se îndreptă spre m ine
şi spre Nesta, care se retrase suficient de m ult tim p ca să îi studieze
chipul curat şi ochii limpezi.
- Trebuie să te duc la Thesan, îi spuse Rhys lui Azriel. C hiar acum.
înainte să m ă pot întoarce, Elain m ă luă în braţe. Nu m i-am
am intit când am început să plâng în tim p ce i-am sim ţit braţele sub­
ţiri strângându-m ă cu o forţă de oţel.
N u m i-am am in tit de vindecătoarea care m ă bandajă şi nici
cum m ă spăla Rhys. Nici când i-am spus ce se întâm plase cu Jurian
şi cu Tamlin, Nesta agitându-se în jurul lui Elain când H elion veni
să-i scoată lanţurile, înjurând lucrătura regelui, deşi îi recunoscu
calitatea.
D ar m i-am am intit cum m -am întins pe blana de urs la final.
Cum am sim ţit corpul zvelt al lui Elain aşezându-se lângă m ine şi
ghem uindu-se într-o parte, atentă să nu-m i atingă rănile bandajate
de pe umăr. N u îm i dădusem seam a cât de frig îm i era, până când
nu i-am absorbit căldura.
O clipă mai târziu, un alt corp cald se culcuşi în stânga mea.
M irosul Nestei pluti peste m ine - focul şi oţelul şi voinţa fermă.
 La distanţă, l-am auzit pe Rhys scoţând pe toată lum ea afară ca
să vadă cum se sim ţea Azriel, acum în grija lui Thesan.
Nu am ştiut cât tim p am stat acolo îm preună cu surorile mele,
aşa cum îm părţisem cândva patul sculptat din coliba dărăpănată.
Pe atunci, ne agitam , ne răsuceam şi ne luptam p en tru orice bucăţică
de spaţiu.
D ar în acea dim ineaţă, când soarele se ridică peste lume, ne-am
strâns în braţe şi am răm as aşa.
 CAPITOLUL
66

La prânz, sunetul sosirii lui Kallias şi al arm atei lui fu singurul

care m ă trezi din locul în care adorm isem pe podea îm preună cu
surorile mele. Asta şi gândul care răsună prin mine.
Tamlin.
Acţiunile lui ar fi acoperit trădarea lui Jurian. Eram sigură că
Tamlin nu se întorsese în arm ata H ybernului după întâlnire ca să
ne trădeze, ci ca să spioneze.
Deşi după seara trecută... era puţin probabil să se mai apropie
vreodată de H ybern. Nu după ce însuşi regele văzuse totul.
Nu ştiam ce să cred despre faptul că m ă salvase - că renunţase la
înşelătoria lui ca să reuşeacă. Unde plecase când se teleportase? Nu
m ai auzisem nim ic despre arm ata Regatului Primăverii.
Iar vântul pe care îl trim isese... Nu îl m ai văzusem folosind o
astfel de putere.
Era, într-adevăr, filosofia Nephelle. Nu aripile sau zborul m eu
fuseseră slăbiciunea care se transform ase în putere, ci Tamlin. Dacă
nu ar fi intervenit... Am refuzat să m ă gândesc.
Elain şi Nesta încă dorm eau pe blana de urs când m -am strecu­
rat din braţele lor şi m -am spălat pe faţă în vasul de cupru de lângă
patul meu. O privire în oglinda de deasupra îm i arătă că trăisem şi
zile mai bune. Săptăm âni. Luni.
 A m dat înapoi gulerul cămăşii albe, ca să m ă încrunt la rana b an ­
dajată de pe umăr. Am tresărit, rotindu-m i încheietura şi m inunân-
du-m ă de cât de m ult se vindecase deja. Totuşi, spatele meu...
O durere usturătoare îm i străbătea spatele şi abdom enul. M uş­
chii pe care îi forţasem la m axim um ca să zbor. în cru n tâ n d u -m ă
la oglindă, m i-am îm pletit părul şi m i-am pus jacheta, şuierând la
m işcarea din um ăr. încă o zi sau două, şi durerea ar fi putut fi destul
de slabă p en tru a folosi o sabie. Probabil.
M -am rugat ca Azriel să fie într-o form ă m ai bună. Dacă Thesan
îl vindecase, poate că era. D acă eram norocoşi.
Nu ştiam cum reuşise Azriel să răm ână în zbor şi conştient în
acele m inute. N u m -am gândit cum , când şi de ce învăţase să ges­
tioneze astfel durerea.
în tăcere, i-am cerut celei m ai apropiate intendente să aducă
nişte farfurii cu m âncare p en tru surorile mele. Probabil că Elain era
flăm ândă şi m ă îndoiam că N esta m âncase ceva în absenţa
noastră.
Intendenta înaripată întrebă doar dacă îm i trebuia ceva, iar când
i-am spus că nu, ţâţâi şi spuse că u rm a să se asigure că aveam să
m ănânc şi eu.
Nu am avut curajul să-i cer să găsească şi m âncarea preferată a lui
Am ren. C hiar dacă eram sigură că lui A m ren i-ar fi trebuit după acti­
vităţile ei cu Varian din seara precedentă. D oar dacă nu cumva el...
N u m -am gândit la asta când m -am îndreptat spre cortul ei.
Găsisem arm ata H ybernului. Şi o văzusem în seara precedentă...
I-aş fi oferit lui A m ren tot ajutorul posibil p en tru descifrarea vrăjii
spre care o îndrum ase Suriei. Aş fi făcut orice, num ai să oprim
Cazanul. Iar în ultim a luptă... atunci, doar atunci aş fi dezlănţuit-o
pe Bryaxis asupra H ybernului.
Eram aproape de cortul ei, oferind zâm bete aspre în schim bul
privirilor precaute şi al sem nelor din cap făcute de războinicii illy­
rieni, când am zărit agitaţie chiar la m arginea taberei. Alţi câţiva
paşi m ă făcură să privesc dincolo de linia subţire de dem arcaţie a
ierbii şi noroiului, spre tabăra Regatului Iernii, care acum era
aproape ridicată în toată splendoarea ei.
A rm ata lui Kallias încă îşi teleporta proviziile şi unităţile de răz­
boinici, regatul fiind form at din M ari Spiriduşi cu păr alb ca zăpada
sau negru ca noaptea şi a căror nuanţă a pielii varia de la alb ca luna
la m aroniu-închis. Spiriduşii de rang inferior... el adusese m ai m ulţi
spiriduşi de rang inferior decât oricare dintre noi, dacă îi excludeai
pe illyrieni. A m făcut u n efort să nu m ă uit cu gura căscată când am
zăbovit la m arginea taberei lor.
C reaturi cu m em bre lungi, precum ţu rţu rii treceau pe lângă
m ine, destul de înalte ca să pu n ă steagurile argintii cu albastru în
vârful diverselor corturi; căruţele erau trase de reni puternici şi urşi
albi care se m işcau greoi în arm uri îm podobite, unii atât de co n ­
ştienţi când m ergeau încât nu aş fi fost surprinsă dacă ar fi putut
vorbi. Vulpi albe fugeau, p u rtân d pe m icile lor veste brodate ceea ce
păreau a fi mesaje.
A rm ata n oastră illyriană era brutală, simplă, cu puţine zorzoane
şi în care dom nea ierarhia. Arm ata lui Kallias - sau, am presupus, ar­
mata pe care Viviane o ţinuse unită în timpul dom niei Amaranthei -
era un furnicar complex, frum oasă. O rdonată şi totuşi vuind de
viaţă. Toată lum ea avea un scop, toată lum ea părea dornică să şi-l
îndeplinească eficient şi cu m ândrie.
Am zărit-o pe M or m ergând cu Viviane şi cu încă o tânără foarte
frum oasă, care părea geam ăna lui Viviane. Viviane radia, M or fiind
probabil m ai reţinută p en tru prim a dată, iar când ea se întoarse...
A m ridicat din sprâncene. Fata um ană - Briar - era cu ele. Acum
la braţul lui Viviane, cu faţa încă rănită şi um flată pe alocuri, dar...
zâm bind tim id la doam nele din Regatul Iernii.
Viviane începu să o conducă pe Briar, discutând voios, iar M or
şi posibila soră a lui Viviane zăboviră ca să le privească. M or îi spuse
străinei ceva care o făcu să zâm bească un pic.
 Fu u n zâm bet reţinut, care dispăru repede, m ai ales când un sol­
dat M are Spiriduş trecu pe lângă ele, le zâmbi tachinându-le, şi apoi
m erse m ai departe. M or urm ări cu atenţie chipul femelei şi îşi m ută
repede privirea cân d a doua se întoarse spre ea, o bătu pe um ăr pe
M or şi plecă d u p ă posibila ei soră şi Briar.
M i-am am in tit de cearta noastră când M or se întoarse spre
m ine. M i-am am in tit cuvintele nerostite, cele pe care probabil ar fi
treb u it să le spun. M or îşi aruncă părul peste un u m ăr şi veni direct
spre m ine.
- Le-ai dat-o lo r pe Briar? am întrebat-o înainte să spună ceva.
N e-am întors îm preună spre tabăra noastră.
- Az m i-a explicat în ce stare ai găsit-o. Nu am crezut că a o ex­
p u n e illyrienilor pregătiţi de luptă ar linişti-o.
- Şi arm ata R egatului Iernii este m ai bună?
- Ei au anim ale pufoase.
A m p u fnit scu tu râ n d din cap. Urşii im enşi erau într-adevăr p u ­
foşi, dacă le ig n o rai ghearele şi dinţii.
M o r se u ită pieziş la m ine.
- Ai fost curajo asă că ai salvat-o pe Briar.
- O ricin e ar fi făcut-o.
- N u, spuse ea, aranjându-şi jacheta strâm tă illyriană. Nu sunt
sigură... C red că n ici m ăcar eu nu aş fi încercat să o iau. Decât dacă
aş fi considerat că m erită riscul. A m acţionat în atât de m ulte situa­
ţii asem ănătoare care s-au term inat prost încât...
Ea scu tu ră d in cap.
- C u m se sim te Azriel?
- Este în viaţă. Spatele lui este bine. D ar Thesan n u a vindecat
p ân ă acu m prea m u lte aripi illyriene, deci vindecarea este... lentă.
Se p a re că e d ife rită de repararea aripilor peregrynilor. Rhys a che-
m at-o p e M adja, vindecătoarea din Velaris. Va ajunge ori azi mai
târziu , o ri m âine c a să se ocupe de el.
- Va... m ai zb u ra?
 - Având în vedere că aripile lui Cassian erau într-o form ă mai
proastă, aş spune că da. Dar... probabil n u în tr-o luptă. N u curând.
Stom acul m i se strânse.
- Nu va fi bucuros să afle asta.
- N iciunul dintre noi nu este.
Să-l pierdem pe Azriel pe câm pul de luptă...
M or p ăru să ghicească ce gândeam şi îm i spuse:
- Este m ai bine decât să m oară. Ea îşi trecu o m ână prin părul
auriu. A r fi trebuit să fie atât de uşor ca lucrurile să m eargă prost
aseară. Iar când v-am văzut dispărând... M -am gândit îngrozită că
s-ar putea să nu te m ai văd. Să îndrept lucrurile.
- Am spus lu cruri pe care nu le-am gândit.
- Şi eu.
Ea m ă conduse p ână la m arginea p ădurii de la graniţa taberelor
noastre şi d o ar după asta m i-am dat seam a că u rm a să-m i spună
ceva fără să ne audă nim eni. Ceva care să m erite întârzierea întâl­
nirii mele cu A m ren p en tru un timp.
Ea se rezem ă de un stejar înalt, bătând cu piciorul în păm ânt.
- Să nu ne mai m inţim !
M i-am sim ţit vinovăţia în stomac.
- Da, am spus eu. îm i pare rău că te-am păcălit. Eu doar... am
tăcut o greşeală. Şi îm i pare rău.
M or îşi frecă faţa.
- Ai avut totuşi dreptate în privinţa mea. Ai fost... M âna îi tre ­
m ură când o coborî. Ea îşi m uşcă buza, înghiţind în sec. O chii ei îi
întâlniră, în sfârşit, pe ai m ei - strălucitori şi tem ători. Nu îl iubesc
pe Azriel, rosti cu o voce spartă.
Am răm as perfect nem işcată, ascultând.
- Nu, nici asta n u e adevărat. Eu chiar îl iubesc. Ca pe o rudă. Şi
uneori m ă întreb dacă poate fi... m ai m ult, dar... nu îl iubesc. N u
cum m ă iubeşte el. Ultim ele cuvinte fură o şoaptă trem urată.
- L-ai iubit vreodată? Asa?
 - Nu. Ea se cuprinse cu braţele. Nu. Eu nu... Vezi...
N u o auzisem niciodată bâlbâindu-se. Ea închise ochii, degetele
in trân d u -i în piele.
- N u p o t să-l iubesc aşa.
- De ce?
- P entru că prefer femelele.
P entru o clipă, m ă străbătu doar liniştea.
- D ar te culci cu masculi. Te-ai culcat cu Helion...
M i-am am in tit că arătase groaznic în dim ineaţa urm ătoare.
C hinuită şi deloc satisfăcută.
Nu do ar din cauza lui Azriel, ci... p en tru că n u era ce-şi dorea.
- Şi m asculii, şi femelele m ă satisfac. M âinile îi trem urau atât de
puternic încât se apucă şi mai strâns. D ar de m ică m i-am dat seam a
că prefer femelele. Că m ă atrag m ai m ult decât m asculii. Că între
noi se creează o legătură, că îm i pasă de ele m ai m ult la nivel em o­
ţional. D ar în O raşul Cioplit... N u le pasă decât să-şi înm ulţească
urm aşii p rin căsătorii aranjate. Cineva ca m ine... Dacă m -aş fi
căsătorit cu cine voiam eu, nu ar fi fost niciun urm aş. D escendenţa
tatălui m eu s-ar fi te rm in a t odată cu m ine. Ştiam că nu le puteam
spune vreodată. N iciodată. Cei ca m ine sunt blam aţi. Suntem c o n ­
sideraţi egoişti, p en tru că nu putem avea urm aşi, aşa că eu nu am
spus nim ic în legătură asta. Iar apoi... tatăl m eu m -a logodit cu Eris
şi... N u d o ar perspectiva de a m ă căsători cu el m -a speriat. Nu,
ştiam că aş fi supravieţuit brutalităţii, cruzim ii şi răcelii lui. Ci fap­
tul că... s u n t m ai puternică decât el, ideea de a fi folosită ca o iapă de
prăsilă, de a fi forţată să ren u n ţ la acea parte din m ine...
Buzele îi trem urară, iar eu m -am întins şi i-am luat m âna de
pe braţ, strângându-i-o uşor când lacrim ile începură să-i curgă pe
chipul îm bujorat.
- M -am culcat cu Cassian p en tru că am ştiut că n u ar fi însem nat
m are lucru nici p en tru el, p en tru că aşa aş fi avut o şansă la libertate.
D acă le-aş fi spus părinţilor că prefer femelele... L-ai cunoscut pe
tata. El şi Beron m -ar fi legat de patul m atrim onial pen tru Eris. La
propriu. D ar pângărită... A m ştiut că şansa m ea la libertate era aco­
lo. Şi am văzut cum se uita Azriel la m ine... ştiam ce sim ţeam . Iar
dacă l-aş fi ales... Ea scutură din cap. N u ar fi fost corect faţă de el.
Deci m -am culcat cu Cassian, iar Azriel a crezut că nu îl consider
potrivit, iar apoi s-a întâm plat totul şi...
îm i strânse degetele.
- D upă ce Azriel m -a găsit cu biletul fixat în cuie de pântece...
Am încercat să-i explic, d ar el a început să-m i m ărturisească ce
simţea, iar eu am in trat în panică şi, ca să-l fac să se oprească, să-l
îm piedic să-m i spună că m ă iubeşte, m -am întors şi am plecat şi...
după aceea nu am m ai p u tu t să le explic lui Az şi celorlalţi. Ea oftă.
Pe de o parte, m ă culc cu m asculi p en tru că îm i face plăcere, dar...
şi ca lum ea să nu fie prea atentă la m ine.
- Lui Rhys nu i-ar păsa - cred că nim ănui din Velaris nu i-ar păsa.
Ea dădu din cap.
- Velarisul este... un rai p en tru cei ca m ine. P roprietara localului
RITA este ca m ine. M ulţi dintre noi m ergem acolo, fără să-şi dea
seam a cineva cu adevărat.
Nu era de m irare că ea, practic, locuia în acea sală de plăceri.
- D ar partea asta din mine... M or îşi şterse lacrim ile cu m âna
liberă. N u conta la fel de m ult când m -au dezm oştenit ai mei. C ând
m i-au spus că sunt o curvă şi u n gunoi, când m -au rănit. Deoarece
lucrurile acelea... n u făceau parte din m ine. N u erau adevărate şi nu
erau... intrinseci. Ei nu au putut să m ă distrugă pentru că... nu m i-au
atins niciodată cea m ai profundă parte din m ine. Nici m ăcar nu au
bănuit-o. Iar eu am ascuns-o... am ascuns-o p en tru că... Ea îşi lăsă
capul pe spate, uitându-se spre cer. P entru că trăiesc cu groaza că
familia m ea va afla şi m ă va face de ruşine; că m ă va răni din cauza
singurului lucru care îm i aparţine - partea aceasta din m ine n u îi
voi lăsa să o distrugă sau să încerce s-o facă. Deci rareori... în tim pul
Războiului am avut prim a... iubită.
 Ea tăcu un m om ent lung, clipind ca să-şi alunge lacrimile.
- Nephelle şi iubita ei - acum soţia, presupun - au fost cele care
m -au făcut să îndrăznesc să încerc. M -au făcut să fiu atât de invi­
dioasă. N u pe ele personal, ci... pe ce aveau, pe deschiderea lor. Ele
locuiau in tr-u n loc în care oam enii n u se gândeau la asta. D ar cu
Războiul şi călătoritul prin lume... Uneori, luni la rând, nu aveam
p rin preajm ă pe nim eni de acasă. Eram în siguranţă, p en tru prim a
dată. Şi u na d intre reginele umane...
Prietenele despre care povestise atât de pătim aş şi pe care le cu ­
noscuse atât de intim .
- Num ele ei era A ndrom ache. Şi era atât de frum oasă. Şi bună.
Iar eu am iubit-o... atât de mult.
Om . A ndrom ache fusese om. O chii m ă usturau.
- D ar ea era om. Şi o regină care trebuia să aibă un urm aş, m ai
ales într-o perioadă atât de tulbure. Aşa că am plecat - m -am întors
acasă după ultim a luptă. Iar când m i-am dat seam a ce greşeală am
făcut, că n u-m i păsa dacă m ai aveam de trăit doar şaizeci de ani cu
ea... Zidul a fost ridicat în aceeaşi zi.
Ea suspină uşor.
- Iar eu nu am putut... N u mi s-a perm is şi nu am reuşit să îl
traversez. Am încercat. Vreme de trei ani, am încercat de nenum ărate
ori. Şi până când am reuşit să găsesc o gaură ca să traversez... ea era
deja m ăritată cu u n bărbat şi avea o fiică - şi m ai aştepta un copil.
Nu am călcat în castelul ei. Nici m ăcar nu am m ai încercat să o văd.
M -am întors şi am plecat acasă.
- îm i pare rău! am şoptit eu, cu vocea spartă.
- A născut cinci copii şi a m urit de bătrâneţe, în siguranţa patului
ei. Şi i-am văzut din nou spiritul în regina cu păr auriu. Urmaşa ei.
M or închise ochii, respiraţia unduindu-i-se dincolo de buzele
care îi trem urau.
- P entru o vrem e, am jelit-o. Şi când a trăit, şi după ce a m urit.
Câteva decenii, nu am avut iubiţi - de niciun fel. D ar apoi... într-o
zi m -am trezit şi m i-am dorit... Nu ştiu ce m i-am dorit. Pe cineva
altfel decât ea. A m găsit femele şi m asculi. A m iubit de câteva ori, în
ultim ele secole, femele, m ereu în secret, şi cred că de aceea se
săturau şi puneau m ereu capăt relaţiei. Nu am putut niciodată să
fiu... deschisă în privinţa aceasta. N iciodată nu am p utut să mă
afişez cu ele. Iar în ceea ce-i priveşte pe masculi... Legătura nu a fost
niciodată prea profundă. C hiar dacă m ai tânjeam după ştii tu ce,
din când în când. A m râs am ândouă. D ar niciuna nu a fost ca
A ndrom ache. N u am sim ţit la fel aici, şopti ea şi-şi atinse pieptul în
dreptul inim ii. Iar iubiţii pe care i-am avut... s-au transform at în-
tr-u n mijloc de a-1 face pe Azriel să se întrebe de ce... nu îl observ.
De ce n u îi fac avansuri. Vezi şi tu cât de m inunat este! Cât de spe­
cial. D ar dacă m -aş fi culcat cu el, chiar şi o dată, doar ca să încerc,
să m ă asigur... Poate că, după tot acest tim p, ar fi crezut că este un
apogeu - un final fericit. Şi... cred că l-aş fi distrus dacă i-aş fi spus
adevărul după aceea... N u sunt sigură că p ot să-i dăruiesc aşa inim a
mea. Şi... îl iubesc destul încât să vreau să-şi găsească pe cineva care
să-l iubească cu adevărat, aşa cum m erită. M ă iubesc... suficient
încât să nu vreau să am o relaţie stabilă înainte să-m i găsesc şi eu pe
cineva... Ea ridică din um eri. Dacă m ăcar aş putea să-m i adun cu ra­
jul să spun m ai întâi lumii. D arul m eu este adevărul şi totuşi toată
viaţa m i-am trăit-o în m inciună.
I-am strâns din n ou m âna.
- Le vei spune când te vei sim ţi pregătită. Iar eu te voi susţine,
indiferent de situaţie. Până atunci... secretul tău este în siguranţă.
Nu voi spune nim ănui, nici m ăcar lui Rhys.
- M ulţum esc, şopti ea.
Am scuturat din cap.
- Nu, eu îţi m ulţum esc p en tru că m i-ai spus. Sunt onorată.
- Am v ru t să-ţi spun; m i-am dat seam a că vreau să-ţi spun în
clipa în care tu şi Azriel v-aţi teleportat în tabăra H ybernului. Iar
gândul că nu voi putea să o fac... M ă strânse de degete. I-am prom is
M am ei că, dacă te vei întoarce în siguranţă, îţi voi spune.
- Se pare că a acceptat târgul bucuroasă, i-am zis eu zâm bind.
M or se şterse pe faţă şi rânji, dar rânjetul dispăru aproape
im ediat.
- Probabil crezi că sunt groaznică p en tru că stau în preajm a lui
Azriel şi a lui Cassian.
M -am gândit.
- Nu, n u cred asta.
Atât de m ulte lu cruri aveau sens acum . C um M or îşi ferise p ri­
virea de căldura ochilor lui Azriel. C um evitase intim itatea ro m an ­
tică, dar fusese în regulă să-l apere dacă sim ţea că bunăstarea lui
fizică sau em oţională erau în joc.
Azriel o iubea, de asta nu m ă îndoiam . D ar Mor... Fusesem oarbă
să nu văd asta! Să n u -m i dau seam a că era un m otiv al naibii de bun
p en tru care trecuseră cinci sute de ani şi M or nu acceptase ce Azriel
îi oferea în m od clar.
- Crezi că Azriel bănuieşte? am întrebat eu.
M or îşi retrase m âna din a m ea şi făcu câţiva paşi.
- Probabil. Nu ştiu. Este prea atent ca să n u o facă, dar... cred că
se zăpăceşte ori de câte ori plec acasă cu un mascul.
- Deci chestia cu Helion... De ce?
- A v rut să m ai uite de problem ele lui, iar eu... Ea oftă. O ri de
câte ori Azriel îşi exprim ă clar sentimentele, aşa cum a făcut cu Eris...
Este stupid, ştiu. Este atât de stu p id şi crud că fac asta, dar... M -am
culcat cu H elion d o ar ca să-i am intesc lui Azriel... Pe toţi zeii, nici
m ăcar nu pot s-o spun. Pare şi mai grav dacă o fac.
- Ca să-i am inteşti că nu eşti interesată.
- Ar trebui să-i spun. Trebuie să-i spun. Pe toţii zeii, după seara
trecută, ar trebui, dar... Ea îşi răsuci părul auriu peste un um ăr. Si­
tuaţia e aceeaşi de atât de m ult timp, de prea mult. Sunt îngrozită
să-l în fru n t - să-i spun că şi-a petrecut cinci sute de ani tânjind
după cineva şi ceva ce n -ar fi posibil niciodată. Posibila cădere... îm i
plac lucrurile aşa cum sunt. C hiar dacă n u pot fi cu adevărat aşa
cum su n t , eu... lucrurile sunt destul de bune.
- N u cred că ar treb u i să te m ulţum eşti cu „destul de bu n e“, am
spus eu încet. D ar înţeleg. Şi repet... C ând vei h o tărî că este m o ­
m entul p o triv it - fie m âine, fie peste alţi cinci sute de ani te voi
susţine.
Ea îşi alungă din n ou lacrim ile clipind. M -am întors spre tabără
şi u n m ic zâm bet îm i apăru pe buze.
- Ce? întrebă ea, venind lângă mine.
- M ă gândeam că, atunci când vei fi pregătită... am spus zâm ­
bind din ce în ce m ai larg. M ă gândeam la cât de m ult m ă voi distra
făcând-o pe peţitoarea p en tru tine.
Z âm betul cu care-m i răspunse M or fu m ai strălucitor decât tot
Regatul Zilei.

*
A m ren se izolase in tr-u n cort şi nu voia să lase pe nim en i să
intre. Nici pe m ine, nici pe Varian şi nici pe Rhysand.
Bineînţeles că am încercat, şuierând când i-am îm pins protec­
ţiile, dar nici m ăcar m agia lui H elion nu le putea sparge. Şi indife­
rent cum i-am cerut sau am încercat să o conving sau să o rog să m ă
iase, n u -m i răspunse. Ce îm i spusese Suriei să-i sugerez în privinţa
Cărţii... i se părea m ai im portant decât m otivul p en tru care venisem
să-i vorbesc, şi anum e să m i se alăture în recuperarea lui Bryaxis.
Probabil aş fi p u tu t să o fac fără ea de vrem e ce anulase protecţiile
care o ţineau pe Bryaxis, dar... prezenţa lui A m ren ar fi fost...
bine-venită. P entru m ine, cel puţin.
Poate că m ă făcea să par laşă, dar să o în fru n t singură pe Bryaxis,
să o p rin d într-o întruchipare un pic mai tangibilă şi să o chem aici
ca, în sfârşit, să spulbere arm ata Hybernului... A m ren ar fi fost m ai
pricepută la vorbit şi dat ordine.
 Totuşi, de vrem e ce nu aveam de gând să încep să-m i trâm biţez
planurile în m ijlocul taberei... A m înjurat-o straşnic pe A m ren şi
m -am grăbit să m ă întorc în cortul m eu doar ca să aflu că planurile
oricum m i-ar fi fost date peste cap p en tru că, deşi aş fi adus-o pe
Bryaxis în arm ata Hybernului... Acea arm ată nu m ai era unde ar fi
trebuit să fie.
Stând lângă im ensa m asă de lucru din cortul de război, înconju­
rată din toate părţile de M ari Lorzi şi de com andanţii lor, m i-am
încrucişat braţele când Helion îm pinse un n u m ăr descurajant de
figurine pe jum ătatea inferioară a hărţii Prythianului.
- Cercetaşii m ei spun că H ybernul a început să se m işte de
după-am iază.
Azriel, cocoţat pe u n taburet, cu aripile şi spatele bandajate şi cu
chipul încă palid din cauza hem oragiei, dădu o dată din cap.
- Spionii m ei confirmă.
Vocea îi era încă răguşită de la ţipat.
Helion îşi m iji ochii strălucitori de chihlim bar.
- El a schim bat direcţiile totuşi. Plănuia să m ute arm ata spre nord,
să ne conducă din no u acolo. Acum m ărşăluieşte spre est.
Rhys îşi sprijini m âinile pe m asă, părul negru alunecându-i în
faţă când studie harta.
- Deci acum traversează direct insula - p en tru ce? Mai bine ar fi
ocolit-o navigând. Şi m ă îndoiesc de faptul că nu m ai vrea să ne în ­
tâlnească în luptă. C hiar dacă Tamlin s-a dovedit a fi u n inamic.
Toţi se arătaseră şocaţi în tăcere, unii fiind uşuraţi să audă asta,
deşi nu aveam nicio veste cum că Tam lin avea să-şi îndrepte acum
m ica arm ată spre noi. Nici de Beron nu mai ştiam nim ic.
Tarquin se încruntă.
- Pierderea lui Tam lin nu îl va costa m ulţi soldaţi, dar H ybernul
s-ar putea să se ducă să întâlnească un alt aliat pe coasta estică, mai
precis, arm ata reginelor um ane de pe continent.
Azriel scutură din cap, tresărind cu siguranţă din cauza a ceea ce
m işcarea îi făcu spatelui său.
 - El le-a trim is pe regine înapoi acasă, unde vor şi răm âne, d eo a­
rece nici m ăcar nu şi-au adunat arm ata. Va aştepta să o folosească
până ce va sosi pe continent.
Asta după ce n e-ar fi anihilat. Iar dacă a doua zi am fi eşuat... ar
mai fi răm as cineva care să provoace H ybernul pe continent? Mai
ales de în d ată ce reginele şi-ar fi ad u n at arm atele um ane sub
stindardul lui...
- Poate ne va pu n e din nou pe fugă, spuse gânditor Kallias în-
cruntându-se, Viviane uitându-se la h arta de lângă el.
- N u este stilul H ybernului, zise Mor. El n u are tipare, ştie că
ne-am dat seam a de p rim a lui m etodă de a ne îm puţina. Acum va
încerca altceva.
în tim p ce vorbea, Keir - care stătea lângă doi căpitani ai arm atei
de A ducători ai întunericului - o studie atent. M -am pregătit p e n ­
tru orice fel de atitudine batjocoritoare, dar m asculul nu făcu decât
să studieze din no u harta. întâlnirile acestea fuseseră singurul prilej
cu care ea se deranjase să recunoască rolul tatălui ei în război şi,
chiar şi atunci - chiar şi acum - , abia se uita la el.
D ar era m ai bine decât ostilitatea făţişă, cu toate că nu m ă în ­
doiam că M or era destul de înţeleaptă să nu îl atace pe Keir când
încă mai aveam nevoie de A ducătorii întunericului. Mai ales după
ce legiunea lui Keir suferise atât de m ulte pierderi în cea de-a doua
luptă. Keir nu dădu de bănuit dacă era furios din cauza acelor p ier­
deri, aşa cum nu o făcuse niciunul dintre soldaţii lui, care nu vor­
beau m ai m ult decât era necesar cu cineva inferior lor. Liniştea, am
presupus eu, era de preferat. Iar sim ţul de conservare al lui Keir îl
făcea, fără îndoială, să-şi ţină gura în tim pul întâlnirilor şi să ac­
cepte ordinele care i se dădeau.
- H ybernul întârzie conflictul, şopti Helion. De ce?
A m aruncat o privire spre Nesta, care stătea cu Elain lângă
felinare.
- încă-i lipseşte o p arte din puterea Cazanului.
 Rhys îşi înclină capul, uitându-se cu atenţie la hartă şi apoi la
surorile mele.
- Cassian. El arătă spre râul im ens care traversa şerpuind conti­
nentul p rin Regatul Prim ăverii. Dacă ar fi să plecăm spre sud, de
unde ne aflăm acum , să ne îndreptăm direct spre teritoriile um ane...
ai traversa râul sau ai m erge spre vest destul de m ult ca să-l eviţi?
Cassian, care nu m ai era palid ca în u rm ă cu o zi şi căruia n u îi
m ai era rău - o m ică binecuvântare - ridică o sprânceană.
în partea opusă a mesei, Lordul Devlon p ăru înclinat să des­
chidă gura ca să îşi spună părerea. Spre deosebire de Keir, com an­
dantul illyrian n u avea problem e în a-şi arăta dispreţul faţă de noi,
m ai ales în privinţa capacităţii de a conduce a lui Cassian.
D ar înainte ca Devlon să poată interveni, Cassian spuse:
- Am avea nevoie de tim p şi ar fi prea periculos să traversăm un
astfel de râu. Este prea lat. C hiar dacă ne-am teleporta, ar trebui să
construim bărci sau p o d u ri ca să trecem în partea cealaltă. Şi o ar­
m ată atât de mare... Va trebui să m ergem spre vest, apoi să cotim
spre sud...
C ând se lăsă liniştea, Cassian se albi la faţă, iar eu m -am uitat la
locul în care m ărşăluia arm ata H ybernului spre est, sub râul imens.
Din locul în care ne aflam acum...
- El a vrut să ne epuizăm teleportându-ne armatele, spuse H elion
ghicindu-i gândurile lui Cassian. Să ne luptăm astfel încât, atunci
când am avea nevoie de putere p en tru a ne teleporta peste râu, să nu
putem să o facem. A r trebui să m ergem pe jos şi să ocolim ca să
evităm traversarea.
Tarquin înjură.
- Ca să poată m ărşălui spre sud, ştiind că suntem la câteva zile
în urm ă, şi să intre în teritoriile um ane iară să întâm pine nicio
rezistenţă.
- Ar fi putut să facă asta de la început, răspunse Kallias. G en u n ­
chii începură să-m i trem ure. De ce acum?
 - Deoarece eu şi surorile mele l-am insultat, spuse Nesta, care se
afla pe scaun în cealaltă parte a camerei, lângă felinar.
Toţi îşi în d rep tară privirea spre noi.
Elain îşi apucă gâtul cu o m ână şi şopti:
- El va m ărşălui pe teritoriile oam enilor - să-i măcelărească. Şi
ca să ne facă în ciudă?
- I-am ucis preoteasa, am şoptit eu. Tu i-ai furat Cazanul, i-am
spus Nestei. Iar tu... Am studiat-o pe Elain. Faptul că te-am recupe­
rat a fost ultim a insultă.
- N um ai un nebun s-ar folosi de forţa arm atei lui doar ca să se
răzbune pe trei femei, zise Kallias.
Helion pufni.
- Uiţi că unii d intre noi au luptat în Război. Ştim pe pielea n o as­
tră cât de nebun poate fi şi că aşa ceva ar fi exact stilul lui.
I-am surprins privirea lui Rhys. „Ce este de făcut?“
Rhys m ă m ângâie cu degetul m are pe dosul mâinii.
- El ştie că vom veni.
- Aş zice că presupune destule despre cât de m ult ne pasă de
oam eni, rosti Helion.
Keir p ăru înclinat să confirme, dar alese cu înţelepciune să tacă.
Rhys ridică din um eri.
- Probabil a interpretat punerea pe prim ul loc a siguranţei lui
Elain drept dovadă că surorile A rcheron sunt im portante aici. El
crede că ne vor convinge să ne m işcăm fundurile într-acolo, probabil
pe un câmp de luptă cu puţine avantaje, unde am putea fi anihilaţi.
- Deci nu o vom face? se încruntă Tarquin.
- Bineînţeles că o vom face, spuse Rhys, îndreptându-se de spate
şi ridicându-şi bărbia. Vom fi copleşiţi num eric şi extenuaţi şi nu se
va term ina bine. D ar asta nu are nim ic de-a face cu partenera m ea
sau cu surorile ei. Zidul a căzut. Nu mai există. Este o lum e nouă, iar
noi trebuie să hotărâm cum să-i punem capăt celei vechi şi cum să
o luăm de la început. Trebuie să decidem dacă o vom face p er­
m iţând ca aceia care nu se pot apăra să fie măcelăriţi. D acă suntem
astfel de persoane. N u regate individuale. Noi, ca popor Fae. îi
lăsăm singuri pe oam eni?
- Atunci, vom m uri cu toţii, spuse Helion.
- Bun, spuse Cassian, aruncând o privire spre Nesta. Dacă îm i
voi da viaţa apărându-i pe cei care au cea m ai m are nevoie de asta,
atunci voi considera că e o m oarte care m erită.
Lordul Devlon, pentru prim a dată, dădu aprobator din cap. M -am
întrebat dacă şi Cassian observă, dacă îi păsa. C hipul lui nu dezvă­
lui nim ic, fiind concentrat doar asupra surorii mele.
- Şi eu, spuse Tarquin.
Kallias se uită la Viviane, care îi zâm bea tristă. Am văzut că re­
greta tim pul pe care îl pierduseră, dar Kallias spuse:
- Va trebui să plecăm până m âine, dacă vrem să avem o şansă de
a opri măcelul.
- M ai curând, spuse Helion, zâm bind strălucitor. Peste câteva
ore. El facu sem n din bărbie spre Rhys. îţi dai seam a că oam enii vor
fi m ăcelăriţi înainte de a ajunge acolo.
- N u şi dacă putem acţiona m ai repede, am spus eu, rotindu-m i
um erii încă rigizi şi dureroşi, dar care se vindecau repede.
Toţi ridicară din sprâncene.
- în seara asta, am spus eu. Cei care putem ne vom teleporta în
patria oam enilor, în oraşe, şi-i vom scoate pe cât de m ulţi posibil
înainte de răsărit.
- Şi unde îi vom lăsa? întrebă Helion.
- în Velaris.
- Este prea departe să ne teleportăm , şopti Rhys, studiind harta
din faţa noastră.
Tarquin atinse uşor harta cu degetul, acolo unde era teritoriul lui.
- Atunci, aduceţi-i în Adriata! O voi trim ite înapoi pe Cresseida -
ca să îi supravegheze.
- Vom avea nevoie de toată puterea de care dispunem ca să
luptăm cu H ybernul, spuse Kallias precaut. Să o risipim telepor-
tân d oam eni...
 - N u este nicio risipă, am spus eu. O singură viaţă poate schim ­
ba lum ea. U nde aţi fi fost cu toţii dacă cineva ar fi considerat, la un
m om ent dat, că salvarea vieţii mele era o pierdere de vreme? A m
arătat spre Rhys. D acă el ar fi considerat că a-m i salva viaţa la
Poalele M untelui era o pierdere de tim p? C hiar dacă sunt doar
douăzeci de familii sau zece... N u este o risipă. N u p en tru m ine sau
p en tru tine.
Viviane îi aruncă o privire tăioasă, încruntată şi m ustrătoare
partenerului ei, iar Kallias avu bunul-sim ţ să m orm ăie o scuză.
Apoi A m ren spuse din spatele nostru, intrând p rin clapele
cortului:
- Sper că aţi votat cu toţii să înfruntaţi H ybernul în luptă.
Rhys ridică o sprânceană.
- Am facut-o. De ce?
A m ren lasă C artea pe m asă cu u n zgom ot surd.
- D eoarece vom avea nevoie să-i distragem astfel. Ea îm i zâm bi
din nou sever. Trebuie să ajungem la Cazan, fato! Toată lum ea!
Iar eu am ştiut că nu se referea la Marii Lorzi, ci mai degrabă la noi
patru - cele care fuseserăm Create. Eu, Amren... şi surorile mele.
- Ai găsit o cale de a-1 opri? întrebă Tarquin.
Bărbia ascuţită a lui A m ren se înălţă când dădu din cap.
- Şi m ai bine. Am găsit o cale p rin care să opresc toată arm ata.
 Trebuia să avem acces la Cazan ca să îl putem atinge îm preună.
Singură, încercarea aproape m ă ucisese. D ar îm preună cu cele­
lalte Create... P uteam suporta puterea lui m ortală.
D acă l-am fi controlat, din tr-o singură m işcare, am fi p u tu t să-i
exploatăm puterea ca să-l oprim pe rege, să-i oprim arm ata, ştergân-
du-i astfel de pe faţa păm ântului.
A m ren găsise vraja p rin care să facă asta chiar acolo u n d e
afirm ase Suriei că ar fi fost ascunsă în C arte. D ecât să anulăm
pu terile C azanului... l-am fi ucis pe cel care îl controla. Şi to ată
arm ata lui.
D ar m ai întâi trebuia să găsim Cazanul, iar cu cele două arm ate
pregătite de luptă...
A m fi acţionat doar când m ăcelul ar fi atins apogeul, când
H ybernul ar fi p u tu t fi distras de haos. Asta dacă nu plănuise el să
folosească pe câm pul de luptă Cazanul.
Ceea ce era foarte probabil.
Nu aveam nicio şansă să ne infiltrăm din n o u în tabăra de ră z­
boi - nu după ce o furasem pe Elain. Aşadar, trebuia să aşteptăm
p ân ă ce am fi in trat în capcana pe care ne-o întinsese, până ce-am fi
ocupat poziţiile dezavantajoase pe câm pul de luptă ales de el şi am
fi sosit extenuaţi din luptele dinainte, din cauza drum ului până aco­
lo. Extenuaţi de teleportarea fam iliilor um ane din calea lui.
 Ceea ce am şi făcut. în noaptea aceea, oricine se putea teleporta...
îm p reu n ă cu Rhysand, m -am întors în vechiul m eu sat.
M -am dus la casele unde lăsasem cândva aur, ca femeie muritoare.
La în cep u t, n u m ă re cu n o scu ră , d a r apoi îşi d ă d u ră seam a
cine eram .
Rhys le in tră uşor în m inte şi îi linişti cât eu le-am explicat ce m i
se întâm plase, ce u rm a să aibă loc şi ce trebuia să facem.
Ei nu avură tim p să-şi ia prea m ulte lucruri. Şi toţi trem urară
când i-am dus în cealaltă parte a lum ii, în pădurea caldă şi luxu­
riantă de lângă A driata, Cresseida aşteptându-ne deja cu m âncare şi
o m ică arm ată de servitori ca să-i ajute şi să-i organizeze.
A doua familie n u ne crezu, spunând că era trucul vreunui
spiriduş. Rhys încercă să le controleze m intea, dar panica oam e­
nilor era prea profundă, iar ura lor prea reală.
Voiau să răm ână.
Rhys nu le mai dădu de ales după aceea şi-i teleportă pe toţi. încă
ţipau când i-am lăsat în pădurea aceea, înconjuraţi de alţi oam eni,
însoţitorii n o ştri teleportându-i pe noii sosiţi p en tru a-i înregistra
şi calma.
Aşadar, am continuat. D in casă în casă. De la o familie la alta,
teleportându-i pe toţi din calea H ybernului toată noaptea, alături
de toţi M arii Lorzi din arm ata noastră şi de orice com andant sau
nobil care avea darul şi puterea.
Până când am obosit, până când un m ic oraş al oam enilor luă
fiinţă în pădurea văratică. Până când Rhys îşi epuiză puterea şi abia
se putu teleporta din nou în cortul nostru, unde el adorm i înainte
să pu n ă capul pe pernă, cu aripile întinse pe pat.
Făcuse prea m ult efort; se bazase prea m ult pe puterea lui.
L-am u rm ărit dorm ind, num ărându-i respiraţiile.
Toţi ştiam că nu ar fi evitat lupta.
Poate asta i-ar fi inspirat pe alţii să lupte, dar... Ştiam. Partenerul
meu, familia mea... ei ar fi luptat, ne-ar fi câştigat tim p cu vieţile lor
în tim p ce A m ren, surorile mele şi cu m ine am fi încercat să oprim
Cazanul. Unii aveau să m oară înainte să ajungem la el.
Iar ei erau dispuşi să o facă. Dacă se tem eau, nu se dădeau de gol.
I-am dat părul transpirat al lui Rhys de pe frunte.
Ştiam că ar fi dat totul înainte ca vreunui dintre noi să se ofere să
o facă. Ştiam că ar fi încercat.
Nevoia de a se sacrifica şi de a proteja era o parte din el, tot aşa
cum erau şi m em brele sale. D ar nu l-aş fi lăsat să o facă, nu fără să
încerc şi eu.
A m ren nu spusese nim ic despre Bryaxis în discuţiile noastre de
m ai devrem e. Păruse să fi uitat de asta, d ar noi tot aveam o luptă
de p u rtat a doua zi, iar dacă Bryaxis ar fi putut trage de tim p p en tru
prietenii m ei şi Rhys cât aş fi căutat Cazanul... Dacă aş fi p utut să le
asigur cea m ai m ică şansă de supravieţuire... Atunci ar fi putut s-o
facă şi C ioplitorul de Oase.
N u-m i păsa de costuri sau de riscuri. Nu când m ă uitam la p ar­
tenerul m eu care dorm ea, la extenuarea de pe chipul său.
El făcuse destule, iar dacă asta m -ar fi distrus, m -ar fi înnebunit,
m -ar fi sfâşiat... A doua zi, cu Cazanul, A m ren nu ar fi avut nevoie
decât de prezenţa mea, de trupul m eu. Dacă ar fi trebuit să plătesc
orice alt preţ p en tru a le cum păra o m ică şansă la supravieţuire...
L-aş fi plătit cu bucurie. L-aş fi înfruntat.
Aşa că m i-am adunat ultim ele puteri şi m -am teleportat spre
nord, în Regatul C oşm arurilor.
în adâncul m untelui, era o scară în spirală care conducea doar
in tr-u n singur loc: într-o cam eră din apropierea celui mai înalt pisc.
Asta aflasem în tim pul cercetărilor mele.
Am răm as la baza scării, ridicându-m i privirea spre obscuritatea
de nepătruns, respiraţia aburindu-se în faţa mea.
O m ie de trepte: atâtea stăteau între m ine şi O uroboros, O glinda
începuturilor şi a Sfârşiturilor.
 „D oar tu poţi decide ce te distruge, D istrugătoare a Blestemului!
D oar tu .“
Am aprins o sferă de lum ină fae deasupra capului şi am început
să urc.
 \

CAPITOLUL
G8

N u m -am aşteptat la zăpadă sau la lum ina lunii.

Cam era trebuie să fi fost sub palatul din piatra lunii - coloanele din
piatră dură conducând afară, întâm pinând troienele şi lum ina lunii.
Am scrâşnit din dinţi din cauza frigului, vântul şuierând prin
crăpături ca lupii care urlau pe versantul din depărtare.
Z ăpada strălucea pe ziduri şi podea, şerpuind pe cizmele mele
cu rafalele de vânt. Razele lunii pătrudeau în ău n tru destul de m ult
încât m i-am stins sfera de lum ină, scăldând toată cam era în nuanţe
albastre şi argintii.
Iar acolo, pe zidul îndepărtat şi acoperit cu zăpadă al camerei, în
ram a ei de bronz...
O uroboros.
Era d o ar u n disc m are şi rotund. Mai înalt. Iar m etalul care o
înconjura fusese m odelat după un şarpe im ens, oglinda fiind prinsă
în interiorul lui când îşi devora propria coadă.
Sfârşitul şi începutul.
D in partea cealaltă a camerei, din pricina zăpezii... nu am văzut
ce era înăuntru.
M -am forţat să fac un pas înainte şi încă unul.
O glinda era neagră ca noaptea şi totuşi... clară.
 M -am văzut apropiindu-m ă. A m văzut braţul pe care-1 rid i­
casem îm potriva vântului şi a zăpezii, expresia crispată a chipului
m eu. Extenuarea.
M -am oprit la trei paşi distanţă. N u am îndrăznit să o ating.
Mă vedeam d o ar pe m ine şi nim ic altceva.
M -am uitat cu atenţie la oglindă, căutând ceva... să apăs sau să
ating cu m agia m ea, dar nu am văzut decât capul şarpelui cu botul
larg deschis, gheaţa strălucindu-i pe colţi.
Am trem urat de frig, frecându-m i braţele. Reflexia m ea făcu la fel.
- Hei! am şoptit eu.
Nu era nim ic.
M âinile m ă usturau de frig.
De aproape, suprafaţa lui O uroboros era ca o m are gri şi calmă.
Netulburată. A dorm ită.
Dar în colţul superior - era mişcare.
Nu, nu era o m işcare în oglindă, ci în spatele meu.
Nu eram singură.
C oborând de pe zidul acoperit de zăpadă, o bestie m are cu gheare,
solzi, blană şi dinţi sfâşietori se apropia de podea. Spre mine.
Am respirat regulat. Nu i-am perm is - orice ar fi fost - să sim tă
nicio u rm ă de frică. Poate era vreun paznic al acestui loc, vreo crea­
tură care se strecurase p rintre crăpături...
Labele-i im ense erau aproape silenţioase pe podea, blana care le
acoperea fiind un am estec de negru şi auriu. N u era o bestie m enită
să vâneze în m unţii aceştia. Cu siguranţă, n u cu creasta de solzi
negri de pe spate. Iar ochii m ari şi strălucitori...
Nu am avut tim p să observ ochii gri-albaştri când bestia păşi.
M -am întors cu pum nalul illyrian în m âna îngheţată, aplecân-
du-m ă şi ţin tin d în sus - spre inimă.
Dar nu u rm ă niciun im pact. D oar zăpadă, frig şi vânt.
Nu era nim ic în faţa m ea şi nici în spatele meu.
Nicio u rm ă de labă pe zăpadă.
 M -am întors spre oglindă.
în locul în care m ă aflasem... era acum acea bestie, coada-i sol­
zoasă legânându-se p rin zăpadă.
M ă urm ărea.
De fapt, n u m ă urm ărea, ci se uita la m ine, la reflexia mea.
La ce m i se ascundea pe sub piele.
C uţitul zăngăni pe pietre şi zăpadă, iar eu m -am uitat în oglindă.

Hb
C ioplitorul de Oase stătea rezem at de zid când am intrat în celu­
la lui.
- Fără însoţitori de data asta?
Eu d o ar l-am fixat cu privirea pe băiatul acela, pe fiul meu.
Şi p en tru p rim a dată, C ioplitorul p ăru să încrem enească şi să
am uţească.
- Ai recuperat-o, şopti el.
M -am uitat spre u n colţ al celulei lui, unde O uroboros apăru,
încă plină de zăpadă şi de gheaţă. P uteam să o invoc oricând şi o ri­
unde îm i doream .
- Cum?
Cuvintele erau încă lucruri străine, ciudate.
C orpul în care m ă întorsesem ... era şi el ciudat.
Limba îm i era uscată ca hârtia când am spus:
- M -am uitat.
- Şi ce ai văzut?
C ioplitorul se ridică în picioare.
M -am scufundat u n pic în corpul meu. D oar cât să schiţez un
zâmbet.
- Asta n u te priveşte.
Deoarece oglinda... îm i arătase atât de m ulte lucruri.
Nu ştiam cât tim p trecuse. Tim pul fusese altul în oglindă.
D ar chiar şi câteva ore ar fi p u tu t fi prea multe...
 I-am arătat uşa.
- Ai oglinda. A cum , fa-ţi treaba! Lupta aşteaptă.
Cioplitorul de Oase privi când la mine, când la oglindă şi zâmbi.
- Va fi plăcerea mea.
Iar felul în care o spuse... Eram epuizată, sufletul nou îm i trem ura
şi totuşi l-am întrebat:
- La ce te referi?
C ioplitorul îşi netezi hainele.
- Nu prea îm i trebuie, spuse el, gesticulând spre oglindă. D ar ţie
ţi-a trebuit.
Am clipit încet.
- Voiam să văd dacă m eriţi să fii ajutată, continuă C io p h t° ru î-
Rareori se întâm plă ca o persoană să în fru n te ce este cu adevărat şi
să nu fugă de asta, să n u fie distrusă. Asta le arată O u ro b o ro s tu ­
turor celor care se uită în ea: cine sunt, fiecare centim etru p ăcăto s şi
josnic. Unii se uită şi nici m ăcar nu îşi dau seam a că ei su n t groaza
pe care o văd, chiar dacă groaza îi înnebuneşte. Alţii in tră şi, în
schimb, sunt distruşi de m ica şi jalnica fiinţă pe care o găsesc. D ar
tu... Da, eşti într-adevăr o raritate. Aş putea risca să plec de aici doar
pen tru asta.
O furie clocotitoare începu să um ple golurile lăsate de ceea ce
văzusem în oglindă.
- Voiai să vezi dacă sunt vrednică?
Voia să vadă dacă oam enii nevinovaţi m eritau să fie ajutaţi-
El dădu aprobator din cap.
- Da. Şi eşti. Iar acum te voi ajuta.
M -am gândit dacă să-l lovesc în faţă cu uşa celulei, însă i- a m zis
încet:
- Fie! M -am apropiat de el şi nu m -am tem ut când l-am ap u cat
pe C ioplitorul de Oase de m âna rece. Atunci, să începem!
 CAPITOLUL
G9

Soarele răsări, poleind ceaţa joasă care şerpuia peste câmpiile

din tărâm ul m uritorilor.
H ybernul distrusese totul din Regatul Prim ăverii până la câţiva
kilom etri de m are, inclusiv satul meu.
Nu răm ăsese nim ic în afară de cenuşa fum egândă şi piatră spartă
când am trecut pe acolo.
Iar casa tatălui meu... o treim e m ai era în picioare, restul fiind
distrus. Ferestrele erau sparte, iar pereţii crăpaţi până la fundaţie.
G rădina lui Elain fusese călcată în picioare, transform ându-se
în tr-o groapă de noroi. Stejarul înalt din apropiere de m arginea
proprietăţii, unde îi plăcea Nestei să stea la um bră şi să privească
terenurile noastre, fusese ars.
Era un atac personal. Ştiam asta. Cu toţii o ştiam. Regele o rd o ­
nase să ni se ucidă animalele. Luaserăm câinii şi caii cu o noapte
înainte, îm preună cu servitorii şi familiile lor. D ar bogăţiile şi lu­
crurile personale fuseseră furate sau distruse.
Faptul că H ybernul nu zăbovise ca să distrugă ce mai răm ăsese
în picioare din acea casă, îm i spuse Cassian, sugera că nu voia să îl
ajungem prea m ult din urm ă. Avea să-şi stabilească avantajul - să
aleagă câm pul de luptă potrivit. N u ne îndoiam că satele goale găsite
în calea lui îl înfuriau pe rege. Şi erau destule oraşe şi sate la care nu
ajunseserăm la tim p p en tru că ne-am grăbit.
 Cu o arm ată ca a noastră, form ată din soldaţi atât de diferit in ­
struiţi şi cu atât de m ulţi lideri care dădeau ordine, era o ispravă mai
uşor de făcut teoretic decât practic.
Illyrienii erau ţâfnoşi - răzvrătiţi, chiar şi sub com anda strictă a
Lordului Devlon. Enervaţi că trebuia să îi aşteptăm pe ceilalţi, că nu
puteam să zburăm p u r şi sim plu şi să interceptăm H ybernul, să-i
oprim înainte să poată alege câm pul de luptă.
în trei ore, l-am su rprins pe Cassian certându-se cu doi căpitani
diferiţi - l-am u rm ărit încredinţându-le soldaţilor nem ulţum iţi sar­
cina de a trage căruţele cu provizii, luându-le onoarea de a fi în
prim ele rânduri. D e îndată ce ceilalţi văzură că vorbea serios şi că
fiecare am eninţare era adevărată... plângerile încetară.
Keir şi A ducătorii întunericului îl urm ăriră şi ei pe Cassian şi
fură destul de înţelepţi să nu-şi arate sau să-şi verbalizeze n em ul­
ţum irile şi să-şi continue m arşul, arm ura lor strălucitoare devenind
din ce în ce m ai m urdară, cu fiecare kilom etru.
în tim pul scurtei pauze din m iezul zilei pe o pajişte întinsă,
Nesta şi cu m ine n e-am urcat în tr-u n a dintre căruţele cu coviltir
care cărau provizii ca să ne schim băm în hainele de piele illyriene.
C ând am ieşit, N esta îşi puse chiar şi u n cuţit la şold la insistenţele
lui Cassian, deşi recunoscuse că, de vrem e ce n u fusese antrenată,
era la fel de probabil să se rănească singură, şi chiar şi pe altcineva.
Elain... Ea ne aruncase o privire în ierburile care se legănau în
faţa căruţei, cu picioarele şi alte părţi la vedere, şi roşise. Viviane
interveni, oferindu-i o ţin u tă din Regatul Iernii, m ai puţin scanda­
loasă: pantaloni de piele, d ar asortaţi cu o jachetă albastră şi lungă
până la coapse, cu blană albă pe m arginea gulerului. La căldură,
hainele ar fi fost insuportabile, dar Elain era destul de m ulţum ită
încât nu se plânse când am ieşit din nou din căruţa acoperită şi îi
găsi pe însoţitorii n o ştri aşteptând. Ea refuză totuşi cuţitul pe care
i-1 dădu Cassian.
Se făcu albă ca m oartea când îl văzu.
 Azriel, care încă şchiopăta, abia îl dădu la o parte pe Cassian şi-i
întinse altă armă.
- Acesta este Povestitorul-A devărului, îi spuse el încet. N u îl voi
folosi azi, deci vreau să-l foloseşti tu.
A ripile i se vindecaseră, iar acum îi erau acoperite de cicatrice
lungi şi subţiri. încă nu erau destul de puternice, îl avertizase Madja,
încât să zboare azi.
C earta cu Rhys din dim ineaţa asta fusese rapidă şi brutală: Azriel
insistase că p u te a zbura - lupta cu legiunile, aşa cum plănuiseră.
Rhys şi Cassian refuzaseră. Azriel am eninţase să intre în um bre şi
să lupte oricum . Rhys îi spusese sim plu că, dacă ar fi încercat măcar,
l-ar fi înlănţuit pe Azriel de un copac.
Iar Azriel... se dom olise doar după ce M or intrase în cort şi îl
im plorase - îl im plorase cu lacrim i în ochi. El fusese de acord doar
să asculte şi să fie atent, fară să se implice.
Iar acum , stând în iarba foşnitoare a poienii în arm ura illyriană,
cu toate cele şapte pietre Siphon strălucind...
Elain căsca ochii la cuţitul cu m âner de obsidian din m âna lui
Azriel, la runele de pe teaca neagră.
- N u m -a dezamăgit niciodată, spuse îm blânzitorul Umbrelor,
soarele de la m iezul zilei fiind devorat de cuţitul negru. Unii oam eni
spun că este magic şi că îşi va lovi m ereu ţinta. El îi luă uşor m âna şi-i
apăsă m ânerul cuţitului legendar în palm ă. Te va servi cu succes.
- Eu... nu ştiu cum să îl folosesc...
- M ă voi asigura că nu vei fi nevoită, am spus eu, iarba scârţâind
când m -am apropiat.
Elain îm i cântări cuvintele... şi strânse încet cuţitul.
Cassian se uită m irat la Azriel şi m -am întrebat cât de des îşi
îm prum utase cuţitul...
„N iciodată, spuse Rhys din locul în care-şi term ină de fixat a r­
mele, rezem at de căruţă. Nu l-am văzut niciodată pe Azriel să lase
pe altcineva să atingă cuţitul."
 Elain îşi ridică privirea spre Azriel care încă m ai ţinea cuţitul,
ochii lor întâlnindu-se.
Am văzut tabloul în m inte: puiul m in u n at de căprioară în spa­
tele căreia înflorea prim ăvara vibrantă stând în faţa M orţii, um brele
şi groaza p ân d in d peste um ărul său. Lum ină şi întuneric, spaţiul
dintre cele două tru p u ri fiind un am estec al celor două. Singura
punte de legătură... fiind cuţitul.
„Să-l pictezi când ajungem acasă."
„Băgăciosule!"
M -am uitat peste u m ăr la Rhys, care se apropie de m icul nostru
cerc din iarbă. Era m ai palid la faţă decât de obicei, încordarea
ridându-i m arginile gurii. Iar eu m i-am dat seam a că nu voi m ai
avea o ultim ă noapte cu el. Seara trecută fusese ultim a seară, iar noi
ne-o petrecuserăm teleportându-i pe oam eni...
„Nu gândi aşa! N u te duce la luptă crezând că nu vei scăpa!" P ri­
varea îi era tăioasă. Fermă.
Am început să respir greoi. „Ăsta este ultim ul nostru răgaz când
mai putem discuta între noi."
Deoarece această parte finală a m arşului pe care urm a să-l fa­
cem... u rm a să ne ducă direct pe câm pul de luptă.
Rhys ridică o sprânceană. „A tunci ai vrea să ne urcăm în căruţa
aia câteva m inute? Este puţin înghesuită cu arm ele şi proviziile, dar
cred că pot să m ă descurc."
N e-am am uzat am ândoi. L-am luat de m ână, dându-m i seam a
că toţi ceilalţi vorbeau încet, M or venind, între tim p, îm brăcată cu
arm ura neagră, iar Am ren... era şi ea în hainele de piele illyriene.
Krau atât de m ici că probabil fuseseră croite p en tru un copil.
„Nu îi spune, dar chiar aşa a fost."
Am schiţat u n zâmbet. Rhys se uită la noi toţi, adunaţi cumva aici
pe câm pia înverzită scăldată de soare, fără să ni se ordone. Familia
noastră - regatul nostru. Regatul Visurilor.
Toţi am uţiră.
 Rhys se uită pe rând în ochii tuturor, chiar şi în ai surorilor mele,
atingându-m i dosul palm ei cu m âna.
- Vreţi să auziţi discursul inspirator sau pe cel trist? întrebă el.
- îl vrem pe cel adevărat, spuse A m ren.
Rhys îşi în d rep tă um erii, strângându-şi elegant aripile la spate.
- C red că totul se întâm plă cu u n motiv. Fie că este hotărât de
M amă, de Cazan sau de vreun fel de tapiserie a Sorţii, nu ştiu. Şi nici
n u -m i pasă. D ar sunt recunoscător p en tru asta, orice ar fi. Recu­
noscător că v-a adus pe toţi în viaţa mea. D acă nu ar fi făcut-o...
probabil că aş fi devenit la fel de îngrozitor ca ticălosul pe care îl
vom în fru n ta azi. D acă nu aş fi întâlnit u n illyrian pe cale să devină
războinic, îi spuse el lui Cassian, nu aş fi cunoscut adevărata p ro ­
funzim e a puterii, a rezistenţei, a onoarei şi a loialităţii. O chii lui
Cassian străluciră. Dacă nu aş fi întâlnit un îm blânzitor al Umbrelor,
nu aş fi ştiut că fam ilia pe care ţi-o alegi este cea care contează, nu
cea în care te-ai născut, îi zise Rhys lui Azriel. N u aş fi ştiut ce în ­
seam nă să speri cu adevărat, chiar dacă lum ea îţi spune să disperi.
Azriel îşi înclină capul în sem n de m ulţum ire.
M or pângea deja când Rhys îi vorbi.
- D acă nu aş fi întâlnit-o pe vara mea, n u aş fi aflat că poate fi
lum ina chiar şi în cel m ai întunecat iad. Că bunătatea poate p ros­
pera în m ijlocul cruzim ii.
Ea îşi şterse lacrim ile şi dădu din cap.
A m aşteptat ca A m ren să-i dea o replică, dar ea doar aştepta.
Rhys îşi în d rep tă privirea către ea.
- Dacă nu aş fi întâlnit un m onstru m icuţ care adună nestem ate
m ai feroce decât un dragon de foc... Toţi am râs uşor când l-am auzit.
Rhys schiţă un zâmbet. Propria putere m -ar fi m istuit demult.
Rhys îm i strânse m âna când se uită în sfârşit la mine.
- Şi dacă n u aş fi întâlnit-o pe partenera mea...
Răm ase fără cuvinte când lăcrimă.
 „Te-aş m ai fi aşteptat încă cinci sute de ani. O m ie de ani. Iar
dacă acesta a fost tot tim pul pe care l-am avut îm preună... A şteptarea
a m eritat", îm i spuse p rin legătură.
El îm i şterse lacrim ile care îm i alunecau pe faţă.
- C red că totul s-a întâm plat exact aşa cum trebuia să se în tâm ­
ple... ca să vă pot întâlni.
îm i mai şterse o lacrimă sărutând-o, iar apoi le spuse surorilor mele:
- N u ne ştim de m ult tim p, dar trebuie să cred că şi voi aţi fost
aduse aici, în fam ilia noastră, cu u n motiv. Şi poate că azi vom afla
de ce.
El îi studie din no u pe toţi şi-i întinse m âna lui Cassian, care o
apucă şi o întinse pe a lui spre Mor. Apoi M or o întinse pe a ei către
Azriel, Azriel i-o dădu pe a sa lui A m ren, iar ea i-o dădu Nestei,
care-i întinse o m ână lui Elain. Iar Elain m ă luă pe m ine de m ână.
Acum, toţi eram uniţi.
- Vom m erge pe câm pul de luptă şi vom accepta M oartea doar
când va veni să ne ducă pe lum ea cealaltă, spuse Rhys. Vom lupta
p en tru viaţă, p en tru supravieţuire, p en tru viitorul nostru. D ar dacă
tapiseria Sorţii, C azanul sau M am a au hotărât că nu vom ieşi azi de
pe câmp... Bărbia i se ridică. M area bucurie şi onoare a vieţii m ele a
fost să vă cunosc. Să fiţi familia mea. Şi sunt recunoscător - mai
m ult decât p o t spune - că m i s-a oferit acest tim p îm preună cu voi.
- Şi noi îţi suntem recunoscători Rhysand, spuse încet Am ren.
Mai m ult decât ştii.
Rhys îi schiţă un zâm bet când ceilalţi confirm ară în şoaptă.
El m ă strânse din nou de m ână când rosti:
- Atunci, să m ergem şi să facem H ybernul foarte nerecunoscător
că ne-a întâlnit.

A m sim ţit m irosul m ării cu m ult înainte de a vedea câm pul de

luptă. H ybernul alesese bine.
 Un câm p m are şi înverzit se întindea până la ţărm . La doi kilo­
m etri, spre continent, îşi poziţionase armata.
Aceasta se undui, o m asă întunecată răspândindu-se către o rizon­
tul estic. Poalele stâncoase ale dealurilor se ridicau în spatele lui - o
p arte din arm ata sa fiind postată şi acolo. într-adevăr, până şi câm ­
pia părea să se încline în sus, spre est.
Am zăbovit lângă Rhysand în vârful colinei vaste de deasupra
câmpiei, surorile mele, Azriel şi A m ren răm ânând la m ică distanţă
în urm ă. în plan îndepărtat, în liniile din faţă, Helion, strălucitor în
arm ura aurie şi cu o m antie roşie care flutura, dădu ordinul de oprire.
Arm atele se supuseră, m işcându-se în poziţiile deja alese.
Totuşi arm ata pe care o înfruntam ... aştepta pregătită.
Erau atât de mulţi! Ştiam fără să num ăr că eram copleşiţi numeric.
Cassian ateriză din cer, cu chipul îm pietrit, toate pietrele-i
Siphon m o cn in d când traversă platoul colinei în câţiva paşi.
- Ticălosul a ocupat tot terenul înalt şi a profitat de toate avan­
tajele pe care le-a găsit. Dacă vrem să-i punem pe fugă, va trebui
să-i alergăm în sus, pe dealuri, lucru pe care, fără îndoială, l-a luat
deja în calcul, cu m ulte surprize p en tru noi.
La distanţă, câinii-naga începură să m ârâie şi să urle de foame.
- Cât tim p crezi că avem? întrebă Rhys.
Cassian îşi încleştă m axilarul şi se uită la surorile mele. N esta îl
urm ărea cu atenţie. Elain supraveghea arm ata de pe mica noastră
colină, cu chipul alb de groază.
- Avem cinci M ari Lorzi, iar el este doar unul singur. Voi toţi aţi
putea să ne protejaţi un timp. D ar s-ar putea să nu fie în interesul
nostru să vă epuizăm astfel. El va avea şi scuturi, şi Cazanul. A fost
destul de precaut să nu ne arate până acum cât de puternic este. Nu
m ă îndoiesc totuşi că suntem pe cale să aflăm.
- Probabil că va folosi vrăji, am spus eu, am intindu-m i că el o
antrenase pe A m arantha.
 - Asigură-te că Helion este atent, spuse Azriel, şchiopătând lângă
Rhys. Şi Thesan.
- Nu m i-ai răspuns la întrebare, îi zise Rhys lui Cassian.
Cassian m ăsură din priviri arm ata nesfârşită a H ybernului, apoi
pe a noastră.
- Să spunem că va decurge prost, că scuturile vor fi distruse, că
va fi dezordine şi el va apela la Cazan... Câteva ore.
A m închis ochii. în acest tim p, trebuia să traversez câm pul din
faţa noastră, să aflu unde ţinea Cazanul şi să-l opresc.
- Umbrele mele îl caută, îm i spuse Azriel, citindu-m i chipul când
am deschis ochii.
M axilarul i se încordă la acele cuvinte. El ar fi trebuit să-l caute
personal. îşi înfoie şi-şi întinse aripile ca şi când le-ar fi testat.
- D ar protecţiile sunt puternice - fără îndoială, întărite de rege,
după ce ai trecut p rin ele în tabără. S-ar putea să fii nevoită să m ergi
pe jos. Aşteaptă ca m ăcelul să devină haotic.
Cassian îşi înclină capul şi îi spuse lui Amren:
- Vei afla când.
Ea dădu repede din cap, încrucişându-şi braţele. M -am întrebat
dacă îşi luase răm as-bun de la Varian.
Cassian îl bătu pe um ăr pe Rhys.
- La ordinul tău, vom trim ite illyrienii pe cer. Vom înainta la
sem nalul tău după aceea.
Rhys dădu distras din cap, cu atenţia încă fixată asupra arm atei
copleşitoare.
Cassian se în d ep ărtă un pas, dar se uită înapoi la Nesta, al cărei
chip era d u r ca granitul. El deschise gura, dar p ăru să hotărască să
nu spună ce avea de gând. Sora m ea tăcu în tim p ce Cassian ţâşni
spre cer cu o bătaie puternică a aripilor. Totuşi îi urm ări zborul
până ce nu m ai fu decât un punct întunecat.
- Pot lupta pe jos, îi spuse Azriel lui Rhys.
- Nu.
 Judecând după tonul acela, nu avea cum să-l contrazică.
Azriel p ăru să se gândească la asta, dar A m ren scutură din cap în
sem n de avertisment, iar el se retrase, umbrele învăluindu-i degetele.
în linişte, am u rm ărit cum arm ata noastră se aşeză în rânduri
ordonate. I-am u rm ărit pe illyrieni ridicându-se pe cer la ordinul
tăcut al lui Rhys transm is lui Cassian, form ând rânduri sim ilare
deasupra. Pietrele Siphon licăriră colorat, iar scuturile, şi cele magice,
şi cele m etalice, se ridicară. Păm ântul se cutrem ură la fiecare pas
spre linia de dem arcaţie.
„D acă H ybernul îm i detectează puterea, m ă va sim ţi furişân-
du-m ă pe câm pul de luptă", îm i zise Rhys în m inte.
Ştiam ce sugera. „Este nevoie de tine aici. D acă dispărem am ân­
doi, el îşi va da seama."
Făcu o pauză. „Ţi-e frică?"
„Ţie îţi este?"
O chii lui violeţi îi surprinseră pe ai mei. Atât de puţine stele
străluceau în ei.
- Da, şopti el.
„Nu p en tru m ine. P entru voi toţi."
Tarquin dădu u n ordin departe, în faţă, iar arm ata noastră unită
se opri, ca o bestie puternică. Regatul Verii, al Iernii, al Zilei, al
Răsăritului şi al N opţii - arm ata fiecărui regat se diferenţia clar în
funcţie de culoare şi arm ură, de spiriduşii care luptaseră alături de
M arii Spiriduşi, eterici şi m ortali. U na dintre legiunile de peregryni
ale lui Thesan zbură în rând în spatele illyrianilor, arm ura lor aurie
strălucind în contrast cu negrul arm atei noastre.
Nici u rm ă de Beron sau Eris - nicio ştire dacă Regatul Toam nei
venea să ne ajute. Sau despre Tamlin.
D ar arm ata H ybernului nu înaintă. Soldaţii ar fi p utut la fel de
bine să fie statui. Ştiam că staţionau m ai m ult ca să ne descurajeze.
- Mai întâi magia, îi explica A m ren Nestei. Am bele tabere vor
încerca să doboare scuturile din jurul armatelor.
 De parcă i-ar fi răspuns, o făcură. M agia m ea se zvârcoli când
M arii Lorzi - în afară de R hysand - îşi dezlănţuiră puterea.
El îşi păstra puterea pentru m om entul în care scuturile ar fi căzut.
Nu m ă în d o iam că H ybernul făcea acelaşi lu cru de partea cealaltă
a câmpului.
Scuturile şovăiră de am bele părţi. Unii m uriră. N u m ulţi, ci câţi­
va. M agia lucra îm potriva m agiei - păm ântul se cutrem ură, iarba
dintre arm ate se ofili şi se transform ă în cenuşă.
- Am uitat cât de plictisitoare este partea asta, m orm ăi Am ren.
Rhys îi aruncă o privire seacă, dar se îndreptă spre m arginea
micii noastre coline ca şi când ar fi sim ţit că rem iza urm a să înce­
teze curând. El avea să dea o lovitură puternică şi devastatoare ar­
m atei în clipa în care scuturile celorlaţi ar fi cedat. Un adevărat val
de putere întunecată. Pe lângă corp, îşi strânse pum nii.
în stânga mea, pietrele Siphon ale lui Azriel străluciră, pregătin-
du-se să dezlănţuie o explozie care să o urm eze pe cea a lui Rhysand.
Poate că nu era în stare să lupte, dar îşi putea folosi puterea de aici.
Am venit lângă Rhys. în faţă, ambele scuturi se clătinară în sfârşit.
- Nu ţi-am dat u n cadou de îm perechere, am spus eu.
Rhys supraveghea lupta din faţă. Puterea lui vui sub noi, clocotind
din inim a întunecată a lumii.
C urând. Era o chestiune de câteva clipe. Inim a îm i bătea cu p u ­
tere, transpiraţia apărându-m i pe frunte - n u doar din cauza căldu­
rii verii, acum concentrate pe câmp.
- M -am tot gândit, am continuat eu, la ce să-ţi iau.
Rhys îşi îndreptă atât de încet privirea spre m ine. D oar un abis
de putere i se citea în ochi, acoperind stelele.
I-am zâmbit, scăldându-m ă în puterea aceea, şi i-am trim is m e n ­
tal o im agine.
A coloanei mele, acum tatuate de la bază până la ceafa, cu cele
patru faze ale lunii. Şi o m ică stea în m ijlocul lor.
 - Trebuie să recunosc că darul acesta de îm perechere este, p ro ­
babil, p en tru am ândoi, i-am spus eu când căscă ochii.
Scutul H ybernului căzu. M agia m ea izbucni din m ine, spin­
tecând lum ea şi dezvăluind strălucirea pe care o ascundeam de
câteva ore.
în faţa prim ei noastre linii apăru un n o r întunecat, zvârcolin-
du-se şi răsucindu-se pe loc.
- Pe toţi zeii! şopti Azriel tocm ai când silueta unui m ascul apăru
lângă fum ul negru şi rotitor.
- Ai recuperat oglinda O uroboros, şopti Rhys.
D eoarece în faţa H ybernului se aflau C ioplitorul de Oase şi cui­
bul viu de um bre, care era Bryaxis, prim ul fiind prins şi eliberat de
m ine in tr-u n corp Fae, în noaptea trecută. Am bii au fost obligaţi să
se supună târgului, acum tatuat pe spatele meu.
-D a .
El m ă studie din cap până în picioare, vântul agitându-i părul
negru-albăstrui, când m ă întrebă încet:
- Ce ai văzut?
H ybernul se agita, soldaţii evaluând frenetic ce vedeau în faţa
lor. C ioplitorul alesese form a unui tânăr soldat illyrian. Bryaxis ră ­
m ase în întunericul care îl îm presura, tapiseria însufleţită pe care
avea să o utilizeze ca să dezvăluie coşm arurile victim elor sale.
- Pe m ine, am spus eu în cele din urm ă. M -am văzut pe mine.
Era, poate, singurul lucru pe care nu i l-aş fi arătat niciodată.
N im ănui. C um m ă ghem uisem , m ă înfuriasem şi plânsesem . C um
vom itasem , şi ţipasem , şi zgâriasem oglinda. C um lovisem cu p u m ­
nii în ea. Iar apoi m ă ghem uisem , trem urând la fiecare lucru îngro­
zitor şi egoist pe care îl văzusem în acel m onstru - în m ine. D ar
continuasem să privesc. N u m ă uitasem în altă parte.
Şi, după ce m ă oprisem din trem urat, studiasem toate lucrurile
mizerabile. M ândria, ipocrizia şi ruşinea. Furia, laşitatea şi suferinţa.
 Apoi începusem să văd alte lucruri. Lucruri m ai im portante -
chiar vitale.
- Şi ce am văzut... i-am spus eu încet când Cioplitorul ridică o
mână. Cred că m i-a plăcut. D ar m -am iertat p entru asta. în tru totul.
D oar în m o m en tu l acela îm i dădusem seam a - înţelesesem la
ce se referise Suriei. D oar eu puteam lăsa răul să m ă distrugă. D oar
eu îl puteam controla şi accepta. Şi după ce aflasem... O uroboros
îm i cedase.
Rhys rid ică o sprânceană, chiar dacă pe chip i se p u tea citi
uim irea.
- Ţi-au plăcut şi părţile bune, şi cele rele?
Am schiţat un zâmbet.
- Mai ales cele rele.
Cele două siluete p ăru ră să inspire adânc, făcând norul negru al
lui Bryaxis să se contracte, pregătindu-se să sară. M i-am înclinat
capul spre parten eru l meu.
- P entru o îm perechere lungă şi fericită, Rhys!
- Se pare că m i-ai luat-o înainte.
- C u ce?
Făcându-m i sem n cu ochiul, Rhys arătă spre Bryaxis şi spre
Cioplitor. A păru o altă siluetă.
C ioplitorul se retrase u n pas. Şi, după silueta zveltă şi fem i­
nină, p ărul negru şi lung, chipul din nou frum os, m i-am dat seam a
cine era...
Stryga... Ţesătoarea.
Şi în p ărul negru al Ţesătoarei strălucea o nestem ată albastră.
Nestemata lui Ianthe. Un trofeu sângeros când Ţesătoarea îi zâmbi
fratelui geam ăn, făcu o plecăciune şi se întoarse spre arm ata din
faţa lor. C ioplitorul se opri, se uită la sora lui u n m om ent lung, apoi
se întoarse din n ou către armată.
- Nu eşti singura care poate să facă un târg, ştii? spuse tărăgănat
Rhys cu u n zâm bet şiret.
 Ţesătoarea. Rhys o făcuse pe Ţesătoare să ni se alăture...
- Cum?
El îşi în clin ă gâtul, d ezvăluind u n m ic tatuaj cu bucle în sp a­
tele urechii.
- L-am trim is pe H elion să facă înţelegerea în num ele m eu - de
aceea era în M ijloc în ziua în care te-a găsit. Ca să se ofere să rupă
vraja de reţinere a Ţesătoarei... în schim bul serviciilor ei de astăzi.
A m clipit la p artenerul m eu. Apoi am zâmbit, fără să m ă d eran ­
jez să-m i ascund cruzim ea.
- H ybernul h abar nu are ce urm ează să se dezlănţuie asupra lui,
nu-i aşa?
- P entru reuniunile de familie, spuse Rhys.
Apoi Ţesătoarea, C ioplitorul şi Bryaxis se dezlănţuiră asupra
H ybernului.
 - C hiar ai făcut-o, şopti A m ren, uitându-se m irată când cei trei
nem uritori loviră liniile H ybernului şi ţipetele începură.
T rupurile cădeau în faţa lor; siluete erau lăsate în u rm ă - unele
d oar nişte coji încastrate în arm uri, golite de C ioplitor şi de Stryga.
U nii fugeau de ce vedeau în Bryaxis - chipul celor m ai profunde
frici ale lor.
Rhys încă îm i zâm bea când întinse o m ână spre arm ata
H ybernului, care acum încerca să facă faţă ravagiilor, şi îm i arătă
cu degetele.
Puterea întunecată izbucni din el.
O m are parte din arm ata H ybernului se... vaporiză p ur şi simplu.
C eaţa roşie şi aşchiile de m etal zăceau în locul în care fuseseră.
Rhys gâfâi, cu privirea uşor pierdută. Lovitura fusese bine pla­
sată, desp ărţin d arm ata în două.
Azriel dezlănţui o a doua explozie, lum ina albastră lovind în
flancul acum expus, îndepărtându-i şi m ai mult.
Illyrienii se puseră în mişcare. Acesta fusese sem nalul lui Rhys.
Ei plonjară din cer tocm ai când o legiune se ridică din H ybernul
plin de creaturi ca A ttorul, ascunse p rintre soldaţi. Pietrele Siphon
străluciră, ridicând scuturile, iar illyrienii traseră săgeţi cu o preci­
zie uim itoare.
 D ar legiunea Attor era bine pregătită. Şi când ei răspunseră cu o
salvă de săgeţi... din lem n de frasin, dar cu vârfurile otrăvite. A ntidotul
lui N uan din venele soldaţilor noştri nu le acoperea şi m agia şi nu
era o m etodă de apărare îm potriva pietrei. Săgeţile otrăvite trecură
prin scuturile pietrelor Siphon ca p rin unt. Regele îşi adaptase arse­
nalul şi-i adusese o serie de îm bunătăţiri.
Unii illyrieni căzură repede. Ceilalţi îşi dădură seama de am e­
ninţare şi-şi folosiră scuturile din m etal, scoţându-le de pe spate.
Pe păm ânt, soldaţii lui Tarquin, ai lui Helion şi ai lui Kallias
începură să atace. H ybernul îşi dezlănţui câinii şi alte animale.
Şi, când acele două tabere se grăbiră una spre cealaltă... Rhys
trim ise încă o lovitură, urm ată de un val de putere din partea lui
Tarquin, care despărţi şi îm pinse liniile H ybernului în grupuri de
m ărim i variabile.
Iar în mijlocul acestei situaţii, Bryaxis... în ceaţă, nu vedeam decât
ghearele, colţii, aripile şi m uşchii m ereu în schim bare, transform ân-
du-se şi rotindu-se în norul negru care lovea şi sufoca. Sângele ţâşni
ori de câte ori aceasta plonjă peste soldaţii care ţipau. Unii păreau să
m oară de groază.
C ioplitorul de Oase lupta aproape de Bryaxis. M asculul nu ţinea
decât un iatagan ivoriu - din os - pe care îl balansa în faţă, ca şi
când ar fi treierat grâul.
Soldaţii m ureau în faţa lui - doborâţi cu o singură lovitură. Nici
m ăcar tru p u l lui de Fae nu putea stăpâni acea putere nim icitoare -
nu o putea înăbuşi.
Hybernul fugea din faţa lui. Din faţa Ţesătoarei. Deoarece, în cea­
laltă parte a Cioplitorului, lăsând corpuri uscate în urm a ei... Stryga
sfâşia Hybernul într-o încurcătură de păr negru şi m em bre albe.
Soldaţii noştri, din fericire, nu ezitară când fugiră spre liniile ina­
mice. Iar eu am strigat un ordin prin legătura bifurcată care mă lega
acum de Cioplitor şi de Bryaxis, am intindu-le scrâşnind din dinţi că
soldaţii noştri nu trebuiau vânaţi. D oar Hybernul şi aliaţii lui.
 Am bii se m âniară din cauza ordinului, trăgând de lesă.
M i-am adunat orice u rm ă de întuneric şi de lum ină stelară şi
le-am m ârâit ordinul de supunere.
Aş fi p u tu t ju ra că u n sentim ent nelum esc şi nelegiuit al sinelui
îm i m orm ăi u n răspuns.
D ar m ă ascultară şi nu se îndreptară spre soldaţii noştri care, în
sfârşit, interceptară liniile Hybernului.
Nu aveam cuvinte să descriu sunetul produs de arm atele care se
ciocniră... Elain îşi acoperi urechile, crispându-se.
Prietenii m ei erau acolo. M or lupta cu Viviane, supraveghind-o
aşa cum îi prom isese lui Kallias, în tim p ce el îşi eliberă puterea în
jeturi de gheaţă ce sfâşiau pielea. Cassian... I-am zărit doar lum ina
strălucitoare a pietrelor Siphon în apropiere de prim ele linii, roşul
lucind în tre um brele urâte ale A ducătorilor întu n ericu lu i ai lui
Keir când le folosiră în avantajul lor: lăsându-i brusc pe soldaţii
H ybernului în întuneric... apoi orbindu-i de două ori când îşi în d e­
părtară um brele şi nu lăsară decât lum ina strălucitoare a soarelui.
Nu lăsară nim ic în afara săbiilor care îi aşteptau.
- Deja e haotic, spuse A m ren, chiar dacă rândurile noastre - în
special illyrienii şi peregrynii lui Thesan - rezistau.
- încă nu, spuse Rhys. O m are parte din arm ată încă nu a intrat
în luptă dincolo de prim ele rânduri. Trebuie ca H ybernul să se co n ­
centreze în altă parte.
începân d cu Rhys, care păşi pe câm pul de luptă.
Intestinele m i se întoarseră pe dos. A rm ata H ybernului începu
să se mişte, înaintând. Ţesătoarea, C ioplitorul şi Bryaxis plonjară
adânc în rândurile lor, dar soldaţii H ybernului înaintară repede, ca
să acopere golurile din rânduri.
Helion le strigă prim elor noastre rân d u ri să reziste. Săgeţile se
ridicară şi căzură de am bele părţi. Cele înm uiate în otravă îşi gă­
siră ţinta de nenum ărate ori, ca şi când regele le-ar fi vrăjit să le
urm ărească.
 - Se va term in a înainte să coborâm dealul ăsta! izbucni Am ren.
Rhys m ârâi la ea.
- încă nu!
în nord, se auzi u n corn.
Am bele arm ate p ăru ră să se oprească p en tru a se uita, iar Rhys
îm i şopti d o ar mie:
- Acum. Trebuie să pleci acum .
D eoarece arm ata care apăru la orizontul nordic...
Erau trei arm ate. Una p u rta steagul de u n portocaliu închis al
lui Beron.
Cealaltă, steagul verde ca iarba al Regatului Primăverii.
Şi una... de m u ritori în arm uri de fier, cu un steag de culoarea
cobaltului cu u n viezure care ataca. Blazonul familiei Graysen.
D in tr-o despicătură a lumii, Eris apăru pe colina noastră, îm bră­
cat din cap p ână în picioare cu arm ură argintie, m antia roşie revăr-
sându-i-se de pe um eri. Rhys îi m ârâi u n avertism ent prea adâncit
în puterea lui, ca să m ai încerce să se controleze.
Eris doar îşi atinse m ăciulia săbiei cu m âna şi spuse:
- N e-am gândit că s-ar putea să aveţi nevoie de ajutor.
Deoarece m ica arm ată a lui Tamlin, a lui Beron şi a lui Graysen...
Acum , ei alergau şi se teleportau şi atacau rândurile H ybernului. Şi,
în fruntea arm atei umane...
Era Jurian.
D ar Beron. Beron venise.
Şi Eris ne observă şocul şi spuse:
- Tam lin Ta obligat. L-a târât afară pe tatăl m eu de gât. El schiţă
un zâmbet. A fost încântător.
Ei veniseră, iar Tam lin reuşise să adune arm ata pe care o dis­
trusesem atât de bucuroasă...
- Tam lin aşteaptă ordinele, spuse Eris. Şi Jurian.
Vocea lui Rhys era răguşită, înceată.
- Şi tatăl tău?
 - Ne ocupăm de o problem ă, fu tot ce spuse Eris şi arătă spre
arm ata tatălui său.
Deoarece aceia erau fraţii lui care se apropiau de prim a linie,
teleportându-se în salturi p rin arm ată. C hiar dincolo de prim ele
linii şi spre căruţele inam ice, îm prăştiate p rin arm ata H ybernului.
C ăruţe pline de otravă, m i-am dat eu seam a când pârâiră cu un
foc albastru, iar apoi se transform ară în cenuşă fară nicio u rm ă de
fum. Fraţii lui se teleportară la fiecare depozit şi arsenal. Flăcările
explodară în calea lor, distrugând proviziile de otravă, m istuind-o
ca şi când cineva - Jurian sau Tam lin - le-ar fi spus exact unde
aveau să se afle.
Rhys clipi, singurul lui sem n de surprindere. El se uită la m ine,
apoi la A m ren şi dădu din cap. Pleacă! A c u m !
Cât H ybernul era concentrat la arm ata care se apropia, încer­
când să calculeze riscurile, să oprească haosul pe care îl dezlănţuiră
Beron şi fiii lui cu atacurile lor ţintite. încercând să-şi dea seam a ce
naiba căuta Jurian acolo, şi câte slăbiciuni aflase Jurian, pe care le
exploata acum.
A m ren le conduse înainte pe surorile mele, tam an când Elain
suspină încet văzând blazonul familiei Graysen.
- Acum. Repede şi în tăcere, ca nişte umbre!
C oboram spre luptă. Bryaxis şi C ioplitorul încă sfâşiau, încă
m ăcelăreau în m icile lor goluri de dincolo liniile inamice. Iar
Ţesătoarea... U nde era Ţesătoarea...
Acolo. U cigând lent, aşa cum o instruise Rhys cu câteva clipe
înainte.
- Pe aici, le-am spus eu, cu un ochi la calea groazei făcute de
Stryga.
Elain trem ura, uitându-se încă la arm ată um ană şi la logodnicul
ei. Nesta supraveghea legiunile illyriene ce pluteau pe deasupra, în
rân d u ri strânse.
 - Presupun că vom u rm a dru m u l oaselor, îm i m orm ăi Am ren.
C um de ştie Ţesătoarea să afle unde e Cazanul?
Rhys p ăru să asculte, chiar dacă ne-am întors, degetele lui atin-
gându-le pe ale mele in tr-u n sem n tăcut de răm as-bun.
- P entru că se pare că are un sim ţ al m irosului nefiresc de bun,
am spus.
A m ren pufni, iar noi le-am flancat pe surorile mele. Speram că
o vrajă de invizibilitate ne-ar fi perm is să ocolim m arginea sudică a
câm pului de luptă - îm preună cu um brele lui Azriel când ne supra-
veghe din spate. D ar im ediat ce am fi trecut de liniile imanice...
M -am uitat înapoi când ne-am apropiat de m arginea colinei.
D oar o singură dată. La Rhys, unde stătea acum de vorbă cu Azriel
şi Eris, explicându-le planul de a se baza pe Tamlin, Beron şi Jurian.
Fraţii lui Eris reuşiră să se întoarcă în spatele liniilor tatălui lor -
focurile arzând acum p rin arm ata H ybernului. Nu era suficient ca
să-i oprească, dar... m ăcar problem a otrăvii fusese rezolvată. P en­
tru m om ent.
Rhys îşi îndreptă atenţia spre m ine. Şi, în ciuda luptei din jurul
nostru, a iadului care se dezlănţuia peste tot... P entru o clipă, noi
doi am fost singurii oam eni de pe câmp.
M i-am deschis barierele m entale ca să-i vorbesc. D oar p en tru
un răm as-bun, încă unul...
N esta suspină trem urând. Se îm piedică şi o trase pe A m ren
după ea, când încercă să răm ână în picioare.
Rhys ajunse im ediat acolo, înainte să înţeleg. Cazanul.
H ybernul activa Cazanul.
A m ren ieşi zvârcolindu-se de sub Nesta, întorcându-se spre
câm pul de luptă.
- Scuturile...
Eris se teleportă - fară îndoială, ca să-şi avertizeze tatăl.
Nesta se ridică pe coate, cu părul despletit şi cu buzele vineţii. Ea
vom ită pe iarbă.
 M agia lui Rhys ţâşni din el, arcuindu-se în jurul întregii armate,
iar el începu să respire sacadat...
Nesta apucă iarba cu m âinile când îşi ridică fruntea, scrutând
orizontul ca şi când ar fi văzut direct locul în care C azanul u rm a să
fie dezlănţuit.
Puterea lui Rhys se revărsă din el, pregătindu-se de im pact. Pie­
trele Siphon ale lui Azriel licăriră, u n scut de cobalt întinzându-se
peste cel al lui Rhysand, respiraţia sa fiind la fel de sacadată ca a
partenerului meu...
Iar apoi, N esta începu să ţipe. Nu de durere, ci strigând un num e,
de nenum ărate ori.
- C A SSIA N !
A m ren întinse m âna spre ea, dar N esta urlă: „CASSIAN!"
Ea se ridică în picioare, ca şi când ar fi sărit spre cer.
C orpul i se înclină şi căzu, vom itând din nou.
O siluetă ţâşni din rândurile illyriene şi se îndreptă spre noi, b ă­
tând puternic din aripi, pietrele Siphon de culoare roşie strălucind...
Nesta gemu, zvârcolindu-se pe păm ânt.
Păm ântul p ăru şi el să se cutrem ure, dar nu ca să-i răspundă, ci
de groaza lucrurilor care izbucniră din arm ata Hybernului.
Am înţeles de ce regele revendicase dealurile stâncoase. Nu ca să
ne facă să atacăm în pantă dacă i-am fi respins atât de departe, ci
pen tru a poziţiona Cazanul.
Deoarece, de pe aflorim entul stâncos, un berbec de lum ină albă
înaintă în viteză spre arm ata noastră. C hiar la nivel cu legiunea illy­
riană de pe cer, în tim p ce legiunea A ttor coborî spre păm ânt şi se
feri, lăsându-i pe illyrieni expuşi.
Cassian era la jum ătatea drum ului spre noi când explozia
C azanului lovi arm ata illyriană.
L-am văzut ţipând, dar nu am auzit nim ic. Forţa acelei puteri...
sfâşie scutul lui Azriel. Apoi, pe cel al lui R hysand şi, în cele din
urm ă, pe cele făcute de pietrele Siphon.
 Puterea îm i goli urechile şi îm i arse faţa.
Iar acolo unde o m ie de soldaţi fuseseră în urm ă cu o clipă...
cenuşa cădea pe infanteriştii noştri.
N esta ştiuse. Se uită uim ită la m ine, groaza şi agonia citindu-i-se
pe chip, iar apoi scrută cerul după Cassian, care zbura pe loc ca şi
cân d s-ar fi g ân d it dacă să vină spre noi sau să se grăbească în a ­
poi către rândurile illyriene şi ale peregrynilor care se îm prăştiau.
Ea ştiuse unde u rm a să lovească explozia.
Cassian se aflase chiar în m ijlocul ei.
Sau s-ar fi aflat, dacă nu l-ar fi chemat.
Rhys se uita la ea ca şi când ar fi ştiut şi el, ca şi când n u era sigur
dacă să o certe p en tru vina pe care, fără îndoială, avea să o sim tă
Cassian sau să-i m ulţum ească p en tru că îl salvase.
Nesta înţepeni din nou, gem ând încet.
L-am sim ţit pe Rhys aru n cân d u -şi puterea ca pe u n avertis­
m en t tăcut.
Ceilalţi M ari Lorzi îşi ridicară scuturile de data asta, sprijinin-
du-1 pe cel ridicat de el.
D ar C azanul nu lovi de două ori în acelaşi loc, iar H ybernul era
dispus să-şi incinereze o parte din propria arm ată dacă asta ar fi
însem nat să o lichideze pe a noastră.
Cassian se grăbea din nou spre noi, spre N esta întinsă pe păm ânt,
când lum ina şi căldura păcătoasă a C azanului fură din nou dez­
lănţuite, chiar p rin tre rândurile noastre, unde C ioplitorul de Oase
sfâşia bucuros soldaţii, nim icindu-i în rafalele vântului m ortal.
Un ţipăt nepăm ântean de femelă se auzi din m ijlocul arm atei
Hybernului. A vertism entul şi durerea unei surori când lum ina albă
se izbi în C ioplitorul de Oase.
Dar Cioplitorul... Aş fi putut jura că se uita la m ine când puterea
Cazanului se izbi în el. Aş fi putut jura că îm i zâm bea şi că zâm betul
nu-i era deloc hidos.
Cazanul îl anihilase fără să depună vreun efort.
 Abia auzeam , abia m ă puteam gândi la puterea Cazanului.
în u rm a fâşiei pustiite de câm p lovit, unde se aflase Cioplitorul,
a fiorului care-m i coborî brusc pe şira spinării, ca şi când m i-ar fi
şters tatuajul.
Iar apoi fu linişte in tr-u n loc al m inţii mele când o parte din lesa
de control bifurcată dispăru în în tu n e ric u l nesfârşit, fără să lase
nim ic în urm ă.
M -am întrebat cine i-ar fi cioplit m oartea în închisoare.
Dacă nu cum va şi-o cioplise deja pe zidurile celulei. Dacă voise
să se asigure nu că eram vrednică să n u m ă chinuie, ci din cauză că
îşi dorea ca sfârşitul lui să m erite să fie cioplit.
Şi când m -am uitat la acea parte distrusă a câm pului, unde
cenuşa illyrienilor cădea încă... M -am întrebat dacă C ioplitorul
reuşise să ajungă oriunde şi-ar fi dorit să plece.
M -am rugat în tăcere p en tru el - p en tru toţi soldaţii care fu ­
seseră acolo şi care acum erau cenuşă în vânt... M -am rugat să gă­
sească tot ce sperau.
Illyrienii fură cei care m ă scoaseră din linişte şi m ă scăpară de
ţiuitul din urechi. C hiar dacă arm ata noastră începu să intre în p a ­
nică în u rm a puterii Cazanului, legiunile illyriene răm ase îşi refor­
m ară rândurile şi atacară, peregrynii lui Thesan răspândindu-se
acum p rin tre ei.
 A rm ata lui Jurian, alcătuită din oam enii lui Graysen şi ceilalţi...
Spre m eritul lor, ei nu ezitară. N u se îm prăştiară, chiar dacă m uriră
rân d pe rând.
In cazul în care C azanul ar m ai fi lovit o dată...
Nesta era cu fruntea în iarbă când Cassian ateriză atât de p uter­
nic încât păm ântul se cutrem ură şi se întinse spre ea în tim p ce-i
spuse gâfâind:
- Ce este, ce...
- S-a liniştit din nou, şopti Nesta, lăsându-1 pe Cassian să o ri­
dice în şezut, în tim p ce el îi studie faţa, vădit devastat şi furios în
acelaşi tim p. înţelesese că ea strigase după el, ştiind că va veni? Că
ea o făcuse ca să-l salveze?
- întoarce-te în rând! îi ordonă Rhys simplu. Soldaţii au nevoie
de tine acolo.
Cassian îşi dezgoli dinţii.
- Ce naiha putem face îm potriva chestiei ăleia?
- Eu am să acţionez, spuse Azriel.
- Nu! izbucni Rhys.
D ar Azriel îşi în tindea aripile, lum ina soarelui fiind atât de vio­
lentă pe cicatricele noi de pe m em brane.
- înlănţuieşte-m ă de un copac, Rhys! spuse încet Azriel. Haide!
El începu să-şi verifice cataram ele armelor. îl voi sm ulge din păm ânt
şi voi zbura cu el în spate.
Rhys d o ar se holbă la m ascul şi la aripile lui. Apoi, la arm ata illy­
riană decim ată.
Cât despre şansele noastre de victorie...
Nesta n u m ergea nicăieri. Abia stătea în şezut. Iar Elain... A m ren
o ţinea pe Elain în picioare în tim p ce vom ita pe iarbă. N u din cauza
Cazanului, ci de groază.
D ar dacă nu opream Cazanul înainte să îşi refacă energia... Am
fi dispărut după alte câteva lovituri. I-am întâlnit privirea lui Am ren.
„Pot s-o fac singură?"
 Ea m iji ochii. „Probabil. Făcu o pauză. Probabil. Nu se specifica
de câţi e nevoie. Fie vorba între noi... s-ar putea să fie suficient."
M -am ridicat în picioare. Priveliştea luptei era mai groaznică v ă­
zută de sus.
Helion, Tarquin şi Kallias se străduiau să ţin ă rândurile. Jurian,
Tamlin şi Beron încă se luptau cu flancul nordic, în tim p ce illy­
rienii şi peregrynii respingeau legiunea aeriană; Aducătorii în tu ­
nericului ai lui Keir erau acum aproape nişte fuioare de întuneric în
mijlocul haosului, dar...
D ar nu era suficient. Iar m ărim ea H ybernului... începea să
avanseze.
începea să ne copleşească.
Până când Am ren şi cu m ine am fi traversat câmpul de luptă lung
de câţiva kilom etri... ce ar m ai fi rămas?
Cine ar m ai fi rămas?
Apoi se auzi u n alt corn.
Ştiam că nu aparţinea niciunui aliat.
La fel cum ştiam că H ybernul nu alesese câm pul acesta de luptă
doar p en tru avantajele fizice... ci şi p en tru cele geografice.
Deoarece spre m are, navigând dinspre vest, dinspre Hybern...
apăru o flotă.
Erau atât de m ulte nave, toate pline cu soldaţi.
A m surprins schim bul de priviri dintre Cassian, Azriel şi Rhys
când văzură arm ata care se apropia din spate.
N u era o altă arm ată, era restul arm atei H ybernului.
Eram prinşi între ei.
A m ren înjură.
- S-ar putea să fim nevoiţi să fugim, Rhysand, înainte să se apro­
pie de coastă.
N u puteam lupta cu am bele arm ate. N u puteam lupta nici m ăcar
cu una singură.
 Rhys se întoarse spre m ine. „D acă poţi traversa la tim p câm pul
de luptă, atunci fa-o. încearcă să opreşti arm ata. Pe rege. D ar dacă
n u poţi, când totul se va duce naibii... C ând nu va mai răm âne nici­
un u l d intre noi...“
„Nu, l-am im plorat eu. Nu o spune."
„Vreau să fugi. N u-m i pasă cu ce preţ. Să fugi. Să pleci departe şi
să trăieşti ca să m ai lupţi încă o zi. Să nu te uiţi înapoi."
A m început să scutur din cap. „Ai spus că nu ne luăm
răm as-bun."
- Azriel, spus Rhys încet şi răguşit. C ondu-i pe illyrienii răm aşi
în flancul nordic!
Vinovăţia şi frica se unduiră în ochii partenerului m eu odată cu
acel ordin, ştiind că Azriel nu se vindecase pe deplin.
Azriel nu îi oferi lui Rhys şansa de a se răzgândi. N u îşi luă
răm as-bun de la niciunul dintre noi. El ţâşni spre cer, aripile care
încă se vindecau bătând puternic în tim p ce îl p u rtară spre lupta
flancului nordic.
Flota se apropie. Hybernul, sim ţind că întăririle urm au să se apro­
pie curân d de coastă, ovaţionă şi înaintă puternic. Atât de puternic,
încât rândurile illyriene cedară. Azriel zbură tot m ai aproape de ei,
pietrele Siphon lăsând fuioare de flacără albastră în urm a lui.
Rhys îl u rm ări p en tru o clipă şi înghiţi în sec înainte să spună:
- Cassian, tu iei flancul sudic!
Asta era. Ultim ele clipe... ultim a dată când îi vedeam pe toţi.
N u aveam de gând să fug. Dacă totul s-ar fi dus naibii, aş fi p ro ­
fitat şi m i-aş fi dat ultim a suflare ca să-i şterg pe soldaţi şi pe rege de
pe faţa păm ântului. D ar chiar acum...
Flota H ybernului naviga direct spre plaja distantă. Dacă nu ple­
cam acum , trebuia să alerg chiar prin tre ei. Ţesătoarea deja avansa
m ai încet spre frontul estic, dansul ei nim icitor fiind îm piedicat de
prea m ulţi inam ici. Bryaxis continua să sfâşie rândurile, lăsând
brazde de m o rţi în u rm a sa. D ar tot n u era suficient. Toate p lan u ­
rile... N u era suficient.
Cassian îi spuse lui Rhys, m ie şi Nestei:
- Ne vedem în partea cealaltă.
Ştiam că n u se referea la câm pul de luptă.
El îşi m işcă aripile, pregătindu-se să se înalţe.
Sunetul u nui corn spintecă lum ea.
D ouăsprezece cornuri, ridicate într-o arm onie perfectă şi
im punătoare.
Rhys răm ase nem işcat. C om plet nem işcat la sunetul cornurilor
de la distanţă. D inspre est - dinspre m are. El îşi întoarse capul spre
m ine, m ă apucă de talie şi m ă ridică pe cer. O clipă m ai târziu,
Cassian era lângă noi, cu Nesta în braţe, ca şi când ea i-ar fi cerut să
o facă, p en tru a vedea.
Iar acolo... navigând peste orizontul estic...
N u ştiam unde să m ă uit. La m iile de soldaţi înaripaţi care z b u ­
rau direct spre noi, m ult deasupra oceanului, sau la flota care se
întindea dincolo de ei, m ult m ai m are decât cea a H ybernului.
M i-am dat seam a cine erau din clipa în care am văzut m ai clar
arm ata cu p ene albe.
Serafimii.
Legiunea lui D rakon.
Iar în navele de dedesubt... Erau atât de m ulte nave diferite.
Părea că erau o mie, din nenum ărate ţinuturi. Erau oam enii lui
M iryam . D ar celelalte nave...
D in nori, u n războinic Serafim cu pielea m ăslinie şi păr negru
pluti spre noi, iar râsul înecat al lui Rhys fu suficient ca să-m i dau
seam a cine era, cine bătea acum din aripi în faţa n o astră, zâ m ­
bind larg.
- Ştii, puteai să ne ceri ajutorul, spuse tărăgănat m asculul -
D rakon. în loc să ne laşi să aflăm despre toate astea din zvonuri. Se
pare că am ajuns chiar la timp.
 - V -am căutat şi nu v-am găsit, spuse Rhys, cu lacrim i în ochi.
N e-a fost cam greu să vă cerem ajutorul.
D rakon pufni.
- Da, ne-am dat seama. M iryam şi-a dat seam a de ce nu am
p rim it încă veşti de la voi. Aripile lui albe erau aproape la fel de or­
bitoare ca soarele. în u rm ă cu trei secole, am avut nişte problem e la
graniţele noastre şi am făcut o vrajă ca să păzim insula. Legată de...
ştii tu. Astfel încât oricine se apropia să vadă doar ruinele să fie în ­
clinat să se întoarcă. El îi facu sem n din ochi lui Rhys. A fost ideea
lui M iryam , care s-a inspirat de la tine şi oraşul tău. D rakon se
crispă un pic. S-a dovedit că a funcţionat prea bine, dacă ne-a ţinut
departe şi inam icii, şi prietenii.
- Vrei să-mi spui că ai fost în Cretea, în tot acest timp, afirmă Rhys.
D rakon se strâm bă.
- Da. Până când... am aflat de H ybern şi că M iryam era... din
nou vânată.
D e Jurian. C hipul prinţului se încordă de furie, dar el se uită cu
atenţie la m ine şi apoi la Nesta şi Cassian.
- Să vă ajutăm sau răm ânem aici d ân d din aripi şi pălăvrăgind?
Rhys îşi înclină capul.
- C ând ai timp, prinţe! El aruncă o privire spre flota care se în ­
drepta acum spre arm ata H ybernului. Prieteni de-ai tăi?
D rakon strâm bă din buze.
- Prieteni de-ai tăi, poate vrei să zici. Inim a mi se opri. Acolo jos
sunt câteva dintre navele lui M iryam - e şi ea cu ele - dar cele mai
m ulte au venit p en tru tine.
- Ce, spuse brusc Nesta, fară să fie chiar o întrebare.
D rakon arătă spre nave.
- N e-am întâlnit cu ei când zburam încoace. I-am văzut traver­
sând canalul şi am hotărât să ne alăturăm lor. De aceea am întârziat,
deşi i-am ajutat să traverseze.
 într-adevăr, vântul sufla acum în pânzele albe, propulsând tot
m ai rapid navele spre flota Hybernului.
D rakon îşi frecă m axilarul.
- Nici m ăcar nu p o t să încerc să-ţi explic povestea încurcată pe
care m i-au spus-o, dar... El scutură din cap. Sunt conduşi de o regină
pe num e Vassa.
Am început să plâng.
- Care se pare că a fost găsită de...
- Lucien, am şoptit eu.
- Cine? D rakon se încruntă. O, m asculul cu ochiul. Nu. El s-a
întâlnit m ai târziu cu ei şi le-a spus încotro să se îndrepte. Să vină
acum , de fapt. Voi, m asculii, din P rythian sunteţi atât de insistenţi.
Bine că m ăcar noi eram deja plecaţi să vedem dacă aveţi nevoie
de ajutor!
- Cine a găsit-o pe Vassa? întrebă N esta cu acelaşi ton uniform ,
ca şi când ar fi ştiut deja răspunsul.
Navele oam enilor se tot apropiau. Erau atât de m ulte şi sub
steaguri atât de diverse că abia am reuşit să le văd, şi asta m ulţum ită
vederii mele Fae.
- îşi spune Prinţul Negustorilor, zise D rakon. Se pare că el a des­
coperit acum câteva luni că reginele um ane sunt trădătoare şi, de
atunci, a început să adune o arm ată um ană independentă ca să în ­
frunte H ybernul. A reuşit să o găsească pe regina Vassa şi îm preună
au strâns arm ata asta. D rakon ridică din um eri. M i-a spus că are
trei fiice care locuiesc aici şi că le-a dezam ăgit m ulţi ani, dar nu şi de
data asta.
Navele din faţa flotei um ane se văzură clar, îm preună cu literele
de aur din părţile laterale.
- Şi-a botezat cele trei nave personale cu num ele lor, spuse
Drakon zâm bind.
Iar acolo, navigând în faţă... am văzut num ele navelor.
Feyre.
 Elain.
Şi, conducând atacul îm potriva H ybernului, plutind pe valuri
ferm ă şi fără nicio frică...
Nesta.
C u tatăl meu... tatăl n ostru la cârm ă.
 Vântul şterse lacrim ile pe care N esta le vărsă când zări navele
tatălui nostru.
C ând văzu nava pe care alesese să o conducă în luptă, p en tru
fata care îl urâse p en tru că n u luptase p en tru noi, care îl urâse p e n ­
tru m oartea m am ei noastre, p en tru sărăcia şi disperarea şi anii
pierduţi.
- Să înţeleg că vă cunoaşteţi? întrebă sec D rakon.
Tatăl n o stru - plecat de m ulte luni, fară să prim im vreo veste.
Cândva, surorile mele îm i spuseseră că plecase să participe la o
întâlnire care viza am eninţarea de dincolo de zid. Devenise clar la
întâlnirea aceea că fuseserăm trădaţi de ai noştri? Iar el plecase
atunci în secret ca să nu rişte ca mesajele p en tru noi să cadă în m âi­
nile inam icilor, ca să găsească ajutor?
P entru noi. P entru m ine şi p en tru surorile mele.
Rhys îi spuse lui Drakon:
- Ea e Nesta. Şi ea e partenera m ea, Feyre.
N iciuna d in noi nu se uită la p rin ţ, ci d o ar la flota tatălui n o s­
tru - la navele pe care le botezase în onoarea noastră.
- A propo de Vassa, îi spuse Rhys lui D rakon, s-a term inat cu
blestem ul ei?
Flota u m an ă şi arm ata H ybernului se apropiară, iar eu m i-am
dat seam a că im pactul avea să fie m ortal. A m văzut scuturile m agice
ale H ybernului ridicându-se. I-am văzut pe Serafimi ridicându-le
pe ale lor.
- Vezi şi singur, spuse Drakon.
Am clipit la ceea ce începu să se lanseze între navele um ane, la
ce plutea deasupra apei, repede ca o stea căzătoare şi îndreptân-
du-se spre H ybern, roşul, auriul şi albul vibrând ca m etalul topit.
Aş fi p u tu t jura că flota H ybernului începu să intre în panică
atunci când aceasta se desprinse de rândurile flotei um ane şi se apro­
pie de ei.
C ând îşi întinse larg aripile, lăsând scântei şi tăciuni pe valuri în
urm a ei, mi-am dat seama ce - cine - zbura acum spre armata inamică.
O pasăre de foc, arzând la fel de intens şi de violent ca inim a
unei forje.
Vassa - regina pierdută.

Rhys îm i sărută lacrim ile care îmi alunecau pe faţă când regina
pasăre de foc se izbi în flota H ybernului şi lăsă în urm a ei doar res­
turile arzânde ale navelor.
Tatăl n o stru şi arm ata um ană se îm prăştiară în larg, ca să-i atace
pe ceilalţi.
- D u-ţi legiunea pe uscat! îi zise Rhys lui Drakon.
Aveam o şansă foarte m ică de a câştiga sau de a opri măcelul.
Ochii lui D rakon căpatară o lucire care îm i spuse că dădea o r­
dinele cuiva departe. M -am întrebat dacă Nephelle şi soţia ei făceau
p arte din legiune - dacă bătălia dată dem ult, pe fundul m ării fusese
ultim a dată când îşi scoseseră săbiile.
Şi Rhys părea să se gândească la trecut, deoarece îi m orm ăi lui
D rakon în vuietul care se auzea dinspre m are şi lupta de dedesubt:
- Jurian este aici.
 G raţia nonşalantă şi arogantă a prinţului dispăru. F u ria rece îi
transform ă trăsăturile în ceva îngrozitor. Iar ochii lui că p ru i deve-
niră com plet negri.
- El luptă p en tru noi.
D rakon nu p ăru convins, dar dădu din cap şi făcu se m n d in b ă r­
bie spre Cassian.
- Presupun că tu eşti Cassian.
G eneralul îşi înclină capul. Deja vedeam um brele d in ochii lui la
pierderea acelor soldaţi.
- Legiunea m ea îţi aparţine. C om and-o cum vrei!
Cassian se uită cu atenţie la arm ata noastră distrusă, la flancul
nordic pe care îl refăcea Azriel şi îi dădu lui D rakon câteva o rd in e
dare. D rakon bătu din aripile albe, atât de contrastante c u pielea lui
măslinie, şi îi spuse lui Rhys:
- Apropo, M iryam este supărată pe tine. Au trecut tre i sute cin ci­
zeci de ani de la ultim a ta vizită. Dacă supravieţuim , a şte a p tă -te să
te ploconeşti!
Rhys râse răguşit.
- Spune-i vrăjitoarei că şi reciproca e valabilă!
D rakon zâm bi şi, cu o bătaie puternică a aripilor, d isp ă ru .
Rhys şi Cassian se uitară după el, apoi la flotele ca re se lu p tau
acum. Tatăl n o stru era acolo jos - tatăl nostru, pe care n u îl văzusem
niciodată folosind o armă...
Pasărea de foc dezlănţui iadul asupra navelor. La p ro p riu . U n iad
de foc atunci când se izbi în ei şi îi trim ise pe soldaţii p a n ic a ţi pe
fundul m ării.
- A cum , i-am spus lui Rhys. A m ren şi cu m ine tre b u ie să p le ­
căm acum .
Haosul era total. Cu lupta care se p u rta în toate direcţiile... A m ren
şi cu m ine am fi putut reuşi. Poate că regele avea să fie p re o c u p a t.
Rhys voi să m ă aducă din nou pe păm ânt, unde A m re n şi Elain
aşteptau încă.
- Aşteaptă! zise Nesta.
 Rhys o ascultă.
Nesta se uită spre flotă, spre tatăl n o stru care lupta.
- Foloseşte-m ă ca momeală!
Am clipit în acelaşi m om ent când Cassian spuse: „N u“.
Nesta îl ignoră.
- Probabil că regele aşteaptă lângă Cazan. C hiar dacă ajungi
acolo, va trebui să te lupţi cu el. Să îl atragi afară, departe. Spre mine.
- C um , spuse încet Rhys.
- Este valabil în ambele cazuri, şopti N esta ca şi când cuvintele
rostite de parten eru l m eu în u rm ă cu câteva clipe i- ar fi dat ideea. El
nu ştie cât am luat. Iar dacă... dacă aş face să pară că urm ează să-i
folosesc puterea... Va veni în fugă, doar ca să m ă ucidă.
- El te va ucide, m ârâi Cassian.
Ea îi apucă strâns braţul.
- Aici intervii tu.
Ca să o păzească, să o protejeze. Să întindă o capcană pentru rege.
- Nu, spuse Rhys.
N esta pufni.
- Tu nu eşti M arele m eu Lord. Pot să fac ce vreau. Şi de vrem e ce
el va sim ţi că eşti cu mine... şi tu trebuie să te îndepărtezi.
Rhys îi spuse lui Cassian:
- N u te las să-şi pierzi viaţa p en tru asta.
Eram înclinată să fiu de acord.
Cassian studie rândurile illyriene îm puţinate şi care rezistau
acum , adunate de Azriel.
- Az controlează rândurile.
- A m spus nu! izbucni Rhys. Nu îl m ai auzisem niciodată folo­
sind tonul acela cu Cassian, cu oricare dintre ei.
Cassian spuse ferm:
- Este singura noastră şansă să creăm diversiune. Să-l atragem
departe de Cazan, zise şi o strânse pe Nesta. Tu ai oferit totul, Rhys.
Ai trecut p rin iad p en tru noi, tim p de cincizeci de ani. El nu vorbise
niciodată despre asta, cel m ult făcuse o aluzie. Crezi că nu ştiu ce s-a
întâm plat? Ştiu, Rhys. Cu toţii ştim. Şi ştim că ai facut-o ca să n e
salvezi, ca să ne cruţi. El scutură din cap, lu m in a soarelui s tră lu ­
cind pe casca neagră şi înaripată. Lasă-ne să-ţi întoarcem favoarea!
Lasă-ne să plătim datoria!
- N u există nicio datorie de plătit!
Vocea spartă a lui Rhys îm i sfărâm ă inim a, d ar şi a lui C assian se
sparse când spuse:
- Nu am reuşit să o răsplătesc pe m am a ta p en tru bunătatea ei.
Lasă-m ă să o fac aşa! Lasă-m ă să trag de timp!
- Nu pot.
N u eram sigură dacă în toată istoria Illyriei se purtase v re o d ată
o astfel de discuţie.
- Poţi, spuse încet Cassian. Poţi, Rhys. El zâmbi indolent. P ăs-
trează-ne şi no u ă o parte din glorie!
- Cassian...
D ar Cassian o întrebă pe Nesta:
- Ai ce îţi trebuie?
N esta dăd u din cap.
- A m ren m i-a arătat destule. Ce trebuie să fac p en tru a a d u n a
puterea spre m ine.
Iar dacă A m ren şi cu m ine puteam controla Cazanul între noi...
D istragerea pe care n e-ar fi oferit-o ei...
N esta se uită la Elain care m onitoriza m ăcelul din faţă, apoi s p re
m ine şi spuse încet:
- Spune-i tatei că îi m ulţum esc.
Ea îşi înfăşură strâns braţele în ju ru l lui Cassian, ochii g ri-a l-
baştri strălucindu-i, apoi ei dispărură.
Rhys se încordă din cauza efortului de a nu pleca după ei c â n d
cei doi plutiră spre o dum bravă la m are distanţă în spatele câ m p u lu i
de luptă.
- El ar putea supravieţui, am spus eu încet.
- Nu, spuse Rhys, coborându-ne în zbor spre A m ren şi E lain .
Nu o va face.
 L-am rugat pe Rhys să o m ute pe Elain în cel mai îndepărtat punct
al taberei noastre. Iar când se întoarse, partenerul m eu doar m ă
sărută pe gură înainte să se înalţe la cer, îndreptându-se spre m ij­
locul bătăliei, spre cele m ai grele lupte. Abia am suportat să m ă uit,
să văd un d e aterizase.
Singură cu A m ren, ea îm i spuse:
- A scunde-ne vederii şi fugi cât de repede poţi. Nu te opri; în ­
cearcă să n u ucizi p en tru că vei lăsa o urm ă.
Am dat din cap, verificându-m i armele. Serafimii zburau acum la
m are înălţime, cu aripi strălucitoare ca soarele pe zăpadă. Am îm prăş­
tiat o vrajă în jurul nostru, ascunzându-ne şi înăbuşindu-ne sunetele.
- Repede! repetă A m ren, ochii argintii clocotind ca norii de fur­
tună. Să nu priveşti înapoi!
Aşa că n u am facut-o.
 Cazanul fusese poziţionat pe o colină stâncoasă.
Ţesătoarea îşi făcuse bine treaba. Gărzile im portante şi posturile
erau doar nişte grăm ezi roşii şi ude de oase şi m uşchi. Şi am ştiut că
atunci când aveam s-o revăd... ea ar fi fost şi m ai frum oasă.
Puterea lui A m ren sclipi de nenum ărate ori, pătru n zân d prin
protecţiile din calea noastră până am ajuns în u rm a lui Stryga. In d i­
ferent ce vrăji ar fi folosit regele... A m ren era pregătită p en tru ele.
însetată, le distruse pe toate cu un zâm bet sălbatic.
D ar dealul gri era plin de com andanţii H ybernului, m ulţum iţi
să-şi lase subalternii să lupte, aşteptând până când câm pul de luptă
i-ar fi separat pe soldaţi de adevăraţii războinici. îi auzeam spunând
prin tre dinţi cu cine din tabăra noastră voiau să se lupte.
Helion şi Tarquin erau două dintre cele mai des m enţionate nume.
Apoi, cel al lui Tamlin, pen tru trădarea lui. Şi Jurian. Ce m ult
aveau să sufere!
Varian. Azriel. Cassian, Kallias şi Viviane. Mor. Ei rosteau toate
num ele prietenilor m ei ca şi când ar fi fost cai de curse. Cine ar fi
rezistat suficient de m ult încât să îi înfrunte. C ine ar fi adus-o înapoi
aici pe parten era drăguţă a Lordului Iernii. Cine ar fi distrus-o, în
sfârşit, pe M orrigan, cine ar fi adus acasă aripi illyriene ca să le ţin-
tuiască de perete. Sângele îm i fierbea, chiar dacă tot corpul îm i
trem ura. Speram ca Bryaxis să-i devoreze pe toţi şi să îi determ ine
înaintea m ea să facă pe ei de groază.
 D ar am în drăznit să privesc o dată înapoi.
M or şi Viviane nu urm au să vină curând pe câmpul acesta. Ele
ţineau un întreg grup de soldaţi ai H ybernului la distanţă, flancate de
femelele cu păr alb pe care le văzusem în tabăra Iernii şi de o unitate
de urşi puternici care sfâşiau soldaţii lovindu-i cu labele imense.
A m ren şuieră în sem n de avertism ent, iar eu m -am uitat înainte
când am început să urcăm panta liniştită a dealului gri. Nici u rm ă
de Stryga, deşi ea se oprise aici, la baza dealului pe care stătea
Cazanul. Deja îi sim ţeam prezenţa îngrozitoare - chemarea.
A m ren şi cu m ine am urcat încet, ascultând după fiecare pas.
Lupta vuia în spatele nostru. Pe cer, pe păm ânt şi pe mare.
Nu credeam... chiar şi cu D rakon şi arm ata oamenilor... n u cre­
deam că decurgea bine.
M -am prins de stânca gri ascuţită a pantei dealului, încordân-
du-m i tru p u l când m -am ridicat, A m ren urcând cu uşurinţă. Nesta
trebuia să-l adem enească în curând pe rege sau am fi ajuns faţă în
faţă cu el.
M işcarea de la baza stâncii îm i atrase atenţia.
A m răm as nem işcată ca m oartea.
Acolo era o tânără brunetă care-şi ridică privirea la noi, m ijind
ochii şi adulm ecând.
Un zâm bet îi apăru pe buzele roşii - însângerate. Ea zâmbi în
direcţia m ea, dezgolindu-şi dinţii pătaţi de sânge.
Stryga. Ţesătoarea aşteptase, ascunzându-se aici până ce am sosit.
Ea îşi trecu o m ână albă ca zăpada peste tatuajul sem ilunii de pe
antebraţ. Era sem nul înţelegerii cu Rhys. Un m em ento şi u n avertis­
m ent totodată.
Să plecăm! Să ne grăbim!
Ea se întoarse cu faţa spre poteca stâncoasă pe jum ătate vizibilă
în stânga noastră, giuvaierul lui Ianthe din părul ei fiind stropit cu
sânge, şi se îndreptă spre gărzile postate acolo, pe care le evitasem că-
ţărându-ne pe panta dealului. Câţiva m asculi tresăriră. Stryga zâmbi
o dată - un zâm bet plin de ură şi îngrozitor - şi sări asupra lor.
Era o diversiune.
 A m ren se cutrem ură, dar am p o rn it din nou. Gărzile erau co n ­
centrate la m ăcelul ei, fugind de la posturile lor pe deal, ca să o
întâm pine.
Mai repede - nu aveam m ult tim p. Sim ţeam cum Cazanul îşi
aduna puterea...
Nu. N u Cazanul.
Acea putere... venea din spate.
Nesta.
- Bravo, fato! m orm ăi în şoaptă A m ren chiar înainte să m ă
apuce de spatele jachetei şi să m ă trântească cu faţa în jos pe piatră,
ferindu-ne.
Tocmai atunci o pereche de cizme coborâră pe poteca îngustă.
C unoşteam sunetul paşilor lui p en tru că îm i bântuia visele.
Regele H ybernului trecu chiar pe lângă noi. C oncentrat la Stryga,
la vuietul înd ep ărtat al puterii Nestei.
Ţesătoarea se opri când văzu cine se apropia şi zâmbi, sângele
curgându-i de pe bărbie.
- Cât de fum oasă eşti! şopti el, cu o voce seducătoare. Cât de
m inunată eşti, bătrâno!
Ea îşi dădu p ărul negru peste un u m ăr subţire.
- Poţi să faci o plecăciune, rege! Aşa cum se obişnuia cândva.
Regele H ybernului se îndreptă direct spre ea şi zâmbi la chipul
superb al Strygăi.
Apoi îi cuprinse chipul în m âinile late mai repede decât se putea
mişca ea şi îi rupse gâtul.
Probabil că nu o ucisese. Ţesătoarea era o zeiţă a m orţii - însăşi
existenţa ei o sfida pe a noastră. Deci probabil că nu ar fi ucis-o
rupându-i coloana, dacă regele nu i-ar fi aruncat trupul celor doi
câini naga de la poalele dealului, care sfâşiară trupul m oale al
Ţesătoarei fără ezitare.
Până şi A m ren scoase un sunet de m âhnire.
Dar regele se uita spre nord, spre Nesta.
 Acea putere - puterea ei - clocoti din nou, facându-i sem n, aşa
cum m ă chem a acum C azanul de pe stâncă.
El se uită la m are, la lupta care se dădea acolo.
Aş fi p utut jura că a zâm bit în tim p ce s-a teleportat.
- Acum , şopti Am ren.
N u m ă puteam mişca. Nesta, Cassian şi Rhys nu credeau că
aveam vreo şansă să supravieţuim .
- Profită la m axim um ! izbucni A m ren şi în ochii ei străluci su­
ferinţa adevărată. Ea ştia ce u rm a să se întâm ple. în tim pul pe care-1
câştigasem , m i-am reprim at disperarea şi groaza şi am alergat pe
deal - spre pisc, spre locul în care C azanul nepăzit ne aştepta.
C artea apăru în m âinile m ici ale lui A m ren. Cazanul era aproape
la fel de înalt ca ea. Un puţ negru de ură şi de putere.
Aş fi p u tu t opri totul chiar în acel m om ent. Să opresc arm ata şi
pe rege înainte să îi ucidă pe Nesta şi pe Cassian. A m ren deschise
C artea şi se uită la m ine, aşteptând.
- Pune m âna pe Cazan! spuse ea încet.
Am ascultat-o.
Puterea nesfârşită a Cazanului se izbi în m ine, un val am eninţând
să m ă doboare ca o furtună nesfârşită.
Abia am p u tu t să-m i ţin un picior în lum ea asta, abia m i-am
am intit cum m ă chema. M -am agăţat de ce văzusem în O uroboros -
de toate reflexiile şi am intirile pe care le înfruntasem sau le avusem,
de cele bune, de cele rele şi de cele gri. C ine eram , cine eram , cine
eram...
A m ren mă u rm ări un m om ent lung şi nu citi din carte. Nu îm i
băgă în ău n tru mâinile. Ea închise paginile aurii şi îm pinse cartea în
spatele ei cu piciorul.
A m ren m inţise. Ea nu plănuise să-l controleze pe rege sau să-i
stăpânească arm ata cu ajutorul C ărţii şi al Cazanului.
Şi eu căzusem direct în capcana ei, oricare ar fi fost aceasta.
 M i-am revenit în sim ţiri în faţa gurii negre a Cazanului. L-am
apucat cu toată puterea.
- îm i pare rău că te-am m inţit, fu tot ce spuse Am ren.
N u îm i puteam în d epărta m âna. N u îm i puteam elibera dege­
tele. Eram sfâşiată, încet şi pe deplin.
M i-am proiectat magia, disperată ca orice lanţ spre lum ea asta
să m ă salveze, să nu m ă lase să fiu devorată de obiectul etern şi în ­
grozitor care încerca acum să m ă târască în îm brăţişarea lui.
Focul, apa, lum ina, vântul, gheaţa şi noaptea se adunară şi toate
m ă dezam ăgiră.
Ceva alunecase, iar m intea m ea se apropie de braţele întinse ale
Cazanului.
L-am sim ţit a tingându-m ă.
Iar apoi, am fost pe jum ătate plecată.
Jum ătate aici, tăcută, lângă Cazan, cu m âna lipită de m arginea
neagră.
Jumătate... în altă parte.
Z burând p rin lume. C ăutând. Cazanul vâna acum puterea care
venise atât de aproape... şi îl tachina.
Nesta.
C azanul o căuta, la fel ca regele.
Plutea pe câm pul de luptă ca o insectă pe suprafaţa unui lac.
 Pierdeam . Rău. Serafimii şi illyrienii erau însângeraţi şi doborâţi
de pe cer. Azriel fusese forţat să aterizeze, târându-şi aripile în n o ­
roiul însângerat în tim p ce lupta cu sabia îm potriva atacurilor ce p ă ­
reau de neoprit. Infanteriştii noştri rupseseră rândurile pe alocuri,
Keir strigându-le A ducătorilor întunericului să revină pe poziţie,
fuioare de întuneric em anând din el.
L-am văzut pe R hysand în m ijlocul rândurilor care se destrăm au.
Stropit cu sânge, lu p tând frum os.
L-am văzut evaluând câm pul din faţă şi transform ându-se.
Ghearele ieşiră prim ele, înlocuind degetele de la m âini şi de la
picioare. Apoi solzi negri sau poate pene, nu am reuşit să le văd, îi
acoperiră picioarele, braţele şi pieptul. C orpul i se contorsionă, o a­
sele şi m uşchii crescând şi transform ându-se.
Era bestia pe care Rhys o ţinuse ascunsă şi pe care nu-i plăcuse
niciodată să o dezlănţuie, doar dacă situaţia era destul de gravă ca
să o facă.
înainte să m ă ia Cazanul, am văzut ce se întâm plă cu capul şi
faţa lui.
Era o creatură de coşmar. Nu avea nim ic um an sau Fae. Era o
creatură care locuia în puţurile întunecate şi ieşea doar noaptea ca
să vâneze şi să m ănânce. Faţa... era a acelor creaturi care fuseseră
sculptate în roca Regatului C oşm arurilor, care alcătuiau tronul.
Tronul nu era d o ar o reprezentare a puterii lui... ci şi a ceea ce p â n ­
dea în ăuntru. Iar aripile lui...
Soldaţii H ybernului începură să fugă.
Helion văzu ce se întâm plase şi fugi şi el, d ar spre Rhys, tra n s­
form ându-se la rândul lui.
Dacă Rhys era o teroare zburătoare din um bre şi lum ină lunară
rece, H elion era echivalentul acestuia pe tim p de zi.
Pene aurii, gheare sfâşietoare şi aripi cu pene...
îm preună, parten erul m eu şi M arele Lord al Zilei se dezlănţuiră
asupra H ybernului p ână ce se opriră, până ce u n m ascul bine făcut
şi scund ieşi din rân d spre ei - unul dintre com andanţii H ybernului,
fară îndoială. M ârâitul lui Rhys cutrem ură păm ântul. D ar Helion,
strălucind cu o lum ină albă, fu cel care înaintă ca să înfrunte m as­
culul, afundându-şi adânc ghearele în noroi.
C om andantul n u avea nici m ăcar o sabie. D oar haine gri ele­
gante şi o expresie vag am uzată. Lum ina de culoarea am etistului se
rotea în ju ru l lui. H elion îi m ârâi lui Rhys - era un ordin, iar p ar­
tenerul m eu dăd u din cap, sângele picurându-i din bot înainte să se
avânte din no u în încăierare, lăsându-i pe com andant şi pe Helion,
Spintecătorul de Vrăji, să se lupte corp la corp. Vrajă la vrajă.
Soldaţii din am bele tabere începură să fugă.
D ar C azanul m ă trase deoparte când H elion dezlănţui o explozie
de lum ină spre com andant, sursa acesteia nefîind pe câmpul de luptă.
„Vino!” p ă ru să cânte puterea Nestei. „Vino!“
Cazanul îi sim ţi m irosul şi ne îm pinse înainte.
Am sosit înaintea regelui.
C azanul p ăru să se oprească în poiană. P ăru să se răsucească şi
să se clatine înapoi, ca un şarpe pregătit să atace.
Nesta şi Cassian stăteau acolo, cu sabia scoasă, ochii Nestei
strălucind cu focul interior şi păgân.
- Pregăteşte-te! şopti ea. Vine.
Puterea pe care o acum ula Nesta...
Ea avea să-l ucidă pe Regele H ybernului.
Cassian era distracţia cât lovitura ei şi-ar fi găsit ţinta.
T im pul p ăru să încetinească şi să se deformeze. Puterea în tu n e­
cată a regelui se în d rep tă spre noi, spre poiana în care nu m ă ve­
deam şi nu m ă auzeam , unde eram doar o fărâm ă de suflet purtată
de un vânt negru.
Regele H ybernului se teleportă chiar în faţa lor.
Puterea Nestei se adună şi apoi dispăru.
Cassian nu se m işcă. N u îndrăzni.
 D eoarece Regele H ybernului îl ţinea pe tatăl m eu în faţa lui, cu
o sabie la gât.

h ]h

De aceea se uitase spre mare. Ştiuse că Nesta l-ar fi lovit m ortal

în clipa în care ar fi apărut, iar singurul m od de a o îm piedica era...
Un scut um an. U nul la care s-ar fi gândit de două ori dacă să-l
om oare.
Tatăl n o stru era stropit cu sânge şi m ai slab decât ultim a dată
când îl văzusem.
- Nesta, şopti el, observând urechile şi graţia de Fae, puterea
care sfârâia în ochii ei.
Regele zâmbi.
- Ce tată iubitor! Să aducă o întreagă a rm a tă ca să-şi salveze
fiicele!
Nesta n u spuse nim ic. Cassian se uită cu atenţie p rin poiană,
evaluând toate avantajele, toate unghiurile.
„Salvează-1! am im plorat eu Cazanul. Ajută-1!“
C azanul n u -m i răspunse. N u avea voce şi nici conştiinţă, ci doar
o nevoie sim plă de a recupera ce îi fusese furat.
Regele H ybernului îşi înclină capul ca să se uite la chipul bronzat
şi bărbos al tatălui meu.
- Atât de m ulte lucruri s-au schim bat de când ai fost ultim a dată
acasă. Trei fiice, acum Fae. Una dintre ele are o căsnicie destul de
bună.
Tatăl m eu se uită doar la sora mea, ignorându-1 pe m onstrul din
spatele lui, şi îi spuse:
- Te-am iubit din prim a clipă în care te-am ţin u t în braţe. Şi
îmi... pare rău, N esta - Nesta mea! îm i pare atât de rău p en tru tot!
- Te rog! îi spuse Nesta regelui. Singurele ei cuvinte, guturale şi
răguşite. Te rog!
- Ce îm i vei da, N esta Archeron?
 Nesta se tot uită la tatăl m eu, care scutura din cap. M âna lui
Cassian zvâcni, ridicând sabia, încercând să ţintească bine.
- îm i vei înapoia ce ai luat?
-D a .
- C hiar dacă trebuie să o sm ulg din tine?
- N u te atinge de fiica m ea cu m âinile tale m urdare... zise tatăl
nostru.
Am auzit pocnetul înainte să-m i dau seam a ce se întâm plase.
înainte să văd cum se răsuci capul tatălui m eu şi lum ina în-
gheţându-i în ochi.
N esta nu scoase niciun cuvânt. N u reacţionă când Regele
H ybernului îi rupse gâtul tatălui nostru.
Eu am început să ţip. Să ţip şi să m ă zvârcolesc în prinsoarea
Cazanului, im plorându-1 să pună capăt lucrurilor - să îl aducă
înapoi...
N esta îşi coborî privirea spre corpul tatălui m eu când acesta se
prăbuşi pe păm ânt.
Şi, aşa cum prevăzuse regele... puterea Nestei se stinse.
D ar nu şi a lui Cassian.
Săgeţi orbitoare şi roşii ţâşniră spre Regele H ybernului, un scut
ridicându-se în ju ru l Nestei când Cassian se aruncă înainte.
Şi când Cassian îl atacă pe rege, care râdea şi părea dispus să se
lupte un pic cu sabia... m -am holbat la tatăl m eu, pe păm ânt. La
ochii lui deschişi şi orbi.
Cassian îl îm pinse pe rege de lângă cadavrul tatălui meu, săbiile
şi m agia lovindu-se. Nu p en tru m ult tim p, ci doar cât să îl ţină la
distanţă, astfel încât N esta să poată fugi, iar eu să term in lucrul p e n ­
tru care îm i lăsasem rudele să-şi ofere viaţa. C azanul încă m ă ţinea
acolo, chiar dacă am încercat să m ă întorc pe dealul unde A m ren
m ă trădase şi m ă folosise în cine ştie ce scop personal...
Nesta îngenunche înaintea tatălui nostru, cu chipul inexpresiv,
se uită în ochii lui încă deschişi şi îi închise cu blândeţe. Cu m âinile
ferm e ca piatra.
 Cassian îl înghiontise pe rege şi m ai m ult în pădure. Strigătele
lui răsunară.
Nesta se aplecă în faţă ca să sărute fruntea stropită de sânge a
tatălui nostru.
Iar când îşi ridică fruntea... C azanul se zbătu şi se tulbură d eo a­
rece în ochii Nestei, conturându-i pielea... era puterea brută.
Ea se uită la rege şi la Cassian tocm ai când strigătul de durere al
celui din u rm ă vui spre noi.
Puterea din ju ru l ei se cutrem ură. Nesta se ridică în picioare.
Apoi, Cassian ţipă. M -am uitat spre el. D eparte de tatăl meu.
La nici douăzeci de paşi distanţă, Cassian era pe păm ânt. Aripile
îi erau rupte pe alocuri şi-i sângerau.
Osul îi ieşea din coapsă. Pietrele lui Siphon erau mate. Goale.
El le epuizase deja înainte să vină aici. Era extenuat, dar venise -
p en tru ea. P entru noi.
Gâfâia, sângele curgându-i din nas, iar braţele îi cedară când
încercă să se ridice.
De deasupra lui, Regele H ybernului îi întinse o m ână.
Cassian se arcui de pe păm ânt, strigând de durere. Un os i se
rupse undeva în corp.
- încetează!
Regele se uită peste u m ăr când N esta înaintă. Cassian îi spuse să
fugă, sângele curgându-i dintre buze pe m uşchiul de sub el.
Nesta se uită la corpul lui distrus, la durerea din ochii lui Cassian,
şi îşi înclină capul.
M işcarea nu era um ană. Nici Fae.
Era p u r anim alică, de prădător.
Şi când îşi ridică din nou privirea spre rege...
- Te voi ucide, spuse ea încet.
- Serios? întrebă regele, ridicând o sprânceană. P entru că eu m ă
gândesc la lu cruri m u lt m ai interesante pe care să ţi le fac.
 Nu din nou. N u puteam urm ări din nou scena pasivă, inutilă
câtă vrem e cei pe care îi iubeam sufereau.
C azanul se strecură după Nesta, ca un câine.
Nesta îşi strânse pum nii.
Regele pufni şi-şi lăsă piciorul pe cea m ai apropiată aripă a lui
Cassian.
O sul se rupse, iar ţipătul lui...
M -am zbătut îm p otriva p rin so rii C azanului. M -am zbătut şi
am lovit.
N esta explodă.
Toată acea putere, toată deodată...
Regele se teleportă din calea ei.
Puterea sa lovi copacii din spatele lui, transform ându-i în ce­
nuşă. Explodă peste câm pul de luptă cu o boltă joasă, apoi ateriză
chiar în rândurile H ybernului, ucigând câteva sute de soldaţi înainte
să înţeleagă ce se întâm plase.
Regele apăru la o distanţă de probabil zece m etri şi râse la restu ­
rile fum egânde din spatele lui.
- M inunat! spuse el. Nu ai cine ştie ce experienţă, te-ai pripit,
dar a fost m inunat.
Nesta îşi strânse pum nii din nou ca şi când şi-ar fi adunat puterea.
D ar ea şi-o consum ase pe toată d intr-o singură lovitură. O chii îi
erau iar gri-albaştri.
- Pleacă! reuşi Cassian să şoptească. Pleacă!
- Mi se pare cunoscută scena, spuse gânditor regele. El sau celă­
lalt bastard a fost cel care s-a târât spre tine în ziua aceea?
Cassian se târa într-adevăr spre ea, cu aripile rupte şi piciorul
leneş, lăsând o dâră de sânge pe iarbă şi rădăcini.
Nesta se grăbi spre el şi îngenunche, dar nu ca să-l consoleze, ci
ca să ia sabia illyriană.
Cassian încercă să o oprească în tim p ce N esta ridică sabia în
faţa Regelui H ybernului.
 Ea n u spuse nim ic, răm ânând pe loc.
Regele chicoti şi îşi înclină sabia.
- Să văd ce te-au învăţat illyrienii!
El o atacă înainte să poată ridica sabia m ai sus.
N esta sări înapoi, lovindu-i sabia, cu ochii mari. Regele atacă
din nou, iar N esta se feri încă o dată şi se retrase p rintre copaci,
îndepărtându-1 de Cassian.
Ea reuşi să-l m ai îndepărteze câţiva paşi înainte ca regele să se
plictisească.
D in două m işcări, el o dezarm ă. Cu o alta, o lovi în faţă atât de
puternic încât ea căzu la păm ânt.
Cassian îi strigă num ele, încercând din nou să se târască spre ea.
Regele îşi băgă sabia în teacă, înâlţându-se deasupra ei, când ea
se ridică de jos.
- Ei bine? Ce altceva mai ştii?
N esta se întoarse şi întinse o mână.
Puterea albă şi arzătoare îi ţâşni din palm ă şi îl izbi în piept.
Fusese u n plan ca să se apropie de ea, să-şi lase garda jos.
Puterea ei îl aruncă înapoi, copacii rupându-se sub el unul după
altul.
Cazanul păru să se liniştească. D oar atât mai răm ăsese din
puterea ei.
Nesta se ridică în picioare, clătinându-se prin poiană cu sânge la
gură, acolo unde o lovise, şi se aruncă în genunchi în faţa lui Cassian.
- Ridică-te! suspină ea, trăgându-1 de um ăr. Ridică-tel
El încercă, dar nu reuşi.
- Eşti prea greu, se rugă ea, dar tot încercă să-l ridice, apucân-
du-i arm ura neagră şi însângerată. Nu pot - vine...
- Pleacă! gem u Cassian.
Puterea ei încetase să-l arunce pe rege prin pădure. El m ergea
acum spre ei, scuturându-şi jacheta de aşchii şi frunze, fară să se
grăbească. Ştiind că ea nu avea să plece, savurând gândul la măcelul
care îl aştepta.
 Nesta scrâşni din dinţi, încercând să-l ridice din n ou pe Cassian,
care scoase un sunet răguşit de durere.
- Pleacă! îi strigă el.
- N u pot, şopti ea, cu vocea spartă. N u p o t!
Erau aceleaşi cuvinte pe care i le spusese Rhys.
Cassian gem u de durere, dar îşi ridică m âinile însângerate ca să
îi cuprindă faţa.
- Singurul lucru pe care-1 regret e că nu am avut timp. Vocea îi
trem u ră la fiecare cuvânt. Că nu am avut tim p cu tine, Nesta.
Ea n u îl opri când se ridică să o sărute încet, atât cât reuşi.
Cassian spuse încet, ştergându-i lacrim a care îi curgea pe chip:
- Te voi găsi din no u în lum ea viitoare - în urm ătoarea viaţă. Şi
vom avea acel timp. Promit!
Regele H ybernului intră în poiană, puterea întunecată plutin-
du-i din vârfurile degetelor.
Şi până şi C azanul păru să se oprească surprins - surprins sau
sim ţind ceva... când N esta se uită la regele căruia m oartea-i învăluia
mâinile, apoi în jos la Cassian, şi-i acoperi corpul cu al său.
Cassian răm ase nem işcat şi după aceea îşi strecură o m ână pe
spatele ei.
îm preună. Aveau să m oară îm preună.
„îţi voi oferi un târg, i-am spus eu Cazanului. îţi voi oferi sufletul
meu. Salvează-i!“
- R om antic gest, spuse regele, dar necugetat.
Nesta nu se m işcă din locul în care-i proteja corpul lui Cassian.
Regele îşi ridică m âna, puterea rotindu-i-se ca o galaxie în tu n e­
cată în palm ă.
Ştiam că ar fi m urit am ândoi în clipa în care puterea i-ar fi lovit.
„Orice, am im plorat eu Cazanul. îţi dau orice!“
M âna regelui începu să coboare, apoi se opri şi scoase u n sunet
gâtuit.
Pentru o clipă, am crezut că îm i răspunsese Cazanul la rugăm inţi.
 D ar când o lam ă neagră îi străpunse gâtul regelui, îm proşcând
sânge, m i-am dat seam a că altcineva o făcuse.
Elain ieşi din um bra din spatele lui şi înfipse Povestitorul-Adevă-
rului p ână la m âner în ceafa regelui, în tim p ce îi spuse la ureche:
- Să n u te atingi de sora mea!
 C azanul toarse în prezenţa lui Elain când Regele H ybernului
căzu în genunchi, voind să apuce cuţitul care îi ieşea din gât. Elain
se retrase u n pas.
înecându-se cu p ropriu-i sânge care m ai apoi i se prelingea p rin ­
tre buze, regele se holbă la Nesta. Sora m ea se ridică în picioare.
N u ca să se ducă la Elain, ci la rege.
N esta apucă m ânerul negru al Povestitorului-A devărului.
Şi încet, ca şi când ar fi savurat efortul necesar... N esta începu
să răsucească Iama. Nu rotea cuţitul propriu-zis, ci îi rotea gâtul
străpuns.
Elain se grăbi spre Cassian, dar războinicul gâfâia - zâm bea se­
ver şi gâfâia - când N esta răsuci de nenum ărate ori lam a în gâtul
regelui, tăin d carnea, oasele şi tendoanele.
Nesta îşi coborî privirea spre rege înainte să facă m işcarea finală,
m âna lui încercând încă să se ridice ca să elibereze lama.
Iar în ochii Nestei... era aceeaşi expresie, aceeaşi strălucire pe
care o avusese în ziua aceea din H ybern, când îl arătase cu degetul
pro m iţându-i m oartea. Ea schiţă u n zâm bet ca şi când şi-ar fi am in ­
tit, iar apoi îm pinse lam a ca un m uncitor care îm pingea spiţa unei
roţi m ari de m oară.
Regele căscă ochii, iar capul îi căzu de pe um eri.
- Nesta! gem u Cassian, încercând să ajungă la ea.
 Sângele regelui îi stropi hainele şi chipul.
Nestei n u p ăru să-i pese când se aplecă, luă capul căzut şi îl ri­
dică. îl ridică în aer şi se holbă în ochii lipsiţi de viaţă ai Hybernului,
în gura lui deschisă.
Ea nu zâmbi, ci d oar se holbă în continuare.
Sălbatică. N eiertătoare. Brutală.
- Nesta! şopti Elain.
Nesta clipi şi p ăru să-şi dea seam a al cui cap îl ţinea în m ână.
Ce făcuseră ea şi Elain.
Capul regelui se rostogoli din m âinile ei însângerate.
Cazanul p ă ru şi el să-şi dea seam a de ce făcuse ea când capul
căzu pe păm ântul cu m uşchi. Că Elain... Elain o protejase pe hoaţă.
Elain, căreia îi oferise asem enea puteri, pe care o considerase atât de
m inunată, încât îi dăruise ceva... N u ar fi rănit-o pe Elain, nici m ă­
car din d o rin ţa de a-şi revendica puterea care i se luase.
Acesta se retrase în clipa în care Elain se uită la tatăl n ostru
m ort, care zăcea în poiana de alături şi ţipă: „Nu!“
M -am întins spre ele, dar Cazanul era prea rapid, prea puternic.
M ă sm uci înapoi peste câm pul de luptă.
Nim eni nu părea să ştie că regele era m ort. Iar armatele noastre...
Rhys şi ceilalţi M ari Lorzi se predaseră în tru totul m onştrilor
care se ascundeau sub pielea lor, rânduri de soldaţi m u rin d de m âna
lor, sfâşiaţi, spintecaţi sau tăiaţi în două. Iar Helion...
M arele Lord al Zilei era însângerat, blana aurie fiindu-i arsă şi
zdrenţuită, dar el încă lupta îm potriva com andantului H ybernului.
C om andantul nu era rănit, iar chipul îi era calm ca şi când ar fi ştiut
că astăzi ar fi p u tu t câştiga în faţa lui Helion, Spintecătorul de Vrăji.
Am traversat câm pul într-o boltă spre Bryaxis, care încă lupta,
ţin ân d frontul p en tru oam enii lui Graysen. Era un nor negru care
croia o potecă p en tru ei, care îi proteja. Bryaxis, frica încarnată,
păzea m uritorii.
 Am trecut pe lângă D rakon şi o femeie b ru n e tă cu pielea ca m ie­
rea, am bii ferindu-se de... Jurian. Ei luptau cu Jurian. D rakon avea
o datorie veche de plătit - la fel şi M iryam .
Am trecut foarte repede pe lângă ei şi n u am auzit ce spuneau,
nu am văzut dacă Jurian chiar riposta sau încerca să se ferească în
tim p ce le explica. M or se alătură încăierării, însângerată şi şchio­
pătând, strigându-le - era ultim a din problem ele noastre.
Deoarece arm atele noastre...
H ybernul ne copleşea. Fără rege, fără Cazan, o făcea fără înce­
tare. înflăcărarea pe care o stârnise regele în ei, credinţa că fuseseră
nedreptăţiţi şi uitaţi... Ar fi continuat să lupte. Nicio soluţie nu i-ar
fi m ulţum it în afară de revendicarea totală a ceea ce credeau că li se
datora - că m eritau.
Erau prea m ulţi. Atât de m ulţi, iar noi eram cu toţii epuizaţi.
Cazanul se îndepărtă, retrăgându-se în sine.
Se auzi u n strigăt de durere - un strigăt pe care l-am recunoscut,
în ciuda form ei diferite şi sfâşietoare.
Rhys. „Rhys..."
El ceda, avea nevoie de ajutor...
C azanul se retrase în sine, iar eu am ajuns din nou în vârful
stâncii.
Mă uita m încă o dată la A m ren, care m ă pălm uia, strigându-m i
numele.
- Fată proastă! strigă ea. L uptă!
Rhys era rănit. Rhys era copleşit...
Am revenit în tru p u l meu. M âna îm i răm ăsese pe Cazan. O le­
gătură vie. D ar C azanul se linişti... Am clipit. P uteam clipi.
A m ren oftă.
- Ce naiba...
- Regele este m ort, am spus eu cu o voce rece şi străină. Şi tu vei
fi în curând.
Aş fi ucis-o p en tru că ne trădase din cine ştie ce motiv...
 - Ştiu, zise A m ren încet. Şi trebuie să m ă ajuţi să o fac.
A proape am dat drum ul C azanului la aceste cuvinte, dar ea
scutură din cap.
- N u ru p e legătura. Trebuie să fii... u n canal.
- Nu înţeleg.
- Suriei ţi-a dat un mesaj. P entru m ine. D oar p en tru mine.
M -am încruntat.
- R ăspunsul din C arte nu era o vrajă de control, rosti Am ren.
A m m inţit. Era... o vrajă de dezlegare. P entru mine.
-C e?
A m ren se u ită la măcel, ţipetele m u rib u n zilo r ră su n ân d p ân ă
la noi.
- C redeam că voi avea nevoie de surorile tale ca să m ă ajute să
controlez Cazanul, dar după ce ai în fru n tat oglinda Ouroboros...
Ştiam că o poţi face. D oar tu. Şi doar eu. P entru că atunci când tu
m ă vei dezlega cu puterea Cazanului, în form a m ea adevărată... voi
anihila arm ata, p ână la ultim ul soldat.
- Am ren...
D ar o voce de m ascul ne rugă din spate:
- N u o face!
Varian apăru pe poteca stâncoasă, gâfâind şi stropit de sânge.
A m ren rânji.
- Ca u n câine am uşinând.
- N u o face, fu tot ce spuse Varian.
- D ezlănţuie-m ă! spuse A m ren, ignorându-1. Lasă-m ă să pun
capăt luptelor!
Am început să scutur din cap.
- Tu... tu vei dispărea. Ai spus că nu îţi vei am inti de noi, că nu
vei m ai fi tu dacă vei fi eliberată.
A m ren ne zâmbi uşor, m ie şi lui Varian.
- I-am u rm ărit atât de m ulte m ilenii. O am enii - şi în lum ea
m ea erau oam eni. Şi i-am văzut iubind şi u râ n d - p u rtân d războaie
fără sens şi găsind preţioasa pace. I-am văzut construind vieţi,
co n stru in d lum i. Mie... n u m i s-au perm is niciodată asem enea lu ­
cruri. N u am fost concepută aşa, nu m i s-a ordonat să o fac, aşa că
am u rm ărit, iar ziua în care am venit aici... a fost p rim ul lucru ego­
ist pe care l-am făcut. M ult tim p am crezut că este o pedeapsă p e n ­
tru neascultarea o rdinelor tatălui m eu, p e n tru că m i-am do rit ceva.
Am crezut că lum ea asta era vreun iad în care m -a închis p en tru
nesupunere.
A m ren înghiţi în sec.
- D ar eu cred... Mă întreb dacă tatăl m eu ştia. Dacă a văzut cum
îi u rm ăream iubind, u rân d şi construind şi a creat ru p tu ra aceasta
în lum e nu d rept pedeapsă... ci ca pe un dar. Ochii îi străluciră.
D eoarece a fost u n dar tim pul petrecut cu tine. Cu voi toţi. A fost
un dar.
- A m ren, spuse Varian şi se aşeză în genunchi. Te implor...
- Spune-i Marelui Lord, zise ea încet, să lase un pahar pentru mine.
N u credeam că m ai suportam încă u n gram de suferinţă. Am
apucat C azanul u n pic mai strâns, cu gâtul răguşit.
- Desigur!
Ea se uită la Varian, cu un zâm bet strâm b pe buzele-i roşii.
- Pe oam enii care iubeau i-am u rm ărit cel m ai mult. N u am
înţeles niciodată iubirea - cum se năştea, de ce. Ea se opri la u n pas
distanţă de Cazan. A lături de voi cred că totuşi am aflat. Poate că şi
asta a fost un ultim dar.
C hipul lui Varian se strâm bă agonizând, dar nu m ai facu nicio
m işcare ca să o oprească.
Ea se întoarse spre m ine şi îm i spuse cuvintele în m inte - vraja
la care trebuia să m ă gândesc, pe care să o sim t şi să o fac. A m dat
din cap.
- C ând voi fi liberă, ne spuse A m ren, să n u fugiţi! îm i veţi dis­
trage atenţia.
Ea ridică ferm o m ână spre braţul meu.
 - M ă bu cu r că ne-am cunoscut, Feyre!
I-am zâmbit, înclinându-m i capul.
- Şi eu, Am ren. Şi eu.
A m ren m ă apucă de încheietura m âinii şi se aruncă în Cazan.

A m luptat. A m luptat cu toată forţa ca să spun vraja, cu braţul pe

jum ătate în Cazan când A m ren se scufundă sub apa neagră care îl
um plea. A m spus cuvintele cu lim ba, cu inim a, cu sângele şi cu o a­
sele. Le-am strigat.
M âna îi d isp ăru de pe braţul m eu, topindu-se ca roua sub so a­
rele dim ineţii.
Vraja se încheie, ieşind din m ine cu un fior, iar eu m -am sm ucit
înapoi, luân d u -m i m âna de pe Cazan. Varian m ă prinse înainte să
cad şi m ă apucă p u ternic în tim p ce m -am uitat la Cazanul negru, la
suprafaţa nem işcată.
- Ea este... şopti el.
Totul începu m ult sub noi, ca şi când ar fi ajuns în m iezul
păm ântului.
L-am lăsat pe Varian să m ă tragă la câţiva paşi distanţă când un
val se un d u i p rin păm ânt, îndreptându-se spre noi şi spre Cazan.
Am avut tim p doar cât să ne aruncăm în spatele celei m ai apro­
piate pietre, când acesta ajunse la noi.
Cazanul se sparse în trei bucăţi, desfacându-se ca o floare - iar
apoi, ieşi ea.
Explodă d in carapacea m uritoare, lum ina orbindu-ne. Lum ina
şi focul.
Ea urla - victorioasă, furioasă şi de durere, în acelaşi timp.
Şi aş fi p u tu t ju ra că am văzut aripi m ari de foc, penele fiind ca
nişte tăciuni aprinşi, întinzându-se larg. Aş fi putut jura că o coroană
de lum ină pluti chiar deasupra părului ei de foc.
 Ea se opri. C reatura care era în A m ren se opri şi se uită la noi -
la câm pul de luptă şi la toţi prietenii noştri, la familia noastră care
lupta acolo, ca şi când ar fi spus: „îm i aduc am inte de voi“.
Iar apoi dispăru.
îşi întinse aripile, focul şi lum ina unduindu-se ca să o cuprindă,
ca un m o n stru de foc ce se năpusti asupra arm atelor Hybernului.
Ei începură să fugă.
A m ren coborî spre ei ca un ciocan, aru n cân d foc şi pucioasă.
Trecu p rin ei arzându-i, sorbindu-le m oartea. Unii m uriră doar
p en tru că trecu p rin apropierea lor.
L-am auzit pe Rhys strigând aşa cum o făcuse ea. Victorios, fu­
rios şi de durere. Şi ca să ne avertizeze să nu fugim de ea.
P uţin câte puţin, ea distruse arm ata nesfârşită a H ybernului.
Puţin câte puţin, anihilă răutatea şi am eninţarea lor, suferinţa pe
care o produseseră.
Ea trecu p rin com andantul H ybernului, pregătit să-l lovească
m ortal pe Helion. Trecu prin com andant ca şi când ar fi fost din
sticlă şi lăsă în u rm ă d oar cenuşă.
D ar acea putere scădea, dispărând tăciune cu tăciune.
Totuşi A m ren se în dreptă spre m are, unde arm ata tatălui m eu şi
a lui Vassa luptau alături de p oporul lui M iryam . Nave întregi pline
cu soldaţii H ybernului se scufundară după ce trecu pe acolo, ca şi
când le-ar fi inhalat viaţa direct din ei, în tim p ce a ei se sfârşea.
A m ren ajunse la u ltim a navă - u ltim a navă a inam icului n o s­
tru - şi nu fu decât o flacără în briză.
Iar când şi nava amuţi...
Era d o ar lum ină. Lum ina strălucitoare şi curată, care dansa pe
valuri.
 Lacrim ile alunecară pe pielea pătată de sânge a lui Varian când
ne-am uitat la locul din care dispăruse Am ren.
Dedesubt, în depărtare, arm ata noastră începea să strige victo­
rioasă - de bucurie.
Pe stâncă... era linişte deplină.
M -am uitat, în sfârşit, spre cele trei bucăţi rupte din Cazan.
Poate că eu o făcusem. D ezlegând-o pe ea, dezlegasem Cazanul.
Sau poate că A m ren, cu puterea ei dezlănţuită... chiar şi asta fusese
prea m are p en tru Cazan.
- A r trebui să plecăm , i-am spus lui Varian.
Ceilalţi aveau să ne caute.
Trebuia să ajung la tatăl m eu. T rebuia să-l îngrop. Să-l ajut pe
Cassian.
Trebuia să văd cine altcineva era printre m orţi - sau printre cei vii.
Golită - eram obosită şi golită.
Am reuşit să m ă ridic în picioare şi să fac u n pas înainte să simt.
... Creatura din Cazan sau lipsa ei.
Era şi n u era acolo şi... se prelingea în lume.
Am în drăznit să m ă apropii şi în răm ăşiţele Cazanului... am
văzut un gol. D ar şi altceva - o creştere.
N u îşi avea locul acolo. N u îşi avea locul nicăieri.
Pe faţă am sim ţit nişte m âini întorcându-m ă, atingându-m ă.
 - Eşti rănită, eşti...
C hipul lui Rhys era lovit - însângerat. M âinile încă aveau gheare,
caninii îi erau încă alungiţi. Abia ieşise din form a de bestie.
- Ai eliberat-o...
El se bâlbâia. Trem ura. N u înţelegeam cum de m ai stătea în
picioare.
N u ştiam de un d e să încep, cum să-i explic.
L-am lăsat să intre în m intea m ea, prezenţa lui fiind blândă şi, în
ciuda extenuării, l-am lăsat să-i vadă pe tatăl m eu, pe N esta şi pe
Cassian, pe rege şi pe A m ren.
Totul.
Inclusiv pe creatura din spatele nostru. Acea gaură.
Rhys m ă strânse în braţe - doar p en tru o clipă.
- Avem o problem ă, şopti Varian, arătând în spatele nostru.
Noi i-am u rm ărit degetul spre locul în care spărtura în lum e
dintre cioburile Cazanului... se mărea.
C azanul n u putea fi distrus niciodată, fuseserăm noi avertizaţi,
deoarece însăşi lum ea noastră era legată de el.
Dacă ar fi fost distrus Cazanul... şi noi am fi avut aceeaşi soartă.
- Ce am făcut, am şoptit eu. îi salvasem pe prietenii noştri, doar
ca să ne condam ne pe toţi.
Făcut. Făcut şi desfăcut.
îl distrusesem . îl puteam reface.
Am alergat spre Carte, deschizând-o.
D ar auriul era gravat cu sim boluri pe care doar o singură fiinţă
de pe păm ânt le putea citi, iar acum plecase. Am aruncat obiectul
nenorocit în golul din Cazan.
Aceasta dispăruse şi nu m ai apăru.
- Ei bine, a fost şi asta o încercare, spuse Rhys.
M -am întors la am uzam entul lui, dar chipul îi era dur. Sobru.
- Nu ştiu ce să fac, am şoptit eu.
Rhys studie rămăşiţele.
 - A m ren a spus că eşti o legătură.
A m dat aprobator din cap.
- Deci fii din nou una!
-C e?
El se uită la m ine ca şi când eu aş fi fost cea nebună când spuse:
- Refa Cazanul! Făureşte-1 din nou!
- Cu ce putere?
- Cu a mea.
- Tu... eşti epuizat, Rhys. La fel şi eu. Cu toţii suntem .
- încearcă! Fă-m i pe plac!
Am clipit, panica mai potolindu-se un pic. D a - da, îm preună cu
el, cu parten eru l meu...
M -am gândit la vraja pe care m i-o arătase Am ren. Dacă aş fi
schim bat u n m ic lucru... era un risc. D ar ar fi putu! funcţiona.
- Este m ai bine decât nim ic, am spus eu, expirând.
- Aşa te vreau.
A m uzam entul îi dansă în ochi.
M orţii zăceau în jurul nostru pe o rază de câţiva kilom etri, stri­
gătele răniţilor şi ale suferinzilor începând să se intensifice, dar...
O prisem Ffybernul. îl oprisem pe rege.
Poate am fi avut noroc şi cu asta.
M i-am întins m âna şi m intea spre el.
Scuturile lui erau ridicate - ziduri solide pe care le înălţase în
tim pul luptei. M i-am trecut o m ână pe unul, dar acesta rămase. Rhys
îm i zâm bi şi m ă sărută o dată.
- A m inteşte-m i să n u o supăr niciodată pe Nesta.
Faptul că putea să glum ească - nu, era doar o form ă de a rezista.
P entru am ândoi. Deoarece alternativa râsului... C hipul devastat al
lui Varian, care ne urm ărea tăcut, era alternativa. Şi cu chestia asta
în faţa noastră, cu această ultim ă sarcină...
Deci am reuşit şi eu să râd.
Şi încă zâm beam uşor când am atins din nou cioburile Cazanului.
 m [h

Era u n gol neaerisit. Nicio vietate n u putea exista aici. N u era

nicio lum ină.
Era... era ceea ce existase la început, înainte ca toate lucrurile să
explodeze din el.
Nu aparţinea acestui loc. Poate că într-o zi, când păm ântul ar fi
îm bătrânit şi m urit, când şi stelele ar fi dispărut... poate atunci ne-am
fi întors aici.
Nu azi. N u acum.
Eu aveam şi n u aveam un trup.
far în spatele m eu... puterea lui Rhys era u n fir. Un fulger n e ­
sfârşit care izbucni d in m ine în acest... loc, p e n tru a-1 form a după
voia mea.
Făcut şi desfăcut.
D in tr-u n colţ în d epărtat al m em oriei şi al m inţii mele um ane...
M i-am adus am inte de o pictură m urală pe care o văzusem în
Regatul Prim ăverii, ascunsă în tr-o bibliotecă p răfuită şi nefolosită,
care spunea povestea Prythianului.
Spunea povestea Cazanului. A a cestui Cazan.
Şi când era ţin u t de m âinile u n ei fem ei... Toată viaţa curgea
din el.
Am întins m âna, puterea lui Rhys străbătându-m ă.
Eram uniţi în tr-o singură fiinţă. Eram întrebarea şi răspunsul.
N u m ă tem eam . Nu cu el aici.
M i-am făcut m âinile căuş, ca şi când aş fi putut să cuprind cele
trei cioburi ale Cazanului, tot universul în palm ele mele.
Am început să spun ultim a vrajă pe care ne-o găsise Am ren. Sa
o spun, să o gândesc şi să o simt. Cu vorbele, suflarea şi sângele.
Puterea lui Rhys m ă străbătu şi ieşi din m ine. Cazanul apăru.
Lum ina dansă de-a lungul fisurilor unde cele trei cioburi se u n i­
seră. Acolo - acolo trebuia să lipesc, să sudez. Să le unesc.
 Am pus o m ână pe partea laterală a Cazanului. Puterea b ru tă
ieşi din m ine.
M -am rezem at de el, fară să m ă tem de acea putere, de m asculul
care m ă ţinea.
Aceasta continuă să se reverse, ca o noapte nesfârşită.
C răpăturile sfârâiră şi se înceţoşară.
Vidul începu să intre din nou şerpuind.
M ai m ult. Aveam nevoie de m ai m ultă putere.
El m i-o dădu. Rhys îm i dădu totul.
Eu eram purtătoarea, vasul, legătura.
„Te iubesc!" îm i şopti el în minte.
Eu do ar m -am rezem at de el, savurându-i căldura chiar şi în
non-spaţiu.
Puterea îl străbătu şi învălui Cazanul. A m rostit vraja de n e n u ­
m ărate ori.
Prim a crăpătură se lipi. Apoi, a doua.
L-am sim ţit trem u rân d în spatele m eu, i-am auzit respiraţia
sacadată şi um edă. A m încercat să m ă întorc...
„Te iubesc!" repetă el.
A treia şi ultim a crăpătură începu să se lipească, iar puterea lui
să pâlpâie, dar continuă să se reverse.
Am aruncat-o pe a m ea într-a lui: scânteile, zăpada, lum ina şi apa.
îm preună, am renunţat la tot, la ultim a picătură, până când Cazanul
fu întreg. Până ce creatura pe care o conţinea... fu încuiată înăuntru.
Până am sim ţit din nou soarele încălzindu-m i faţa şi am văzut
Cazanul înaintea mea, sub m âinile mele.
M i-am retras degetele de pe m arginea rece din fier şi m i-am co­
b orât privirea în profunzim ile lui întunecate.
Nicio crăpătură. Era întreg.
A m oftat trem urând. O făcusem. Făcusem...
M -am întors.
M i-a luat o clipă ca să înţeleg ce vedeam .
 Rhys era întins pe păm ântul stâncos, cu aripile strânse la spate.
Părea că dorm ea, dar când am inspirat...
N u era acolo.
Acel lucru care se ridica şi cobora cu fiecare respiraţie, ecoul
tu tu ro r bătăilor inimii.
Legătura de îm perechere.
N u era acolo. Dispăruse.
D eoarece pieptul lui... nu se m işca, iar Rhys era m ort.
 D oar liniştea îm i um plea m intea când am început să ţip.
Să ţip în continuu.
Golul din pieptul şi din sufletul m eu din cauza lipsei legăturii, a
acelei vieţi...
îl scuturam ; îl strigam pe num e şi-l scuturam , iar corpul m eu
încetă să-m i m ai aparţină şi se transform ă în chestia asta care m ă
ţinea chiar şi în lipsa lui, şi nu m ă puteam opri d in ţipat...
Apoi, M or fu acolo. Şi Azriel, clătinându-se pe picioare, cu un
braţ în ju ru l lui Cassian - la fel de însângerat şi abia stând drept
m u lţum ită peticelor albastre ale pietrei Siphon de pe tot corpul lui.
De pe tru p u rile am ândurora.
Ei spuneau ceva, dar eu nu auzeam decât ultim ul „te iubesc“,
care nu fusese o declaraţie, ci un răm as-bun.
Iar el ştiuse. Ştiuse că n u m ai avea energie şi că refacerea
C azanului l-ar fi secat de tot. L-ar fi costat totul. îşi păstrase scu­
turile ridicate ca să n u văd, p en tru că altfel nu aş fi acceptat; aş fi
preferat să se sfârşească lum ea decât să m oară, decât lucrul pe care
îl făcuse şi golul care se instalase unde era el, unde eram noi...
Cineva încerca să m ă ridice de lângă el, dar eu am scos un sunet
care ar fi p u tu t fi u n m ârâit sau alt ţipăt, şi îm i dădu drum ul.
Nu puteam trăi aşa, nu puteam suporta asta, nu puteam respira...
Nişte m âini necunoscute îl atingeau pe gât...
 M -am întins spre ele, dar cineva m ă opri.
- Vrea să vadă dacă se m ai poate face ceva, spuse M or cu vocea
răguşită.
El... Thesan. M arele Lord al D im ineţii şi al vindecării. M -am în ­
tins din nou, ca să-l implor, să-l rog...
D ar el scutură din cap spre M or şi spre ceilalţi.
Tarquin era acolo. H elion gâfâia şi era lovit.
- El... spuse răguşit Helion, apoi scutură din cap, închizând
ochii. Bineînţeles că a facut-o, spuse m ai m ult în sinea lui.
- Te rog, am rostit fară să fiu sigură cu cine vorbeam .
Cu degetele, i-am zgâriat arm ura lui Rhys, încercând să ajungă
la inim a de dedesubt.
Cazanul - poate Cazanul...
N u ştiam vrăjile acelea. C um să îl p u n în ău n tru şi să m ă asigur
că el s-ar fi întors...
Nişte m âini stropite de sânge şi tăiate, dar blânde le apucară pe ale
mele. Am încercat să m ă retrag, dar m ă ţinură strâns când Tarquin
îngenunche lângă m ine şi îm i spuse:
- îm i pare rău!
Acele trei cuvinte m ă distruseră. Mă distruseră intr-un fel în care
n u ştiam că m ai puteam fi distrusă, o ru p tu ră a tu tu ro r legăturilor
şi a limitelor.
„Rămâi cu M arele Lord!“ U ltim ul avertism ent al lui Suriei.
„Rămâi... şi trăieşte ca să vezi totul îndreptat.'1
O m inciună. O m in ciu n ă , aşa cum m ă m inţise şi Rhys. „Rămâi
cu M arele Lord.11
Rămâi.
Deoarece... bucăţile rupte ale legăturii de îm perechere plutiră pe
un vânt-fantom ă în m ine. Le-am apucat - am tras de ele, ca şi când
el m i-ar fi răspuns.
„Rămâi! Rămâi, răm âi, răm âi!11
M -am agăţat de bucăţile acelea şi de rămăşiţe, apucând vidul
care pândea dincolo.
 „Rămâi."
M i-am ridicat privirea spre Tarquin şi m i-am dezgolit dinţii.
M -am uitat la Helion, la Thesan, la Beron, la Kallias, la Viviane care
plângea lângă el, şi am spus:
- A d u ceţi-l înapoi!
C hipurile le erau inexpresive.
- A D U C E Ţ I-L ÎN A P O I! le-am strigat eu.
Nimic.
- Aţi făcut-o p en tru m ine, am spus eu respirând sacadat. Acum,
făceţi-o p en tru el!
- Tu erai om , zise precaut Helion. N u este acelaşi lucru...
- N u-m i pasă! Făceţi-o!
C ând ei nu se m işcară, m i-am adunat restul puterii, pregătin-
du-m ă să in tru în m inţile lor ca să-i forţez, fară să-m i pese de ce
reguli sau ce legi încălcăm . Nu m i-ar fi păsat, doar dacă...
Tarquin înaintă şi-m i întinse încet o m ână.
- Pentru ce a oferit el, spuse încet Tarquin. Azi şi m ulţi ani înainte.
Iar când sâm burele de lum ină apăru în palm a lui, am început să
plâng din nou. L-am urm ărit căzând pe gâtul gol al lui Rhys şi dis­
p ărân d în pielea lui, o lum ină slabă pâlpâind o dată.
H elion înaintă şi sâm burele de lum ină din m âna sa licări când
căzu pe pielea lui Rhys.
U rm ară Kallias şi Thesan.
Până ce num ai Beron răm ase acolo.
M or îşi scoase sabia şi i-o puse la gât. El tresări, deoarece nu o
văzuse m işcându-se.
- Nu m ă deranjează să m ai ucid pe cineva azi, spuse ea.
B eron îi aru n că o privire în cru n tată, dar îm pinse sabia şi în a ­
intă, aru n cân d practic fărâm a de lum ină pe Rhys. Nu îm i păsa nici
de asta.
Nu ştiam vraja, puterea din care venea, dar eram M area D oam nă.
M i-am întins palm a şi i-am im pus scânteii de viaţă să apară. Nu
se întâm plă nim ic.
 Am inspirat profund, am intindu-m i cum arătase.
- Spune-m i cum să fac! am rostit fară să m ă adresez cuiva.
Thesan tuşi şi înaintă, explicându-m i esenţa puterii de n en u m ă­
rate ori; m ie n u -m i păsa, dar am ascultat, până când...
Acolo. M ică p recum o săm ânţă de floarea-soarelui, apăru în
palm a mea. O părticică din m ine - din viaţa mea.
Am pus-o uşor pe gâtul pătat de sânge al lui Rhys.
Şi, când el apăru, m i-am dat seam a ce lipsea.
Tamlin stătea acolo, chem at ori de m oartea unui seam ăn M are
Lord, ori de ceilalţi din jurul m eu. Era stropit cu noroi şi sânge, iar
noua lui centură de cuţite era în m are parte goală.
El îl studie pe Rhys, lipsit de viaţă în faţa mea. Ne studie pe toţi,
cu palm ele încă întinse.
Pe chipul lui n u se citea bunătatea. Nici mila.
- Te rog! fu tot ce i-am spus.
Apoi, Tam lin privi către noi - când la m ine, când la partenerul
m eu. C hipul nu i se schim bă.
- Te rog! am spus eu plângând. îţi... voi da orice...
Ceva se schim bă în ochii lui când m ă auzi, dar nu era bunătate.
Nici emoţie.
M i-am pus capul pe pieptul lui Rhysand, ascultând dacă inim a-i
bătea în vreun fel p rin arm ură.
- Orice, am şoptit fără să m ă adresez cuiva anum e. Orice!
Paşii se auziră pe păm ântul stâncos. M -am pregătit ca încă două
m âini să încerce să m ă îndepărteze şi m i-am înfipt şi m ai m ult
degetele.
Paşii răm aseră în spatele m eu destul de m ult tim p, încât m -am
uitat.
Tam lin m ă privea. în ochii verzi plutea o em oţie pe care nu am
recunoscut-o,
- Fii fericită, Feyre! spuse el încet.
Şi aruncă ultim ul sâm bure de lum ină pe Rhysand.
 k |h

N u văzusem cum procedaseră în cazul meu.

Aşa că nu am făcut decât să m ă ţin de el, de corpul lui, de zd ren ­
ţele acelei legături.
„Rămâi! l-am im plorat eu. Rămâi!"
Lum ina străluci dincolo de pleoapele mele închise.
„Rămâi!"
far în linişte... am început să-i povestesc.
Despre p rim a noapte în care îl văzusem , când auzisem acea voce
chem ându-m ă pe dealuri. C ând n u i-am putut rezista chemărilor, iar
acum... acum m ă întrebam dacă îl auzisem chem ându-m ă de Calanmai.
D acă vocea lui fusese cea care m ă aduse acolo în noaptea aceea.
I-am spus cum m ă îndrăgostisem de el - cu fiecare privire,
bileţel trim is şi râset pe care-1 scosese din m int ! am spus tot ce
făcusem şi ce însem na p en tru m ine şi tot ce mai voiam să fac. Toată
viaţa pe care-o m ai aveam înainte.
în schim b, se auzi un zgom ot surd.
Am deschis ochii. încă un zgom ot surd.
Iar apoi, pieptul i se înălţă, ridicându-m i capul odată cu el.
Nu m ă puteam m işca, nu puteam respira...
O m ână m ă atinse pe spate.
Apoi, Rhys m orm ăi:
- Dacă suntem cu toţii aici înseam nă că lucrurile au m ers ori
foarte rău, ori foarte bine.
Cassian izbucni în râs.
N u m i-am p u tu t ridica fruntea, nu am p u tu t decât să-l îm bră­
ţişez, b u cu rân d u -m ă de fiecare bătaie a inim ii, de fiecare respiraţie
şi vuiet al vocii lui, când Rhys spuse răguşit:
- Veţi fi m ulţum iţi să aflaţi... Puterea m ea e to t a mea. N u am
furat nimic.
- Ştii să-ţi faci intrarea, spuse tărăgănat Helion. Sau ar trebui să
spun ieşirea?
- Eşti îngrozitor! izbucni Viviane. N u e nici pe departe amuzant...
 N u am auzit ce altceva m ai spuseră. Rhys se ridică şi m ă ridică şi
pe m ine odată cu el. îm i dădu la o parte p ărul care m i se lipise de
obrajii umezi.
- Răm âi cu M arele Lord! şopti el.
N u crezusem p ână când nu m -am uitat la chipul lui, în ochii
presăraţi cu stele.
N u m i-am perm is să cred că nu era decât o iluzie...
- Este adevărat, spuse el sârutându-m ă pe frunte. Şi... m ai am o
surpriză.
El arătă cu m âna vindecată spre Cazan.
- S-o scoată cineva pe draga de A m ren înainte să răcească!
Varian se întoarse spre noi, dar M or alerga spre Cazan, iar
strigătul ei, când se întinse înăuntru...
- Cum ? am şoptit eu.
Azriel şi Varian erau acolo, ajutându-o pe M or să scoată silueta
ca pe un buştean din apa neagră.
Pieptul i se m işca, trăsăturile îi erau aceleaşi, dar...
- Ea era acolo, spuse Rhys. C ând C azanul se lipea. Se ducea...
o riunde ne-am fi dus.
A m ren scuipă apă, vom itând pe păm ântul stâncos. M or o lovi
pe spate, ajutând-o.
- Aşadar, am întins o m ână, continuă încet Rhys. Ca să văd dacă
vrea să se întoarcă.
Iar când A m ren deschise ochii, când Varian scoase u n sunet gâ­
tuit de uşurare şi de bucurie...
Am ştiut la ce renunţase ca să se întoarcă. Era doar un M are
Spiriduş, nim ic m ai mult.
D eoarece în ochii ei argintii ficşi, nem işcaţi, nu era nici fum ,
nici ceaţă.
Avea o viaţă norm ală, fără vreo urm ă vizibilă a puterilor ei.
Iar când A m ren îm i zâmbi... m -am întrebat dacă acesta fusese
ultim ul ei dar.
Dacă... dacă totul fusese un dar.
 Pe câm pul de cadavre şi răniţi, era un singur tru p pe care voiam
să-l îngrop.
D oar Nesta, Elain şi cu m ine ne-am întors în poiană, de îndată
ce Azriel ne confirm ase că lupta se încheiase cu adevărat.
Plecând de lângă Rhys ca să caut p rin tre arm atele îm prăştiate, să
caut p rin tre vii şi m orţi şi să m ă gândesc la o ordine anum e, am
făcut un efort să m ă controlez.
Aproape l-am im plorat pe Rhys să vină cu noi ca să nu fiu n e ­
voită să îi dau drum ul m âinii pe care nu încetasem să o ţin din cli­
pele în care îi auzisem bătăile frum oase şi puternice ale inim ii
răsunându-i din no u în corp.
D ar această sarcină, acest răm as-bun... în sinea mea, ştiam că
era doar p en tru m ine şi pen tru surorile mele.
Aşadar, i-am eliberat m âna lui Rhys sărutându-1 o dată, de
d o u ă ori, şi l-am lăsat în tabăra de război ca să o ajute pe M or să îl
care pe C assian, care abia stătea în picioare, spre cea m ai a p ro ­
piată vindecătoare.
Nesta îi urm ărea când am ajuns la ea şi la Elain, la m arginea p ă ­
durii. Oare-1 vindecase ea cum va după ce-i tăiase capul regelui? Sau
sângele n em u rito r al lui Cassian şi peticele lui Azriel de pe câm pul
de luptă îl vindecaseră deja suficient cât să reuşească să stea în p i­
cioare, în ciuda aripii şi a piciorului rănit? Nu am întrebat-o pe sora
mea, iar ea n u-m i oferi niciun răspuns când luă găleata cu apă din
m âinile încă însângerate ale lui Elain şi eu le-am urm at pe am ân­
două p rin tre copaci.
C adavrul Regelui H ybernului zăcea în poiană, iar ciorile îl ciu­
guleau deja.
Nesta îl scuipă înainte să ne apropiem de tatăl nostru. Ciorile
abia se îm prăştiară la timp.
Ţipetele şi gem etele răniţilor erau u n zid îndepărtat de sunete -
altă lum e în d ep ărtată de poiana îm p estriţată de lum ina soarelui,
de sângele încă proaspăt pe m uşchi şi iarbă. Am ignorat izul de
cupru - sângele lui C arrian, sângele regelui şi al Nestei.
N um ai tatăl n o stru n u sângerase. Lui nu i se dăduse şansa să o
facă. Şi, din m ila M amei, ciorile nu începuseră să se înfrupte din el.
în tăcere, Elain îi spălă faţa, îi pieptănă părul şi barba şi îi în ­
dreptă hainele.
Undeva, găsise flori şi i le puse la cap şi pe piept.
Am privit în tăcere la el.
- Te iubesc! şopti Elain cu vocea spartă.
N esta nu spuse nim ic, chipul ei fiind inexpresiv. Privirea îi era
atât de întunecată. N u îi spusesem ce văzusem - le lăsasem să-m i
spună ce voiau.
- A r trebui... să spunem o rugăciune? şopti Elain.
M i-am am intit că în lum ea oam enilor nu spuneam rugăciuni.
Surorile mele nu aveau ce rugăciune să-i spună. D ar în Prythian...
- M am a să te ţină, am şoptit eu, recitând cuvintele pe care nu le
mai auzisem din acea zi de la Poalele M untelui. Să treci dincolo de
porţi: să m iroşi tărâm ul nem uritor de lapte şi miere. Flăcările m i se
aprinseră în vârfurile degetelor, tot ce m ai reuşisem să adun, ce mai
rămăsese. Să nu te tem i de rău! Să nu sim ţi durerea! G ura îm i
trem u ră când am şoptit: „Să păşeşti în eternitate!"
Lacrim ile alunecară pe obrajii palizi ai lui Elain când aranjă flo­
rile îm prăştiate pe pieptul tatălui nostru, cu petale albe şi delicate,
iar apoi se retrase lângă m ine, dând o dată din cap.
 C hipul Nestei nu se schim bă când am trim is focul să aprindă
cadavrul tatălui nostru.
El se transform ă în cenuşă p u rtată de vânt în câteva clipe.
N e-am uitat la bucata arsă de păm ânt câteva m inute lungi,
soarele m işcându-se deasupra.
Paşii scârţâiră pe iarba din spatele nostru.
N esta se întoarse, dar...
Lucien. Era Lucien.
Lucien, tras la faţă şi însângerat, gâfâind, ca şi când ar fi alergat
de la ţărm .
O fixă pe Elain cu privirea şi se încovoie puţin, dar Elain îşi în ­
făşură braţele în ju ru l ei şi răm ase lângă m ine.
- Eşti rănită? întrebă el, venind spre noi şi văzând sângele de pe
m âinile lui Elain.
Se opri brusc atunci când observă capul tăiat al Regelui H ybernului
în cealaltă parte a poienii. Nesta era încă stropită cu sângele lui.
- Sunt bine, îi răspunse încet Elain, apoi întrebă, observând sân­
gele de pe el, hainele rupte şi armele m urdare de sânge: Tu cum eşti?
- Nu mai vreau să lupt niciodată cât tim p voi trăi, dar... da, sunt
întreg.
Un zâm bet tim id apăru pe buzele lui Elain, însă Lucien observă
peticul de iarbă arsă din spatele n o stru şi spuse:
- A m auzit ce s-a întâm plat. îm i pare rău p en tru pierderea voas­
tră. P entru voi toţi.
M -am în d reptat spre el şi m i-am aruncat braţele în ju ru l gâtului
său, chiar dacă nu era îm brăţişarea la care spera el.
- M ulţum esc p en tru că ai venit. La luptă, m ă refer.
- Am o poveste incredibilă să vă spun, zise el, îm brăţişându-m ă
strâns. Şi să nu fii surprinsă dacă Vassa te va încolţi de îndată ce
navele vor fi triate şi soarele va apune.
- Ea este cu adevărat...
 - Da. D ar tatăl tău, negociatorul înnăscut... Zâm bi trist spre iarbă
arsă. El a reuşit să facă o înţelegere cu p ă zito ru l Iui Vassa, ca să vină
aici. Temporar, ce-i drept, dar... m ai bine decât nim ic. Dar, da - e
regină noaptea şi pasăre de foc ziua. El expiră. U rât blestem!
- Reginele um ane sunt încă acolo, am spus eu. Poate că le voi vâna.
- Nu p en tru m ult tim p, şi nu dacă Vassa are ceva de spus în
privinţa asta.
- Pari complice.
Lucien roşi, uitându-se la Elain.
- Are un tem peram ent urât şi o gură spurcată. El îm i aruncă o
privire piezişă. Vă veţi înţelege de m inune.
L-am înghiontit în coaste.
D ar Lucien se uită din nou la iarba arsă, iar chipul lui stropit de
sânge deveni serios.
- Era u n om bun, spuse el. V-a iubit pe toate foarte mult.
Am dat din cap, incapabilă să vorbesc sau să gândesc. N esta nici
m ăcar n u clipi ca să arate că auzise. Elain se strânse şi m ai m ult în
braţe, vărsând alte câteva lacrimi.
L-am scutit pe Lucien de chinul de a se gândi dacă să o atingă şi
l-am luat de braţ şi m -am îndepărtat, lăsându-le pe surorile mele să
decidă dacă să ne urm eze sau să răm ână - dacă voiau o clipă sin ­
gure, cu iarba arsă.
Elain ne urm ă.
Nesta rămase.
Elain veni lângă m ine, uitându-se la Lucien, care o observă.
- Am auzit că tu ai dat lovitura fatală, spuse el.
Elain studie copacii din faţă.
- N esta a facut-o. Eu doar l-am înjunghiat.
Lucien p ăru să caute un răspuns, dar i-am spus:
- Deci unde m ergi acum? Pleci cu Vassa?
M -am întrebat dacă auzise de rolul lui Tamlin - de ajutorul pe
care ni-1 acordase. O privire spre prietenul m eu îm i spuse că ştia.
Cineva, poate parten erul m eu, îl inform ase.
 Lucien ridică din umeri.
- în p rim ul rând, răm ân aici. Ca să ajut. Apoi... M ai aruncă o
privire spre Elain. C ine ştie?
A m în g h io n tit-o pe Elain, care îm i clipi, şi apoi am spus fără
să gândesc:
- Ai putea să vii în Velaris.
El văzu totul, dar dădu graţios din cap.
- Va fi plăcerea mea.
Pe dru m u l înapoi spre tabără, Lucien ne povesti ce făcuse cât
fusese plecat - cum o căutase pe Vassa, cum o găsise deja îm preună
cu tatăl m eu, cu o arm ată care m ărşăluia spre vest. C um M iryam şi
D rakon îi găsiseră în călătoria lor de a ne ajuta.
încă m ă gândeam la tot ce-mi spusese când am intrat în cortul m eu
ca să m ă schim b, în sfârşit, de hainele din piele, lăsându-i pe el şi pe
Elain să găsească u n loc în care să se spele. Şi să discute - probabil.
D ar când am intrat în cort, m ă întâm pinară sunetele dinăuntru -
discuţiile. Erau m ulte voci, una dintre ele fiind a partenerului meu.
A m făcut u n pas în ău n tru şi am ştiut că n u aveam să-m i schim b
prea curân d hainele.
Deoarece, aşezat pe u n scaun în faţa coşului cu cărbuni, era
Prinţul D rakon, Rhys stând tolănit şi încă însângerat pe pernele d i­
naintea sa. Iar pe pernele de lângă Rhys stătea o femelă m inunată,
al cărei păr negru îi cobora pe spate în bucle atrăgătoare, zâm bin-
d u -m i deja.
M iryam .
 C hipul zâm bereţ al lui M iryam era m ai m ult um an decât de
M are Spiriduş. D ar M iryam , m i-am am intit când ea şi D rakon se
ridicară în picioare ca să m ă salute, era doar pe jum ătate Fae. Avea
urechile ascuţite şi delicate, dar... şi ceva om enesc în zâm betul larg
care îi lum ina ochii căprui.
Am plăcut-o im ediat. N oroiul îi îm proşca hainele de piele -
diferite de cele illyriene, dar, în m od evident, concepute de alt p opor
aerian ca să ţin ă de cald pe cer - şi câţiva stropi de sânge îi pătau
pielea m ăslinie de-a lungul gâtului şi al m âinilor, dar ea nu părea să
observe sau să-i pese. Ea întinse m âinile spre m ine.
- M are D oam nă! spuse M iryam , cu acelaşi accent ca al lui
D rakon, puternic şi profund.
A m luat-o de m âini, surprinsă să le sim t uscate şi calde. Ea îm i
strânse p u tern ic degetele când am reuşit să spun:
- A m auzit atât de m ulte despre tine - m ulţum esc p en tru că ai
venit. A m aruncat o privire spre locul în care Rhys stătea încă
tolănit pe perne, privindu-ne cu sprâncenele ridicate. P entru cineva
care tocm ai a m urit, i-am spus eu ferm, p ari rem arcabil de relaxat.
Rhys rânji.
- M ă b u cu r că ţi-ai revenit la starea obişnuită, dragă Feyre!
D rakon pufni şi m ă luă de m âini, strângându-m i-le puternic,
aşa cum o făcuse p artenera lui.
 - Ce n u vrea să-ţi spună, doam na m ea, este că el e atât de bătrân,
încât nu p o a te să se ridice acum în picioare.
M -am întors spre Rhys.
- Eşti...
- Bine, bine, spuse Rhys, fluturând o m ână, chiar dacă gem u uşor.
Deşi poate că acum vezi de ce nu m -am deranjat să-i vizitez atât de
m ult tim p pe aceştia doi. Sunt foarte cruzi cu mine.
M iryam râse, aşezându-se din nou pe perne.
- Partenerul tău urm a să ne spună povestea ta, de vrem e ce se
pare că ai auzit-o deja pe a noastră.
O auzisem , dar când P rinţul D rakon se întoarse graţios pe scau­
nul lui, iar eu am ocupat unul alături de el, doar privindu-i pe cei
doi... M i-am dorit să aflu toată povestea. în tr-o zi, nu a doua zi sau
peste încă două, dar... într-o zi, voiam să aud toată povestea lor.
P entru m om ent însă...
- Eu... am văzut cum v-aţi luptat cu Jurian.
D rakon înţepeni im ediat, M iryam m ijind ochii când am în tre­
bat dacă este m ort.
- Nu, răspunse D rakon.
- M or a reuşit să ne convingă să nu... ne reglăm conturile, in ter­
veni M iryam încruntându-se.
Ei ar fi făcut-o. D upă expresia de pe chipul lui D rakon, prinţul
încă nu părea convins. Şi după licărul bântuit din ochii lui M iryam ,
părea că se întâm plaseră m ai m ulte lucruri în tim pul acelei lupte
decât lăsau să se înţeleagă, dar eu tot am întrebat:
- U nde este el?
D rakon ridică din um eri.
- D upă ce nu l-am ucis, nu ştiu unde a plecat.
Rhys îm i schiţă un zâmbet.
- Este cu oam enii Lordului Graysen - are grijă de răniţi.
M iryam întrebă precaută:
- Eşti... prietenă cu Jurian?
 - Nu, am spus eu. Adică nu cred. Dar... to t ce a spus este adevărat.
Şi m -a ajutat. Mult.
N iciunul din ei n u dădu din cap când se priviră lung, com u­
nicând fără cuvinte.
- Mi s-a p ăru t că am văzut-o pe Nephelle în tim pul luptei - am
vreo şansă să o salut sau acum este prea im p o rtan tă ca să se d eran ­
jeze p en tru mine? întrebă Rhys.
Un râset frum os dansă în ochii lui.
M i-am în dreptat spatele, zâm bind.
- Este aici?
D rakon ridică o sprânceană neagră.
- O cunoşti pe Nephelle?
- A m auzit de ea, am spus eu, şi am privit spre clapele cortului,
ca şi când ar fi in trat direct înăuntru. Este o poveste lungă.
- Avem tim p să o auzim , spuse M iryam , apoi adăugă: sau...
nu prea?
D eoarece erau, într-adevăr, m ulte lucruri de rezolvat. Inclusiv...
Am scuturat din cap.
- M ai târziu, le-am spus lui M iryam şi partenerului ei.
D ovada că o lum e putea exista fără un zid, fară un Tratat.
- Este ceva...
M i-am trim is gândul prin legătură lui Rhys, el dând aprobator
din cap înainte să întreb:
- Insula voastră este încă secretă?
M iryam şi D rakon se priviră vinovaţi.
- Ne cerem scuze p en tru asta, spuse M iryam . Se pare că vraja a
funcţionat prea bine, dacă a ţin u t departe m esagerii binevoitori.
Scutură din cap, bucle frum oase m işcându-se odată cu ea. A m fi
venit m ai devrem e - am fi plecat în clipa în care ne-am dat seam a
în ce bucluc eraţi cu toţii.
- Nu, am spus eu, scuturând din cap şi căutându-m i cuvintele.
Nu - nu vă condamn. Pe toţi zeii, vă suntem datori... Am oftat. Vă ră­
m ânem îndatoraţi. D rakon şi M iryam se opuseră, dar am continuat:
Vreau să spun că... dacă ar exista u n obiect cu o putere îngrozitoare
care ar trebui acum ascuns... A r m ai fi Cretea un loc potrivit p en tru
a-1 ascunde?
Cei doi p arten eri se priviră din nou.
- Da, spuse D rakon.
- Te referi la Cazan, şopti M iryam .
Am încuviinţat din cap. Fusese adus în tabăra noastră păzit de
illyrienii care m ai puteau sta în picioare. N iciunul dintre ceilalţi M ari
Lorzi nu întrebase - deocam dată. D ar îm i dădeam seama de discuţia
pe care ar fi iscat-o, de războiul intern pe care l-am fi putut porni
încercând să stabilim cine, m ai exact, ar fi p utut păstra Cazanul.
- Trebuie să dispară, am spus eu încet. Perm anent. înainte să-şi
aducă am inte cineva să îl revendice, am adăugat.
Drakon şi M iryam se gândiră, purtând o conversaţie tăcută, poate
p rin legătura lor de îm perechere.
- C ând vom pleca, spuse în cele din u rm ă D rakon, una dintre
navele noastre s-ar putea să cântărească un pic m ai m ult pe apă.
Am zâmbit.
- M ulţum esc.
- C ând anum e plănuiţi să plecaţi? întrebă Rhys, ridicând o
sprânceană.
- Deja ne alungi? spuse D rakon schiţând un zâmbet.
- Peste câteva zile, interveni M iryam . De îndată ce răniţii vor fi
pregătiţi.
- Bun, am spus eu.
Toţi se uitară la m ine. Am înghiţit în sec.
- Vreau să spun... nu că m ă b u cu r că plecaţi... A m uzam entul din
ochii lui M iryam se intensifică, licărind. A m zâm bit şi eu. Vă vreau
aici. D eoarece aş vrea să organizez o întrunire.

D upă o zi... N u ştiam cum de se întâm plase atât de repede. Nu

făcusem decât să explic ce voiam , ce trebuia să facem şi... Rhys şi
D rakon avuseseră grijă să se întâm ple.
 N u era niciun spaţiu potrivit p en tru a o face, nu cu taberele
dezorganizate. D ar era un loc, la câţiva kilom etri distanţă.
Iar când soarele apuse şi casa pe jum ătate distrusă a familiei mele
se um plu cu M ari Lorzi şi prinţi, generali şi com andanţi, oam eni şi
Fae... Tot nu am avut cuvinte să m ă întreb cum de reuşisem să ne
adunăm cu toţii în salonul im ens, singurul spaţiu utilizabil din ve­
chea casă a familiei mele şi să organizăm ... întâlnirea aceasta.
D orm isem profund şi bine toată noaptea, cu Rhys în pat lângă
mine. N u l-am lăsat să plece înainte ca lum ina răsăritului să p ă ­
tru n d ă în cortul nostru. Iar apoi... taberele de război erau prea pline
de sânge, răniţi şi m orţi. Şi întâlnirea dintre diversele arm ate, tabere
şi oam eni trebuia organizată.
D ură toată ziua, dar, până la sfârşitul ei, m -am trezit în foaierul
distrus, cu Rhys şi ceilalţi lângă m ine, candelabrul fiind stricat în
spatele nostru, pe m asa crăpată din m arm ură.
M arii Lorzi sosiră prim ii, în cepând cu Beron, care nici m ăcar
nu se uită la fiul lui ilegitim. Nici Lucien, care stătea lângă m ine, nu
se deranjă să-l observe pe Beron sau pe Eris, când veni la un pas în
spatele tatălui său.
Tăieturile şi vânătăile lui Eris fură suficiente ca să indice faptul
că, probabil, se aflase într-o stare groaznică după încetarea luptei
din ziua precedentă, tăietura urâtă de pe obraz şi gât abia vindecân-
du-se. M or m orm ăi satisfăcută când o văzu sau poate fu un sunet
de dezam ăgire că rana nu fusese m ortală.
Eris trecu m ai departe ca şi când nu ar fi auzit, dar m ăcar nu
rânji dispreţuitor, ci m ai degrabă dădu din cap spre Rhys.
Era o prom isiune tăcută: curând. C urând, probabil, Eris avea să
ia ceea ce-şi dorea şi să ne ceară datoria.
N iciunul dintre noi nu se deranjă să-l salute, m ai ales Lucien,
care continuă respectuos să îşi ignore fratele mai mare.
D ar când Eris trecu pe lângă noi... Aş fi p utut ju ra că un senti­
m ent asem ănător tristeţii - regretului - i se citi în ochi când aruncă
o privire către Lucien.
 Tamlin trecu pragul peste câteva clipe. El avea un bandaj la gât şi
unul pe braţ. Venise singur, aşa cum o făcuse la acea prim ă întâlnire.
M -am întrebat dacă ştia că această casă distrusă fusese cum părată
cu banii daţi tatălui m eu. Cu bunăvoinţa pe care le-o arătase.
D ar Tam lin nu îşi îndreptă atenţia spre m ine, ci spre persoana
din stânga mea. Spre Lucien.
Lucien înaintă cu fruntea sus, chiar dacă ochiul m etalic se roti.
Surorile mele erau deja în salon, gata să ne conducă invitaţii la locu­
rile prestabilite, alese cu grijă.
Tam lin se opri la câţiva paşi distanţă. N iciunul dintre noi nu
spuse vreun cuvânt. Nu când Lucien deschise gura.
- Tamlin...
D ar atenţia lui Tam lin se îndreptase spre hainele illyriene din
piele, pe care le p u rta Lucien.
La fel de bine ar fi p u tu t p u rta negrul Regatului Nopţii.
Am făcut un efort ca să-m i ţin gura, să nu-i explic faptul că
Lucien n u avea alte haine la el şi că acestea nu erau un sem n al
alianţei lui...
Tam lin doar scutură din cap, dezgustul clocotind în ochii lui
verzi, şi trecu m ai departe fără un cuvânt.
M -am uitat la Lucien la tim p ca să văd vinovăţia şi devastarea
licărind în ochiul lui roşiatic. Rhys chiar îi spusese lui Lucien totul
despre ajutorul pe care Tam lin ni-1 oferise pe ascuns, aducându-1 pe
Beron aici şi salvându-m ă în tabără. D ar Lucien răm ase lângă noi
când Tam lin îşi găsi locul în salon, în dreapta noastră, şi nu aruncă
nici m ăcar o privire spre prietenul lui.
Lucien nu era destul de prost ca să îi ceară iertare.
Acea conversaţie, acea confruntare - u rm a să aibă loc altă dată.
în altă zi, săptăm ână sau lună.
Am pierdut şirul celor care intrară după aceea. D rakon şi M iryam,
îm preună cu un g ru p din oam enii lor, inclusiv...
A m tresărit când am văzut-o pe femela b ru n etă care intră la
dreapta lui M iryam , cu aripile m ai m ici decât ale celorlalţi Serafimi.
 Am aruncat o privire spre locul în care Azriel stătea de cealaltă
parte a lui Rhys, cu aripile bandajate după ce le vlăguise cu o zi în
urm ă. îm blânzitorul U m brelor dădu afirmativ din cap. Era Nephelle.
I-am zâm bit legendarei războinice-scrib când îm i observă p ri­
virea şi trecu m ai departe. îm i zâmbi şi ea.
Kallias şi Viviane in trară îm preună cu femela care era într-ade­
văr sora ei. Apoi u rm ară Tarquin şi Varian. Thesan şi căpitanul lui
peregryn rănit, pe care-1 ţinea strâns de m ână.
D intre M arii Lorzi, ultim ul sosi Helion. N u am îndrăznit să p ri­
vesc printre uşile distruse spre locul în care stătea acum Lucien în
salon aproape de Elain, când ea şi sora m ea răm aseră lipite de zid,
lângă ferestrele intacte ale arcadei.
Beron, în m o d înţelept, nu se apropie - iar Eris doar se uită din
când în când, ca să supravegheze.
Helion şchiopăta, flancat de câţiva dintre căpitanii şi generalii
lui, dar to t reuşi să zâm bească sever.
- Mai bine să m ă b u cur de asta cât durează, ne spuse el m ie şi lui
Rhys. M ă îndoiesc de faptul că vom fi atât de uniţi când vom ieşi
de aici.
- M ulţum esc p en tru încurajări, am rostit eu ferm, iar Helion
chicoti când intră.
Tot m ai m ulte persoane îşi făcură apariţia în încăpere, discuţia
încordată fiind în treru ptă de râsete sau salutări. în cele din urm ă,
Rhys îi spuse familiei noastre să intre în cam eră - în tim p ce el şi cu
m ine am aşteptat.
Şi am aşteptat câteva m inute lungi.
Avea să le ia m ai m ult tim p să sosească, m i-am dat eu seama, de
vrem e ce nu se puteau teleporta sau m işca la fel de repede prin lume.
Tocmai voiam să m ă întorc în cam eră şi să încep fară ei când
două siluete m asculine um plură cadrul întunecat al uşii.
Jurian şi Graysen.
Iar în spatele lor... u n alt m ic grup de oam eni.
Am înghiţit cu greu. Acum ar fi început partea dificilă.
 Graysen p ăru înclinat să se întoarcă, tăietura proaspătă de pe
obrazul lui încreţindu-se când se încruntă, dar Jurian îl înghionti
înăuntru. O vânătaie păta partea stângă a feţei lui Jurian. M -am în ­
trebat dacă M iryam sau D rakon i-o tăcuse. Aş fi pariat pe M iryam .
Graysen dădu doar uşor din cap spre noi. Jurian îm i rânji.
- V-am pus în colţurile opuse ale camerei, am spus eu.
Faţă de M iryam şi de D rakon. Şi de Elain.
Bărbaţii nu răspunseră şi intrară cu fruntea sus în cam era plină
de Fae.
Rhys m ă sărută pe obraz şi merse în urm a lor. Şi asta însem na că...
Aşa cum îm i prom isese Lucien, Vassa mă găsi, acum că se
înnoptase.
Sosi şi ultim a persoană de la această întâlnire. Ea dădu buzna
peste prag, cu respiraţia tăiată şi fără să ezite şi se opri la un pas
distanţă.
Părul ei despletit era blond-roşcat, iar genele dese şi negre şi
sprâncenele încadrau cei m ai albaştri ochi pe care îi văzusem vreo­
dată. Era frum oasă, cu o piele pistruiată şi strălucitoare. Cu doar
câţiva ani m ai m are decât m ine, dar... cu un spirit tânăr. Energică.
Feroce şi neîm blânzită, în ciuda blestem ului ei.
Vassa spuse cu un accent vioi:
- Tu eşti Feyre, D istrugătoarea Blestemului?
- Da, am spus eu, simţindu-1 pe Rhys ascultând din cealaltă
cam eră, unde ceilalţi începuseră să se liniştească, în aşteptarea mea.
Vassa îşi încordă buzele pline.
- îm i pare râu p en tru tatăl tău. Era un om m inunat.
Nesta, ieşind din salon, se opri la acele cuvinte şi o m ăsură din
priviri pe Vassa.
Vassa făcu la fel.
- Tu eşti Nesta, afirm ă Vassa, iar eu m -am întrebat cum i-o d e­
scrisese tatăl m eu astfel încât Vassa să-şi dea seama. îm i pare rău şi
de pierderea ta.
Nesta o privi cu o indiferenţă calmă.
 - Am auzit că l-ai ucis pe Regele H ybernului, spuse Vassa, sprân­
cenele negre încruntându-se când o studie din nou pe Nesta, căutând
un sem n al războinicului de sub rochia albastră pe care o purta.
Vassa d o ar ridică din um eri când N esta nu-i răspunse şi m i se
adresă:
- El m i-a fost u n tată m ai bun decât al meu. îi datorez m ulte şi îi
voi onora am intirea cât tim p voi trăi.
Privirea pe care i-o aruncă Nesta reginei fu suficientă cât să usuce
iarba de dincolo de uşa închisă de la intrare. Situaţia nu se îm bu­
nătăţi când Vassa spuse:
- Poţi să-m i rupi blestem ul, Feyre A rcheron?
- De asta ai fost de acord să vii atât de repede?
Ea schiţă un zâmbet.
- Parţial. Lucien m i-a sugerat că ai daruri. La fel ca şi ceilalţi
M ari Lorzi.
Ca şi tatăl lui - cel adevărat, Helion.
Ea continuă înainte să-i po t răspunde.
- Nu m i-a m ai răm as m ult tim p înainte să fiu nevoită să m ă în ­
torc la lac. La el.
La Lordul M orţii care o ţinea sub control.
- Cine este el? am şoptit eu.
Vassa scutură din cap, fluturând o m ână în tim p ce privirea ei se
întunecă şi repetă:
- Poţi să-m i rupi blestemul?
- Eu... nu ştiu cum să rup astfel de vrăji, am recunoscut. Faţa îi
căzu. Dar... putem încerca, am adăugat.
Ea se gândi.
- Nu voi m ai pleca o vrem e p en tru că voi fi ocupată cu vindeca­
rea arm atelor noastre. Poate că asta îm i va oferi... o portiţă de scăpare,
aşa cum i-a spus Lucien, ca să răm ân m ai m ult timp. Ea scutură din
nou din cap. Vom discuta m ai târziu despre asta, afirm ă ea. Ca şi
despre am eninţarea pe care o prezintă celelalte regine.
Inim a m i se poticni.
 Un zâm bet crud îi strâm bă gura Vassei.
- Ele vor încerca să intervină, spuse ea, cu tot soiul declaraţii de
pace. H ybernul le-a trim is înapoi înainte de lupta asta, dar nu m ă
îndoiesc de faptul că au fost destul de inteligente, încât s-o în cu ­
rajeze şi să nu-şi risipească armatele aici.
- Crezi că o vor face în altă parte? întrebă Nesta.
Vassa îşi aruncă părul m oale peste un umăr.
- Vom vedea. Iar voi vă veţi gândi la cum să m ă ajutaţi.
Am aşteptat p ână ce ea se îndreptă spre salon înainte să ridic din
sprâncene la acel ordin. O ri nu ştia, ori nu-i păsa că şi eu eram
regină de drept.
Nesta rânji.
- îţi urez noroc.
M -am în cru n tat, alungând îngrijorarea care mi se form a deja în
stom ac şi am spus:
- U nde pleci? începe întrunirea.
- De ce ar trebui să fiu acolo?
- Eşti invitata de onoare. L-ai ucis pe rege.
Um brele licăriră pe chipul ei.
- Şi ce dacă?
Am clipit.
- Şi tu eşti em isarul nostru. A r trebui să fii prezentă.
Nesta se uită spre scări, iar eu am observat obiectul pe care îl
ţinea strâns în pum n.
M ica sculptură din lem n. Nu am reuşit să văd ce fel de anim al
era, dar cunoşteam lem nul. C unoşteam lucrarea.
Era una d intre m icile sculpturi făcute de tatăl nostru în anii în
care nu făcuse nim ic altceva. M -am uitat la chipul ei înainte să-m i
poată observa interesul.
- Crezi că întâlnirea asta va avea vreun efect? întrebă Nesta.
Cu atât de m ulte urechi Fae în cam era cealaltă, nu am îndrăznit
să-i ascund adevărul.
 - Nu ştiu, dar sunt dispusă să încerc. I-am întins o mână. Vreau să
fii aici, alături de m ine.
Nesta se gândi la m âna întinsă. P entru o clipă, am crezut că avea
să plece.
D ar ea m ă luă de m ână şi, îm preună, am intrat în camera plină cu
oam eni şi Fae, ambele specii fiind părţi ale acestei lumi. Toţi făceau
parte din această lume.
M arii Spiriduşi din toate regatele. M iryam , şi D rakon, şi suita
lor. O am enii din m ulte teritorii.
Toţi se uitară la m ine şi la Nesta când am intrat, când ne-am în ­
dreptat spre locul în care aşteptau Rhys şi ceilalţi, cu faţa spre m ulţi­
m ea din cameră. A m încercat să nu m ă crispez la piesele distruse de
m obilier d in care fuseseră alese scaunele bune. La tapetul sfâşiat, la
draperiile care atârnau pe jum ătate. D ar era m ai bine decât nimic.
Am presupus că acelaşi lucru se putea spune despre lum ea
noastră.
Se lăsă liniştea. Rhys m ă înghionti înainte, o m ână atingându-m i
spatele când am făcut un pas în faţa lui. M i-am ridicat bărbia,
scru tân d cam era, şi le-am zâm bit oam enilor şi S piriduşilor a d u ­
n aţi aici - în pace.
Le-am vorbit clar şi ferm.
- N um ele m eu este Feyre A rcheron. Cândva, am fost om, iar
acum sunt Fae. C onsider că am bele lum i sunt casa m ea şi aş vrea să
renegociem Tratatul.
 O lum e divizată nu era o lum e care putea prospera.
Prim a întâlnire dură câteva ore, m ulţi dintre noi fiind nerăbdători
din cauza epuizării, dar legăturile fură făcute, iar poveştile îm păr­
tăşite. Poveştile spuse de locuitorii din am bele părţi ale zidului.
Le-am spus şi eu toată povestea mea.
Le-am spus-o străinilor care nu m ă cunoşteau, prietenilor mei şi
lui Tamlin, cu chipul dur, lângă un perete îndepărtat. Le-am explicat
anii de sărăcie, încercările de la Poalele M untelui, iubirea pe care o
găsisem şi la care renunţasem , iubirea care m ă vindecase şi mă sal­
vase. Vocea nu m i-a mai trem urat şi a scăzut în intensitate. Aproape
tot ce văzusem în O uroboros - i-am lăsat şi pe ei să vadă şi le-am
vorbit despre asta.
Iar când am term inat, M iryam şi D rakon înaintară ca să-şi spună,
la rândul lor, povestea.
O altă m ică dovadă că oam enii şi Fae nu doar că puteau lucra şi
trăi îm preună, ci să devină m ai m ult de atât. A m ascultat fiecare
cuvânt şi n u m -am deranjat să îm i şterg lacrim ile din când în când.
D oar l-am luat de m ână pe Rhys şi nu i-am dat drum ul.
Şi alţii îşi spuseră poveştile, unele contrare celor spuse de noi,
despre relaţii care nu decurseseră atât de bine, despre crim e comise
şi răni care nu puteau fi uitate.
D ar era u n început.
 încă mai erau m ulte de făcut, de câştigat încrederea, dar chestiu­
nea construirii un u i no u zid...
Răm ânea de văzut dacă puteam fi de acord cu asta. M ulţi dintre
noi erau îm potriva acestui lucru. M ulţi dintre oam eni, pe bună
dreptate, erau prudenţi. încă m ai trebuia să ne luptăm cu nişte te ri­
torii Fae, cărora prom isiunile Flybernului li se păru seră atrăgă­
toare, seducătoare.
M arii Lorzi se certară cel m ai m ult în privinţa posibilităţii de a
ridica un no u zid. Iar cu fiecare cuvânt, aşa cum zisese Helion, alianţa
tem porară se zdrenţui şi se rupse. Graniţele regatelor fură retrasate.
D ar m ăcar ei răm aseră până la sfârşit - până la prim ele ore ale
dim ineţii, când am decis, în sfârşit, că restul va fi discutat în altă zi.
în alt loc.
Noi aveam nevoie de tim p şi de încredere ca să ne vindecăm .
Iar eu m -am întrebat dacă drum ul drept - drum ul spre pacea
adevărată - ar fi fost, probabil, cel m ai greu şi cel m ai lung dintre
toate.
Ceilalţi plecară, teleportându-se, zburând sau păşind în în tu ­
neric, retrăgându-se deja în grupurile, regatele şi arm atele lor. I-am
urm ărit plecând din pragul uşii casei, p ână ce fură doar nişte um bre
în noapte.
Mai devrem e, o văzusem pe Elain uitându-se pe fereastră - ur-
m ărindu-1 pe Graysen plecând cu oam enii lui, fară să se uite la ea.
El vorbise serios în ziua aceea de la fortăreaţa lui. Nu ştiam dacă
observase că Elain p u rta încă inelul de logodnă, că Elain îl tot fixa
cu privirea când plecă în noapte... putea Lucien să se ocupe de asta -
p en tru m om ent.
Am oftat, rezem ându-m i capul de piatra crăpată a tocului uşii.
Uşa m are din lem n fusese spulberată com plet, aşchiile fiind încă
îm prăştiate pe intrarea de m arm ură din spatele meu.
I-am recunoscut m irosul înainte să-i aud paşii uşori
apropiindu-se.
 - U nde vei pleca acum? am întrebat fară să m ă uit peste um ăr,
când Jurian se opri lângă m ine, scrutând întunericul. M iryam şi
D rakon plecaseră repede, trebuind să-şi îngrijească răniţii şi să
tran sp o rte C azanul pe una dintre navele lor înainte ca M arii Lorzi
să aibă tim p să se gândească la locaţia lui.
Jurian se rezem ă de tocul opus al uşii.
- Regina Vassa m i-a oferit un loc în regatul ei.
într-adevăr, Vassa era încă înăuntru, discutând aprins cu Lucien.
A m presupus că, dacă avea tim p doar până la răsărit înainte să se
transform e din n ou în pasăre de foc, voia să profite de fiecare m inut.
Lucien, în m o d surprinzător, chicotea, cu um erii relaxaţi şi capul
înclinat în tim p ce asculta.
- Vei accepta?
C hipul lui Jurian era serios - obosit.
- Ce fel de regat poate avea o regină blestem ată? Este legată de
acel lord al m orţii - ea trebuie să se întoarcă la lacul de pe c o n tin e n t
la un m om ent dat. El scutură din cap. Păcat că sora ta l-a decapitat
atât de spectaculos pe rege. Pun pariu că ar fi putut găsi o cale să-i
ru p ă blestemul.
- într-adevăr, păcat! am m orm ăit eu.
Jurian m orm ăi amuzat.
- Crezi că avem vreo şansă? am întrebat eu, făcând sem n spre
siluetele um ane care încă m ergeau pe jos, înapoi spre tabără. Ar
putea fi pace între noi toţi?
Jurian tăcu un m om ent lung.
- Da, spuse el încet. Cred.
Şi nu ştiam de ce, dar vorbele lui m ă consolară.

D upă câteva zile, încă m ă gândeam la cuvintele lui Jurian când

tabăra de război fu, în sfârşit, ridicată. C ând ne-am luat răm as-bun
şi ne-am prom is - unii mai sinceri decât alţii - să ne revedem.
 C ând curtea şi familia m ea se teleportară înapoi în Velaris.
L um ina soarelui tot m ai p ătru n d e a p rin ferestrele casei din
oraş. M irosul citricelor şi al m ării şi al pâinii coapte tot m ai u m ­
plea cam erele.
Iar la distanţă... copiii încă râdeau pe străzi.
Acasă, căm inul era la fel, neatins.
L-am strâns pe Rhys atât de puternic de m ână, încât ne-am tem ut
că avea să se plângă, d ar nu făcu decât să m ă strângă şi el.
Şi chiar dacă toţi făcuserăm baie, stând acolo... parcă eram
m urdari, ca şi când nu am fi spălat tot sângele.
Iar eu m i-am dat seam a că, într-adevăr, căm inul n o stru era la fel,
d oar noi... poate că nu mai eram.
- Presupun că acum va trebui să m ănânc m âncare adevărată,
m orm ăi Am ren.
- Ce sacrificiu imens! spuse Cassian.
Ea îi făcu u n gest vulgar, dar miji ochii când îi văzu aripile încă
bandajate. O chii ei - norm ali, argintii - se îndreptară spre Nesta,
care se zgribulise lângă balustrada scării, ca şi când s-ar fi retras în ca­
m era ei.
Sora m ea abia vorbise, abia m âncase în ultim ele zile. Nu îl vizi­
tase pe Cassian pe patul lui de suferinţa. încă nu-m i vorbise despre
cele întâm plate.
- Sunt surprinsă că nu i-ai luat capul regelui ca să-l îm păiezi şi
să-l atârni pe perete, îi zise Am ren.
N esta îşi îndreptă privirea spre ea.
M or ţâţâi.
- Glum a asta li s-ar părea de prost gust unora, Amren!
- V-am salvat pielea. Sunt îndreptăţită să spun ce vreau.
Şi cu asta, A m ren ieşi din casă apucând pe străzile oraşului.
- N oua A m ren este şi m ai ţâfn o asă decât cea veche, spuse
în cet Elain.
 A m izbucnit în râs. C eilalţi m i se alăturară şi chiar şi Elain zâm ­
bi larg.
Toţi în afară de Nesta, care se uita în gol.
C ând se spărsese Cazanul... nu ştiam dacă se rupsese şi acea putere
din ea, dacă legătura fusese tăiată sau dacă m ai exista, undeva în ea.
- Haide, spuse Mor, aruncându-şi un braţ pe um erii lui Azriel,
apoi pe celălalt cu grijă pe cei ai lui Cassian, şi conducându-i spre
salon. Trebuie să bem .
- D eschidem sticlele scum pe, îi strigă Cassian peste um ăr lui
Rhys, încă şchiopătând cu piciorul abia vindecat.
Partenerul m eu schiţă o plecăciune servilă.
- M ăcar păstraţi-m i şi m ie un strop!
Rhys se uită la surorile mele, apoi îmi făcu un sem n cu ochiul.
Um brele luptei încă zăboveau, iar eu eram la fel de îngrozită că
sem nul cu ochiul n u era real, că totul era un fel de vis febril în in te­
riorul Cazanului.
„Este real, îm i spuse drăgăstos în minte. îţi voi dovedi mai târziu.
Aşteaptă câteva ore.“
A m pufnit şi l-am urm ărit când se scuză că se ducea după m â n ­
care şi ieşi pe hol, cu m âinile în buzunare.
Singură pe hol cu surorile mele - Elain schiţând u n zâmbet, iar
Nesta cu chipul îm pietrit - , am respirat adânc.
Lucien răm ăsese în u rm ă ca să-i ajute pe oam enii răniţi care mai
aveau nevoie să fie vindecaţi de un Fae, d ar prom isese să ni se ală­
ture când va fi term inat. Iar Tamlin...
N u vorbisem cu el. Abia dacă îl văzusem după ce îm i urase să fiu
fericită şi îm i dăruise înapoi partenerul. Plecase de la întâlnire
înainte ca eu să spun ceva.
Aşadar, i-am dat lui Lucien un bilet pe care să i-1 înm âneze dacă
s-ar fi întâlnit, ceea ce ştiam că avea să se întâm ple. Trebuia să se
oprească undeva înainte de a veni aici, spusese el. Ştiam cu exacti­
tate la ce loc anum e se referea.
 Biletul m eu p en tru Tam lin era scurt şi-i transm itea tot ce tre­
buia să-i spun.
„M ulţum esc.
Sper să-ţi găseşti şi tu fericirea."
Şi am facut-o. N u doar p en tru ceea ce făcuse p en tru Rhys, ci...
Nici m ăcar u n n em u ritor nu avea tim p de pierdut cu ura, să o sim tă
şi să o m anifeste în lume.
Deci i-am dorit binele cu adevărat şi am sperat că într-o zi...
în tr-o zi, poate şi-ar fi înfruntat fricile subtile, furia distructivă care
îl otrăvea din interior.
- Şi acum ce facem? le-am întrebat pe surorile mele.
Nesta se întoarse p u r şi sim plu şi urcă la etaj, fiecare pas fiind
lent şi rigid. Ea închise ferm uşa im ediat ce ajunse în dorm itor.
- Ce s-a întâm plat cu tata, şopti Elain, tot uitându-se la trepte.
N u cred că Nesta...
- Ştiu, am şoptit eu. Sunt multe lucruri de care Nesta trebuie să-şi
dea seama.
Prea multe.
Elain se întoarse spre mine.
- O vom ajuta?
M -am jucat cu capătul cosiţei mele.
- Da, dar nu azi. Şi nici m âine. A m oftat. Când... când va fi p re­
gătită. C ând şi noi vom fi pregătite.
Elain dădu din cap, zâm bindu-m i, şi o u rm ă de bucurie şi viaţă
îi licări în ochi. O prom isiune a viitorului, sclipitoare şi dulce.
Am condus-o în salon, unde Cassian ţinea câte o sticlă de b ău ­
tu ră de culoarea am brei în fiecare m ână, Azriel îşi m asa deja tâm ­
plele, iar M or lua paharele elegante de cristal de pe un raft.
- Ce urm ează? spuse gânditoare Elain, oferindu-m i un sfârşit la
întrebarea pe care i-o adresasem acum câteva clipe, când atenţia îi
fusese în d rep tată spre ferestrele dinspre strada însorită. Ea zâm bi
şi mai larg şi destul de strălucitor încât lum ină p ân ă şi um brele lui
Azriel d in p artea cealaltă a camerei. M i-ar plăcea să am o grădină,
afirm ă ea. D upă toate astea... C red că lum ea are nevoie de m ai
m ulte grădini.
Gâtul îm i era prea încordat ca să-i răspund im ediat, aşa că n-am
făcut decât să-m i sărut sora pe obraz înainte să-i spun:
- Da, cred că ai dreptate.
 Rhysand

C hiar şi din bucătărie îi auzeam pe toţi. Pleoscăitul care era, cu

siguranţă, al celei m ai vechi sticle de băutură pe care o aveam, apoi
clinchetul paharelor la fel de vechi.
Apoi râsetele. Vuietul profund al lui Azriel, care râdea la tot ce
spunea M or şi care o făcu şi pe ea să râdă, sunetul fiind vesel şi
asurzitor.
Apoi alt râset, argintiu şi intens, m ai frum os decât orice m elodie
cântată în nenum ăratele săli şi teatre din Velaris.
Am răm as la fereastra bucătăriei, u itându-m ă la grădina în toată
splendoarea verii, fără să văd florile pe care le îngrijise Elain
A rcheron în ultim ele săptăm âni. N u am făcut decât să m ă uit şi să
ascult râsetul frum os. Râsetul partenerei mele.
M i-am trecu t o m ână peste piept la acel sunet - la bucuria pe
care o em ana.
Conversaţiile lor continuară, reluându-şi ritm urile vechi şi to ­
tuşi... Aproape. Fusesem atât de aproape de a n u m ai vedea locul
acesta, de a nu ne m ai vedea unii pe alţii. Şi ştiam că, parţial, râdea...
datorită acestui lucru. Sfidătoare şi recunoscătoare, totodată.
- Vii să bei sau ai de gând să te uiţi la flori toată ziua? se auzi
vocea lui Cassian p rin tre sunetele m elodioase.
 M -am întors, găsindu-i pe el şi pe Azriel în pragul uşii de la
bucătărie, fiecare cu o băutură în m ână. Pe cea pe care o ţinea în
m âna cu cicatrice, Azriel m i-o trim ise pe o briză albăstruie.
A m apucat pah aru l greu şi rece din cristal.
- N u este recom andat să te strecori în spatele M arelui tău Lord,
le-am spus eu, bân d cu nesaţ. B ăutura îm i arse gâtul, încălzindu-m i
stomacul.
- Este bine să te ţinem în alertă la bătrâneţe, spuse Cassian, bând
şi el şi sprijinindu-se de tocul uşii. De ce te ascunzi aici?
Azriel îi aruncă o privire, iar eu am pufnit, sorbind încă o dată.
- Tu chiar ai deschis sticlele scumpe!
Ei aşteptară. D ar râsetul lui Feyre se auzi din nou, urm at de cel
al lui Elain şi al lui Mor, şi când m -am uitat la fraţii mei, am citit
com plicitatea pe chipurile lor.
- Este adevărat, spuse încet Azriel.
N iciunul n u râse şi nu com entă la usturim ea din ochii mei. A m
luat încă o sorbitură ca să-m i alung încordarea din gât şi m -am
apropiat de ei.
- H aideţi să nu m ai facem asta în urm ătorii cinci sute de ani, am
spus cam răguşit şi m i-am ciocnit paharul cu ei.
Azriel zâmbi în tim p ce Cassian ridică o sprânceană.
- Şi ce vom face în to t acest timp?
Dincolo de negocierea păcii, de reginele care, cu siguranţă, erau
o problem ă, de vindecarea lum ii noastre distruse...
M or ne chem ă, cerând să le aducem o tavă cu m âncare. Una
im ensă, adăugă ea. „Cu m ultă pâine."
Am zâmbit. A m zâm bit şi m ai larg când sunetul râsului lui Feyre
se auzi din n o u - când l-am sim ţit p rin legătură, strălucind m ai in ­
tens decât toată Ploaia de Stele.
- în tot acest timp...
M i-am aruncat braţele pe um erii lor şi i-am condus înapoi în
salon.
 M -am uitat înainte, spre acel râset, acea lum ină şi viziune a v ii­
torului pe care m i-o arătase Feyre, m ai frum oasă decât orice m i-aş
fi p u tu t dori vreodată - decât orice îm i dorisem în nopţile solitare
de dem ult, în care d o ar stelele îm i ţineau com panie. Un vis încă fără
răspuns, dar n u p en tru totdeauna.
- Până atunci, ne vom bucura de fiecare clipă.
 Feyre

Rhysand urcă pe acoperiş ca să privească stelele strălucind atât

de aproape. Eu sim ţeam sub tălpile mele goale ţiglele încălzite peste
zi de razele soarelui.
Stătea în tr-u n u l d intre m icile scaune de fier, fară lum ină, fără
sticla de băutură - singur cu stelele şi oraşul.
M -am aşezat în poala lui şi l-am lăsat să m ă ia în braţe.
Am stat în tăcere m ult timp. D upă luptă, nu prea avusesem şan ­
sa să fim singuri şi fusesem prea obosită să fac orice altceva în afară
de a dorm i. D ar în seara asta... îşi trecu m âna peste coapsa mea,
goală din cauza felului în care m i se ridicase cămaşa de noapte.
El tresări când se uită la m ine, apoi îm i râse pe umăr.
- Ar fi trebuit să ştiu.
- Vânzătoarele m i-au dat-o gratis. Şi m i-au m ulţum it p en tru că
le-am salvat de H ybern. Poate că ar trebui să o fac mai des, dacă aşa
m ă aleg cu lenjerie gratis.
Deoarece chiar p u rtam o lenjerie dantelată de culoare roşie pe sub
cămaşa de noapte scandalos de transparentă lăsând să se vadă tot.
- N u ţi-a spus nim eni? Eşti revoltător de bogată.
- Dacă am bani, asta nu înseam nă că trebuie să-i cheltui.
El îm i strânse genunchiul.
 - Bun. Avem nevoie de cineva care să se priceapă la gestionarea
banilor pe aici. A m risipit aurul din cauză că Regatul Viselor a p ro ­
fitat de generozitatea m ea ridicolă.
A m râs când m i-am rezem at capul de um ărul lui.
- A m ren m ai este locţiitoarea ta?
- Locţiitoarea noastră.
- Chestie de sem antică!
Rhys trasă cercuri pe pielea m ea goală, în jurul genunchilor şi pe
partea de jos a coapsei.
- D acă vrea funcţia, este a ei.
- C hiar dacă nu mai are puteri?
- Acum este M are Spiriduş. Sunt sigur că va descoperi vreun
talent ascuns cu care să ne terorizeze.
Am râs din nou, savurând senzaţia m âinii lui pe pielea mea,
căldura corpului său în jurul meu.
- Te-am auzit, spuse el încet. C ând am fost... plecat.
Am început să m ă încordez cu gândul la groaza persistentă care
mă trezise din som n în ultim ele câteva nopţi - groaza din care m ă
îndoiam că aveam să-m i revin prea curând.
- Rhys, nu m ai vreau să sim t niciodată ce-am sim ţit în m in u ­
tele acelea, am spus im ediat ce el începu să m ă m ângâie cu blândeţe
pe coapse.
- A cum ştii cum m -am sim ţit la Poalele M untelui.
M i-am întins gâtul ca să m ă uit la el.
- Să nu m ă m ai m inţi niciodată. Nu în legătură cu asta.
- D ar cu alte lucruri?
L-am ciupit de braţ destul de tare, încât el râse şi îm i dădu m âna
la o parte.
- Nu vă puteam lăsa pe voi, doam nelor, să vă asum aţi m eritul de
a ne salva. Unii m asculi au trebuit să-şi asum e o parte din glorie ca
să nu ne călcaţi în picioare până la sfârşitul tim pului cu lăudăro­
şenia voastră.
 L-am lovit în braţ de data asta, dar el m ă cuprinse cu braţul de
talie şi m ă strânse, m irosindu-m ă.
- Te-am auzit, chiar şi m ort. Asta m -a făcut să privesc înapoi.
M -a făcut să răm ân - încă puţin.
înainte să se ducă în locul pe care încercasem o dată să i-1 d e­
scriu Cioplitorului.
- C ând va fi tim pul să pleci, am spus eu încet, vom pleca
îm preună.
- S-a făcut! spuse el şi m ă sărută uşor.
- Da, s-a făcut! i-am şoptit pe buze.
Pielea de pe braţul stâng m ă furnică şi am sim ţit un fior de căldură.
M i-am coborât privirea ca să văd un alt tatuaj acolo - identic
celui care-m i îm podobise cândva braţul, cu excepţia brăţării negre
a înţelegerii pe care o făcusem cu Bryaxis. El îl m odificase pe acesta,
ca să se potrivească în jurul lui, ca să fie perfect integrat printre
spirale şi cercuri.
- îm i lipsea cel vechi, spuse el nevinovat.
Pe braţul stâng, avea acelaşi tatuaj. N u spre degete, aşa cum era
al m eu, ci m ai degrabă de la încheietura m âinii până la cot.
- M aim uţoiule! am spus eu sarcastic. M ie-m i stă m ai bine cu el!
- H m m . El îm i trasă o linie pe spate, apoi m ă îm punse în două
locuri de-a lungul lui. D raga de Bryaxis a dispărut. Ştii ce în ­
seam nă asta?
- Că va trebui să o caut şi să o duc din nou în bibliotecă?
- O, cu siguranţă!
M -am răsucit în poala lui, cuprinzându-i gâtul cu braţele când
l-am întrebat:
- Iar tu vei veni cu m ine? în această aventură şi toate celelalte?
Rhys se aplecă înainte şi m ă sărută.
- De fiecare dată!
Stelele părură să ardă mai strălucitor, drept răspuns, strecurân-
du-se mai aproape ca să ne privească. Aripile îi foşniră când se mişcă
pe scaun şi m ă sărută m ai profund, până m ă lăsă fără suflare.
 Iar apoi, zburam .
Rhys m ă luă în braţe, ţâşnind la înălţim e pe cerul înstelat, oraşul
fiind o reflexie sclipitoare dedesubt.
Muzica răsuna din cafenelele de pe m alul râului. O am enii râdeau
în tim p ce m ergeau ţinându-se de m ână pe străzile din partea cealaltă
a podurilor care traversau Sidra. Puncte negre încă pătau o parte din
întinderea strălucitoare - grămezi de m oloz şi clădiri distruse - dar
chiar şi unele dintre ele fuseseră lum inate cu m ici surse de lum ină.
Lumânări. Sfidătoare şi m inunate în întuneric.
U rm a să avem nevoie de m ai m ulte în zilele urm ătoare - pe d ru ­
m ul lung spre o lum e nouă. U na pe care aş fi lăsat-o m ai bună decât
aş fi găsit-o.
Dar, deocam dată... A m savurat m om entul, cu oraşul sub noi, cu
lum ea din ju ru l nostru, şi pacea câştigată din greu... Fiecare bătaie
a inimii. Toate sunetele, m irosurile şi im aginile care m i se în răd ă­
cinară în m ine, atât de m ulte, încât m i-ar fi luat o viaţă - sau, poate,
chiar câteva - să le pictez.
Rhys plană şi îm i trim ise un gând, zâm bind larg când m i-am
invocat aripile.
El îm i dădu d ru m u l când am plutit lin din braţele lui, scăldân-
du-m ă în aerul cald care îm i m ângâia fiecare centim etru de piele,
sorbind aerul cu m iros de sare şi citrice. Am fost nevoită să dau de
câteva ori din aripi ca să zbor corect - să sim t ritm ul. D ar apoi, am
răm as pe linie de plutire.
Am zburat. Sus de tot.
Rhys veni lângă m ine şi îmi zâmbi din nou în tim p ce pluteam
p rin tre stele, lum ini şi briza sărată a m ării, când îm i arătă toate
m inunile Velarisului, C urcubeul strălucitor fiind u n râu viu de cu ­
loare sub noi... C ând îşi atinse uşor aripa de a m ea, doar p en tru că
putea, deoarece voia să o facă, iar noi am fi avut nopţi eterne ca să
vedem îm preună totul...
Totul era un dar.
 toULTO M lRJ

C hiar şi după no u ă cărţi, n u îm i este m ai uşor să-m i exprim

im ensa recunoştinţă faţă de oam enii din viaţa m ea, personală şi
profesională, care îm i fac lum ea m ai strălucitoare doar fiind o parte
din ea.
Lui Josh: Fiecare clipă cu tine este un dar. Cu m ult tim p în urm ă,
când m -am uitat la stele, m i-am dorit pe cineva ca tine în viaţa mea.
C hiar cred că stelele m -au ascultat deoarece faptul că am reuşit să
trăim îm preună această aventură sălbatică este îm plinirea unui vis.
Te iubesc m ai m ult decât pot exprim a în cuvinte.
Lui Annie: îţi m ulţum esc p en tru îm brăţişări, năstruşnicii şi că
m i-ai cerut constant „bunătăţurile" care m -au ţinut activă. Te iubesc
p en tru totdeauna, căţeluşo! (Şi, indiferent de ce ar spune cineva, jur
că p o ţi citi rândurile acestea.)
Agentei mele, Tamar, care lucrează fară încetare şi este cea mai
d u ră persoană pe care o cunosc: Fără tine, n u aş fi reuşit nim ic din
toate acestea şi p en tru asta nu voi înceta să-ţi fiu recunoscătoare.
M ulţum esc p en tru tot.
Lui Cat O nder: A fost un privilegiu şi o bucurie im ensă să lucrez
alături de tine. îţi m ulţum esc p en tru că eşti un editor atât de creativ,
grijuliu şi perspicace şi p en tru toţi anii de prietenie.
M ulţum esc echipei de geniu de la B loom sbury din toată lumea:
Cindy Loh, C ristina Gilbert, Kathleen Farrar, Nigel Newton, Rebecca
McNally, Sonia Palm isano, Em m a H opkin, Ian Lamb, Em m a
Bradshaw, Lizzy M ason, C ourtney Griffin, Erica Barm ash, Emily
Ritter, Grace W hooley, Eshani Agrawal, Em ily Klopfer, Alice Grigg,
Elise Burns, Jenny Collins, Beth Eller, Kerry Johnson, Kelly de Groot,
Ashley Poston, Lucy M ackay-Sim, Hali Baum stein, Melissa Kavonic,
Diane A ronson, Linda M inton, C hristine Ma, D onna M ark, John
Candell, Nicholas C hurch şi întregii echipe p en tru drepturi în străi­
nătate - vă m ulţum esc p en tru m unca grea pe care o faceţi p en tru ca
aceste cărţi să devină realitate şi p en tru că sunteţi cea mai bună
echipă de editare din lume, din toate tim purile.
Lui Jon Cassir şi echipei de la CAA: Vă m ulţum esc pentru că m-aţi
prom ovat pe m ine şi cărţile mele.
Lui Cassie Hom er, asistenta extraordinară: îţi m ulţum esc p e n ­
tru tot ajutorul şi p en tru că este o încântare să lucrez cu tine!
Părinţilor mei: Vă m ulţum esc p en tru poveşti şi folclor, p en tru
aventurile în ju ru l lum ii şi p en tru dim ineţile de weekend cu covrigi
şi som on afum at de la M urray. Lui Linda şi Denis: Aţi crescut un fiu
atât de m in u n at şi voi fi veşnic recunoscătoare p en tru asta. Familiei
mele: Sunt atât de norocoasă să vă am pe toţi în viaţa mea!
Lui R oshani Chokshi, Lynette N oni şi Jennifer A rm entrout: Vă
m ulţum esc p en tru că sunteţi nişte lum ini atât de strălucitoare şi p rie­
teni m inunaţi şi p en tru toate părerile nepreţuite privind această
carte. Lui Renee A hdieh, Steph Brown şi Alice Fanchiang: Vă ador!
M ulţum iri im ense lui Sasha Aisberg, Vilma Gonzales, Alexa
Santiago, Rachel Dom ingo, Jessica Reigle, Kelly Grabowski, Jennifer
Kelly, Laura A shforth şi Diyana W an p en tru că sunteţi nişte oam eni
m inunaţi şi încântători. M inunatei Caitie Flum: îţi m ulţum esc atât
de m u lt p en tru tim pul petrecut citind această carte şi pentru că mi-ai
oferit păreri valoroase. Lui Louisse Ang: M ulţum esc, m ulţum esc,
m ulţum esc p en tru bunătatea ta rem arcabilă, bucuria m olipsitoare
şi generozitatea uim itoare.
Lui Charlie Bowater, care nu este doar u n artist genial, ci şi un om
m inunat: M ulţumesc pentru arta care m -a em oţionat şi inspirat, şi
p en tru toată m unca grea şi fenom enală în ceea ce priveşte cartea de
colorat. Este o onoare să lucrez alături de tine.
Şi în cele din urm ă, ţie, dragă cititorule: îţi m ulţum esc din inim ă
p en tru că ne-ai însoţit pe m ine şi pe Feyre în călătoria aceasta. Scri­
sorile tale sincere şi arta uim itoare, m uzica ta m inunată şi costu­
m ele ingenioase... totul înseam nă m ai m ult decât po t să-ţi spun.
Sunt cu adevărat binecuvântată să am cititori ca tine şi abia aştept
să-ţi îm părtăşesc m ai m ulte din lum ea aceasta, în urm ătoarea carte!
 S E R IA R E G A T U L S P IN IL O R
SI A L T R A N D A F IR IL O R
Regatul spinilor şi al trandafirilor (voi. 1)
Regatul cetii şi al furiei (voi. 2)
I ..

yr
.ml ^ r e g m il .
- CEHI Şl, $
a 7* / \ L FURlfl
£

<
<
2
i

1' SAKAH | \ m aaS

0 j

M ânată de prom isiunea de a-şi apăra familia, făcută m am ei ei,

Feyre va afla că în lum ea zânelor totul este posibil, chiar şi să te în ­
drăgosteşti de un M are Lord al spiriduşilor. O am eninţare pluteşte,
însă, asupra acestui tărâm magic, iar Feyre este singura care poate
salva de la pieire regatul zânelor şi lum ea oamenilor.
D upă ce a aflat că magia există şi a prim it acest dar preţios de la
stăpânii lum ii ferm ecate a zânelor, Feyre nu poate uita evenim entele
întunecate p rin care a trecut. Nu poate uita nici înţelegerea pe care
a făcut-o cu Rhysand, vicleanul stăpân al Regatului Nopţii. Care va
fi preţul pe care îl va plăti p en tru a-şi recăpăta libertatea? Şi, m ai
presus de orice, va reuşi Feyre să-şi vindece sufletul ca să schim be,
p en tru totdeauna, soarta lumii sale?