Canoanele Maicii Domnului

CANOANELE MAICII DOMNULUI
SÂMBATA SEARA
Glasul 1, Cântarea 1, Irmos
Dreapta Ta cea purtătoare de biruinţă, cu dumnezeiască cuviinţă s-a proslăvit întru tărie.
Că aceasta, Nemuritorule, ca o puternică a toate pe potrivnici a zdrobit, israelitenilor făcându-le
cale nouă prin adânc.
Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi!
Bucură-te, Maică Fecioară, curăţitoarea sufletelor, care ai născut Bucuria lumii; bucură-
te, Împărăteasă; bucură-te, Biserica lui Hristos; bucură-te, cea cu totul cinstită; bucură-te,
apărătoarea si întărirea sufletelor.
Bucură-te, pârga bunei vieţuiri; bucură-te, Stăpână, surparea blestemului; bucură-te,
Maică Fecioară, care ai născut pe Dumnezeu mai presus de fire; bucură-te, toiag dumnezeiesc,
care rupi noianurile patimilor.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Bucură-te, aplecătoarea vieţii; bucură-te, dumnezeiască mireasă, Maica Cuvântului;
bucură-te, starea cunoştinţelor; bucură-te, slava şi lauda îngerilor; bucură-te, Maica lui
Dumnezeu; bucură-te, făclie luminătoare.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!
Bucură-te, ceea ce ai încăput pe Hristos; bucură-te, înălţarea căderii celei mai dinainte;
bucură-te, cea nebiruită; bucură-te apărătoarea lumii; bucură-te, cea neîntinată; bucură-te,
sălăşluirea împărăţiei lui Hristos Dumnezeu.
Cântarea a 3-a, Irmos:
Însuţi Cel ce ştii neputinţa firii omeneşti şi cu milostivire Te-ai închipuit întru dânsa,
încinge-mă cu putere de sus, ca să strig Ţie: "Sfântă este Biserica cea însufleţită a slavei Tale
celei preacurate, Iubitorule de oameni.
Bucură-te, avuţia nejefuită a credincioşilor; bucură-te, coroana lui Hristos; bucură-te,
steaua Domnului cea mult strălucită; dăruieşte-mi atâta mulţime de dar, ca să strig ţie Stăpână:
bucură-te, cu adevărat Împărăteasă, care eşti cămară a Împăratului a toate.
Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi!
Bucură-te, mireasă preacurată a lui Dumnezeu; bucură-te lui Dumnezeu dăruită prin care
noi oamenii ne-am îndumnezeit; bucură-te, rugul cel nears; bucură-te, alinare; bucură-te,
pierderea blestemului; bucură-te singură prealăudată.
Slavă Tatălui si Fiului si Sfântului Duh.
Bucură-te, limanul cel mântuitor; bucură-te, livada cea cu bun miros; bucură-te,
Preacurată, luminătoarea sufletelor; bucură-te, ceea ce ai născut pe Ziditorul a toate; bucură-te,
pe care Te-a lăudat adunarea proorocilor şi Gavriil, care "Bucură-te" ţi-a adus ţie.
Bucură-te, Împărăteasa oamenilor; bucură-te Stăpâna îngerilor; bucură-te, ceea ce
covârşeşti pe începătorii lor, bucură-te, cămara lui Hristos, ca ceea ce eşti fără prihană; bucură-te
uşă neumblată; bucură-te lână însufleţită; bucură-te, ceea ce eşti singura nădejdea sufletelor
noastre.
Munte umbrit cu darul cel dumnezeiesc, privindu-te pe tine Avacum, cu ochii cei de
departe văzători, a vestit mai înainte pe Sfântul lui Israil, ce va să iasă dintru tine, spre mântuirea
şi înnoirea noastră.
Bucură-te, Maică Fecioară Curată; bucură-te, stâlp de foc al Soarelui luminii; bucură-te,
palat preacinstit al Împăratului; bucură-te, ceea ce singură ai micşorat căderea noastră.
Bucură-te, norul cel cu totul luminos; bucură-te, cea neîntinată; bucură-te, Biserica
cinstită a lui Dumnezeu; bucură-te rază neapusă a Luceafărului celui gândit; bucură-te, făclie a
luminii, cea de-a pururi luminoasă; bucură-te, Stăpână Preacurată.
Bucură-te, împărăteasă, acoperământul cel necuprins al oamenilor şi mijlocitoare cinstită
a lumii; bucură-te, stea de-a pururi luminoasă; bucură-te, alabastru preacinstit al Mirului Darului
şi al Sadului celui gândit, Hristos, Cel ce a odrăslit din Dumnezeu şi Tatăl; bucură-te, Stăpână
Preacurată.
Bucură-te, împărăteasă, cartea lui Hristos, cea cu multe flori împodobită şi împreunarea
celor despărţite; bucură-te râul vieţii; bucură-te pomul desfătării şi locaş curat; bucură-te, masă şi
năstrapă şi pod.
Cântarea a 5-a, Irmos
Cel ce ai luminat cu luminarea venirii Tale Hristoase şi ai strălucit cu crucea Ta marginile
lumii, luminează cu lumina cunoştinţei Dumnezeirii Tale, inimile celor ce Te laudă cu dreapta
credinţă.
Bucură-te, piatră, care ai născut pe Hristos, piatra cea din capul unghiului; bucură-te,
turn, care întâmpini şi opreşti întărâtarea vrăjmaşilor; bucură-te, cea fără de prihană, care ai
primit întru tine lumina cea de-a pururi lecuitoare a dumnezeieştii stăpâniri, celei mai presus de
stăpânire.
Bucură-te, cea neîntinată, starea celor ce se mişcă în materie; bucură-te, raza celor care
aduci luminarea celor ce sunt în negură; bucură-te, cea cu adevărat Stăpână; bucură-te, făclie;
bucură-te, paloş care tai neputinţele.
Bucură-te pom care ai primit Înţelepciunea lui Dumnezeu; bucură-te, tablă în care ai scris
pe cuvântul, prin Duhul; bucură-te, dar dăruit de Dumnezeu oamenilor spre mântuire, ceea ce
eşti binecuvântată şi prealăudată.
Bucură-te, floare curăţată cu adăpările Duhului; bucură-te, stea mai strălucită decât toată
curăţia; bucură-te, Marie, Maica lui Hristos Dumnezeu şi pahar neîmpuţinat al vieţuirii celei de-a
pururea al credincioşilor.
Înconjuratu-ne-au pe noi adâncul cel de dedesubt şi nu este izbăvitor; socotitu-ne-au ca
oile de junghiere; mântuieşte pe poporul Tău, Dumnezeul nostru, că Tu eşti neputincioşilor tărie
şi îndreptare.
Bucură-te, candelă luminoasă; bucură-te, lumină de-a pururi strălucitoare; bucură-te,
bogăţie gândită; bucură-te Maica lui Dumnezeu cea fără prihană; bucură-te, ceea ce însăţi ai
născut pe Dumnezeu.
Bucură-te, temelie neclătită; bucură-te cea în chipul fulgerului; bucură-te Mireasă a
Tatălui; bucură-te, Maica lui Hristos cea prealăudată şi acoperământul lumii; bucură-te nădejdea
tuturor.
Bucură-te, dezlegarea blestemului; bucură-te, păzitoarea binecredincioşilor; bucură-te,
sabie asupra vrăjmaşilor; bucură-te, zidul pustnicilor, ceea ce eşti Maică nenuntită şi nestricată a
lui Dumnezeu Cuvântul.
Bucură-te, scară gândită de la pământ la cer; bucură-te, uşa luminii; bucură-te, lauda
credincioşilor, ceea ce eşti cu totul neîntinată şi care covârşeşti toate făpturile.
Doamne miluieşte. . . (de 3 ori) Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum şi
pururea şi în vecii vecilor. Amin!
Sedealna
Pe tine, Fecioară, nor al Luminii celei de-a pururea vecuitoare, Te-a numit proorocul. Că
întru tine pogorându-se Cuvântul Tatălui, Hristos, Dumnezeul nostru, ca ploaia pe lână, a luminat
lumea şi a pierdut înşelăciunea. Pentru aceasta Ţie ne rugăm Preasfântă: Nu înceta a Te ruga
Acestuia, cu deadinsul pentru noi, cei ce Te mărturisim adevărată Născătoare de Dumnezeu.
Pe tine Născătoare de Dumnezeu, cuptorul gândit, te înţelegem noi credincioşii, că
precum a mântuit pe cei trei tineri, Cel Preaînălţat, aşa şi pe mine omul în pântecele tău m-a
înnoit, Dumnezeul părinţilor Cel lăudat şi preaslăvit.
Bucură-te, liman liniştit al sufletelor; bucură-te, cămară aurită; bucură-te, pat împărătesc;
bucură-te, cea în chipul fulgerului; bucură-te, Maică Fecioară, prin care ne-a răsărit luminare
nouă celor din întuneric, Hristos cel Preaslăvit.
Bucură-te, tămăduire luminată a bolnavilor celor ce aleargă la tine; bucură-te, acoperământul cel
mult lăudat; bucură-te, ceea ce eşti preamilostivă; bucură-te, râu pururea curgător, care aduci
curăţia şi usuci izvoarele bolilor.
Bucură-te pârgă a vieţii si pod, care treci pe oameni de pe pământ la cer; bucură-te, locaş curat şi
nestricăcios al lui Dumnezeu Cuvântul; bucură-te, şfeşnic, care luminezi pe cei credin-
cioşi cu darurile.
Bucură-te, izvorul apei celei de-a pururea vii; bucură-te, rai al desfătării; bucură-te, zid al
credincioşilor; bucură-te, pururea Fecioară; bucură-te, Stăpână, prin care ne-ai răsărit nouă
Dumnezeul părintilor, Cel lăudat şi preaslăvit.
Cântarea a 8-a
Irmos: In cuptor tinerii lui Israil. . .
Bucură-te ceea ce ai adus în lume pe Hristos, Soarele cel luminos, podoaba împărăţiei lui
Hristos; bucură-te, Curată, Ceea ce ne eşti pricină de bucurie, binecuvântată de toate lucrurile;
naşterea Sa cea fără de ani şi pe tine după datorie Te cinstim neîncetat.
Bucură-te, năstrapa cea cu totul de aur, care ai primit pe Dumnezeu ca pe nişte mană; bucură-te,
râul vieţuirii celei de-a pururi a oamenilor; bucură-te, cinstită; bucură-te Maica lui Dumnezeu cea
nestricată; bucură-te liman şi sprijinire a dreptcredincioşilor; bucură-te nădejdea cea neruptă a
sufletului meu.
Binecuvântăm pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul!
Bucură-te, toiagul cel făcător de biruinţă, care ai zdrobit cu tărie, prin mijlocirea ta, înăltările
tuturor împotrivă-luptătorilor; bucură-te, Prea Sfântă, dumnezeiască Mireasă; bucură-te,
păzitoarea şi întărirea monahilor; bucură-te, scăparea si întărirea sufletului meu.
Maica lui Dumnezeu adoarme-mi poftele cele pătimaşe şi idolii patimilor celor stricători de
suflet şi şterge-i până în sfârşit, Curată, ca să te slăvesc de-a pururea şi să Te binecuvântez pe
tine, ceea ce eşti pricinuitoarea mântuirii tuturor.
Să lăudăm, bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-l şi preaînălţându-L întru

toti vecii.
Irmosul:
În cuptor tinerii lui Israil, ca într-o topitoare, cu podoaba bunei credinte mai curat decât aurul au
strălucit, grăind: binecuvântaţi toate făpturile Domnului pe Domnul, lăudati-L şi-L preaînălţati
întru toţi vecii!
Chipul naşterii Tale celei curate l-a arătat rugul cel ce ardea nears; şi acum Te rugăm ca să stingi
cuptorul ispitelor cel sălbăticit asupra noastră, ca să Te mărim pe tine Născătoare de Dumnezeu
neîncetat.
Bucură-te, Stăpână, Născătoare de Dumnezeu; bucură-te, ceea ce ai născut Înţelepciunea si
Cuvântul Tatălui cel ipostatic; bucură-te, noianul cel nemărginit al cunoşţiintei, care pe cei ce Te
cinstesc pe tine îi învredniceşti de bucurie nesfârşită.
Bucură-te, rânduneaua cea binevestită şi porumbita, care ai adus în lume alinarea; bucură-te, cea
neîntinată; bucură-te, floarea firii şi munte netăiat; bucură-te, împărăteasă a toate; bucură-te,
Maică Fecioară, nădejdea cea neruşinată a oamenilor.
Bucură-te, crin cu adevărat binevestit şi trandafir de daruri aducător popoarelor; bucură-te,
fulger, care pe Mărgăritarul l-ai adus în lume; bucură-te, ceea ce covârşeşti toată firea; bucură-te,
cămară cerească; bucură-te, Maică Fecioară, nădejdea cea neruşinată a oamenilor.
Bucură-te, ceea ce ai născut viaţa tuturor; bucură-te, cinstită, muntele cel cu totul umbrit;
bucură-te, temeiul şi starea, mişcarea şi întărirea apostolilor, mucenicilor si cuvioşilor.
DUMINICA SEARA
Glas 1, Cântarea 1-a, Irmos
Dreapta Ta cea purtătoare de biruinţă, cu dumnezeiască cuviinţă s-a proslăvit întru tărie. Că
aceasta, Nemuritorule, ca o puternică a toate pe potrivnici a zdrobit, israilitenilor făcându-le cale
nouă prin adânc.
Negrăit ai zămislit pe Dumnezeu şi mai presus de fire L-ai născut pe Dânsul, Stăpână, cum totul
neântinată, şi pe pământeni i-ai izbăvit de greşale. Pentru aceasta, te rog, izbăveşte-mă de focul
gheenei.
În noianul păcatelor celor nenumărate şi al necazurilor mă cufund cumplit, ci tu, ceea ce eşti fără
de prihană, cu ocârmuirea puternicii Tale mijlociri, îndreaptează-mă către dumnezeiasca alinare a
pocăinţei.
Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, locaş sfânt aflându-Te pe tine, Sfântul Dumnezeul nostru,
Cel ce întru sfinti se odihneşte, S-a sălăşluit în pântecele tău cel sfânt şi primitor de Dumnezeu.
Bucură-te, bucuria a toată lumea; bucură-te cinstea neamului nostru; bucură-te, ceea ce ai cinstit
cu nasterea ta cea preacinstită şi fără de sămânţă, Preacinstită Marie, firea oamenilor cea
necinstită.
Însuţi, Cel ce singur ştii neputinta fiinţei omenesti şi prin milostivire ai îmbrăcat chipul ei,
încinge-mă cu putere de sus ca să strig Tie: Sfântă este Biserica cea însufletită a slavei Tale celei
Preacurate, Iubitorule de oameni.
Secera morţii şi a stricăciunii ai oprit-o, născând pe Dătătorul şi Visteria vieţii; pentru aceea
Preacurată Fecioară mă rog tie; luminează sufletul meu şi mintea mea o sfinţeste şi mă arată pe
mine părtaş al vieţii.
Pe mine, cel ce cu vicleşug am fost robit şi supus robilor celor răi, care m-au depărtat de la
Dumnezeu, învredniceşte-mă dumnezeieştii slobozenii. şi cu robii Fiului tău împreună-mă,
Stăpână şi mă întăreşte ca să-I slujesc Lui.
Izvor al milei fiind şi noian al bunătăţii şi adânc nemărginit al milostivirii, usucă cu mila ta,
milostivă Stăpână, izvoarele greşelilor mele şi mă arată părtaş al milei Tale.
Pe tine ştiindu-te locaş frumos şi casă împodobită a slavei lui Dumnezeu, am iubit, Născătoare de
Dumnezeu, bună-cuviinţa ta; pentru aceea izbăveşte-mă de locurile cele din iad şi mă şălăşluieşte
în corturile cerurilor.
Ca pe un munte umbrit cu darul cel dumnezeiesc privindu-te Avacum, cu ochii cei de mai înainte
văzători, a proorocit pe Sfântul lui Israil, Care avea să se nască din tine spre mântuirea şi
înnoirea noastră.
Prea Cinstită, plouă-mi mie celui înţelenit cu sufletul de multă umezeală a patimilor, picături de
umilinţă. şi învredniceşte-mă, Fecioară, ceea ce ai născut ploaia cea cerească, să izvorăsc de
lacrimi curăţitoare.
Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieste-ne pe noi!
Prea Cinstită, plouă-mi mie Celui înţelenit cu sufletul de multă umezeală a patimilor, picături de
umilinţă. şi învredniceşte-mă, Fecioară, ceea ce ai născut ploaia cea cerească, să izvorăsc de
lacrimi curăţitoare.
Pe Stăpânul cel milostiv şi îndurat L-ai năşcut, pe Care milostiv fă-L şi mie celui ce am greşit şi
cu multe rele L-am mâniat totdeauna; şi dăruieşte-mi curăţire de păcate, Stăpână, ceea ce eşti cu
totul fără de prihană.
Ceea ce eşti zidul credincioşilor şi neispitită de nuntă, îngrădeşte-mi, cu dumnezeiască frică,
mintea mea cea întinată cu dezmierdările şi arat-o neclătită de năvălirile tâlharilor şi nerobită de
năpădirile vrăjmaşilor.
Prunc sugător făcându-Te, Hriştoase Dumnezeule, Cel mai înainte de veci, pentru mila cea
negrăită, Fecioara cea neispitită de bărbat Te-a născut pe Tine, Cel ce ai îndreptat pe Adam cel
rătăcit, ca pe un prunc.
Cel ce ai luminat cu ştrălucirea venirii Tale, Hristoase şi ai umplut de bucurie cu Crucea Ta
marginile lumii, luminează cu lumina cunostiinţei Tale celei dumnezeieşti, inimile celor ce Te
laudă cu dreaptă credinţă.
Ceea ce eşti milostivă Născătoare a Cuvântului celui milostiv, miluieşte sufletul meu cu
dumnezeiasca ta milă şi izbăveşte-mă de păcatul şi de obisnuinţa care mă ţin şi mă tiranizează.
O, Stăpână, să nu mă la şi la judecată să mă fac de bucurie dracilor celor ce caută să mă prindă
pe mine, ci învredniceşte-mă să stau neosândit înaintea divanului Fiului Tău.
Ca pe o pricină a îndumnezeirii noaştre, Născătoare de Dumnezeu, după datorie, de-a pururea te
mărim pe tine noi credincioşii. Că multe măriri ti-a făcut tie Cel puternic, precum însăţi ai
proorocit, Preacurată.
Străluceşte-mi haina sufletului meu, Stăpână, pe care am înnegrit-o cu întunecatele lucrări ale
patimilor mele şi bagă-mă în cămara lui Dumnezeu cea nestricată, purtând eu îmbrăcăminte de
nuntă.
Înconjuratu-ne-a pe noi adâncul cel mai de jos şi nu este izbăvitor; socotiţi am fost ca niste oi de
junghiere. Mântuieşte pe poporul Tău, Dumnezeul nostru, că Tu eşti celor neputincioşi tărie şi
îndreptare.
Gândurile cele pătimaşe din sufletul meu înconjurând m-au înconjurat ca albinele fagurul, şi s-au
aprins ca focul în spini, văpaie ridicând în aer; ci mântuieşte-mă Preacurată.
Pe tine cunoscându-te doctor al bolnavilor, sculare a celor ce cad şi curătitoare grabnică a celor
ce greşesc, Născătoare de Dumnezeu, cu lacrimi cad la tine şi strig ca ceea ce eşti puternică,
mântuieşte-mă pe mine cu mijlocirea ta.
Fecioară neispitită de nuntă, mai presus de legile firii ai născut pe Cuvântul lui Dumnezeu cel
ipostatic, Care a doua oară a ridicat zdrobirea noastră; pe Care roagă-L cu de-adinsul să ne
mântuim noi toţi.
Doamne miluieşte. . . (de 3 ori)
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. . .şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!
Sedealna
Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, zidul cel mare şi nesurpat al credincioşilor, folositoarea
cea tare a păcătoşilor, cetatea cea nejefuită şi scăparea cea tare, te rog pe tine, Stăpână: să-mi stai
înainte în ziua judecăţii şi să mă mântuiesti.
Cuptor duhovnicesc Te gândim noi credincioşii, Născătoare de Dumnezeu, că precum Cel
preaânalt a mântuit pe cei trei tineri, aşa şi pe mine omul în pântecele tău m-a înnoit, Dumnezeul
părinţilor, Cel lăudat şi preaslăvit.
Născătoare de Dumnezeu, iată cu totul mă încredinţez tie, închinându-ţi şi sufletul şi trupul meu,
iar dorirea ceea ce este întru mine cu totul o întind către tine: miluieşte-mă Stăpână.
Acum mă tânguiesc pe sine-mi însumi, eu ticălosul, ca cel ce am lucrat lucruri vrednice de
tânguire şi, ca cel ce însumi m-am osândit, mai înainte de osândire, cu tânguire mă zdrobesc:
Maica lui Dumnezeu, ceea ce eşti ajutătoarea mea, să nu mă uiţi pe mine.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. . .
Vai suflete al meu, vremea se scurtează, lângă uşi este Judecătorul, divanul este gătit, scaunele se
asează, îngerii aleargă în grabă, cei aleşi se adună. Deci pentru ce nu plângi şi nu Te tânguieşti
pentru tine, nepocăitule?
Rugul cel nears oarecând a închipuit pântecele Tău ceea ce eşti cu totul fără de prihană, căci nu
Te-a ars nicidecum focul dumnezeirii; pentru aceea Te rog pe tine: izbăveşte-mă de focul cel
nestins, curată, ca să laud fără de tăcere, măririle Tale.
În cuptor tinerii lui Israil, ca într-o topitoare, cu podoaba bunei credinţe mai curat decât aurul au
strălucit, grăind: Binecuvântaţi toate făpturile Domnului pe Domnul, lăudati-L şi-L preaânălţati
întru toţi vecii.
Ceea ce eşti strălucită cu strălucirea cea gândită a naşterii lui Dumnezeu, Născătoare de
Dumnezeu, ceea ce eşti mai presus de lumină, luminează şi străluceşte sufletul meu cel întunecat,
alungând întunericul şi noaptea păcatului şi povăţuindu-mă către raza pocăinţei.
Te-ai înfrumusetat cu dumnezeieştile frumuseţi, ceea ce eşti cu totul fără de prihană, născând pe
Cuvântul lui Dumnezeu, Cel neasemănat întru frumuseţe, Care cu frumuseţile cele dumnezeieşti
străluceşte inimile tuturor celor ce cu credinţă Il laudă pe El întru toţi vecii.
Proorocii cu sfinţite glasuri Te-au arătat pe tine, că Te vei face Maică a Stăpânului Dumnezeu,
ceea ce eşti cu totul fără prihană, Căruia toţi Ii strigăm: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului
pe Domnul şi-L preaânălţaţi pe El în veci.
Ca o frumoasă, ca o împodobită, Fecioară ai născut pe Hristos cel frumos cu frumuseţea mai
presus de fire, Căruia toţi Îi strigăm: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul şi-L
preaânălţaţi în veci.
Să lăudăm, bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-l şi preaânălţându-L întru
toţi vecii.
Irmosul:
În cuptor tinerii lui Israil, ca într-o topitoare, cu podoaba bunei credinţe mai curat decât aurul au
strălucit, grăind: Binecuvântaţi toate făpturile Domnului pe Domnul, lăudati-L şi-L preaânălţaţi
întru toti vecii.
Închipuirea naşterii Tale celei curate a arătat-o rugul cel ce ardea cu foc dar nu se mistuia. şi
acum Te rugăm să stingi văpaia ispitelor cea sălbăticită asupra noastră, ca neâncetat să Te mărim
pe tine, Născătoare de Dumnezeu.
Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieste-ne pe noi!
Fecioară scoate-mă din gura leului, care cumplit răcneste şi se sârguieşte să mă înghită, ca prin
multumitoare cântări de bucurie să Te cinstesc şi să Te măresc în toată viata mea.
Stăpână, ridicând sus mintea mea din adâncul cel pământesc, învredniceşte-o să privească şi să
cugete totdeauna ca într-o oglindă frumuseţile cele din ceruri; şi să se veselească de vederea celor
pururea vecuitoare.
Te-ai arătat casă sfinţită, Fecioară, şi palat lui Hristos, Împăratul celui mai înainte de veci şi Care
stăpâneşte toată zidirea; pentru aceea curăţeşte inima mea de necuratele patimi.
Năstrapă sfinţită şi masă, sfeşnic cu raze de aur şi scaun sfânt, cort neânţeles şi făcut de mână,
cămară şi sălaş de aur, lespede de Dumnezeu scrisă şi pat primitor de Dumnezeu, Te cunoaştem
pe tine, Preacurată.
LUNI SEARA
Glas 1, Cântarea 1-a, Irmos:
Cântare de biruinţă să cântăm toţi lui Dumnezeu, Cel ce a făcut minuni fără de seamă cu braţ
înalt, şi a mântuit pe Israil, că S-a preaslăvit.
Ceea ce singură ai născut pe Dumnezeu, Cel fără de ani, întrupat sub ani, Prea Sfântă, Curată,
vindecă toate patimile cele de mulţi ani ale mult ticălosului meu suflet.
Rănile sufletului meu, Preacurată, înfocarea inimii şi schimbările minţii, pierde-le ca o bună cu
rugăciunile tale.
Ceea ce ai născut Lumina, pe Izbăvitorul meu, izbăveşte-mă de întuneric şi de chinurile cele
veşnice de acolo, Preacurată, ca mântuindu-mă, să laud milostivirea Ta.
Cântare de umilinţă cu fierbinţeală să-i aducem Născătoarei de Dumnezeu, o ticăloase suflete al
meu, care rău te-ai întinat, ca să ne izbăvim de focul cel veşnic.
Să se întărească inima mea întru voia Ta, Hristoase Dumnezeule, Care peste ape ai întărit cerul
şi ai întemeiat pământul peste ape, Atotputernice.
Întru tot Sfântă Născătoare de Dumnezeu pierde toată nerodirea minţii mele celei sterpe şi arată
roditor de fapte bune pe sufletul meu, ceea ce eşti ajutorul credincioşilor.
Izbăveşte-mă de toată primejdia şi de cele multe sminteli ale şarpelui, de văpaia cea veşnică şi de
întuneric, ceea ce eşti cu totul fără prihană şi care ai născut nouă Lumina cea neînserată.
De divanul cel înfricoşat, de focul cel nestins şi de hotărârea cea înfricoşată cu totul mă tem
Preacurată Fecioară, ci sârguieşte-Te, ceea ce eşti bună, şi mântuieşte mai înainte de sfârşit pe
robul tău.
Născătoare de Dumnezeu, cea neispitită de nuntă, du rugăciunile noastre Făcătorului tău şi
Dumnezeu, Celui ce S-a născut din pântecele Tău, ca să ne izbăvim desăvârşit de primejdiile cele
cumplite.
Cu duhul mai înainte văzând întruparea Cuvântului, proorocule Avacum, ai propovăduit strigând:
"Când se vor apropia anii, Te vei cunoaşte; când va veni vremea Te vei arăta; Slavă puterii Tale,
Doamne.
Fecioară, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce eşti cort neîntinat, curăţeşte-mă acum pe mine cel
întinat cu greşelile, cu preacuratele picături ale milostivirii Tale, şi-mi dă mie mână de ajutor ca
să strig: "Slavă ţie, Curată, de Dumnezeu preaslăvită."
Te-ai arătat Biserică sfinţită lui Dumnezeu, Celui ce s-a sălăşluit întru tine, mai presus de minte,
pe Care roagă-L, să ne curăţrască pe noi de întinăciunea păcatelor şi să ne facă case şi locaşuri
ale Duhului.
Născătoare de Dumnezeu, ceea ce ai născut pe Izvorul milei, miluieşte-mă, şi-mi dezleagă boala
cea cumplită a sufletului meu, dându-mi, mai înainte de sfârşit lacrimi şi umilinţă şi izbăvire de
cele cumplite.
S-au spăimântat oştile îngerilor văzând cum cel nevăzut S-a văzut în chipul nostru, din tine,
Fecioară de Dumnezeu Născătoare; pe Care roagă-L să învrednicească mântuirii pe toţi cei ce cu
credinţă Te slăvesc pe tine.
Pacea Ta dă-ne-o nouă, Fiule al lui Dumnezeu, că afară de Tine pe alt Dumnezeu nu cunoaştem
şi numele Tău numim, că eşti Dumnezeu al celor vii şi al celor morţi.
Mort m-a făcut pe mine în Eden oarecând, gustarea cea rea; iar tu Curată, ceea ce ai născut Viaţa,
pe Cel ce a murit pe lemn de demult, înviază-mă şi pace dăruieşte-mi.
Mântuieşte-mă, Preacurată, de primejdiile cele cumplite şi ridică din gunoiul patimilor pe
netrebnicul robul tău şi-l izbăveşte de robire şi de răutatea diavolilor celor răi.
Deschide ochii sufletului meu, Curată, ca să văd luminat dunezeiasca strălucire şi slava Ta, ceea
ce eşti cu totul fără de prihană, ca să dobândesc milă şi slava cea veşnică.
Împărăteasă şi Fecioară, te propovăduieşte pe tine David, Preacurată, ceea ce eşti neîntinată;
pentru aceea te rog: fă-mă şi pe mine moştenitor al împărăţiei celei cereşti, ca să Te fericesc pe
tine.
Proorocului Iona urmând, strig: "Scapă viaţa mea din stricăciune, Bunule, şi mântuieşte-mă
Mântuitorul lumii, pe mine cel ce strig: Slavă Tie."
Pe mine cel întinat la suflet cu multe păcate, te rog cu dinadinsul pe tine, cortul cel neîntinat;
spală-mă de tot felul de întinăciune cu mijlocirea Ta.
Preacurată, ocârmuitoare fă-Te mie, celui ce înot în noianul cel cumplit al ispitelor vieţii şi
îndreptează-mă pe calea mântuirii şi mă mântuieşte.
Marie, ceea ce te-ai arătat cort al sfinţeniei, curăţeşte sufletul meu cel întinat cu dulceţile şi-l fă
părtaş dumnezeieştii slave.
Pe mine, Maica lui Dumnezeu şi cea bună între femei, cu dinadinsul te rog să nu mă treci cu
vederea, Preacurată, ci milostiveşte-te şi izbăveşte-mă cu totul de orice vătămare.
Doamne miluieşte. . . (de trei ori)
Sedealna
Judecătorul se apropie, lângă uşi este sfârşitul, priveghează suflete, şi suspinând din adâncul
inimii strigă către Maica Dumnezeului nostru: Stăpână, ceea ce esti cu totul fără prihană,
slobozeşte-mă de înfricoşatele chinuri şi rânduieşte-mă în locul odihnei.
De tinerii Tăi cei din cuptor, Mântuitorule, focul nu s-a atins şi nici nu i-a vătămat. Atunci cei
trei, ca dintr-o gură cântau şi binecuvântau grăind: Binecuvântat este Dumnezeul părinţilor
nostri.
Sufletul meu cel pângărit cu patimile sfinţeşte-l, Preacurată Stăpână, ceea ce eşti cu totul
neîntinată, şi cumplitele robiri ale minţii, orbirea inimii şi năpădirile diavolilor, pierde-le degrab.
Mintea mea cea omorâtă cu patimile trupului înviaz-o ceea ce eşti cu totul fără prihană şi
întăreşte-mă să săvârşesc cele plăcute lui Dumnezeu, ca să te măresc şi să laud de-a pururea
milostivirea ta.
Izbăveşte de gheenă pe robul Tău, Stăpână, Curată, izbăveşte-mă de hotărârea cea înfricoşată a
fiului tău, izbăveşte-mă de toată osânda pe mine cel osândit, rugând pe Dumenezeul cel Preabun.
Omoară-mi degrab patimile trupului meu, Stăpână, Curată şi spală-mi întinăciunea cea cumplită
a sufletului meu şi izbăveşte-mă de pâra dracilor celor răi şi mântuieşte-mă, Fecioară.
Irmos: Pe Cel de care se înfricoşează. . .
Cel fără de trup se întrupează din tine cu dumnezeiască cuviinţă; pe Care roagă-L, întru totul
Curată, să omoare patimile trupului meu şi să-mi învieze sufletul, cel omorât cu păcatele.
Ai vindecat zdrobirea luiAdam celui de ţărână, născând pe Dumnezeu, Mântuitorul nostru, ceea
ce eşti cu totul neîntinată; pe Care roagă-L să tămăduiască rănile sufletului meu, care nevindecat
boleşte.
Scoală-mă pe mine cel ce zac întru adâncul răutăţilor, bate război cu vrăjmaşii cei ce se luptă cu
mine, pe sufletul meu cel rănit cu dulceţi necuvioase să nu-l treci cu vederea, Curată, ci îndură-
Te şi-l mântuieste.
Vindecă patimile inimii mele, preacurată ceea ce ai născut pe Doctorul tuturor şi mă fă părtaş
părţii celor drepţi, Fecioară, rugând pe Hristos.
Să lăudăm, bine să cuvântăm, să ne închinăm Domnului, cântându-L şi preaînălţându-L întru toţi
vecii.
Irmos:
Pe Cel de care se înfricoşează îngerii şi toate oştile, ca de Făcătorul şi Domnul, lăudaţi-L preoţi,
preaslăviţi-L tinerii, binecuvântaţi-L, popoare, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Pe norul cel purtător de lumină, întru care Stăpânul tuturor, Cel fără de început, s-a pogorât din
cer ca ploaia peste lână şi s-a întrupat, pentru noi făcându-se Om, să o mărim toţi, ca pe o Maică
Curată a Dumnezeului nostru.
Iubitor de păcate fiind, întru lenevire petrec şi pe divanul cel nemitarnic mă cutremur, la care
păzeşte-mă nevinovat şi neosândit, cu sfintele tale rugăciuni, ca să Te fericesc de-a pururea pe
tine, ca pe o apărătoare.
Mă înfricoşez de divanul şi de ochiul cel neamăgit al Fiului Tău, Fecioară, căci am săvârşit fapte
urâte pe pământ; pentru aceasta strig ţie: Preamilostivă Stăpână, ajută-mă şi să mă scoţi din
nevoia cea de atunci şi să mă mântuieşti, Preacurată.
Cât de înfricoşată va fi ziua cercetării, Fecioară! Cât de înfricoşată va fi hotărârea! Cât de
cumplită va fi ruşinea! Cine va suferi acestea, Stăpână cu totul neîntinată? Ci miluieşte ticălosul
meu suflet, şi mai înainte de sfârşit dă-mi lăsare de greşale, Curată.
Ceea ce ai născut Lumina cea dumnezeiască, luminează-mă pe mine cel întunecat cu toate
meşteşugirile vrăjmaşului şi care cu trândăvie vieţuiesc şi întărât pe Dumnezeu. şi povăţuieşte-
mă, ceea ce eşti cu totul fără prihană spre lucrările faptelor celor bune, ca ceea ce eşti pricina
tuturor bunătăţilor.
MARŢI SEARA
Din robia cea amară izbăvindu-se Israil, marea cea neumblată a străbătut-o ca pe uscat; iar pe
vrăjmaşul văzându-l înecat, cântare lui Dumnezeu a cântat, ca unui Făcător de bine, Cel ce a
făcut minuni cu braţ înalt, că S-a preaslăvit.
Te-ai arătat mai desfătată decât cerurile, ceea ce ai întrupat pe Cel neîncăput nicăieri. Deci, pe
Acesta roagă-L să ne izbăvească pe noi de toată strâmtorarea şi de munca cea veşnică, Maică
Fecioară.
Vindecă patimile inimii mele, Născătoare de Dumnezeu, şi cere ca să mi se dea lăsare păcatelor,
pe care nebuneşte le-am lucrat şi mântuieşte-mă cu mijlocirile tale, ca să Te slăvesc neîncetat.
Ceea ce eşti nor al Luminii, ca ceea ce ai născut pe Soarele slavei, alungă norii patimilor din
sufletul meu, Preacurată, şi luminează-mă cu dumnezeiasca rază a pocăinţei.
Bucură-te, izvorul darului; bucură-te, scară şi uşă cerească; bucură-te, sfeşnice, năstrapă de aur şi
munte netăiat, ceea ce ai născut lumii pe Hristos, Dătătorul de viaţă.
Nu întru înţelepciunea şi bogăţia sa să se laude muritorul, ci întru credinţa Domnului, strigând lui
Hristos Dumnezeu şi cântând pururea cu dreapta credinţă: pe piatra poruncilor Tale, întăreşte-mă,
Stăpâne.
Vindecă patimile inimii mele, Stăpână, Curată, că ai născut pe Hristos, Doctorul tuturor, Cel
iubitor de oameni, Care neputinţele noastre a purtat, bolile le-a ridicat şi Crucea pentru noi a
răbdat.
Cu vicleşug caută să mă răpească pe mine şarpele cel prea rău şi să mă facă mâncare a lui, ci
miluieşte-mă pe mine cel ce nădăjduiesc în tine, ceea ce eşti cu totul fără prihană şi nelucrătoare
fă pândirile şi vicleniile lui.
Dumnezeu, Cel ce este nevăzut, S-a făcut văzut, întrupându-Se în tine, pentru covârşirea
bunătăţii, pe Care roagă-L să mă izbăvească de vrăjmaşii cei nevăzuţi, care fără cruţare necăjesc
inima mea, Stăpână ceea ce eşti cu totul fără prihană.
Pe tine, ceea ce eşti cu totul fără de prihană, te-am agonisit păzitoare a vieţii mele şi zid
nesurpat. Să te aflu şi după sfârşitul meu, acoperământ şi apărătoare nebiruită şi să mă duci către
Dumnezeu, dăruindu-mi viaţa şi slava cea veşnică.
Auzit-a de demult Avacum cel minunat glasul Tău, Hristoase, şi cu frică a strigat: Dumnezeule şi
Sfinte, de la miazăzi vei veni, din muntele cel cu umbră deasă, ca să mântuieşti pe unşii Tăi.
Slavă puterii Tale, Doamne.
Pe tine singură din toate neamurile alegându-te, Făcătorul veacurilor, S-a sălăşluit întru tine.
Deci, pe Acesta roagă-L, ca pe un Bun, de Dumnezeu dăruită, Stăpână, să ne miluiască pe noi,
cei ce Te lăudăm pe tine.
Ca ceea ce eşti Maica lui Hristos, Făcătorul a toată zidirea, pe Acesta roagă-L Fecioară curată, să
miluiască neputinţa noastră şi să ne dăruiască tuturor curăţire de greşale şi îndulcirea veşnicii
veselii.
Ca ceea ce ai ochiul inimii tale veghetor, păzeşte- ne şi ne ocroteşte cu iubirea ta de oameni cea
neadormită, curată, şi izbăveşte-ne de fiarele cele gândite, de războaiele cele văzute şi de
necazuri.
Judecata a sosit, priveghează suflete al meu, leapădă somnul cel greu al trândăvirii şi întru
priveghere strigă lui Hristos: Pentru rugăciunile Maicii Tale, miluieşte-mă pe mine cel ce am
ajuns întru adâncul răutăţilor.
Lumina Ta cea neapusă străluceşte-o, Hristoase, în inimile celor ce cu credinţă Te laudă pe Tine,
pacea Ta cea mai presus de minte dându-ne-o nouă pentru ca, din noaptea necunoştiinţei către
ziua Luminii Tale alergând, să Te slăvim pe Tine, Iubitorule de oameni.
Cu strălucirea Celui ce a răsărit din tine mai presus de fire, luminează gândurile noastre, ceea ce
eşti cu totul fără prihană şi împuţinează mulţimea cugetărilor celor stricătoare de suflet şi a
pomenirilor celor întinate.
Ceea ce ai născut pe Hristos, noianul milostivirii, usucă adâncul cel nemăsurat al greşelilor mele,
Fecioară, dându-mi ploi de umilinţă cu mijlocirile tale cele către Dumnezeu.
Ceea ce eşti nor prealuminat al Soarelui, alungă negura sufletului meu cu rugăciunile tale, ceea
ce eşti cu totul fără de prihană şi luminează mintea mea cea întunecată cu lenevirea, ca să Te cânt
pe tine, fiind mântuit.
Înmulţitu-s-au mai mult decât nisipul mării greşelile sufletului meu şi nu-mi este mie uşurare,
Stăpână. Ci ca ceea ce ai născut noianul milostivirii, izbăveşte-mă de necazul cel ce mă ţine pe
mine.
Împresurat sunt din toate părţile de patimi nenumărate şi de chitul răutăţilor am fost înghiţit! Ci
din stricăciune scoate-mă, Dumnezeule, ca oarecând pe Iona; şi întru credinţă dăruieşte-mi
slobozirea din patimi, pentru ca să jertfesc Tie cu glas de laudă şi cu duhul adevărului.
Scoate-mă, curată, din adâncul cel mai de jos al deznădăjduirii şi mă îndreptează la limanul
pocăinţei celei adevărate pe mine robul tău, căci către tine am ridicat ochii mei, Prea Lăudată.
Ceea ce eşti cu totul fără prihană, care ai vestejit cu odrăslirea ta răutatea vrăjmaşului, care a
odrăslit de demult, prin călcările de poruncă, smulge gândurile cele făcătoare de stricăciune şi
spinoase, care odrăslesc în sufletul meu.
Maică Fecioară, Curată, roagă pe Domnul Care negrăit ne-a strălucit nouă din pântecele tău, să
mă izbăvească de focul cel veşnic, de întunericul iadului şi de orice fel de necaz.
Sufletul mi l-am întinat fără de măsură cu răutăţile mele cele spurcate, eu pătimaşul, Născătoare
de dumnezeu, Stăpână. Incotro mă vei duce, ţinut fiind cu totul de deznădăjduire?

Sedealna
A ta folosinţă, agonisind, Preacurată, şi cu rugăciunile tale din neviu izbăvindu-ne cu Crucea

Fiului tău pretutindeni fiind păziţi, pe tine, după datorie, toţi cu bună credinţă Te mărim.
Tinerii cei ce s-au arătat oarecând sfinţi pentru buna cinstire a lui Dumnezeu, au trecut ca printr-o
cămară prin văpaia cea nesuferită a cuptorului şi cu un glas lăudând, cântare glăsuiau:
Dumnezeul părinţilor, bine eşti cuvântat! .
Dumnezeu cel mai presus de fiinţă, luând trup din sângiuirile tale cele curate, te-a arătat pe tine
apărătoarea pământenilor, ceea ce eşti cu totul fără de prihană. pentru aceea ne rugăm ţie:
izbăveşte-ne de toată nevoia pe noi ce cântăm: Dumnezeul părinţilor, Cel lăudat şi preaslăvit.
Către Domnul, Cel ce s-a născut din tine, fii mijlocitoare, ceea ce eşti bună, ca să mă izbăveşti de
gheenă şi de foc şi să mă învredniceşti Împărăţiei pe mine care strig: Dumnezeul părinţilor, Cel
lăudat şi preaslăvit, bine eşti cuvântat!
Scaun al lui Dumnezeu şi cămară însufleţită cunoscându-te cu adevărat noi credincioşii, cu

credinţă strigăm ţie, Născătoare de Dumnezeu: Mântuieşte pe robii tăi de toate înconjurările,
Preacurată, ca de-a pururea să Te binecuvântăm şi să ne închinăm ţie.
Toată nădejdea mântuirii mele spre tine o pun, Stăpână, că pe tine Te-am câştigat ajutor şi zid
nebiruit, întărire şi întemeiere neclătită, şi prin tine nădăjduiesc a dobândi şi Împărăţia.
Irmos: Cuptorul cel cu foc răcorit. . .
Sufletul meu cel omorât cu multe patimi, înviază-l Fecioară, ceea ce ai născut lumii viaţa, ca cu
inimă gătită să strige: Binecuvântaţi topate lucrurile Domnului pe Domnul şi-L preaînălţaţi întru
toţi vecii.

Năstrapa care de demult purta mana, te închipuia pe tine, curată, că pe Hristos, dulceaţa noastră,
L-ai purtat în pântece şi ai născut cu trup pe Cel ce scoate din toată amărăciunea greşelilor celor
necuvioase pe cei ce-L preaînalţă întru toţi vecii.
Te-ai arătat Biserică lui Emanuil şi uşă prin care Însuşi a intrat şi a ieşit, precum singur ştie,
mântuind pe cei ce Te slăvesc şi Te laudă pe tine, ceea ce negrăit şi fără stricăciune L-ai născut
pe Dânsul.
Pricinuitoare de mântuire Te-ai arătat nouă, Născătoare de Dumnezeu, născând pe Stăpânul şi

Mântuitorul a toate, pentru aceea Te rog să învredniceşti mântuirii pe sufletul meu cel smerit, ca
să Te laud cu credinţă în veci.
Să lăudăm, bine să cuvântăm, să ne închinăm Domnului, cântându-L şi preaînălţându-L întru

toţi vecii.
Irmos:
Cuptorul cel cu foc răcorit a arătat de demult minunea celei mai presus de fire, pentru că focul n-
a ars pe tinerii arătând dumnezeiasca naştere a lui Hristos, cea fără de sămânţă, din Fecioară.
Pentru aceea să strigăm: să binecuvânteze toată zidirea pe Domnul, şi să-L preaînalţe întru toţi
vecii.
Negrăită este taina Fecioarei, pentru că aceasta s-a arătat cer, scaun de heruvimi şi cămară
purtătoare de Lumină a lui Hristos DumnezeuAtotţiitorul. Pe Aceasta cu bună cinstire, ca pe o
Născătoare de Dumnezeu să o mărim.
Se înfricoşează rânduielile îngerilor de Cel ce a răsărit din pântecele tău, pe care roagă-L pentru
noi, Maică Fecioară, să ne izbăvească pe toţi cei ce Te lăudăm pe tine, de înfricoşata osândă şi de
întunericul cel mai dinafară.
Născătoare de Dumnezeu, cu totul lăudată, ai adânc de milostivire, ca ceea ce ai născut pe

Hristos, noianul cel nemărginit al bunătăţii. Pentru aceasta miluieşte şi izbăveşte de osânda cea
veşnică pe cei ce Te măresc pe tine.

Totdeauna mă înfricoşez, gândind la divanul cel înfricoşat şi a toată lumea, căci sunt înfăşurat cu
fapte rele şi cu vătămare de minte, şi vinovat osândei fiind, răpeşte-mă, Născătoare de Dumnezeu
din ea, cu mijlocirea ta.
Apărătoare şi sprijinitoare întemeiată Te-ai făcut întregii mele vieţi, şi m-ai izbăvit din multe
primejdii şi necazuri şi din reaua lucrare şi viclenie a vrăjmaşilor. Izbăveşte-mă şi de focul cel
veşnic, cea cu totul neîntinată.
ÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎ
MIERCURI SEARA
Lui Dumnezeu, Cel ce a ajutat în Egipt, lui Moisi, şi printr-însul, pe Faraon cu toată oastea l-a
înecat, cântare de biruinţă
să-I cântăm, că S-a preaslăvit.
Înviforându-mă în noianul relelor şi în viforul patimilor, chem liniştea ta, Curată cinstită,
mântuieşte-mă, că eşti adăpostirea credincioşilor.
Curăţindu-ţi-se mai înainte sufletul Tău cu lumina dumnezeiescului Duh, ai primit în pântece
toată raza Tatălui. Drept aceea, risipeşte întunericul păcatului meu, Fecioară Curată.
Pe tine, cortul cel ceresc şi chivotul cel sfânt, întru care Hristos şi-a zidit casa Sa, şi te-a arătat
curăţitoare, ca pe o mântuitoare a noastră, te mărim.
Prealăudată Născătoare de Dumnezeu, tu eşti scăparea cea tare a neamului omenesc, zidul şi
acoperământul, limanul şi puternica folositoare în răutăţile vieţii.
Să se întărească inima mea întru voia Ta, Hristoase, Dumnezeule, Care peste ape ai întărit cerul
şi ai întemeiat pământul peste ape, Atotputernice.

Stăpână, risipeşte negura greselilor mele întru lumina Fiului Tău, cu rugăciunea Ta.
Ca ceea ce ai visteria minunilor şi izvorul tămăduirilor, Preacurată, spală toată întinăciunea

păcatului din sufletul meu.
Negrăitei naşterii tale ne închinăm, binecuvântată, chemându-te spre rugăciune, roagă-te să se

izbăvească de toată nevoia şi cei ce te laudă pe tine, Preacurată.
Împlinire a nădejdiilor şi dumnezeiesc acoperământ, folositoare şi zid de mântuire, te-am

câştigat pe tine, Maica Cuvântului, străluceşte-mi lumina pocăinţei.
Auzit-am, Doamne, glasul Tău şi m-am temut, înţeles-am lucrurile Tale, grăia proorocul, şi am
preaslăvit puterea Ta.
Curăţitoare neruşinată am câştigat noi credincioşii pe rugăciunea Ta, Fecioară Curată.
Pe dumnezeiescul Cuvânt zămislindu-l negrăit în pântecele tău, ai născut pe Dumnezeu,

Mântuitorul neamului nostru.
Zid nebiruit având acoperământul tău, Fecioară, ne izbăvim de nevăzuţii vrăjmaşi.
Pe cei căzuţi în păcate ridică-i Fecioară binecuvântată, că eşti nădejdea credincioşilor.
Răsari nouă lumina cea strălucitoare şi pururea fiitoare, celor ce mânecăm către judecăţile
poruncilor Tale, Stăpâne, Iubitorule de oameni, Hristoase, Dumnezeul nostru.

Pe tine pururea Fecioară, ceea ce eşti puternică sprijineală în ispite, în necazuri şi în cumplite
păcate să Te aflăm ajutătoare în bună vreme.
Pe tine, ceea ce ai născut mai presus de fire pe Ziditorul a toate şi ai rămas Fecioară, oştile
îngereşti Te laudă pururea Născătoare de Dumnezeu.
Cu izvorul tămăduirii Tale şi cu curgerile minunilor, spală-mi întinăciunea cares-a lipit de mine
din păcate, ceea ce eşti cu totul fără de prihană.
Zămislind în pântece pe curăţirea sufletelor noastre, Preacurată, ai născut mântuirea celor ce cu

dreaptă credinţă Te slăvesc, Născătoare de Dumnezeu.
Pe proorocul L-ai mântuit din chit, Iubitorule de oameni; şi pe mine mă scoate din adâncul
păcatelor, rogu-mă ţie.
Rănile patimilor mele cele dureroase, tămăduieşte-le, Stăpână, cu legătura rugăciunii tale, şi-mi
dăruieşte sănătate.
Cu totul fiind zămislit în multe necuvioşii şi robit cu mintea de multe păcate, la acoperământul
tău năzuiesc, mântuieşte-mă.
Toţi Te rugăm cu neîndoită credinţă, Prea Curată, Fecioară, să ne dăruieşti dezlegare greselilor,
căci eşti Maica lui Dumnezeu.
Ca ceea ce Te-ai arătat căruţă a soarelui celui înţelegător, luminează-ne pe noi cei ce dormim în
noaptea necunoştiinţei, ceea ce eşti cu totul fără de prihană.

Sedealna
Fecioară şi hrănitoare a Unuia din Treime, ceea ce eşti rai frumos şi mântuirea pământenilor,
mântuieşte cu acoperământul Tău, pe cei ce-ţi cântă ţie, cu bună credinţă. Că Tu ai născut pe Cel
ce a grăit prin prooroci şi ai purtat pe Cel ce tine toate, ceea ce eşti Maică a lui Hristos
Dumnezeu.
Cuptorul se răcorea, Mântuitorule, iar tinerii dăntuind cântau: Dumnezeul părinţilor noştri, bine
eşti cuvântat.
Pentru ispite ajutătoare şi întru primejdii izbăvire ştiindu-te, stăpână, cu credinţă strigăm:
binecuvântat esterodul pântecelui tău, Preacurată.
Ca ceea ce ai născut pe Dătătorul de viată, înviază-mă pe mine cel omorât de cumplitele păcate,
Născătoare de Dumnezeu, ca să strig: Bine eşti cuvântat, Dumnezeul părinţilor noştri.
Dintru tine ieşind Dumnezeu, a izbăvit firea de blestem şi a tămăduit durerile tuturor celor ce
strigăm cu credinţă: binecuvântat este Rodul pântecelui Tău, Preacurată.
Bucură-te, bucuria credincioşilor şi izbăvirea de întristare; bucură-te, curăţitoarea tuturor celor

ce strigă cu credinţă: bine eşti cuvântată Născătoare de Dumnezeu, preacurată şi prealăudată.
Cântarea a 8-a, Irmos: Pe Hristos Dumnezeu. . .
îmblânzeşte pe Milostivul Dumnezeu-Cuvântul, Născătoare de Dumnezeu, către cei ce cu

credinţă strigă fără de tăcere: binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Având curăţitoare pe rugăciunea ta, Născătoare de Dumnezeu, noi cei cufundaţi în adâncul
greselilor strigăm: binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.
Pe tine scăpare întru primejdii, ajutătoare şi folositoare câştigându-te, strigăm: binecuvântaţi

toate lucrurile Domnului pe Domnul.
Negura cumplitelor valuri mă tulbură Preacurată pentru aeea năzuiesc către limanul rugăciunii
Tale, strigând: binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.
Să lăudăm, bine să cuvântăm, să ne închinăm Domnului, cântându-L şi preaînăltându-L întru

toţi vecii.
Irmos:
Pe Hristos Dumnezeu, Cel ce a mântuit în cuptor pe tinerii cei ce glăsuiau cântare şi cuptorul cel
cu văpaia ca de tunet în rouă l-a prefăcut, lăudaţi-L şi-L preaînăltaţi întru toţi vecii.
Pe tine, pe care rug nears te-a văzut Moisi, şi pe care scară însufleţită te-a văzut Iacov, şi uşă
cerească, prin care a trecut Hristos Dumnezeul nostru, cu cântări te mărim, Maică Preacurată.
Stăpână, ceea ce ai mulţime de milostiviri şi bogate îndurări, tămăduieşte-mi patimile, rănile şi

durerile trupului, ca după datorie să Te slăvesc.
Pe tine, ceea ce ai zămislit în pântece pe cuvântul Tatălui şi L-ai născut mai presus de fire, şi
Fecioară ai rămas, Preacurată, cu multumită Te slăvesc grăind: bucură-te, ajutătoarea păcătoşilor.
Tu singură eşti povăţuitoarea cea nerătăcită a credincioşilor şi cale de mântuire, care duce drept
la împărăţia cea cu adevărat cerească, Preacurată, nădejdea sufletelor noastre.
Tu ne-ai lucrat nouă Spicul cel ceresc, ceea ce eşti cu totul fără prihană, şi te rogi de-a pururea,
izbăvind din necazuri şi din primejdii şi curăţeşti de păcate pe toţi cei ce Te laudă.
ÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎ
JOI SEARA
Lui Dumnezeu, Cel ce a ajutat în Egipt lui Moisi, şi printr-însul pe Faraon cu toată oastea l-a
înecat, cântare de biruinţă să-I cântăm că S-a preaslăvit.
Cetate tuturor, şi ale îngerilor şi ale oamenilor, amuţesc dorind să Te laude după vrednicie,
Fecioară, însăţi mult lăudată, puternică scăpare a creştinilor, cum dar voi îndrăzni eu să Te laud
pe tine, Stăpână?
Spre mulţimea milostivirilor tale îndrăznind eu nevrednicul, Preacurată, cu credinţă mă apropii

către tine, eu prostul şi lepădatul Tău rob; dă-mi cuvânt ca să-ţi cânt cântare veselitoare.
Bucură-Te, arătarea Tainei celei înfricoşate, tăinuite şi dumnezeieşti; bucură-te, năstrapă cu totul
de aur şi deschizătoarea uşilor raiului; bucură-te, Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, Maică
nenuntită.
Pâine purtătoare de viaţă te-ai arătat Fecioară, fiindcă pe Hristos l-ai născut, pe Făcătorul a toate;
pe Care, rugându-L ca o Maică, slobozeşte din toată urgia, din primejdii şi din toate felurile de
necazuri pe cei ce te laudă pe tine.
Întăreşte, Doamne, Biserica Ta, pe care ai câştigat-o cu puterea Crucii Tale; întru care pe
vrăjmaşul l-ai vădit şi lumea ai uminat.
Izbăveşte-ne pe noi din toată nevoia şi primejdia, binecuvântată Mireasă dumnezeiască, ca să-ţi
cântăm cu bucurie: "Bucură-te ", noi credincioşii cei ce prin tine de bucurie ne-am îndulcit.
Ceea ce ai născut Strugurele vieţii, Care izvorăşte vin mântuitor, înţelepţeşte-mă cu totul, ca o
milostivă, pe mine cel întunecat cu beţia păcatelor, şi către căile cele drepte ale pocăinţei du-mă.
Preacurată Fecioară, Marie, cea plină de dar, pricinuitoare slăvită a bucuriei, dă dar dumnezeiesc
şi milă lăudătorilor tăi, ca să-ţi cânte Ţie cântare de mulţumire.
Alunecându-mă cu gândurile şi întinându-mă cu întinăciuni trupeşti, la tine scap cea cu adevărat

fără prihană şi neîntinată, ajutătoare fă-Te robului Tău, Preacurată.
Cunoscut-am Atotputernice, iconomia Ta şi cu frică Te-am proslăvit pe Tine, Mântuitorule.
Bucură-te, bucuria a toată lumea şi omorârea iadului; bucură-te, prin care moartea s-a surpat şi
Eva de chinuri s-a dezlegat; bucură-te, Preacurată, curăţitoarea cea fierbinte a lumii.
Bucură-te, învierea celor ce cu credinţă te cunosc pe tine Maică cu adevărat a Ziditorului;

bucură-te, risipirea diavolilor; bucură-te rugul cel nears, pe care l-a văzut Moisi, netopit de focul
dumnezeirii.
Pe mine cel acoperit de noaptea celor întristătoare şi înghesuit de întunericul primejdiilor, cu

totul luminează-mă, întru totul Sfântă Stăpână, ceea ce ai născut Lumina cea mai înainte de veci,
şi străluceşte-mă cu lumina ta şi învredniceşte-mă bucuriei tale celei cereşti.
Cu dorinţa îndumnezeirii amăgindu-mă cu vicleşug vrăjmaşul de demult, din Eden în pământ

târându-mă, m-a zdrobit. Dar Hristos milostivindu-Se, din pântecele tău trup luând de-a doua
oară m-a zidit.
De noapte mânecând, Te lăudăm pe Tine Hristoase Dumnezeule, Cela ce pentru noi ai sărăcit şi
Cruce şi moarte cu trupul pentru noi ai răbdat.
O, minune şi auzire nouă, şi vedere de mirare cu adevărat preaslăvită! Fecioara naşte pe Cel mai
presus de fiinţă, cu Tatăl împreună fără de început şi de o fiinţă şi împreună vecuitor cu
dumnezeiescul Duh.
Din furtuna necuviincioaselor gânduri, a primejdiilor, a necazurilor şi a ispitelor, răpeşte-mă,

Fecioară şi către limanuri îndumnezeite îndreptează socoteala minţii mele, rogu-te pe tine, cea
singură cu totul lăudată.
Ceea ce ai fost aleasă din toate neamurile, ca cea mai presus de cinste şi ai strălucit cu faptele
bune, Curată, fără prihană, străluceşte cu strălucirea Ta pe cei ce te cuvântează cu laude.
Făcându-mă biserică a lui Dumnezeu prin naşterea lui Dumnezeu din tine, de voie am alunecat în
patimi cumplite; pe tine Biserica lui Dumnezeu, te rog: ajută-mă Stăpână.
Împreună cu Iona strigăm Ţie: Doamne cu glas de laudă, rugându-te: Scoate din stricăciune viaţa
noastră.
Gavriil Arhanghelul, trimis fiind la Nazaret, "Bucură-te " ţi-a strigat ţie, Fecioară împărăteasă;
"Bucură-te! " îţi strigăm şi noi, cei muritori, care ne-am mântuit prin naşterea ta, împreună
bucurându-ne cu îngerul, Preacurată.
"Bucură-te! " să cântăm Maicii Dumnezeului nostru; bucură-te, cort neîntinat; bucură-te,
porumbiţă de aur; bucură-te, scularea noastră şi arătată izbânditoare a blestemului, Născătoare de
Dumnezeu, Fecioară fără prihană.
Întreitele învăluiri ale patimilor mă înviforăsc, Stăpână, şi tot felul de nori ai primejdiilor
acoperă de-a pururea sufletul meu cel ticălos, ci Tu, Stăpână, care ai zămislit Lumina nepătimirii,
străluceşte-mă cu lumina Ta.
Cetele îngerilor şi toate puterile cerurilor şi adunările oamenilor se înfricoşează de puterea Fiului
Tău, Stăpână, numai singur eu deznădăjduindu-mă, sunt plin de frică.
Sedealna
Neântinată mieluşea văzând pe Mieluşelul şi păstorul mort spânzurând pe Cruce, tânguindu-Se

grăia, strigând ca o Maică: Cum voi răbda pogorârea Ta de pe Cruce şi patimile cele de bună
voie, Preabunule Dumnezeu?
Cel ce în rug şi în foc Te-ai arătat puitorului de lege şi naşterea Fecioarei într-însul mai înainte ai
închipuit-o: bine eşti cuvântat Doamne Dumnezeul părinţilor noştri.
Norule cel cu totul luminos, care ai zămislit pe Iisus Soarele Dreptăţii, luminează sufletul meu,
cel ce petrece în noaptea păcatului şi se orbeşte cu întunecarea dezmierdărilor.
Scoală din somnul cumplitei trândăviri, o întru tot ticălosule, putredule şi păcătosule suflete, şi
strigă: Am păcătuit Ţie, Dumnezeului şi Făcătorului meu, ci miluieşte-mă cu solirile Maicii Tale.
Tainic învăţându-se Moisi, rugul cel nears de foc îl vedea, prin vedere proorocească, că Te
închipuie pe tine, Fecioară, cu totul fără prihană. Pentru că locuind întru tine Ziditorul, nu Te-a
ars, ceea ce eşti mai presus decât toate făpturile, Mireasă a lui Dumnezeu.
Izbăvindu-ne prin tine de întristarea cea de Maică, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce ai născut
veselia tuturor şi bucuria a toată lumea, plini de bucurie ne-am făcut. De aceea, întru tot lăudată,
pe ai tăi cuvântători de laude, păzeşte-i de primejdii cu solirile tale.
Irmos: Cântarea celor fără de trupuri. . .
Bucură-te, scaun al Dumnezeului tuturor, întru tot lăudată; bucură-te, zidul credincioşilor şi
reazim neclintit; bucură-te, pod dumnezeiesc ce duce pe oameni către dumnezeiasca şi fericita
îndulcire.
Bucură-te, munte al lui Dumnezeu arătat şi umbros, şi tare străjuire a credincioşilor Născătoare
de Dumnezeu; bucură-te, Curată, ceea ce luminos ai născut pe Lumina cea neapusă, care pe toate
a strălucit.
Potoleşte furtuna cea sălbăticită a patimilor mele, şi dezleagă şirul nenumăratelor mele greşeli şi
scoate-mă din groapă Maica lui Dumnezeu, pe mine cel ce zac în neputinţe, ca după vrednicie să
te cinstesc pe tine.
Să nu mă arăţi, Stăpână, să nu mă arăţi pe mine străin şi nevrednic de tot, cel ce m-am înstrăinat
de acoperământul tău, ci spală-mă şi pe mine de mârşăvia păcatelor mele.
Să lăudăm, bine să cuvântăm, să ne închinăm Domnului, cântându-L şi preaînălţându-L întru

toţi vecii.
Irmos:
Cântarea celor fără de trupuri aducem ii în cuptor şi cântând zicem: Binecuvântaţi toate lucrurile
Domnului pe Domnul.
Pe tine pe care rug nears te-a văzut Moisi şi pe care scară însufleţită te-a văzut Iacov şi uşă
cerească, prin care a trecut Hristos, Dumnezeul nostru, cu cântări te mărim, Maică Preacurată.
Toate zicerile proorocilor mai înainte au scris de Cel născut negrăit şi cu anevoie de tălmăcit al
Tău, Preacurată, pe Care noi L-am cunoscut învăţător tainic al dumnezeirii Celei Una şi în trei
Sori.
Roditor de roade bune arată pe sufletul meu, Fecioară, alungând neroditoarele mele gânduri şi
tăind din rădăcină, întru totul Curată, spinii păcatelor care mă îneacă.

Plouă în inima mea o picătură de umilinţă, Doamnă, ceea ce ai născut Izvorul vieţii, şi opreşte
revărsările patimilor mele.
Luminează ochii mei cei întunecaţi de patimi, cu strălucirea ta cea dumnezeiască, Preacurată, şi
mă izbăveşte de amara robire a diavolilor, care se fălesc, văzându-mă pe mine neapărat.
ÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎ
VINERI SEARA
Cântare de biruinţă să cântăm toţi lui Dumnezeu, Cel ce a făcut minuni fără de seamă, cu braţ
înalt, şi a, mântuit pe Israil că S-a preaslăvit.
Cu psalmistul veniţi să batem din palme noi credincioşii, şi într-un glas să lăudăm muntele cel
sfânt, uşa lui Dumenezeu cea cu adevărat neumblată şi chivotul cel dumnezeiesc al sfinţeniei
celei gândite.
Bucură-te, bucuria a toată lumea; bucură-te, binecuvântarea neamului nostru; bucură-te, ceea ce
ai salvat cu naşterea ta cea mai presus de toată cinstea şi fără de sămânţă, întru totul cinstită
Marie, firea oamenilor cea necinstită.
Pe muntele cel umbrit al lui Dumnezeu, pe cerul cel înalt şi desfătat, pe cămara cea însufleţită,
pe raiul cel bine înverzit şi bine înflorit, pe Fecioara şi Doamna, ca pe Născătoarea de Dumnezeu
să o lăudăm.
Curg bunătăţile dintru tine şi pâraiele cele de-a pururea curgătoare ale milostivirii Fecioară mult
lăudată, că ai născut pe Izvorul îndurării, din Care învredniceşte-mă să mă împărtăşesc şi să mă
îndulcesc.
Să se întărească inima mea întru nădejdea bunătăţilor Tale Hristoase, ca neîncetat laudă de
cântare să-ţi strig Ţie: Nu este Sfânt afară de Tine Iubitorule de oameni.
Ca un scaun în chipul focului, ca un palat însufleţit, ca un sarai cuvântător al cuvântului, ai

încăput pe Dumnezeu, Cel neîncăput, Preacurată. Pentru aceea de strâmtorarea cea din iad
slobozeşte-mă şi mă mântuieşte, cea cu totul lăudată.
Ceea ce eşti izvorul milei, şi noianul bunătăţii şi adâncul cel nemărginit al milostivirii, şterge
toate izvoarele greşelilor mele, milostivă Preacurată, şi părtaş al milei mă arată.
Greşit-am, milostiveşte-Te Hristoase; nelegiuit-am, miluieşte-mă ca un Milostiv şi mult Îndurat

şi-mi dăruieşte pâraie de la-
crimi ca să-mi spăl tina patimilor mele, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale.
Deşteptă-te suflete trândave, scutură de la tine somnul şi leapădă greutatea trândăvirii şi cazi, cu
lacrimi fierbinţi de pocă-
inţă la Maica Ziditorului tău, strigând: Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, ajută-mi.
Cu duhul văzând mai înainte întruparea Cuvântului, prooroacule Avacum, ai propovăduit

strigând: Când se vor apropia anii Te vei cunoaşte, când va veni vremea Te vei arăta. Slavă
puterii Tale, Doamne.
Ceea ce eşti bucuria şi veselia a toată lumea, căci ai născut pe Hristos, veselia oamenilor, Te rog
pe tine Maica lui Dumnezeu, umple de bucurie inima mea, scoţând afară întristarea păcatului.
Pâraiele patimilor inimii mele curgând, mi-au surpat casa, Preacurată; ci Tu, ceea ce ai făcut casă
curată a lui Dumnezeu, dăruieşte-mi lacrimi de umilinţă şi arată-mă casă vrednică a Duhului.
Năstrapă şi toiag, cămară şi masă, sfeşnic cu raze de aur şi sicrii preafrumos, loc al sfinţeniei şi
munte al lui Dumnezeu, Biserică şi uşă şi pod, pe tine, Fecioară, prorocii mai înainte Te-au vestit.

Ruşinea lucrurilor mele îmi opreşte cuvântul, nesimţirea sufletului meu îmi stinge glasul şi
mustrarea conştiinţei îmi leagă limba şi lepădându-mă de rugăciune, numai cu tăcerea strig:
Mântuieşte-mă, Stăpână.
Lumina cea strălucitoare şi neapropiată arată-ne-o nouă, celor ce mânecăm la judecăţile

poruncilor Tale, Stăpâne, Iubitorule de oameni, Hristoase Dumnezeul nostru.
Ceea ce eşti, Născătoare milostivă a Cuvântului celui milostiv, miluieşte sufletul meu, cel ce cu
ticăloşie s-a întinat şi izbăveşte-mă de păcatul şi de obiceiul ce mă ţine şi mă tiranizează.
Suspinul inimii mele primeşte-l, Stăpână, şi fii mie bună părtinitoare şi apărătoare, când ticălosul
meu suflet se va despărţi de trup şi către altă lume se va duce.
Slavă Tatălui si Fiului şi Sfântului Duh. . .
Stăpână, să-mi stai în faţă ajutătoare şi mângâietoare la judecata cea înfricoşată şi prihănirile şi
pârele cele aduse asupra mea, să le rupi ca o ţesătură de păianjen.
ştiu că eu însumi, mai mult decât toţi, am păcătuit, şi încă păcătuiesc, dar nu mă voi depărta de
la tine, Prealăudată, nici la alt mijlocitor nu voi întinde mâinile.
Proorocului Iona urmând strig: Viaţa mea slobozeşte-o din stricăciune, Bunule, şi mă mântuieşte,
Mântuitorul lumiii, pe mine cel ce strig: Slavă Ţie!
Acoperit-a bunătatea şi slava ta cerul precum este scris. şi s-a umplut de lauda ta tot pământul,
Fecioară Prealăudată, căci toate seminţiile şi limbile te fericesc pe tine.
Ceea ce ai născut noianul cel mare al milei, îndreptează-mă la limanul cel lin al pocăinţei, pe
mine cel ce mă înviforăsc în noianul gândurilor celor întinate şi al patimilor.

Ceea ce eşti sfeşnic mult luminos, ce străluceşte ca aurul, alungă întunericul păcatelor mele cu
lumina sprijinirii tale, şi-mi străluceşte razele cele luminoase ale iertării celei desăvârşite,
Preacurată.
Să vadă scăpătaţii şi cei săraci cu duhul, dar bogaţi în dumnezeieşti fapte bune, şi să se
veselească, că Dumnezeul tuturor a dăruit pe Maica Sa, scăpare de obşte.
Sedealna
Pe tine nor al luminii lui Dumnezeu, celei pururea fiitoare, şi chivot, şi sfeşnic, şi năstrapă, şi
munte netăiat, de mai înainte te-au numit proorocii, Fecioară şi Doamnă Preacurată: că dintru
tine a ieşit, fără de sămânţă, în vremile cele mai de pe urmă, Hristos, Dumnezeul nostru, precum
Tatăl a binevoit.
De tinerii Tăi, cei din cuptor, Mântuitorule, focul nu s-a atins şi nici nu i-a vătămat. Atunci cei
trei ca dintr-o gură cântau şi binecuvântau grăind: Bine este cuvântat Dumenezeul părinţilor
noştri.
Toată răutatea pe pământ am lucrat şi nu este nici un fel de răutate pe care să nu o fi săvârşit eu
cel fără de conştiinţă, iar acum apropiidu-mă de ieşire, mă cutremur de osândă; Maica lui
Dumnezeu ajută-mi şi nu mă lepăda pe mine.
Dumnezeu cel înainte de veci, binevoind S-a făcut Adam Nou din sângiuirile tale cele
preacurate, pe care acum roagă-L să mă înnoiască pe mine cel învechit, care strig: Dumnezeul
părinţilor noştri Cel lăudat şi preaslăvit.
Rugul cel nears de demult a închipuit pântecele Tău, ceea ce eşti cu totul fără de prihană; că
locuind întru tine Ziditorul, nu Te-a ars, ceea ce eşti mai presus decât toate făpturile, Mireasă a
lui Dumnezeu.
Întru tine, Născătoare de Dumnezeu, Curată, îmi pun toată nădejdea mea şi către tine scap
totdeauna. Mântuieşte-mă cu solirile tale, cea cu totul fără prihană, şi mă izbăveşte de tulburarea
ce mă ţine, de gâlceava cumplitelor mele patimi şi de primejdii.
Irmos: Pe Cel de care se înfricoşează. . .
Mâini întinate întind către tine, ceea ce eşti cu dar dăruită şi ochii îi ridic şi strig cu suspinuri:
miluieşte, Stăpână, sufletul meu, mântuieşte-mă precum voieşti, chiverniseşte-mă precum ştii,
izbăveşte-mă de gheena, căci toate le poţi.
Săvârşind lucruri fără de lege, nu aflu nicidecum întru mine fapte ale dreptăţii, Curată, ceea ce
eşti cu totul neîntinată, şi suspinând mă tânguiesc ce voi face, Stăpâna tuturor, ajutătoare fă-te
mie, ca să nu mă înghită pe mine adâncul pierzării.
Ceea ce negrăit ai zămislit pe Ziditorul tuturor şi Dumnezeu, izbăveşte-mă din stricăciune şi din
toate felurile de ispite, de hotărâ rea cea înfricoşată, de osânda ceea ce va să fie şi de focul cel
nestins şi veşnic, ca să te slăvesc, Curată, în veci.
Ceea ce eşti aproape de Dumnezeu, ca o Maică şi Fecioară, care nu ai prihană sufletească sau
trupească, ci toată eşti bună şi fără de prihană, izbăveşte sufletul meu cel prihănit cu tot felul de
prihane, Doamnă şi dă-mi să merg fără de prihană din cele de aici.

vecii.
Irmos:
Pe Cel de care se înfricoşează îngerii şi toate oştile, ca de Făcătorul şi Domnul, lăudaţi-L preoţi ,
preaslăviţi-L tineri, binecuvântaţi-L popoare, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Izvorul cel de viaţă primitor şi pururea curgător, sfeşnicul cel cu totul de aur de Lumină purtător,
Biserica cea însufleţită, cortul cel curat, pe cea mai desfătată decât cerurile şi pământul, ca pe
Născătoare de Dumnezeu, credincioşii s-o mărim.
Primeşte-mi acum rugăciunea mea cea cu lacrimi şi-mi dă iertare greşelilor pe care le-am făcut
eu ticălosul, Născătoare de dumnezeu, Prealăudată Stăpână, că pier de tot din nemăsurată
deznădăjduire.
Toată vremea mea am cheltuit-o alergând după viaţa cea pătimaşă şi întinată şi stricându-mi
sufletul şi trupul cu patimile, nu mai am nădejde de mântuire. Ci, o Maică şi Fecioară,
mântuieşte-mă cu solirile Tale.
Când oştile şi taberele puterilor celor gândite se vor clătina, stelele vor cădea, soarele se va
întuneca, cerul ca o carte se va strânge şi pământul se va cutremura de frică; atunci, tu Curată,
ajută-mi.
Înălţimea tainei Tale a o înţelege este cu totul cu neputinţă, nu numai oamenilor, ci şi oştilor fără
de trup, Fecioară, că pe Dumnezeu Cel ce pe toate le-a făcut cu voirea din nefiinţă, L-ai întrupat
mai presus de cuvânt.
Sfârşitul Glasului întâi ÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎ
SAMBATA SEARA
În adânc a aşternut toată oastea lui Faraon puterea cea prea-întrarmată, iar Cuvântul întrupându-
se a pierdut păcatul cel prea rău, Domnul cel preaslăvit, căci cu slavă S-a preaslăvit.
Dumnezeu, alegându-te ca pe o frumoasă, ca pe o împodobită, ca pe cea fără prihană dintre

femei, S-a sălăşluit în pântecele tău cel fără de prihană; pe Care roagă-L, ceea ce eşti fără de
prihană, de prihana greşelilor să ne izbăvească toţi cei ce te laudă pe tine.
Stătut-ai, Preacurată, ca o împărăteasă, de-a dreapta Împăratului, Celui ce a strălucit din

pântecele tău, precum zice psalmistul; pe Care
roagă-L, ceea ce eşti cu totul fără de prihană, să mă arate stătător de-a dreapta în ziua răsplătirii.
Firea oamenilor cea înţelenită cu cele necuvioase, toată o ai înnoit, născând ploaia cea cerească.
De aceea mă rog, Mireasă a lui Dumnezeu, brazda sufletului meu cea înţelenită arat-o aducătoare
de roade.
Domnul cel preaslăvit, strălucindu-Te nouă Soare din pântecele tău, Preacurată, şi izgonind
tulburarea diavolilor cea întunecoasă, ne-a luminat cu fulgere dumnezeieşti.
Înflorit-a pustia ca crinul, Doamne, Biserica cea stearpă a păgânilor, prin venirea Ta întru care s-a
întărit inima mea.
Îmbrăcându-se Făcătorul întru mine omul, a ieşit din pântecele tău, Preacurată, dăruind haina
nestricăciunii, celor ce s-au golit prin multe necuvioşii.
Născut-ai Curată pe Dumnezeu Cuvântul cel preacinstit, pe Care cu dinadinsul roagă-L, să

miluiască smeritul meu suflet cel mâhnit de necinstea dulceţilor.
Vindecă, Preacurată, rănile sufletului meu şi tămăduieşte inima mea cea otrăvită de veninul
şarpelui, cu doctoria Ta cea lucrătoare.
şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!
Îndreptează-mi viaţa mea, Născătoare de Dumnezeu, ocârmuind-o cu porunca cea dumnezeiască

a Cuvântului cel întrupat dintru tine, şi mă povăţuieşte către lumină, Marie, Mireasă a lui
Dumnezeu.

Venit-ai din Fecioară, nu sol, nici înger, ci Tu, Însuţi, Doamne, Te-ai întrupat, şi m-ai mântuit pe
mine omul, pentru aceasta strig către Tine: Slavă puterii Tale, Doamne.
O picătură de umilinţă plouă-mi mie, Stăpână ca să ridic tot zăduful inimii mele şi să opresc
greşitele aduceri aminte ale sufletului meu.
Pe mine cel ce sunt rănit cu sabia dezmierdărilor şi zac rănit, nu mă trece cu vederea, Preacurată,
ci vindecă-mă cu suliţa şi Sângele Celui răstignit, a Fiului tău, şi Dumnezeului nostru.
Ceea ce te-ai îmbogăţit cu stăpânirea întregii zidiri, miluieşte-mă pe mine cel rău, care am
sărăcit de dumnezeiescul dar, ca să te măresc ca pe o folositoare a mea prea bună, ceea ce eşti cu
totul fără prihană.
Caută spre mine cel bolnav, ceea ce eşti cu totul fără de prihană, şi dezleagă patimile mele cele
cumplite şi cu anevoie de vindecat, ca să te măresc pe tine, ceea ce ai mărit toată omenirea.
Mijlocitor între Dumnezeu şi oameniTe-ai făcut, Hristoase Dumnezeule, că prin Tine, Stăpâne, la
părintele Tău, Începătorul Luminii, din noaptea necunoştiinţei, aducere am aflat.
Preacurată, ceea ce ai născut Calea vieţii, povăţuieşte-mă pe calea cea dreaptă, pe mine cel ce
acum mă prăpăstuiesc dobitoceşte în căi neumblate şi în prăpăstiile cumplitelor căderi.
Înstrăinându-mă pe sine-mi cu cuget nemulţumitor, în desfrânare am vieţuit, rătăcindu-mă în

latura depărtată; ci întoarce-mă şi mă mântuieşte, Fecioară, Maică a lui Dumnezeu, cu
mângâierile Tale.
Fecioară Maică Preacurată, adapă pe robul tău, cel ce se arde de văpaia păcatelor şi se
primejduieşte de năvălirile diavolilor, din apele tale cele de viaţă dătătoare.
Stăpână Preacurată, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce ai născut viaţa cea ipostatică înviază-mă
pe mine cel omorât cu bântuielile şi pânditurile celui viclean, ca să te laud cu bună credinţă, pe
tine cea cu totul fără prihană.
Întru adâncul greşelilor fiind învăluit, chem adâncul milostivirii Tale cel neurmat; scoate-mă din
stricăciune, Dumnezeule.
Să nu mă arăţi bucurie diavolilor la judecata ce va să fie, Stăpână, ci roagă pe Judecătorul şi Fiul

tău, să caute spre mine cu blândeţe.
Cu gândurile şi cu faptele mele cele rele şi necuvioase pornindu-Te spre mânie, Doamne, pe
Maica Ta o aduc spre îmblânzire; îndură-Te şi mă mântuieşte.
Izbăveşte-mă de osândă, Stăpână, pe mine cel ce însumi sunt osândit de greşelile mele, ca ceea
ce ai născut pe Judecătorul şi Dumnezeul tuturor şi Domnul.
Cu dormitarea lenii sunt cuprins şi somnul păcatului îngreuiază inima mea; ci cu mijlocirea ta,
Preacurată, ridicându-mă şi mă mântuieşte.
Sedealna
Ceea ce eşti rugătoare caldă şi zid nesurpat, izvor de milă şi lumii scăpare, cu dinadinsul strigăm
către tine: Născătoare de Dumnezeu Stăpână, vino degrab şi ne mântuieşte pe noi din nevoi, ceea
ce eşti grabnică folositoare.
Porunca cea potrivnică lui Dumnezeu, a tiranului celui călcător de lege, înaltă văpaie a ridicat;
iar Hristos a întins tinerilor celor cinstitori de Dumnezeu, roua Duhului, Cel ce este binecuvântat
şi preaslăvit.
Tăria şi lauda mea fiind, mântuirea, adevărata sprijineală şi zid nesurpat, surpă, Stăpână, pe
dracii ce se luptă cu mine, care pururea caută să mă omoare.
Întrupând pe Dumnezeul din fecioreştile tale sângiuiri, ai îndumnezeit omenirea, Fecioară.

Pentru aceea pe mine cel spurcat cu patimile şi stricat cu meşteşugirile vrăjmaşului, izbăveşte-mă
cu rugăciunile tale.
Cuptorul cel aprins oarecând a închipuit naşterea ta, ceea ce eşti cu totul fără de prihană, că pe
tineri nu i-a ars, precum nici focul cel nesuferit pântecelui tău; pentru aceea te rugăm izbăveşte
de focul cel veşnic pe robii tăi.
Heruvimii, serafimii, scaunele, stăpâniile şi domniile de-a pururea slăvesc şi laudă pe Cel născut
al tău mai presus de minte, Marie cu totul lăudată. Că tu singură ai purtat în pântace pe
Dumnezeu cu trup, pe Care roagă-L, Curată să ne mântuim toţi cei ce cu dragoste te fericim.
Fecioară Maică Preacurată, adapă pe robul tău.
Irmos: Cuptorul cel cu foc oarecând. . .
Râvneşte cele bune, depărtându-te de cele rele, prin lucrarea faptelor celor dumnezeieşti având
rugătoare pentru tine, suflete al meu, pe Maica lui Dumnezeu şi folositoarea cea neruşinată a
tuturor, ca pe o milostivă şi iubitoare de bine.
Dezlegat-ai omenirea din legătura osândirii celei de demult, Născătoare de Dumnezeu. pentru
aceasta mă rog ţie, Preacurată, ca să dezlegi toată legătura răutăţii inimii mele, legându-mă cu
dragoştea cea dumnezeiască a Ziditorului.
Născând raza slavei Tatălui, Născătoare de Dumnezeu, luminează inima mea cea mâhnită pentru
neslava greşelilor şi arată-mă părtaş slavei celei pururea veşnice, Binecuvântată, ceea ce eşti cu
totul fără prihană.
Ceea ce ai născut cu trup pe Înaltul Dumenezeu, ridică-mă din gunoiul patimilor ce mă necăjesc,
şi mă îmbogăţeşte, Preacurată, cu dumnezeieştile fapte bune, pe mine, care am sărăcit de tot, ca
să te laud fiind mântuit.

vecii.
Irmos:
Cuptorul cel cu foc oarecând în Babilon, lucrările şi-a despărţit cu dumnezeiasca poruncă, pe
haldei arzând şi răcorind pe cei credincioşi care cântau: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului
pe Domnul.
Fiul Părintelui celui fără de început Dumnezeu şi Domnul, întrupându-Se din Fecioară S-a arătat
nouă ca să lumineze cele întunecate şi să adune cele risipite. Pentru aceasta, pe Născătoarea de
Dumnezeu, cea întru totul lăudată, o mărim.
Gustând Adam din mâncarea ceea ce nu se cădea, moarte a cules cu amar din pom. Iar Fiul tău
pironindu-Se pe lemn, dulceaţa nemuririi a izvorât, Preacurată, pentru acesta te cinstim.
Împărăteasă eşti Fecioară, ceea ce mai presus de cuvânt ai născut pe Împăratul şi Domnul Cel ce
a stricat împărăţiile iadului; pe Care cu deadinsul roagă-L să învrednicească împărăţiei celei de
sus pe toţi cei ce te laudă.
Îmbunătăţeşte, Stăpână, inima mea cea smerită şi necăjită de undele dezmierdărilor, ca ceea ce ai
născut pe cel bun. şi toată fiind Bună, bagă-mă pe porţile cele bune ale pocăinţei.
Cu luminătoarele raze ale Celui ce a răsărit din pântecele tău, care a pierdut noaptea
nedumnezeirii, luminează, Fecioară Maică Marie pe toţi cei ce Te cinstesc pe tine cu credinţă şi
izbăveşte-i în ceasul judecăţii din neluminatul întuneric.
ÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎ
LUNI SEARA
Cântarea lui Moisi luând, strigă suflete: Ajutor şi Acoperitor S-a făcut mie spre mântuire; Acesta
este Dumnezeul meu, şi-L voi slăvi pe El.
Buzele sufletului meu cele închise deschidele şi limpezeşte gândul şi limba mea, Preacurată ca
să vestească gura mea lauda Ta, Născătoare de Dumnezeu, şi din inimă să-ţi aduc mulţumită.
După Dumnezeu, Ţie ţi-am încredinţat cu totul mântuirea mie, Preacurată, eu robul Tău, şi toată
dorirea, încrederea, dragostea şi dăruirea le întind către tine, din toată virtutea şi din tot sufletul
meu.
Plâns ucigător de patimi şi tânguire, curgerea cea de-a pururi vie a umilinţei şi lacrimă
stingătoare a gheenei, tăcere curăţitoare şi fericita smerenie, păzitoarea cea mare dăruieşte-mi
mie, Stăpână.
Cu ciucurii cei de aur ai curăţiei fiind îmbrăcată şi împodobită cu haina cea aurită şi strălucită a
Fecioriei înfrumuseţată fiind, Preacurată, Împărăteasă a tuturor, Dumnezeu a pus de-a dreapta Sa.
Mintea mea cea neroditoare, aducătoare de roade arat-o, Dumnezeule, Lucrătorule al bunătăţilor
şi Săditorule al celor cuvioase, cu milostivirea Ta.
Ca pe o cămară frumoasă a Mirelui, ca pe un palat însufleţit al Stăpânului, ca pe o porfiră

cinstită a Împăratului şi ca pe un sălaş ferecat cu aur, Te rog, Preacinstită, mântuieşte-mă pe mine
cel ce Te cinstesc pe tine.
Iată dumnezeiasca căruţă, cea cu multe nume numită; iată dumnezeiescul pat cel cu porfiră
aşternut, Fecioara şi Stăpâna, pe Care S-a odihnit Impăratul meu Hristos, pe care să O lăudăm.
Plecându-mă dobitoceşte pornirilor celor dobitoceşti, eu cel cu cuvântare şi cu pricepere cinstit,

ca un fără de minte, m-am alăturat şi m-am asemănat dobitoacelor celor fără de minte, ca Tu ceea
ce ai născut pe Cuvântul, mântuieşte-mă pe mine.
Cuvinte, Cel ce ai întemeiat luna şi stelele, şi cerul l-ai întins ca o piele, iar pământul l-ai pus pe
ape neţinut, Biserica mai desfătată şi mai înaltă decât cerurile ai arătat-o pe ceea ce Te-a născut
pe Tine.
Naşterea Ta cea din Fecioară, proorocul mai înainte văzând-o, a propovăduit strigând: Auzul Tău
am auzit şi m-am temut, că de la miazăzi şi din muntele cel sfânt şi cu umbră deasă ai venit,
Hristoase.
Picaţi munţilor veselie şi scoateţi dealuri bucurie, că muntele cel arătat şi sfânt, cea prealăudată,
a picat tuturor dulceaţă şi bunătate dumnezeiască.
Mai presus de toată mintea este înălţată minunea Ta, încât se biruieşte şi puterea cuvintelor vrând
să tâlcuiască pe ea; că Tu Fecioară, pe Cuvântul cel netâlcuit şi necuprins L-ai născut.
Glasul meu mi se leagă şi limba mi se împiedică, căci mi se pare că stau înaintea înfricoşatului
Tău Divan, Doamne al meu, Doamne; pentru ceea ce Te-a născut pe Tine, Milostive, îndură-Te şi
spre mine.
şi acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Amin!
Miluieşte-mă, Născătoare a Cuvântului celui milostiv, pe mine care m-am făcut nemilostiv şi
nevrednic de milă, ca cela ce m-am lenevit la toate poruncile Domnului.
Negura sufletului meu risipind-o, Mântuitorul meu, cu lumina poruncilor Tale luminează-mă, ca
un singur Împărat al păcii.
Aducându-mi aminte de divanul cel înfricoşător al Fiului Tău, mă cutremur cunoscând lucrurile
mele cele cumplite, Născătoare de Dumnezeu, care covârşesc cu neasemănare mulţimea nisipului
cel de lângă mare şi dansul stelelor cel nemăsurat.
Ceea ce eşti răsărit al Soarelui slavei, străluceşte-mi raza dumnezeieştii umilinţe, mie celui ce
stau întru întuneric şi în umbra morţii şi mort mai înainte de îngropare, ca pe mortul meu să-l
plâng.
Minte întunecată, inimă pătimaşă şi limbă zăbavnică, ce laudă îţi voi aduce Ţie, Fecioară? Căci
toată lumea de s-ar face buze şi limbi, nu vor putea, după vrednicie cu adevărat, să te laude pe
tine, Stăpână.
Fără ajutorul Tău şi împreună lucrarea Ta Fecioară, deşartă este lacrima, deşartă este osteneala,
iar sudoarea şi oboseala şi orice altă nevoinţă este fără de tărie. Pentru aceasta, ajută-mi mie celui
ce doresc să mă mântuiesc.
Întru adâncul păcatelor fiind ţinut, Hristoase în noianul vieţii mă învăluiesc: ci precum Iona din
fiară, aşa şi pe mine din patimi, scoate-mă şi mă mântuieşte, Mântuitorule.
Spre tine mi-am pus nădejdiile mântuirii mele, Fecioară Prealăudată; Tu pe sufletul meu care se
duce către moarte, povăţuieşte-l către viaţă.
Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu,

mântuieşte-ne pe noi!
Tu îmi cunoşti neputinţa mea cea mare şi-mi ştii trândăvia mea, Stăpână; mântuieşte-mă de
gheenă, precum voieşti.
Cuvântul, Cel ce cu voinţa toate le-a înfiinţat, Care este de-a pururea vecuitor şi de o fiinţă cu
Tatăl şi cu Duhul, din Fecioară poartă firea mea.

Înotând eu în noianul vieţii, furtuna şi întreitele învăluiri ale patimilor mă clătesc pe mine;
încetează valul, Preacurată, şi îmblânzeşte tulburarea cea nestatornică.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!
Sedealna
Văzând lenea cea cumplită a sufletului meu şi slăbiciunea inimii mele, vindecă-le cu rugăciunile
Tale, Maica lui Dumnezeu, şi părţii celor mântuiţi învredniceşte-mă, izbăvindu-mă de întuneric şi
de osândă, ca ceea ce însăţi eşti nădejdea şi mângâierea mea.
Pe heruvimi urmând tinerii, în cuptor dănţuiau strigând: Bine eşti cuvântat Dumnezeule, că întru
adevăr şi judecată ai adus asuprăne acestea toate, pentru păcatele noastre, Cel ce eşti Prealăudat
şi Preaslăvit întru toţi vecii.
Sfeşnicule de aur, chivotule purtător de lumină, masă sfântă, scaun de foc, rugule nears,
cădelniţă cea cu totul de aur, cetate slăvită şi prea vestită, cămară cea cu totul de aur, palatule de
aur şi cu roşu împodobit; Stăpână mântuieşte-mă.
Cuvântul lui Dumnezeu, Cel Unul-Născut intrând în pântecele Tău, părtinitoare neruşinată Te-a
dăruit pe tine creştinilor. Pentru aceea, Te rog pe tine, Fecioară, miluieşte sufletul meu, care toată
ziua şi noaptea Te cheamă pe tine.
Unul Dumnezeu, Cel ce a măsurat cu palma cerurile şi pământul şi din nefiinţă a înfiinţat fiinţa
fără de trup şi nematerialnică a îngerilor. Acesta prin înger: "Bucură-te! " ţi-a trimis Ţie,
Fecioară, şi plecând cerurile, S-a sălăşluit întru tine.
Aducerea cea săracă a graiurilor mele primind-o ca un prinos desăvârşit şi fără de prihană, ca
nişte tămâie cu bun miros, ca nişte mir din aromate alcătuit, izbăveşte-mă, Născătoare de
Dumnezeu, de toată primejdia şi de înconjurarea patimilor.

Irmos: Pe Cela ce a închipuit. . .
Biserică preacurată a Mântuitorului şi Îm-ăratului meu Hristos, scaunul cel preaslăvit, cerul cel
preaînalt, raiul cel cu adevărat nejefuit, Stăpână, deschide-mi uşile raiului.
Mână dreaptă stătătoare aproape şi apărătoare tare să Te aflu pe tine, Fecioară, în vremea ieşirii
mele, când va ieşi cu amar dintru mine duhul meu, că pe căi strâmbe şi aspre am umblat.
Sufletul meu cel omorât cu dulceţile şi care locuieşte în latura şi în umbra morţii, înviază-l şi
luminează-l cu lumina solirilor Tale, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce ai zămislit Viaţa cea
dumnezeiască.
Munte ce pică dulceaţă şi îndulceşte amărăciunea cea lumească Te-ai arătat, Fecioară, ca ceea ce
ai născut pe Hristos, Roua cea preadulce; pentru aceea îndulceşte-mi amărăciunea păcatelor
mele.

vecii.
Irmos:
Pe Cel ce a închipuit mai înainte lui Moisi, în rug, taina Fecioarei în muntele Sinai, oarecând,
lăudaţi-L, binecuvântaţi-L, şi-L prea înălţaţi întru toţi vecii.
Din pământeni cine a auzit una ca aceasta sau cine a văzut cândva Fecioară având în pântece şi
fără de durere născând prunc? Întru acest chip este minunea Ta şi pe tine, Curată Născătoare de
Dumnezeu Te mărim.
Prea Sfântă Fecioară, fără prihană Stăpână Preacurată Doamnă, Prealăudată, Cinstită, căruţa
cuvântului cea prea luminoasă, lumina ticălosului meu suflet, suflarea şi viaţa mea, precum ştii şi
precum voieşti miluieşte-mă şi mă mântuieşte.

Din pântecele maicii mele spre tine m-am aruncat şi Tie-Ti sunt încredinţat curată, eu smeritul şi
săracul de fapte bune, Tu să-mi fii mie, Fecioară, fierbinte povăţuitoare către fapta cea bună,
netezind cărările mântuirii mele.
Nădejdea şi ajutorul mântuirii mele, după Dumnezeu, întru tine stă, Maica lui Dumnezeu, întru
toate, că spre tine m-am aruncat şi ţie-ţi sunt lă = eu săracul, să nu mă părăseşti, ci sprijineşte-mă,
Preacurată.
Fecioară, Tu eşti lauda ticălosului meu suflet, Tu eşti bucuria şi dulceaţa inimii mele, Tu eşti
lumină, îndulcire şi viaţă, Tu eşti mângâiere dumnezeiască, Tu bucurie şi veselie.
ÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎ
MARTI SEARA
Calea mării cea nebătută şi neumblată

călătorind-o, neudat Israilul cel ales, a cân-
tat: Să cântăm Domnului că S-a preaslăvit! "

Pe tine, Preacurată, ceea ce eşti lăcaş,

preacurat al lui Dumnezeu, Te rog: curăţeşte
inima mea cea întinată cu dulceţi necurate, ca
să Te slăvesc pe tine

După Dumnezeu pe tine Fecioară avându-Te

ajutătoare neruşinată şi părtinitoare nebi-
ruită, sprijinitoare, păzitoare şi mijlocitoare,
strig ţie: Mântuieşte-mă!
Având mulţime de păcate, care covârşesc cu

neasemănare nisipul cel de pe lângă mare şi
mulţimea stelelor, la mulţimea zilei Tale am
scăpat.
Amin!
Fecioară, ceea ce singură ai născut pe Dumnezeu,

Care este tuturor neîncăput, dar întru tine încăput
Se face pentru bunătate, pe Acela roagă-L să se
mântuiască cei ce te laudă pe tine.
Pe piatra credinţei întărindu-mă, lărgit-ai

gura mea asupra vrăjmaşilor mei, că s-a vese-
lit duhul meu a cânta: Nu este Sfânt ca
Dumnezeul nostru şi nu este Drept afară de
Tine, Doamne.

Născătoare de Dumnezeu, ceea ce eşti bine-

cuvântată, Tu singură fii părtinitoarea şi
ajutătoarea mea şi izbăveşte-mă de asupreala
dracilor, de patimile cele ce mă necăjesc,
de judecată şi de chinul focului celui ce
arde cu văpaie.

Firea oamenilor cea stricată ai înnoit-o,

Preasfântă, ca ceea ce ai născut pe Dumnezeu,
Care a mutat-o pe ea din stricăciune în
nestricăciune; pentru aceasta pe mine cel stri-
căcios cu dulceţile fă-mă nestricăcios şi de-a
doua oară zideşte-mă.
Te slăveşte pe tine, ceea ce eşti una bi-

necuvântată şi preaslăvită neamul oamenilor.
Pentru aceea fă-mă moştean al slavei celeia
ce va să fie cu mijlocirea Ta, Fecioară, pe mi-
ne cel ce cu credinţă Te laud pe tine, ceea ce
eşti de Dumnezeu preaslăvită.
Amin!
Vindecă patimile sufletelor şi ale trupu-

rilor noastre, cea cu totul fără prihană, şi
fă-ne a umbla pe cărările cele ce duc către
îndulcirea cea veşnică şi către desfătarea
cea necurgătoare şi nemuritoare.
Ai venit din Fecioară, nu sol, nici înger,

ci Tu însuţi, Doamne, Te-ai întrupat şi m-ai
mântuit pe mine omul , pentru aceasta strig
către Tine: Slavă puterii Tale, Doamne.

Străluceşte-mi, Preacurată, sufletul meu

cel întunecat cu lumina Ta, ceea ce ai născut
Lumina cea ipostatică.

Fecioară, ceea ce ai primit în pântecele Tău

focul dumnezeirii, izbăveşte-mă de focul cel
veşnic.
Binecuvântată, Preacurată, vindecă durerea

sufletului meu cu rugăciunile Tale, ceea ce
ai născut pe Dumnezeu, Doctorul tuturor.

Amin!
Născătoare de Dumnezeu, Prealăudată, rupe-mi

lanţurile greşelilor mele şi povăţuieşte-mă
către cărările vieţii.
Cărbunele care mai înainte s-a arătat

Isaiei, ca un Soare din feciorescul pântece
a răsărit celor ce se rătăciseră întru întune-
ric, luminarea dumnezeieştii cunoştiinţe dă-
ruindu-le.

miluieste-ne pe noi!
Muntele cel adevărat netăiat, uşa cea

încuiată şi izvorul cel pecetluit, grădina cea
prea mirositoare şi de Dumnezeu sădită, liva-
da ceea ce a înflorit Floarea nestricăciunii;
Te lăudăm pe Tine, Stăpână.

Cu osârdie lucrând din tinereţe toată des-

fătarea, mi-am întinat sufletul şi trupul; de
aceea Te rog pe tine, Fecioară cea curată şi
neîntinată, curăţeşte-mi şi sufletul şi trupul
şi mă mântuieşte.
Scaunul cel înalt şi vederos, cel înălţat

mai presus de puterile cele fără de trupuri,
întru care Isaia a văzut pe Hristos
Domnul slavei şezând, ridică-mă pe mine
cel întărit în scaunul patimilor.

Amin!
Postind de fapta bună, m-am umplut până la

saţiu de desfătarea cea oprită şi acum flă-
mânzesc de masa cea mântuitoare. Ci Tu întă-
reşte-mă cu pâinea pocăinţei, ceea ce eşti
masa care ai purtat pâine, pe Dumnezeu.
Glasul graiurilor celor de rugăciune, din

suflet cu durere auzind, Stăpâne, izbăveşte-mă
de rele, că Însuţi eşti Pricinuitorul mântu-
irii noastre.

Spre tine mi-am pus nădejdea mântuirii me-

le, Maică pururea Fecioară şi pe tine te pun
apărătoare întemeiată şi neclintită a vieţii
mele.

Vindecă patimile mele cele de multe feluri,

Maică nenuntită, ceea SingurăAtotputernică, că
Tu liman neînfiforat Te-ai arătat nouă celor
ce Te lăudăm pe tine.
Izbăveşte-mă de întunecarea cea nemăsura-

tă, pe mine cel ţinut de multe greşeli, Născă-
toare de Dumnezeu, Stăpână, şi răpeşte-mă din
mâinile dracilor.

Amin!
Preasfântă Fecioară, Mireasă dumnezeiască,

ceea ce eşti după Dumnezeu, părtinitoare ro-
bilor Tăi, în ceasul cercării, fă-te sprijini-
toare sufletului meu.

Amin!
Sedealna
Pe tine Te mărim, Născătoare de Dumnezeu,

strigând: Bucură-te, toiagul dintre care odrăs-
lind Dumnezeu fără de sămânţă, a pierdut, prin
lemn, moartea.
Porunca cea potrivnică lui Dumnezeu a ti-

ranului celui călcător de lege, înaltă văpaie
a ridicat, iar Hristos a tins, cinstitorilor
de Dumnezeu tineri, roua Duhului, Cel binecu-
vântat şi preaslăvit.

Spre tine toată nădejdea din suflet mi-am

pus, şi aştept mângâierea cea cu adevărat dum-
nezeiască; întâmpină-mă, Curată Născătoare
de Dumnezeu, şi bucură-mă, arătându-mi cărarea
ce suie către Dumnezeu.

Fecioară cinstită, neispitită de nuntă, Cu-

rată, binecuvântată, Îndreptătoarea celor ce
cad şi izbăvirea celor ce păcătuiesc, mântuieş-
te-mă pe mine desfrânatul, mântuieşte-mă, şi ca o
milostivă răpeşte-mă din munca cea veşnică ca
să Te slăvesc pe tine.
Ceea ce eşti nădejdea şi ajutorul credin-

cioşilor, Născătoare de Dumnezeu, sârguieşte de
ajută pe robii Tăi, celor cufundaţi în patimi,
întru amăgirile dracilor şi întru întreitele
învăluiri ale necazurilor, care scapă la tine
cu nădejdea sufletului.

Amin!
Tu ne-ai izbăvit pe noi de cumplita osân-

dă a greşelilor, şi întristarea cea de demult
a celor întâi zidiţi ai dezlegat-o, Prealău-
dată, născând mai presus de fire pe Ziditorul
tuturor; pentru aceasta credincioşii după
vrednicie Te fericim.
Irmos: Chipul cel de aur defăimându-l. . .

Ceea ce eşti izvor viu, ca ceea ce ai născut

Apa vieţii, adapă sufletul meu cel topit de
arderea păcatelor, Fecioară, Născătoare de Dum-
nezeu, şi răpeşte-mă din văpaia cea veşnică.

Împuns fiind cu săgeata vrăjmaşului, m-am

rănit cu totul la suflet şi pătimesc boli ne-
vindecate; ceea ce ai născut negrăit pe Mân-
tuitorul Hristos, întru totul fără prihană, vin-
decă-mă şi mă mântuieşte, nădejdea mea cea
tare.
Binecuvântăm pe Tatăl, pe Fiul şi pe

Sfântul Duh, Domnul!
Pe mine cel omorât gânditor de nemăsuratele

mele răutăţi, înviază-mă Fecioară, Mireasă dum-
nezeiască, şi cu rugăciunea Ta izbăveşte-mă
de toată înşelăciunea vrăjmaşului şi a ucigaşu-
lui celui stricător de suflet.

Amin!
Curată, izbăveşte-mă de urgia Fiului Tău şi

Dumnezeu, care mă înfricoşează, şi în ceasul
judecăţii, ca oAtotputernică, apucă mai înain-
te gata ajutătoare şi izbăveşte-mă de caprele
cele de-a stânga.
Să lăudăm, bine să cuvântăm, să ne închinăm

Domnului, cântându-L şi preaînălţându-L întru
toţi vecii.
Irmos:
Chipul cel de aur defăimându-l de trei ori

fericiţii tineri, văzând chipul lui Dumnezeu
viu şi neschimbat, prin mijlocul focului cân-
tau: Toată zidirea cea înfiinţată să laude pe
Domnul şi să-L preaînalţe întru toţi vecii.
Nu se pricepe toată limba a Te lăuda după

vrednicie şi se întunecă şi mintea cea mai
presus de lume a cânta ţie de Dumnezeu Născă-
toare. Însă fiind bună primeşte credinţa, că
ştii dragostea noastră cea dumnezeiască;
creştinilor eşti folositoare; pe tine Te mărim.

Umple de bucurie inima mea, Maică Fecioară,

ceea ce ai primit bucuria în pântecele Tău,
luminează, Curată, sufletul meu cel smerit şi
cu negura multor greşeli ţinut, că tuturor ai
născut Lumina.

Străluceşte-mă cu lumina Ta, de Dumnezeu

dăruită, pe mine care zac în întunericul cum-
plitei trândăviri şi nu voiesc nicidecum să
păzesc legile lui Dumnezeu, ca după datorie să
Te fericesc pe tine, ca pe o Părtinitoare a mea.
Iubitorule de oameni Doamne, Cela ce pentru

îndurările Tale cele negrăite Te-ai întrupat
din Fecioară, ca să mă mântuieşti pe mine, iz-
băveşte sufletul meu de toată rătăcirea şi
pândirea cea drăcească şi şterge toate păca-
tele mele cele nenumărate.

Amin!
Ceea ce eşti iubitoare de bine, Stăpână,
îmbunătăţeşte acum sufletul meu cel necăjit
cu multe păcate, şi mă mântuieşte, Curată Năs-
cătoare de Dumnezeu, pe mine cel ce mă visco-
lesc de-a pururea în noianul vieţii şi cumplit
mă înviforez.
ÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎ
MIERCURI SEARA
Veniţi popoarelor să cântăm cântare lui

Hristos Dumnezeu, Celui ce a despărţit ma-
rea şi a trecut pe poporul pe care l-a slo-
bozit din robia egiptenilor că S-a Prea
slăvit.

Fecioară, ceea ce ai născut Izvorul ne-

pătimirii, tămăduieşte-mă pe mine cel rănit
cu patimile şi răpeşte-mă din focul cel
veşnic, Singură de Dumnezeu dăruită.

La bunătatea Ta acum alerg, Maică Fe-

cioară, cu totul fără prihană, izbăveşte pe
robul Tău de bolile cele sufleteşti, de pa-
timile cele stricătoare de suflet şi de fo-
cul cel veşnic.
Noi ce Te mărturisim pe tine Născă-

toare de Dumnezeu, care ne-ai îmbogăţit cu
tine, întărirea şi părtinitoarea noastră ne
izbăvim de întreitele învăluiri ale vieţii
şi de toate felurile de ispite.

Amin!
Ceea ce eşti scăparea credincioşilor,
pururea Fecioară şiAjutătoarea cea tare a
celor ce aleargă la tine, izbăveşte-ne pe
noi din toată nevoia şi vătămarea potrivnică.
Întăreşte-ne pe noi întru Tine, Doamne

Cela ce prin lemn ai omorât păcatul, şi
frica Ta o sădeşte în inimile noastre,
celor ce Te lăudăm pe Tine.

Cădelniţă cu adevărat de aur şi năstrapă

a manei şi munte dumnezeiesc şi palat prea
veselitor al lui Dumnezeu, pe tine, Fe-
cioară, Te numim.

Biserică şi locaş sfinţit al Cuvântului

fiind, Născătoare de Dumnezeu, fii mie cură-
ţitoare greşalelor, Preasfântă, pururea Fe-
cioară.
Miluieşte-mă, Curată, pe mine cel ce am

mâniat pe Cel Însuşi iubitor de oameni şi
Fiul Tău, şi numără-mă în ceata drepţilor,
cea singură de-a pururea Fecioară.

Amin!
Limbă de om nu poate să tâlcuiască

adâncul răutăţilor mele, Fecioară, că mai
presus de măsură am nelegiuit, ci Tu ca o
Maică a milei miluieşte-mă.

Te laud că auz am auzit, Doamne, şi
m-am spăimântat, că ai venit până la mine,
căutându-mă pe mine cel rătăcit pentru
aceea preaslăvesc smerenia ta cea multă
către mine, mult Milostive.

Pe tine, Fecioară, noi creştinii, Te-am

câştigat ajutor şi acoperământ, ceea ce ne
scoţi pe noi din cumplite primejdii.

Stăpână, ceea ce eşti neispitită de

nuntă, care pe Dumnezeu în pântec L-ai pri-
mit, izbăveşte pe toţi de primejdii şi de ne-
cazuri.
Zid nebiruit şi nădejde tare Te-am câşti-

gat pe tine noi credincioşii, în necazuri,
Născătoare de Dumnezeu.

Amin!
Mijlocirea Ta, Stăpână, câştigând-o ca pe

o temelie temeinică, de multe feluri de ne-
cazuri ne izbăvim.
Dătătorule de lumină şi Făcătorule al

veacurilor, Doamne, întru lumina Ta în-
dreptează-ne, că afară de Tine pe alt
Dumnezeu nu cunoaştem.

Ca ceea ce ai zămislit pe Dumnezeu, Soare-

le cel luminos al dreptăţii, luminează su-
fletul meu cel ce doarme în noaptea vieţii,
cu raza rugăciunilor Tale, Stăpână.

Sub acoperământul Tău şi sub părtini-

rea Ta, noi credincioşii totdeauna scăpând cu
credinţă, Preacurată, ne izbăvim de toată pri-
mejdia cea cumplită prin tine, Fecioară.
Din neştiinţă întru umflarea trufiei

înălţându-mă, cădere cumplită am pătimit, Cu-
rată; ci dă-mi mie să biruiesc, prin pocăin-
ţă, nebunia cea mai dinainte.

Amin!
Pe mine cel omorât cu veninul păcatului

înviază-mă, Preacurată, ceea ce ai născut pe
pământ Viaţa cea cu adevărat neîmbătrânitoare,
ceea ce singură eşti nădejdea celor ce Te
laudă pe tine.
De adâncul păcatelor fiind înconjurat

chem adâncul milostivirii Tale cel neurmat;
din stricăciune, Dumnezeule, scoate-mă.

Cela ce pe toate cu voirea le lucrează

voind, a locuit în pântecele Tău cel neispi-
tit de nuntă, dăruind nestricăciune, ca un
Indurat, celor ce bolesc cu stricăciunea.

Pe mine cel rătăcit în calea vieţii şi

care adeseori cad în căile cele neumblate ale
păcatului, povăţuieşte-mă, Stăpână, către
calea pocăinţei.
Să-mi fii mie sprijinitoare, ceea ce eşti

cu totul fără de prihană, izbăveşte-mă de răută-
ţile mele cele de multe feluri şi de meşte-
şugurile balaurului şi răpindu-mă din cursele
acestuia.

Amin!
Fă-mi luminoasă viaţa, ceea ce singură

ai născut Lumina cea neapropiată, şi mă po-
văţuieşte la limanul liniştit, Maică, şi mă
mântuieşte

Amin!
Sedealna
Curată, ceea ce eşti cu totul neîntinată,

rourează cu picăturile milei Tale ticălosul
meu suflet, cel topit de arşiţa păcatelor
şi-l curăţeşte de toată întinăciunea, şi mă
slobozeşte de înfricoşata osândă a focului
celui veşnic.
Cei trei tineri au călcat porunca cea

potrivnică lui Dumnezeu de a se închina
chipului de aur din câmpul Deira, şi fiind
aruncaţi în mijlocul focului, răcorindu-se
au cântat: Bine eşti cuvântat Dumnezeul
părinţilor noştri.

Pe mine cel omorât şi întors în pământ
m-ai înviat, născând pe Dătătorul de viaţă
şi m-ai scos din iadul cel mai de jos pe
mine, cel ce Te slăvesc pe tine cu credinţă,
Născătoare de Dumnezeu, întru totul Curată.

Liman întemeiat, Părtinitoare înfri-

coşată şi zid nebiruit fiind, Născătoare de
Dumnezeu, cu rugăciunile Tale izbăveşte de
ispitele cele de multe feluri pe robii Tăi,
cei ce întru nevoi se primejduiesc şi
întru necazuri se viscolesc.
Stăpână de Dumnezeu dăruită, ceea ce ai

întrupat, cu puterea Prea Sfântului Duh, pe
Fiul, Cel ce se înţelege de o fiinţă cu Ta-
tăl, pe Acesta roagă-L neîncetat să milu-
iască pe cei ce cântă: Bine eşti cuvântată
ceea ce ai născut pe Dumnezeu cu trup.

Amin!
Fecioară Curată, ceea ce pe firea noastră

cea pământească şi stricăcioasă ai făcut-o
cer, cu rugăciunea Ta cea fierbinte, fă ca
să se îndrepteze rugăciunile noastre către
Fiul Tău şi Dumnezeu şi Împăratul tuturor.
Irmos: Pe Dumnezeu Cel ce S-a pogorât. . .

Tămăduieşte cu milostivirea Ta patimile

inimii mele, Prealăudată, împacă-mi mintea,
sufletul mi-l luminează şi fă-mă să călăto-
resc pe cărările cele mântuitoare ca de-a
pururea să Te fericesc.

Curăţeşte-mă cu mijlocirea ta, Curată,

de întinăciunea cea pricinuită din patimi,
şi luminează-mi, rogu-mă, inima mea cea întu-
necată de întunecările diavolilor, ca să Te
fericesc pe tine, Stăpână de Dumnezeu ferici-
tă.

Fă-te turn de apărare, îngrădire şi întă-

rire mie celui ce mă clătesc din toate părţile
de bântuielile cele potrivnice şi mă primejdu-
iesc să cad, ca să Te laud pe tine şi să Te
slăvesc, ceea ce eşti cu totul fără de prihană.

Amin!
Ceea ce ai născut cu trup pe Dumnezeu Cel

Prea Înalt, ridică-mă din gunoiul patimilor
care mă necăjesc, şi pe mine care cumplit am
sărăcit cu totul, îmbogăţeşte-mă, Preacurată
cu dumenzeieştile fapte bune, ca să Te laud pe
tine, fiind mântuit.

Domnului, cântându-L si preaînăltându-L întru
toţi vecii.
Irmos:
Pe Dumnezeu, Cel ce S-a coborât în cupto-

rul cel de foc, către tinerii evrei, şi văpa-
ia întru răcoreală a prefăcut-o, ca pe un
Dumnezeu lăudaţi-l şi-L preaînălţaţi
întru toţi vecii.
Pe Dumnezeu Cuvântul, Cel din Dumnezeu,

care cu negrăită înţelepciune a venit să
înnoiască pe Adam cel căzut rău, prin mânca-
re, întru stricăciune, din Sfânta Fecioară
negrăit întrupându-Se pentru noi credincio-
şii, cu un gând întru laude să-L mărim.

Învredniceşte-mă dumnezeieştii iubiri de

oameni, Fecioară, ceea ce Singură ai născut ne-
grăit pe Iubitorul de oameni Dumnezeu, Care
şi-a împrumutat trup din tine, şi mă izbă-
veşte de văpaia ce va să fie, de orice mun-
că, pe mine cel ce cu dragoste Te slăvesc pe
tine.

Ca pe o Părtinitoare tare, ca pe o nădejde

şi zid, anghiră şi acoperământ întemeiat; ca
pe un reazim nebiruit şi adăpost neînviforat,
ca pe o singură scăpare tare câştigându-te toţi
pe tine, ne mântuim, Prealăudată.
Apără-mă pe mine, Fecioară, când se vor

arăta descoperite cele ascunse ale fiecăruia,
că poţi cu adevărat şi din întuneric să mă
izbăveşti şi în latura luminii să mă aşezi,
unde este bucuria cea negrăită a celor ce se
veselesc.

Amin!
Fecioară, ceea ce ai născut Lumina cea

dumnezeiască, luminează inima mea care s-a
întunecat cu multe adausuri de patimi şi de
gânduri străine, şi dăruieşte-mi picături de
lacrimi neîncetat, ca să-mi spăl întinăciunea
greşelilor mele.
JOI SEARA
Calea mării cea nebătută şi neumblată

călătorind-o neudat Israilul cel ales a
cântat: Să cântăm Domnului că S-a preaslă-
vit.

Ceea ce ai născut Izvorul nepătimirii,

tămăduieşte-mă, Fecioară, pe mine cel rănit
cu păcatele şi din focul cel veşnic mă ră-
peşte, ceea ce eşti de Dumnezeu cu daruri dă-
ruită.

Izbăveşte-mă, Curată, de scrâşnirea cea

prea grea a dinţilor, de suspinuri şi de la-
crimi, de cumplitul frig al tartarului, de
întunericul cel mai dinafară şi de viermele
cel neadormit.
Puhoi întinat şi tulburare a gândurilor

celor necurate, întinate şi făcătoare de
stricăciune izvorăsc în sufletul meu, ci Tu
Curată, usucă-le pe acestea cu lacrimile mele.

Amin!
Securea este aproape, nerodirea grăbeşte

tăierea, lenevirea multă şi sarcinile mele
cu greu de purtat, Stăpână Fecioară, ajută-mi.
Pe piatra credinţei întărindu-mă, Tu

ai deschis gura mea asupra vrăjmaşilor mei,
că s-a veselit duhul meu a cânta ţie: Nu
este Sfânt ca Dumnezeul nostru şi nu este drept
afară de Tine, Doamne.

În mulţi tâlhari căzând, eu ticălosul,

dezbrăcat, rănit şi părăsit am rămas, ci Tu
Născătoare de Dumnezeu, nu mă trece cu vede-
rea.

Suspin neîncetat, zdrobire a inimii şi

smerenie, vreme de pocăinţă şi gând de în-
toarcere, dă-mi mie, Preacurată.
Ceea ce ai născut pe Lucrătorul îndurări-

lor şi pe Dătătorul curăţirilor, fă-mă pe
mine, Stăpână, lucrător de fapte bune, al
sadurilor celor fără de moarte.

Amin!
Gânditor şi simţitor, ziua şi noaptea,

cad la tine, Curată, cu durerea sufletului;
izbăveşte-mă de vrăjmaşii cei gândiţi şi
simţiţi.
Venit-ai din Fecioară, nu sol, nici

înger, ci Tu Insuţi Doamne, Te-ai întrupat
şi m-ai mântuit pe mine omul; pentru aceea
strig Tie: Slavă puterii Tale, Doamne.

Holda cea nelucrată, ţarina cea nearată,

care ai odrăslit Bucuria, dăruieşte-mi dar
de izvor de lacrimi al umilinţei celei făcă-
toare de bucurie şi plâns veselitor, ca să
dobândesc acolo mângâiere.

Prin vicleşugul şarpelui căzând din

petrecerea cea dinRai, Stăpână, viaţă dure-
roasă şi cu multe lacrimi am aflat, pentru
aceea Te rog, ca să iau iarăşi, prin tine,
patria mea cea veche şi iubită.
Deznădăjduit fiind din pricina lucrurilor

mele şi neavând nădejde de mântuire nicidecum
la îndurările Tale cu credinţă alerg, Prea-
lăudată; ceea ce eşti nădejdea cea tare a
celor deznădăjduiţi, mântuieşte-mă, Maica lui
Dumnezeu.

Amin!
Luând în minte divanul la care voi fi ju-

decat, eu osânditul, mă tânguiesc, lăcrimez,
plâng şi mă mâhnesc, căci am mulţime nemă-
surată de greşeli, dar strig Tie: mântu-
ieşte-mă, Maica lui Dumnezeu.
Cărbunele care mai înainte S-a arătat

Isaiei, ca un Soare din feciorescul pântece
a răsărit, celor ce se rătăciseră în întu-
neric, luminarea dumnezeieştii cunoştiinţe
dăruindu-le.

Cântarea cea cu durere, care se trimite

din suflet îndurerat, primeşte-o ceea ce ai
născut pe Hristos fără durere şi izbăveşte-mă
de gheena cea prea dureroasă.

Pe mine cel străpuns cu săgeţile cele

amare ale vrăjmaşului celui războinic, stră-
punge-mă, Stăpână, cu săgeata cea dulce a
dragostei lui Hristos, Cel ce pentru mine cu
suliţa a fost împuns în coasta cea izvorâ-
toare de viaţă.
Datoria strămoaşei Eva, Tu ai plătit-o,

Maica lui Dumnezeu, căci ai născut pe Mântui-
torul lumii, Cel ce S-a îmbrăcat cu trup din
tine; pentru aceea toţi Te fericim pe tine,
Cea cu dar dăruită, Fecioară cu totul fără
prihană.

Amin!
MariePreacurată, ceea ce ai izvorât Iz-

vorul înţelepciunii, Maica lui Hristos, a
însăşi înţelepciunii, înţelepţeşte-mă pe
mine ca să mă abat de la amăgirile înţeleptu-
lui întru răutate.
Glasul graiurilor celor de rugăciune din

suflet dureros auzind, Stăpâne, izbăveş-
te-mă de rele, că Însuţi eşti pricinuitorul
mântuirii noastre.

Spală-mă cu ploile lacrimilor mele şi

adapă, Curată, brazdele inimii mele cu curge-
rea umilinţei, şi înmulţeşte rodurile aces-
teia.

Dezleagă-mi lanţurile cele împleticite

ale greşelilor mele şi rupe-mi zapisele
Cinstită; că toate le poţi ca ceea ce ai năs-
cut pe Stăpânul tuturor.
Stau la hotarul a două patimi deopotrivă

de puternice, ca într-o cumpănă. Te rog,
Fecioară, să nu biruiască deznădejdea pe nă-
dejdea mea.

Amin!
Muncile şi pedepsele, caznele cele ama-

re, bătăile cele usturătoare, vârtejurile şi
legăturile cele nedezlegate aşteaptă pe su-
fletul meu; de care izbăveşte-mă, Fecioară.

Amin!
Sedealna
Fecioara şi Maica Ta, Hristoase, văzându-Te

mort întins pe lemn, plângând cu amar grăia: "
Fiul meu, ce este această taină străină?Cum
mori de voie pe Cruce cu moarte de ocară, Tu
Cel ce dăruieşti tuturor viaţă veşnică? ".
Porunca cea potrivnică a lui Dumnezeu, a

tiranului celui călcător de lege, înaltă
văpaie a ridicat, iar Hristos a întins
cinstitorilor de Dumnezeu tineri, roua Du-
hului, Cel ce este binecuvântat şi prea-
slăvit.

Vrăjmaşul se sileşte acum, căscând, să
mă ia în pântecele său, pentru că de pre-
tutindeni îmi aduce ispite şi curse, tăind
tot sporul meu, ci mai înainte întâmpinând,
izbăveşte-mă, Fecioară Maică, de bântuiala
lui cea vicleană.

Viforul nelegiuirilor, furtuna greşeli-

lor, iarna păcatelor şi viscolul căderilor
tulbură sufletul meu cel smerit, Stăpână,
şi în adâncul deznădăjduirii mă împing,
îndreptează-mă, Fecioară, la limanul cel
liniştit al pocăinţei.
Inimă zdrobită şi smerită dăruieşte-mi

Stăpână, ca plângând ziua şi noaptea cu du-
rere, să milostivesc pe Dumnezeu, până mai
am vreme de pocăinţă şi mai înainte de a
veni peste mine, ca un fur, ceasul cel
înfricoşat al morţii.

Amin!
Bucură-te, Preasfântă Stăpână, cea cu

multe nume numită, Fecioară, Maica lui Dumne-
zeu Marie, lauda credincioşilor, izbăvirea de
blestem, scară cerească, minune neînţeleasă,
rug nears, pământ nelucrat.
Irmos: Cuvântul muncitorului pentru că. . .

Ieşirea este aproape, furul se sârguieşte

să sape casa, secerătorul în mâini a luat
secera şi aşteaptă să ia de sus ameninţarea.
Vino mai înainte de sfârşit să suspinăm şi
să plângem, o suflete al meu, şi la Născătoa-
rea de Dumnezeu cu credinţă să alergăm.

Nor luminos la Soarele slavei, Cel

neînsemnat şi neapus, palatule al Stăpânu-
lui, Cel cu multe daruri dăruit, cămară a
Mirelui, Celui frumos, Mireasă, Stăpână, când
va veni Stăpânul cel de obşte, pe nori pur-
tându-Se, să facă judecată, adu-ţi aminte şi
de sufletul meu.
Cerule cel nou, raiule cel cu mir mi-

rositor şi prea mirositor, întru care a odrăs-
lit Lemnul nestricăciunii, arată-mă părtaş
al Cinei celei cereşti, Fecioară, ca să mă
împărtăşesc de desfătarea cea dulce necur-
gătoare şi mult mirositoare aRaiului.

Amin!
Întunecare şi nedumerire cuprinde pe su-

fletul meu, Preacurată, când gândesc la diva-
nul cel a toată lumea şi când iau în minte
judecata cea înfricoşată, ci Tu ceea ce ai
zămislit pe Ziditorul şi Tiitorul lumii,
izbăveşte sufletul meu de ţinerea cea din iad.

toţi vecii.
Irmos:
Cuvântul muncitorului pentru că biruia,

de şapte ori a fost ars cuptorul oarecând,
întru care tinerii nu s-au ars, porunca
împăratului călcând, ci au strigat: Toate
lucrurile Domnului lăudaţi-L şi-L prea-
ânălţaţi întru toţi vecii.
Cu suflete curate şi cu buze nespurcate,

veniţi să mărim pe cea nespurcată şi Prea-
curată Maică a lui Emanuil, printr-Aceasta
aducând rugăciuni Celui ce S-a născut
dintr-Însa, milostiveşte-Te spre sufletele
noastre, Hristoase Dumnezeule, şi ne mântu-
ieşte pe noi.

Cu totul din tinereţe slujind patimilor

de ruşine şi multei desfrânări, de tot am
înnegrit pe cel după chipul lui Dumnezeu, şi
mă tem, Prealăudată, de judecata ce va să
fie, când voi sta înaintea Fiului Tău şi
Dumnezeu, ci mai înainte de sfârşit dă-mi,
Preacurată, curăţire patimilor mele şi iz-
băvire de greşeli.

Mă tem, Fecioară, de judecată şi de

osânda cea veşnică a focului, de hotărârea
cu adevărat neîntoarsă, de scrâşnirea
dinţilor şi de sălbăticia viermelui cel ne-
adormit; pentru aceasta cu durerea inimii mă
rog Tie, Preacurată, izbăveşte-mă de înfri-
coşata osândă, ceea ce eşti cu totul fără
de prihană.
Când cu sila se va despărţi sufletul meu

de mădularele trupului, atunci să stai lângă
mine, dumnezeiască Mireasă, şi să risipeşti
sfaturile vrăjmaşilor celor netrupeşti şi
să zdrobeşti fălcile celor ce caută să mă
înghită fără milă, ca să trec neoprit de
stăpânitorii întunericului, care stau în
văzduh.

Amin!
Toată lauda şi toată binecuvântarea oame-

nilor se îndreaptă către tine, Fecioară, deşi
Tu eşti mai ales lauda şi binecuvântarea noas-
tră, deci în locul a toată lauda şi bine-
cuvântarea, noi robii Tăi, Fecioară cu multă
dragoste Te numim cu adevărat Născătoare de
Dumnezeu.
VINERI SEARA
În adânc a aşternut de demult toată oas-

tea lui Faraon, puterea cea prea întrarmată
iar Cuvântul întrupându-Se a pierdut păca-
tul cel prea rău, Domnul cel preaslăvit,
căci cu slavă S-a preaslăvit.

Ceea ce eşti uşă a dumnezeiesculuiRăsă-

rit, deschide-mi uşile pocăinţei şi scoate-mă
cu mijlocirea Ta, Stăpână, din uşile păcatu-
lui celui purtător de moarte.

Lucrul şi zidirea Ta sunt Mântuitorule,

dar amăgindu-mă cel viclean, m-a zdrobit prin
desfătările cele lumeşti, pentru aceasta
zideşte-mă iarăşi cu dumnezeieştile rugă-
ciuni alePreacuratei Tale Maici, Cuvinte
al lui Dumnezeu, Cel ce eşti preaslăvit.
Alinează acum viforul cel cumplit al

răutăţilor mele, binecuvântată Fecioară, şi
biruieşte pe toţi vrăjmaşii cei nevăzuţi,
care fără milă cad asupra sărăciei mele; că
Singură eşti folositoarea mea, Preacurată.
Amin!
Unule îndurate, Hristoase Dumnezeule,

pentru rugăciunile Maicii Tale îndură-Te şi
mă milueşte pe mine cel ce nădăjduiesc în
Tine, îndreptându-mă către lumina poruncilor
Tale şi învrednicindu-mă vieţii veşnice.
Înflorit-a pustia ca crinul, Doamne;

Biserica cea stearpă prin venirea Ta
întru Care s-a întărit inima mea.

Dumnezeiască Mireasă, întru care S-a

sălăşluit Însuşi Cuvântul lui Dumnezeu, Cel
ce luminează toată lumea, străluceşte-mi raza
adevăratei pocăinţe, surpând întunericul pa-
timilor mele, prin rugăciunile Tale, rogu-mă.

Fiind robit de păcate, eu singur mi-am

deschis uşile patimilor; ci către tine acum
alerg, Preacurată Fecioară, întoarce-mă şi
mă mântuieşte prin îndurarea Ta.
Alesule Sioane, cetate împărătească,

Preacurată Fecioară, roagă pe Fiul Tău, Cel
fără de ani împreună cu toţi sfinţii, ca să
mă facă cetăţean al cetăţii celei din ceruri.

Amin!
Din sfinţita petrecere căzând eu, Prea-

curată, m-am lipit de dobitoace şi cu totul
m-am osândit, ceea ce ai născut pe Judecăto-
rul izbăveşte-mă de toată judecata cea de is-
tov şi mă mântuieşte.
Venit-ai din Fecioară, nu sol, nici în-

ger, ci Tu însuţi Doamne, Te-ai întrupat
şi m-ai mântuit pe mine omul; pentru aceas-
ta strig Tie: Slavă puterii Tale, Doamne.

Deschide-mi dumnezeieştile intrări ale

pocăinţei, Fecioară, închizând şi oprind, cu
puterea Ta, intrările patimilor şi ale dez-
mierdărilor mele.

Uşă neumblată şi ţarina nearată, sicriu

şi năstrapă, sfeşnic şi cădelniţă a cărbu-
nelui, Celui fără de materie, Te numim pe
tine, Preacurată Fecioară.
Cumplita noapte a păcatelor m-a acoperit

pe mine, Preasfântă Fecioară, Stăpână, pentru
că nu am candela cu untdelemn al faptelor
bune, ca să-mi lumineze sufletul; de aceea
şi din cămara Mirelui am fost izgonit afară.

Amin!
Marie, ceea ce eşti cădelniţă de aur,

alungă întinăciunea patimilor mele, şi întă-
reşte-mă, Preasfântă Fecioară, pe mine cel ce
mă clatin de meşteşugirile luptătorului cel
înşelător.
Mijlocitor între Dumnezeu şi oameni,

Te-ai făcut, Hristoase Dumnezeule; că prin
tine, Stăpâne, la Părintele Tău, Începătorul
Luminii, din noaptea necunoştiinţei
aducere am aflat.

Sub acoperământul Tău scap, Maică Fecioară

Preacurată, izbăveşte-mă pe mine, robul Tău,
de bolile cele sufleteşti şi de patimile cele
trupeşti.

Îzbăveşte-mă de neputinţele trupeşti şi

opreşte necuvioasele patimi ale sufletului
meu şi de munca cea veşnică păzeşte-mă, Fe-
cioară, de Dumnezeu dăruită.
Ceea ce ai născut Izvorul tămăduirii, tă-

măduieşte-mă, Fecioară, pe mine cel ce sunt
rănit de patimile cele lumeşti, ceea ce eşti
plină de dar, Preacurată.

Amin!
Iesei să se veselească şi David să dănţu-

iască, că Fecioară, toiagul cel sădit de Dum-
nezeu a odrăslit pe Hristos, Floarea cea puru-
rea vie.
Întru adâncul greşelilor fiind învăluit,

chem adâncul milostivirii Tale, cel neur-
mat, scoate-mă din stricăciune, Dumnezeule.

Străluceşte inima mea cea înnegrită de

împresurările cele întunecate ale păcatului,
cu lumina cea dintru tine, Mireasă dumnezeias-
că, care nu ştii de mire, ca ceea ce ai năs-
cut pe Hristos.

Lumina cea din Lumină născând-o nouă,

Preacurată Fecioară, ai risipit întunericul
nedumnezeirii; drept aceea pe mine cel legat
cu întunericul patimilor lumeşti, luminea-
6ză-mă, Născătoare de Dumnezeu şi dezlegându-
mă prin rugăciunile Tale, dă-mi lumina cea
veşnică.
Una Preacurată Fecioară, Care ai născut

pe Hristos, Soarele cel neapus, fă rugăciune
către Dânsul, mijlocind pururea să Se milos-
tivească spre mine cel smerit.

Amin!
Pururea Fecioară, ceea ce ai născut pe

Soarele dreptăţii, luminează sufletul meu cel
întunecat cu greşeli.

Amin!
Sedealna
Veniţi toţi, pe Maica Luminii, cu netăcute

laude să o slăvim, căAceasta a născut Mântui-
rea noastră; şi "Bucură-te! " să-i aducem, ca
Uneia ce a născut pe Dumnezeu, Cel mai vechi
decât toţi vecii; bucură-te, care prin naşte-
rea Ta, iarăşi ai zidit pe Eva; bucură-te,
Preacurată Fecioară neispitită de nuntă.
Porunca cea potrivnică lui Dumnezeu a

tiranului celui călcător de lege, înaltă vă-
paie a ridicat; iar Hristos a tins cinsti-
torilor de Dumnezeu tineri roua Duhului; Cel
ce este binecuvântat şi Preaslăvit.

Izvor primitor de viaţă şi uşă a Luminii

celei neapuse, Tu singură eşti Preasfântă Fe-
cioară. Deci prin rugăciunile tale stinge-mi
focul patimilor trupeşti de care pururea mă
ard şi potoleşte văpaia cea înaltă a cugetelor
mele cele necurate, ca să strig Fiului Tău:
Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri

Născătoare de Dumnezeu Fecioară, ia aminte

la rugăciunea robului Tău şi-mi opreşte degrab
năvălirile cele rele şi încetează asupreli-
le, Stăpână, ca şi cu credinţă să Te măresc pe
tine, binecuvântată Preacurată.
Usucă mulţimea răutăţilor mele, Fecioară

ceea ce ai născut pe Hristos, Noianul milosti-
virii, pe Izbăvitorul şi Domnul, Căruia toţi
strigăm: Bine eşti cuvântat Dumnezeul părin-
ţilor noştri.

Amin!
De bună voia mea greşind şi robindu-mă cu

netrebnice obiceiuri, la milostivirea Ta cea
obişnuită alerg acum; mântuieşte-mă pe mine
cel deznădăjduit, Preasfântă Născătoare de
Dumnezeu.

Irmos: Pe Cel ce oarecând în muntele Sinai. . .

Mijloceşte, Preacurată, şi mă scoate din

prăpastia cea prea adâncă a patimilor mele
celor stricătoare de suflet şi ridică-mă
la munţii cei înalţi ai faptelor celor bune,
pe mine care cu mulţumită Te laud pe tine, Fe-
cioară.

Născându-ne, Fecioară, Viaţa cea înfiin-

ţată, Care prin moarte a încetat moartea, pe
mine cel ce sunt omorât de împresurările cele
rele, înviază-mă cu rugăciunile Tale, Preacu-
rată, binecuvântată şi Preaslăvită.

Preacurată Fecioară, eu cântăreţul Tău

care fără de iertare am păcătuit mă rog Tie:
îndreptează-mă la calea pocăinţei, Mireasă a
lui Dumnezeu, ceea ce negrăit ai născut pe
Cuvântul Cel ce curăţeşte păcatele lumii.

Amin!
Luminează ochii mei cei orbiţi cu multe

călcări de poruncă, Născătoare de Dumnezeu,
împacă-mi mintea mea, rogu-mă, şi inima cea
tulburată cu desfătări de multe feluri, şi mă
mântuieşte pe mine cel ce strig: Preoţi bine-
cuvântaţi, popoare preaînălţaţi pe Hristos în
veci.

toţi vecii.
Irmos:
Pe Cel ce oarecând în muntele Sinai, rug

a închipuit lui Moisi minunea Fecioarei,
lăudaţi-L, binecuvântaţi-L şi-L preaînăl-
ţaţi întru toţi vecii.
Ceea ce pe Luminătorul Dumnezeu, Cel ce

a răsărit înainte de soare, Care trupeş-
te la noi a venit, din pântecele cel fecio-
resc negrăit L-ai întrupat; binecuvântată
Preacurată, pe tine Te mărim.

Zămislirea Ta este mai presus de cuvânt,

Mireasă a lui Dumnezeu, ceea ce ai născut
pe Dumnezeu, Cel ce a izbăvit pe oameni de
necuvântare. Drept aceea dă-mi şi mie cuvânt
să Te laud pe tine, Preacurată Fecioară.

Eu sunt cel ce am căzut în tâlhării, adică

în cugetele cele rele şi în patimile cele
lumeşti, care mi-au rănit sufletul; Preasfântă
Stăpână, Tu însăţi vindecă-mă pe mine, care
nădăjduiesc în tine.
Uşa cea neumblată, care ai răsărit lumii

pe Împăratul slavei şi după naştere tot Fe-
cioară ai rămas, primeşte cântarea aceasta
care o închin Tie, Stăpână Fecioară şi fă-mi
să-mi răsară şi mie răsăritul pocăinţei, ca
după vrednicie să Te fericesc pururea, Prea-
curată.

Amin!
Zămislind pe Împăratul şi Ziditorul tutu-
ror, L-ai născut Fecioară, şi iată acum ca o
Împărăteasă stai, rugându-Te de-a dreapta Lui.
Pentru aceasta Te rog să mă izbăveşti
de partea cea de-a stânga în ceasul judecăţii
şi să mă împreuni cu oile cele de-a dreapta.
Sfârşitul glasului al doilea

SAMBATA SEARA
Cel ce a împreunat apele de demult în-

tr-o adunare cu dumnezeiască voie şi a des-
părţit marea poporului israiltenesc; Acesta
este Dumnezeul nostru Cel Preaslăvit; Aces-
tuia Unuia să-I cântăm, că S-a preaslăvit.

Norul cel înţelegător alRazei celei ce-

reşti, Curata Născătoare de Dumnezeu şi aco-
perământul sufletelor noastre, răsărind ra-
zele pocăinţei, nouă tuturor ne-a strălucit
lumină.

Scăpare grabnică şi întărire, zid, turn

şi liman tare avându-Te pe tine, Maica lui
Dumnezeu, pururea ne izbăvim de primejdii,
noi care ne clătim în noianul relelor şi
în primejdii.
Bucură-te, sălaşul slavei celei negrăite;

bucură-te, locaşul Soarelui, Celui înţelegă-
tor; bucură-te, odorul fecioriei; bucură-te,
căruţa cea dumnezeiască a Dumnezeirii Cu-
vântului; bucură-te, hrănitoarea vieţii tuturor.
Amin!
Odihnitu-S-a Hristos întru tine, cea

singură binecuvântată, şi S-a îmbrăcat din
tine cu trup, ca să mă îmbrace pe mine cel
golit.
Cela ce dintru cele ce n-au fost, toate

le-ai adus, cu Cuvântul zidindu-le şi cu
Duhul săvârşindu-le; Atotţiitorule, Stăpâne
întru dragostea Ta mă întăreşte.

Mieluşea neîntinată, Fecioară, ceea ce

ai născut pe Mielul, Cel ce a ridicat toată
boala; Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte
turma Ta.

Rodind strugurul cel ceresc şi umplând pa-

harul pocăinţei, tuturor păcătoşilor iertare
le-ai lucrat.
Noi ce înotăm în noianul păcatelor şi

ne afundăm în sărătura greşelilor, năzuim la
dulceaţa rugăciunilor Tale.

Amin!
Eva cea mai dinainte, prin mâncare din

pom, a supus blestemului neamul omenesc; iar
Tu, Preacurată, născând pe Ziditorul, ai adus
omenirea la binecuvântare.

Pus-ai spre noi dragostea tare, Doamne,
căci pe Unul Născut, Fiul Tău, pentru noi,
la moarte L-ai dat; pentru aceasta, mulţumi-
nd strigăm Tie: Slavă puterii Tale, Doamne.

Arată spre mine îndurarea Ta cea mult mi-

lostivă, că Tu ai fost Maică a Milostivului
tuturor.

Luminează-mă pe mine cel ce mă rătăcesc

în noaptea păcatului, pururea Fecioară, ca
ceea ce ai născut pe Luminătorul.
Roagă pe Stăpânul tuturor pentru robii

Tăi şi-L îmblânzeşte, ceea ce eşti folositoare
lumii.

Amin!
Arătatu-Te-ai scaun prea luminat al Împă-

ratului ceresc, Fecioară, întru care, voind,
S-a odihnit cu trupul şi a ridicat osteneala
noastră cea multă, aşezând pe om pe scaunul
cel împărătesc, precum a binevoit.
La Tine mânec Ziditorule a toate, la

pacea ce covârşeşte toată mintea; pentru
că lumină sunt poruncile Tale, întru care
mă povăţuieşte.

Puterea Celui Prea Înalt umbrind pântece-
le Tău, Preacurată, l-a arătat încăpere a
Dumnezeului Celui neîncăput, iar pe tine
Maică a vieţii şi mântuire a tuturor.

Izvor dumnezeiesc al mântuirii mele

agonisindu-Te, să nu mă înece viforul cel
rău, nici să mă înghită adâncul păcatului,
Sfântă Stăpână.
Brazda Fecioriei şi pământ nearat Te-ai

arătat lumii, Pururea Fecioară, din care,
prin negrăit cuvânt, S-a născut Lucrătorul
şi Ziditorul nostru.

Amin!
Palatule cel luminat al Stăpânului, ara-

tă-mă pe mine casă a luminii; uşă cea neumbla-
tă, deschide-mi calea pocăinţei, povăţuindu-mă
către viaţa cea nemuritoare.
Adâncul cel mai de jos al păcatelor m-a

înconjurat şi se sfârşeşte duhul meu; ci
întinzându-Ti, Stăpâne, braţul Tău cel înalt
mântuieşte-mă, ca pe Petru, Îndreptătorule.

Ceea ce ai avut zămislire şi naştere prea

minunată, minunează acum spre mine cel tică-
los milele Tale, că întru fărădelegi şi ză-
mislit şi născut fiind, dulceţilor rob m-am
făcut.

Plâng şi mă vait şi mă tânguiesc, când
îmi aduc aminte de judecata cea înfricoşată,
căci am fapte rele; Maica lui Dumnezeu Fecioară,
ceea ce eşti neispitită de bărbat stă-mi de
faţă în ceasul cel înfricoşat.
Prin rugăciunea Ta toată negura păcatului

se şterge şi întunericul greşelilor se risi-
peşte, căci a strălucit din Tine Hristos,
Lumina cea fără de ani.

Amin!
Spre tine, cea prea bună mi-am pus nădej-

dea mea şi aştept darul curăţitor de la Cel ce
S-a născut din tine, prin Care mântuieşte-mă,
Preasfântă Fecioară.

Amin!
Sedealna
Scaun cu totul de aur al Împăratului şi

Rai cu totul înflorit Te-ai arătat, Născătoa-
re de DumnezeuPreacurată; că pe Dumnezeu în
pântecele Tău purtându-L, ne binemiresmezi pe
noi cu dumnezeieştile daruri. Pentru aceasta
toţi pe tine cu adevărat Maică a lui Dumnezeu
Te propovăduim pururea şi Te mărim.
Precum de demult pe cei trei tineri bine-

credincioşi i-ai răcorit în văpaia haldeilor
cu focul cel luminător al Dumnezeirii, şi
pe noi ne luminează, care strigăm: Bine
eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
Dintru tine, Maică Fecioară, a răsărit

Soarele Cel prea luminos, şi luminând inimile
noastre ne învaţă a cânta: Bine este cuvântat
Dumnezeul părinţilor noştri.

Zidirea s-a luminat cu zămislirea Ta cea

fără de sămânţă şi măreşte pe Cel Născut al Tău,
slăvindu-L şi cântându-I cu credinţă:
Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
Ziditorul a toate şi Domnul Cel mai presus

de Dumnezeire, luând chipul nostru dintru tine
Prealăudată, şi îndumnezeindu-l, şade întru
înălţime împreună cu Tatăl şi cu Dumnezeiescul
Duh.

Amin!
Preasfântă Fecioară, ceea ce eşti bucuria

îngerilor, umple de bucurie cugetul meu cel
mâhnit şi în lene cufundat.
Irmos: Cu focul cel nesuferit. . .

Născătoare de Dumnezeu, ceea ce eşti toată

bună şi Te-ai făcut aproape de Împăratul tutu-
ror, umple-mă de fapte bune pe mine cel ce vie-
8ţuiesc întru răutate şi în lene îmi chel-

tuiesc viaţa, ca să Te slăvesc întru toţi
vecii.
Pe mine cel îmbrăcat în haina cea fru-

moasă, prin naşterea lui Dumnezeu, aflându-mă
cei ce lucrează răutatea, m-au dezbrăcat de ea,
Născătoare de Dumnezeu; ci Tu, Fecioară,
prin pocăinţă, luminează-mă cu haine dumne-
zeieşti, cu rugăciunile Tale.

Păcătuind, vrăjmaşul se ispiteşte să mă

înghită, ci Tu, Născătoare de Dumnezeu, scoa-
te-mă şi mă izbăveşte de tirania lui, ca să
Te slăvesc întru toţi vecii.

Amin!
Noaptea cea cumplită a păcatelor mă aco-

peră, Preacurată Fecioară, căci nu am cande-
lă cu untdelemn al facerii de bine ca să lu-
mineze sufletul meu; pentru aceasta am fost
aruncat afară din cămara cea de sus.

toţi vecii.
Irmos:
Cu focul cel nesuferit împreunându-se ti-
nerii, cei ce au stat pentru buna credinţă,
şi de văpaie nevătămându-se, dumnezeiască
cântare au cântat: Binecuvântaţi toate lu-
crurile Domnului pe Domnul, lăudaţi-L şi-L
preaînălţaţi întru toţi vecii.
Minune nouă şi lui Dumnezeu cuviincioasă

că prin uşa Fecioarei cea încuiată arătat a
trecut Domnul, gol întru intrare şi purtă-
tor de trup S-a arătat întru ieşire, Dumne-
zeu, şi a rămas uşa încuiată; pe Aceasta ne-
grăit, ca pe Maica lui Dumnezeu, o mărim.

Pe mine cel stricat la minte, la suflet

şi la conştiinţă; pe mine cel întinat cu ră-
utatea şi gol de toate bunătăţile, nu mă trece
cu vederea, Fecioară nestricată şi fără pri-
hană, ci împodobeşte-mă cu lucruri de bla-
gocestie.

M-am umplut de rele, m-am umplut de gân-

duri care mă înstrăinează de la Tine, Iubi-
torule de oameni. Pentru aceasta suspin şi
strig: Primeşte-mă pe mine cel ce mă pocăiesc
şi nu mă lepăda, Făcătorule de bine mul Mi-
lostive, pentru rugăciunile Celeia ce Te-a
născut.
Izbăveşte-mă cu rugăciunile Tale, Fecioară

cu totul fără prihană, de toată mânia, de pa-
timile cele aducătoare de moarte, de gheena
cea cumplită şi de foc, de oamenii cei ne-
drepţi şi de vrăjmaşii cei răi, pe mine cel
ce alerg la acoperământul Tău şi Te chem întru
ajutor.

Amin!
Roagă ca o Maică a lui Dumnezeu pe Domnul

şi Împăratul, Cel ce S-a născut din tine, ca
să mă izbăvească de toată groaza şi de obi-
ceiul cel rău, pe mine robul Tău, Preacurată,
cel ce nădăjduiesc în tine, din pântecele mai-
cii mele.
ÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎ DUMINICA SEARA

Marea ai desfăcut-o şi căruţele lui Fa-
raon cu adâncul le-ai acoperit, Doamne, şi
ai mântuit pe poporul israiltenesc, cel ce
cu cântări Te lăuda.

Ceea ce pe Cuvântul, Mântuitorul meu,

L-ai născut prin cuvânt, mai presus de cuvânt,
pe mine cel ce sunt cuvântător, dar cu porni-
rile cele dobitoceşti, dobitoceşte m-am supus
voilor trupeşti înţelepţeşte-mă cu cuvântul
Tău ca să Te slăvesc.

Ceea ce eşti casă a sfinţeniei, locaş al

slavei Domnului şi cădelniţă dumnezeiască a
Cărbunelui Celui cinstit şi nematerialnic,
Preacurată, fă binemirositoare toată reaua
putoare a sufletului meu şi sfinţeşte-mi
mintea şi inima.
Cu înverşunări desfrânate şi cu lucruri

urâte mi-am pângărit cu totul sufletul, iar
biserica trupului meu urât am stricat-o; ci
Tu, ceea ce eşti Biserică Preacurată a dum-
nezeieştii Fiinţe, curăţeşte mintea mea cu
stropirea celui mai bun isop.

Amin!
Întinând nebuneşte pe cel după chip cu

patimile trupului meu, Fecioară, mă tem de
mânia lui Dumnezeu şi de prea înfricoşata
muncă a focului; ci Tu, miluieşte-mă pe mine
cel ce alerg la tine.

Întăreşte, Doamne, inimile robilor Tăi
şi le luminează spre lauda Ta, ca să Te
slăvim pe Tine, Mântuitorule, în veci.

Ceea ce ai născut pe Soarele dreptăţii

luminează cu lumina Ta sufletul meu cel ti-
călos, care ca într-o noapte se luptă cu
noaptea faptelor celor rele şi a gândurilor
celor întunecate.

Stăpână, ceea ce eşti neîntinată, pe mi-

ne cel întinat cu tina dulceţilor cură-
teşte-mă cu stropirea milei Tale, ca, cu un
isop, şi spală-mă de întinăciunea patimilor.
La cercetarea judecăţii Tale celei în-

fricoşate, când voi sta înaintea divanului
Tău Hristoase, gol şi osândit, izbăveşte-mă
de foc cu rugăciunile Maicii Tale.

Amin!
Strălucită fiind cu frumuseţile dumne-

zeirii, stai lângă Fiul Tău, adevăratul
Împărat, Fecioară nestricată, ca o Mireasă
fără de prihană şi ca o Împărăteasă frumoasă.
Oare în râuri Te vei mânia Doamne? Oare

în râuri este urgia Ta? Sau în mări por-
nirea Ta?

Având vreme de pocăinţă şi de îndreptare

primeşte gând de întoarcere, suflete al meu,
şi îmbunătăţeşte-te pe sine-ţi, ca nu cumva să
te apuce urgia Domnului, nepocăit.

Fecioară Preacinstită, ceea ce eşti căru-

ţă de Dumnezeu zidită, pe Dumnezeu, Cel ce Se
poartă în căruţă înfricoşată de heruvimi,
trupeşte, ca pe un prunc L-ai purtat şi cu
lapte, L-ai hrănit. O, taină! O, înfricoşată auzire!
Numai eu între oameni am întărâtat

cinstitele Tale îndurări, Hristoase; numai eu
singur am amărât bunătatea Ta cea covârşitoa-
re; ci miluieşte-mă pentru rugăciunile Celeia
ce curat Te-a născut pe Tine.

Amin!
Când va veni în miezul nopţii Mirele să

mă judece, atunci binevoieşte, Preacurată, ca
să ies întru întâmpinarea Lui cu făclie lumi-
noasă şi să mă închin venirii Lui.
Cu lumina Ta cea neînserată, Hristoase

Dumnezeule, luminează smeritul meu suflet
şi-l povăţuieşte la frica Ta, pentru că lu-
mină sunt poruncile Tale.

Mă cutremur gândind la noianul cel ne-

mărginit al greşelilor mele, Născătoare de
Dumnezeu; pentru aceasta alerg la adâncul mi-
lei Tale.

Viforul fărădelegilor mele mă tulbură,
iar furtuna păcatelor şi valurilor patimilor
mă învolburează; ocârmuieşte-mă, Stăpână,
la limanul pocăinţei.
Sufletul meu cel întunecat, cel tare ca o

piatră aspră, care nu se sfărâmă, nici se zdro-
beşte, înmoaie-l cu umilinţa, Fecioară, şi-l arată
piatră vârtoasă care izvorăşte lacrimi ca nişte ape.

Amin!
Vezi, Curată neputinţa smeritului şi ticălo-

sului meu suflet şi izbăveşte-mă de scularea
asupră-i a nevăzuţilor vrăjmaşi şi de vătămarea
acestora.
Pe cei ce au ajuns la sfârşitul veacurilor

Iubitorule de oameni, şi în valul ispitelor
se primejduiesc să piară, nu-i trece cu vede-
rea pe ei care strigă: Mântuieşte-ne, Mântuito-
rule, precum ai mântuit din fiară pe Proorocul.

Pe tine cea între fecioare, Născătoare

de prunc şi între maici, Fecioară curată, Taina
cea minunată în cer şi înfricoşată pe pământ,
cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu şi cu adevărat Fecioară Curată, Te laud, Stăpână.

Întru lenevire cheltuindu-mi vremea, m-am

apropiat la sfârşitul vieţii mele; ci Tu, Prea-
curată, măcar acum la sfârşitul vieţii mă rog
să-mi dai umilinţă, ca să plâng cu amar pentru
păcatele mele cele fără de număr.
Înălţându-mă cu mintea, râvnind fariseului

celui înalt la grumaji şi mult lăudăros, am
căzut în trufie; ci Tu, Născătoare de Dumnezeu,
dăruieşte-mi smerenia vameşului cea suitoare
la înălţime.

Amin!
Mă tânguiesc, plâng şi mă jelesc când îmi

aduc aminte de înfricoşatul Divan, căci lucruri
rele am; Marie, ceea ce eşti neispitită de bărbat,
Maica lui Hristos, fie-mi mie părtinitoare în
ceasul cel înfricoşat.

Amin!
Sedealna
Cele cereşti cu frică s-au bucurat, iar cele

pământeşti cu cutremur s-au veselit, când prea-
curatul glas a venit la tine, Născătoare de Dum-
nezeu. şi ca o prăznuire s-a arătat tuturor, când
a izbăvit Stăpânul pe cel întâi zidit. Pentru
aceasta împreună cu îngerul strigăm ţie: Bucură-
te, cea cu daruri dăruită.
Cei trei tineri în cuptor, pe Treime închi-

puind, îngrozirea focului au călcat şi cântând
au strigat: "Bine eşti cuvântat Dumnezeul pă-
rinţilor noştri".

Culegând roadele păcatului m-am omorât

şi făcând sufletul meu neroditor strig ţie:
Arată-mă aducător de roadă, ceea ce cuRodul Tău
ai pierdut stricăciunea.

Din lucruri nu-mi este mie mântuire, Stă-

până, căci păcate lângă păcate adaug şi răutate
peste răutate; ci cu solirea Ta, Preacurată,
întâmpinând, mântuieşte-mă.
Judecata este lângă uşă, divanul este gata,

găteşte-te suflete smerite şi strigă: când vei
judeca, Cuvinte, să nu mă osândeşti pe mine,
pentru rugăciunile Celeia ce Te-a născut.

Amin!
O, taină străină! O, gândire înfricoşată! Cum

Dumnezeu, S-a arătat pe pământ ca un om?Cum?
Precum El ştie, precum a voit şi precum bine I-a
plăcut, căci lucrează precum voieşte.
Irmos: Pe Domnul Cel ce S-a pogorât. . .

Frica Stăpânului este curată şi rămâne în

veacul veacului, pe care eu urând-o, necurat m-
am făcut, căci cu toată lăcomia cu necurăţia
m-am înjugat; ci Tu, Preacurată Marie, arată-mă
curat.

Sfeşnicule al luminii celei nematerialnice,

cămara cea cu totul aurită, dumnezeiescule pat
cel strălucit, scaune al slavei în chipul focu-
lui, palatule însufleţit şi cămară plină de
toată curăţia şi sfinţenia, sfinţeşte-mi mintea
mea.

Pe Cuvântul Tatălui Cel întrupat mai presus

de cuvânt L-ai născut Născătoare de Dumnezeu,
Fecioară, pe Care toate făpturile Îl lăudăm ca
pe Domnul şi-L preaînălţăm întru toţi vecii.

Amin!
Împietrit fiind cu răutatea şi îmbrăcat

cu desfrânarea, Te rog pe tine, cea împodobită
cu slavă şi îmbrăcată cu haina cea aurită a
Dumnezeirii, îmbracă-mă pe mine, Fecioară, cu
haina cea strălucită a nepătimirii.

toţi vecii.
Irmos:
Pe Dumnezeu Cel ce S-a pogorât în Văpaia

focului la tinerii evrei cu putere dumneze-
iască şi S-a arătat; preoţi lăudaţi-L, popoare
preaînălţaţi-L întru toţi vecii.
În muntele Sinai, în rug, Te-a văzut Moisi,

pe tine care ai zămislit în pântecele Tău
Focul Dumnezeirii fără de ardere iar daniil
te-a văzut munte netăiat, Isaia te-a numit
toiag odrăslit din rădăcina lui David.

Părându-ni-se mie osânditului că gânditor

stau înaintea divanului celui nesuferit
şi înfricoşat al Celui Născut al Tău, Prea- curată, îngrijorat, cutremurat, înfricat, fără
de răspuns şi gol, ajutătoare te chem pe tine.
Ceea ce eşti cămara cea de aur şi de Dum-

nezeu împletită, luminează sufletul meu; uşa cea
cerească, deschide-mi mie intrarea vieţii;
Sfânta sfinţilor, sfinţeşte-mi mintea mea; pă-
mântule nearat, arată-mi locuitor al pământului
celor blânzi.
Potoleşte-mi tot viforul primejdiilor mele

celor în multe feluri şi de bucurie umple ini-
ma mea, alungând toată scârba de la mine, tă-
măduind bolile şi încetând ispitele, Fecioară,
ceea ce izvorăşti bucurie celor ce Te laudă pe
tine.

Amin!
Veniţi toţi credincioşii să cădem la Maica

lui Iisus şi mai înainte de sfârşit să suspi-
năm, să plângem şi să ne tânguim cu amar,
şi înaintea Ei cu umilinţă fierbinte să stri-
găm: Stăpână, sârguieşte-Te şi nu ne lăsa pe noi
să pierim în foc.
LUNI SEARA
Tu eşti Dumnezeul cel minunat, Care cu

preaslăvire faci minuni; Cela ce ai uscat
adâncul şi căruţele le-ai acoperit şi ai
mântuit pe poporul ce-ţi cânta Ţie ca Izbă-
vitorului nostru şi Dumnezeu.

Bucură-te, Stăpână sfântă, cea cu multe

nume numită, Fecioară, Născătoare de Dumnezeu,
Marie, lauda credincioşilor, izbăvirea de bles-
tem, scara cea cerească, minune neînţeleasă,
rugule nears, pământule nelucrat.

Maică Fecioară, Preacurată, fă milostiv nouă

tuturor pe Hristos, celor ce ne pocăim şi dezle-
gare de greşeli dorim şi la Dânsul alergăm,
Stăpâna tuturor.
Sălaş pregătit al dumnezeieştii întrupări,

al Fiinţei celei mai presus de fiinţă, cămară
a Duhului CeluiAtotlucrător, a Împăcării
celei înfricoşate, căruţă mai desfătată decât
rânduielile cele nematerialnice Te-ai arătat

Amin!
Năstrapa cea cuvântătoare, care porţi pe

Hristos, mana nemuririi, izbăveşte-mă de amă-
răciunea patimilor celor stricătoare de suflet
Preasfântă Fecioară, ca, cu credinţă şi dra-
goste să Te slăvesc.
Suflete sterp şi neroditor, câştigă rod

bine slăvit şi făcându-te binevoitor strigă:
Întăritu-m-am prin Tine, Dumnezeule; nu este
sfânt şi nu este drept afară de Tine, Doamne.

Dă-mi curgere de lacrimi, ceea ce eşti bună,

Născătoare de Dumnezeu, şi cu ele stinge cupto-
rul patimilor mele şi spală toată spurcăciunea
mea cea sufletească.

Păşunea morţii cea neoprită şi strică-

ciunea le-ai pierdut, ca ceea ce ai născut
Viaţa cea ipostatică; opreşte şi nestatornicia
rănilor sufletului meu celor pricinuitoare
de bube.
Deznădăjduit fiind de mulţimea păcatelor

mele, către tine alerg, părtinitoarea mea cea
neruşinată, fă-Te mie Povăţuitoare şi de mână
aducătoare către viaţa cea îmbunătăţită.

Amin!
Dezgolit fiind de dumnezeiasca îmbrăcămin-

te şi lipsit de ajutor, lepădat sunt eu tică-
losul; Născătoare de Dumnezeu acoperă goli-
ciunea mea cu sfântul Tău acoperământ.
Avacum, preacurat pântecele Tău, munte

umbrit mai înainte l-a văzut, pentru aceea
a şi strigat: De la miazăzi va veni Dumne-
zeul Cel Sfânt şi din muntele cel cu umbră
deasă.

Frică şi cutremur a venit peste mine, Prea-

curată, că mi-am adus aminte de a doua venire
cea înfricoşătoare a Unuia Născut Fiului Tău şi de
cei vrednici de întâmpinarea Lui.

Graiul cel jalnic, cu plângere, cu tânguire

şi cu lacrimi, care din suflet smerit se aduce
ŢIE, CEA FăRă = prihană, primeşte-l ca pe o jertfă
cu bun miros şi izbăveşte-mă de muncă.
Pe Cel ce S-a născut din Tatăl mai înainte,

fără de mamă şi care mai pe urmă pentru bogăţia
iubirii de oameni a sărăcit, L-ai născut, fără de
tată, cu trup, Fecioară, mai presus de pricină
şi mai presus de înţelegere.

Amin!
Mă cutremur gândind la noianul păcatelor

mele; dar iarăşi cutezând cuget adâncul milosti-
virilor Tale, Fecioară, întru care afundându-mă,
îndreptează-mă la limanul mântuirii.
Mânecând Te lăudăm Unule Născut, Cuvântule

al lui Dumnezeu; pacea Ta dă-o nouă şi ne mi-
luieşte pe noi cei ce Te lăudăm şi cu cre-
dinţă ne închinăm.

Câini mulţi m-au înconjurat cu adevărat şi

adunarea duhurilor celor viclene m-au cuprins,
ci acum, Preacurată, risipeşte sfaturile acestora.

Groapă mi-a scurmat mie vicleanul şi mă is-

piteşte să mă arunc în ea; ci Tu cu dreapta Ta,
Stăpână, fă să cadă în groapă, cel ce a făcut-o.
Dezbrăcatu-m-am de îmbrăcămintea sănătăţii

şi cu veşmântul cel ce plânge, întru du-
reri, fiind înfăşurat, Te rog pe tine,
Stăpână, să mă îmbraci cu vindecarea.

Amin!
Ca ceea ce eşti bunacuviinţă a sfinţilor

Apostoli şi a Mucenicilor şi părtinitoarea
credincioşilor, toţi după vrednicie Te slăvim
pe tine, Născătoare de Dumnezeu.
Adâncul patimilor şi viscolul vânturilor

celor potrivnice s-au sculat asupra mea; ci
întâmpinându-mă, Tu Mântuitorule, mântuieşte-
mă şi mă izbăveşte din stricăciune, precum
ai mântuit pe proorocul din fiară.

Cu voia Ziditorului tuturor, când se va des-

părţi sufletul meu de trup, slobozeşte-mă cea
întru totul nevinovată, din mâinile celor ce mă
urăsc pe mine, Născătoare de Dumnezeu întru
tot cântată.

Ca nu cu urgia Fiului Tău să fiu mustrat,

nici cu mânia Lui să fiu certat, în vremea ve-
nirii Lui, mântuieşte-mă, întru tot cântată, cu
rugăciunile Tale.
Venit-a cu adevărat peste capul meu fără-

delegile multe şi ca o sarcină grea s-au
îngreuiat peste mine; ci uşurează-mi greutatea
mea, Prealăudată.

Amin!
Pe tine Singură din toate neamurile Te-a

ales Dumnezeu spre locaş Lui-şi. Că Tu, Maica
lui Dumnezeu, covârşind sfinţenia tuturor,
bogată eşti cu curăţia.

Amin!
Sedealna
Fiecare unde se mântuieşte acolo după

dreptate şi aleargă. şi care altă scăpare
este afară de tine, Născătoare de Dumnezeu,
ceea ce acoperi sufletele noastre.
Cela ce ai rourat văpaia cuptorului şi pe

tinerii nearşi i-ai păzit, bine eşti cuvântat
Doamne Dumnezeule în veci.

Pe mine cel însetat de apele cele de viaţă

făcătoare, adapă-mă, izvorule al Apei Cele în-
cepătoare de viaţă, ca să nu am trebuinţă în
văpaia focului de degetul cel cu vârful udat
în apă, ca să-mi răcorească limba mea cea arsă.

Viaţa mea este rea, vinovată gheenei şi

râului celui ce arde cu foc, iar ticălosul şi
întinatul meu suflet este plin de necurăţia
cea trupească, Stăpână, pe care curăţeşte-l
degrab.
Viforul gândurilor cele fără de rânduială

mă clatină pe mine, iar viscolul cel diavolesc
al cugetelor celor făcătoare de stricăciune mă
tulbură şi în adâncul păcatului mă trage;
ci ocârmuieşte-mă, Născătoare de Dumnezeu,
Stăpână, şi mă mântuieşte.
Amin!
Milostiveşte-Te spre mine Fecioară,

Mireasă a lui Dumnezeu, că întru adâncul dez-
nădăjduirii am alunecat. şi Te rog pe tine,
Curată, să Te faci mie alinare, că Tu eşti
liman de mântuire celor ce sunt în nevoi.
Irmos: Pe Dumnezeu Cel ce Se slăveşte. . .

O, cât vei mai prihăni pe urmă, suflete al

meu, fără de nici un folos? Cum ai să te ticălo-
seşti în zadar şi ai să te căieşti cu zdrobire,
scârbindu-te atunci în deşert, pentru cele ce
acum cu nesimţire, rău le lucrezi. Drept aceea
aleargă acum la Preasfânta Fecioară.

Inger va veni să te tragă cu sila pe tine

mâhnit şi întristat cumplit şi să te ducă legat
cu lanţurile pe care ale tale degete le-au
împletit, şi deloc nu vei mai putea să te
sfătuieşti cele de folos. Pentru aceasta cazi
acum la Preacurata Fecioară.

Mireasă preacurată a slavei lui Dumnezeu,

să nu-mi închizi uşa dumnezeieştii cămări, ci
ajută-mă să mă izbăvesc de mâhniciunea cea
întristătoare a păcătoşilor şi să mă îndulcesc
de strălucirea drepţilor.

Amin!
Maica lui Dumnezeu, Mântuitorului lumii
şi Sprijinitoarea tuturor, izbăveşte-mă de dul-
ceţile cele lumeşti, ceea ce eşti cu totul fără
prihană, ca să Te laud şi să Te măresc neîncetat
cu cântările a toată lumea.
Să lăudăm, bine să cuvântăm, să ne

închinăm Domnului, cântându-L şi
preaînălţându-L întru toţi vecii.
Irmos:
Pe Dumnezeu Cel ce se slăveşte de îngeri

neîncetat, întru cei de sus; cerurile ceruri-
lor, pământul şi dealurile şi munţii şi
adâncul şi tot neamul omenesc, cu cântări ca
pe Ziditorul şi Izbăvitorul binecuvântaţi-L.
Bine este cuvântat Domnul Dumnezeul lui

Israil, Cel ce a ridicat nouă semn de mân-
tuire, în casa lui David slugii Sale, pen-
tru milostivirea milei, cu care ne-a cercat
Răsăritul, Cel din înălţime şi ne-a îndrep-
tat în calea păcii.

Pe mine cel ce înot în noianul primej-

diilor şi mă viscolesc întru adâncul păca-
telor, povăţuieşte-mă la limanul cel neînvă-
luit al mântuirii, Născătoare de Dumnezeu,
limanul celor ce sunt în furtună, şi mă în-
dreptează, Stăpână, punându-mă neclintit pe
piatra adevăratei pocăinţe.

Lăcrimez, suspin, plâng şi mă jelesc şi nu

voiesc să mă satur de tânguiri nicidecum,
la mâhniciunea cea nemângâiată , la lipsa
prietenilor şi a ajutătorilor şi la osânda
cea fără de mângâiere.
Tămăduieşte-mă, Maica lui Dumnezeu, pe mine

cel ce zac de mulţi ani în patul răutăţii,
precum Fiul Tău a tămăduit pe slăbănogul, şi
porunceşte-mi şi mie ca să-mi ridic, ca pe un
pat, trupul meu la înălţime prin lucruri îm-
bunătăţite şi să merg la locuinţa cerurilor.

Amin!
Ceea ce ai născut pe Dumnezeu, Dezlegătorul

bolilor şi Doctorul durerilor, Pierzătorul
patimilor şi grabnicul Alungător al duhurilor
celor rele, Mântuitorul sufletelor noastre
şi Tatăl, Cel de obşte, tămăduieşte-mi durerea,
suspinarea, chinuirea şi ticăloşia sufletului
meu.
MARTI SEARA
Să cântăm Domnului Celui ce a făcut mi-

nuni mari în MareaRoşie; căci cu marea a
acoperit pe potrivnici şi a mântuit pe Is-
rail că S-a preaslăvit.

Pe Stăpâna cea cu daruri dăruită, pe cea

frumoasă între femei, pe sfeşnicul cel cu
şapte făclii, pe Mireasa cea cu totul fără de
prihană, pe lăcaşul lui Dumnezeu cel însufle-
ţit, pe sicriul cel ce totul de aur, pe Sfân-
ta Fecioară, toţi să O fericim.

Firea cea omenească care de demult a curs

din viaţa cea mai bună, din locul cel roditor
de verdeaţă şi din raiul cel dătător de viaţă
cu necinste a fost scoasă afară şi a căzut
din slava lui Dumnezeu, la mai mare slavă ai
suit-o Fecioară Prealăudată.
Curăţitoare dumnezeiască, masa cea vie,

cămară cu aur împletită, norule în chipul
porfirii, cea mai desfătată decât cerurile,
scaune preaînalt al lui Dumnezeu, palatule
cel cu foc arzător, cetatea lui Dumnezeu cea
însufleţită, Stăpână, mântuieşte-mă.

Amin!
Stâlpare din rădăcină împărătească ai

odrăslit, ceea ce pe Împăratul Hristos,
Floarea cea nevestejită L-ai înflorit, Stă-
până, îmbrăcat cu porfiră împărătească stră-
lucită şi vopsită din porfireştele Tale sân-
giuiri.
Întăreşte-te suflete întru Domnul Dum-

nezeu şi strigă lăudându-te: Nu este sfânt
afară de Tine, Doamne.

În ceasul cel înfricoşat, să Te aflu

pe tine ajutor, izbăvindu-mă din întunericul
cel mai dinafară, din gheena, de scrâşnirea
dinţilor, de viermele cel neadormit şi de
orice chin, Fecioară, Stăpână.

Dă-mi mie, Stăpâna tuturor, lacrimă cură-

ţitoare de întinăciunile trupului, stingă-
toare de foc, dezlegătoare de greşeli, cură-
ţitoare de suflet şi păzitoare a minţii.
Lăcaş sfânt fiind, Preasfântă Stăpână, ca

ceea ce ai născut pe Dumnezeu, milostiveş-
te-Te spre noi robii Tăi şi sfinţeşte mintea
şi gândul nostru, ceea ce eşti munte sfânt.

Amin!
Dă-mi mie, Stăpână, gând treaz şi prive-

ghetor şi grijă necontenită de cercarea ceea
ce va să fie la judecată, la care neosândit
arată-mă, pe mine cel ce sunt însumi osândit.
Auzit-am auzul Tău şi m-am înfricoşat;

înţeles-am lucrurile Tale şi m-am spăimân-
tat, că Dumnezeu mai înainte de veci fiind,
din Fecioară Te-ai născut, făcându-Te om.

Când cuget la înfricoşatul Tău divan,

Cuvinte al lui Dumnezeu, la înfricoşata hotă-
râre cea nemitarnică, mă spăimântez şi mă
tulbur; ci cu rugăciunile Maicii Tale, mân-
tuieşte-mă.

Obicei prea rău cuprinzându-mă şi prin

lungimea vremii în laţ prinzându-mă şi întru
deprindere şi apropiere firească venind
acum, tiranic mă sileşte pe mine; din tirania
aceasta scoate-mă, Stăpână.
În ceasul şi în ziua cercetării, când mi

se va cere seamă pentru greşelile mele şi cu
munci amare voi fi înfricoşat, atunci ajută-
toare să-mi stai înainte, Fecioară, izbă-
vindu-mă de dreapta osândă şi răpindu-mă din
focul gheenei.

Amin!
Păcatul înstrăinându-mă de Dumnezeu şi

plecându-mă să lepăd frica Lui cea mântuitoa-
, m-a silit să săvârşesc toată pofta şi dul-
ceaţa cea fărădelege; pentru aceasta mai îna-
inte de judecată însumi sunt orfan, din care
mântuieşte-mă.
Cela ce eşti nevăzut, pe pământ Te-ai a-

rătat şi cu oamenii de voie ai petrecut, Cel
necuprins, pentru aceasta la Tine mânecând,
Te lăudăm, Iubitorule de oameni.

Vremea vieţii mele ca fumul a pierit şi

către porţile morţii m-am apropiat, şi mă
spăimântez de năpădirea drăcească, căci ale
lor lucruri totdeauna am făcut; îndură-te,
ceea ce eşti cu totul fără prihană şi mă mân-
tuieşte.

Dă-mi pâraie de lacrimi, Fecioară, ca să

usuce adâncul răutăţilor mele şi stinge, Stă-
până, toată văpaia patimilor mele şi mă ajută
să mă izbăvesc de foc şi de celelalte chinuri
în ziua judecăţii.
Pocăinţă adevărată şi întoarcere desăvâr-

şită de la greşelile care am făcut nu arăt;
pentru aceea Te rog pe tine, ceea ce eşti
bună, să mă întorci pe mine mai înainte de
sfârşit şi să mă împaci cu Dumnezeu şi Stă-
pânul meu.

Amin!
Pe Dumnezeu, Cel ce mai înainte din Tatăl

fără de ani S-a născut, sub ani, mai presus
de minte şi de cuvânt L-ai născut cu trup,
Fecioară; pe Înţeleptul Ziditor al vremilor,
al anilor şi al veacurilor, Care cu cuvântul
dezleagă greşelile mele cele de multă vreme.
Adâncul păcatelor şi furtuna deznădăj-

duirii, s-au sculat asupra mea, Mântuito-
rule, drept aceea cu credinţă strig Ţie:
Precum ai scos din Chit pe Iona, scoate şi
viaţa mea din stricăciune, mult Milostive.

Cursele, lanţurile şi pândirile dracilor

6celor ce mă vânează pe mine, arată-le ca
nişte ţesături de păianjen, Fecioară, cu totul
fără prihană.

Să nu conteneşti, Fecioară, să mă pui în

bună rânduială, povăţuindu-mă către o aşezare
mai duhovnicească şi să mă înţelepţeşti lu-
minându-mă.
Dă-mi Fecioară, necontenită pomenire a mor-

ţii şi grijire de ieşire, ca prin ele să
înţelepţesc sufletul meu.

Amin!
Isaia, prin Duhul, carte Te-a văzut pe
tine, Curată, căci întru tine s-a scris
slobozenia muritorilor.

Amin!
Sedealna
Spânzurat pe lemn dacă Te-a văzut, Stă-

pâne, cea neispitită de nuntă şi cu totul fără
de prihană, Curată Fecioară şi Maica Ta, a
7strigat către Tine: Vai mie, Fiul meu prea-
dulce, Cum Te-a osândit pe lemn adunarea cea
fără de lege, pe Tine, Făcătorul tuturor şi
Stăpânul? Laud însă bunătatea Ta cea desăvârşită.
Chipul celui de aur al închinării per-

sane, de demult, tinerii nu s-au închinat,
ci au lăudat pe Domnul în mijlocul cuptoru-
lui: Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti
cuvântat.

Încinge cu tărie, Curată, sufletul meu cel

slăbănogit din pricina păcatelor şi mă mân-
tuieşte pe mine cel ce strig Fiului Tău:
Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti cuvân-
tat.

Temându-mă de ceasul morţii, din pricina

osândei celei fără de moarte, cad către tine:
mântuieşte-mă de cursele vânătorilor, Născă-
toare de Dumnezeu, Stăpână.
Mă înfricoşez şi mă cutremur aducându-mi

aminte de ziua şi ceasul cercării; ceea ce
eşti bună, să-mi fii mie netrebnicul
robului Tău, Ajutătoare, Părtinitoare, Spri-
jinitoare şi Izbăvitoare.

Amin!
Noaptea păcatelor mă cuprinde, norul pa-

timilor mă acoperă, furtuna cea întunecată a
greşelilor mă înconjoară şi negura cea adâncă
a deznădăjduirii mă înghite; luminează-mă,
Stăpână, cu lumina pocăinţei.
Irmos: Cuptorul babilonesc pe tinerii. . .

În pântecele Tău S-a pogorât dumnezeiasca

ploaie, ca ploaia pe lână şi ca o picătură
ce pică pe pământ; învredniceşte-mă, Fecioară,
ca ziua şi noaptea să mă spăl cu ploi de la-
crimi şi să ud aşternutul patului meu.

Umplutu-s-a de rele sufletul meu şi soco-

tit am fost cu toţi cei ce se pogoară în
groapă; ci Tu, Născătoare de Dumnezeu, scoa-
te-mă din groapa patimilor şi din tina cea
întunecată a răutăţilor mele.

S-a umplut de rele sufletul meu şi s-a

apropiat de iad viaţa mea, socotit am fost ca
un om singur şi neajutorat vrăjmaşilor mei;
ci ceea ce eşti sprijineala cea tare
a lumii, arată că eşti ajutătoare celor
fără de ajutor.

Amin!
Sfeşnicule al Luminii celei nematerialnice,

cămară cu totul de aur, dumnezeiescule pat cel
strălucit, scaune al slavei celei în chipul
focului, palatule însufleţit şi visterie plină
de toată curăţia şi sfinţenia, sfinţeşte-mi
mintea mea.

Irmos:
Cuptorul babilonesc pe tineri nu i-a ars,

nici focul Dumnezeirii, pe Fecioara nu a
stricat-o. Pentru aceasta cu tinerii, noi
credincioşii să strigăm: Binecuvântaţi lu-
crurile Domnului pe Domnul.
Pe cea mai înainte însemnată în rug şi în

foc, lui Moisi, puitorului de lege, în
Sinai şi care a zămislit în pântece pe
Dumnezeiescul Foc fără de ardere, făclia
cea întru tot luminată şi nestinsă, pe cea
cu adevărat Născătoare de Dumnezeu cu cân-
tări cinstind-O s-O mărim.

Tu ştii neputinţa smeritului meu trup,

rănile sufletului meu, amăgirile şi nesta-
tornicia inimii mele; pentru aceasta cu mi-
lostivirea Ta dă-mi tămăduire la amândouă păr-
ţile.

Ceea ce eşti loc desfătat al bucuriei, ba-

gă-mă în locul cortului celui minunat al celor
ce dulce prăznuiesc, unde este sunetul gla-
sului bucuriei şi al mărturisirii, până la
casa lui Dumnezeu, cea cu totul fără prihană.
Suspinând şi tânguindu-mă cad la tine,

Fecioară, strigând cu plângere: miluieşte-mă
şi mântuieşte sufletul meu cel ticălos, ceea
ce ai născut pe Dumnezeu, Voitorul milei şi
izbăveşte-mă de toată osânda în ziua judecăţii.

Amin!
Pentru nenumăratele bunătăţi pe care mi

le-ai dăruit mie, ceea ce eşti bună, în toată
viaţa mea Te voi binecuvânta, în toată vremea
voi propovădui slava Ta şi totdeauna lauda Ta,
Stăpână, va fi în gura mea.
ÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎ
MIERCURI SEARA
Lui Dumnezeu Celui ce a mântuit în mare

pe popor, iar pe potrivnici i-a cufundat,
Lui Unuia să-I strigăm că S-a preaslăvit.

Ceea ce ai născut pe Dumnezeu şi Stăpânul

tuturor veacurilor cu neispitire de nuntă,
Fecioară, izbăveşte-mă, Curată, din stăpâ-
nirea patimilor, ca, cu mulţumită şi după da-
torie să Te măresc pe tine, cea de-a pururea
fericită.

Uşa cea mântuitoare a Împăratului slavei
fiind, Fecioară, de Dumnezeu Născătoare, bagă
în uşa vieţii cu rugăciunile Tale, Preacurată,
pe cei ce intră prin uşile Bisericii Tale,
Stăpână, şi Te cinstesc pe tine.
Milostivă Născătoare de Dumnezeu, ceea ce

eşti lauda apostolilor, slava purtătorilor de
chinuri şi întărirea credincioşilor, întăreş-
te rogu-mă, mintea mea, care se răzvrăteşte
cu asupririle amăgitorului şi se întunecă
cu călcările de poruncă.

Amin!
Ceea ce ai fost hotărâtă mai înainte de

toţi vecii, să fii Maică a milostivirii, în-
vredniceşte-mă să dobândesc dumnezeiasca milă,
eu netrebnicul robul Tău, ca să cânt tot-
deauna cu veselie măririle Tale, Preacurată.
Arcul vrăjmaşului l-ai zdrobit şi pave-

zele le-ai sfărâmat întru tărie, Stăpâne
Hristoase, Întărirea noastră; Sfânt eşti
Doamne.

Pe tine părtinitoare şi zid de mântuire Te

avem noi credincioşii, Născătoare de Dumnezeu,
Prealăudată; să nu treci cu vederea Stăpână,
nici să ruşinezi rugăciunile noastre.

Ploi de lacrimi dă-mi mie, ceea ce eşti

bună, şi cu ele stinge-mi de tot cuptorul pa-
timilor mele şi spală-mi toate întinăciunile
mele cele sufleteşti, Născătoare de Dumnezeu.
Întru fărădelegi mi-am întinat bunul neam

al sufletului meu, Preacurată, şi mă înfrico-
şez de cercare când, Cuvântul, îmi va cere
vrednicia chipului Său.

Amin!
Graiurile vameşului uneltindu-le eu ti-

călosul, strig Ţie: milostiveşte-Te spre mine
Stăpână, şi lăsare de greşeli dă robului Tău
cu rugăciunea Ta.
Auzul tainei naşterii Tale celei negrăite

şi străine am auzit şi m-am spăimântat; şi
lăudând strig Ţie: Slavă puterii Tale,
Iubitorule de oameni.

Venit-au apele faptelor mele celor necu-

vioase până la ticălosul meu suflet, Prea-
curată, şi ţinut fiind cu tina patimilor,
strig chinuindu-mă: să nu mă treci cu vederea,
Stăpână, pe mine robul Tău.

Fiare gândite înconjurându-mă acum fără de

milă, se sârguiesc să răpească fără cruţare
ticălosul meu suflet, cea cu totul fără pri-
hană; ci zdrobeşte măselele acestora, cele de
suflet stricătoare, ceea ce eşti atotputernică.
Fii milostivă robilor Tăi, Fecioară, ru-

gămu-ne, şi de îngrozirea cea de faţă izbăveş-
te degrab pe poporul Tău, ca să strigăm Ţie
mulţumind: slavă Ţie, împărăteasă a toate.

Amin!
Suspinare cu zdrobire şi lacrimă sufle-

tească dă-mi mie, Născătoare de Dumnezeu, ca
să-mi plâng păcatele mele cele multe şi cu-
getele cele neîndreptate, rugând milostivi-
rea Ta, Stăpână.
Cela ce eşti nevăzut pe pământ Te-ai ară-

tat şi cu oamenii de voie ai petrecut, Cel
neajuns; pentru aceasta la Tine mânecând,
Te lăudăm, Iubitorule de oameni.

Răscumpărare făcându-Se nouă, Fiul Tău,

pe toţi ne-a izbăvit din stricăciune, Fecioară
pentru aceasta izbăveşte-mă de cugetul cel
trupesc şi de scularea asupră-mi a patimilor.

Să nu laşi, Stăpână, ca mintea mea să fie

trasă pe nesimţite în cugete necuvioase, prin
supărările drăceşti, care totdeauna amăgesc
mintea mea, ci pune-o nerăsturnată.
Pentru milostivirile milei, Fiul Tău S-a

arătat Mântuitorul păcătoşilor şi vameşilor;
pe care urmându-L, Curată, miluieşte-mă acum
pe mine, care mai mult decât toţi am păcă-
tuit.

Amin!
În toate zilele se ispiteşte vicleanul ba-
laur să rupă smeritul meu suflet; ci sfarmă,
Născătoare de Dumnezeu, dinţii acestuia cei
stricători de suflet.
Adâncul patimilor s-a sculat asupra mea

şi viforul vânturilor celor potrivnice; ci
întâmpinându-mă, Tu Mântuitorule, mântu-
ieşte-mă şi mă izbăveşte din stricăciune,
precum ai mântuit din fiară pr Proorocul.

În valurile vieţii cufundându-mă neconte-

nit, eu ticălosul, cu vătămare de minte şi
vânturându-mă totdeauna de vânturile vrăjma-
şului, acum strig Ţie, Născătoare de Dumnezeu:
ajută-mi.

Curgeri de lacrimi duhovniceşti dă-mi mie,

Fecioară, ca să-mi spăl tina greşelilor mele
şi îndreptează-mă la apa iertării, în ziua
judecăţii.
Adormit-am întru moarte sufletească şi zac

în mormântul deznădăjduirii; ci dă-mi mâna,
Preasfântă Fecioară şi mă scoală, rogu-mă,
povăţuindu-mă către pocăinţă şi către viaţă.

Amin!
Râurile cele pururea curgătoare ale minu-

nilor se revarsă dintru Tine, de Dumnezeu dă-
ruită, şi adapă faţa a tot pământul, îngrăşând
gânditor sufletele noastre.


Amin!
Sedealna
Fărădelegile mele, covârşind nisipul mării

acopăr smeritul meu suflet; ci cu mulţimea
îndurărilor Tale, Curată, şterge degrab toate
greşelile mele, izbăveşte-mă de toată mâh-
niciunea care mă cuprinde, Fecioară, şi
umplând inima mea de toată bucuria şi veselia.
Pe văpaia cea din cuptor au stins-o tine-

rii şi cereasca rouă au primit cu credinţă:
Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor
noştri.

Temându-mă de ceasul morţii şi de munca

cea veşnică, la tine cad, Născătoare de
Dumnezeu, mântuieşte-mă atunci din cursa
vânătorilor.

Ceea ce ai încăput în pântece pe Dumnezeul

Cel neîncăput, pe mintea mea cea cu multe gre-
şeli strâmtorată, slobozeşte-o din tirania
lor, Născătoare de Dumnezeu.
Pe cel după chipul Tău, Hristoase, l-am

întinat cu faptele cele necuvioase, eu tică-
losul; ci pentru rugăciunile Celeia ce Te-a
născut pe Tine, dă-mi lacrimă curăţitoare de
greşeli.
Amin!
Când voi fi judecat, ca un vinovat, îna-

intea divanului lui Hristos, arată-Te mie,
Preacurată, şi mă izbăveşte din toată munca
cu părtinirea Ta cea fierbinte.
Irmos: Pe Dumnezeu Cel ce S-a născut. . .

Râvnind desfrânatului cu adevărat, toată

viaţa mea am cheltuit-o în păcate; dar acum
strig: greşit-am Ţie! Fă-mă ca pe unul din
argaţii Fiului şi Ziditorului Tău, Fecioară,
ca să Te slăvesc întru toţi vecii.

Când cu porunca lui Dumnezeu sufletul meu

va ieşi din această viaţă, atunci răpeşte-l
din cursa vânătorilor, Preacurată, pe Cel ce
strigă: toate lucrurile te lăudăm pe tine şi
Te fericim întru toţi vecii.

Adormind întru moarte, zac în mormântul

deznădăjduirii, Fecioară; ci Tu înviază-mă şi
cu priveghere mă învredniceşte a cânta: Bi-
necuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Amin!
Stăpână Curată, Născătoare de Dumnezeu

izbăveşte-mă de stricăciunea păcatelor şi de
asupreala şi reaua lucrare a diavolilor,
încetează-mi tulburarea patimilor şi stinge
văpaia cea nesuferită a dulceţilor mele cu
roua darului Tău.

toţi vecii.
Irmos:
Pe Dumnezeu, Cel ce S-a născut din tatăl

Cel fără de început, mai înainte de veci, şi
mai pe urmă din Născătoarea de Dumnezeu cu
trup S-a îmbrăcat, lăudaţi-L, binecuvânta-
ţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Pe tine rugul cel nears şi Sfântă Fecioa-

ră, Maica Luminii şi Născătoare de Dumnezeu,
nădejdea noastră a tuturor Te mărim.

Suflete se apropie sfârşitul; lângă uşă

este judecata; depărtează-te de lucrurile ru-
şinii şi apucă-te de petrecerea cea bună, că
ai ajutoare pe Născătoarea de Dumnezeu, ceea
ce Te izbăveşte din toată răutatea.

Alunecându-mă cu gândurile şi căzând întru

adâncul pierzării, rog acum folosinţa Ta, Fe-
cioară: întăreşte neputinţa minţii mele celei
schimbăcioase pe piatra cea tare a porunci-
lor lui Dumnezeu.
Legile Tale le-am lepădat şi mântuitoarele

Tale porunci le-am călcat, Îndurate, şi mă
tem de înfricoşatul Tău divan, întru care şe-
zând vei judeca toate; pentru aceea strig:
în dar mântuieşte-mă, Cuvinte, pentru rugă-
ciunile Maicii Tale.
Amin!
Neamul omenesc îmbogăţindu-ne cu soli-

rea Ta cea nebiruită, ceea ce eşti cu totul
fără de prihană, strigăm ziua şi noaptea: Să
nu încetezi a ruga pe Făcătorul şi
Fiul Tău, să miluiască pe cei ce Te laudă pe
tine.
JOI SEARA
Pământul cel roditor de adâncime uscat,

l-a umblat oarecând soarele, căci ca un zid
s-a închegat apa de amândouă părţile po-
porului celui ce a trecut marea pedestru şi
cu plăcere lui Dumnezeu a cântat: Să cântăm
Domnului, căci cu slavă S-a preaslăvit.

Sălăşluire a dumnezeieştii slave, munte

sfânt şi nor luminos, mai înaltă decât ceru-
rile şi mai presus decât sfinţii îngeri şi
mai cinstită decât toate făpturile fiind, mi-
luieşte-mă şi mă mântuieşte, Stăpână.

Biserica Stăpânului, munte sfânt şi cort

mai presus de nori, Maică şi Fecioară, cea
bună şi frumoasă, cea singură binecuvântată,
frumuseţea lui Iacov, Maica lui Dumnezeu cea
nestricată şi Stăpână, miluieşte-mă.
Somn de mântuire, văpaie de foc nestinsă

şi liman neînviforat fii mie, Fecioară, celui
ce înot în noianul vieţii, alinându-mi vi-
forul duhurilor celor rele şi furtuna va-
lurilor patimilor şi mântuind corabia su-
fletului meu.
2 şi acum şi pururea şi în vecii vecilor.
Amin!
Pe ţara Ta aceasta care Te cinsteşte tot-

deauna cu credinţă, mântuieşte-o, Curată, de
primejdii, de năvălirea celor de alt neam, de
războiul cel din mijloc, de sabie şi de orice
altă îngrozire.
Întărirea celor ce nădăjduiesc spre Tine,

Întăreşte, Doamne, Biserica ta, pe care ai
câştigat-o cu scump Sângele Tău.

Te binecuvântăm pe tine, prin care bles-

temul cel de demult s-a dezlegat şi bine-
cuvântarea a înflorit şi firea cea blestemată
s-a binecuvântat.

Prea milostivă Stăpână, când voi muri să

stai lângă mine şi în ziua judecăţii stân-
du-mi de faţă, să mă izbăveşti de osândă.
Mărim pe Cel ce ţi-a făcut ţie multe mă-

riri, Stăpână, precum ai zis mai înainte; şi
te fericim pe tine, cea întru tot fericită.

10amar, de întunericul şi focul cel dinafară şi
de toate celelalte nenumite munci, Născătoare
de Dumnezeu Fecioară, pe mine cel ce scap la
mila Ta.

Virtutea, nădejdea, lauda, tăria şi mân-

tuirea mea fiind Fecioară, Născătoare de Dum-
nezeu, izbăveşte-mă de vrăjmaşii cei văzuţi şi
de cei nevăzuţi, care, ca nişte fiare, caută
să mă rupă şi până în sfârşit să mă piardă.

Ceea ce ai născut pe Fiul lui Dumnezeu şi
eşti Stăpâna tuturor, Fecioară Preasfântă,
miluieşte sufletul meu, şi în ziua judecăţii
izbăveşte-mă de osândă, nelăsându-mă să fiu
supus chinurilor gheenei.

Amin!
Biserică lui Dumnezeu şi palat însufle-

ţit Te-ai arătat, Curată; pentru aceasta toţi
credincioşii împreună cu îngerul, cu bucurie,
strigăm ţie: "Bucură-te! "; Bucură-te, cea
neîntinată; bucură-te, Mireasa lui Dumnezeu,
ceea ce singură ai pricinuit viaţa.
3Amin!
Bucură-te, scaun cu totul luminat şi cu

aur preastrălucit al lui Dumnezeu Cuvântul,
Cel ce stăpâneşte peste toate; bucură-te,
Fecioară, propovăduirea apostolilor.
Acoperit-au cerurile bunătatea Ta, Hris-

toase, că ieşind din chivotul sfinţirii Ta-
le, din nestricata Maică, în Biserica Sla-
vei Tale, Te-ai arătat ca un Prunc în braţe
purtat şi s-au umplut toate de lauda Ta.

Gavriil venind în Nazaret, bucurându-se,

arătat ţi-a adus ţie, Celei Curate şi ne-
ântinate pe "Bucură-te! ". Pentru aceea împre-
ună cu acesta strigăm şi noi netrebnicii ro-
bii Tăi: Bucură-te, prea minunată Fecioară şi
mult cântată.
Precum ai mântuit pe Manase cel ce s-a

pocăit mai înainte, aşa primeşte-mă şi pe
mine întru pocăinţă, Mântuitorule, Cel ce
am greşit mult şi am trecut cu vederea po-
runcile Tale, şi pentru rugăciunile Maicii
Tale izbăveşte-mă din munci ca un singur
Îndurat.

4 Stăpână, izvorul milei, cea minunată cu
adevărat, mult îndurată şi iubitoare de bine
miluieşte sufletul meu cel ticălos, care
înoată în noianul deznădăjduirii, căci spre
tine singur îşi are nădejdea.

Amin!
Înstrăinându-mă păcatul de la Dumnezeu şi

plecându-mă să lepăd din inimă frica Lui, m-a
silit să săvârşesc toată pofta şi nelegiuita
dezmierdare; pentru aceea mai înainte de jude-
cată însumi sunt orfan.
Dacă a văzut Isaia cu închipuire pe Dum-

nezeu pe scaun preaînalt, de îngerii slavei
înconjurat, a strigat: "O, ticălosul de mine!
Că mai înainte am văzut pe Dumnezeu întrupat
pe Cel ce stăpâneşte pacea şi lumina cea
neînserată".

Tăciune al gheenei şi materie a focului

celui nestins, să nu mă arăţi, Stăpână, nici
mulţimea viermilor mâncare veninoasă să mă
primească şi nici să mă cuprindă scrâşnirea
dinţilor şi tartarul.
Sfânta Sfinţilor fiind, Prea neîntinată

9Amin!
Izbăveşte-mă de focul cel nestins, ceea

ce ai zămislit Focul Cel fără de materie, Fe-
cioară, şi cu focul dumnezeieştii frici cu
totul curăţeşte-mă, aprinzând înlăuntrul su-
fletului meu focul, pe care Fiul Tău S-a po-
gorât să-l arunce în lume.

toţi vecii.
Irmos:
Cu focul cel nesuferit împreunându-se

tinerii cei ce stau lângă buna credinţă
şi de văpaie fiind nevătămaţi, dumnezeiască
cântare au cântat: Binecuvântaţi toate lu-
crurile Domnului pe Domnul şi-L preaînăl-
În Lege, în umbră şi în Scriptură, în-

chipuire vedem noi credincioşii, toată par-
tea bărbătească ce deschide pântecele, sfânt
lui Dumnezeu este. deci pe Cuvântul Cel mai
înainte născut, Fiul Tatălui Cel fără de
început, Cel Întâi Născut din Maică fără is-
pită bărbătească, Îl mărim.

Izbăveşte-mă de scrâşnirea dinţilor şi de

viermele cel veninos, de tartarul cel prea
8ieşte-mă Părtinitoarea mea, ca să se ruşi-
neze toţi cei ce mă urăsc pe mine, şi să se
fălească întru tine, Născătoare de Dumnezeu,
toţi cei ce iubesc dumnezeiescul Tău nume.
Irmos: Cu focul cel nesuferit. . .

Nu numai mâinile şi ochii, ci şi mintea şi

sufletul şi inima le întind către tine, Fe-
cioară; străluceşte-mă cu totul cu lumina
Ta, spală-mă de tot cu lacrimile şi curăţeş-
te-mă cu totul cu umilinţa cea fierbinte.

Mă aşteaptă pe mine cumplită osândă, voi

fi judecat înaintea îngerilor şi înaintea
priveliştii a milioane de oameni; izbăveşte-mă
atunci de nevoia cea mare, căci ai mare şi
bogată milă, fiindcă ai născut pe marele Îm-
părat.
Tom preacurat al lui Hristos şi carte pe-

cetluită şi de Dumnezeu scrisă ştiindu-te pe
tine, Te rog să mă scrii în cartea celor mân-
tuiţi, Fecioară, şi zapisele greşelilor mele
să le rupi cu suliţa Fiului Tău.

5Născătoare de Dumnezeu, Curată, ai născut pe
Cuvântul Cel Sfânt, Care cu sfinţenie întru
sfinţi se odihneşte şi ne dăruieşte nouă lumi-
nare şi dar, sfinţenie şi izbăvire.
A Te lăuda după vrednicie nu pot nici lim-

bile îngerilor, căci ce laudă este vrednică
ţie, Fecioară, Care ai născut pe Făcătorul
îngerilor şi al oamenilor. Pentru aceasta mi-
luieşte pe cei ce Te cinstesc pe tine cu cre-
dinţă.
Amin!
Preacurată Marie, ceea ce eşti bucuria,

dulceaţa şi mângâierea inimii mele, în ceasul
ieşirii să-mi fii aproape stătătoare şi părti-
nitoare, îndreptând pe calea cea dreaptă su-
fletul meu.
Strigat-a ţie, văzând bătrânul cu ochii

mântuirea, care a venit oamenilor de la Dum-
nezeu, Hristoase, Tu eşti Dumnezeul meu.

Bucură-te, Fecioară, scară dumnezeiască,

prin care S-a pogorât Cel Prea Înalt şi a suit
pe oameni la veselia cea nemuritoare.

6mântuieşte-ne pe noi!
Răpeşte-mă pe mine, robul tău, din gheena,

din râul cel de foc, de scrâşnirea dinţilor
şi din orice altă muncă.
Hristoase, Mântuitorul meu, dă-mi izvoare

de lacrimi cu mila Ta, ca să plâng mulţimea
greşelilor mele.

Amin!
Bucură-te, muntele din care S-a tăiat Pia-

tra darului, Care a zdrobit pe toţi idolii în-
şelăciunii.

Amin!
Sedealna
Cea neispitită de nuntă, Curata şi Maica

Ta, Hristoase, văzându-Te pe Tine mort spân-
zurat pe lemn, ca o Maică plângând a grăit:
"Ce ţi-a răsplătit ţie adunarea iudeilor cea
fărădelege şi nemulţumitoare, care s-a des-
fătat cu marile şi multele Tale daruri, Fiul
meu; laud însă plecăciunea Ta cea dumnezeiască.

7 Pe Tine Cel ce ai răcorit de foc pe ti-
nerii cei ce Dumnezeu Te-au cuvântat, şi în
Fecioară nestricată Te-ai sălăşluit; pe
Dumnezeu Cuvântul lăudăm cu bună credinţă
cântând: Bine eşti cuvântat Dumnezeul pă-
rinţilor noştri.

Maică fără de bărbat, pe tine Mireasă dum-

nezeiască, toţi te cunoaştem, şi Fecioară
hrănitoare de prunc Te numim, că întru tine
fecioria şi naşterea, cele cu firea des-
părţite, negrăit într-una s-au împreunat.

Născătoare de Dumnezeu, ceea ce ai născut

pe Dumnezeul Cel mai înainte de veci, Prici-
nuitorul vremilor şi al anilor, să stai lângă
mine în vremea ieşirii mele, grabnic ajutătoa-
re, nădejde neruşinată şi scăpare tare.
Cu adevărat legile firii s-au dezlegat

întru Tine, că pe Stăpânul zidirii L-ai ză-
mislit mai presus de fire, Fecioară, Care
pentru îndurarea milei, fără de sămânţă, S-a
făcut Om dintru tine mai presus de fire.
Amin!
Mântuieşte-mă Preasfântă Stăpână, m(ntu-

ÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎ
VINERI SEARA
Cântare nouă să cântăm popoare Celui ce

S-a născut din Fecioară spre mântuirea noas-
tră şi una a făcut pe cele pământeşti cu ce-
le cereşti, că S-a preaslăvit.

Preacurată şi Preasfântă Stăpână, ce cân-

tare de laudă îţi voi aduce ţie, eu netreb-
nicul şi mult păcătosul robul Tău, ca să mi-
lostiveşti pe Fiul Tău, să-mi dea iertare de
păcate?

Răutăţile şi nelegiuirile mele au întrecut

noianul mării, şi altă nădejde de mântuire,
ca să milostivească pe Înduratul Dumnezeu, nu
am afară de tine, Preamilostivă Stăpână.
Îndrăzneală având către tine, o Maică a lui

Dumnezeu, cea fără prihană, cu suspin din a-
dâncul inimii cer ca să-mi mijloceşti de la
Fiul Tău iertare greşelilor mele, celor mai
multe decât nisipul.

Amin!
Nu încetez slăvindu-Te, oPreamilostivă

Stăpână, eu ticălosul robul Tău, deşi m-am
afundat întru adâncul greşelilor mele celor
prea fărădelege; ci Tu, ca o bună, primeşte
netrebnica mea cântare, mijlocindu-mi ier-
tare de păcate.
Suflete sterp şi neroditor, câştigând rod

bine slăvit, veseleşte-te şi strigă: Nu este
sfânt, nu este drept afară de Tine Doamne.

Fiind cu totul întunecat de mulţimea gre-

şelilor, o ticăloase suflete, strigă către
Preasfânta Fecioară, cea mai sfântă decât toţi
sfinţii, ca să-ţi solească iertare şi lumina-
re de la Prea Milostivul Său Fiu.

Nimeni n-a păcătuit precum eu, oPreacu-

rată Fecioară; deci cu a Ta solire învredni-
ceşte-mă iarăşi milostivirii Fiului Tău, pe
mine cel căzut din Darul Lui, căci la tine
alerg şi năzuiesc, Preamilostivă Stăpână.
Toată fiind Bună şi Preamilostivă, Stă-

până, roagă pe preaînduratul Dumnezeu, pe
Care l-am mâniat cu spurcatele mele fapte, ca
să-mi dea chip de pocăinţă şi să mă învred-
nicească părţii celei de-a dreapta
când va veni să judece lumea.

Amin!
Altă nădejde nu am ca să îmblânzească pe

milostivul şi dreptul Judecător pentru nele-
giuirile mele cele păgâneşti, afară de tine,
Preamilostivă Stăpână; deci, milostivă, fă-Te
mie păcătosului.
Ce te-ai înspăimântat Avacume?Cui strigi

şi grăieşti: De la Teman va veni Dumnezeu?
Cuvântul trup S-a făcut întru lauda minu-
natului nostru Dumnezeu, că S-a proslăvit.

Fă milostiv pePreaînduratul Dumnezeu,

Care S-a înnoit din feciorescul Tău sânge,
mie prea ticălosului, care de-a pururi Îl
întărât cu fărădelegile mele, ca să nu pier
până în sfârşit, ci să-ţi cânt cântare de
laudă.

Cum voi îndrăzni, eu ticălosul, să laud

cu buze întinate şi cu limbă spurcată pe cea
mai sfântă decât toţi sfinţii; ci Tu, O Maică
a Cuvântului, arată-Te milostivă mie netreb-
nicului.
Prin naşterea Ta cea mai presus de ceruri,

de îngeri neînţeleasă şi de oameni neajunsă,
Te-ai făcut petrecătoare cerului cerurilor,
Stăpână preamilostivă; deci nu înceta a ruga
pe Cel Născut al Tău pentru mine robul Tău.

Amin!
Orbit fiind cu ochii sufletului meu de

mulţimea greşelilor, la tine cad suspinând,
Stăpână Preamilostivă, ca să-mi dai, prin so-
lirile Tale, luminare, prin iertarea păcate-
lor, de la Fiul Tău cel prea milostiv.
Ceaţa sufletului meu risipind-o, întru

lumina Ta Hristoase primeşte-mă pe mine,
Unule Milostive, ca de noapte să-ţi strig
ţie: Luminează-mi socoteala minţii mele.

Astăzi, o ticăloase suflete, s-a apropiat

sfârşitul tău; de ce nu cazi la Preamilostiva
Stăpână, suspinând din adâncul inimii, ca să
milostivească pe Fiul Ei spre tine?

Răutăţile mele au covârşit capul meu

şi am căzut întru adâncul deznădăjduirii; ci
Tu ca o milostivă, Fecioară fără prihană,
tinde-mi mâna milostivirii Tale, ca să Te laud
neîncetat.
Arătatu-Te-ai mai desfătată decât ceruri-

le, Fecioară, încăpând în pântecele Tău pe
Emanuil, pe care nu înceta rugându-L ca să-mi
dea iertare de păcate mie netrebnicului robului
Tău.

Amin!
Marie, locaşul lui Dumnezeu, lauda celor

cereşti, slava celor pământeşti şi surparea
celor dedesubt, nu încetez a Te chema, ca să
milostiveşti spre mine pe Cel ce S-a născut
din tine.
Am strigat întru suspinuri netăcute către

înduratul Dumnezeu şi m-a auzit pe mine din
iadul cel mai de jos şi a scos din strică-
ciune viaţa mea.

Adu-ţi aminte, Preamilostivă Stăpână, de

ticăloşia mea cea amară şi îndulceşte amără-
ciunea inimii mele cu solirile Tale cele prea
puternice, ca neîncetat, fără tăcere, să Te
laud.

Arată-mă părtaş al raiului desfătării pe

mine cel ce spre tine mi-am pus toată nădejdea
mijlocindu-mi iertarea păcatelor de la prea-
dulcele Tău Fiu, ca oPreamilostivă.
IisusePreadulce, pentru solirile Celeia

ce Te-a născut fără prihană, pică dulceaţa
darului Tău în ticăloasa mea inimă, curăţind-o
de toată întinăciunea, ca de-a pururea să se
îndulcească de Numele Tău.

Amin!
Arătatu-Te-ai mai presus de curăţie, Fe-

cioară Maică a Cuvântului, pe care nu înceta
rugându-L pentru mine ticălosul, ca să-mi ier-
te mulţimea greşelilor, făcându-mă încăpere
a Darului Său.

Amin!
Sedealna
Preasfântă Stăpână şi Preacurată Fecioară,

cu totul fără prihană, izbăveşte-mă, prin so-
lirile Tale cele preaputernice către Fiul Tău
cel milostiv, de prihana greşelilor pe mine
cel plin de păcate, ca de-a pururea să Te mă-
resc.
Chipului celui de aur al închinării celei

persane, tinerii cei trei nu s-au închinat,
ci lăudau în mijlocul focului şi ziceau:
Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti cuvântat.

Cad la tine, Preacurată Fecioară, cu zdro-

birea inimii suspinând şi Te rog: nu Te în-
toarce de la ticălosul Tău rob, Cela ce puru-
rea Te mânii cu faptele mele rele, ci mă
întoarce la pocăinţă.

Nu încetez aducându-mi aminte de nelegiuirile

mele, oPreamilostivă Stăpână, şi de aceea
alerg la tine ca la oPreamilostivă, ca prin mij-
locirea Ta să-mi speli noroiul păcatelor, sco-
ţându-mă din cursele vrăjmaşilor mei.
Laud milostivirea Ta şi slăvesc măririle

Tale, o Stăpână cu totul fără de prihană;
primeştePreamilostivă, săraca mea rugăciune şi îmblânzeşte pe Fiul Tău, Cela ce S-a făcut om
pentru mine, ca să Te măresc în veci.

Amin!
Lacrimi îţi aduc ţie, Stăpână, ca o jertfă

fără prihană; primeşte suspinurile inimii mele
celei ticăloase, Preacurată, dându-mi curăţire
de greşeli ca o bună, că pe tine Te am liman de
mântuire şi folositoare.

Irmos: Pe Făcătorul de bine. . .

Iacov văzându-Te scară către cer, Prea-

curată, milostivă scăpare te-a arătat nouă;
de aceea, întru totul Sfântă, pe mine cel cu-
fundat în noianul păcatelor, înalţă-mă, cu so-
lirile Tale, la locaşurile Fiului Tău, Cel prea
îndurat.

Născâtoare de Dumnezeu fiind, Preamilostivă

Stăpână, şi Împărăteasă a celor cereşti, ri-
dică-mă dintru adâncul greşelilor, rogu-mă,
Preacurată Fecioară, şi arată-mă locuitor al
locaşurilor celor cereşti cu solirile Tale.

Israilitenilor celor de demult cărora le-au

căzut oasele în pustie, m-am asemănat eu tică-
losul, Preasfântă Fecioară, întorcându-mă ia-
răşi în Egiptul patimilor; ci Tu ca o Milos-
tivă nu înceta rugându-Te pentru mine.

Amin!
Căzând către tine, o Fecioară întru totul

fără prihană, mă rog cu lacrimi din adâncul
inimii: să nu mă laşi pe mine ticălosul să
pier în mulţimea păcatelor şi să mă fac bucu-
rie dracilor, ci mântuieşte-mă cu puterea Ta.

toţi vecii.
Irmos:
Pe Făcătorul de bine şi Dumnezeu, şi

Izbăvitorul totului, şi Făcătorul a toată
lumea, preoţi lăudaţi-L, popoare preaînăl-
ţaţi-L întru toţi vecii.
Cei ce cu dulcea săgeată a preacuratei

Tale naşteri ne-am rănit, Curată, de a Ta
vrednică de îndrăgire frumuseţe minunându-ne
cu cântări îngereşti, după vrednicie, pe Ti-
ne Maica lui Dumnezeu Te mărim.

Laudele Tale, Fecioară, cine din pământeni

poate să le spună?Care nici cetelor îngereşti
10nu sunt lesne înţelese, iar mie ticălosului
cu totul neajunse. Drept aceea strig ţie: bine-
cuvântată eşti Tu între femei.

Auzului meu, Preasfântă Stăpână, pune-i

strajă dinspre şoptirile vrăjmaşilor mei, ce-
lor ce pururea mă bântuiesc, ca numai porunci-
lor Fiului Tău să fiu ascultător, lăudându-L
în veci, şi pe tine fericindu-Te.
Unde voi alerga eu ticălosul, Stăpână? Sau

spre cine îmi voi pune nădejdea mea?La tine
nădăjduiesc, Preacurată Fecioară, ca să faci
milostiv pe Fiul Tău, în ziua judecăţii, mie
netrebnicului robului Tău.

Amin!
Fecioară cu totul fără prihană, cu fier-

binţeală şi cu suspin mă rog, să nu depărtezi
Darul Tău de la mine robul Tău, cel ce fără
încetare Te laud ca pe o Maică Fecioară şi Mi-
reasă nenuntită.
Sfârşitul glasului al treilea
ÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎ
MARTI SEARA
Să cântăm Domnului Celui ce cu preaslăvire

a cufundat pe Faraon în mare, cântare de bi-
ruinţă, că S-a preaslăvit.

Prea-sfinţită Născătoare de Dumnezeu, ceea

ce te-ai făcut încăpere sfinţită a Cinstitului
şi cu adevărat Sfântului Duh, sfinţeşte inima
mea, ceea ce s-a făcut încăpere pângărită a ne-
curatelor duhuri.

Dă-mi Preasfântă lacrimă stingătoare a fo-

cului gheenei şi învredniceşte-mă ca noaptea
şi ziua să-mi spăl patul şi aşternutul cu cur-
geri de umilinţă, ca să nu dorm întru moarte.
Mulţimea dulceţilor celor de multe feluri

mă tulbură şi viscolul patimilor celor în multe
chipuri mă învârteşte, împingându-mă spre
deznădăjduire; ci tu, Prealăudată, cu dreapta Ta
cea purtătoare de viaţă, ocârmuieşte-mă la lima-
nul pocăinţei.

Amin!
Cuvântul Tatălui, Cela ce pe toate le-a în-

fiinţat dintru nefiinţă, ca un Dumnezeu; pri-
cinuitorul Cel mai presus de pricină a întregii
zidiri văzute şi nevăzute, întrupându-Se precum
a voit, pe tine Te-a avut pricină, Stăpână.
Se veseleşte de tine, Biserica Ta, Hristoa-

se, strigând: Tu eşti Tăria mea, Doamne, şi scă-
parea şi întărirea.

Mai cinstită cu neasemănare decât serafimii,

izbăveşte-mă, preacinstită Stăpână, de necinstea
necinstitelor patimi, pe mine cel ce Te cins-
tesc pe tine de-a pururea şi mă mântuieşte.

În ziua înfricoşatei cercări să Te aflu pe

tine părtinitoare nemincinoasă, iar în vremea
ieşirii mele, grabnică sprijineală, Născătoare de
Dumnezeu.
Cel ce se poartă pe umerii cei curaţi ai

heruvimilor, pe tine, Stăpână, căruţă purtătoare
de văpaie Te-a făcut pe pământ, întru care pur-
tându-Se cu noi a vorbit.

Amin!
Ca ceea ce eşti mai sfântă decât sfintele

puteri, pe Dumnezeu, Cel ce în sufletele cele
sfinte ale Sfinţilor se odihneşte, cu sfinţenie
L-ai născut, Preasfântă Fecioară.
Acesta este Dumnezeul nostru, Cel ce din

Fecioară S-a întrupat şi firea omenească a
îndumnezeit-o; pe care lăudându-L, strigăm:
Scârba strămoşilor ai dezlegat-o născându-

ne nouă bucurie, pe Ziditorul şi Izbăvitorul,
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu; pe Care cu
deadinsul roagă-L să mântuiască sufletele noastre.

Prin tine, Maică Fecioară, s-a miluit lumea,

care prin călcarea de poruncă s-a netrebnicit.
Pentru aceasta cu cântări de laude, după datorie
pe tine Te fericim.
Fecioară cea cu mii de nume numită, Stăpână

mult-cântată, Preasfântă Doamnă, cămară cu totul
de aur şi neîmpletită de mână, Mireasă neîntina-
tă şi nestricară, Maica lui Dumnezeu neispitită
de nuntă, miluieşte-mă.

Amin!
Pe Iisus, Dătătorul de viaţă, pe care L-ai

născut Stăpână, mai presus de minte şi de cuvânt
Din tine, făcându-Se om, roagă-L totdeauna ca să
mă arate părtaş părţii şi stării aleşilor Lui.
Cu legea poruncilor Tale însuţi Iubitorule

de oamenii, luminează mintea mea rogu-mă Doam-
ne, şi mă miluieşte.

Scaune în chipul focului, Căruţă heruvimi-

cească a lui Dumnezeu, cămară preacinstită,
scară cerească, Sicriu prea frumos aurit, porum-
biţă cuvântătoare, Preasfântă Fecioară, mântu-
ieşte-mă.
Ploi de lacrimi curăţitoare plouă-mi mie,

Curată, şi dă-mi plâns de bucurie, scârbă vese-
litoare, izvor de lacrimi purtător al umilin-
ţei, pocăinţă fierbinte şi iertare, Stăpână.
Locaşule însufleţit, încăpător al slavei lui

Dumnezeu, sălăşluire sfântă, palat dumnezeiesc,
curat şi sfinţit, vistierie a lui Hristos, că-
mară cu porfiră de aur, Preasfântă Fecioară,
mântuieşte-mă.

Amin!
Suspină, plângi, spală-ţi faţa ta suflete cu

lacrimile cele ce curg, spală-ţi mâinile Tale
cu curgeri de umilinţă şi ca desfrânata apu-
că-te cu mintea de picioarele Celei preacura-
te şi vei lua iertare.
Precum pe proorocul din adânc şi din stri-

căciune l-ai scos şi viaţa mea, Bunule, din
greşale izbăveşte-o cu milostivirea Ta.

Născătoare de Dumnezeu învredniceşte-mă să

vărs picături de lacrimi curăţitoare, căci
peste tine a picat roua cea cerească; ca lâna
cea purtătoare de rouă, naşterea Ta a închipu-
it, Fecioară.

Ascultă acum suspinul meu, Fecioară, şi gră-

beşte de scoate pe robul Tău din gura leului,
ca să Te laud pe tine, cea prealăudată şi fără
prihană.
De multe ispite fiind ţinut, strigat-am de multe

ori, şi din toate m-ai izbăvit nerănit; de aceea şi
acum strig: mântuieşte sufletul meu, Stăpână.

Amin!
Ceea ce ai născut pe Cuvântul cel iubitor

de oameni, pe Cel Îndurat şi Voitor al milei,
miluieşte sufletul meu, Născătoare de Dumnezeu,
că spre tine nădejdiile şi-a pus.

Amin!
Sedealna
Mieluşeaua şi Fecioara văzându-Te pe tine,

puternice, spânzurat pe Cruce tânguindu-se zi-
cea lăcrimând: Ce este această negrăită pogo-
râre a ta, Cuvântule?Cum Te-a osândit poporul
cel osândit, pe Tine, Dumnezeule, cel ce pe toţi
vrei să-i judeci? Laud mila Ta cea nespusă.
Pe Cel ce în cuptor pr tineri nearşi i-a

păzit şi focul l-a stins, să-L lăudăm zicând:

Bogatul cel ce mai înainte petrecea întru

îndulcire şi desfătare multă, cerând o pică-
tură de apă, ca să-şi răcorească limba, care se
chinuia în văpaia gheenei, nu a dobândit! O, su-
flete al meu înfricoşează-te de pildă!

Ceasul judecăţii punându-l în minte mă cu-

tremur, Stăpână, şi îngrijat fiind, la tine, nă-
dejdea mea cea tare, alerg cu lacrimi, să nu
mă laşi atunci fără părtinire.
Eu cel ce sunt cu sufletul nesimţitor şi

vârtos ca pe o piatră, Te rog pe tine, Prea Sfântă,
ceea ce eşti lespede de Dumnezeu scrisă, în
care Dumnezeu a scris iertarea tuturor, scrie-
mă şi pe mine în cartea celor vii.

Amin!
Eu cel întinat cu multe păcate, când voi

sta gol înaintea divanului cel înfricoşat al
lui Hristos, atunci să stai împreună cu mine,
Stăpână, izbăvindu-mă de nevoie şi de orice vă-
tămare.
Irmos: Pe Împăratul Hristos. . .

Bucură-te, pământ de Dumnezeu umblat şi rai

cuvântător de Dumnezeu odrăslit; bucură-te, ce-
tate însufleţită; bucură-te, scaun de foc; bucu-
ră-Te, palat şi încăpere a bucuriei, cleşte de
cărbune purtător şi sfeşnic cu totul de aur
plin de Lumina cea dumnezeiască şi nestinsă.

Dulceaţa dumnezeieştii mângâieri pic-o în

sufletul meu, care este ţinut cu amărăciunea
greşelilor, Fecioară neispitită de nuntă; că
Tu eşti dulceaţa îngerilor şi a oamenilor cre-
dincioşi. şi-mi dă să dobândesc Cina cea ce-
rească şi desfătarea cea dulce a raiului.

Ceea ce eşti sfeşnic prea strălucit al Lu-

minii celei cu trei sori, alungă întunericul
meu cu lumina Ta, Născătoare de Dumnezeu, dă-
ruindu-mi izbăvire de durerile cele grele, mie
celui ce cu credinţă laud şi preaînalţ naşte-
rea Ta, Preacurată.

Amin!
În ceasul sfârşitului meu răpeşte-mă, Fe-

cioară, din mâinile dracilor, a vameşilor celor
amari şi mă izbăveşte de cumplitul stăpânitor,
de darea de seamă de la înfricoşata judecată,
de focul cel veşnic şi de toată osânda.

Irmos:
Pe Împăratul Hristos, pe Care L-au mărturi-

sit tinerii cei robiţi în cuptor, să-L lăudăm,
zicând cu mare glas: Toate lucrurile lăudaţi
pe Domnul.
Pe tine Mireasa cea preaslăvită şi prea-

sfântă Născătoare de Dumnezeu, ceea ce ai
născut pe Ziditorul tuturor celor văzute şi
nevăzute, întru cântări Te mărim.

Cu ochiul Tău cel milostiv vezi-mi necazul

meu de pe urmă, pe care mi l-a pricinuit nemă-
surarea greşelilor mele, şi după mulţimea dure-
rilor mele, mângâierile Tale, Stăpână, degrab să
veselească inima şi sufletul meu.

Cu grai desfătat, cu laudă întinsă şi cu

suflet bucuros, niciodată nu voi înceta a Te
cinsti pe tine, Stăpână cea mult lăudată. Că
întru numele Tău voi ridica mâinile mele şi
în toată viaţa mea, bucurându-mă, bine Te voi
cuvânta, ceea ce eşti viaţa celor ce Te doresc
pe tine.
ceea ce ai născut pe Dumnezeu, adâncul şi

noianul cel mare al milei, opreşte şi usucă iz-
vorârea şi curgerile relelor mele cu curgerea
milostivirii Tale, ceea ce eşti cu totul fără
prihană, dându-mi mie curgeri de umilinţă ca să
mă spele, Fecioară. . .

Amin!
Stâlpare putredă rod sănătos n-a odrăslit

niciodată, nici izvor amar n-a izvorât apă dul-
ce; dar cum va scoate inima îndărătnică cuvinte
drepte. Pentru aceasta, Stăpână, mă cutremur a
Te cinsti pe tine, însă ştiind credinţa mea,
mântuieşte-mă.
ÎÎ/ÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎ
MIERCURI SEARA
Nu este asemenea Ţie, preaslăvite Doamne

pentru că, cu mână tare ai izbăvit pe poporul
pe care l-ai câştigat, Iubitorule de oameni.

Cu adevărat ai născut pe Dumnezeu şi Dom-

nul şi cu adevărat Te numim Născătoare de Dum-
nezeu, Curată; pentru aceasta cu credinţă Te
cinstim şi după datorie Te slăvim.

Pe tine cămară cuvântătoare, Curată şi fără

prihană cunoscându-Te arătată, Te rog să mă iz-
băveşti de patimile trupului şi ale sufle-
tului, de ispite şi de înconjurări.
Ca ceea ce eşti scară a venirii către noi

aAtotţiitorului, prin care Dumnezeu S-a pogo-
rât pe pământ, înalţă-mă de la patimile cele
pământeşti ale trupului la cer, povăţuindu-mă
către Dumnezeu.

Amin!
Ceea ce Te-ai făcut Maică a Luminii, luminea-

ză-mă, cu lumina solirilor Tale, pe mine cel ce
dorm ca într-o noapte şi povăţuieşte-mă cu
milostivirea Ta, către Lumina cea neînserată
şi către viaţa cea veşnică.
Pentru că Biserica cea stearpă din păgâni

a născut şi adunarea cea multă întru fii
a slăbit, minunatului Dumnezeului nostru să-I
strigăm: Sfânt eşti Doamne.

Te-ai arătat fântână care de-a pururea iz-

vorăşti mângâierea celor necăjiţi; pentru a-
ceasta şi mie, Stăpână, izvorâşte-mi curgerea
apelor Tale celor mângâietoare şi-mi stinge,
cuptorul patimilor.
Pe mine cel rănit de gânduri necuvioase,

tămăduieşte-mă ceea ce ai vindecat rana cea
cumplită a firii noastre; că pe Ziditorul şi
Dumnezeul acesteia L-ai născut.
Viscolindu-mă în noianul greşelilor, al

patimilor şi al ispitelor mele, povăţuieşte-mă
cu multă grăbnicie la limanul sprijinirii Tale,
ceea ce eşti cu totul fără de prihană.

Amin!
Pe tine cea ce eşti mai desfătată decât

cerurile şi mai înaltă decât pământul, Te rog
ca întru necaz să mă desfătezi, Stăpână, pe
mine cel căzut şi strâmtorat de năvălirile
asupra-mi ale vrăjmaşilor.
Acesta este Dumnezeul nostru, Cel ce din

Fecioară S-a întrupat şi firea omenească o
a îndumnezeit, pe Care lăudându-L strigăm:

Fecioară, ceea ce ai născut pe Vindecătorul,

Mântuitorul şi Dezlegătorul necazurilor, slo-
bozeşte-mă de toate greutăţile şi umple de
negrăită bucurie inima mea, Stăpână, ca de-a pu-
rurea să Te fericesc.

Pe tine, pom cu frumoase roade şi copac cu

bună umbră, Te numim noi credincioşii, ca ceea
ce ai odrăslitRodul cel frumos cu podoaba şi
Dătătorul nemuririi: pe Care roagă-L pentru cei
ce cu credinţă Te cinstesc pe tine.
O, Unire şiAmestecare nouă şi preaslăvită!

Că Dumnezeu - Omul, Cel ce S-a născut, naşterea
cu fecioaria a unit-o, iar pe ceea ce L-a născut
negrăit, iarăşi Curată şi nestricată a lăsat-
o, ca şi mai înainte de naştere.

Amin!
Cel ce este înfricoşat şi neapropiat celor

de sus, din Fecioară fără de bărbat apropiat
S-a arătat celor de jos; pe care cu dreaptă
credinţă Născătoare de Dumnezeu o numim, ceea
ce cu numirea cea potrivită naşterii S-a îm-
bogăţit.
De noapte mânecând, toţi fără de tăcere

Te rugăm pe Tine, Lumina cea neapropiată,
Dumnezeul cel îndurat: Pacea Ta, Hristoase,
dăruieşte-o nouă.

Născătoare de Dumnezeu, ceea ce eşti rai

al vieţii, izbăveşte pe robii Tăi de moartea
păcatului şi de patimile cele de multe feluri.

Alabastru gândit al mirului celui deşer-

tat din cer pe pământ, Tu eşti Curată; fă-mă
acum şi pe mine binemirositor.
Pe omul cel ce a curs întru stricăciune,

iarăşi l-ai întors prin naşterea Ta cea dumne-
zeiască şi l-ai învrednicit, Fecioară, nemuririi
celei mai dinainte.

Amin!
Ceea ce eşti mai înaltă decât heruvimii şi

serafimii, Născătoare de Dumnezeu, cea cu totul
neîntinată, străluceşte sufletul meu cu lumina
Ta cea dumnezeiască.
Precum pe Iona proorocul l-ai izbăvit din

chit, şi pe mine dintru adâncul greşalelor
scoate-mă şi mă mântuieşte, Unule Iubitorule
de oameni.

Miluieşte-mă ca o milostivă pe mine cel ne-

curat, ca ceea ce eşti mai Curată decât stră-
lucirile soarelui, şi umple inima mea de lumi-
na Ta cea dumnezeiască.

Oprit-ai acum stricăciunea ceea ce vătă-

mase firea omenească, prin adevărata nestrică-
ciune; opreşte, Preacurată, şi pâraiele patimi-
lor mele şi curgerile cugetului celui trupesc.
Te laud pe tine, ceea ce ai născut pe Dum-

nezeul Cel Prealăudat şi Te rog cu dorire: Iz-
băveşte-mă de înfricoşata Judecată şi de veş-
nica osândă, Născătoare de Dumnezeu şi mă mân-
tuieşte.

Amin!
Pe tine singură, Preacurată, Te ştiu mai

cinstită decât heruvimii, ca ceea ce ai născut
pe Cel ce i-a făcut pe ei dintru nefiinţă;
pe Care roagă-L să ne miluiască pe noi cei ce
Te lăudăm.

Amin!
Sedealna
Ceea ce eşti părtinitoarea nebiruită a ce-

lor necăjiţi şi solitoarea gata a celor ce nă-
dăjduiesc spre tine, mântuieşte-mă de sminteli
şi să nu mă treci cu vederea pe mine cel ce mă
primejduiesc cumplit.
De aşezământul Tău aducându-ţi aminte,

Hristoase Dumnezeule, pe tineri i-ai izbăvit
din foc prin pogorârea îngerului, Cel singur
cu adevărat preaslăvit.

Ceea ce eşti fântână dumnezeiască a milosti-

virii şi a bunătăţii, izvorăşte-mi şi mie, cu
îndestulare, bogăţia milostivirilor Tale, şi
spălându-mi întinăciunea greşelilor mele, stin-
ge-mi şi înfocarea trupului.

Duhovniceasca bogăŢie cea dată mie de la

Dumnezeu, toată prin dulceţile trupului am
cheltuit-o, vieţuind în desfrânare. Ci îndrep-
tează-mă, Fecioară, cu rugăciunile Tale, precum
Fiul Tău a îndreptat pe fiul cel desfrânat.

Cetele îngerilor, ale apostolilor şi ale
mucenicilor Tăi, Cuvinte, roagă totdeauna mi-
lostivirea Ta cea multă, Iubitorule de oameni,
ca pe toţi să-i miluieşti, ca un milostiv,
pentru Născătoarea de Dumnezeu.

Amin!
Născătoare de Dumnezeu, nădejdea şi singura

mea scăpare, izbăveşte-mă de stăpânirea dulce-
ţilor şi a patimilor care mă tiranizează, dân-
du-mi dezlegare datoriilor cu rugăciunile Tale.
Irmos: Pe Dumnezeu Cel ce a întins. . .

Sălăşluindu-se în pântecele Tău Cel Prea-

înalt, Te-a arătat pe tine, Fecioară, mai desfă-
tată decât cerurile şi părtinitoare nebiruită
celor ce strigă: Toate lucrurile Domnului lău-
daţi pe Domnul.

Supunându-mă dobitoceşte patimilor întru

adâncul pierzării m-am pogorât şi ardere a vă-
păii pe sine-mi m-am făcut; Ci Tu, Maica lui
Dumnezeu, căutând spre mine miluieşte-mă şi
mă mântuieşte.

Trecând prin nestatornicia vieţii, am căzut

în gândurile cele tâlhăreşti, şi rănindu-mă
m-am împuţit; Doctorule al celor bolnavi dă-mi
mâna, pentru rugăciunile Maicii Tale celei fără
prihană.
Amin!
Tămăduieşte sufletul meu cel ce boleşte

şi luminează mintea mea cea întunecată, iar în
vremea cea viitoare izbăveşte-mă, Născătoare de
Dumnezeu, Fecioară, de muncile cele nesuferite
şi veşnice.

toţi vecii.
Irmos:
Pe Dumnezeu, Cel ce a întins cerul ca o pie-

le şi a întărit pământul pe întemeierea sa,
preoţii Domnului şi robii Domnului lăudaţi
pe Domnul şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Pe naşterea Ta cea fără de sămânţă, Născă-

toare de DumnezeuPreaCurată, pe Hristos Dum-
nezeul nostru, cu cântări fără tăcere Îl mă-
rim.

Iată lângă uşă este ziua, Judecătorul fără

de milostivire şade şi dă fiecăruia cele vred-
nice de cele lucrate, precum este scris; pentru
aceasta suspină, ticăloase suflete, căzând la
Maica lui Dumnezeu, mâhneşte-te şi arată chi-
puri de pocăinţă.
Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu

Marie, Doamna tuturor, slobozeşte-mă pe mine

cel robit de toate felurile de păcate, că Tu,
Fecioară, ai născut mai presus de cuvânt pe Slo-
bozitorul sufletelor noastre, Care este Bună-
tatea cea firească.
Nu am fapte bune, am întinat veşmântul pe

care l-am îmbrăcat la dumnezeiescul botez şi
umblu întru întunericul necunoştiinţei; pentru
rugăciunile Celeia ce Te-a născut pe Tine, Doam-
ne, îndreptează-mă pe mine cel deznădăjduit.

Amin!
Ceea ce ai născut pe Dumnezeu Cel iubitor,

de bine, mă rog, slobozeşte-mă degrab de pri-
etenia cea vicleană către trup, Născătoare de
Dumnezeu cea iubitoare de bine şi mă fă rob
dumnezeieştii voiri pe mine cel ce pier cu le-
nevirea.
JOI SEARA
Noianul MăriiRoşii cu urme neudate, pe-

destru trecându-l Israil cel de demult, cu
mâinile lui Moise, în chipul Crucii, puterea
luiAmalic în pustie a biruit.

Lipsindu-ne de tot ajutorul omenesc, Prea-

Curată, toţi cei ce suntem în primejdii alergăm
totdeauna la ajutorul Tău cel ce adevărat
întemeiat şi ne mântuim.

Alinare în furtuna ispitelor şi ocârmui-

toare Dumnezeiască în întreitele valuri ale
patimilor te-a dat nouă, Cel ce Te-a proslă-
vit pe tine; pentru aceasta îndreptează către
limanul veseliei pe robii Tăi, Preacurată.

M-am rănit cu săgeţile păcatului, eu tică-
losul, şi zac în patul deznădăjduirii, care mă
duce la moarte şi în iadul cel pierzător de
suflet; din care răpeşte-mă, Stăpână.

Amin!
Gavriile ţi-a adus ţie din cer, "Bucură-te! "

împotriva blestemului strămoaşei. Că Tu, Preacu-
rată, ne-ai născut binecuvântarea şi tuturor ai
izvorât bucuria cea veşnică.
Dintru înălţime Te-ai pogorât pe pământ

cu voirea, Cel mai presus de tot începutul şi,
firea omenească cea smerită o ai înălţat,
prin Crucea Ta, din iadul cel mai de jos:
pentru că nu este Sfânt afară de Tine, Iu-
bitorule de oameni.

Milostiveşte-te Maică a lui Dumnezeu şi mă

miluieşte, îndură-te de sufletul meu, care se
primejduieşte în valurile patimilor trupului
şi ale sufletului, şi ca o izbăvitoare de bine
întâmpină-l şi-l izbăveşte cu tăria Ta.

Amăgirea celor văzute depărtându-mă pe ne-

simţite de la dragostea celor nevăzute şi ne-
amăgite, întru cele de scârbă m-au pogorât; din
care răpeşte viaţa mea, Preacurată, cu solirile
Tale.
Abătându-mă de la poruncile Tale, am căzut

cumplit întru adâncurile necazurilor şi dureri
nespuse m-au cuprins; din care izbăveşte-mă,
3Doamne, pentru rugăciunile Maicii Tale.
Amin!
Aducându-ne aminte, Fecioară, de graiurile

dumnezeiescului înger, cu bucurie strigăm ţie:
Bucură-te, Preacinstită; bucură-te, îndreptarea
luiAdam; bucură-te, izbăvirea Evei; bucură-te,
mântuirea credincioşilor.
Pentru dragostea chipului Tău, Îndurate,

ai stătut pe Cruce, şi s-au topit neamurile;
că Tu eşti, Iubitorule de oameni, tăria mea
şi lauda.

Tăria celor neputincioşi şi mângâiere celor

deznădăjduiţi, veselie celor întristaţi şi bu-
curie celor necăjiţi şi bogăţie celor săraci
Te-a dat pe Tine Cel puternic, Mireasă Dumne-
zeiască.

Acoperământ, sprijin şi scăpare fă-Te

mie, robului Tău, Fecioară şi mă izbăveşte de
nenumăratele mele rele, ca să propovăduiesc mi-
nunile Tale tuturor oamenilor.

4Lipsit fiind de lacrimi şi de suspinuri,
din întunecarea patimilor mele, Te rog pe tine,
Izvorul milei, să mă izbăveşti de chinuri şi să
mă aduci către dumnezeiasca umilinţă.

Amin!
Pe tine curăţitoarea tuturor oamenilor cu

credinţă Te rog şi mă cuceresc ţie, Celei bine-
cuvântate: fă-mi mie milostiv pe Judecătorul
în ziua judecăţii, cu rugăciunile Tale.
Între doi tâlhari Te-ai cunoscut pe Cruce,

Hristoase Dumnezeule, şi s-a ridicat soarele
cu cutremur şi luna a stat întru rânduiala sa;

Cu curgeri de umilinţă spală-mi întinăciu-

nea inimii mele, Fecioară neîntinată, şi dăru-
ieşte-mi chipuri de umilinţă cu sfinţitele
Tale rugăciuni cele către milostivul Dumnezeu,
pe Care negrăit L-ai născut.

Să nu încetezi rugând pe Dumnezeu, Fecioară,

pe Care L-ai întrupat, ca pe Mântuitorul şi
Stăpânul, să-mi dăruiască dezlegare greşelilor
mele şi să mă aducă iarăşi la veselia cea din-
tâi, pe care nebuneşte am pierdut-o.
5 Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Pe Înţelepciunea lui Dumnezeu cea iposta--

tică ai născut, Fecioară, cu trup într-un Ipos-
tas; pe Cuvântul Cel fără de început, care în
zilele cele mai de pe urmă, S-a unit cu sângiu-
irile Tale cele curate, făcându-Se Om, ca să
mântuiască pe Om.

Amin!
Cel ce S-a întrupat din tine, Curată, vrând

să facă cunoscută negrăita Lui bunătate, Te-a
dat mijlocitoare pentru noi, care de-a pururea
împaci cu El, prin solirile Tale, pe cei ce-L
mânie pe Dânsul.
Jertfi-voi ţie cu glas de laudă, Doamne, Bi-

serica strigă către Tine; de sângele dracilor
curăţindu-se, cu sângele cel curs, prin milos-
tivire, din coasta Ta.

Fie-mi mie, Preacurată Stăpână, alinare şi

liman de mântuire, potolindu-mi furtuna patimi-
lor mele şi trecându-mă la adăpostirea cea
dumnezeiască şi neînvăluită.

Întru tine, Fecioară, ne lăudăm; întru tine ne

6izbăvim de greutăţi; nădăjduind întru tine nu
ne temem de năvălirea vrăjmaşilor, noi cei ce
Te lăudăm pe tine.
Dă-mi ajutorul Tău şi izbăveşte-mă de pri-

mejdii şi de necazuri, şi slobozeşte-mă de du-
rerile şi greşelile mele, ceea ce ai născut iz-
băvirea tuturor.

Amin!
Învredniceşte-ne, Preacurată, pe noi cei de

acum să vedem slava Fiului Tău, ca să ne îndul-
cim mai adevărat de împărtăşirea Lui, cu rugă-
ciunile Tale.

Amin!
Sedealna
Dacă Te-a văzut mieluşeaua şi Maica Ta pi-
ronit pe Cruce, Doamne, s-a spăimântat şi a
strigat: Ce vedere este aceasta preaiubite
Fiule?Acestea ţi-a răsplătit adunarea cea ne-
supusă a celor fărădelege, care s-a îndulcit
de minunile Tale cele multe, Stăpâne! Ci, slavă
negrăitei Tale Smerenii!

7Tinerii luiAvraam oarecând în Babilon vă-
paia cuptorului au călcat şi lăudând cântau:

Tărie în boli Te-a dat pe tine, Fecioară,

Domnul, Doctorul sufletelor şi al trupurilor,
nouă celor bolnavi, ca ceea ce tămăduieşti pe
cei ce strigă: Binecuvântat este Rodul pânte-
celui Tău.

Bucuria acestei vieţi de acum mi s-a schim-

bat în mâhniciune şi smerenie, din pricina lu-
crurilor mele şi sfaturilor celor necuvioase;
ci Tu, Curată, ceea ce eşti pricinuitoarea bucu-
riei celei adevărate, dă-mi veselia ta.
Pe oamenii cei înstrăinaţi de Dumnezeu, prin

amăgirea şarpelui, îi chemi înapoi, căci ai năs-
cut pe Dumnezeu, Cel ce S-a făcut Om din sân-
giuirile tale, Care a rămas ceea ce era şi S-a
făcut ceea ce nu era; pentru aceasta toţi Te
lăudăm pe tine.

Amin!
Noi cei uscaţi de bolile patimilor cunos-

cându-Te pe tine, cu adevărat, izvor de tămădu-
iri, scoatem ape mântuitoare şi dumnezeieşti
8slăvind pe Domnul şi lăudând măririle Tale,

cele multe.
Irmos: Pe Hristos Dumnezeul nostru. . .

Ziditorul tuturor înduplecându-Se de iu-

birea Sa de oameni şi de bunătatea Sa cea nemăr-
ginită, luând trup din tine, Prealăudată, S-a
arătat celor de pe pământ, şi face prieteni,
prin tine, pe toţi cei ce Te laudă de-a pururea

Mâinile şi ochii sufletului meu cu dinadin-

sul le întind către tine, Stăpână, eu cel ţinut
cu totul de necazurile cele de multe feluri,
şi chem sprijinul Tău cel fierbinte; pentru
aceasta arată spre mine, Născătoare de Dumnezeu
bogăţia cea nebiruită a iubirii Tale de oameni.
Legile Tale cele dumnezeieşti călcându-le

ca nişte fărădelege, ne-am dat vrăjmaşilor şi
cu sufletul şi cu trupul; ci Tu ca un prea Bun,
surpă-i de tot pe aceştia, Iubitorule de oameni,
pentru rugăciunile Maicii Tale celei nestrica-
te, ale apostolilor şi ale tuturor sfinţilor.

9Amin!
În Sfânta Sfintelor hrănindu-te, ai năs-

cut pe Cel mai Sfânt decât toţi sfinţii, sfân-
tă, Mireasă a lui Dumnezeu; pentru aceea cu gla-
suri sfinte toţi strigăm: bucură-te, Maica lui
Dumnezeu, Sfântă Născătoare de Dumnezeu Fecioa-
ră; bucură-te, veselia sfinţilor îngeri.

toţi vecii.
Irmos:
Pe Hristos Dumnezeul nostru Cel ce pe Cruce

cu trupul S-a pironit şi ne-a arătat nouă
armă spre mântuire, tineri preaînălţaţi-L
întru toţi vecii.
Pe tine ceea ce pe Luminătorul Dumnezeu,

Cel ce a răsărit înainte de soare, care tru-
peşte la noi a venit, din coapsele Tale cele
fecioreşti negrăit L-ai întrupat, Binecuvân-
tată Preacurată Născătoare de Dumnezeu Te
mărim.

Luminează-mi, Curată, ochii şi înţelegerile

sufletului meu, ca să nu mă apuce întunericul
cel preadânc al păcatelor, nici să mă acopere
negura deznădăjduirii, şi mântuieşte-mă şi mă
ocârmuieşte, ceea ce eşti părtinitoarea cea ne-
10ruşinată a credincioşilor.

Întinându-mă cu totul cu călcările de po--

runcă, am căzut în fapte nepovestite şi urâ-
ciuni, şi chem ajutorul şi sprijinul Tău, Stă-
până, pe care dăruieşte-le mie, izbăvindu-mă
de toate ispitele cele rele şi de necazuri.

Pentru bunătatea Ta, Hristoase, ai venit ca
să ne izbăveşti pe noi, care nu din lucrurile
dreptăţii avem îndrăzneală către tine, ci nu-
mai pentru iubirea Ta de oameni, Doamne; pentru
aceasta în dar cerem iertare, pentru rugăciu-
nile Maicii Tale.

Amin!
Mântuieşte-mă, Curată, pe mine netrebnicul

Tău rob, care strig cu credinţă: bucură-te,
locaşul cel cu totul fără prihană al Împăratului
Hristos; bucură-te, Fecioară, masa dumnezeiască
care ai purtat Pâinea Vieţii; bucură-te, rug
nears; bucură-te, uşa lui Dumnezeu cea neumblată.
VINERI SEARA
Deschide-voi gura mea şi se va umplea de

Duhul, şi cuvânt răspunde-voi Împărătesei
Maici ; şi mă voi arăta luminat prăznuind, şi
voi cânta minunile Ei, bucurându-mă.

Mântuieşte, Preacurată Născătoare de Dumne-

zeu, ticălosul meu suflet de tina patimilor,
de întreitele valuri ale gândurilor, de săge-
ţile vicleanului şi de adaosurile lui, şi ră-
peşte-mă din focul cel veşnic.

Scoate-mă Curată, din adâncul greşelilor şi

mă povăţuieşte către lumina dumnezeieştilor
porunci ale lui Hristos, Dumnezeul şi Mântui-
torul nostru, străluceşte-mi raza cea mântui-
toare a pocăinţei şi-mi dă viaţa cea veşnică.

Căzând în tina cea noroioasă a răutăţilor
mele, mă înec foarte cu lucrurile cele viclene
şi nu-mi este statornicie; Stăpână Fecioară
Maică, scoate-mă cu puterea Ta şi izbăveşte-mă
de focul cel veşnic şi de toată munca.

Amin!
Moartea şi stricăciunea Tu le-ai pierdut,

întru tot cântată Născătoare de Dumnezeu, năs-
când pe Hristos, Izvorul nestricăciunii, şi ai
înfrumuseţat cu dar şi cu nemurire firea ome-
nească, ceea ce eşti prea nevinovată.
Pe ai tăi cântăreţi, Născătoare de Dumne-

zeu, izvorul cel viu şi îndestulat, care s-au
împreunat ceată duhovnicească, întăreşte-i
şi întru Dumnezeiască mărirea Ta, cununilor
slavei învredniceşte-i.

Ceea ce Te-ai arătat Fecioară Curată, a-

lungă întunericul sufletului meu, rupe legătu-
rile păcatelor mele şi mântuieşte-mă, mă rog,
cu folosinţa Ta.

Inima mea ceea ce se clăteşte de adausuri-

le patimilor, întăreşte-o întru frica cea cura-
tă a lui Dumnezeu, cu îndurarea ta cea bună,
Fecioară cu totul fără prihană.
Deznădăjduindu-mă de tot felul de ajutor,

către tine am alergat, Preanevinovată, acope-
rământul şi păzitoarea cea puternică; nu mă
lepăda de la dumnezeiescul Tău acoperământ.
Amin!
Ca o împărăteasă împodobită cu lanţuri de

aur, Stăpână, stai de-a dreapta Împăratului şi
Dumnezeu, rugându-Te pentru robii Tăi.
Cel ce şade în slavă, pe scaunul Dumnezei-

rii, pe nor uşor a venit Iisus, Dumnezeul
cel Preaînalt, din Preacurata Fecioară, şi a
mântuit pe cei ce strigă: Slavă, Hristoase,
puterii Tale.

Pe mine cel ce sunt ţinut de trândăvie, în-

tunecat cu totul de negura patimilor şi robit
de păcate, slobozeşte-mă, Stăpână de Dumnezeu
fericită, şi mă fă să fiu al Fiului Tău şi
Dumnezeului nostru.

Pe mine cel omorât de răutatea vicleanului,

înviază-mă ceea ce ai născut viaţa, căci către
tine am alergat, ceea ce eşti cu totul fără
prihană; şi cufundat fiind întru adâncul că-
derii, scoate-mă ca o milostivă.
În mormântul desfrânărilor mele celor ne-

trebnice zac şi sunt ţinut de trândăvie şi le-
4nevie; ci Tu, ceea ce ai născut Învierea tutu-
ror, înviază-mă şi mă mântuieşte, ca ceea ce
eşti bună.

Amin!
Pe tine, Fecioară Curată, proorocul de demult

Te-a numit Munte Dumnezeiesc şi sfinţit, peste
tot umbrit de fapte bune, din care S-a arătat
Mântuitorul Cuvânt, spre zidirea şi luminarea
sufletelor noastre.
Spăimântatu-s-au toate de Dumnezeiasca

slava ta, că Tu, Fecioară, neispitită de nuntă,
ai avut în pântece pe Dumnezeul cel peste
toate şi ai născut pe Fiul cel fără de ani,
Cel ce dăruieşte pace tuturor celor ce Te
laudă pe tine.

Povăţuieşte-mă, Stăpână, cu rugăciunile Tale,

ca să se veselească sufletul meu cel smerit,
să se teamă de Fiul Tău şi să facă poruncile
Lui din inimă, Preacurată, cu totul fără pri-
hană.

Stăpână, ceea ce eşti bună, învredniceşte-mă

să mă mărturisesc Izbăvitorului cu toată
inima mea, ca să-mi alunge neştiinţa inimii
mele şi a sufletului meu celui pătimaş, ceea
ce eşti cu totul fără prihană.
Preacurată, ceea ce eşti bună, păzeşte sufle-

tul meu, ca lumina ochilor, sub acoperământul
aripilor Tale, şi izbăveşte-l de tirania duhu-
rilor celor viclene şi de osândă.

Amin!
Arată-te, Preacurată, izbăvind de năvălirile

patimilor şi de viclenii draci pe robul Tău,
cel ce Te-a câştigat apărătoare puternică şi
folositoare neruşinată.
Înţelepţii de Dumnezeu, care faceţi acest

praznic Dumnezeiesc şi cu totul cinstit al
Maicii lui Dumnezeu, veniţi să plesnim cu
mâinile; slăvind pe Dumnezeu, Cel ce S-a năs-
cut dintr-însa.

Surpă, Stăpână, pe cei ce pururea mă luptă

pe mine şi risipeşte norul cugetelor celor
viclene, fiindcă eşti uşă a Soarelui dreptă-
ţii, Maica lui Dumnezeu.

Străluceşte-mă raza pocăinţei, Stăpână şi

risipeşte norul cugetelor mele celor viclene,
de care sunt tras prin amăgiri cumplite şi
stricăciuni.
Alinează valul cel sălbăticit al patimi-

lor mele şi viforul cugetelor mele celor rele
ceea ce eşti tuturor folositoare tare şi aco-
perământ puternic, cea cu totul fără prihană.

Amin!
Înmulţitu-s-au greşelile sufletului meu-

mai mult decât nisipul mării şi ca o sarcină
grea mă apasă pe mine; ci Tu, Fecioară, mai îna-
inte de sfârşit, milostivindu-te, mântuieşte-mă.

Amin!
Sedealna
Pe ceea ce este apărătoare caldă întru ne-

voi, ajutătoarea noastră şi împăcătoarea cu
Dumnezeu, prin Care din stricăciune ne-am iz-
băvit; pe Născătoarea de Dumnezeu, credincio-
şii să o fericim.
N-au slujit făpturii cugetătorii de Dum-

nezeu, fără numai Făcătorului, şi groaza fo-
cului bărbăteşte înfruntând-o se bucurau
cântând: Prealăudate Dumnezeul părinţilor
noştri şi Doamne, bine eşti cuvântat.

Pe tine, Născătoare de Dumnezeu, Curată,

cu credinţă Te chem: păzeşte inima mea cea sme-
rită şi izbăveşte-mă de văpaia iadului şi de
întunericul cel veşnic.

Rupe, Fecioară curată, cu suliţa Fiului Tău,

zapisul greşelilor mele şi mă izbăveşte,
rogu-mă, de tot necazul în ceasul sfârşitului
meu.
Stinge, Fecioară Curată, cu pâraiele lacri-

milor mele şi cu ploaia îndurărilor Tale,
cuptorul pe care mi l-a pricinuit mulţimea ră-
utăţilor mele, prin lucrarea diavolească.

Amin!
Izbăveşte-mă de ispitele ce ne vin asupră-

ne şi de toată munca, Pururea Fecioară, ceea ce
eşti Maica Cuvântului, pe cei ce Te cântă
întru adevăr întru toţi vecii.
Irmos: Pe tinerii cei binecredincioşi. . .

Vindecă sufletul meu cel ce boleşte, lumi-

nează-mi mintea cea întunecată şi răpeşte-mă
din foc şi din muncile cele negrăite şi veş-
nice, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, Mireasă
Dumnezeiască.

Plecându-mă patimilor celor necuvântătoare,

m-am pogorât în adâncul pieirii şi m-am făcut
ardere văpăii, din care izbăveşte-mă, Născă-
toare de Dumnezeu Fecioară, pe mine robul Tău.

Ceea ce ai născut noianul milostivirii, pe

Izbăvitorul şi Domnul, usucă noianul rău-
tăţilor mele şi mai înainte de sfârşit dezlea-
gă-mi legăturile păcatelor mele, ceea ce ai
născut pe Mântuitorul tuturor.

Amin!
Domnul cel ce domneşte făptura, Cel ce S-a

întrupat din pântecele Tău, pe tine Fecioară,
Te-a arătat Doamnă tuturor celor văzute şi
celor nevăzute, proslăvindu-Te ca pe o Maică a
Sa fără prihană.

toţi vecii.
Irmos:
Pe tinerii cei binecredincioşi, în cuptor,
naşterea Născătoarei de Dumnezeu i-a mântu-
it; atunci fiind închipuită, iar acum plinită;
pe toată lumea ridică să-ţi cânte ţie: Pe
Domnul lucrurile lăudaţi-L şi-L preaînăl-
Tot neamul omenesc să salte cu Duhul,

fiind luminat şi să prăznuiască firea min-
ţilor celor fără de trup, cinstind sfânta
prăznuire a Maicii lui Dumnezeu şi să stri-
ge: Bucură-te, Preafericită Născătoare de
Dumnezeu, Curată, Pururea Fecioară.

Inima mea fiind neroditoare de faptele bune

cele dumnezeieşti, Preacurată Născătoare de
Dumnezeu Fecioară, arat-o aducătoare de roadă,
ceea ce Te-ai născut din cea stearpă, cu voia
Aceluia ce toate le preface, ca să Te laud pe
tine, cea întru tot cântată.

Străluceşte-mi cu lumina Ta, ceea ce eşti cu

totul fără prihană şi ai născut Lumina cea ne-
apropiată; alungă norii patimilor male şi ră-
pindu-mă din întunericul cel luminos, învred-
niceşte-mă Luminii celei dumnezeieşti, ca să
Te cânt pe tine Maică Fecioară.
Spală putrejunea inimii mele cu stropirea

îndurărilor Tale, Curată, şi mă învredniceşte ca
să vărs pururea pâraie de lacrimi, care să-mi
înceteze râurile patimilor şi să mă izbăveas-
că de munci.

Amin!
Născătoare de Dumnezeu, ceea ce eşti iubi-

toare de bine, care ai născut pe Dumnezeu, Iubi-
torul de bine, slobozeşte-mă degrabă de dragos-
tea trupească cea vicleană, Stăpână, şi mă fă să
fiu rob dumnezeieştii voiri, pe mine cel ce
pier cu lenevirea.
Sfârşitul glasului al patrulea
SAMBATA SEARA
Calul şi călăreţul, în MareaRoşie, i-a scu-

fundat Hristos, Cel ce a sfărâmat războaiele
cu braţ înalt; şi pe Israil l-a mântuit, pe
cel ce cânta cântare de biruinţă.

Ceea ce eşti uşa Luminii celei neapropiate,

cu totul fără prihană, deschide sufletului meu
uşile pocăinţei şi-i dă intrare în bucuria şi
frumuseţea celei de acolo.

Avându-te pe tine, Născătoare de Dumnezeu

folositoare nebiruită, zid nesurpat şi acope-
rământ nestricat, m-am izbăvit de şarpele cel
amăgitor, Preacurată, care căuta de demult să mă
înghită pe mine.
Să nu mă dezgoleşti pe mine de dumnezeies-

cul tău acoperământ, şi nici să mă arăţi deşert
de Darul Tău, Stăpână Preacurată, nici să mă le-
pezi ruşinat, ci dă-mi mie mila Ta.
Amin!
Încetează durerea cea nesuferită a inimii

mele celei dosădite şi necăjite, Născătoare de
Dumnezeu şi-mi dăruieşte izbăvire şi dumneze-
iasca strălucire a mântuirii, Maică a lui
Dumnezeu.
Cel ce ai înfipt pe nimic pământul, cu po-

runca Ta şi ai ridicat neţinut pe cel în-
greuiat; pe piatra cea neclătită a poruncilor
Tale, Hristoase, întăreşte Biserica Ta, Unule
Bunule şi Iubitorule de oameni.

Scăparea lumii Tu eşti, Preacurată şi oricine

aleargă la tine cu gând călduros se izbăveşte
de nevoi. Pentru aceasta pe mine cel ce alerg
la acoperământul Tău, izbăveşte-mă de toată
mâhniciunea cea cumplită.

Ceea ce eşti singura sprijineală a tuturor

pământenilor, sprijineşte-mă după mare mila Ta,
Stăpâna lumii cea bună, şi mă păzeşte cu cer-
cetarea cea dumnezeiască a puterii Tale, căci
ai putere nebiruită.
Scoate-mă cu puterea Ta, Stăpâna lumii cea

bună, din mâna luptătorului şi din tirania lui,
ca nu biruindu-mă să mă apuce şi să mă soarbă şi
în munca cea veşnică să mă ducă.

Amin!
Cu frică şi cutremur căzând, strig către

tine, Născătoare de Dumnezeu: fie-mi ajutătoa-
re în ceasul morţii, Stăpâna lumii cea bună,
când voi da răspuns de cele ce am făcut în
viaţă.
Dumnezeiască deşertarea Ta cunoscând-o

Avacum cu mai înainte vedere, Hristoase, cu
frică a strigat Ţie: Spre mântuirea poporului
Tău, ca să mântuieşti pe unşii Tăi ai venit.

Ceea ce covârşeşti pe toţi cei născuţi, ca

ceea ce ai purtat în pântecele Tău pe Stă-
pânul şi Domnul, Cel ce este mai presus decât
toţi oamenii, milostiveşte-Te spre mine cel greşit.

Mişcările şi poftele trupului meu stinge-le

cu ploile rugăciunilor Tale, Preacurată,
şi făclia sufletului meu cea stinsă aprinde-o cu
focul dragostei celei dumnezeieşti.
Ceea ce eşti tăria celor neputincioşi, nă-

dejdea celor deznădăjduiţi şi mângâierea celor
ce plâng, dă-mi plângere bine primită, Fecioară
cu totul fără prihană, prin care să aflu ier-
tare.

Amin!
Pe tine agonisindu-Te zid şi întărire,

folositoare nemincinoasă şi turn nebiruit al
credincioşilor, nădăjduiesc spre tine ca să
dobândesc mântuire.

Cel ce Te îmbraci cu Lumina ca şi cu o
haină, la tine mânec şi Ţie strig: Luminează
sufletul meu cel întunecat, Hristoase, ca un
Milostiv.

De nu vei apuca Tu înainte ca să-mi dai

izbăvire, cine-mi va rupe zapisul greşelilor
şi al păcatelor mele cele nemăsurate, Curată?

Cugetând la mulţimea răutăţilor mele, am

venit întru deznădăjduire din nedumerirea cea
multă, Fecioară; pentru aceasta strig către
tine: miluieşte-mă şi mă mântuieşte.
Maica lui Dumnezeu, cea fără stricăciune,

Născătoare de Dumnezeu a Celui ce a săvâr-
şit toate numai cu voirea, izbăveşte-mă de
pedeapsa cea veşnică pe mine robul Tău.

Amin!
Având lauda cea luminată a fecioriei, ca

o Maică a lui Dumnezeu, eşti lăudată mai pre-
sus decât toţi; pentru aceasta îţi aducem pe
"Bucură-te! " al lui Gavriil.
Marea patimilor sălbăticită de viforul cel

stricător de suflet, linişteşte-o, Stăpâne
Hristoase, şi din stricăciune mă scoate, ca
un Milostiv.

Ceea ce ai născut Viaţa, ceea ce fiinţeşte,

Stăpână Curată, răpeşte-mă din moartea cea
sufletească şi învredniceşte-mă vieţii celei
veşnice.

Pe tine cea cu adevărat neasemuită întru

frumuseţe, mai mult decât cei născuţi, Te rog
Stăpână, Mireasă Dumnezeiască: izbăveşte-mă de
toată răutatea cea grozavă.
Eu nu am altă sprijinitoare în lume afară de

6tine, ceea ce eşti bună; pentru aceasta la tine
cad şi-ţi strig: nu Te depărta de la robul Tău,
Preacurată.

Amin!
Amăgitorul şi făcătorul de rele pururea

îmi tulbură mintea cu desfătări; Stăpână aju-
tă-mi, răpindu-mă pe mine de la vicleşugul lui.

Amin!
Sedealna
Maică Fecioară, ceea ce ai zămislit Lumina

Adevărului şi ai născut pe Dumnezeu cu trup,
străluceşte-mi lumina Ta, mie celui ce mă
aflu în întunericul relelor; scoate-mă degrabă
din adâncul deznădăjduirii şi întăreşte su-
fletul meu pe piatra vieţuirii celei fără de
greşeli, judecă pe dracii care necontenit mă
necăjesc şi conteneşte degrabă durerea inimii
mele celei ticăloase, ceea ce eşti nădejdea
marginilor, care dăruieşti lumii mila cea mare.
Domnul părinţilor Cel preaînălţat, văpaia

a stins-o şi pe tineri i-a rourat, pe cei ce
cântau cu un glas: Dumnezeule, bine eşti cu-
vântat.

O, de Dumnezeu fericită, Născătoare de Dum-

nezeuPreacurată, vindecă necazul sufletului
meu şi dăruieşte-mi liniştea mântuirii şi
veselia vieţii.

Ceea ce eşti uşă neumblată, închide-mi

uşile cuvintelor deşarte, prin care a intrat
în mine moartea şi pierzarea păcatului.
Cel născut al Tău a izvorât râurile nes-

tricăciunii; cu rugăciunile Tale găteşte-mi şi
mie bogăţia şi curgerea milostivirii Lui cea
nemăsurată.

Amin!
Izbăveşte-mă, Preacurată, de tot necazul,

de asuprelile vieţii şi de dureri, de nevoi şi
de boli, de primejdii şi de clevetirea cea cum-
plită.
Irmos: Ţie Făcătorului a toate. . .

Să Te aflu pe tine, Curată, folositoare în

ispite, apărătoare în necazuri, ajutătoare în
nevoi, liman de mântuire în primejdii şi mân-
gâiere în toată întristarea.

Vezi credinţa mea, Fecioară Curată, vezi

dorul meu pe care îl am către tine, vezi şi
dragostea cea Dumnezeiască a sufletului meu,
şi-mi dă mie înmulţit darul Tău.

Ceea ce ai zămislit în pântece Lumina cea

înţelegătoare, luminează-mi ochii inimii mele,
dezleagă-mi întunericul datoriilor mele şi
risipeşte-mi negura păcatului.

Amin!
Ceea ce ai născut mântuirea cea mai presus

de minte şi tuturor oamenilor ai dăruit Mân-
tuire, Fecioară, dă-mi şi mie Dumnezeiasca mân-
tuire, potolindu-mi necazul cel din păcate.

toţi vecii.
Irmos:
Ţie Făcătorule a toate, în cuptor, tinerii

împreună cântau: Toate lucrurile pe Domnul
lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Isaia dănţuieşte, Fecioara a avut în pân-

tece şi a născut Fiu, pe Emanuil, pe Dumnezeu
şi Omul; Răsăritul este numele Lui; pe Care
mărindu-L, pe Fecioară o fericim.

De dureri multe fiind înconjurat, genunchii
îmi plec către tine, Curată, şi cu faţa la pă-
mânt cad ca un ticălos strigând cu lacrimi
către tine: izbăveşte-mă, ceea ce eşti bună,
de cei ce mă caută şi răsărit de mângâiere
arată-mi mie.

Din buze spurcate ce cântare va ieşi? De

la cei ce au inimă sângerată, ce laudă vei
primi? Pentru aceasta puterea deznădăjduirii
din mine se întăreşte; ci minunează spre cei
ticăloşi milele Tale.
Schimbatu-m-am de necazuri, mi s-au înne-

grit mintea şi ochii şi dureri cumplite au
înconjurat viaţa mea; pentru aceasta mă usucă
îngrozirile cele de acolo, Curată, de care iz-
băveşte-mă, schimbându-mi durerile.

Amin!
Traiul vieţii mele cel scurt se cheltuieşte

în răutăţi şi în mulţimea necazurilor, pe care
le uşurează cu rugăciunile Tale cele bine
primite, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce ai
născut Bucuria tuturor.
DUMINICA SEARA
Să cântăm Domnului ce a făcut minuni

mari în MareaRoşie, cântare de biruinţă, că
S-a preaslăvit.

Cu gura şi cu limba, cu gândul şi cu sufle-
tul, cu toată inima şi cu toată mintea, Te pro-
povăduiesc pe tine Născătoare de Dumnezeu şi
Fecioară fără prihană, Prea Sfântă.

Trupul şi sufletul avându-le curăţite, Fecioară, Te-ai învrednicit, cu sfinţenie, a primi pe Prea
Sfântul Dumnezeu, cu venirea Duhului şi cu
bunăvoirea Tatălui.
Cu totul fiind prihănit cu greşelile, eu

ticălosul, şi vinovat judecăţii, mă rog Ţie, Fe-
cioară fără prihană: învredniceşte-mă mântuirii
celei dumnezeieşti, cu rugăciunile Tale.

Amin!
Cu totul fiind dezgolit de lucrurile cele

bune, m-am îmbrăcat cu îmbrăcămintea răutăţii
şi a desfrânării, de care dezbracă-mă, Născă-
toare de Dumnezeu şi îmbracă-mă cu milostivi-
rea Ta.
Dumnezeu a împărăţit peste limbi; Dumnezeu

şade pe scaunul cel sfânt al Său; să-I cântăm
Lui cu înţelegere, ca Împăratului şi Dumnezeu.

Mare şi nemângâiată este zdrobirea, oPrea-

sfântă Stăpână, strâmtorare nepovestită, neca-
zul şi nevoia înfricoşate, când sufletul se
despărţeşte, cu nemilostivire şi silă, de împre-
unarea cu trupul.

Văzând pe Hristos Judecătorul cel înfrico-
şat şezând pe scaun preaînălţat şi grozav, pe
cetele cele fără de trup şezând cu cutremur
înainte şi râul cel de foc, care cu urlet curge
în jos; cine nu se va înspăimânta şi nu se va
înfricoşa, Preasfântă Stăpână.
Suspin şi mă sfărâm cu tânguiri şi cu plângeri şi cu sabia întristării cu totul mă pătrund, plâng,

lăcrimez şi mă tânguiesc când îmi închipuiesc văpaia gheenei în inima mea; de a căreia cercare
scapă-mă, Stăpână.

Amin!
Frumoasă Te-ai făcut şi cu sufletul şi cu trupul, Născătoare de Dumnezeu, cu podoaba faptelor

bune; pentru aceea ai născut pe Fiul Cel frumos, mai mult decât fiii oamenilor, Care a împodobit
pământul minunat cu flori.
Lucrurile iconomiei Tale au spăimântat pe

proorocul Avacum, Doamne, că ai ieşit spre
mântuirea poporului Tău; ca să mântuieşti pe
unşii Tăi ai venit.

Miluieşte, îndură-Teşi fă milă cu prea ti-

călosul meu suflet, ceea ce ai născut pe Dumne-
zeul milei, Izvorul milosteniei şiAdâncul
îndurării dumnezeieşti.

Văzându-mă cu ochiul Tău cel milostiv, mi-

lostiveşte-Te şi dăruieşte-mi curăţire de pă-
catele mele; că Tu pe Curăţitorul sufletelor
ai născut, pe Stăpânul cel milostiv.
Necunoscând împreunare de bărbat, Fecioară,

ca o Curată ai născut pe Hristos cel curat, cu
Care împacă-mă, cu milostivire, prin rugăciunea
Ta cea bine primită.

Amin!
Zdrobeşte, Preacurată, dinţii cei ascuţiţi,

spre moarte ale şerpilor şi ale aspidelor celor
pierzătoare de suflet şi zdrobeşte măselele
leilor celor ce caută de tot să mă mănânce.
Hristoase Dumnezeule, Lumina cea adevărată,

de noapte mânecă către tine duhul meu;
arată spre mine Faţa Ta.

Învaţă-mă, Stăpână, a plânge şi a lăcrima,

a mă tângui şi a suspina din inimă şi izbă-
beşte-mă de plângerile şi de mângâierile cele
nefolositoare.

Râul cel ce clocoteşte şi arde cu foc să Te

înţelepţească pe tine, suflete, scrâşnirea din-
ţilor să Teînfricoşeze, iar fundul iadului cel
nestrălucit să te oprescă de la răutăţi, căzând
cu lacrimi de pocăinţă la Născătoarea de Dum-
nezeu.
Suflete al meu, Hristos a făgăduit să vină

împreună cu Tatăl, să se sălăşluiască şi să pe-
treacă întru tine; deci îndreptează-te, găteşte
Acestora vrednică sălăşluire, prin solirile
Născătoarei de Dumnezeu.

Amin!
Am căzut în deznădăjduire din mâhnirea cea
multă, înţelegând mulţimile cele nemăsurate ale
păcatelor mele; Stăpâna lumii ajută-mă!
Din chit pe proorocul l-ai izbăvit, iar pe

mine din adâncul păcatelor scoate-mă şi mă
mântuieşte, Dumnezeule.

În vremea cercetării celei înfricoşate şi

dureroase, să nu mă părăseşti, lăsându-mă neo-
crotit, ci mântuieşte-mă, cu rugăciunile Tale
Stăpână.

Cu suspinuri şi cu lacrimi cad la tine,

strigând cu dinadinsul: Preasfântă Stăpână aju-
tă-mi mie, ca să nu mă apuce pieirea cea desă-
vârşită.
Cu fapte nelegiuite mi-am pângărit trupul

şi sufletul, şi tuturor m-am făcut îngreţoşat;
Născătoare de Dumnezeu miluieşte-mă pe mine
cel ticălos.

Amin!
Ca ceea ce eşti ajutătoarea nebiruită a

credincioşilor, nădejde şi acoperământ, spri-
jin şi scăpare, acoperă-mă pe mine cel ce
scap la tine.

Amin!
Sedealna
Gavriil ţi-a adus Ţie pe pământ pe: Bucură-

te! " cel ceresc, Curată; şi văzând întrupat
întru tine pe Făcătorul îngerilor, ţi-a cântat
ŢIE, PREACINS = ă, cântarea cea de bucurie, prin
care pe oameni i-a învăţat, că numai Tu singură
Te-ai arătat pricina bucuriei tuturor oamenilor.
Bine eşti cuvântat, Dumnezeule, Cel ce vezi

adâncurile şi stai pe scaunul slavei; Cel lă-
udat şi preaslăvit.

Stăpână, să Te aflu pe tine ajutătoare tare,

în ceasul judecăţii, solitoare bine primită şi
de aproape sprijinitoare, izbăvindu-mă de chinuri.

Curgeri de lacrimi plouă-mi mie, pentru lă-

sarea greşelilor, izvorule al apei celei vii,
norule rourat de Dumnezeu şi fântână a nemuririi,
ceea ce Tereverşi cu neîmpuţinare.
Domnul tuturor, Cel puternic şi mai presus

de toate, a hotărât zi de cercare şi judecată,
în care va judeca pe toate; pocăieşte-te, su-
flete al meu, alergând la Stăpâna cea fără pri-
hană.

Amin!
Ceea ce ai născut pe Cel Preaînalt, Care

acoperă cu ape cele mai de deasupra, învredni-
ceşte-mă ca totdeauna să izvorăsc pâraie de
lacrimi fierbinţi şi necontenite, Stăpână.
Irmos: Pe Făcătorul a toată zidirea. . .

Cugetând, Curată, la ceasul cel groaznic şi

la ziua cea înfricoşată, mă umplu de frică şi
de întunecare şi mi se cutremură duhul mai
înainte de vremea aceea.
8Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu,

Înalţ glasul, strigând ţie cu plângere:

satură-mă aici cu pâinea lacrimilor şi adapă-
mă cu vinul umilinţei, Curată, ca să nu flămân-
zesc şi să însetez acolo.

Dă-mi lacrimi, Fecioară Născătoare de Dum-

nezeu, ca să-mi spăl întinăciunea şi toate
pângăririle greşelilor mele cele cumplite, şi
să fac milostiv pe Stăpânul cel îndurat.
Amin!
Părtinitoare cea tare a creştinilor şi mân-

tuirea tuturor celor ce aleargă la tine, în
viaţă fiind, păzeşte-mă, iar după sfârşit, dă-
ruieşte-mi odihnă, Născătoare de Dumnezeu.

toţi vecii.
Irmos:
Pe Făcătorul a toată zidirea, de Care se

spăimântează îngerii, lăudaţi-L popoare şi-L
Pe tine cea fericită între femei şi bine-

9cuvântată de Dumnezeu, neamul omenesc cu cân-
tări Te mărim.

Curată, Cinstită Născătoare de Dumnezeu,

arhanghelii, stăpâniile, scaunele, heruvimii, pu-
terile, serafimii, îngerii cei luminaţi înce-
pătoriile şi domniile, gânditor slujesc cu cu-
tremur Fiului Tău, Preafericită.

Ceea ce ai născut pe Judecătorul tuturor şi

Dumnezeu, să nu mă laşi să mă taie în două, pe
mine făţarnicul, ci izbăveşte-mă de toată fă-
ţărnicia şi răzvrătirea cea vicleană şi ara-
tă-mă neosândit la judecată.
Cu totul m-am dăruit ţie, Fecioară; caută

spre mine păcătosul, miluieşte-mă şi îndură-te
de robul Tău, care iubeşte din suflet sfântul
şi dumnezeiescul Tău nume.

Amin!
Cu mintea cad la tine plecându-mi genunchii

sufletului meu şi cu frică mă apuc de preacu-
ratele Tale picioare, ceea ce eşti cu totul
fără prihană, strigând: Stăpână, Stăpână, miluieş-
te-mă pe mine cel osândit.
LUNI SEARA
Pământul peste care niciodată n-a răsărit

nici l-a văzut soarele; adâncul pe care nu
l-a văzut gol lăţimea cerului, Israil l-ai
trecut, Doamne, neudat şi l-ai băgat pe el în
muntele sfinţeniei Tale; pe cel ce lăuda şi
cânta cântare de biruinţă.

Stăpână Fecioară Curată, izbăveşte-mă de

obiceiul cel rău şi întăreşte-mă pe piatra
poruncilor, pe mine cel răsturnat de meşteşu-
girile vechiului împiedicător, şi mă învred-
niceşte ca bine să plac lui Hristos, lăudându-
L şi cândându-I cântare de biruinţă.

Mântuitorul meu, Hristoase, Cel ce, pentru

negrăita milostivire, pentru mine, ai primit
a Te naşte din Fecioara Maică, pentru rugă-
ciunile Ei miluieşte-mă şi mă mântuieşte.
Pe mine cel împilat la pământ de lanţul

cel greu de purtat al greşelilor mele şi obosit
de jugul păcatului, uşurează-mă şi mă mântu-
ieşte, Stăpâne, cu rugăciunile Maicii Tale.

Amin!
Stăpână curată şi sfinţită, sfinţeşte, cură-

ţeşte şi spală-mi inima mmea cea întinată cu
gânduri spurcate şi cu porniri pătimaşe, ceea
ce eşti cu totul neîntinată.
Inima mea cea clătită de valurile vieţii

întăreşte-o, Doamne, îndreptând-o la limanul
cel lin, ca un Dumnezeu.

Fecioară ceea ce eşti uşa Luminii, des-

chide-mi acum uşile pocăinţei, iar intrările
patimilor închide-le pentru smeritul meu suflet.

Preaneîntinată, dă ochilor mei izvoare de

lacrimi, ca să plâng, eu ticălosul, pentru mul-
ţimea păcatelor mele.
Stăpâne, miluieşte ticălosul meu suflet cel

sărac şi care scapă la mila Ta, cu rugăciunile
Celeia ce te-a născut pe Tine.

Amin!
Fecioară să-mi stai de faţă ajutătoare, când

smeritul meu suflet cu sila se va despărţi de
legătura trupului, cu porunca lui Dumnezeu, Cel
ce i-a legat împreună.
Auzit-am, Doamne, auzul Tău şi m-am temut,

înţeles-am iconomia Ta şi Te-am proslăvit,
Unule Iubitorule de oameni.

Ce răspuns şi ce ajutor voi afla în ceasul

cercării, eu ticălosul, când voi sta înaintea
Judecătorului? Fecioară, mântuieşte-mă atunci
cu rugăciunile Tale.

Ca ceea ce ai izvorât Izvorul îndurărilor

cel neîmpuţinat, adapă inima mea cea secetoasă
şi uscată cu lacrimile, ca, cu nişte ape, Ceea
ce eşti cu totul fără prihană.
Vremea cea de acum este a pocăinţei şi a

lucrărilor faptelor bune, iar ceea ce va să fie,
a răsplătirilor, a darurilor şi a chinurilor;
Stăpână, izbăveşte-mă de cele mai de pe urmă.

Amin!
Curată, ceea ce ai născut pe Ziditorul şi

Făcătorul oamenilor, înnoieşte-mă, zideşte-mă
de-a doua oară şi mă mântuieşte pe mine cel
zdrobit, ca vasul cel de lut al olarului.
Ticălosul meu suflet, care se luptă cu

noaptea patimilor celor întunecate, întâmpi-
nându-l, miluieşte-l; şi străluceşte întru
mine, Soare înţelegător, razele cele ca ziua
de luminoase, ca să-mi despartă noaptea de
lumină.
Născătoare de Dumnezeu, dă-mi lacrimă cură-

ţitoare, de gheena stingătoare şi a datoriilor
mele dezlegătoare.

Suflete al meu mult păcătoase, tânguieşte-

te şi mai înainte de sfârşit plânge-te pe
sineţi, căzând la Maica lui Dumnezeu, ca să
afli mângâiere.
Mântuitorul meu, Cel ce din fire eşti bun şi

iubitor , mântuieşte-mă pe mine des-
frânatul, pentru rugăciunile Născătoarei de
Dumnezeu.

Amin!
Ceea ce ai născut, fără ardere, Focul dumne-

zeirii, să nu mă laşi pe mine să mă fac materie
de ars a focului.
Precum ai izbăvit, Doamne, pe proorocul din

fiară, şi pe mine scoate-mă din adâncul ne-
curatelor patimi, rogu-mă, ca să adaug a privi
la Biserica Ta cea sfântă.

Fecioară, păzeşte-mă neosândit în ceasul

cercării celei înfricoşate şi al răsplătirii,
în care voi fi judecat, eu cel însumi osândit.

Prealăudată, picurează peste ploaia milei
Tale, izvorul iubirii Tale de oameni şi pică-
tura cea răcoritoare a milostivirii Tale, şi
mă mântuieşte.
Curăţeşte-mă, Iubitorule de oameni, pentru

rugăciunile Celeia ce întru curăŢie Te-a năs-
cut pe Tine; izbăveşte pe robul Tău de tot ne-
cazul şi mă învredniceşte slavei celei veşni-
ce.

Amin!
Înconjuratu-m-au adâncul greşelilor şi mă

trage în adâncul deznădăjduirii; ci mă rog,
Curată, scoate-mă din iadul cel mai de jos, pe
mine cel ce te slăvesc pe tine.

Amin!
Sedealna
Pentru ce, suflete al meu ticăloase, trândă-

vindu-te, ai uitat pe Stăpânul, Cel ce te milu-
ieşte şi, defăimând poruncile Lui, îţi petreci
viaţa ta în desfrânare şi în vătămare de minte?
Depărtează-te de la răutate şi strigă către
Născătoare de Dumnezeu: Miluieşte sufletul
cel deznădăjduit.
Rugăciunea tinerilor stingătoare de foc

s-a arătat, răcorind cuptorul, care n-a ars,
nici a aprins pe cuvântătorii de laudă ai
Dumnezeului părinţilor noştri.

Preacurată Fecioară, mă tânguiesc şi plâng

cu amar, că din obişnuinţa mea cea rea, vrând şi
nevrând, păcătuiesc eu ticălosul.

După naştere ai rămas Curată, ca şi mai îna-

inte de naştere, că Cel ce S-a născut, ca să
îndumnezeiască pe oameni, era Dumnezeu.
Ziditorul meu, fiind înduplecat de îndură-

rile Tale cele multe, dăruieşte-mi iertare
pentru rugăciunile Maicii Tale.

Amin!
Născătoare de Dumnezeu, tămăduieşte acum,

cu doctoriile solirilor tale, durerile şi pa-
timile mele cele sufleteşti.
Irmos: Adunarea îngerilor, soborul. . .

Cugetând, la judecata cea înfricoşată şi

groaznică şi la divanul cel neapropiat
şi nesuferit al fiului Tău, cu plângere şi cu
durere scap la tine, Maica Judecătorului meu.

Suflete al meu, cum voi suferi despărţirea

cea amară de Hristos şi răzleţirea de Născă-
toarea de Dumnezeu şi de către toţi sfinţii?
şi cum vei suferi izgonirea din cămară, tânguin-
du-te ca fecioarele cele nebune?
Hristoase, pentru rugăciunile Maicii Tale ,

rânduieşte pe robii Tăi în sânul luiAvraam,
unde este viersuirea cea veselitoare şi glasul
bucuriei, unde este sunetul cel preadulce şi
bucuria celor ce luminat prăznuiesc.

Amin!
Fecioară, ceea ce eşti pricina bucuriei şi

pierzarea blestemului celui de demult, dă-mi
mie plâns de bucurie şi umilinţă veselitoare,
prin care să dobândesc bucuria şi veselia cea
din rai.

Irmos:
Adunarea îngerilor, şi soborul oamenilor,

pe Împăratul şi Ziditorul a toate, lăudaţi-L
preoţi, leviţi bine-L cuvântaţi, popoare
Pentru că ţi-a făcut măriri Cel puternic,

arătându-Te pe tine, după naştere, Fecioară
curată, ca ceea ce fără de sămânţă ai născut
pe Ziditorul tău; pentru aceea Născătoare de
Dumnezeu Te mărim.

Suflete al meu, spală-ţi faţa ta cu la-

crimi şi cu curgeri de umilinţă, căzând la
Preacurata Maică a lui Hristos, ca să te arăţi
Lui prea frumos şi preaveselitor.
Ca o holdă de grâu şi ca o ţarină mult ro-

ditoare, pământul cel nearat, nesemănat şi ne-
lucrat, cea Preacurată, a odrăslit pe Hristos,
dumnezeiescul Spic.
Hristoase al meu, toată deznădejdea sufle-

lui meu o arunc în noianul cel nemărginit
al bunătăţii Tale; pentru aceea mântuieşte-mă,
cu solirile Maicii Tale.

Amin!
Stăpână, nici gura cea suflătoare de foc,

nici limba cea grăitoare cu foc a îngerilor
celor cu chip de foc, nu pot să împletească
laudă potrivită măririi Tale.
ÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎ
MARTI SEARA
Să cântăm Mântuitorului tuturor, Celui ce

cu sfat de bună voie, S-a pironit pe lemn şi
lumea a luminat.

Ceea ce eşti bună şi cu totul neîntinată

dă-mi duh zdrobit şi inimă smerită, curăţire
a minţii şi îndreptare vieţii, iertare de gre-
şale şi izvoare de lacrimi.

Cugetând adâncul relelor mele, pe sine-mi mă

plâng mai înainte de ieşirea mea; pentru aceea
Te rog: ce eşti cu totul fără prihană,
cere de la Fiul Tău să mă izbăvească de osândă.
Suflete al meu, având vreme de pocăinţă,

depărtează-te de la toată răutatea şi strigă
cu lacrimi Ziditorului tău: Dumnezeul meu,
mântuieşte-mă, pentru rugăciunile Celeia ce
Te-a născut.

Amin!
Adâncul cel mai de jos al păcatelor celor

nenumărate m-a cuprins şi mă trage în adâncul
deznădăjduirii celei mai cumplite; ceea ce ai năs-
cut Adâncul milostivirii, sârguieşte de mă mân-
tuieşte.
Întăreşte-mă pe mine, Însuţi Îndurate, cu

puterea Crucii Tale, pentru că întru Ea mă
laud; că nu este sfânt afară de Tine, Doamne.

Viforul cel cumplit al păcatelor mele mă

tulbură şi furtuna gândurilor celor potrivnice
viscoleşte sufletul meu, trăgându-mă în adân-
cul greşelilor; Preacurată, ceea ce ai născut
pe Ocârmuitorul, sârguieşte de scoate pe robul
Tău.

Vrăjmaşul se sârguieşte să mă vâneze cu

vicleşug, vrând ca să mă facă materie de ars
a văpăii celei veşnice; Curată, risipeşte-i meş-
teşugurile şi sfătuirile lui, ca să te măresc
pe tine, bucurându-mă.

Bolnavi fiind şi cuprinşi de ispite, Zidi-
torule a toate, Milostive şi mult Îndurate,
îţi aducem toţi spre rugăciune pe cortul Tău
cel sfânt, şi-ţi strigăm: Dezleagă înconjurări-
le robilor Tăi.
şi acum şi pururea şi în vecii vecilor

Amin!
Dumnezeu, zămislindu-Se, S-a născut din tine,

Curată, şi cu trup S-a văzut Cel ce mai îna-
inte era nevăzut. Deci, pe Acesta roagă-L cu
deadinsul, Fecioară, ca să mă izbăvească de vă-
zuţii şi nevăzuţii vrăjmaşi, pe mine cel ce cu
adevărat Te măresc pe tine.
Auzit-am auzul puterniciei Domnului, şi

am proslăvit, Iubitorule de oameni, puterea
Ta cea nebiruită.

Preacurată, în desfrânări am risipit, bogă-

ţia, pe care Hristos mi-a dăruit-o ca un Bun.
Deci să nu mă treci cu vederea, Fecioară, pe
mine cel ce pier de foamea faptelor Tale.

Viaţa mea s-a umplut de greşeli, gândul meu

este pătimaş şi sufletul osândit; pentru aceea
miluieşte-mă şi mă mântuieşte, Stăpână, cu mi-
lostivirea Ta.
Milostiveşte-te, îndură-Te şi miluieşte

sufletul meu cel prea ticălos, ca un Milostiv
şi Îndurat, şi-mi dă, Doamne, lacrimi, ca să
plâng pentru păcatele mele.
Amin!
Suflete al meu, smerite şi ticăloase,

pentru ce te supui dulceţilor trupului şi mâh-
neşti pe Dumnezeu?Aleargă la Născătoarea de
Dumnezeu şi cere-ţi mântuire şi izbăvire.
Răsari, Hristoase Dumnezeule, lumina cunoş-

tinţei Tale şi ne luminează inimile, şi mân-
tuieşte sufletele noastre.

Soarele se întunecă de strălucirea Ta,

Marie, că Tu ai cuprins în braţe şi ai hrănit
cu lapte, pe Cel ce a împodobit cerul cu lumi-
nători.

Bucură-te, ceea ce ai născut pe Dumnezeu

cu trup, Care S-a născut mai înainte de veci din
Tatăl fără trup; Bucură-te, ceea ce ai pierdut
blestemul strămoşilor.
Hristoase, Mântuitorul meu, să nu mă osân-

deşti în focul cel nestins, pentru rugăciunile
Celeia ce curat Te-a născut pe Tine, ale apos-
tolilor şi ale tuturor sfinţilor Tăi.

Amin!
Fecioară Curată dă-mi curăţire de greşeli,

cu rugăciunile Tale, căci ai născut pe Cură-
ţitorul cel dumnezeiesc, pe Hristos Cel singur
îndurat.

Marea patimilor cea sălbăticită de viforul
cel stricător de suflet, linişteşte-o, Stă-
pâne, Hristoase, şi din stricăciune mă scoate
ca un Milostiv.

În adâncul greşelilor am căzut şi m-amă

afundat; cea cu totul fără prihană, întinde-ţi
mâna Ta şi scoate-mă din iadul deznădăjdu-
irii.

În ziua necazului, când mă voi slobozi de

legăturile cele trupeşti să stai lângă mine
izbăvindu-mă de năpădirile dracilor.
Stăpâne, Hristoase, când vei judeca lumea pe

care ai zidit-o, cruţă-mă pe mine, robul Tău,
pentru rugăciunile Celeia ce Te-a născut pe
Tine.

Amin!
Născătoare fără bărbat şi Maică a lui

Dumnezeu, Curată Te-ai arătat; pentru aceasta
cu credinţă Te rog, alungă-mi trândăvirea su-
fletului meu.

Amin!
Sedealna
Preaiubite Fiule, văzându-Te, înaintea ochi-

lor, cu luminile închise, mi se stinge lumina
mea, că nu sufăr nicidecum să văd soarele; aş
fi voit, Cuvinte, să mi se scoată ochii; întune-
că-te lumină a soarelui, că Cel ce cu cuvânt
ţi-a dat lumină, şi-a închis ochii pe Cruce.
Cel ce pe tineri, în cuptor, prin înger i-ai

păzit, mai înainte vestind, printr-înşii, pe
ceea ce Te-a născut, Fecioara cea nestricată;

Cetele dracilor se îngrozesc şi fug de numi-

rea Ta, Stăpână, de care izbăvindu-mă, păzeşte-mă
de toată vătămarea şi mă mântuieşte.

Negrăită este slava Ta, Fecioară, căci pe Dom-

nul slavei L-ai născut; pentru aceasta învredni-
ceşte-mă slavei celei cereşti, pe mine cel ce Te
laud cu credinţă.
Hristoase al meu, pentru rugăciunile Celeia

ce Te-a născut, izbăveşte-mă din întunericul cel
mai dinafară şi din groaznica osândă, pe mine
robul Tău care-ţi strig: Dumnezeule, bine eşti
cuvântat.

Amin!
Trupul mi l-am întinat cu faptele cele pân-

gărite, iar mintea am făcut-o netrebnică cu adu-
cerile aminte cele urâte; ci îndură-Te, Preacurată
şi mântuieşte pe robul Tău cel netrebnic.
Irmos: Ziditorului tuturor, purtătorii. . .

Ceea ce ai născut pe Voitorul milei, milu-

ieşte pe toţi cei ce cântă cu credinţă: Toate
lucrurile lăudaţi pe Domnul şi-L preaînălţaţi
întru toţi vecii.

Fecioară, izbăveşte-mă de întunericul cel

amar şi mai dinafară şi de viermele cel nea-
dormit, că Tu cu rugăciunile Tale, toate câte le
voieşti, le şi faci, ca ceea ce ai născut pe Fă-
cătorul lumii.

Cuvinte, pentru rugăciunile Celeia ce Te-a

născut, Milostiv fii robilor Tăi şi mântuieşte
pe cei ce cântă: Toate lucrurile lăudaţi pe
Domnul şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Amin!
Fecioară, Prealăudată, primeşte cântare din

gurile cele proaste, care strigă Ţie: Bucură-te
tămăduirea trupurilor celor bolnave şi mântui-
rea sufletelor celor deznădăjduite.

Irmos:
Ziditorul tuturor, purtătorii de Dumnezeu

tineri, în cuptor, cântare Îi aduceau, şi lău-
dând strigau: Binecuvântaţi toate lucrurile
Domnului pe Domnul.

Mărim, Hristoase, pe cea Curată şi cu totul
fără prihană, Maica Ta, că Te-a născut pe Tine,
cu trup, mai presus de fire, Cel ce ne-ai iz-
băvit de toată rătăcirea şi stricăciunea.

Rudenia cea de ţărână să n-o treci cu vede-

rea, Stăpână Curată, ci fie-mi mie ajutătoare în
primejdii, întărindu-mă, acoperindu-mă şi izbă-
vindu-mă de toate cele grele. Că spre tine am
nădăjduit, cea gata a mă mântui pe mine.

Curată, către tine îmi vărs rugăciunea mea

din durerea inimii; miluieşte-ne pe noi păcă-
toşii şi să nu ne ruşinezi în ziua nevoilor,
pe noi cei ce Te chemăm pe tine cea Preamilos-
tivă, Născătoare de Dumnezeu.
Dumnezeule ascultă rugăciunea poporului

Tău şi ne izbăveşte pe noi de vătămarea vrej-
maşului, că iată aducem Ţie, spre curăţire, pe
ceea ce Te-a născut pe Tine, pe care din dra-
goste o fericim.

Amin!
Cere-ne nouă curăţire şi iertare de greşale,

şi izbăvire de toate cele rele, îndreptarea a
vieţii şi minte curată şi luminată, ca să mărim
bunătatea Ta cea multă.
ÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎ
MIERCURI SEARA
Cântare de biruinţă să aducem popoare,

Dumnezeului Celui ce a izbăvit din robia lui
Faraon pe poporul lui Moise; că, cuSlavă S-a
proslăvit.

Cortule purtător de lumină al Împăratului

Hristos, străluceşte-mi mintea mea cea întuneca-
tă de amăgirile vrăjmaşului şi de noaptea pă-
catelor.

Născătoare de Dumnezeu, slobozeşte smeritul

meu suflet de gândurile cele rele şi-l fă lo-
caş al lui Dumnezeu, ca de-a pururea, după dato-
rie, să Te cinstesc.
O, suflete al meu, pentru ce ţi-ai cheltuit

toată viaţa ta în multă trândăvie? Scoală-te
şi strigă lui Hristos: Doamne, mântuieşte-mă
pentru rugăciunile Celeia ce Te-a născut fără
sămânţă.

Amin!
Pe cea curată între maici şi cinstită între

fecioare; pe cea purtătoare de naştere şi neis-
pitită de bărbat; pe cea Născătoare de prunc
şi aplecătoare şi Fecioară; pe Maria cea neîntinată
să o binecuvântăm.
Întăreşte-ne pe noi, Dumnezeule, cu puterea

Ta, smereşte semenţia ereticilor şi înalţă
fruntea noastră.

Curată, dă-mi o picătură de lacrimi, ca să-mi
spăl adâncul patimilor mele şi săTelaud curat
pe tine.

Cu naşterea Ta cea neispitiră de nuntă s-a

binecuvântat firea noastră. Pentru că născând
Binecuvântarea, ai pierdut blestemul.
Stăpâne, afundă păcatele mele în curgerile

lacrimilor, ca într-un potop de ape multe, cu
rugăciunile Celeia ce Te-a născut pe Tine.

Amin!
Zămislind pe Hristos, Ploaia cea cerească,

roagă-L ca să-mi oprească ploile patimilor
mele, să-mi usuce noianul păcatului şi să mă
mântuiască pe mine, cel ce cu adevăratTemă-
resc pe tine.
Venirea Ta cea din muntele cel cu desime,

auzind-o proorocul, a strigat: Slavă întrupă-
rii Tale celei negrăite.

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, ajută-mi

mie celui ce mă cufund neîncetat în dulceţile
trupului şi zac suspinând în patul trândăvirii.

Ce limbă va putea spune noianurile cele ne-

mărginite ale relelor celor lucrate de mine şi
adâncul greşelilor?Mântuieşte-mă pe mine cel
deznădăjduit, Fecioară fără prihană.
Ceea ce eşti curăţirea păcătoşilor şi scă-

parea credincioşilor, dăruieşte-mi, Stăpână,
Cea cu totul fără prihană, curăţire de cele ce
am greşit Ţie, mie celui ce scap la tine.

Amin!
Sicriule al sfinţirii celei Dumnezeieşti,

sfinţeşte-mi sufletul meu şi luminează-mi gân-
dul, rugând totdeauna pe Hristos împreună cu
apostolii să mă mântuiască.
Pe cei ce de noapte mânecă la Tine, Hris-

toase, miluieşte-i şi le dăruieşte pace; căci
lumină sunt poruncile Tale şi s-au făcut tă-
măduire robilor Tăi, Iubitorule de oameni.

În ceasul ieşirii mele, Stăpână, să stai lân-

gă mine, alungând pe cumpliţii diavoli, care vor
sta împrejurul meu.

Stăpână, caută şi auzi glasul meu şi mă izbă-

veşte, rogu-mă, de munca cea veşnică.
Unule iubitorule de oameni şi Milostive,

miluieşte-mă cu rugăciunile Celeia ce Te-a năs-
cut pe Tine, că Tu eşti Dumnezeul meu şi Domnul.

Amin!
Marie, Stăpână Prealăudată, pomeneşte-mă când

voi sta înaintea divanului Fiului Tău.
În pântecele chitului intrând Iona, nu s-a

stricat, Stăpâne, cu porunca Ta, ci s-a făcut
mai înainte închipuire a îngropării Tale ce-
lei de trei zile; pentru aceea strigă Ţie:
Să se suie din stricăciune viaţa mea către
Tine, Doamne

Cu naşterea Ta s-a preaslăvit firea oameni-

lor cea neslăvită, căci cu preaslăvire ai năs-
cut pe Dumnezeul cel Preaslăvit, MariePreas-
lăvită; pentru aceasta Te slăvim pe tine.

Viaţa mea s-a umplut de lenevire şi de gre-

şeli; pentru aceea întoarce-mă către pocăin-
ţă, Stăpână, mai înainte de a lua sfârşit târ-
gul vieţii.
Strigat-am cu toată inima mea: miluieşte,

Stăpână, sufletul meu cel neîndreptat, care ca-
ută numai la tine şi năzuieşte la mila Ta cea
mare.

Amin!
MariePreacurată, ceea ce ai născut pe Cel

fără materie în materia trupului, dă-mi mie,
rogu-mă, să mă rup de împătimire şi de alipi-
rea cea pământească şi materială.

Amin!
Sedealna
Pe Dumnezeu şi Domnul Cel ce S-a întrupat

din tine pentru noi cei stricaţi cu păcatele,
roagă-L cu căldură, ca să ne miluiască pe noi
şi să-şi întoarcă mânia şi urgia Sa de la cei
ce cu credinţă cinstesc şi binecuvântează
puterea şi stăpânirea Ta, Preacinstită.
Cuptorul cel înfocat şi mânia cea tiranică

n-au îngrozit pe tinerii cei binecredincioşi,
care strigau cu îndrăzneală: Bine eşti cuvân-
tat, Dumnezeul părinţilor noştri.

Ceea ce eşti îndreptarea căderii luiAdam,

ridică-mă pe mine cel căzut în fundul răutăţii,
cu rugăciunile Tale, Fecioară, şi ale dumneze-
ieştilor apostoli.

Norul cel cu totul luminat, dintru tine ne-a

strălucit Soarele cel neînserat, Hristos Dum-
nezeul nostru, luminând pe cei din întunericul
necunoştiinţei, Născătoare de Dumnezeu.
Stăpâne, dă-mi iertare patimilor celor de

voie şi fără de voie, cu bunătatea Ta, pentru
rugăciunile Celeia ce Te-a născut.

Amin!
Cine din oameni va lăuda după vrednicie

naşterea Ta cea străină, Născătoare de Dumnezeu?
Sau care, din minţile cele nematerialnice,
o va tâlcui?
Irmos: Pe Cel ce din Tatăl S-a născut. . .

Întru lenevire săvârşindu-mi viaţa mea,

eu ticălosul, şi apropiindu-mă de sfârşitul vie-
ţii, strig către tine, Curată: răpeşte smeritul
meu suflet din laţul celor potrivnice.

Încercat cumplit fiind cu boli trupeşti,

cu ridicări asupra-mi de patimi şi cu dureri
sufleteşti, dă-mi sănătate cu mijlocirea Ta,

Hristoase Dumnezeule, Cel ce eşti fără de

păcat, să nu mustri cu mânia Ta pe robii Tăi,
nici cu urgia Ta să pedepseşti pe poporul Tău;
că pe ceea ce Te-a născut pe Tine, o aducem
solitoare, Stăpâne Milostive.

Amin!
Cleşte şi foarfece serafimicesc te-a văzut

Isaia, ceea ce ai purtat în sânurile Tale pe
Cărbunele Fiinţei Dumnezeieşti; întru Care ard
spinii greşelilor mele, Fecioară.

toţi vecii.
Irmos:
Pe Cel ce din Tatăl S-a născut mai înainte
de veci, Dumnezeu Cuvântul, preoţi lăudaţi-L,
popoare preaînălţaţi-L întru toţi vecii.
Pe tine Maica lui Dumnezeu şi Fecioară

Curată şi mai slăvită decât heruvimii, întru
glasuri de cântări Te mărim.

Ceea ce eşti neispitită de nuntă, omoară-

mi trupul şi înviază-mi sufletul, ca ceea ce
ai născut Viaţa cea ipostatică, Care ne învia-
ză şi ne însufleţeşte.

Când sufletul meu se va despărţi de trupul

meu cel ticălos, atunci izbăveşte-mă, Mireasă
a lui Dumnezeu, de tirania vrăjmaşilor celor
nevăzuţi.
Hristoase, când vei sta pe scaunul slavei

Tale, să judeci lumea pe care ai zidit-o, atunci
şi pe mine, robul Tău, să mă numeri împreună cu
cei aleşi ai Tăi.

Amin!
Stăpână, întoarce-mi întru bucurie plângerea

mea, izbăveşte-mă de robia celor ce mă războ-
iesc neîncetat şi mă învredniceşte luminii
celei neînserate.
MIERCURI SEARA

Cântare de biruinţă să aducem popoare,
Dumnezeului Celui ce a izbăvit din robia lui
Faraon pe poporul lui Moise; că, cuSlavă S-a
proslăvit.

Cortule purtător de lumină al Împăratului

Hristos, străluceşte-mi mintea mea cea întuneca-
tă de amăgirile vrăjmaşului şi de noaptea pă-
catelor.

Născătoare de Dumnezeu, slobozeşte smeritul

meu suflet de gândurile cele rele şi-l fă lo-
caş al lui Dumnezeu, ca de-a pururea, după dato-
rie, să Te cinstesc.
O, suflete al meu, pentru ce ţi-ai cheltuit

toată viaţa ta în multă trândăvie? Scoală-te
şi strigă lui Hristos: Doamne, mântuieşte-mă
pentru rugăciunile Celeia ce Te-a născut fără
sămânţă.

Amin!
Pe cea curată între maici şi cinstită între

fecioare; pe cea purtătoare de naştere şi neis-
pitită de bărbat; pe cea Născătoare de prunc
şi aplecătoare şi Fecioară; pe Maria cea neîntinată
să o binecuvântăm.
Întăreşte-ne pe noi, Dumnezeule, cu puterea

Ta, smereşte semenţia ereticilor şi înalţă
fruntea noastră.

Curată, dă-mi o picătură de lacrimi, ca să-mi
spăl adâncul patimilor mele şi săTelaud curat
pe tine.

Cu naşterea Ta cea neispitiră de nuntă s-a

binecuvântat firea noastră. Pentru că născând
Binecuvântarea, ai pierdut blestemul.
Stăpâne, afundă păcatele mele în curgerile

lacrimilor, ca într-un potop de ape multe, cu
rugăciunile Celeia ce Te-a născut pe Tine.

Amin!
Zămislind pe Hristos, Ploaia cea cerească,

roagă-L ca să-mi oprească ploile patimilor
mele, să-mi usuce noianul păcatului şi să mă
mântuiască pe mine, cel ce cu adevăratTemă-
resc pe tine.
Venirea Ta cea din muntele cel cu desime,

auzind-o proorocul, a strigat: Slavă întrupă-
rii Tale celei negrăite.

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, ajută-mi

mie celui ce mă cufund neîncetat în dulceţile
trupului şi zac suspinând în patul trândăvirii.

Ce limbă va putea spune noianurile cele ne-

mărginite ale relelor celor lucrate de mine şi
adâncul greşelilor?Mântuieşte-mă pe mine cel
deznădăjduit, Fecioară fără prihană.
Ceea ce eşti curăţirea păcătoşilor şi scă-

parea credincioşilor, dăruieşte-mi, Stăpână,
Cea cu totul fără prihană, curăţire de cele ce
am greşit Ţie, mie celui ce scap la tine.

Amin!
Sicriule al sfinţirii celei Dumnezeieşti,

sfinţeşte-mi sufletul meu şi luminează-mi gân-
dul, rugând totdeauna pe Hristos împreună cu
apostolii să mă mântuiască.
Pe cei ce de noapte mânecă la Tine, Hris-

toase, miluieşte-i şi le dăruieşte pace; căci
lumină sunt poruncile Tale şi s-au făcut tă-
măduire robilor Tăi, Iubitorule de oameni.

În ceasul ieşirii mele, Stăpână, să stai lân-

gă mine, alungând pe cumpliţii diavoli, care vor
sta împrejurul meu.

Stăpână, caută şi auzi glasul meu şi mă izbă-

veşte, rogu-mă, de munca cea veşnică.
Unule iubitorule de oameni şi Milostive,

miluieşte-mă cu rugăciunile Celeia ce Te-a năs-
cut pe Tine, că Tu eşti Dumnezeul meu şi Domnul.

Amin!
Marie, Stăpână Prealăudată, pomeneşte-mă când
voi sta înaintea divanului Fiului Tău.
În pântecele chitului intrând Iona, nu s-a

stricat, Stăpâne, cu porunca Ta, ci s-a făcut
mai înainte închipuire a îngropării Tale ce-
lei de trei zile; pentru aceea strigă Ţie:
Să se suie din stricăciune viaţa mea către
Tine, Doamne

Cu naşterea Ta s-a preaslăvit firea oameni-

lor cea neslăvită, căci cu preaslăvire ai năs-
cut pe Dumnezeul cel Preaslăvit, MariePreas-
lăvită; pentru aceasta Te slăvim pe tine.

Viaţa mea s-a umplut de lenevire şi de gre-

şeli; pentru aceea întoarce-mă către pocăin-
ţă, Stăpână, mai înainte de a lua sfârşit târ-
gul vieţii.
Strigat-am cu toată inima mea: miluieşte,

Stăpână, sufletul meu cel neîndreptat, care ca-
ută numai la tine şi năzuieşte la mila Ta cea
mare.

Amin!
MariePreacurată, ceea ce ai născut pe Cel

fără materie în materia trupului, dă-mi mie,
rogu-mă, să mă rup de împătimire şi de alipi-
rea cea pământească şi materială.

Amin!
Sedealna
Pe Dumnezeu şi Domnul Cel ce S-a întrupat

din tine pentru noi cei stricaţi cu păcatele,
roagă-L cu căldură, ca să ne miluiască pe noi
şi să-şi întoarcă mânia şi urgia Sa de la cei
ce cu credinţă cinstesc şi binecuvântează
puterea şi stăpânirea Ta, Preacinstită.
Cuptorul cel înfocat şi mânia cea tiranică

n-au îngrozit pe tinerii cei binecredincioşi,
care strigau cu îndrăzneală: Bine eşti cuvân-
tat, Dumnezeul părinţilor noştri.

Ceea ce eşti îndreptarea căderii luiAdam,

ridică-mă pe mine cel căzut în fundul răutăţii,
cu rugăciunile Tale, Fecioară, şi ale dumneze-
ieştilor apostoli.

Norul cel cu totul luminat, dintru tine ne-a

strălucit Soarele cel neînserat, Hristos Dum-
nezeul nostru, luminând pe cei din întunericul
necunoştiinţei, Născătoare de Dumnezeu.
Stăpâne, dă-mi iertare patimilor celor de

voie şi fără de voie, cu bunătatea Ta, pentru

Amin!
Cine din oameni va lăuda după vrednicie

naşterea Ta cea străină, Născătoare de Dumnezeu?
Sau care, din minţile cele nematerialnice,
o va tâlcui?
Irmos: Pe Cel ce din Tatăl S-a născut. . .

Întru lenevire săvârşindu-mi viaţa mea,

eu ticălosul, şi apropiindu-mă de sfârşitul vie-
ţii, strig către tine, Curată: răpeşte smeritul
meu suflet din laţul celor potrivnice.

Încercat cumplit fiind cu boli trupeşti,

cu ridicări asupra-mi de patimi şi cu dureri
sufleteşti, dă-mi sănătate cu mijlocirea Ta,

Hristoase Dumnezeule, Cel ce eşti fără de

păcat, să nu mustri cu mânia Ta pe robii Tăi,
nici cu urgia Ta să pedepseşti pe poporul Tău;
că pe ceea ce Te-a născut pe Tine, o aducem
solitoare, Stăpâne Milostive.

Amin!
Cleşte şi foarfece serafimicesc te-a văzut

Isaia, ceea ce ai purtat în sânurile Tale pe
Cărbunele Fiinţei Dumnezeieşti; întru Care ard
spinii greşelilor mele, Fecioară.

toţi vecii.
Irmos:
Pe Cel ce din Tatăl S-a născut mai înainte
de veci, Dumnezeu Cuvântul, preoţi lăudaţi-L,
popoare preaînălţaţi-L întru toţi vecii.
Pe tine Maica lui Dumnezeu şi Fecioară

Curată şi mai slăvită decât heruvimii, întru
glasuri de cântări Te mărim.

Ceea ce eşti neispitită de nuntă, omoară-

mi trupul şi înviază-mi sufletul, ca ceea ce
ai născut Viaţa cea ipostatică, Care ne învia-
ză şi ne însufleţeşte.

Când sufletul meu se va despărţi de trupul

meu cel ticălos, atunci izbăveşte-mă, Mireasă
a lui Dumnezeu, de tirania vrăjmaşilor celor
nevăzuţi.
Hristoase, când vei sta pe scaunul slavei

Tale, să judeci lumea pe care ai zidit-o, atunci
şi pe mine, robul Tău, să mă numeri împreună cu
cei aleşi ai Tăi.

Amin!
Stăpână, întoarce-mi întru bucurie plângerea

mea, izbăveşte-mă de robia celor ce mă războ-
iesc neîncetat şi mă învredniceşte luminii
celei neînserate.
JOI SEARA

Mântuitorului Dumnezeu, Celui ce a povăţuit
pe popor prin mare cu picioare neudate şi pe
Faraon cu toată oastea l-a înnecat; Aceluia

Toate neamurile oamenilor te cinstesc pe

tine, Fecioară, precum mai înainte ai zis cu
proorocie; primeşte-mă şi pe mine cântăreţ al
Tău, Stăpână, înţelepţindu-mă şi luminându-mă.

Preacinstită Marie, Mireasă a lui Dumnezeu,

alt rai gândit Tecunoaştem pe tine, care cu
neasemănare covârşeşti pe raiul cel din Eden,
că Tu ai odrăslit oamenilor nestricăciunea.
Bogăţie şi slavă dumnezeiască au câştigat

arătat multe fiice, dar Tu, Stăpână, cu neasemă-
nare pe toate le-ai covârşit; pentru aceasta
îmbogăţeşte-mă şi pe mine, umplându-mă de da-
ruri cereşti.

Amin!
Ce-ţi voi răsplăti Ţie şi ce-ţi voi aduce

pentru acelea pe care de multe ori mi le-ai
făcut mie, Fecioară? Laudă de mulţumită de-a
pururea îţi voi aduce pentru acelea cu care mi-
ai făcut bine cu iubire de oameni.
Cu puterea Crucii Tale, Hristoase, întăreşte

gândul meu, ca să laud şi să slăvesc acum,
răstignirea Ta cea mântuitoare.

Stăpâne umple cu apelePrea Sfântului Duh,

şi adapă cu apa iertării pe sufletul meu, cel
ce se arde de setea deznădăjduirii şi se to-
peşte de arşiţa gândurilor celor înfocate.

Spală-mă peste tot cu picăturile milosti--

virii şi îndurărilor Tale, curăţeşte-mă cu dum-
nezeiescul isop cel gânditor şi arată-mă mult
mai alb ca zăpada, albindu-mă cu ploile
lacrimilor.
Stăpâne, ai pus ceas la cercare înfricoşată

şi cu înţelepciune ai hotărât zi de judecată,
întru care de faţă vei arăta toate cele ce în
ascuns s-au greşit de toţi; arată-mă atunci,
neosândit, pentru ceea ce Te-a născut.

Amin!
Ceea ce eşti ajutorul şi nădejdea pământe-

nilor, bucuria, acoperământul şi scăparea tutu-
ror, Stăpână Maica Vieţii, trimite-ne nouă
ajutorul Tău, rugămu-ne, celor ce Te lăudăm cu
dragoste.
Auzit-am auzul puterii Crucii Tale, că raiul

s-a deschis printr-însa, şi m-a strigat: Slavă
puterii Tale Doamne.

Frumoasă şi cu sufletul şi cu trupul; fru-

moasă şi cu gândul şi cu frumuseţile faptelor
bune aflându-Te pe Tine Cuvântul Cel prea
frumos, S-a sălăşluit întru tine, Născătoare de
Dumnezeu.

Suspin şi nu mă depărtez de la rele; plâng

şi iarăşi mă frământ în aceleaşi patimi şi mă
tăvălesc în tina dulceţilor; eu cel cinstit mă
întin cu necinstea.
Cel ce prin Cruce ai dăruit viaţă ne-

muritoare oamenilor, Cuvinte a lui Dumnezeu, ră-
peşte-mă dintru a doua moarte şi mă învredni-
ceşte vieţii celei fără de sfârşit.

Amin!
Holdă nearată Te-ai arătat, care ai odrăs-

lit Spicul cel Dumnezeiesc şi neasemănat; pentru
aceasta hrăneşte-mă pe mine cel flămând cu
dumnezeieştile Tale daruri şi haruri.
Mânecând strigăm către Tine, Doamne, mântu-

ieşte-ne pe noi, că Tu eşti Dumnezeul nostru
şi afară de Tine pe altul nu ştim.

Suflete al meu ticăloase, plânge-te pe sine-ţi

cu amar mai înainte de moarte şi tânguieşte-te
din inimă, căzând la Maica lui Dumnezeu, mai
înainte de a te apuca pe tine plânsul iadului
cel nemângâiat.

Când sufletul meu se va despărţi de trup,

să Te văd pe tine, Stăpână, stându-mi înainte,
şi căutând spre mine cu milă, cu ochiul Tău cel
milostiv.
Izbăveşte-mă, Hristoase, pe mine robul Tău,

de tot necazul şi de toată osârda şi de muncile
cele veşnice, ca un milostiv, cu rugăciunile
Maicii Tale.

Amin!
Bucură-te, cortul Cuvântului Cel cu aur prea

strălucit, Născătoare de Dumnezeu binecuvântată,
cercetarea celor bolnavi şi părtinitoare prea
gata a celor din nevoi.
Înconjuratu-m-a adâncul, groapă mi s-a

făcut mie chitul; iar eu am strigat către Tine,
Iubitorule de oameni, şi m-a mântuit dreapta
Ta, Doamne.
Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu

Mai presus de minte ai născut pe Cel fără

de ani şi mai presus de cuvânt pe Ziditorul,
Care izbăveşte din toată stricăciunea pe cei ce
Telaudă pe tine, ca pe o Născătoare de Dumnezeu.

Stăpână, ceea ce eşti iubitoare de bine,

care ai născut pe Făcătorul de bine şi Zidi-
torul cel bun, îmbunează sufletul meu cel necăjit.
Stăpâne, Hristoase, ştii mulţimea patimilor

mele, care mă tulbură şi mă necăjesc; de aceea
strig Ţie: Întâmpină-mă şi mă izbăveşte de ele
pentru ceea ce Te-a născut.
Amin!
Stăpână, scoală-ne şi ne înviază pe noi cei

omorâţi cu patimile păcatului, ceea ce ai
născut pe pierzătorul stricăciunii.

Amin!
Sedealna
Gavriil mai înainte pe: "Bucură-te! " mi-a

adus, strigând că vei fi cu mine, Doamne, a grăit
cu amar Născătoarea de Dumnezeu plângând. Dar
cum mi s-a schimbat bucuria întru întristare,
Fiule? şi cum mă arăt ca o lipsită de fiu, ceea
ce Te-am născut fără ispită bărbătească, pe Tine
Mântuitorul sufletelor noastre.
Cela ce în cuptorul cel cu foc pe tinerii

cei cuvântători de cântare i-a mântuit; Bine
eşte cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.

Avându-Te pe tine ajutor şi nădejde, Preacu-

rată, mă voi izbăvi de vrăjmaşii mei şi nu mă
voi înfricoşa de îngrozirile celor ce mă în-
conjoară pe mine.

Preacurată, spre tine a căutat Cel Preaî-

nalt şi multe măriri ţi-a făcut, precum ai zis;
pentru aceasta acum toate neamurile Te fericim.

În noianul cel nemărginit al faptelor mele
celor rele am căzut eu ticălosul; ci îndură-te,
Stăpâne, şi mă mântuieşte ca un Îndurat, cu rugă-

Amin!
Ceea ce eşti pierzătoarea întristării şi

pricinuitoarea veseliei, dă-mi plâns pricinuitor
de bucurie şi întristare veselitoare, izbăvin-
du-mă de focul cel veşnic.
Irmos: Pe Cel ce S-a născut din Tatăl. . .

Când cuget la mulţimea cea nemărginită a

păcatelor mele, Fecioară, plâng şi suspin din
adâncul inimii, şi alerg la adâncul îndurări-
lor Tale.

Maică Fecioară, pe Fiul cel împreună fără de

început al tatălui L-ai născut, Prunc tânăr pe
pământ, Care pentru milostivirea cea negrăită
S-a asemănat nouă, celor stricaţi de păcat.

Pe Unul Dumnezeu Cel ce S-a născut din Unul

Dumnezeu negrăit fără de mamă, Tu, Fecioară, L-ai
născut fără de tată, care poartă un ipostas şi
două firi unite cu neamestecare.

Amin!
Norul greşelilor mele celor nemăsurate mă

înghesuie pe mine ticălosul; vai mie, ce să mă
fac? pe tine Techem, ajutorul meu, Fecioară
Curată, limanul celor deznădăjduiţi şi folosi-
toarea celor necăjiţi.

toţi vecii.
Irmos:
Pe Cel ce S-a născut din tatăl mai îna-

inte de veci, Fiul şi Dumnezeu, şi în anii
cei mai de pe urmă din Fecioară S-a întrupat,
preoţi lăudaţi-L, popoare preaînălţaţi-L
întru toţi vecii. . .
Pe tine Maica lui Dumnezeu, ceea ce mai

presus de minte şi de cuvânt ai născut ne-
grăit sub ani pe Cel fără de ani, credincio-
şii cu un gând Temărim.

Stăpână, la tine cad şi-ţi aduc rugăciune

de umilinţă, dă-mi în dar mila Ta, că nu este
întru mine lucrare dumnezeiască, şi mă mântu-
ieşte.

Cu ochii minţii mele Tevăd pe tine, lumina

şi dulceaţa sufletului meu, mângâierea şi vese-
lia minţii mele, răsuflarea şi bucuria inimii
mele, Născătoare de Dumnezeu.
Cugetând la mulţimea păcatelor mele şi la

năvălirea asupră-mi a patimilor, la orbirea su-
fletului şi la schimbările minţii, mă tângu-
iesc pe sine-mi; mântuieşte-mă, Hristoase cu mila
Ta, pe mine cel deznădăjduit.

Amin!
Mărirea laudelor Tale îmi strâmtorează

mintea mea cea neputincioasă şi mulţimea lor
mă împresoară cu totul; şi mi se întâmplă mie
aceasta din nepricepere, fă-mă priceput,
Născătoare de DumnezeuPrealăudată.
VINERI SEARA
Să cântăm Domnului Celui Minunat, că din

amara robie slobozind pe Israil, pe Faraon
cu toată oastea l-a înecat.

Ceea ce eşti uşa slavei dumnezeieşti, care

ai deschis uşa raiului, deschide-mi uşile pocă-
inţei, rogu-mă, şi luminează-mi mintea, ca să Te
laud pe tine, cea de Dumnezeu dăruită.

Ai oprit curgerea morţii, născând pe Cel ce

stăpâneşte peste moarte şi peste viaţă, ceea ce
eşti cu totul fără prihană. Deci pe Acela roa-
gă-L ca să oprească greşelile cele ce-mi omoa-
ră sufletul şi să mă mântuiască.
Pe tine singură, ceea ce eşti frumuseţea

lui Iacov, Te-a ales Cuvântul din neamuri, Cel
ce este împreună cu Tatăl fără de început, şi
pe Cel ceresc, care S-a pogorât peste tine,
ca o ploaie pe lână, L-ai primitPreacurată;
pentru aceasta usucă ploile patimilor mele,
rogu-mă, Maică Fecioară.
Amin!
Pe piatra poruncilor Tale, întăreşte-mă

pe mine, Cel ce mă clătesc; înalţă mintea mea
întru priceperea dogmelor Tale, ca lăudându-mă
să strig Ţie: Nu este Sfânt afară de Tine,
Doamne al puterilor.

Pe mine cel rănit cu săgeata păcatului, însă-

nătoşează-mă, curată, cu doctoria cea de la tine
şi izbăveşte-mă de durerea care mă ţine, ceea
ce cu naşterea Ta ai izbăvit neamul omenesc
din dureri.

Vrăjmaşii cei nevăzuţi, care necăjesc de-a

pururea inima mea cea smerită şi caută să mă
omoare, surpându-se, Stăpână, de părtinirea Ta,
rămân nelucrători, umplându-se de ruşine.
Stăpână, ceea ce ai izvorât lumiiApa cea

dumnezeiască, umple-mi de apele cele făcă-
toare de viaţă, uscând izvoarele cele cumplite
ale fărădelegilor mele şi îmblânzind valurile
inimii mele cu liniştea Ta cea dumnezeiască.

Amin!
Trecut-au cele ce se săvârşeau umbros de

Lege, căci pe Hristos, Dătătorul de lege L-ai
născutPreacurată Fecioară, Care ne-a legiuit
dar, curăţire şi luminare şi ne-a scos din
blestem, întru tot lăudată.
Taina iconomiei Tale înţelegând-oAvacum,

cu taină scriind venirea arătării Tale, a
strigat: Când va veni vremea, Doamne, Te vei
arăta.

Din lucruri nu-mi este mie mântuire; pentru

aceasta sub acoperământul Tău cu nădejde alerg,
Stăpână Prealăudată: mântuieşte-mă cu rugă-
ciunile Tale pe mine cel deznădăjduit.

Locaşul cel curat al Luminii, căruţa cea

cinstită a Soarelui, luminează inima mea cea
întunecată cumplit de negura răutăţilor,
Stăpână, şi mă mântuieşte.
Fecioară, ceea ce ai ţesut, din sângiuirile

Tale cele fecioreşti, veşmânt celui ce îmbra-
că cerul cu nori, îmbracă-mă cu haina nestri-
căciunii, pe mine cel dezgolit prin amăgire.

Amin!
Fecioară Preasfântă, Mireasă dumnezeiască,

luându-te Făcătorul ca pe un crin, din văile
lumeşti, din tine a împrăştiat lumii bună
mireasmă duhovnicească.
Soare gândit al Dreptăţii, luminează-mă

pe mine cel cuprins de noaptea patimilor şi
mă povăţuieşte către cărarea cea dumneze-
iască că Însuţi eşti Împăratul păcii.

Fecioară, ajutătoare să Te aflu pe tine în

ceasul judecăţii, când voi sta înaintea Jude-
cătorului, Cel ce S-a născut din tine.

Pe mine cel biruit de legea păcatului, ade-

seori înşelat de amăgirile celui viclean şi
surpat în prăpastia păcatelor, scoate-mă, Curată.
ceea ce ai născut cărbunele pe care L-a

văzut Isaia, arde materia păcatelor mele şi
mă luminează, rogu-mă, ceea ce eşti cu totul
fără prihană.

Amin!
Dând împrumut lui Hristos trup din sângiu-

irile Tale, Fecioară, curăţeşte-mă de patimile
mele cele trupeşti şi-mi arată calea nepă-
timirii.
Auzit-ai din pântecele iadului strigarea

mea şi glasul meu, şi ai izbăvit din strică-
ciune viaţa mea, mult Milostive.

Stăpână, să nu mă înghită pe mine adâncul

trândăvirii, nici să mă acopere valurile păca-
telor, ci cu rugăciunea Ta mântuieşte-mă.

Preasfântă Stăpână iubitoare de bine, ceea

ce ai născut pe Cel bun, pe Făcătorul de bine
şi Ziditorul, sufletului meu cel necăjit fă-i
bine.
Preacurată, sfeşnicul Legii te închipuia

pe tine, ceea ce ai născut Lumina, Care lumi-
nează toate; pentru aceasta strig Ţie: Luminea-
ză-mă pe mine cel întunecat.

Amin!
Toată dorirea mea schimb-o către tine, Prea-

curată, ceea ce ai adus dulceaţa doririi cea
mai presus de cuvânt, celor ce Te cunosc pe
Tine Născătoare de Dumnezeu.

Amin!
Sedealna
Acoperământul Tău cel grabnic, ajutorul şi

mila Ta arată-le spre robul Tău şi potoleşte-
mi, Curată, valurile gândurilor celor deşarte
şi ridică, Născătoare de Dumnezeu, sufletul meu
cel căzut, că ştiu, Fecioară, ştiu că poţi câte
voieşti.
Cel ce prin înger pe Tineri i-a mântuit

şi cuptorul cel ce tuna în rouă l-a prefă-
cut; binecuvântat eşti Doamne Dumnezeule în
veci.

Fecioară Preasfântă, Te laud pe Tine cea cu

totul fără prihană, că ai născut fără sămânţă
pe Dumnezeu cel prealăudat, Care îndumnezeieş-
Te pe cei ce cântă: Dumnezeule bine eşti cu-
vântat.

ceea ce ai născut Viaţa, omoară-mi patimile

mele şi ridică-mă din groapa nesimţirii pe
mine cel ce zac, ca să Te slăvesc pe Tine cu
dragoste, Mireasă dumnezeiască.
Pe Cel nemărginit în putere, care a purtat

neputinţa noastră, L-ai născut, Curată, pe Care
roagă-L să vindece sufletul meu cel cu totul
slăbănogit.

Amin!
Fecioară, pe mine cel clătit de patimi întă-

reşte-mă acum, ceea ce ai izvorât nepătimire
tuturor credincioşilor, care cântă cu cre-
dinţă: Dumnezeule bine eşti cuvântat.
Irmos: Pe Împăratul Hristos, pe Care. . .

Ceea ce eşti prea frumoasă şi împodobită

cu strălucire dumnezeiască, înfrumuseţează-mă
şi pe mine cu podoabele bunătăţilor, şi mă
luminează ca să strig: pe Domnul lăudaţi-L şi-L

Ceea ce eşti uşa Luminii, deschide-mi uşa,

pocăinţei cea dătătoare de lumină şi povăţu-
ieşte-mă pe calea cea luminoasă a dreptăţii,
care duce către intrările voirii dumnezeieşti.

Pe Sfântul Cuvânt, Care sfinţeşte pe cre-

dincioşi, L-ai născut negrăit, Preasfântă Fe-
cioară, pe Care roagă-L să sfinţească smeritul
meu suflet, cel spurcat cu răutatea.

Amin!
Sfântă Stăpână, dintru Tine a ieşit Izvorul

nemuririi, revărsând curgeri luminate; pentru
aceasta strig Ţie, Curată: usucă râurile răută-
ţilor mele, cu căldura rugăciunilor Tale.

toţi vecii.
Irmos:
Pe Împăratul Hristos, pe Care Îl laudă

heruvimii şi-L slăvesc serafimii, lăudaţi-L
popoare şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
ţi-a făcut Ţie măriri Cel puternic, că

Te-a arătat pe Tine Fecioară Curată după
naştere, ceea ce ai născut fără sămânţă pe
Făcătorul Tău; pentru aceea Născătoare de
Dumnezeu Te mărim. . .

Ai născut, Preacurată, temelia cea neclătită

a mântuirii noastre, pe Cel ce cu poruncă dum-
nezeiască a întemeiat pământul pe ape, întru
Care roagă-Te să ne întărim noi, cei ce Te feri-
cim cu adevărat.

Preacurată, fă-mă să călătoresc neabătut pe

calea cea paşnică a poruncilor Tale cele dum-
nezeieşti şi nerătăcitoare, alungând tulbu-
rarea dracilor şi împresurările patimilor şi
luminându-mi mintea.
Vrăjmaşul văzându-mă ţinut de dormitarea

lenevirii, mă împresoară fără de ruşine cu som-
nul dulceţii, nădăjduindu-se să mă jefuiască; ci
Tu, Maică Fecioară Curată, păzeşte-mă cu rugă-
ciunea Ta cea neadormită.

Amin!
Ca un de sine-mi osândit cuget mulţimea

păcatelor mele şi la divanul cel înfricoşat
al Judecătorului, la care voi fi judecat; ci Tu,
Născătoare de Dumnezeu, ceea ce ai născut pe Ju-
decătorul Dumnezeu, păzeşte-mă atunci neosândit.
Sfârşitul glasului al cincilea
SAMBATA SEARA
Ca pe uscat umblând Israil cu urmele prin

adânc, pe gonaciul faraon văzându-L înecat,
a strigat: Lui Dumnezeu cântare de biruinţă
să-I cântăm.

Bucură-te, tăria cea prealăudată a părin-

ţilor; bucură-te, lauda cea preaslăvită a
neamului nostru; bucură-te, izvorul mântuirii
care izvorăşti mila, celor ce cu credinţă Te
laudă pe Tine, cea Prealăudată.

Ceea ce eşti mult lăudată şi preaslăvită,

primeşte laudă din buzele cele desfrânate, că
Tu eşti buna podoabă şi mântuirea lumii, ceea
ce izbăveşti pe toţi, cei ce Te cântă cu bună
credinţă.
Bucură-te, cort purtător de lumină, Bi-

serică şi Munte Sfânt, masă şi făclie; bucu-
ră-te, palat al slavei şi locaş sfinţit al
lui Dumnezeu; bucură-te, zidul cel nesurpat
al nostru, celor ce Te lăudăm pe Tine.

Amin!
Ceea ce eşti nădejdea şi părtinitoarea

celor fără de nădejde şi ajutătoarea cea
neruşinată a tuturor, deschinde-mi uşile ce-
reşti şi mă du la Fiul Tău, Stăpână şi mă mân-
tuieşte pe mine robul Tău.
Nu este sfânt precum Tu, Doamne Dumnezeul

meu, Cel ce ai înălţat fruntea credincioşi-
lor Tăi, Bunule, şi ne-ai întărit pe noi pe
piatra mărturisirii Tale.

Prea Sfântă, pe Tine Te slăvesc toate ce-

tele îngerilor, iar noi după datorie Te lăudăm
neîncetat şi cu mulţumită-ţi cântăm: bucură-te
izbăvirea celor cu credinţă Te cheamă pe Tine.

Cine va lăuda după vrednicie naşterea Ta,
Născătoare de Dumnezeu? Zidirea văzând taina
cea săvârşită întru Tine, cu spaimă a strigat:
cu adevărat n-a născut alta, fiind fecioară,
afară de Tine.
Dăruieşte mila Ta celor ce o cer de la

Tine, Fecioară, tinde-ţi mâna Ta cea tare ce-
lor ce sunt întru nevoi şi ne întâmpină întru
primejdii, că pe Tine Te avem toţi, izbăvire
în necazuri.

Amin!
Nu am lacrimă de pocăinţă ca desfrânata

cea de demult şi în desfrânare mi-am cheltuit
viaţa mea; de aceea, rugându-mă, cad la Tine
cu suspinuri: Stăpână, dă-mi plâns curăţitor,
cu rugăciunile Tale.
Hristos este puterea mea, Dumnezeu şi

Domnul, cinstita Biserică cu dumnezeiască
cuviinţă cântă strigând: Din cuget curat
întru Domnul să prăznuim.

Născătoare de Dumnezeu, Tu eşti sprijini-

toarea lumii şi mântuirea tuturor, ca ceea ce
ai născut pe Dumnezeu; pentru aceasta surpă,
Preacurată, pe vrăjmaşii care sunt asupra
noastră, că spre Tine ne-am pus toate nădej-
diile.

Zid şi întărire, turn de mântuire şi nă-

dejde a credincioşilor eşti Preacurată; pen-
tru aceasta izbăveşte-ne de toate cele rele,
pe noi cei ce cu bună credinţă Te mărim şi
te binecuvântăm.
Nădăjduind în apărarea Ta cea nebiruită,

surpăm semeţiile vrăjmaşilor, prin credinţa
cea întru TinePreacinstită, şi prin chema-
rea Ta de-a pururea ne întărim.

Amin!
Preacurată, vezi-mi necazul, vezi-mi sus-

pinul, vezi-mi mâhnirea şi varsă-ţi darul Tău
cel neîmpuţinat peste mine, umplând de bucurie
sufletul meu cel smerit.
Cu strălucirea Ta cea dumnezeiască, Bu-

nule, sufletele celor ce nu mânecă la Tine cu
dragoste, mă rog, luminează-le ca să Te
vadă Cuvinte a lui Dumnezeu, pe Tine ade-
văratul Dumnezeu Care chemi din negura
greşelilor.

Bucură-te zidul credincioşilor şi mij-

locitoarea cea tare, Preacurată; bucură-te,
munte sfânt, Prealăudată; bucură-te, scară
însufleţită, Stăpână; bucură-te, bucuria şi
ajutorul tuturor celor neajutoraţi şi acope-
rământul celor ce aleargă cu tot sufletul la
Tine.

Ceata proorocilor, strigând cu mare glas,

a propovăduit taina cea înfricoşată a naşterii
Tale, că Tu singură ai născut, fără stricăciu-
ne, pe Dumnezeul tuturor, care după naştere
Te-a arătat Fecioară, precum şi mai înainte
de naştere Te-a păzit Curată.
Cine va putea să spună taina Ta cea mai

presus de minte, Preacurată? Că pe Dumnezeu
ai născut şi ca pe un Prunc cu lapte L-ai hră-
nit; pentru aceasta toate neamurile Te feri-
cesc pe Tine, Fecioară, precum ai zis mai îna-
inte, şi cu dragoste slăvesc pe Cel ce Te-a
preamărit pe Tine.

Amin!
Ca ceea ce eşti milostivă şi iubitoare de

bine, Născătoare de Dumnezeu, revarsă tot-
deauna oamenilor darurile Tale, cele de Dumne-
zeu dăruite, şi izbăveşte, cu rugăciunile Ta-
le, pe toţi din osândă, şi nu trece cu vede-
rea, Maică nenuntită, pe cei ce aleargă la
acoperământul Tău cel tare.
Marea vieţii văzând-o înălţându-se de vi

forul ispitelor, la limanul Tău cel lin a-
lergând, strig către Tine: Scoate din stri-
căciune viaţa mea mult Milostive.

La tine cadPreacurată, Născătoare de

Dumnezeu cea bună: cere de la fiul Tău şi Dom-
nul, Dăruitorul a toată bunătatea, să-mi dea
iertare de păcate, cu rugăciunile Tale.

Din pricina nenumăratelor mele greşeli

m-am afundat în adâncul viforului celui cum-
plit şi al mării patimilor, care mă învălu-
ieşte; potoleşte-mi furtuna şi dăruieşte-mi
alinare, cea cu totul fără prihană.
Ceea ce eşti Stăpâna tuturor zidirilor,

ca ceea ce ai născut mai presus de fire pe
Dumnezeu, curăţeşte desăvârşit bubele păca-
telor mele, Preacurată, şi mă învredniceşte
vieţii veşnice.

Amin!
Tu eşti mângâierea şi scăparea robilor

Tăi, Preacurată; pentru aceasta fă cerere de
rugăciune neîncetată către Dumnezeu, pentru
cei ce cu credinţă şi cu dragoste Te roagă pe
tine.

Amin!
7S e d e a l n a
Pe Fiul şi Cuvântul lui Dumnezeu, Care S-a

născut mai înainte de veci din Tatăl, fără de mamă,
pe Acesta, în vremile cele mai de pe urmă,
L-ai născut cu trup, din sângiuirile Tale cele
curate, fără de bărbat, Născătoare de Dumnezeu,
pe Care roagă-L să ne dăruiască iertare păca-
telor mai înainte de sfârşit.
Dătător de rouă a făcut îngerul cuptorul

cuvioşilor tineri, iar pe haldei arzându-i po-
runca lui Dumnezeu, pe muncitor l-a plecat a
striga: Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor
noştri.

Stăpână, Maică Fecioară, să nu încetezi

a ruga pe Domnul, ca să ne izbăvească din pri-
mejdii şi necazuri, ca să cântăm cu sârgu-
inţă: Bine este cuvântat, Preacurată, Rodul
pântecelui Tău.

Maică Fecioară Stăpână, Te-ai arătat mai

sfântă decât toate puterile cereşti şi decât
heruvimii şi serafimii, ca ceea ce ai născut pe
Hristos, Stăpânul Zidirii.
şi ai născut şi eşti Fecioară şi după naş-

tere ai rămas Curată, ca şi mai înainte de
naştere, Născătoare de Dumnezeu, nearzându-se
pântecele Tău; pentru aceasta, după Dumnezeu,
pe tine Te mărim cu credinţă, Preacurată.

Amin!
Mă înfricoşează şi mă tulbură valurile

greşelilor mele; ci Tu, Prea Sfântă, ceea ce
eşti bună, cere-mi milostivire în ceasul cer-
cării şi-mi dăruieşte mântuire.
Irmos: Din văpaie ai izvorât. . .

Tu eşti scăparea noastră şi mângâierea

tuturor, Fecioară Preacurată, că Domnul tutu-
ror născându-Se din pântecele Tău, Fecioară
Te-a păzit şi după naştere, pe care, cu buze
nevrednice, toţi Îl binecuvântăm şi-l prea-
înălţăm întru toţi vecii.

Ceea ce eşti sprijin fierbinte a cre-
dincioşilor şi a mea scăpare gata, pleacă-Te
şi primeşte această rugăciune dureroasă din
inima mea, izbăvindu-mă de împătimirea cea do-
bitocească şi de obişnuinţa cea rea şi dă,
Fecioară plâns de bucurie sufletului meu
celui întinat.

Când cuget la relele cele lucrate de mine

şi de divanul cel groaznic, mă înfricoşez şi
mă tem, Fecioară; ci Tu ca o iubitoare de
oameni, fă-mi Milostiv pe Judecătorul, mai
înainte de sfârşit, că Tu eşti ridicarea tutu-
ror celor căzuţi şi mângâierea şi folositoa-
rea celor deznădăjduiţi.

Amin!
Preacurată, roagă pe Fiul Tău şi Dumnezeu,

ca să-mi fie milostiv şi lesne iertător, cu
rugăciunile Tale şi păzeşte-ne pe noi de
năvălirea cea potrivnică, iar pe semeţia celor,
din Agar, roagă-Te să o surpe degrab, ca să
Te lăudăm pe tine, cea cu dar dăruită.

toţi vecii.
Irmos:
Din văpaie ai izvorât rouă cuvioşilor,

şi jertfa dreptului cu apă o ai ars; că
toate le faci, Hristoase, numai cu voirea;
pe Tine Te preaînălţăm întru toţi vecii.
Pe Dumnezeu a-L vedea nu este cu putinţă

oamenilor, spre Care nu cutează a căuta ce-
tele îngereşti; iar pe tine, Preacurată,
S-a arătat oamenilor Cuvântul întrupat,
pe Care slăvindu-L cu oştile cereşti, pe
tine Te fericim.

Maică Fecioară neispitită de nuntă, să nu

ne uiţi pe noi robii Tăi, cei ce stăruim în
Biserica Ta, că Tu singură eşti nădejdea
credincioşilor şi întărirea tuturor celor ce
aleargă la tine, Curată; fă depline rugăciu-
nile noastre, Stăpână.

Bucură-te, zidul cel nebiruit; bucură-te,

acoperământul lumii; bucură-te, Biserică;
bucură-te, făclie; bucură-te, scaunul lui
Dumnezeu; bucură-te, bucuria şi ajutătoarea
tuturor, ceea ce eşti de-a pururea armă de
mântuire cu totul nebiruită.
Avându-te pe tine, Curată, părtinitoare

şi acoperământ, nădejde şi zid, scăpare, cu-
răţire şi dezlegătoare de cele rele, ne iz-
băvim de ispite şi de primejdii, de boli şi
de patimi; pentru aceasta neîncetat lăudăm
puterniciile Tale.

Amin!
Tu eşti slava îngerilor, oglinda prooro-
cilor, lauda cea strălucită a patriarhilor şi
a apostolilor, podoaba mucenicilor lui Hris-
tos, sfinţenia cea veselă a pustnicilor şi a
drepţilor şi înnoirea a toată lumea.
ÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎ
DUMINICA SEARA
Simţitorul Faraon cu toată oastea s-a

înecat, iar Israil trecând prin mijlocul
mării a strigat: Domnului Dumnezeului nos-
tru să-I cântăm, că S-a preaslăvit.

Stăpână, cum voi plânge viaţa mea cea în-

tinată şi mulţimea răutăţilor mele cele
nenumărate? şi cum mă voi mărturisi Ţie? Nu
mă pricep şi mă tem; ci ajută-mi mie.

De unde voi începe a spune greşelile mele

cele grele şi cumplite, eu ticălosul? Vai mie!
Ce mă voi face?Ci Tu, Stăpână, miluieşte-mă
mai înainte de sfârşit.
Mântuitorule, Cel ce Te-ai întrupat pentru

milostivirea milei şi Te-ai făcut om cu bu-
năvoirea cea părintească, plecându-Te de
rugăciunile Maicii Tale, dăruieşte-mi iertare
greşelilor mele.

Amin!
Necontenit cuget la ceasul morţii şi la

divanul cel înfricoşat, Preacurată, dar mă
amăgesc cumplit de obiceiul răutăţilor; ci
ajută-mi mie.
Pe piatra cea tare a credinţei Tale ai

întărit gândul sufletului meu; întăreşte-mă
Doamne, că pe Tine Te am, Bunule, scăpare
şi întărire.

Stăpâna mea cea Preasfântă, sufletul mi
l-am întinat urât cu greşeli nenumărate; şi
unde mă voi duce, eu ticălosul, ţinut fiind cu
totul de deznădejde?

Nu este altul între oameni, care să fi

lucrat fapte nelegiuite şi să fi vieţuit în
desfrânare şi în înverşunări cumplite, precum
am făcut eu, întinând Dumnezeiescul Botez.
Nu am fapte bune, nu am lacrimi de umilinţă

nicidecum, nu am lacrimi, Mântuitorule, ci
m-am întunecat la minte; de aceea strig Ţie:
mântuieşte-mă ca un Milostiv, cu rugăciunile
Celeia ce Te-a născut.

Amin!
Am ajuns la sfârşitul relelor, de aceea

cerul şi pământul strigă cu amar asupra ne-
cuvioşilor faptelor mele celor nenumărate;
ci TuPreasfântă Fecioară, ajută-mi degrab.
Acoperit-au cerurile bunătatea Ta, Hris-

toase, şi de lauda Ta, Doamne, toate s-au
umplut.

Tot pământul s-a spăimântat şi s-a înfio-

rat văzându-mă pe mine lucrând cumplit şi rău
cele necuvioase, şi s-a înfricoşat, Stăpână,
de milostivirea cea multă a Fiului Tău.

Mi-am întinat rău biserica trupului meu,
iar în Biserica Domnului, în care oamenii in-
tră tremurând, eu desfrânatul, vai mie, intru
cu obrăznicie.
Hristoase al meu milostive, Hristoase

Iubitorule de oameni, Însuţi nepomenitorule de
rău, care Te-ai făcut om pentru mine care am
păcătuit mai presus de om, miluieşte-mă pentru
ceea ce Te-a născut fără sămânţă.

Amin!
Să nu mă arăţi, Stăpână, să nu mă arăţi

străin şi cu totul nevrednic, pe mine cel
înstrăinat de acoperământul Fiului Tău; ci
spală-mă şi pe mine de întinăciunea greşeli-
lor mele.
Cela ce răsari Lumină Lumii, luminează

inima mea, a celui ce de noapte strig Ţie
şi mă mântuieşte.

Adam a călcat o poruncă a Fiului Tău,

Fecioară, şi a fost izgonit; dar eu cum voi
plânge adâncul greşelilor mele, cel ce sunt
depărtat şi de mii de ori căzut?

Cu lăcomia pântecelui l-am râvnit pe Esau

cel cumplit, cu desfătările sufletului mi-am
întinat trupul şi cu beţia şi desfrânarea
mi-am pângărit viaţa; cine dar nu mă plânge
pe mine Ticălosul, Preacurată?

Mă tânguiesc cugetând la toate vinovăţii-
le lucrurilor mele cele rele, Hristoase al
meu, Doamne milostive şi înaintea picioare-
lor Tale cu faţa la pământ zac: dă-mi iertare
greşelilor mele, pentru rugăciunile Maicii Tale.

Amin!
Ceea ce eşti bună şi uşa vieţii noastre,

Curată, luminează-mă degrab, cu strălucirea
Ta cea dumnezeiască, pe mine cel ce sunt
întunecat şi mă povăţuieşte către cărările
mântuirii, o cea mult lăudată.
De chitul păcatului fiind înghiţit, strig

ŢIE, DOAMNE: C = e proorocul slobozeşte-mă
din stricăciune.

Viaţa mea este desfrânată şi traiul tică-

los, sufletul îmi este întinat, iar trupul
l-am înnoroit cumplit cu răutăţi; pentru
aceasta, Fecioară, sârguieşte de-mi ajută.

Suflete al meu, cutremură-te şi te înfri

coşează, înfiorează-te şi adu-ţi aminte că ai
întărâtat pe Judecătorul cel înfricoşat, şi
pentru aceasta vei fi judecat, neîndreptatule.
O, Părinte preabun, în ţară străină m-am de-

părtat de la Tine, eu ticălosul, şi m-am făcut
rob dracilor, golindu-mă de toate bunătăţile;
ci mântuieşte-mă, precum ai mântuit de demult pe
desfrânatul, cu rugăciunilePreacuratei Fecioare.
Amin!
De cutremur sunt cuprins, ceea ce eşti Prea-

bună, şi mă tem de pândirile vicleanului, care
acum mai înainte de sfârşit, scrâşneşte cu dinţii
asupra mea, voind să mă apuce, ca pe un gol de
fapte bune; ci ajută-mă, Stăpână.

Amin!
Sedealna
Preacurată, cercetează bolile cele multe

ale sufletului meu neputincios şi patimi-
le cele cumplite ale trupului meu cel ticălos,
învrednicindu-mă de tămăduire grabnică şi
îndreptează-mă să fac poruncile cele sfinte
ale Bunului Dumnezeu, ca să te măresc.
Cel ce ai ascultat cântarea cuvioşilor

Tăi tineri şi ai răcorit cuptorul cel aprins
bine eşti cuvântat Doamne Dumnezeul părin-
ţilor noştri.

De şapte ori mi-a aprins vicleanul văpaia

patimilor şi mă omoară de tot cu preadesfrâ-
nările inimii mele; ci Tu, Maica lui Dumnezeu,
adapă-mă cu curgerile lacrimilor mele şi să
nu mă lepezi pe mine.

Suflete al meu, ticălos şi nesimţitor,

divanul este înfricoşat, iar osânda cea fără
de sfârşit este groaznică. Dar să nu te dez-
nădăjduieşti, ci cazi la Maica Mântuitorului
Tău şi Dumnezeu.
Suflete al meu ticălos, judecata este

lângă uşă. Pentru ce te-ai pironit de cele
deşarte şi de bunătăţile cele netrebnice?
Vino de te pocăieşte, scoală-te, plângi cu
amar şi strigă cu credinţă lui Hristos:
Doamne, mântuieşte-mă pentru Născătoarea de
Dumnezeu.

Amin!
M-am întunecat cu mulţimea răutăţilor mele

cele nenumărate, eu ticălosul, şi m-am schim-
bat la suflet şi la minte; pentru aceasta Tu,
Cea cu totul neîntinată, bagă-mă degrab întru
dulceaţa nepătimirii, cu strălucirile lumi-
nii Tale.
Irmos: Cuvioşii Tăi tineri în cuptor. . .

Mă înfiorez de venirea morţii şi de ju-

decata cea neamăgită, dar nu încetez a lucra
cele rele şi urâte, eu ticălosul; miluieşte-mă
Fecioară, şi, mai înainte de sfârşit, mântu-
ieşte-mă.

Stăpână, dăruieşte-mi suspinuri neînce-

tate şi izvoare de lacrimi, ca să-mi spăl gre-
şelile mele cele multe şi rănile cele nevinde-
cate şi să dobândesc viaţa cea veşnică.

Cu gura strig neîncetat: greşit-am! Iar

cu gândul petrec lucrând cele necuvioase. Cu
ce ochi Te voi vedea pe Tine, Hristoase, eu
deznădăjduitul şi osânditul? Ci mântuieşte-mă

Amin!
Cugetând la mulţimea răutăţilor mele, Stă-

până, îţi mărturisesc că nimeni altul din oa-
meni n-a mâniat pe Fiul tău, pe Dumnezeu şi
Domnul, precum L-am mâniat eu; ci Tu, Fecioară
împacă-mă degrab cu El.

toţi vecii.
Irmos:
Cuvioşii Tăi tineri în cuptor, heruvimilor

au urmat, strigând cântarea cea întreit sfân-
tă: binecuvântaţi, lăudaţi şi preaînălţaţi
pe Domnul întru toţi vecii.
Ceea ce ai primit bucuria prin înger şi ai

născut pe Ziditorul Tău, Fecioară, mântuieş-
te pe cei ce Te măresc pe tine.

ştiind puterea rugăciunii Tale celei cu

dinadinsul, Preacurată, mă apropii de tine cu
frică multă şi cu dorire: mântuieşte-mă, că
mult poate rugăciunea Maicii către Fiul Ei cel
milostiv, că Se pleacă de îndurări.

Ia împreună cu tine cetele îngerilor şi
toată mulţimea oştilor de sus, pe Înainte-
mergătorul, pe adunarea apostolilor şi a proo-
rocilor, pe mucenici, pe cuvioşi şi pe sfinţiţii
mucenici, şi roagă-Te Fiului Tău pentru mine.
Cum voi putea vedea pe Cel nevăzut?Cum voi

suferi acea arătare înfricoşată? Cum voi
îndrăzni să-mi deschid ochii?Cum voi cuteza a
privi la Stăpânul, pe care, din pruncie, n-am
încetat niciodată a-L scârbi, Fecioară?

Amin!
Judecător milostiv şi iubitor de oameni

aştept pe Fiul Tău, Curată. Să nu mă treci cu
vederea, că spre tine am nădăjduit, ci împa-
că-L degrab cu mine, ca la înfricoşata Lui ju-
decată, să mă pună de-a dreapta, pe mine cel
neocrotit.
LUNI SEARA
Să cântăm Domnului, Celui ce a slobozit,

prin Moisi, pe Israil din robia egiptenilor;
laudă neîncetată lui Hristos, Împăratul şi
Dumnezeului nostru.

Cum mă voi apropia de tine Curată, fiind

osândit pătimaş şi întinat?Ci îndură-te, Năs-
cătoare de DumnezeuPreacurată, şi mântuieşte
ticălosul meu suflet.

Suflete al meu, scoală-te din adâncul ne-

cinstirii şi strigă cu fierbinţeală către cea
Preacurată: miluieşte-mă, Fecioară cinstită
şi cu totul fără prihană, şi mă izbăveşte de
patimi.
Mă înspăimântează şi mă înfricoşează fo-

cul gheenei cel nestins, viermele cel neadormit
şi scrâşnirea dinţilor; Hristoase, slăbeşte-mi,
lasă-mi şi-mi iartă greşelile şi rânduieşte-mă
în ceata aleşilor Tăi, cu solirilePreacuratei
Fecioare.

Amin!
De mulţimea ispitelor, întru înecare de

corabie mă primejduiesc şi afundându-mă de gre-
utatea păcatelor, strig Ţie: Tinde-mi mână de
ajutor, Curată, şi mă izbăveşte din necinsti-
rea patimilor, ca să Te măresc de-a pururea.
Pe piatra cea neclătită a poruncilor Tale,

Hristoase, întăreşte Biserica Ta, că Însuţi
eşti Sfânt şi Domn.

Pe mine cel ce am îmbătrânit cu patimile cele

necinstite ale păcatului, înnoieşte-mă cea cu
totul fără prihană şi uşurează-mă de lanţurile
şi legăturile cele grele.

Suflete ticăloase, deşteaptă-te din somnul

trândăviei şi ridică-ţi ochii cătrePreasfânta
Fecioară, Mireasa lui Dumnezeu, ca să Te mân-
tuiască pe tine.

Am păcătuit şi am greşit, Doamne, precum
nimeni altul din oameni, ca un nepriceput: ci
Tu, Iubitorule de oameni, fii mie milostiv,

Amin!
Mă apropii de tine, Stăpână, prihănit şi

zdrobit, năzuind fierbinte la rugăciunea Ta:
mântuieşte-mă, Curată, pe mine robul Tău.
Auzit-am auzul Tău şi m-am înfricoşat,

înţeles-am lucrurile Tale şi m-am înspăimântat;

şi pentru graiuri şi lucruri voi fi învi-

nuit şi judecat de Fiul Tău, eu ticălosul, Năs-
cătoare de Dumnezeu Fecioară; ci să Te aflu
atunci scăpare şi sprijin tare, izbăvin-
du-mă de toate felurile de chinuri.

Viaţa mea este întinată şi necurată, iar

socoteala întunecată, şi m-am făcut părtaş cu
totul din pricina păcatelor; curăţeşte-mă
de întinăciunea greşelilor şi albeşte-mă,
Născătoare de Dumnezeu Curată, cu mijlocirea
Ta către Dumnezeul cel milostiv.
Hristoase al meu, Cuvinte, să nu vin în

pământul plânsului, să nu văd locul întuneri-
cului, nici să fiu legat de mâini şi de pi-
cioare şi aruncat afară din cămara Ta, fiindcă
am întinat îmbrăcămintea nestricăciunii, eu
ticălosul.
Amin!
Slobozeşte-mă, cu rugăciunile Tale, de

chinurile cele cumplite, de întunericul cel
mai dinafară şi de gheena, Maică Fecioară,
căci câte voieşti le şi poţi, ca ceea ce ai
născut pe Domnul cel preabun.
Spre Tine am nădăjduit, Doamne, şi către

Tine mânec, Frumuseţea cea preaîndumnezeită;
veseleşte-mi sufletul meu întru lumina cu-
noştiinţei Tale şi mă mântuieşte.

Văzându-mă pe mine vrăjmaşul înstrăinat de

acoperământul Tău, a prăpăstuit în adâncul gre-
şelilor sufletul meu, şi văzându-mă r(de de
mine; ci ajută-mi mie.

Preacurată Stăpână, deşteaptă sufletul meu

cel ticălos şi prea întinat, rogu-Te, şi-l
izbăveşte de greutatea păcatelor celor multe.
Slăbeşte-mi, lasă-mi şi-mi iartă toate

câte ţi-am greşit Ţie, Doamne, şi să nu mă
arăţi pe mine acolo, înaintea îngerilor, vi-
novat focului, pentru rugăciunile Maicii Tale.

Amin!
Stăpână, în ziua judecăţii, să mi Te arăţi

şi să-mi stai de faţă şi să mă slobozeşti de
munci şi de foc, ca mântuindu-mă, să laud
darul Tău cel minunat.
Adâncul cel mai de pe urmă m-a înconjurat

şi nemaisuferind viscolul, ca Iona strig
ŢIE, STă PâNE: = ate-mă din stricăciune.

Frica cea întunecată a iadului mă cuprinde

şi mă tulbură partea caprelor, de care Te rog
pe tine, Curată cu totul neîntinată, să mă iz-
băveşti, ca o Născătoare de Dumnezeu.

Preasfântă Stăpână, omorându-mi patimile

trupului meu, înviază-mi sufletul cel prea ti-
călos, şi-l povăţuieşte la calea mântuirii.
Stăpâne Hristoase, primeşte-mă pe mine

cel desfrânat şi ticălos, izbăveşte-mă de chi-
nuri şi învredniceşte-mă desfătăriiRaiului,
cu rugăciunile Celeia ce Te-a născut.

Amin!
Cerere de rugăciune îţi aduc Ţie, Curată,

eu cel fără de socoteală şi alerg la îndurarea
Ta cea milostivă: să nu Te întorci de la mine
cel ruşinat.

Amin!
Sedealna
Născătoare de Dumnezeu, curăţeşte sufletul

meu cel întinat de mulţimea greşelilor cu cur-
gerile lacrimilor mele şi-l fă primitor de
darurile Duhului Celui Sfânt, că întru tine
mi-am pus nădejdiile mele, şi mântuieşte-mă pe
mine robul Tău.
Dătătorule de viaţă, Tu ai rourat în cup-

tor, prin înger, pe tinerii cei ce cântau:
Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noş-
tri.

Maică Fecioară, cunoscându-te pe tine mi-

lostivă, iubitoare de suflete, iubitoare de
milostivire şi Curată cu totul, alerg la apă-
rarea Ta, eu păcătosul: să nu mă întorci de la
tine ruşinat, pe mine ticălosul.

Deşteaptă-te şi Te scoală suflete păcătos,

ticălos şi mişel, bate-ţi pieptul, suspină cu
amar şi varsă izvoare de lacrimi, ca să Te mi-
luiască pe tine Maica cea milostivă a lui Hris-
tos Dumnezeu.
Cad la tine şi-ţi aduc, cu lacrimi, graiu-

rile mele: am greşit precum n-a greşit desfrâ-
nata şi am făcut fărădelege ca nimeni altul pe
pământ. Ci miluieşte-mă şi mă mântuieşte, Stă-
pâne, cu rugăciunile Celeia ce Te-a născut.

Amin!
Făcându-mă biserică a lui Dumnezeu, de

demult, prin Sfântul Botez, m-am întinat cu
totul, eu ticălosul şi zac pătimind cădere
cumplită şi de spaimă; ci scoală-mă nădejdea
celor deznădăjduiţi, cea cu totul fără prihană.
Irmos: Cântarea tinerilor să cântăm. . .

Mă tulbură râul cel de foc, mă cutremură cu

totul negura cea fără strălucire, mă înfri-
coşează viermele cel neadormit şi mă înspăi-
mântă scrâşnirea dinţilor; ci să Te aflu
atunci, Fecioară, sprijin tare.

Preacurată Născătoare de Dumnezeu, învred-

niceşte-mă să aud glasul cel dumnezeiesc şi
fă-mă părtaş celor aleşi şi moştenitor vieţii
celei veşnice, ca să Te laud neîncetat, pe
tine Fecioară.

Doamne, să nu mă fac materie a focului nici

să aud glasul Tău cel greu, pentru Maica
Ta cea Preacurată; cu ale Cărei rugăciuni
miluieşte-mă întru tot Îndurate.

Amin!
Dă-mi curgeri de lacrimi, suspin din su-

flet şi zdrobire, ca să sting văpaia cea ne-
suferită şi să dobândesc slavaRaiului.

Irmos:
Cântarea tinerilor să cântăm lui Hristos,

împreună cu ei cântând să binecuvânteze toată
zidirea pe Domnul şi să-L preaînalţe întru
toţi vecii.
Ceea ce Singură, prin cuvânt, ai zămislit

pe Cuvântul, astupă gurile ereticilor celor
rău hulitori; cerule nou, raiule nejefuit,
Preacurată, pe tine Te mărim.

Mă tulbură ziua judecăţii cea înfricoşată,

scrâşnirea dinţilor îmi topeşte inima şi mă
înspăimântă starea caprelor; ci să Te aflu pe
tine, Născătoare de Dumnezeu cu totul fără de
prihană, ajutor în cele cumplite când voi fi
judecat.

Mă cuprinde frica şi mă tulbură întunericul

gheenei şi ce să fac, nu ştiu, eu ticălosul
şi osânditul. De aceea vin la Tine strigând
cu umilinţă fierbinte: Să nu mă treci cu
vederea, cea cu totul fără prihană.
Hristoase al meu, văd judecata şi gândesc

la divanul Tău, înaintea căruia voi fi judecat,
cerându-mi-se să dau seamă pentru cele lucra-
te de mine osânditul; ci am solitoare către
îndurările Tale cele multe pe Mireasa lui
Dumnezeu, Maica Ta.

Amin!
Gânditor mă arunc la picioarele Tale, cea

cu totul fără prihană, şi Te rog: primeşte-mi
tânguirea, ascultă-mi lauda şi cere-mi dezlega-
re de greşeli de la Ziditorul tuturor şi Fiul
Tău, ca, cu dragoste, să Te măresc pe Tine.
MIERCURI SEARA
Ajutor şi acoperitor s-a făcut mie spre

mântuire; Acesta este Dumnezeul meu şi-L
voi slăvi pe El, Dumnezeul părintelui meu
şi-L voi înălţa pe El, căci cu slavă S-a
preaslăvit.

Fecioară, ceea ce eşti încăpere a Luminii

care a strălucit din Lumina cea fără de în-
ceput, a lui Hristos, Dătătorului de lumină,
trimite sufletului meu celui întunecat stră--
lucirea cea luminată a pocăinţei celei ade-
vărate.

Tu eşti răsuflarea sufletului meu celui

ticălos, Tu eşti bucuria inimii mele, Tu eşti
păzitoarea, ajutătoarea şi mântuirea mea,
Curată, căci mă izbăveşti de toate cele rele.
Sufletul, trupul şi duhul le-am întinat

foarte urât cu fapte urâte ale desfrânării,
eu ticălosul, precum desfrânatul cel de de-
mult; ci primeşte-mă, Hristoase, pe mine cel
ce mă pocăiesc.

Amin!
Pe sine-mi mă plâng acum când nici un

folos nu-mi este din lacrimi, căci tăierea
morţii lângă uşă a venit; ci Tu, ceea ce
singură eşti nădejdea mea, mântuieşte-mă,
Curată.
Întăreşte, Doamne, pe piatra poruncilor

Tale inima mea cea clătită, că Însuţi eşti
Sfânt şi Domn.

Născătoare de Dumnezeu, dă sufletului meu

curgere de umilinţă, ochilor mei izvor de la-
crimi, capului meu apă de ploaie curăţitoare,
ca prin acestea să înec pe ispititorii sufle-
tului meu.

Para aceea a focului tulbură sufletul

meu, Fecioară, şi mă sperie divanul cel în-
fricoşat al Judecătorului, dar cu toate
acestea lucrez cele rele, ca un fără de min-
te şi vătămat la minte.
Nu este om pe pământ care să fi greşit

precum am greşit eu, întunecându-mi sufle-
tul şi întărâtându-Te pe Tine, Hristoase;
ci ca Cel ce eşti Iubitor de oameni, mân-
tuieşte-mă pentru ceea ce Te-a născut.

Amin!
Născătoare de Dumnezeu dă-mi curgere de

lacrimi cu îndestulare şi mă învredniceşte
ca să ud cu ele, ziua şi noaptea, aşternu-
tul patului meu, ca să dobândesc, prin tine
iertare.
Auzit-a proorocul de venirea Ta, Doamne,

şi s-a temut, că vrei să Te naşti din Fe-
cioară şi oamenilor să Te arăţi, şi a
grăit: Auzit-am auzul Tău şi m-am temut:

Stăpână, prin Dumnezeiescul botez m-am

îmbrăcat în haina ţesută de Dumnezeu şi
cu îmbrăcămintea cea strălucită a nestrică-
ciunii, dar m-am dezgolit de Darul Duhului
prin întinăciunile patimilor.

Nu este om pe pământ, care vieţuind cu

ticăloşie, să nu-l fi covârşit eu cu fapte
nelegiuite; ci Tu, Preacurată şi bună, în-
vredniceşte-mă mântuirii.
Toate marginile să pice lacrimi peste

mine cel ticălos, că dintre oameni eu sin-
gur pier, amăgindu-mă cu înverşunările; ci
Tu, Mântuitorule, precum ştii mântuieşte-mă
cu solirile Născătoarei de Dumnezeu.

Amin!
Preasfântă Stăpână, sfinţeşte-ne pe noi,

care, în Biserica Ta cea sfântă, sfinţim pe
Fiul Tău, Care ne-a sfinţit pe noi, prin naş-
terea Ta cea sfântă.
De noapte mânecând, Iubitorule de oameni

luminează-mă, rogu-mă, şi mă îndreptează
pe mine la poruncile Tale şi mă învaţă,
Mântuitorule, să fac voia Ta.

Mă cutremur de frică şi mă îngrozesc,

când gândesc la înfricoşatul ceas al morţii,
la întâmpinarea cea dumnezeiască a Fiului
Tău şi la răspunsul şi hotărârea cea dreap-
tă.

Nici una din bunătăţi, nici cuvânt, nici

faptă, nici sfat nu se isprăveşte de cei ce
se sârguiesc, fără ajutorul Tău. Pentru
aceasta dă-mi-l mie pe acesta, ca să plac lui
Dumnezeu, ceea ce eşti cu totul fără priha-
nă.
O, Stăpâne, fiind cinstit cu Dumnezeiască

cuvântare, m-am arătat cu mult mai necuvântă-
tor decât cele necuvântătoare, că am covârşit
hotarele firii, întinându-mi sufletul cu că-
derile.

Amin!
Maica Dumnezeului meu Cel milostiv, pri-

meşte cu iubire de milostivire, rugăciunea ce
se aduce Ţie din inimă dureroasă şi din
suflet zdrobit, şi în dar mă mântuieşte pe
mine cel cu adevărat nemilostiv.
Strigat-am cu toată inima mea către în-

duratul Dumnezeu şi m-a auzit din iadul cel
mai dedesubt, şi a scos din stricăciune
viaţa mea.

Curată, ceea ce ai născut pe Judecătorul

cel preadrept, Te rog, ca, cu dreptate să
părtineşti la judecata mea, ca o Bună. şi
fiindcă nu Te văd acum, învredniceşte-mă
să Te văd după sfârşit.

Stăpână, iubitoare de bine, ceea ce ai

născut mai presus de fire pe Dumnezeul cel
iubitor de bine, îmbunătăţeşte cu fapte bune
sufletul meu cel smerit şi mă izbăveşte de
răutatea pierzătorului.
Divanul cel înfricoşat, amănunţita cer-

care nu le voi putea trece. Vai mie, Hris-
toase! Ce voi face, eu înrăutăţitul?Ce voi
răspunde?Ci mântuieşte-mă în dar pentru ru-
găciunile Maicii Tale.

Amin!
Preacurată, numai Tu singură mi-ai rămas

nădejde a mântuirii mele; deci să nu mă duc
de la tine, Stăpână, deşert de aşteptarea
mea, ci să dobândesc milă cu milostivirea
Ta.
Doamne miluieste. . . (de trei ori)

Amin!
Sedealna
Născătoare de Dumnezeu, nădejdea cea bună

a lumii, părtinirea Ta cea înfricoşată o ce-
rem: milostiveşte-Te spre poporul cel fără de
sprijin şi roagă pe Dumnezeul cel mi-
lostiv să izbăvească sufletele noaste din
toată îngrozirea, ceea ce singură eşti bine-
cuvântată.
Greşit-am, fărădelege am făcut, nu ne-am

îndreptat înaintea Ta, nici am păzit, nici
am făcut precum ne-ai poruncit nouă. Ci
nu ne da pe noi în sfârşit, Dumnezeul
părinţilor.

Nu îndrăznesc să ridic la înălţime mâini-

le mele cele întinate, Curată, că lucrând
fapte necinstite, sunt pline de necinste
şi de multă ruşine; ci plecat fiind la pă-
mânt, chem ajutorul Tău.

Pe mine cel stropit cu lacrimi şi sfărâ-

mat de plângeri, miluindu-mă ceea ce eşti cu
totul fără prihană, izbăveşte-mă de lacri-
mile cele amare din gheena şi fă-mă părtaş
bucuriei şi desfătării celei dinRai.
Stăpâne Hristoase, în ceasul judecăţii să

nu mă pui pe mine ticălosul împreună cu ca-
prele, ci, prin rugăciunile Celeia ce Te-a
născut, numără-mă cu oile cele de-a dreapta
şi mă învredniceşte bucuriei lor.

Amin!
Stăpână, ceea ce ai născut pe Dumnezeul

cel milostiv şi preabun şi urmezi de-a puru-
rea milei Lui, umple-mă de mila Ta, pe mine
cel ce sunt nevrednic de orice milă.

Irmos: Pe Cel ce-L slăvesc oştile. . .

Stând simţitor înaintea icoanei Tale,

gânditor mi se pare că stau înainte-ţi ca
unei vii, rugându-mă cu frică: Maica vieţii
izbăveşte-mă de vrăjmaşii cei văzuţi şi ne-
văzuţi.

Ceea ce eşti adâncul cel nemărginit al

milostivirii, marea cea nemăsurată a îndu-
rării şi ajutorarea cea gata a păcătoşilor,
mântuieşte-mă, Fecioară, pe mine netrebnicul
Tău rob.

Ca desfrânata vărs lacrimi cu căldură, ca

vameşul strig Ţie: curăţeşte-mă! şi ca fiul
cel desfrânat strig: greşit-am! Mântuieşte-mă,
Îndurate, cu noianurile milei Tale, pentru
rugăciunile Maicii Tale.

Amin!
Lucrurile şi înţelegerile mele sunt rele,

iar mila milostivirii Tale este mare; pentru
aceasta Te rog pe Tine, cea cinstită şi cu
totul fără prihană: Izbăveşte-mă de munca cu
rugăciunile Tale.

Domnului, cântându-L si preaînălţându-L întru
toţi vecii.
Irmos:
Pe Cel ce-L slăvesc oştile cereşti şi de

Dânsul se cutremură heruvimii şi serafi-
mii, toată suflarea şi zidirea lăudaţi-L,
binecuvântaţi-L şi-L preaînălţaţi întru
toţi vecii.
Naşterea zămislirii celei fără de să-

mânţă este netălmăcită, Rodul Maicii Celei
fără de bărbat este nestricat, că naşterea
lui Dumnezeu înnoieşte firile. Pentru aceas-
ta pe Tine toate neamurile, ca pe o Maică,
Mireasă a lui Dumnezeu, cu dreaptă credinţă
Te mărim.

Iată a ieşit hotărârea cea amară: smochi-

nul cel neroditor se taie ca un netrebnic,
viţa cea uscată se aruncă în foc şi robul cel
nevrednic se trimite cu jale în întunericul
cel mai dinafară; Stăpână, întâmpină-mă!

Suflete ticălos şi neîndreptat, de ce te

leneveşti? Pentru ce te-ai pironit în zadar
de cele vremelnice? De ce îţi săvârşeşti în
trândăvie viaţa ta? S-a apropiat hotărârea
morţii! Plânge-te cu căldură Celei Preacurate,
ca să Te miluiască pe tine.
Hristoase, având bogăţia Darului Tău, în

desfrânări am risipit-o şi lipindu-mă de cetă-
ţeni, adică de iubirea de dulceţile cele
rele, am sărăcit de cuvinte şi de fapte; ci
Tu, Milostive, mântuieşte-mă cu rugăciunile
Maicii Tale.

Amin!
Iată Fecioară de Dumnezeu dăruită, noi

netrebnicii şi nevrednicii robii Tăi Te fe-
ricim şi Te mărim pe tine, cea binecuvântată
de toată zidirea, ca ceea ce stăpâneşte
peste îngeri şi peste oameni.
ÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎ
MIERCURI SEARA
Ajutor şi acoperitor s-a făcut mie spre

mântuire; Acesta este Dumnezeul meu şi-L
voi slăvi pe El, Dumnezeul părintelui meu
şi-L voi înălţa pe El, căci cu slavă S-a
preaslăvit.

Fecioară, ceea ce eşti încăpere a Luminii

care a strălucit din Lumina cea fără de în-
ceput, a lui Hristos, Dătătorului de lumină,
trimite sufletului meu celui întunecat stră--
lucirea cea luminată a pocăinţei celei ade-
vărate.

Tu eşti răsuflarea sufletului meu celui

ticălos, Tu eşti bucuria inimii mele, Tu eşti
păzitoarea, ajutătoarea şi mântuirea mea,
Curată, căci mă izbăveşti de toate cele rele.
Sufletul, trupul şi duhul le-am întinat

foarte urât cu fapte urâte ale desfrânării,
eu ticălosul, precum desfrânatul cel de de-
mult; ci primeşte-mă, Hristoase, pe mine cel
ce mă pocăiesc.

Amin!
Pe sine-mi mă plâng acum când nici un

folos nu-mi este din lacrimi, căci tăierea
morţii lângă uşă a venit; ci Tu, ceea ce
singură eşti nădejdea mea, mântuieşte-mă,
Curată.
Întăreşte, Doamne, pe piatra poruncilor

Tale inima mea cea clătită, că Însuţi eşti
Sfânt şi Domn.

Născătoare de Dumnezeu, dă sufletului meu

curgere de umilinţă, ochilor mei izvor de la-
crimi, capului meu apă de ploaie curăţitoare,
ca prin acestea să înec pe ispititorii sufle-
tului meu.

Para aceea a focului tulbură sufletul

meu, Fecioară, şi mă sperie divanul cel în-
fricoşat al Judecătorului, dar cu toate
acestea lucrez cele rele, ca un fără de min-
te şi vătămat la minte.
Nu este om pe pământ care să fi greşit

precum am greşit eu, întunecându-mi sufle-
tul şi întărâtându-Te pe Tine, Hristoase;
ci ca Cel ce eşti Iubitor de oameni, mân-
tuieşte-mă pentru ceea ce Te-a născut.

Amin!
Născătoare de Dumnezeu dă-mi curgere de

lacrimi cu îndestulare şi mă învredniceşte
ca să ud cu ele, ziua şi noaptea, aşternu-
tul patului meu, ca să dobândesc, prin tine
iertare.
Auzit-a proorocul de venirea Ta, Doamne,

şi s-a temut, că vrei să Te naşti din Fe-
cioară şi oamenilor să Te arăţi, şi a
grăit: Auzit-am auzul Tău şi m-am temut:

Stăpână, prin Dumnezeiescul botez m-am

îmbrăcat în haina ţesută de Dumnezeu şi
cu îmbrăcămintea cea strălucită a nestrică-
ciunii, dar m-am dezgolit de Darul Duhului
prin întinăciunile patimilor.

Nu este om pe pământ, care vieţuind cu

ticăloşie, să nu-l fi covârşit eu cu fapte
nelegiuite; ci Tu, Preacurată şi bună, în-
vredniceşte-mă mântuirii.
Toate marginile să pice lacrimi peste

mine cel ticălos, că dintre oameni eu sin-
gur pier, amăgindu-mă cu înverşunările; ci
Tu, Mântuitorule, precum ştii mântuieşte-mă
cu solirile Născătoarei de Dumnezeu.

Amin!
Preasfântă Stăpână, sfinţeşte-ne pe noi,

care, în Biserica Ta cea sfântă, sfinţim pe
Fiul Tău, Care ne-a sfinţit pe noi, prin naş-
terea Ta cea sfântă.
De noapte mânecând, Iubitorule de oameni

luminează-mă, rogu-mă, şi mă îndreptează
pe mine la poruncile Tale şi mă învaţă,
Mântuitorule, să fac voia Ta.

Mă cutremur de frică şi mă îngrozesc,

când gândesc la înfricoşatul ceas al morţii,
la întâmpinarea cea dumnezeiască a Fiului
Tău şi la răspunsul şi hotărârea cea dreap-
tă.

Nici una din bunătăţi, nici cuvânt, nici

faptă, nici sfat nu se isprăveşte de cei ce
se sârguiesc, fără ajutorul Tău. Pentru
aceasta dă-mi-l mie pe acesta, ca să plac lui
Dumnezeu, ceea ce eşti cu totul fără priha-
nă.
O, Stăpâne, fiind cinstit cu Dumnezeiască

cuvântare, m-am arătat cu mult mai necuvântă-
tor decât cele necuvântătoare, că am covârşit
hotarele firii, întinându-mi sufletul cu că-
derile.

Amin!
Maica Dumnezeului meu Cel milostiv, pri-

meşte cu iubire de milostivire, rugăciunea ce
se aduce Ţie din inimă dureroasă şi din
suflet zdrobit, şi în dar mă mântuieşte pe
mine cel cu adevărat nemilostiv.
Strigat-am cu toată inima mea către în-

duratul Dumnezeu şi m-a auzit din iadul cel
mai dedesubt, şi a scos din stricăciune
viaţa mea.

Curată, ceea ce ai născut pe Judecătorul

cel preadrept, Te rog, ca, cu dreptate să
părtineşti la judecata mea, ca o Bună. şi
fiindcă nu Te văd acum, învredniceşte-mă
să Te văd după sfârşit.

Stăpână, iubitoare de bine, ceea ce ai

născut mai presus de fire pe Dumnezeul cel
iubitor de bine, îmbunătăţeşte cu fapte bune
sufletul meu cel smerit şi mă izbăveşte de
răutatea pierzătorului.
Divanul cel înfricoşat, amănunţita cer-

care nu le voi putea trece. Vai mie, Hris-
toase! Ce voi face, eu înrăutăţitul?Ce voi
răspunde?Ci mântuieşte-mă în dar pentru ru-
găciunile Maicii Tale.

Amin!
Preacurată, numai Tu singură mi-ai rămas

nădejde a mântuirii mele; deci să nu mă duc
de la tine, Stăpână, deşert de aşteptarea
mea, ci să dobândesc milă cu milostivirea
Ta.
Doamne miluieste. . . (de trei ori)

Amin!
Sedealna
Născătoare de Dumnezeu, nădejdea cea bună

a lumii, părtinirea Ta cea înfricoşată o ce-
rem: milostiveşte-Te spre poporul cel fără de
sprijin şi roagă pe Dumnezeul cel mi-
lostiv să izbăvească sufletele noaste din
toată îngrozirea, ceea ce singură eşti bine-
cuvântată.
Greşit-am, fărădelege am făcut, nu ne-am

îndreptat înaintea Ta, nici am păzit, nici
am făcut precum ne-ai poruncit nouă. Ci
nu ne da pe noi în sfârşit, Dumnezeul
părinţilor.

Nu îndrăznesc să ridic la înălţime mâini-

le mele cele întinate, Curată, că lucrând
fapte necinstite, sunt pline de necinste
şi de multă ruşine; ci plecat fiind la pă-
mânt, chem ajutorul Tău.

Pe mine cel stropit cu lacrimi şi sfărâ-

mat de plângeri, miluindu-mă ceea ce eşti cu
totul fără prihană, izbăveşte-mă de lacri-
mile cele amare din gheena şi fă-mă părtaş
bucuriei şi desfătării celei dinRai.
Stăpâne Hristoase, în ceasul judecăţii să

nu mă pui pe mine ticălosul împreună cu ca-
prele, ci, prin rugăciunile Celeia ce Te-a
născut, numără-mă cu oile cele de-a dreapta
şi mă învredniceşte bucuriei lor.

Amin!
Stăpână, ceea ce ai născut pe Dumnezeul

cel milostiv şi preabun şi urmezi de-a puru-
rea milei Lui, umple-mă de mila Ta, pe mine
cel ce sunt nevrednic de orice milă.
Irmos: Pe Cel ce-L slăvesc oştile. . .

Stând simţitor înaintea icoanei Tale,

gânditor mi se pare că stau înainte-ţi ca
unei vii, rugându-mă cu frică: Maica vieţii
izbăveşte-mă de vrăjmaşii cei văzuţi şi ne-
văzuţi.

Ceea ce eşti adâncul cel nemărginit al

milostivirii, marea cea nemăsurată a îndu-
rării şi ajutorarea cea gata a păcătoşilor,
mântuieşte-mă, Fecioară, pe mine netrebnicul
Tău rob.

Ca desfrânata vărs lacrimi cu căldură, ca

vameşul strig Ţie: curăţeşte-mă! şi ca fiul
cel desfrânat strig: greşit-am! Mântuieşte-mă,
Îndurate, cu noianurile milei Tale, pentru

Amin!
Lucrurile şi înţelegerile mele sunt rele,

iar mila milostivirii Tale este mare; pentru
aceasta Te rog pe tine, cea cinstită şi cu
totul fără prihană: Izbăveşte-mă de munca cu
rugăciunile Tale.

Domnului, cântându-L si preaînălţându-L întru
toţi vecii.
Irmos:
Pe Cel ce-L slăvesc oştile cereşti şi de
Dânsul se cutremură heruvimii şi serafi-
mii, toată suflarea şi zidirea lăudaţi-L,
binecuvântaţi-L şi-L preaînălţaţi întru
toţi vecii.
Naşterea zămislirii celei fără de să-

mânţă este netălmăcită, Rodul Maicii Celei
fără de bărbat este nestricat, că naşterea
lui Dumnezeu înnoieşte firile. Pentru aceas-
ta pe tine toate neamurile, ca pe o Maică,
Mireasă a lui Dumnezeu, cu dreaptă credinţă
Te mărim.

Iată a ieşit hotărârea cea amară: smochi-

nul cel neroditor se taie ca un netrebnic,
viţa cea uscată se aruncă în foc şi robul cel
nevrednic se trimite cu jale în întunericul
cel mai dinafară; Stăpână, întâmpină-mă!

Suflete ticălos şi neîndreptat, de ce te

leneveşti? Pentru ce te-ai pironit în zadar
de cele vremelnice? De ce îţi săvârşeşti în
trândăvie viaţa ta? S-a apropiat hotărârea
morţii! Plânge-te cu căldură Celei Preacurate,
ca să Te miluiască pe tine.
Hristoase, având bogăţia Darului Tău, în

desfrânări am risipit-o şi lipindu-mă de cetă-
ţeni, adică de iubirea de dulceţile cele
rele, am sărăcit de cuvinte şi de fapte; ci
Tu, Milostive, mântuieşte-mă cu rugăciunile
Maicii Tale.

Amin!
Iată Fecioară de Dumnezeu dăruită, noi

netrebnicii şi nevrednicii robii Tăi Te fe-
ricim şi Te mărim pe tine, cea Binecuvântată
de toată zidirea, ca ceea ce stăpâneşte
peste îngeri şi peste oameni.
JOI SEARA
Glas 6, Căntarea 1-a, Irmos
Pe cel ce a acoperit cu valul mării,

oarecănd, pe prigonitorul tiran, sub pă-
mănt L-au ascuns feciorii celor măntuiţi;
iar noi, ca fecioarele, să căntăm Domnului,
căci cu slavă S-a preaslăvit.
Prea Sfăntă Născătoare de Dumnezeu,

Primeşte rugăciunea aceasta din buze

întinate şi din gură nevrednică, care s-a
pornit să Te laude cu îndrăzneală şi dăru-
ieşte-mi, ceea ce eşti bună, lumina cea dum-
nezeiască a pocăinţei.

Maica lui Dumnezeu, dă-mi ploi de la-

crimi cu rugăciunile Tale, ca să plăng cu
fierbinţeală pentru acelea ce le-am greşit
pe pămănt şi să mă izbăvesc de osănda care
mă aşteaptă.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfăntului Duh. . .
Suflete al meu, suspină, plăngi şi

tănguieşte-te pentru tine însu-ţi de aici, stri-
gănd lui Hristos: Milostive, izbăveşte-mă
de gheena cea înfricoşată, pe mine cel vi-
novat, pentru rugăciunile Maicii Tale.
Amin!
Să nu lepezi tănguirea mea, ceea ce ai

născut Izvorul milei, ci, cu milostivire, tă-
măduieşte-mi patimile sufletului meu, Năs-
cătoare de Dumnezeu.
Căntarea a 3-a, Irmos:
Pe Tine, Cel ce pe ape ai spănzurat tot

pămăntul, fără ţinere, văzăndu-Te zidirea
spănzurat în locul căpăţănii, cu multă
spaimă s-a cuprins strigănd: Nu este Sfănt
fără numai Tu Doamne, Iubitorule de oameni.

Suspin cu tănguire, mă jelesc cu amar,

plăng măhnindu-mă şi mă zdrobesc, că fiind
supus sub patimi, nu pot să Te văd, Născă-
toare de Dumnezeu, măngăierea mea.

Fecioară, ceea ce ai zămislit pe Domnul

şi Dumnezeul cel adevărat, Te-ai arătat Năs-
cătoare de Dumnezeu cu adevărat, născănd pe
Stăpănul cu trup; pentru aceasta Te fericim
pe tine, Curată.
ceea ce eşti cămară aleasă a Domnului,

fă-mă moştenitor al cămării celei cereşti, pe
mine cel ce năzuiesc la acoperămăntul Tău
cel dumnezeiesc, ca la o cămară cinstită,
ca totdeauna să Te cinstesc cu dragoste.

Amin!
Stăpănă Preasfăntă, ca ceea ce ai îndrăz-

neală de Maică către Fiul Tău, scoate-mă
din toată osănda pe mine cel vinovat şi
rănduieşte-mă în cămaraAcestuia.
Deşertarea Ta cea dumnezeiască pe Cruce

văzănd-o mai înainte Avacum, spăimăntăn-
du-se a strigat: Tu ai tăiat tăria celor puter-
nici, Bunule, împreunăndu-Te cu cei din iad
ca un Atotputernic.

Stăpănă, dăruieşte-mi curgeri de lacrimi,

ca să spăl întinăciunea sufletului meu şi
să aflu, eu ticălosul, frumuseţea cea dintăi,
care am pierdut-o cu sfatul şarpelui.

Miluieşte-mă şi mă măntuieşte pe mine

desfrănatul şi ticălosul, care multe am gre-
şit Ţie cu nebunie şi cu obrăznicie, ceea ce
eşti cu totul fără prihană, şi mă slobozeşte
de gheena.
Dumnezeul meu, Milostive, Hristoase Iubi-

torule de oameni, Voitorule al milei, stro-
peşte peste mine mila Ta, Te roagă pe tine
nădejdea şi părtinitoarea mea şi Maica Ta.

Amin!
Stăpănă, primeşte picăturile lacrimilor

mele şi picurează peste mine o picătură mică
a îndurărilor Tale, ca să nu am trebuinţă
acolo în foc de o picătură de apă.
La Tine mănec Cel ce pentru milostivire

Te-ai deşertat neschimbat pentru cel căzut
şi pănă la patimă te-ai plecat, cel ce
eşti fără patimă, Cuvinte al lui Dumnezeu
pace dă-mi mie, Iubitorule de oameni.

Pe cei ce plăng plăns iubit lui Dumnezeu

şi pe cei săraci cu duhul, Dumnezeu Cel sin-
gur fericit îi fericeşte; pentru aceasta, su-
flete al meu, plăngi căzănd la Stăpăna cea
Preasfăntă, ca acolo să te măngăi veşnic.

Preacurată, arătăndu-Te Curată şi cu su-

fletul şi cu trupul, curăţeşte sufletul meu
cel înverşunat şi fă-l neăntinat, şi mă povă-
ţuieşte să fac voia cea dumnezeiască a Dom-
nului.
Stălp neănsufleţit şi mort al petrecerii

creştineşti m-am făcut eu, ticălosul, formă-
luindu-mă numai cu forma cea dinafară; ci
Tu, Măntuitorule, schimbăndu-mă, înviază-mă,
pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu.

Amin!
Pe tine Te am scăpare sigură şi împăcare

către Dumnezeu, eu cel ce am săvărşit toată
lungimea vieţii mele în multe greşeli;
pentru aceasta miluieşte-mă, Născătoare de
Dumnezeu.
Prins a fost dar nu s-a ţinut în pănte-

cele chitului Iona, că purtănd chipul Tău,
al Celui ce ai pătimit şi îngropării Te-ai
dat, ca dintr-o cămară a ieşit din fiară
şi a strigat străjerilor: cei ce păziţi
cele deşarte şi mincinoase, Mila voastră
aţi părăsit.

Stăpănă, suspinul meu cel amar şi ri-

dicarea măinilor mele îndreptează-le ca o
jertfă cu bun miros şi învredniceşte-mă ca
să privesc chipul tău, ca într-o oglindă, cu
conştiinţă curată.

Diamantul, fierul şi firea pietrelor,

măcar că sunt vărtoase şi tari, dar supu-
năndu-se picăturilor de apă, se rod de ele;
iar sufletul meu cel vărtos nu se înmoaie,
Preacurată, Fecioară.
Stăpăne, primind curgerea lacrimilor me-

le, cea mică şi săracă, ca nişte mir şi tă-
măie aleasă, curată şi cu miros bun, izbă-
veşte-mă de ţinerea cea puturoasă a patimi-
lor mele, pentru rugăciunile Maicii Tale.

Amin!
M-am supus sub patimi depărtăndu-mă cu

desfrănare de la Dumnezeu, eu ticălosul, pe
Care roagă-L să mă strălucească cu hainele
cele dintăi şi să mă măntuiască, că întru ti-
ne am nădăjduit, ceea ce eşti bună.

Amin!
Sedealna
Dacă a văzut mieluşeaua cea neăntinată şi

Stăpăna cea fără prihană pe Mielul său înăl-
ţat pe Cruce, se văita ca o maică şi spăimăn-
tăndu-Se a strigat: Fiul meuPreadulce, ce
este această vedere nouă şi minunată? Cum,
poporul cel nemulţumitor Te-a dat judecăţii
lui Pilat şi Te-a osăndit la moarte pe Tine,
Viaţa tuturor? Iată, însă, laud Cuvăntule,
pogorărea Ta cea negrăită.
Negrăită minune! Cel ce a izbăvit în

cuptor pe cuvioşii tineri din văpaie, în
mormănt Se pune mort fără de suflare, spre
măntuirea noastră a celor ce căntăm: Iz-
băvitorule Dumnezeule, bine eşti cuvăntat!

M-am făcut prăvălie a fărădelegii şi lo-

caş a toată lucrarea cea urătă şi încăpere
a cugetelor celor rele. Ci O! Cea mult lă-
udată, sfinţeşte-mă încăpere sfăntă a lui
Dumnezeu.

Tănguindu-mă, udănd cu lacrimi şi sfă-

rămăndu-mă cu plăngeri, Te rog pe tinePrea
Sfăntă: cănd va veni Fiul Tău pe pămănt cu
foc şi cu slava înfricoşată a Tatălui, să nu
mă părăseşti pe mine, Curată.
Hristoase, eu însumi osănditul mă vădesc

pe sine-mi şi nu am trebuinţă de părăşi, căci
mă mustră cu amar ruşinea ce o port şi zdren-
ţele răutăţii cu care sunt îmbrăcat cu tică-
loşie, eu neănduplecatul; ci mă miluieşte
pentru ceea ce Te-a născut întru curăţenie.

Amin!
Norule cu totul luminat, care ai născut

Lumina cea din Lumină, luminează, cu stră-
lucirile tale, sufletul meu cel întunecat cu
multe patimi şi străluceşte-mă cu razele Lu-
minii, care a strălucit din tine.
Irmos: Spăimăntează-te înfricoşăndu-te Cerule

Fecioară, ceea ce ai născut pe Puitorul

de lege, Cel iubitor de bine, Care pentru
îndurarea milei a legiuit lăsare a fărăde-
legilor celor fărădelege, miluieşte-mă pe
mine cel ce de-a pururea fac fărădelege.

Fecioară, ceea ce ai întrupat fără de

sămănţă pe Cuvăntul, mai presus de cuvănt şi
de cuget, pune cuvănt bun, în ziua judecăţii,
pentru acelea care le-am greşit cu lucrul
şi cu cuvăntul.
Binecuvăntăm pe Tatăl, pe Fiul şi pe

Sfăntul Duh, Domnul!
Înfricoşat este Cuvinte, divanul cel fără

de început, înfricoşată este urgia Ta şi ne-
suferită păcătoşilor şi celor ce au vieţuit
urăt, de a cărora fapte atunci izbăveşte-mă,
Prea Milostive, prin solirile Născătoarei de
Dumnezeu.

Amin!
Focul cel găndit al gheenei aşteaptă pe
văpaia şi înfocarea cea simţită a trupului
meu, care este materie a focului celui fără
de materie, de care, Fecioară, izbăveşte-mă.
Să lăudăm, bine să cuvăntăm, să ne închinăm

Domnului, căntăndu-L şi preaănălţăndu-L întru
toţi vecii.
Irmos:
Spăimăntează-te, înfricoşează-te cerule

şi să se clătească temeliile pămăntului, că
iată Se socoteşte între cei morţi Cel ce
locuieşte în cele înalte şi în mormănt mic
ca un străin Se primeşte; pe Care tineri
bine-L cuvăntaţi, preoţi slăviţi-L, no-
roade preaănălţaţi-L întru toţi vecii. . .
Nu te tăngui Maică, văzăndu-Mă în groapă

pe Mine Fiul Tău, pe Care M-ai zămislit în
păntecele Tău fără de sămănţă, că Mă voi
scula şi Mă voi proslăvi şi voi înălţa
întru slavă, ca un Dumnezeu, pe cei ce cu
credinţă şi cu dragoste neăncetat pe tine
Te măresc.

Preacurată, pune-mă curat înaintea Celui

ce a răsărit curat din săngiuirile Tale cele
curate, curăţit cu trupul, cu sufletul şi cu
mintea, cu lacrimile pocăinţei, şi a alcătuit
Biserică neăntinată a Tatălui, a Fiului şi a
Sfăntului Duh.

Fecioară, ceea ce eşti cămară cu totul

luminată, sfeşnic strălucit cu aur, locaş în
chipul porfirii, cort cuvăntător, viu şi ne-
ămpletit de mănă, scaun însufleţit al lui
Dumnezeu, căruţă de foc, sălaş prea frumos cu
totul de aur, Stăpănă, măntuieşte-mă.
Sunt vinovat osăndei celei înfricoşate,

căci am trăit în lenevie şi am petrecut viaţă
păngărită. Ci, Tu, Cel ce ridici greşelile
lumii, primeşte mărturisirea mea cea grab-
nică şi mă izbăveşte din foc, cu rugăciunile
11Maicii Tale.

Amin!
Ceea ce eşti cu totul fără prihană, iată

cad la tine cu credinţă fierbinte, aruncănd
deznădăjduirea cea cumplită a sufletului meu
în noianul cel mare şi nemărginit al milos-
tivirii şi bunătăţii Tale şi strig Ţie cu
plăngere: Stăpănă, măntuieşte-mă.
VINERI SEARA
Carele lui Faraon şi puterea lui cu

braţ înalt le-a înecat Hristos şi pe Israil
l-a mântuit, pe cel ce striga: Dumnezeului
nostru Celui minunat să-I cântăm.

Pe tine, Fecioară Preasfântă, Te pun

mijlocitoare prea blândă şi solitoare nebi-
ruită către Domnul, Cel ce S-a întrupat din
tine, ceea ce eşti nădejdea cea neruşinată
a credincioşilor.

Ceea ce ai născut, mai presus de cuvânt,
fără de schimbare, pe Cuvântul cel neschim-
bat, schimbă-mă şi mă mântuieşte ca o milos-
tivă, pe mine cel ce din pricina patimilor
pătimesc schimbare cumplită.
Doamne, Cel ce ai îndreptat pe vameşul,

pe tâlharul şi pe desfrânata, care au venit
la Tine cu plângere, primeşte şi curgerea la-
crimilor mele, ca nişte mir de mult preţ,
şi mă mântuieşte, ca un Milostiv, pentru
Născătoarea de Dumnezeu.

Amin!
Plecându-Te de milostivirea cea multă şi

de bunătatea cea nemărginită, care sunt fi-
reşti întru tine, să cauţi cu blândeţe spre
mine, ceea ce eşti bună, şi să mă izbăveşti
din robia cea amară a patimilor.
Puterea cea negrăită şi înţelepciunea Ta

cea atotcuprinzătoare mă cutremur a le cu-
geta, ci strig ţie, Bunule: să se înalţe,
Hristoase, fruntea noastră, asupra vrăjma-
şilor noştri.

Pângărindu-mi sufletul şi trupul şi înti-

nându-mi duhul cu dezmierdări necurate, Te
rog pe tine, cortul cel neîntinat al Împă-
ratului Hristos; curăţeşte-mă de tot, Stă-
până.

Suspin de durere, mă tânguiesc cu amar

şi lăcrimez de multe ori, dar cu toate
acestea petrec în aceleaşi rele; Născătoare
de Dumnezeu, miluieşte-mă în dar.
Slujind din pruncie la nenumărate pa-

timi, mi-am întinat trupul şi mi-am netreb-
nicit sufletul; ci Tu, Milostivule, fii mie
milostiv, pentru rugăciunile Celeia ce Te-a
născut.

Amin!
Să-mi fii liman şi păzitoare, mie celui

ce, în marea vieţii, mă viscolesc de-a puru-
rea cu amar şi neslăbit de valurile cele
întreite şi cumplite ale patimilor, ceea
ce eşti singură pururea Fecioară.
Hristos este puterea mea, Dumnezeu şi

Domnul, cinstită Biserica cu dumnezeiască
cuviinţă cântă strigând: Din cuget curat
întru Domnul să prăznuim.

Pe tine, cea singură Curată, pe tine, cea

singură neîntinată, Te rog, Fecioară, cură-
ţeşte-mă, cu rugăciunile Tale, pe mine cel
întinat cu patimile dezmierdărilor şi înno-
roit la suflet.

MariePreacurată, ceea ce ai născut

netâlcuit Izvorul nepătimirii, risipeşte
tulburarea minţii mele şi furtuna
ispitelor.

Suflete al meu suspină şi lăcrimează; ini-
ma mea cea smerită, strigă cu neslăbire către
Cel Bun: Dumnezeule, milostiv fii mie şi să nu
mă osândeşti în foc, pentru ceea ce Te-a născut
în curăţie.

Amin!
Preacurată, dăruieşte-mi îndurările Tale

cele bogate, mie celui ce alerg cu credinţă
şi cu dragoste la Biserica Ta şi mă izbăveşte
din toate felurile de ispite şi necazuri.
Pus-a peste paşii mei ceaţă, vrăjmaşul

cel întru tot înrăutăţit, Doamne; ci Tu mă
luminează Dătătorule de lumină, Cuvinte, şi
mă izbăveşte de osândă.

Ceea ce eşti bună, vindecă sufletul meu,

care a căzut în tâlhari, turnând peste el vi-
nul milostivirii Tale şi dăruieşte-mi cu în-
destulare îndurările Tale.

Fecioară varsă o picătură din izvoarele

cele neîmpuţinate ale milei Tale, mă rog, peste
sufletul meu cel întunecat şi învredniceşte-l
a izvorî lacrimi.
Vai mie suflete al meu! Pentru ce te lene-

veşti având vreme de întoarcere? pentru ce
dormi, ticăloase? Scoală şi plângi cu amar,
strigând lui Dumnezeu: Mântuitorule, curăţeş-
te-mă cu milostivirea Ta, pentru Născătoarea de
Dumnezeu, cea fără prihană.
Amin!
Noaptea este fără lună şi corabia este în

mijlocul noianului patimilor, viscolul se săl-
băticeşte şi mintea - cârmaciul obosind a slăbit;
Stăpână, mai înainte de a mă acoperi valul,
mântuieşte-mă.
În necazuri nespuse şi adânci zăcând po-

porul Tău, Doamne, strigă ţie, Stăpâne: Scoa-
te din stricăciune viaţa noastră, Cel ce ai
arătat Învierea.

Fecioară Preacurată, să nu mă acopere va-

lul, nici să mă potopească viscolul, să nu mă
cufunde marea, să nu mă primească adâncul
deznădăjduirii celei amare, nici pieirea cea
cumplită.

Izbăveşte-mă, Fecioară, din nămol, din

noroi, din tina poftelor celor trupeşti şi
din dulceţile cele pătimaşe, izgonind depar-
te gândurile cele urâte ale minţii mele.
Sufletul mi l-am întinat cu dezmierdări

dobitoceşti, înnoroindu-mă ticălosul şi în-
tinându-mi trupul cu lucruri pângărite; ci
Tu, mult milostivă, să nu mă treci cu vederea
pe mine cel ce mă primejduiesc cu totul.

Amin!
Dumnezeu, Cel ce este neîncăput, nevăzut,

nepipăit şi fără de început, a luat început
din tine, Fecioară, şi S-a făcut văzut nouă,
iar pe tine Te-a împodobit cu vrednicii ne-
numărate.

Amin!
Sedealna
Cu arhanghelii să lăudăm noi credincioşii

pe cămara cea cerească şi uşa cea cu adevărat
pecetluită. Bucură-te, ceea ce ne-ai odrăslit
nouă pe Mântuitorul tuturor, Hristoase, Dătă-
torule de viaţă şi Dumnezeu. Surpă, Stăpână,
Curată, cu mâna Ta, pe tiranii noştri vrăj-
maşi, cei fără de Dumnezeu, ceea ce eşti
nădejdea creştinilor.
Tinerii în Babilon de văpaia cuptorului

nu s-au îngrozit, ci în mijlocul văpăii
aruncaţi fiind, rourându-se au cântat: Bine-
cuvântat eşti Doamne, Dumnezeul părinţilor
noştri.

Curăţitoare Te-am agonisit pe tine şi aju-

tătoare către Domnul întru toate cele grele;
pantru aceasta roagă-Te, Curată, să se izbă-
vească de toate muncile cele înfricoşate de
acolo, cei ce Te mărturisesc cu adevărat

Ceea ce eşti cu totul fără de prihană, nu

înceta a ruga pe Iubitorul de oameni, ca să
luăm desăvârşită iertare de păcate şi să do-
bândim bunătăţile cele pregătite în ceruri,
prin milostivirea Lui.
Glasul Tău cel dorit, care va chema pe

drepţii Tăi, să mă cheme şi pe mine. şi să
nu mă hotărăşti cu păcătoşii, pentru Născă-
toarea de Dumnezeu, că deşi am păcătuit îna-
intea Ta, dar nu m-am despărţit de la Tine,
Doamne milostive.

Amin!
Născătoare de Dumnezeu, să nu iei de la

mine acoperământul şi sprijineala Ta, ci
fii mie îndreptătoare cât trăiesc pe pă-
mânt, ajutătoare când mă voi sfârşi, povă-
ţuitoare când mă voi muta şi părtinitoare
când mă voi judeca.
Irmos: Lui Hristos, Împăratului veacurilor. . .

Izvorule neîmpuţinat al milei, fântână

necheltuită a bunătăţii, noianul cel nemăr-
ginit al îndurărilor, mântuieşte-mă Fecioară,
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu.

Ceea ce eşti pahar care verşi vinul cel

mântuitor, baie care speli întinăciunea su-
fletească şi dăruitoarea bunătăţii celei dum-
nezeieşti mântuieşte-mă, Fecioară, pe mine
cel ce cu dragoste Te laud pe tine.

Purtând pe grumaz sarcinile cele grele
ale păcatelor mele, strig: greşit-am! dar ne-
simţitor fiind, rămân în aceleaşi rele; Hris-
toase, vezi necazul meu şi mă izbăveşte cu
solirile Celeia ce Te-a născut.

Amin!
Preacurată, fiind Biserică a Prea Sfân-

tului Duh, sfinţeşte-mă şi pe mine, Stăpână
Sfântă, şi fă-mă biserică curată, pe mine,
care m-am întinat cu cugete pângărite.

toţi vecii.
Irmos:
Lui Hristos Împăratului veacurilor, la-

uda tinerilor să-I zicem credincioşii: Bi-
necuvântaţi toate lucrurile Domnului pe
Domnul.
Pe rugul cel gândit, care de demult l-a

văzut în munte Moise arzându-se nears, pe
tine Fecioară Preacurată şi Sfântă, Te-a
închipuit, pe Care cu o împreună glăsuire
întru cântări Te mărim.

Pământul la pământ trage şi ţărâna la ţărână;

curgerea dezmierdărilor mă apasă şi înotarea
cea întunecoasă prin marea vieţii mă primej-
duieşte, iar mintea întunecându-se în adânc mă
cufundă; pleacă urechea Ta, Fecioară, şi gră-
beşte de mă mântuieşte.

Maică a lui Dumnezeu Cuvântul, cea fără
de bărbat şi nestricată, totdeauna Te mărturi-
sesc pe tine cu mintea şi cu duhul, cu inima
şi cu sufletul, cu gura, cu limba şi cu buzele
cu gândul şi cu mişcările cugetului, şi tot-
deauna Te măresc pe tine, Maria.
Cuvântule, zidindu-mă cu mâna Ta, m-ai

rânduit înRai ca într-un palat veselitor,
dar de acolo am căzut cu ticăloşie, călcând
cuvântul Tău. Primeşte acum cuvântul meu şi
bagă-mă iarăşi în rai, Mântuitorule, pentru
solirile Maicii Tale Celei Preacurate.

Amin!
Marie, Stăpână toţi Te lăudăm şi Te

binecuvântăm, împăraţii şi supuşii, judecă-
torii şi domnii, tinerii şi fecioarele,
bătrânii cu cei mai tineri, pământul şi cerul
îngerii şi oamenii.
Sfârşitul glasului al şaselea

ÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎ
SAMBATA SEARA
Cu voia Ta, Doamne, întru învârtoşare

pământească s-a schimbat firea apelor, cea
mai înainte lesne curgătoare; pentru aceas-
ta pedestru neudat trecând Israil, a cântat
ţie, cântare de biruinţă.

Ca o pârgă a cântărilor, ca o cântare ce

veseleşte pe Dumnezeu, ca o slavă şi mulţu-
mire îţi aducem ţie, Curată, pe "Bucură-te! "
că în locul scârbei ne-ai dăruit nouă bucurie.
Nu vom tăcea, Fecioară prealăudată, darul

milei Tale şi puterea acoperământului Tău, ci
tuturor propovăduim, că ne-ai izbăvit din pri-
mejdii cumplite.
Izbăvindu-ne din multe feluri de ispite

şi primejdii, cu rugăciunile Tale cele de
Maică, prealăudată, cu o unire de glasuri Te
lăudăm şi cu căldură şi mulţumită îţi cântăm
cântare de biruinţă.

Amin!
Fiind aurită cu bunătăţile, ca, cu nişte

ciucuri de aur, Preacurată, şi înfrumuseţată
cu adevărat cu darurile Duhului, ca o Mireasă
a Tatălui, Te-ai arătat Maică a lui Dumnezeu.
Cel ce ai întărit din început cerurile

cu Cuvântul Tău cel Atotputernic, Doamne
Dumnezeule, şi cu Duhul cel Atotlucrător
şi dumnezeiesc toată puterea lor, întăreş-
te-mă pe piatra cea neclătită a mărtu-
risirii Tale.

Pe aducătoarea bucuriei dumnezeieşti şi

dăruitoarea întregii înţelepciuni, să o
întâmpinăm cu bună credinţă şi cu glasuri
de mulţumire, aducându-i Ei pe "Bucură-te "
ca unei folositoare a noastră.

Maică nenuntită, noi cei ce ne-am izbăvit,
prin tine, de primejdii şi am primit bucuria,
toţi Te mărim ca pe o dătătoare de bunătăţi
şi părtinitoare slăvită.
Maică a lui Hristos Dumnezeu, având rugă-

ciunea Ta cea dumnezeiască ca o izbăvitoare
de greşeli şi de primejdii, toţi Te lăudăm
cu credinţă şi cu glasuri de mulţumită, ca pe
o pricinuitoare a bunătăţilor.

Amin!
Izvorule al bucuriei celei fără de moarte,

izbăveşte-ne curgerile bucuriei şi ale tămădu-
irilor, nouă celor ce suntem în primejdii şi
boli şi mântuieşte-ne pe toţi ca o dătătoare
neîncetată de bunătăţi, Curată, ceea ce eşti
de Dumnezeu dăruită.
Auzit-am taina iconomiei Tale, Hristoase

Dumnezeule, ale Celui ce n-ai lăsat sânuri-
le părinteşti şi Te-ai pogorât pe pământ,
şi Te-am preaslăvit Unule Iubitorule de oa-
meni.

Noi cei ce ne-am izbăvit din primejdii,

prin solirile Tale, Fecioară, bucurându-ne,
îţi aducem această cântare vrednică, adică:
Bucură-te, Curată.

Păcatele şi patimile au ridicat asupra

noastră multe primejdii, Preacurată, şi
ne-a izbăvit pe noi acoperământul Tău cel
dumnezeiesc.

Cântare de mulţumire din tot sufletul îţi
aducem, Fecioară, săltând în cântări dumne-
zeieşti, că ne-ai izbăvit din multe neca-
zuri.

Amin!
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, feri-

ciţi sunt, cu adevărat, cei ce Te cinstesc pe
tine, că, prin tine, de păcat şi de necaz toţi
ne-am izbăvit.
Noapte neluminoasă eşti necredincioşilor

Hristoase, iar credincioşilor Luminare în
desfătarea dumnezeieştilor Tale cuvinte;
pentru aceasta la Tine mânec şi laud Dum-
nezeirea Ta.

Pe Biruitorul păcatului L-ai născut nouă

credincioşilor, Fecioară, prin Care lumea
s-a mântuit din primejdii şi dureri; pentru
aceasta noi ce-i ce ne-am izbăvit din necaz,
"Bucură-te! " îţi strigăm.

Noi cei cuprinşi de multe feluri de ispite

şi mâhniţi şi deznădăjduiţi de necazul şi în-
conjurarea cea cumplită, pe tine, Stăpână
Preacurată, Te-am câştigat nădejde şi veselie.
Ca o păzitoare tare a noastră, credincio-

şilor Tăi robi, alungi primejdiile şi ne pă-
zeşti nevătămaţi; pentru aceasta noi părtaşii
bunătăţilor Tale celor multe, cu cântări îţi
mulţumim, Curată.

Amin!
Mulţumim ţie, Stăpână Preacurată, că prin

tine ne-am izbăvit de multe păcate şi nepu-
tinţe, dureri şi primejdii, ceea ce eşti nă-
dejdea cea tare a credincioşilor.
Cel ce înot în valul grijilor lumeşti şi

mă înec de păcatele cele împreună înotătoa-
re, şi mă arunc la fiara cea stricătoare
de suflet, ca Iona strig ţie, Hristoase:
din adâncul cel purtător de moarte scoa-
te-mă.

Limbile îngereşti desăvârşite fiind, nu

pot propovădui vredniciile Tale, Preacurată,
iar noi ca nişte robi, împrumutând cuvântul
lui Gavriil, "Bucură-te! " îţi aducem.

Căzând în adâncul mâhnirii şi al deznă-

dejdii din pricina păcatelor noastre, prin
tine, Născătoare de Dumnezeu, Curată, ne-am
izbăvit de nevoia primejdiilor.
Preacurată, pe toată lumea a-i îndatorat-o

să-ţi mulţumească, să Te laude şi să slăvească
cu dreaptă credinţă darul Tău, că prin tine ne
izbăvim de primejdii şi de necazuri şi ne mân-
tuim.

Amin!
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, în
noapte şi în zi, la arătare şi în ascuns, toţi
nădăjduim la ajutorul Tău, pentru care cu
cinste Te mărim.

Amin!
Sedealna
Fecioară, Te-ai arătat răsărit al Soarelui

celui gândit, Care a venit către apusurile
firii noastre. Pe Acesta roagă-L, Născătoare
de DumnezeuPrealăudată, ca ceea ce ai către
El îndrăzneală de Maică, să slobozească din
greşelile cele fără de număr sufletele noastre.
Cuptorul cel ce ardea cu foc de demult,

tinerii l-au arătat izvorâtor de rouă, pe
Unul Dumnezeu lăudând şi zicând: Dumnezeul
părinţilor cel preaînălţat şi preaslăvit.

Maica lui Dumnezeu, "Bucură-te! " îţi adu-

cem cu mulţumire, că prin tine, ne-am izbă-
vit cu adevărat din toată greutatea, şi cu un
glas strigăm: întru bucurie şi veselie pe tine
Te mărim.

Seara ne-am sălăşluit în plânsul necazu-

rilor pricinuite de năpădirea relelor, dar
rugându-ne acoperământului Tău celui ce cu-
viinţă dumnezeiască, Fecioară, am aflat bu-
curia; că Tu, Fecioară Curată, ne-ai izbăvit din tot
necazul.
În ispite, prigoane şi păcate toţi am

câştigat acoperământul Tău, ca o scăpare dum-
nezeiască, prin care nădăjduim să dobândim şi
mântuire, Preacurată.

Amin!
Cu gura şi cu duhul propovăduim totdeauna

darul mijlocirii Tale, că printr-însul toţi
ne izbăvim de ispite, de tiranie, de neca-
zuri şi de patimi.
Irmos: Rugul cel nears împreunându-se. . .

Născătoare de Dumnezeu, cu glas de mulţu-

mită "Bucură-te! " îţi strigăm, ca cei ce
ne-am izbăvit, prin tine, ceea ce eşti bună,
din viforul păcatelor, al patimilor şi al
ispitelor, şi ne-am mutat de la scârbă la
bucurie.

Întru dureri şi primejdii strigând către

tine, ceea ce eşti bună, nu ne-ai trecut cu
vederea, ci ascultând rugăciunea noastră cea
săracă, ne-ai izbăvit din multe necazuri;
pentru aceasta lăudăm cu credinţă mijlocirea
Ta, Preacurată.

Păcatele şi greşelile noastre au ridicat

asupră-ne necazuri, primejdii, patimi şi is-
pite cumplite de la oameni; ci Tu, Născătoare
de Dumnezeu, ne-ai izbăvit de vrăjmaşi cu
preaslăvire, prin rugăciunile Tale cele dum-
nezeieşti.
9şi acum şi pururea şi în vecii vecilor.
Amin!
Hristoase, Dătătorule de bine, îndurările

Tale se trimit neîncetat peste noi toţi cu
îmbelşugare, prin rugăciunile Celeia ce Te-a
născut pe Tine. Că, prin Ea, noi credincio-
şii dobândim mila Ta, Mântuitorule milostive.

toţi vecii.
Irmos:
Rugul cel nears împreunându-se cu focul

în Sinai, pe Dumnezeu cunoscut L-a făcut
lui Moisi celui zăbavnic la limbă şi gân-
gav. şi pe cei trei tineri, râvna lui Dum-
nezeu i-ai arătat nebiruiţi de foc; toate
lucrurile Domnului lăudaţi pe Domnul şi-L
Ceea ce nu prin ispitirea stricăciunii

ai purtat în pântece şi Cuvântului celui
întru tot Meşter trup I-ai împrumutat, Maică
neispitită de bărbat, Fecioară Născătoare
de Dumnezeu, locaşul Celui nesuferit, în-
căperea Celui nemărginit, a Făcătorului Tău,
pe tine Te mărim.

Împreună cu îngerul Gavriil, cu glas de

bucurie, "Bucură-te! " îţi aducem după vred-
nicie, că prin rugăciunile Tale, Născătoare
de Dumnezeu, ne izbăvim de multe feluri de
ispite.
Bucurie şi veselie dumnezeiască ni s-a

dăruit nouă de la Dumnezeu, că noi cei ce
plângem cumplit, ne bucurăm prin rugăciunile
Tale, Fecioară neispitită de nuntă.
Jertfă de laudă îţi aduc, ţie, Fecioară,

cu limba şi cu gândul, precum m-am făgăduit
şi neîncetat îţi rostesc cântarea cea de mul-
ţumire, că prin tine, m-am izbăvit în ziua
necazului.

Amin!
Cu îndatorire ne bucurăm toţi împreună de

Naşterea Ta cea dumnezeiască, Preacurată, că
din necaz şi din ispite, ne-ai izvorât bucu-
rie; pentru aceasta, cu mulţumire, îţi împli-
nim cântarea.
DUMINICA SEARA
Lui Dumnezeu, Celui ce a ajutat lui Moisi

în Egipt de a scos pe Israil, Aceluia să-I
cântăm, că, cuSlavă S-a preaslăvit.

Ceea ce ai născut Adâncul îndurării şi No-

ianul cel nemărginit al iubirii de oameni, pe
Dătătorul milostivirii, Fecioară iubitoare de
bine, usucă noianurile cele nemărginite ale
fărădelegilor mele.

Mintea noastră nu poate, după vrednicie,
să Te binecuvânteze cu cântări şi să Te cins-
tească cu laude, Prealăudată. Pentru aceasta
în loc de graiuri aducem credinţă şi cerem
iertare.
Dumnezeule al părinţilor şi Doamne al mi-

lei, având milostivirea ca o însuşire firească
şi neîmpuţinată miluieşte-mă şi mă mântuieşte.

Amin!
Suflete ticăloase, vino, mai înainte de

sfârşit, să ne închinăm cu fierbinţeală şi să
cădem cu dinadinsul la Născătoarea de Dumnezeu,
ca, prin mijlocirile Ei, să dobândim milă în
ceasul judecăţii.
Întăritu-s-a inima mea întru Domnul, înăl-

ţatu-s-a fruntea mea întru Dumnezeul meu;
lărgitu-s-a gura mea asupra vrăjmaşilor mei;
veselitu-m-am de mântuirea Ta.

Ca tâlharul din suflet strig, "Pomeneş-

te-mă! ", ca desfrânata plâng şi mă tânguiesc,
ca Manase strig, "Păcătuit-am! ", ca vameşul
suspin necontenit din inimă; Doamne Dumnezeul
meu, mântuieşte-mă pentru Născătoarea de Dumne-
zeu.

Fecioară Preaslăvită, ceea ce eşti slava

lumii, care ai născut pe Dumnezeu cu preaslă-
vire, învredniceşte slavei celei dumnezeieşti
pe cei ce Te slăvesc ca pe o Născătoare de
Dumnezeu.
Iisuse Împărate, Dumnezeule veşnic şi Ju-

decătorule, când vei veni împreună cu slujito-
rii cei de foc şi cu oştile cele de văpaie, ca
să judeci viii şi morţii şi să răsplăteşti
fiecăruia cele vrednice de lucrurile lui,
atunci mântuieşte-mă, pentru ceea ce Te-a născut.

Amin!
Întinat fiind cu dezmierdările, pe tine,

Fecioară neîntinată, Te rog, să mă izbăveşti
de toată întinăciunea trupului şi să-mi dai
plâns neîncetat curăţitor şi lacrimă stingă-
toare de văpaia gheenei.
Acoperit-au dorurile, Hristoase Dumne-

zeule, bunătatea înţelepciunii Tale celei
nespuse, întru iconomia Ta, Iubitorule de oa-
meni.

Iisuse Hristoase Dumnezeule, la venirea Ta

cea înfricoşată, când îţi vor sta înainte în-
gerii şi toată zidirea, Te rog să nu mă ruşi-
nezi, pentru solirile Celeia ce Te-a născut.

Stăpână, Te-am câştigat scăpare în ispite,

grabnică ajutătoare în primejdii şi sprijini-
toare gata şi iute în toate felurile de încon-
jurări.
Împiedicat fiind cu lanţurile sataniceşti

ale dezmierdărilor, am pătimit cădere cumplită;
ci Tu, Hristoase, zdrobeşte pe toţi cei ce se
scoală asupra mea, rogu-mă, pentru Maica Ta.

Amin!
Stăpână Prealăudată, Te-ai arătat livadă

înflorită, grădină bine mirositoare şi rai
frumos înfrunzit, Tu ceea ce cu mirosurile
cele mult mirositoare ale darurilor Tale, ai
împrăştiat putoarea cea rea a lumii.
Mânecă duhul meu către Tine, Dumnezeule,

pentru că Lumină eşti şi poruncile Tale s-au
făcut vindecări robilor Tăi, Iubitorule de
oameni.

Cuvinte, Te-am întărâtat cu lucrurile şi

Te-am amărât cu cuvintele, pentru aceasta cad
la Tine şi-ţi strig: izbăveşte-mă cu cuvântul
Tău de lucrurile cele necinstite şi îndrep-
tează-mă către lucrurile pocăinţei, pentru
ceea ce Te-a născut fără sămânţă.

Născătoare de Dumnezeu, plouă-mi o picătu-

ră din milostivirea Ta şi şterge toate păca-
tele mele cele multe, iar bubele şi semnele
rănilor le pierde, ceea ce ai născut pe Docto-
rul tuturor.
Suspin şi mă mâhnesc, cugetând la pă-

catele mele cele vrednice de multe suspine.
De aceea cad la Tine, Unule fără de moarte:
Mântuitorule, mântuieşte-mă pe mine cel mult
păcătos, pentru ceea ce Te-a născut.
Amin!
Stăpână, Născătoare de Dumnezeu, spre

tine mi-am pus toată nădejdea mântuirii mele.
Tu să-mi fii acoperământ şi aici şi în veacul
ce va să fie.
Iona din pântecele iadului a strigat:

Scoate din stricăciune viaţa mea. Iar noi
strigăm Ţie, Mântuitorule Atotputernice,
mântuieşte-ne pe noi.

Hristoase, Cel ce ai îndreptat pe vameşul

care numai un suspin din inimă ţi-a adus şi
ai curăţat pe desfrânata, care a vărsat la-
crimi, primeşte, ca un Milostiv, şi pică-
turile cele puţine ale lacrimilor mele şi mă
mântuieşte pentru Maica Ta cea Preacurată.

Ca o pricină a celor frumoase, ca o dă-

ruitoare a celor bune, ca ceea ce ai născut
fără de sămânţă şi mai presus de cuvânt, pe
Cuvântul cel a toate pricinuitor, învred-
niceşte-mă, Preacurată, bucuriilor celor
de-a pururea vecuitoare şi bunătăţilor celor
cereşti.
Văzându-Te, cu mintea, pe Tine, Doamne,

şezând pe scaunul cel înfricoşat şi ne-
suferit şi împrejur stând cetele îngerilor şi
ale tuturor sfinţilor, mă tem şi mă cutremur
gândind la lucrurile mele; pentru aceasta
cad la Născătoarea de Dumnezeu.
Amin!
Stăpână, ceea ce Te-ai arătat încăpere a

Fiinţei dumnezeieşti celei mai presus de înţe-
legere, uşurează-mă şi mă odihneşte pe mine
cel ce m-am ostenit mult cu păcatele şi am
obosit de sarcina lor, şi mă izbăveşte de fo-
cul cel neobosit al gheneei.

Amin!
Sedealna
Născătoare de Dumnezeu binecuvântată,

covârşeşti puterile cereşti, pentru că Te-ai
arătat Biserică dumnezeiască, născând pe
Hristos, Mântuitorul sufletelor noastre.
Cuptorul cel ce ardea l-ai rourat, Mân-

tuitorule, şi ai mântuit pe tinerii cei ce
cântau şi grăiau: Binecuvântat eşti în veci
Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri.

Pomul cel netrebnic, viţa cea uscată cu

totul, smochinul cel ce ţinea locul deşert şi
se împodobea numai cu frunzele, iar rod nu
avea, eu sunt, Doamne. Ci arată-mă bine ridi-
tor cu mila Ta, pentru rugăciunile Născă-
toarei de Dumnezeu.

În vremea ieşirii mele, când necazul cel

mare va fi aproape de mine şi nu va fi de
faţă cine să-mi ajute, când trebuinţă voi
avea de izbăvitorul şi mântuitorul, să mă în-
tâmpini atunci, Născătoare de Dumnezeu, şi să
mă mântuieşti.
Durerea este mare, sila nesuferită şi

ceasul înfricoşat, când sufletul se desparte
de trup; Iubitorule de oameni împreună cu
Maica Ta, să-mi daţi atunci ajutor.

Amin!
Născătoare de Dumnezeu, către tine am

întins ochiul inimii mele: să nu mă treci cu
vederea, ci să-mi dai iertare datoriilor, că pe
tine Te ştiu singură mijlocitoare.
Irmos: Tinerilor celor din cuptor. . .

Judecătorule al viilor şi al morţilor,

când Te vei pogorî din cer pe pământ cu frică
mare, să judeci pe toţi, Stăpâne al vieţii şi
al morţii şi mult Milostive, să uiţi atunci
răutăţile mele, pentru rugăciunile Maicii
Tale, Celei Preacurate.

Palatul cel curat, strălucit şi purtător

de lumină al lui Hristos, sălaşule cuvântă-
tor al Cuvântului, chivotule însufleţit mai
înalt decât pământul şi mai desfătat decât
cerurile, Fecioară Preacinstită, MariePrea-
curată, Te rog, mântuieşte sufletul meu.

Fiind legat de mâinile şi picioarele su-
fletului cu lanţurile greşelilor şi cu fu-
niile răutăţilor mele celor multe, aştept
glasul cel ce trimite în foc pe cei ce se
află astfel; Mântuitorule, Tu Însuţi milu-
ieşte-mă. Zi îngerilor Tăi: dezlegaţi-l şi lă-
saţi-l să se ducă, pentru ceea ce M-a născut
fără de sămânţă.

Amin!
Născătoare de Dumnezeu, Te-ai arătat cer

nou, rai cuvântător, locaş însufleţit, casă
sfântă şi cinstită, palat curat al Împăra-
tului Iisus şi Biserică slăvită, care încă-
pând în pântecele Tău, cu nestrâmtorare pe
Fiul Tatălui, Te-ai făcut mai desfătată decât
cerurile.

toţi vecii.
Irmos:
Tinerilor celor din cuptor urmând, care

au primit roua duhului, cu credinţă stri-
găm: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului
pe Domnul.
Pe ceea ce eşti Maică mai presus de fire

şi Fecioară după fire, pe Născătoarea de
Dumnezeu, cea binecuvântată între femei,
cu laude să o mărim.

Prea Bunule, precum ai învrednicit pe

tâlharul să intre în rai printr-un cuvânt
binecunoscător şi ai îndreptat pe vameşul cel
ce a suspinat, precum ai miluit pe desfrâna-
ta care a lăcrimat, tot aşa, în dar, milu-
ieşte-mă şi pe mine, pentru rugăciunile Mai-
cii Tale Celei Preacurate.

Cu tine m-am îmbogăţit Fecioară Preasfân-

tă, ceea ce eşti cetate a sufletului meu, ce-
lui lesne robit, zid nebiruit şi scăpare în
toată viaţa mea; să-mi stai de faţă când voi
mă voi duce din trup, rogu-mă Ţie din durerea
inimii.
Hristoase, ca să slobozeşti pe om de pa-

timi, te-ai făcut om pentru milostivirea ta
cea multă şi Te-ai supus Patimilor celor
ucigătoare de patimi; pentru aceasta, Iubi-
torule de oameni, vindecă, cu iubire de oa-
meni, patimile mele cu Patimile Tale cele
preacinstite.

Amin!
Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, cu

adevărat multe măriri ţi-a făcut Ţie Cel pu-
ternic, precum ai proorocit mai înainte din
Duhul Sfânt că iată toate neamurile, semin-
ţiile şi limbile Te fericesc pe tine, cea cu
totul fericită.
LUNI SEARA
Celui ce a sfărâmat războaiele cu bra-

ţul Său şi pe voievozii călărimii i-a cu-
fundat, să-I cântăm Lui ca Izbăvitorului
nostru Dumnezeu, că S-a preaslăvit.

Pe Dătătorul înţelepciunii avându-L ca un
Fiu, ce se pleacă rugăciunilor tale, pică-mi
şi mie o picătură dumnezeiască a cunoştiinţei
celei de sus, ca să Te laud pe tine, Născă-
toare de Dumnezeu.

Preacurată, omoară-mi poftele trupului

meu cele dezmierdătoare şi-mi adoarme porni-
rile mele cele pătimaşe, iar pe sufletul meu
cel omorât înviază-l, ca Una ce ai născut
Viaţa.
Noaptea păcatului cuprinzând mintea mea,

a făcut-o întunecată, neguroasă şi neagră; ci
Tu Cuvinte, Soare al dreptăţii, luminează-mă
cu Lumina poruncilor Tale, pentru rugăciunile
Maicii Tale celei Preacurate.

Amin!
Puterea Celui Prea Înalt Te-a umbrit pe

tine, Fecioară, iar Duhul cel Sfânt a venit
peste tine şi S-a sălăşluit întru tine. şi ai
născut pe Unul din Treime cu trup, Prealăuda-
tă.
Cel ce ai întărit cerurile cu cuvântul

şi ai întemeiat temelia pământului peste
ape multe, întăreşte şi mintea mea întru
voia Ta, Unule Iubitorule de oameni.

Pe tine cea bună între femei, Fecioara

cea frumoasă, tânăra cea cu totul strălucită
şi stăpâna cea împodobită şi fără prihană, Te
rog, să mă împodobeşti cu bunătăţile faptelor
bune, să mă înfrumuseţezi şi să mă strălu-
ceşti.

Prealăudată, Te-ai arătat împreunătoare

cu bună cuviinţă a firilor celor despărţite,
a lui Dumnezeu şi a omului, unindu-le fireş-
te şi neamestecat, ca Una ce ai născut Dumne-
zeu - Om, fireşte fiind şi aceasta şi aceea,
desăvârşit în amândouă.
Cel ce iubeşti pe cei drepţi şi miluieş-

ti pe cei păcătoşi, Cel ce toate le lucrezi
după trebuinţă şi le faci cu îndestulare, cel
ce negustoreşti mântuirea noastră a tuturor,
dăruieşte-mi şi mie, Hristoase, pocăinţă,
pentru ceea ce Te-a născut fără de sămânţă.

Amin!
Săvârşindu-mi toată viaţa mea în păcate

şi în desfrânări, vinovat m-am făcut de tot
chinul, pedeapsa şi osânda cea cumplită; ci
cu mijlocirea ta, cea neîntinată, izbăveş-
te-mă de osândă la judecată.
Venirea ta cea în trup încredinţând-o

proorocul Avacum, a strigat Ţie Hristoase:

Ceea ce eşti nădejdea tuturor păcăto-

şilor, sprijin fierbinte a celor dez-
nădăjduiţi şi mângâierea celor scârbiţi,
mângâie sufletul meu vel chinuit cu cele cum-
plite.
Smerit fiind cu părerea cea săracă a

înălţării slavei deşarte celei proaste, la
tine am scăpat, ceea ce eşti cu totul fără
prihană, Care ai înălţat firea noastră cea
smerită.
Cugetând la divanul Tău cel înfricoşat şi

la groaznica Ta hotărâre, Hristoase, mă spăi-
mântez şi mă cutremur de frică, că nu am ce
răspunde vrednic de îndreptare; pentru aceas-
ta cad la Maica Ta cea Preacurată.

Amin!
Stăpână, întru tine singură s-au înnoit

cu preaslăvire legile cele fireşti, că Tu
singură ai născut prunc fără de sămânţă şi
L-ai hrănit cu lapte, Fecioară şi Maică ne-
stricată.
Risipind noaptea patimilor, străluceş-

te-mi lumina cea gândită, Cel ce ai alungat
întunericul cel din început al adâncului şi
ai strălucit lumii lumina cea întâi zidită
Făcătorule a toate.

Hristoase, în ceasul sfârşitului şi în

vremea secerişului celui mai de pe urmă, să
nu mă arunci în foc ca pe o neghină, pentru

Stăpână, dă-mi lacrimi şi ploi de umilin-
ţă, rogu-Te, precum a dat Fiul tău desfrâna-
tei, ca să izvorască din ochii mei, ca din-
tr-un izvor de-a pururea curgător.
Stăpână, străluceşte-mi haina mea cea în-

tinată şi înnegrită şi cu untdelemnul milei
Tale aprinde candela cea stinsă a sufletului
meu, cea cu totul lipsită de untdelemn.

Amin!
Ceea ce eşti nor uşor, care ai născut pe

Soarele dreptăţii, risipeşte norii trândăviei
mele şi îndreptează-mă, prin sârguinţă, către
seninul pocăinţei.
Întru adâncul păcatului căzând, Bunule,

ca Ioana din chit strig Ţie: scoate din
stricăciune viaţa mea, Iubitorule de oa-
meni.

Născătoare de Dumnezeu, izbăveşte sufle-

tul meu de tâlharii cei gândiţi, de pierză-
torii cei păzitori de căi, de zapcii cei cum-
pliţi stăpânitori de lume şi de puterile cele
din văzduh, cele lucrătoare de seamă, când vor
ieşi în întâmpinarea lui.
Precum n-ai lepădat pe desfrânata ceea ce

a venit la Tine cu inimă zdrobită şi cu la-
crimi fierbinţi, ci ca un Dumnezeu milostiv
ai miluit-o, aşa şi de mine, cel lipsit de
lacrimi, îndură-Te şi mă miluieşte şi mân-
tuieşte-mă în dar, Iubitorule de oameni, pentru
Maica Ta cea Preacurată.
Amin!
Furtuna cea cumplită a ispitelor celor

potrivnice şi dese, mă viscoleşte şi mă tul-
bură cu izbirile vânturilor şi cu năvăli-
rile valurilor vieţii. Maica lui Dumnezeu
ocârmuitorul, izbăveşte sufletul meu din vis-
colul cel aducător de moarte.

Amin!
Sedealna
Ca ceea ce ai milostivire spre smerenia

noastră şi acoperi pe cei de pe pământ, ca pe
un popor fără de ajutor, Născătoare de Dum-
nezeu binecuvântată, milostiveşte-te spre
noi ca să nu pierim cumplit, roagă neîncetat,
ca o bună, pe Dumnezeu cel lesne spre împă-
care, să mântuiască sufletele noastre, Fe-
cioară Preacurată.
Pe tinerii cei din cuptor nu i-a ars,

nici i-a supărat focul; atunci acei trei ca
dintr-o gură au lăudat şi au binecuvântat
grăind: Bine eşti cuvântat Dumnezeul pă-
rinţilor noştri.

Maică Fecioară, roagă pe Fiul tău pentru

lume, ca s-o izbăvească de ispite cumplite,
ca un Iubitor de oameni.

Fecioară dă-mi curgeri de lacrimă, care
ca râurile să curgă, prin care să-mi spăl no-
roiul patimilor şi să-mi curăţesc tina su-
fletului meu.
Cum voi putea privi la Scaunul cel de foc

şi înconjurat de văpaie? cum mă voi obrăz-
nici ca fără de frică, să caut la ochiul cel
atotvăzător şi neamăgit? O, Fecioară întru
tot lăudată, ajută-mi.

Amin!
Eu cel întunecat cu sufletul mi-am petre-

cut viaţa ca într-o noapte, lucrând lucrurile
ei; ci Tu, Prealăudată, luminează-mă cu lu-
mina solirii Tale, ceea ce ai născut Lumina
cea dumnezeiască.
Irmos: Pe Dumnezeu Cel ce Se proslăveşte. . .

Suflete al meu, pentru ce nu-ţi aduci a-

minte de ceasul ieşirii tale? pentru ce nu
lăcrimezi totdeauna? pentru ce nu te tângu-
ieşti şi nu suspini neîncetat?Căci ai făcut
lucruri vrednice de lacrimi, de suspinuri şi
de multe tânguiri şi plângeri, care sunt
vinovate de gheena, în care împreună cu ele
vei arde, dacă nu te vei pocăi. De aceea,
cazi la Născătoarea de Dumnezeu cerând mân-
tuire.

Stăpână, când cuget la ziua şi ceasul cel

înfricoşat al judecăţii celei nemitarnice, la
râul cel de foc, la scrâşnirea dinţilor, la
întuneric, la tartar, la mulţimea viermi-
lor şi la toate celelelte chinuri, mă umplu
de cutremur şi alerg la acoperământul Tău.

Preacurată, ai născut pe Hristos, unul

din cele trei Ipostasuri ale Dumnezeirii
celei unice şi neîmpărţite şi Treimii celei
nedespărţite şi simple, Care S-a alăcătuit din
tine cu grosimea trupului, unindu-Se negrăit
numai puţin, rămânând simplu cu firea, căci
Dumnezeu este ca şi mai înainte.

Amin!
Încăperea cea curată a Cuvântului, pala-

tul cel cuvântător al lui Hristos, Împăratul
împăraţilor, cerul cel însufleţit, sicriul cel
primitor de Dumnezeu şi cortul cel purtător de
Dumnezeu, pe tine, Fecioară, toată lumea Te
laudă pretutindeni, cu laude şi cântări mai
presus de lume.

Irmos:
Pe Dumnezeu Cel ce se proslăveşte de în-

geri neîncetat întru cei de sus, cerurile
cerurilor, pământul, munţii, dealurile,
adâncul şi tot neamul omenesc, cu cântări
ca pe Făcătorul şi Izbăvitorul, binecu-
vântaţi-L.
Zămislirea naşterii celei fără de sămân-

ţă cine din oameni poate să o spună? De
naşterea cea fără stricăciune cine din
pământeni nu se va minuna? Pentru aceas-
ta neamurile pământeşti Te măresc pe Ti-
ne, Născătoare de Dumnezeu.

Fecioară, ceea ce Te-ai făcut sălaş al

dumnezeirii, spală-mă cu baia lacrimilor, pe
mine cel ce m-am făcut peşteră a tâlharilor
celor stricători de suflete şi dugheană a
toată fărădelegea.

Fecioară, învaţă inima cu meşteşugul cel

iscusit al pocăinţei şi dă sufletului meu
tânguire mântuitoare. Toată dorirea mea
mut-o spre Domnul, ca prin Tine, să dobân-
desc viaţă şi strălucirea cea dumnezeiască.
Hristoase, Mirele cel frumos, când vei

veni la miezul nopţii, învredniceşte-mă să
Te întâmpin cu candela luminată, ca o pasă-
re ce zboară peste nori, sau ca un vultur
înalt zburător pentru rugăciunile Maicii Tale.

Amin!
Pe tine, Sionul cel sfânt, pe care Te-a

ales şi Te-a osebit spre sălaş Fiul şi Cuvân-
tul lui Dumnezeu, Tatăl cel fără de început, a
Căror împărăţie este de-a pururea vecuitoare,
Te rog, Stăpână, mântuieşte-mă.
MARTI SEARA
Lui Dumnezeu Celui ce a ajutat lui Moi-

si în MareaRoşie, cântare de biruinţă

Stăpână, văzând de mai înainte că se

apropie sfârşitul vieţii mele, strig Ţie:
dă-mi curăţire de greşeli, Mireasă a lui
Dumnezeu.

Alergând la noianul bunătăţii Tale, strig

Născătoare de Dumnezeu, ceea ce eşti
bună, izbăveşte-mă de toată munca.
Cu veselie îţi cânt Ţie, Curată, cânta-

rea lui Gavriil; bucură-te, nădejdea tutu-
ror; bucură-te, Mireasă a lui Dumnezeu cu
totul neîntinată.

Amin!
Stăpână primeşte-ne pe noi cei ce aler-

găm la tine cu credinţă şi ne dăruieşte iz-
băvire de ispite şi de primejdii.
Întăritu-s-a, prin credinţă, Biserica

lui Hristos, pentru că neîncetat cu laude
strigăm cântând: Sfânt eşti Doamne şi pe
tine Te laudă duhul meu.

Născătoare de Dumnezeu, ceea ce ai năs-

cut Pâinea cea cerească, Care hrăneşte ini-
mile tuturor credincioşilor, satură şi su-
fletul meu cel flămând şi ticălos.
Fecioară, omorât fiind de lucrările cele

rele ale sufletului, nelucrător zac, ca un
mort fără de suflare; ci înviază-mă, ceea ce
ai născut Viaţa cea ipostatică.
Stăpână, curăţeşte-mi mintea mea cea

înnoroită şi inima mea cea întinată, ca o
Mireasă curată, ca o Fecioară neîntinată şi
ca o Maică a Împăratului a toate.

Amin!
Purtând haină întinată şi înnegrită, voi

fi aruncat afară din cămara cea dumne-
zeiască; Stăpână, luminează-mi haina şi mă
mântuieşte.
Auzit-am auzul Tău şi m-am temut, în-

ţeles-am lucrurile tale şi m-am spăimân-
tat Doamne.

Cugetând la noianul cel nemărginit şi

înfricoşat al răutăţilor mele, mă întunec la
minte şi mă tem ca să nu mă acopere valul
pieirii; ci Tu, Născătoare de Dumnezeu,
fă-Te mie ocârmuitoare şi mă mântuieşte.

De păcatele cele nenumărate fiind apă-

sat şi împovărat de mulţimea cea nemăsu-
rată şi grea a sarcinilor răutăţilor mele,
Te rog pe tine, Născătoare de Dumnezeu, uşu-
rează-mă de ele şi mă mântuieşte.
Hristoase, cum voi sta înaintea sca-

unului tău cel înfricoşat? şi ce răspuns voi
da pentru cele ce de voie le-am greşit?Ci
mântuieşte-mă în dar pentru Născătoarea de
Dumnezeu.

Amin!
De nesimţirea cea desăvârşită şi de or-

birea cea multă, nu pot să iau cugetare de
ziua judecăţii şi să mă plâng pe mine mai
înainte de sfârşit; Născătoare de Dumnezeu,
ajută-mi.
Doamne Dumnezeul meu, de noapte mâne-

când, mă rog Ţie: dă-mi iertare greşeli-
lor mele şi către lumina poruncilor Tale
îndreptează căile mele, rogu-mă.

Târât fiind, Stăpână, întru adâncul pă-

catelor şi în fundul relelor afundându-mă,
din pornirea patimilor, din dedesubturi îmi
întind mâinile către cer strigând cu plân-
gere, cu uspinuri, cu tânguiri şi cu la-
crimi; Curată, izbăveşte din adâncul apelor
pe robul Tău.

Stăpână, fiul Tău şi Dumnezeu omorând

moartea cu moarte, Te-a arătat pe tine izvor
de nemurire lumii; înviază mintea mea cea
omorâtă şi izbăveşte-o de moartea cea su-
fletească, că Tu ai născut Viaţa celor vii.
Hristoase, la divanul Tău cel înfrico-

şat, când vei judeca pământul, stându-ţi de
faţă cu sfială şi cu cutremur multe mii şi
zeci de mii, să nu mă ruşinezi pe mine cel
ruşinat, ci mântuieşte-mă, pentru Născătoarea
de Dumnezeu, ca să Te slăvesc în veci.

Amin!
Curată, mă înfricoşez şi mă cutremur când

cuget la ziua venirii lui Hristos, când Se
va pogorî din cer să judece pe oameni, căci
sunt osândit mai înainte de judecată; pentru
aceasta alerg la sprijinul Tău cea fier-
binte.
Dintru adânc ai scos pe proorocul Tău

Iona, Doamne, şi pe mine cel ce strig:
scoate-mă din adâncul greşelilor mele cele
nemăsurate, milostive, ca un Iubitor de
oameni.

Izbăveşte-mă, Fecioară, de dulceţile cele

vătămătoare de suflet şi mă slobozeşte de
poftele patimilor, şi mă întăreşte să poftesc
fără saţiu bunătăţile cele stătătoare.

Fecioară, dăruieşte-mi plâns făcător de

bucurie, umilinţă - uşa mângâierii, întristare-
Maica bucuriei şi necaz măsuratec- dătător de
veselie.
Precum a-i mântuit pe Iona din chitul mă-

rii, mântuieşte şi sufletul meu cel ticălos
din chitul cel stricăcios de suflet, pentru
rugăciunile Celeia ce curat Te-a născut pe
Tine.

Amin!
Stăpână, dă-mi răbdarea lui Lazăr, sus-

pinul cel înfocat al vameşului, lacrimile
desfrânatei şi mărturisirea cea fierbinte
a lui Manase.

Amin!
Sedealna
Pe Hristos Dumnezeu, Cel ce S-a răstignit

pentru noi şi a surpat stăpânirea morţii,
roagă-l neîncetat, Născătoare de Dumnezeu
Fecioară, să mântuiască sufletele noastre.
Dumnezeul părinţilor şi al nostru, bine-

eşti cuvântat în veci.

Bogatul cel nebun care a fost aruncat în

focul gheenei şi este lipsit de răcorirea
unui singur deget udat şi de o picătură de
apă, să te înţelepţească pe tine suflete al
meu şi cazi la Maica lui Dumnezeu, ca să nu
pătimeşti şi tu cele asemenea.

Născătoare de Dumnezeu, ceea ce ai năs-

cut pe Judecătorul viilor şi al morţilor, să
mă arăţi neosândit în ziua judecăţii şi să
mă pui de-a dreapta Judecătorului, ca să aud
eu Glasul cel dumnezeiesc.
Suferirea Ta cea nemăsurată, îndelungă

răbdarea Ta cea nemărginită şi bogăţia bu-
nătăţii Tale, defăimându-le eu nepriceputul
strig Ţie, Cuvinte: mântuieşte-mă cu rugă-
ciunile Celeia ce Te-a născut.

Amin!
Născătoare de Dumnezeu, având cu adevărat

îndrăzneală nemărginită către Dumnezeu, prin
legile cele de Maică, mântuieşte de primejdii
pe cei ce nădăjduiesc la tine, şi izbăveşte-i
de toată munca în ziua judecăţii.
Irmos: Pe Împăratul Slavei Cel. . .

Văzând cu ochii minţii pe fiul Tău şezând

ca un Judecător pe scaun înfricoşat, înalt şi
prreaînălţat, suspin şi mă tânguiesc şi pe
tine, Fecioară, Te chem în ajutor.

Amin!

Toate inimile să înflorească ca crinii,

că Maica lui Dumnezeu şi Fecioara stă de
faţă la cei ce cântă în Biserica Ei cea dum-
nezeiască şi ne dăruieşte vindecare bolilor
şi iertare de greşeli.
Multe locaşuri şi corturi ale celor ce

se mântuiesc sunt în casa Părintelui Tău
Cel fără de început, precum ai zis Mân-
tuitorule, Preabunule. De aceea arată-mă moş-
tenitor al unuia din ele, pentru rugăciunile
Maicii Tale.

Amin!
Ceea ce Te-ai făcut Biserică ci totul

luminoasă a lui Dumnezeu, arată locaşuri ale
Duhului pe robii tăi, care se adună în Bi-
serica Ta cea sfântă şi Te preamăresc întru
îngerilor; preoţi lăudaţi-L, popoare
Pe Împăratul slavei cel fără de înce-

put, pe Care Îl binecuvântează puterile
cerurilor şi de Care se cutremură cetele
Prealăudată, cea mai înaltă decât ce-

rurile, care fără de sămânţă ai zămislit
toţi vecii.

Irmos:
Pe Cuvântul cel fără de început şi ai

născut oamenilor pe Dumnezeu întrupat
pe Tine toţi credincioşii pururea Te mă-
rim.

Să tacă bârfirea ritorilor şi să strige

trâmbiţele dumnezeieştilor apostoli, să Te
laude cu glasuri luminate şi să Te vesteas-
că, Născătoare de Dumnezeu, Fecioară cu
adevărat.

Fecioară, ceea ce eşti cămară a Dumne-

zeului Celui viu, învredniceşte-mă cămării
celei tainice şi cereşti, ca să văd frumu-
seţea Mirelui Hristos şi pe tine să Te mă-
resc neîncetat.
Mântuitorule, izbăveşte-mă de durerea

cea din iad, de întunericul cel mai dinafară
de tartarul cel amar şi orice altă muncă,
pentru ceea ce Te-a născut, ca să Te slăvesc
împreună cu cei fără de trupuri.

Fecioară, dezbracă-mă de hainele cele de

piele ale călcării de poruncă, cu care m-a
îmbrăcat zavistia, şi îmbracă-mă cu veşmân-
tul cel luminat al nemuririi, ca să te mă-
resc de-a pururea cu dragoste.
ÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎ
MIERCURI SEARA
Celui ce a făcut zid în curgerea MăriiRo-

şii şi l-au dat lui Israil, şi a acoperit pe
Faraon în adânc cu toată oastea, să-I cântăm
ca Domnului, căci cu slavă S-a preaslăvit.

Cort cinstit al stăpânului Te-ai arătat,

de Dumnezeu dăruită, căci ai cinstit firea
strămoşului cea căzută; pentru aceasta Te rog pe
tine Curată: izbăveşte-mă de toată necinstea pa-
timilor.

Fecioară, învredniceşte mintea mea cea ne-

trebnică şi întiantă, să se înalţe mai presus
de materia cea lumească şi pământească şi
întăreşte-o să petreacă viaţa îngerilor celor
fără materie.
Având sădit în fire pe a milui şi a mântui;

miluieşte-mă, Stăpână, şi mă mântuieşte pe mine
desfrânatul, ca să propovăduiesc tuturor mila
Ta cea covârşitoare spre mine.

Amin!
Uşă pecetluită, grădină încuiată, munte cu

totul umbrit şi rai nejefuit, care ai adus pe
Hristos, Pomul vieţii celei de-a pururea vecu-
itoare, Te cunoaştem pe tine, Născătoare de Dum-
nezeu.
Peste ape întemeind pământul, Cuvinte Hris-

toase Dumnezeule; întăreşte şi inimile noas-
tre, ca să Te laude pe Tine.

Curată, împlineşte robilor Tăi cererile

cele mântuitoare în această Biserică dumneze-
iască a Ta, în care ai arătat izvorul minunilor
Tale, care de-a pururea izvorăşte prin venirea
de faţă a Ta cea dumnezeiască, izbăvind de osân-
da cea veşnică.

Ceea ce ai născut pe Hristos, Adâncul milei

şi Dătătorul tuturor bunătăţilor, mai presus de
pricină şi de cuvânt, pe această casă dumne-
zeiască a Ta ai arătat-o cu adevărat curăţi-
toare de patimile cele de tot felul, cu umbri-
rea Ta cea dumnezeiască.
Dumnezeule, învredniceşte-mă să mă pocăiesc

desăvârşit, să suspin din inimă, să plâng tot-
deauna din tot sufletul şi să mă căiesc cu gân-
dul pentru acelea care le-am păcătuit cu cu-
noştiinţă şi cu covârşire, scârbindu-Te pe Tine
cel Milostiv.

Amin!
ceea ce eşti sicriu înţelegător, care ai născut

lumii cu adevărat Mana cea nestricăcioasă,
vino arătat în mijlocul nostru, Fecioară, şi ne
satură cu Pâinea cea tainică, pe noi care cu
dragoste şi cu credinţă Te fericim pe Tine.
Auzit-am auzul Tău, Doamne, că Te-ai văzut

pe pământ, ca să ne mântuieşti pe noi; pentru
aceea strigăm: Slavă puterii Tale, Doamne.

Căzând în patimi trupeşti urâte şi în multe

întinăciuni sufleteşti, mă chinuiesc fiind
rănit cu îndoite săgeţi; pentru aceasta Te rog
pe tine, Curată: vindecă-mă ca oAtotputernică.

Fecioară Preacurată, proorocul Te-a văzut

mai înainte uşă a lui Dumnezeu, prin Care Însuşi
a trecut precum El ştie; pentru aceasta Te rog
pe tine: deschide-mi uşile pocăinţei.
Adam împărtăşindu-se de demult în Eden de

mâncarea cea vătămătoare şi făcătoare de stri-
căciune, toţi ne-am surghiunit cu amar din des-
fătare, Prea Milostive, întru care iarăşi ne
bagă cu mijlocirile Maicii Tale.

Amin!
Născătoare de Dumnezeu, domnul S-a întrupat

din sângiuirile Tale cele curate, dăruind tu-
turor oamenilor pocăinţă adevărată, cu mijlocirile
Tale.
Roua cea de la Tine, Hristoase Dumnezeule,

vindecare s-a arătat nouă credincioşilor; iar
pământului celor ce cu necredinţă slujesc,
cădere vesteşte; pentru aceasta de noapte mâ-
necând, cântare Ţie aducem.

Îngreuiaţi fiind de somnul păcatului, milu-

ieşte-ne şi ne deşteaptă, Mireasă a lui Dumne-
zeu Curată, cu solirea Ta cea dumnezeiască, pe
noi cei ce priveghem în casa Ta cea preacinstită.

Maică Fecioară Curată, lauda solirilor Tale

pretutindeni este mult vestită; prin care iz-
băveşte-mă acum de toate felurile de înconju-
rări ale vieţii acesteia.

Bolăvindu-mă foarte cu sufletul şi cu tru-
pul şi cumplit necăjit fiind, Te rog, Curată, să-
mi dai sănătate amândorura, cu rugăciunile Tale.

Amin!
Strigat-am către Tine, Doamne, când m-am

necăjit şi ai scos din stricăciune viaţa mea
mult Milostive.
Înecându-mă cu păcatele din pricina nebu-

niei mele, am fost înghiţit de chitul mării şi
pogorât în adânc; ci Tu, ceea ce ai născut pe
Dumnezeul cel Atotputernic, izbăveşte-mă din
adânc şi de fiară.

Fecioară nenuntită şi Maică a lui Dumnezeu,

după naştere Te-ai arătat ca şi mai înainte de
naştere, nevătămându-Se cu nimic curăţia Ta;
că deşi naştere a fost, dar mai presus de fire,
lăsând fecioria după fire.
Rob lenevos fiind eu, am îngropat talentul

pe care mi l-ai dat spre lucrarea şi mă tem de
venirea Ta cea înfricoşată, Mântuitorul meu,
căci nu am ce să pricinuiesc, când vei cere de
la mine negustoria darului tău; ci numai pentru
6rugăciunile Maicii Tale, mântuieşte-mă.

Amin!
Gură ritoricească nu poate tâlcui cu cuvin-

te minunea naşterii Tale, Născătoare de Dumne-
zeu, că ai zămislit negrăit pe Cel neajuns de
puterile cele de sus şi L-ai născut din Duhul
Sfânt, Preacurată.

Amin!
Sedealna
Prea Sfântă, uşa lui Dumnezeu, izbăveşte-mă

din porţile iadului şi-mi arată calea pocă-
inţei, prin care să aflu uşa ce duce la viaţă.
Povăţuitoarea celor rătăciţi, păzeşte neamul
oamenilor celor credincioşi şi mântuieşte su-
fletele noastre.
Cela ce prin îngeri pe tineri în cuptor

i-ai mântuit şi văpaia în rouă le-ai prefă-
cut-o; bine eşti cuvântat Doamne, Dumnezeul
părinţilor noştri.

O, Taină înfricoşată şi străină! O, auzire

nouă! Că Dumnezeu S-a făcut Fiu al femeii, cu
lucrul, nu cu închipuirea, ca să mă facă pe mine
fiu al lui Dumnezeu după dar.

Tu singură eşti ridicarea celor căzuţi şi

îndreptarea celor ce greşesc; Tu te-ai arătat
povăţuitoarea celor orbi, mila celor săraci,
bucuria celor sănătoşi şi vindecarea celor bol-
navi.
Fecioară, adapă inima mea cea înţelenită

cu ploile lacrimilor şi îmbată brazdele sufle-
tului meu cu umilinţa, ca să înmulţească roa-
dele faptelor celor bune.
Amin!
Cine va putea să povestească măririle Tale

cu cuviinţă dumnezeiască? şi puterile Tale cine
le va grăi?Auzite va face laudele Tale, Maică
neispitită de nuntă.
Irmos: Pe Ziditorul a toate. . .

ceea ce eşti nestricată, care pe Dumnezeu,

Izvorul nestricăciunii, L-ai zămislit fără
stricăciune, fă-mi nestricăcioasă mintea mea
cea stricată cu păcatele şi alungă din ea cu-
getele cele făcătoare de stricăciune şi înti-
nate.

Biserică însufleţită şi casă preasfântă,

pe care a zidit-o înţelepciunea lui Dumnezeu
şi S-a sălăşluit în ea, mai presus de minte şi
de cuvânt, pe Tine te rog, curată, arată mintea
mea casă a Sfântului Duh.
Binecuvântăm pe Tatăl, pe Fiul si pe

Dumnezeu Cuvântul cel fără de început,

Care S-a născut fără de ani din Tatăl cel fără
de început, S-a născut cu trup sub ani din Tine,
cea Curată, ceea ce eşti una binecuvântată şi
cu dar dăruită.

Amin!
Biserica Celui Prea Înalt, împodobită şi

strălucită cu multe feluri de fapte bune cu-
noscându-Te pe tine, Fecioară Preasfântă, te lău-
dăm cu dreaptă credinţă şi Te preaînălţăm
întru toţi vecii.

toti vecii.
Irmos: Pe Ziditorul a toate şi Mântuitorul

sufletelor noastre, lăudaţi-L popoare pe
HristosDumnezeul nostru şi-L preaînălţaţi
întru toţi vecii.
Maică a lui Dumnezeu şi Fecioară, care ai

născut şi iarăşi Fecioară ai rămas; nu este
lucru al firii, ci al pogorârii lui Dumnezeu;
pentru aceasta pe tine, ca pe ceea ce numai
singură Te-ai învrednicit minunilor dumneze-
ieşti pururea Te mărim.

Maică nestricată, Mireasă nenuntită, cea între

femei cu dar dăruită, pururea Fecioară, a lăuda
cu cântări naşterea Ta şi a tâlcui chipul ei
este cu neputinţă nu numai oamenilor, ci şi
înşişi îngerilor.

Toată nădejdea mântuirii mele spre tine o

pun, rugându-mă cu credinţă neîndoită şi cu do-
rire înfocată: Preacurată mântuieşte-mă pe mine
cel ce scap la tine, nădejdea mea cea tare şi
scăparea mea cea neruşinată.
Mântuitorule, pâine să mi se facă lacri-

mile mele ziua şi noaptea, ca să-mi spăl înti-
năciunea cea cu greu de spălat a inimii mele,
care din nebunia mea s-a mânjit, şi să mă al-
besc mai mult decât zăpada, slăvindu-Te pe tine
şi pe ceea ce Te-a născut.

Amin!
Stăpână, născând cu adevărat pe Dumnezeu,

Te-ai numit cu adevărat Născătoare de Dumne-
zeu, îmbogăţindu-te după cuviinţă şi cu numirea
dumnezeiască, potrivit naşterii Tale.
ÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎ
JOI SEARA
Celui ce a cufundat pe Faraon în MareaRo-

şie, cântare de biruinţă să-I cântăm, că S-a
proslăvit.

Născătoare de Dumnezeu, Stăpână, Cel născut

al Tău S-a arătat dorire şi dulceaţă de mân-
tuire, Care alungă de la robii Tăi toată amă-
răciunea cea din patimi şi din greşeli.

cea cu totul fără prihană, opreşte cu cuvân-

tul cel puternic al rugăciunilor Tale viforele
dulceţilor şi al patimilor mele, ca, cu inimă
alinată să slavoslovesc puterea Ta cea nease-
mănată.
Mântuitorule singurul milostiv, Cel ce vo-

ieşti milă dar nu jertfă, ca un Milostiv, milu-
ieşte-mă pe mine cel nemilostiv, pentru rugă-
ciunile Maicii Tale celePreamilostive.

Amin!
Mă tânguiesc şi suspin cugetând la lucrurile

mele cele vrednice de toată munca şi pedeapsa,
şi cutezând, alerg la îndurările Tale, aducându-
ţi în rugăciune pe ceea ce Te-a născut pe Tine.
Întărirea mea Te fă, Cel ce ai întărit

cerurile cu cuvântul şi ai întemeiat pământul
peste ape, şi mă izbăveşte, ca un Dumnezeu,
de toată primejdia.

Cuvântul lui Dumnezeu întinzând întru în-

ceput cerurile ca o piele pe nimic, cer cuvântă-
tor şi însufleţit Te-a întemeiat pe tine, Curată,
pe pământ, şi ca un soare frumos, ce a răsărit
din tine, luminează pe cei ce Te cinstesc.

Cheltuindu-mi traiul vieţii mele în lenevire

şi ajungând la sfârşit şi la apusurile vieţii,
cu credinţă alerg la tine, Preacinstită, răsări-
tul cel gândit al Soarelui cel neînserat, ca
să nu mă apuce pe mine întunericul.
Iisuse, Cuvinte, Soarele cel neapus al dreptă-

ţii, Cel ce ai îndreptat toate cu darul Tău,
învredniceşte-mă ca să mă arăt întru dreptate
feţii Tale şi când mi se va arăta slava Ta, sa-
tură-mă cu rugăciunile Celeia ce Te-a născut.

Amin!
Ceea ce ai născut pe Dumnezeu fără durere

şi fără stricăciune, cercetează durerile inimii
mele cea mult pătimaşă cu cercetarea Ta cea
dumnezeiască, că Tu, Stăpână, eşti cercetarea,
acoperământul şi sprijinul lumii.
Auzit-am auzul tău, Doamne, şi m-am temut;

înţeles-am lucrurile Tale şi m-am spăimântat,
că prin Crucea Ta ai stricat moartea, viaţă
dăruindu-ne nouă.

Fecioară ai născut netâlcuit sub ani pe

Cuvântul cel de o fiinţă cu Tatăl, pe Cel iubitor
de oameni şi fără de ani, Care S-a făcut om
ca să mântuiască pe om.

Milostivirea şi dragostea Ta întinde-le

peste robii Tăi, Curată, care Te roagă de-a pu-
ruri pe tine şi izbăveşte-i de osânda cea în-
fricoşată cu rugăciunile Tale.
Ceea ce ai născut cu trup pe Cel fără de

ani, roagă-L ca să ne izbăvească de patimile
cele de mulţi ani, pe noi cei ce Te lăudăm pe
tine, cea cu totul fără prihană.

Amin!
Cu credinţă adevărată şi fierbinte alerg

către tine şi-ţi strig, ceea ce eşti cu totul
fără prihană: fie-mi curăţitoare de greşelile
cele multe, izbăvitoare şi mântuitoare.
Mânecând la slava şi lauda Ta, Cuvinte,

neîncetat lăudăm chipul Crucii Tale, pe care
ni l-ai dat nouă armă de ajutor.
Maica Iubitorului de oameni Dumnezeu, Născă-

toare de Dumnezeu, Prealăudată, curăţeşte de
greşeli pe cei ce Te cinstesc pe tine cu cre-
dinţă şi cu dragoste în cântări.

Stăpână Maica lui Dumnezeu, dă-mi dezlegare

de greşeli şi-mi înviază sufletul cel omorât
cumplit, ceea ce ai născut lumii Viaţa cea fără
de moarte şi ipostatică.
Numai eu singur Te-am întărâtat pe Tine,

mai mult decât orice om, Milostive, şi bunătatea
Ta spre urgie am întors-o; ci cu rugăciunile
cele sfinte ale Maicii Tale celei nestricate
mântuieşte-mă.

Amin!
Ai covârşit cetele îngerilor, ca ceea ce

ai întrupat pe Dumnezeu; iar eu pe toţi covâr-
şindu-i cu păcatele, mă înfricoşez şi mă cutre-
mur; ci Te rog pe tine, Stăpână: mântuieşte-mă.
Strigat-am către Tine, Doamne, când m-am

necăjit; pentru că m-am înfipt în tina adâncu-
lui multor greşeli; şi arătâdu-Te m-ai scos
din stricăciune.

Stăpâne, dăruieşte-mi ca un Bun inima cea

zdrobită a vameşului, lacrimile desfrânatei,
mărturisirea şi pocăinţa lui Manase şi întoar-
cerea cea fierbinte a ninivitenilor.

Fecioară Preacurată, ceea ce ai născut Cură-

ţirea şi pe făcătorul de bine al păcătoşilor,
Te rog dezleagă-mi, cu rugăciunile Tale cele de
Maică, vinovăţiile greşelilor mele cele nenumă-
rate, că ai putere, rugând ca o Maică pe Fiul
Tău.
Hristoase, pe noi cei lepădaţi de demult de

la faţa Ta, cu judecata Ta cea dreaptă, iarăşi
ne-ai chemat, ca un Milostiv, prin venirea Ta
cea dumnezeiască; şi acum, Bunule, primeşte-ne
pe noi cei ce am păcătuit şi izbăveşte-ne de
cele rele, pentru rugăciunile Maicii Tale.

Amin!
Ziditorul aflându-Te pe tine singură bună

şi frumoasă între femei, neîntinată şi sfântă,
cinstită şi mai curată decât toată făptura,
Te-a sfinţit şi întru tine S-a sălăşluit.

Amin!
Sedealna
Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, ai zămis-

lit fără de sămânţă în pântecele Tău pe Cel
ce L-ai văzut spânzurat pe cruce, pe care roa-
gă-L neîncetat pentru sufletele noastre.
Tinerii n-au ascultat tiranica poruncă şi

de cuptor nu s-au îngrozit; iar lui Dumnezeu
au cântat: Dumnezeul părinţilor bine eşti
cuvântat.

Aflându-mă în nedumerire, în necaz şi în

primejdii, cu inimă fierbinte Te chem pe tine,
cea neîntinată: întâmpină-mă şi mă mângâie şi
mântuire îmi dăruieşte, Fecioară.

Având sufletul omorât de călcările de porun-

că cele grele, Te rog, Stăpână: înviază-mă, ară-
tându-mi chipuri de pocăinţă, ceea ce ai omorât
iadul cu naşterea Ta.
Mântuitorule şi Iubitorule de oameni, pe

Maica Ta o aduc ţie întru rugăciune, pe care
primind-o, izbăveşte-mă de greşeli, de judecata
ce va să fie şi de munca cea veşnică.

Amin!
Stăpână, mărirea naşterii Tale covârşeşte

înălţimea şi adâncul, lungimea şi lăţimea în-
tregii zidiri văzute, că ai întrupat, mai presus
de cuvânt pe Ziditorul Ei.
Irmos: Pe Cel ce este cu adevărat. . .

Izbăveşte-mă din stricăciune, din primejdii

şi din patimi, Prea Sfântă, căci către tine
alerg, ceea ce eşti nădejdea mea şi mântuire
dumnezeiască.
Stăpână Fecioară, în ceasul sfârşitului meu

scoate-mă de la pârâşii cei cumpliţi şi mă
povăţuieşte către sălăşluirea cea dumneze-
iască.

Să lăudăm pe Fecioara cea singură binecu-

vântată între femei, iar pe Hristos să-L prea-
ânălţăm şi să-l preaslăvim întru toţi vecii.

Amin!
Deşteaptă-te, o suflete, şi cazi la Născă-

toarea de Dumnezeu, strigând: nădejdea şi mân-
tuirea tuturor, izbăveşte-mă de focul cel veş-
nic.

toţi vecii.
Irmos:
Pe Cel ce este cu adevărat Dumnezeu şi

Pricinuitor al înfiinţării tuturor, pe Hristos
să-L preaînălţăm şi să-L slavoslovim întru
toţi vecii.
Fecioară, Născătoare de Dumnezeu, ai năs-

cut fără de sămânţă pe Cuvântul întrupat cu
cuviinţă dumnezeiască; pentru aceasta Te mărim.

Fecioară, roagă pe Făcătorul şi Ziditorul

meu să mă izbăvească de judecata cea înfrico-
şată şi să-mi dăruiască viaţă.
Maică Fecioară Curată, cea cu totul fără

prihană, izbăveşte turma Ta, care Te măreşte pe
tine, de întinăciunile sufleteşti.
Stăpâne Hristoase, Născătoarea de Dumnezeu,

Îţi aduce rugăciune pentru mine, pe care pri-
mind-o, izbăveşte-mă de toată osânda.

Amin!
Stăpână, totdeauna Te rog pe tine: izbăveşte

sufletul meu cel smerit de chinul şi de osânda
ce va să fie.
VINERI SEARA
Toiagul lui Moisi, cu putere dumnezeiască

a despărţit MareaRoşie şi pe popor l-a tre-
cut, care cânta şi zicea: Să cântăm Dumnezeului
nostru Celui minunat cântare de biruinţă,
că S-a preaslăvit.

Fecioară, ai covârşit cetele îngerilor cele

fără de trupuri, întrupând pe Dumnezeul cel
fără de trup; pentru aceasta, Preacurată, Te rog:
omoară toate patimile trupului meu.

Fecioară binecuvântată, ceea ce eşti plină

de dar, umple de dar gândul meu şi-mi luminează
sufletul, ca de-a pururea să Te binecuvântez,
ceea ce ai încununat pe oameni cu binecuvân-
tări.
Fecioară Preacurată, adapă sufletul meu

cel topit de arşiţa păcatului cu apele Tale
cele izvorâtoare de viaţă, ca să odrăslesc spicul
cel roditor al umilinţei celei dumnezeieşti.

Amin!
Avându-Te pe tine zid nebiruit, voi covârşi

zidul multor păcate, îngrădindu-mă cu acoperă-
mântul Tău, ceea ce eşti chemarea luiAdam cel
căzut şi mântuirea oamenilor.
Întăreşte-mă, Doamne, în mărturisirea dreptei

credinţe, ca să nu mă clătească pe mine vrăj-
maşii până în sfârşit.

Divan groaznic şi înfricoşat mă aşteaptă

pe mine cel ce am păcătuit, la care voi fi jude-
cat cu străşnicie. Fecioară Preacurată, ceea ce
ai născut pe Dumnezeu, Judecătorul cel veşnic,
roagă-L pe Acesta să mă izbăvească atunci de
munca cea cumplită.

Preaslăvite s-au grăit pentru tine, cetatea

lui Dumnezeu, precum zice proorocul; roagă pu-
rurea pe Domnul slavei, ceea ce eşti bună, ca
să facă părtaşi slavei cereşti pe toţi cei ce
Te măresc pe tine cu credinţă.
Odinioară grăitorul lui Dumnezeu Te-a văzut

pe tine carte, Preacurată, în care s-a scris
Cuvântul cu puterea tatălui; pentru aceasta
roagă-Te Lui, ca să mă scrie în cartea vieţii,
rupându-mi înscrisul cel nesfârşit al păca-
telor mele.

Amin!
Născătoare de Dumnezeu, având îndrăzneală

ca o Maică către fiul tău, izbăveşte de gre-
şeli, de boli şi de primejdii pe cei ce te laudă
cu dragoste, ca toţi să Te slăvim de-a pururea.
Acoperit-a cerurile bunătatea Ta, Doamne,

şi de lauda Ta toate s-au umplut; slavă pute-
rii Tale, Iubitorule de oameni.

Fecioară Preacurată, răspândindu-se din tine

mirul cel dumnezeiesc, Ziditorul făpturii pe
toate le-a umplut de bună mireasmă, înţelep-
ţind pe toţi cu cunoştiinţele cele dumnezeieşti
ale voii Lui celei preaslăvite.

Fecioară Preacurată; Cel ce a răsărit din

pântecele Tău, pe toate le-a luminat cu stră-
luciri de soare dumnezeieşti; pentru aceasta
luminează-mă şi pe mine cel întunecat cu pati-
mile.
Umbrele Legii şi grăirile cele dumnezeieşti

ale proorocilor tainic Te-au arătat pe tine,
Fecioară, că vei naşte pe Dătătorul de lege;
pentru aceasta îndreptează-mă pe mine cel ce
Te laud, Maică dumnezeiască.
Amin!
Cuvinte, Iubitorule de oameni, mântuieşte

poporul Tău, pentru ceea ce Te-a născut, pentru
proorocii Tăi, pentru dumnezeieştii şi cins-
tiţii Tăi mucenici, pentru cuvioşii şi pentru
drepţii Tăi.
Pe mine cel întunecat cu noaptea patimi-

lor luminează-mă, Lumina cea neapropiată, ca
mânecând să-ţi strig Ţie: Lumină şi pace sunt
poruncile Tale.

Vicleanul veliar m-a lovit cu bube şi ră-

nindu-mă peste tot, m-a lăsat abia viu: Ci Tu
Stăpână, vindecă-mă şi mă înviază cu doctoria Ta.

Născătoare de Dumnezeu, ceea ce eşti îndrep-

tarea celor căzuţi, ridică-mă pe mine cel ce
zac, luminează-mi mintea mea, rogu-mă, şi mă mân-
tuieşte pe mine cel pierit.
Adunarea proorocilor tainic au învăţat sem-

nele naşterii Tale, pentru că Te-au arătat munte
umbrit, munte netăiat, munte gras şi înghegat
şi în multe alte feluri.

Amin!
Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, Curată,

ceea ce ai născut Viaţa, Care, cu puterea cea
dumnezeiască, a pierdut de tot pe moarte cu
moartea, omoară-mi cugetul cel pământesc al tru-
pului meu.
Din pântecele chitului striga proorocul:

Scoate din stricăciune viaţa mea. Iar noi
strigăm Ţie, Mântuitorule atotputernice: mi-
luieşte-ne pe noi.

Iona fiind înghiţit de fiare cea din mare

a închipuit preaslăvit îngroparea Celui Născut
din tine, Fecioară; pentru aceasta, Te rogPreacu-
rată, răpeşte-mă de la fiara cea purtătoare
de moarte a dezmierdărilor.

Cuprins fiind de dormitarea răutăţii, am

căzut în somnul păcatului şi zac pe patul dez-
nădăjduirii; ci Tu, Fecioară Curată, ceea ce eşti
cu totul fără prihană, luminează-mă, ridică-mă
şi mă mântuieşte cu rugăciunea Ta cea neadormită.
Când cuget la Tine, Doamne, şezând pe scau-

nul slavei Tale, mă întunec şi mă cutremur, fi-
indcă sunt înconjurat de adâncul păcatelor; ci
având noianul milostivirii, miluieşte-mă pentru
ceea ce Te-a născut.

Amin!
Suflete al meu, nici de un folos nu-ţi va

fi materia pentru cate te sârguieşti şi pentru
care în deşert te topeşti cu grijile vieţii, ci
toată grija arunc-o spre Domnul, Cel ce Te va
judeca şi strigă cu lacrimi: Stăpâne, Iubitorule
de oameni, mântuieşte-mă cu solirile Celeia ce
Te-a născut.


Amin!
Sedealna
Fecioară, punându-mi nume de evlavie pe

dinafară sunt batjocura desfrânării
şi a trufiei. şi cuprins fiind de aceste două
fiare potrivnice una alteia, din nebăgarea mea
de seamă, strig Ţie: izbăveşte-mă, că Tu eşti bu-
curia şi nădejdea sufletului meu.
De tinerii tăi cei din cuptor nu s-a atins

focul, nici i-a supărat; atunci acei trei ca
dintr-o gură au cântat şi au binecuvântat zi-
când: Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor
noştri.

Cei trei tineri din mijlocul cuptorului au

închipuit naşterea Ta, că născând Focul nu Te-ai
ars, Preacurată; pentru aceasta arde patimile
inimii mele cele materialnice.

Fecioară, ceea ce ai născut Focul dumnezei-

rii, arde uscăciunile patimilor mele şi strălu-
ceşte-mă, Preacurată, rogu-mă, cu lumina pocăin-
ţei.
Născătoare de Dumnezeu, izvoare de tămăduiri

izvorăşti tuturor, pentru că ai născut Izvorul
vieţii; ci Tu, Mireasă dumnezeiască, curăţeşte-mă
de întinăciuni, cu rugăciunea Ta cea caldă.
Amin!
Dumnezeieştii prooroci văzând toate semnelele

naşterii tale celei dumnezeieşti, cu bucurie
au lăudat strigând: Prealăudate Dumnezeul pă-
rinţilor bine eşti cuvântat.
Irmos: Pe Cel înfricoşător heruvimilor. . .

Preacurată, cel mai mare dintre prooroci,

prin vederea dumnezeiască, uşă te-a văzut cu
mult mai înainte, prin care a intrat şi a ieşit
Dumnezeu, lăsându-Te pecetluită şi deschizătoa-
re a uşilor cereşti, pentru cei ce strigă:
toate lucrurile domnului pe Domnul lăudaţi-L
şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Preacurată, ai născut, mai presus de pricină,

Fiu Sfânt, Care dăruieşte sfinţenie celor ce-L
sfinţesc pe El; pentru aceasta umple de sfin-
ţenie cugetul şi sufletul meu care strigă:
toate lucrurile Domnului pe Domnul lăudaţi-L
şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Rupe lanţul răutăţilor mele cu suliţa cea

dumnezeiască a fiului Tău, Cel ce a rupt legă-
turile iadului, şi luminează-mă cu podoabele ne-
pătimirii, de Dumnezeu dăruită, ca să-ţi strig:
toate lucrurile Domnului lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi
întru toţi vecii.

Amin!
Soborul dumnezeieştilor prooroci, adunarea
apostolilor şi ceata mucenicilor Te roagă pe
Tine, Hristoase, ca să izbăveşti de toată nevoia,
pentru solirile Maicii tale, pe cei ce strigă cu
credinţă: toate lucrurile Domnului pe Domnul
lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

toţi vecii.
Irmos:
Pe Cel înfricoşat heruvimilor şi minunat

serafimilor, pe Făcătorul lumii, preoţi, slugi
şi duhurile drepţilor lăudaţi-L, binecuvânta-
ţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Bucură-Te, Mireasă luminoasă şi Maică pri-

mitoare de lumină; bucură-te, ceea ce ai încă-
put în pântecele Tău pe Cel neîncăput; bucură-
te, ceea ce eşti mai cinstită decât înşişi
heruvimii, Care ai născut pe Mântuitorul
sufletelor noastre.

Cheltuindu-mi viaţa mea în lenevire, am ajuns

la sfârşit fără de roadă, eu ticălosul; ci Tu,
Maică neispitită de bărbat, dă-mi pocăinţă şi
iertare greşelilor, rogu-mă, cu solirile Tale
către Stăpânul.

Născătoare de Dumnezeu, roagă-Te neîncetat

împreună cu cetele cinstitelor puteri fără de
trup, cu sfinţiţii şi tăinuitorii prooroci, cu
dumnezeieştii apostoli şi cu slăviţii mucenici,
care staţi lângă Dumnezeu, ca să ne izbăvim de
toată vătămarea.
Rănit fiind în toate părţile, spre cele rele

mă întind şi defăimând sufletul pe trup l-am
făcut rob patimilor. Vai mie! Ce voi face?Cum
voi scăpa de munci?Cum voi dobândi mântuire?
Fecioară, Născătoare de Dumnezeu, fii mie ajută-
toare şi mă mântuieşte.

Amin!
Fecioară de Dumnezeu fericită, numai Tu sin-

gură ai născut pe Fiul cel fericit, Care face
fericiţi pe toţi cei ce Te măresc pe tine;
pentru aceasta mă rog Ţie: învredniceşte-mă
părţii celor fericiţi.
Sfârşitul glasului al şaptelea

SAMBATA SEARA
Pe Faraon Cel ce se purta în căruţă l-a

cufundat toiagul lui Moisi, cel ce a făcut
minuni de demult, în chipul Crucii lovind şi
despărţind marea, şi pe Israil fugătorul,
mergătorul cel pedestru, l-a mântuit, pe cel
ce cânta cântare lui Dumnezeu.

Bucură-te, izbăvirea blestemului celui de

demult şi izvorul binecuvântării; bucură-te,
Maica vieţii, surparea iadului şi omorârea
morţii; bucură-te, dezlegătoarea întristării
şi încăperea cea desfătată a bucuriei; bucură-
te, Născătoare de DumnezeuPrealăudată.

Bucură-te, cea cu totul fără prihană, că-
ruţa Cuvântului cea cuvântătoare şi însufle-
ţită; bucură-te, căruţa cea davidicească cu
multe nume numită, căruţa lui Dumnezeu cea cu
miile înmulţită; bucură-te, ceea ce covârşeşti
cu neasemănare pe heruvimi şi Te porţi mai
presus de serafimi.
Bucură-te, Mireasă a lui Dumnezeu, ceea ce

eşti mai sfântă decât puterile cele gândite;
bucură-te, ceea ce eşti mai înaltă decât toată
firea cea zidită; bucură-te, palatul lui Dumne-
zeu; bucură-te, scaun de foc; bucură-te, sfeşnic
mult luminos; bucură-te, ceea ce eşti cu mii de
nume dăruită, Stăpână.

Amin!
Bucură-te, neîntinată, ceea ce ai odrăslit

toiag din rădăcina lui Iesei; bucură-te, ceea ce,
prin odrăslirea toiagului luiAaron, de mai
înainte ai fost închipuită cu taină şi cu mai
înainte vedere; că precum a odrăslit acela
nucile, aşa şi Tu ai înflorit pe Hristos.
Cel ce ai întărit cerul cu pricepere şi ai

întemeiat pământul peste ape, întăreşte-mă pe
piatra Bisericii Tale, Hristoase; că nu este
Sfânt afară de Tine, Iubitorule de oameni.

Bucură-te, Stăpână, arma cea prea puternică

a credincioşilor; bucură-te, părtinitoarea cea
tare; bucură-te, sprijin; bucură-te, ajută-
toarea păcătoşilor; bucură-te, zidul celor ce Te
cheamă pe tine; bucură-te, bucuria lumii.

Bucură-te, proptea întemeiată a mântuirii
oamenilor; bucură-te, chemarea luiAdam şi a
Evei, prin care au luat iarăşi moştenirea cea
bună de demult; bucură-te, ceea ce iarăşi ne-ai
deschis raiul.
Bucură-te, rug nears; bucură-te, căruţa

Luminii; bucură-te, norul Soarelui; bucură-te,
preavestită şi mult propovăduită, scaunul Împă-
ratului; bucură-te, cetatea cea însufleţită a
lui Hristos, Dumnezeului celui viu.

Amin!
Bucură-te, Stăpână Curată, Maică neispitită

de nuntă; bucură-te, holda cea nearată şi nelu-
crată, care ai răsărit pe Lucrătorul tuturor;
bucură-te, pământule care ai înflorit Adevărul.
Tu eşti tăria mea, Doamne, Tu şi puterea

mea, tu Dumnezeul meu, Tu bucuria mea, cel ce
n-ai lăsat sânurile părinteşti şi a noastră
sărăcie ai cercetat; pentru aceasta cu proo-
rocul Avacum strig către Tine: Slavă puterii
Tale, Iubitorule de oameni.

Bucură-te, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce

eşti răsărit al razei părinteşti şi al Soa-
relui care a răsărit mai înainte de luceafăr
din Tatăl; bucură-te, norul cel uşor şi însu-
fleţit; bucură-te, Maică Fecioară; bucură-te,
ceea ce eşti binecuvântată; bucură-te cea prea-
4mărită şi cu totul fără de prihană.

Stăpână, Tu eşti cădelniţa de aur a Cărbu-
nelui celui nesuferit şi nematerialnic întru
care s-a ars înscrisul cel de demult al neas-
cultării luiAdam; pentru aceasta strig Ţie:
Bucură-te, prin care s-a dat tuturor Bucuria,
Desfătarea şi Îndulcirea.
Tu eşti slava, lauda şi fala oamenilor, şi

coroana şi podoaba îngerilor; pentru aceasta
pământul şi cerul alcătuind o Biserică bine
întocmită, strigă Ţie: Bucură-te, Stăpâna lumii;
bucură-te, ajutorarea tuturor oamenilor.

Amin!
Ceea ce eşti pat cinstit, înconjurat de

şaizeci de puternici, pe care Solomon mai înain-
te l-a închipuit; bucură-te, Fecioară, sicriul
cel aurit al sfinţeniei celei gândi-
te; bucură-te, cleştele cel dumnezeiesc; bucură-
te, rug purtător de foc; bucură-te, uşă şi
scară şi pod.
Pentru ce m-ai lepădat de la faţa Ta, Cela

ce eşti lumina neapusă şi m-a acoperit în-
tunericul cel străin pe mine ticălosul? Ci mă
întoarce şi la lumina poruncilor Tale în-
dreptează căile mele, rogu-mă.

În vremea ieşirii mele ajută-mi ca să trec

fără de întristare stăpânirea cea gândită şi
ceata cea tiranică din văzduh, ca să-ţi strig
ŢIE, STă PâNă, = bucurie: bucură-te! bucură-te
nădejdea cea neruşinată a tuturor.

Ca ceea ce ai zămislit Bucuria, bucură-te;
bucură-te, cea cu totul fără de prihană; bucură-te,
Preacurată; bucură-te, floarea curăţiei cea cu
roşu vopsită şi mult mirositoare; bucură-te,
trandafirul fecioriei cel cu roşeală împodobit
şi grădina lui Dumnezeu cea mult mirositoare.
Bucură-te, clondirul cel tainic care izvo-

răşte mirul cel bine mirositor; bucură-te, fân-
tâna cea dumnezeiască care a izvorât Apa cea
vie; bucură-te, stăpână, via cea nelucrată care
a rodit Strugurele vieţii.

Amin!
Bucură-te, uşă neumblată, prin care a trecut

singur Hristos Domnul; bucură-te, ceea ce ai
deschis raiul cu naşterea Ta; bucură-te prin
care se bucură cerul şi dănţuieşte pământul;
bucură-te, ceea ce ai împreunat cele de sus cu
cele de jos.
Curăţeşte-mă, Mântuitorule, că multe sunt

fărădelegile mele, şi mă ridică dintru adân-
cul răutăţilor, rogu-mă, căci către Tine am
strigat, şi mă auzi Dumnezeul mântuirii mele.

Bucură-te, Stăpână, scoică însufleţită şi

cochilie care, din sângiuirile Tale cele prea-
curate, ai roşit haina Împăratului tuturor în
chipul porfirii; bucură-te, Prealăudată, ceea
ce ai acoperit goliciunea luiAdam.

Pâinea cea simţită întăreşte inimile oame-

nilor fireşte, iar numele Tău cel sfânt şi lău-
dat împuterniceşte sufletele credincioşilor;
pentru aceasta toată limba cu bucurie îţi
strigă Ţie, Fecioară: bucură-te.
Bucură-te, sfeşnicul cel cu strălucire de

aur; bucură-te, sicriu încăpător de Dumnezeu;
bucură-te, cort; bucură-te, munte sfânt; bucură-te,
cetatea cea însufleţită a Dumnezeului celui
viu; bucură-te, palatul lui Hristos; bucură-te,
Biserică dumnezeiască mult luminoasă.

Amin!
Bucură-te, Preacurată şi cu totul fără pri-

hană, floarea cea aleasă a firii; bucură-te, ceea
ce eşti buna cinstire a neamului omenesc şi
dar dăruit de Dumnezeu; bucură-te, ceea ce prin
naşterea Ta ai cinstit firea oamenilor cea
necinstită.

Amin!
Sedealna
Bucură-te, scaunul lui Dumnezeu cel în

chipul focului; bucură-te, Fecioară, ceea ce eşti
jilţ împărătesc, pat aşternut cu profiră, că-
mară peste tot aurită, hlamidă cu roşu vopsită,
sălaşul cel preacinstit, căruţa cea purtătoare
de fulgere, sfeşnicul cel mult luminos; bucură-te,
Născătoare de Dumnezeu, cetatea cea cu două-
sprezece ziduri, uşa cea ferecată cu aur, casa
cea plină de lumină, masa cea cu strălucire de aur,
locaşul cel împodobit de Dumnezeu; bucură-te,
Mireasă slăvită, împodobită cu picături de soare;
bucură-te, bunacuviinţă a sufletului meu.

De pogorârea lui Dumnezeu focul s-a ruşi-
nat în Babilon oarecând; pentru aceasta tine-
rii în cuptor cu bucuros picior, ca într-o
grădină verde au săltat cântând: Bine eşti
cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.

Ceea ce eşti singură neispitită de bărbat,

bucură-te; bucură-te, Stăpână nestricată, Fe-
cioară şi Maică, Născătoare de prunc şi
neispitită de nuntă; bucură-te, desfătarea
îngerilor; bucură-te, bucuria oamenilor.

Bucură-te, Sioane cetate însufleţită a lui

Hristos, Împăratul împăraţilor, pentru care
preaslăvite s-au grăit; bucură-te, Mireasă a lui
Dumnezeu; bucură-te, scară prin care ne mutăm de
pe pământ la cer şi din stricăciune la viaţă.
Te-ai arătat, Fecioară, rai sădit de Dumne-

zeu şi grădină bine mirositoare de Dumnezeu
împodobită, care ai înflorit Floarea nemuririi;
pentru aceasta într-un glas îţi strigăm: bucu-
ră-te; bucură-te, dătătoarea bucuriei; bucură-te,
izvorul dulceţii.

Amin!
Stăpână Preacinstită, izbăveşte-mă de ne-

cinstea patimilor, ca să-ţi strig Ţie cu bucu-
rie: bucură-te; bucură-te, izvorul curăţiei; bucu-
ră-te, cămara nevinovăţiei; bucură-te, locaşul
lui Dumnezeu; bucură-te, încăperea lui Hristos.
Irmos: De şapte ori cuptorul. . .

Bucură-te, toiag care ai odrăslit din rădă-

cina lui Iesei; bucură-te, ceea ce ai înflorit
neudat pe Hristos, floarea cea frumoasă; bucură-
te munte gras; bucură-te, cort umbrit; bucură-te,
muntele lui Dumnezeu întru care a binevoit a
locui Cuvântul cel mai înainte de toţi vecii.

Fecioară, alungă patimile care înconjoară

smeritul meu suflet, ca nişte câini ce la-
tră şi ca nişte fiare ce răcnesc, cu toiagul
cel de fier al sprijinirii Tale celei tari, ca
să-ţi strig Ţie: bucură-te.

Ca ceea ce eşti cea mai frumoasă dintre

femei, toată Te-ai înfrumuseţat, născând pe
Hristos cel împodobit cu frumuseţile mai mult
decât toţi fiii oamenilor; pentru aceasta, bu-
curându-ne, îţi strigăm Ţie: bucură-te; bucură-te,
Născătoare de Dumnezeu, Curată, cea cu dar dă-
ruită; bucură-te, ceea ce eşti mai slăvită decât
toată făptura.

Amin!
Bucură-te, Născătoare de Dumnezeu, muntele

cel netăiat pe care, mai înainte, l-a văzut
Daniil, din care s-a tăiat Piatra cea din capul
unghiului; bucură-te, cleşte primitor de Dum-
nezeu şi purtător de Cărbune; bucură-te, ceea
ce eşti mai sfântă decât îngerii cei fără de
materie; bucură-te, cea mai cinstită decât toată
zidirea.

toţi vecii.
Irmos:
De şapte ori cuptorul, muncitorul haldei-

lor, l-a ars nebuneşte cinstitorilor de Dum-
nezeu; iar văzându-i pe aceştia cu putere mai
mare mântuiţi, Făcătorului şi Izbăvitorului
a strigat: tineri bine-L cuvântaţi, preoţi
lăudaţi-l, popoare preaînălţaţi-L întru toţi
vecii.
Spăimântatu-s-a de aceasta cerul şi mar-

ginile pământului s-au minunat, că Dumnezeu
S-a arătat oamenilor trupeşte şi pântecele
Tău s-a făcut mai desfătat decât cerurile;
pentru aceasta, pe tine, Născătoare de Dumne-
zeu, începătoriile cetelor îngereşti şi ome-
neşti Te mărim.

Iată toate neamurile Te fericesc pe tine,

Cea de-a pururi fericită, Născătoare de Dumne-
zeu, precum mai înainte ai proorocit din Du-
hul cel dumnezeiesc; de aceea noi ca Celeia ce
ai născut Bucuria, îţi strigăm: bucură-te; bu-
cură-te, visteria vieţii; bucură-te, fântână care
izvorăşti miere sufletească.

Stăpână Curată, Tu ai îndreptat alunecarea

strămoşuluiAdam şi întristarea strămoaşei
Eva ai întors-o în bucurie. Deci ca ceea ce
eşti pricina bucuriei îţi strigăm: bucură-te;
bucură-te, bucuria credincioşilor; bucură-te,
veselia dreptmăritorilor.
Vrednic lucru este a-ţi striga Ţie: bucură-

te, ca întru tine, Fecioară, Născătoare de Dum-
nezeu, Stăpână, S-a sălăşluit fiinţeşte Bucu-
ria cea pururea vecuitoare; bucură-te, raiul
desfătării; bucură-te, izvorul nemuririi cel cu
curgere de aur; bucură-te, ceea ce reverşi fru-
museţea cea adevărată.

Amin!
Prealăudată, pătrunde inima mea cu săgeata

cea dulce a dorului Tău, şi mă sileşte să-ţi
strig: bucură-te! şi să-ţi cânt totdeauna:
bucură-te, limanul cel liniştit; bucură-te,
marea cea preadulce şi neumblată, care a îne-
cat pe faraonul cel gândit.
DUMINICA SEARA
Apa trecând-o ca pe uscat israiliteanul

şi din răutatea egipteanului scăpând, a stri-
gat: Izbăvitorului şi Dumnezeului nostru să-I
cântăm.

Prea Sfântă Fecioară, Maica lui Dumnezeu

Cea cu totul binecuvântată, auzi glasul meu
când mă rog către tine şi când ridic mâinile
mele către icoana Ta.

Fecioară, să-mi fii scăpare, ajutor la lu-

crarea bunătăţilor, povăţuitoare în toată viaţa
şi îndreptătoare către aşezarea cea dumne-
zeiască.

Izbăvitorule, izbăveşte-mă de gheena, pe care eu însumi mi-am pricinuit-o prin lucrurile cele
necuvioase, şi învredniceşte-mă desfătării celei veşnice, pentru rugăciunile Maicii Tale.

Amin!
Tu eşti tăria neputinţei mele, nădejdea

minţii mele celei deznădăjduite şi lumina, via-
ţa şi mângâierea inimii mele celei întunecate.
Doamne, cel ce ai făcut cele de deasupra

crugului ceresc şi ai zidit Biserica Ta, Tu
pe mine mă întăreşte întru dragostea Ta, Cela
ce eşti marginea doririlor şi credincioşilor
întărire, Unule Iubitorule de oameni.

Stăpână, învredniceşte-mă să Te văd cu

mintea pe tine totdeauna şi să fiu strălu-
cit cu lumina cea prea dulce dintru tine spre
veselia şi bucuria cea negrăită a inimii mele
celei smerite.

Născătoare de Dumnezeu, Stăpână, dă-mi plâns

neîncetat, lacrimi de-a pururi curgătoare, fri-
ca cea dumnezeiască în inimă aşezată, umilinţă
fierbinte, smerenie adevărată şi zdrobire a
inimii, şi mă mântuieşte.
Păcătuind pe pământ, mă tem de cer, că a-

cesta îmi va fi mie pârâş la judecată; Mân-
tuitorule milostive, pedepseşte-mă aici, iar
atunci să-mi ierţi greşelile mele pentru rugă-

Amin!
Prealăudată, dă-mi trezire minţii, dor de-a
pururea arzător, dragoste fierbinte de pocă-
inţă şi osârdie înmulţită, ca, plângând aici, să
dobândesc acolo mângâiere veşnică.
Din munte umbros, din Una Născătoare de

Dumnezeu cunoscând proorocul mai înainte cu
dumnezeiască vedere, că Te vei întrupa, Cu-
vinte, spăimântându-se slăvea puterea Ta.

Fecioară Curată, ceea ce eşti nor al Soa-

relui celui mai strălucitor ca aurul şi cu to-
tul luminos, Care a răsărit din Tatăl mai îna-
inte de luceafăr, luminează-mi întunericul meu
şi alinează-mi, cu lumina Ta cea dulce, durerea
sufletului şi necazul inimii mele.

Să nu încetezi, Stăpână, a mă acoperi tot-

deauna, că pe tine Te am scăpare, sprijinitoare
în ispite, izbăvitoare în primejdii, mângâietoa-
re în împresurări, părtinitoare în nevoi,
veselie în întristări şi bucurie în necazuri.
Pe Manase l-ai miluit mai înainte, Milos-

tive, şi tuturor l-ai pus pildă a suferirii
Tale celei neasemănate, a îndelungii răbdării
Tale şi a bunătăţii Tale celei multe; iar acum,
Îndurate, dacă cu milostivire mă vei mântui,
prin rugăciunile Maicii Tale, vei covârşi
pilda cea dintâi.

Amin!
ceea ce ai izvorât Curăţirea vieţii, Iz-

vorul cel nemuritor, Care se deşartă cu deşer-
tare nedeşertată şi nicidecum nu se deşartă,
ci când se deşartă, nedeşertat şi plin se ara-
tă; Fecioară neispitită de nuntă, învredniceş-
te-mă vieţii celei fără de moarte.
Luminează-ne pe noi, Doamne, cu poruncile

Tale şi cu braţul Tău cel înalt, pacea Ta
dăne-o nouă, iubitorule de oameni.

Născătoare de Dumnezeu Curată, fă pe ochii

mei ca nişte nori izvorâtori de lacrimi fier-
binţi, care să curgă neîncetat, deschizându-se
cu strâmtorarea şi tescuirea inimii mele.

Ca cel ce am săvârşit viaţă cu multe lacrimi

şi am călătorit un drum mult suspinător, Te rog
pe tine, Fecioară: dă-mi mie spre mângâierea
şi răsuflarea inimii mele celei mult pătimaşe
şi mult chinuite, pomenirea Ta cea luminată.
Suspin din inimă şi nu am pe cel ce mă mi-

luieşte, Stăpâne; lăcrimez cu amar şi nimeni
nu mă aude, Iubitorule de bine. Deci, Tu, singur,
pentru ceea ce Te-a născut fără de sămânţă,
mântuieşte-mă, ca un Bun şi Milostiv şi Care
toate le faci cu stăpânirea Ta.

Amin!
Născătoare de Dumnezeu, îmbracă-mă cu veş-

mântul cel luminos şi cu haina cea curată a
veseliei celei gândite şi a bucuriei celei
mântuitoare, ca să nu fiu aruncat afară din că-
mară, fiindcă nu am îmbrăcăminte vrednică de
nuntă.
Doamne, Cel ce pe Iona singur în chit l-ai

sălăşluit şi pe mine, cel prins în mrejile
vrăjmaşului, mântuieşte-mă din stricăciune ca
şi pe acela.

Mireasă a lui Dumnezeu, când cuget la veni-

rea cea înfricoşătoare a Fiului Tău, mă tânguiesc
şi suspin, plâng şi mă jelesc, iar când văd
lucrurile mele mă tem şi mă înfricoşez de
judecata Lui cea neamăgită.

Fecioară neîntinată şi neispitită de nuntă

spală sufletul meu cel întinat cu dezmierdă-
rile, prin baia umilinţei celei dumnezeieşti şi
a lacrimilor celor curăţitoare şi mă izbă-
veşte de munca cea înfricoşată a focului celui
nestins.
Îndurate, după ce am păcătuit, nu mai am în-

drăzneală să privesc la înălţimea cea nemăsu-
rată a cerului, nici să mă mai numesc fiu al
Tău, eu desfrânatul; ci Tu, Cel ce ai milă nemă-
surată miluieşte-mă în dar pentru rugăciunile
Maicii Tale.

Amin!
Născătoare de Dumnezeu, roagă pe Dumnezeu

Cuvântul pe Care L-ai născut din coapsele Tale
cele curate, să-mi dea dezlegare de păcate şi
în ceasul judecăţii, să mă împărtăşească de
dulceaţa cea preadulce şi să mă învredniceas-
că părţii aleşilor Lui.

Amin!
Sedealna
Suflete al meu, aducându-ţi aminte de văpaia

şi arderea gheenei, de scrâşnirea dinţilor, de
plângerea cea jalnică şi de despărţirea cea
amară, de moştenirea şi de adunarea sfinţilor,
îngrozeşte-te, suspină şi sârguieşte-te să-ţi
ştergi înscrisele datoriilor Tale celor nenumă-
rate cu lacrimi de umilinţă, având ajutătoare
neruşinată pe Maica lui Dumnezeu cea Curată, că
printr-Însa se dă iertare celor ce cu dreap-
tă credinţă o măresc ca pe o Născătoare de
Dumnezeu.
Tinerii cei ce merseseră din Iudeia în Ba-

bilon de demult, cu credinţă Treimii văpaia
cuptorului au călcat-o, cântând: Dumnezeul pă-
rinţilor noştri bine eşti cuvântat.

Cântare din buze necurate îţi aduc Ţie

celei Preacurate, Născătoare de Dumnezeu, rugân-
du-Te să mă izbăvesc de gândurile necurate şi
de întinăciunile trupului, Stăpână neîntinată.

Ai deschis uşile raiului, pe care strămoaşa

le-a încuiat oamenilor; pentru aceasta, Maica
lui Dumnezeu, deschide-mi şi mie uşa pocăinţei,
ca să intru prin uşile Raiului.
Hristoase Milostive, pentru mulţumea milei

Tale, miluieşte-mă şi mă curăţeşte pe mine cel
ce sunt cu covârşire mai necurat decât toţi
oamenii şi dracii şi izbăveşte-mă de gheena cu
solirile Maicii Tale Celei Preacurate.

Amin!
Ceea ce ai născut pe Stăpânul cel iubitor

de oameni, arată-ţi iubirea Ta de oameni către
mine săraculşi cel fără de omenie cu adevărat
şi miluieşte cu iubire de oameni urâciunea
mea de oameni.
Irmos: Pe Dumnezeu Cel ce S-a proslăvit. . .

Fecioară, ceea ce eşti scăparea păcătoşilor

şi curăţitoarea smeriţilor, alinează şi liniş-
teşte cu totul prin mângâierea gândită a lu-
minii Tale preadulce, sufletul meu cel chinuit
şi necăjit şi totdeauna tescuit cu întuneca-
rea.

Născătoare de Dumnezeu Marie, ceea ce ai

înviat pe cei morţi cu naşterea Ta cea purtă-
toare de viaţă, născând cu adevărat însăşi Via-
ţa, înviază-mă pe mine cel omorât şi scoală-
mă pe mine cel îngropat; ridică-mi mintea cea
căzută, Ceea ce eşti binecuvântată, preaslăvită
şi cu dar dăruită.

ştiind, Stăpâne, bogăţia milostivirii Tale

celei nemăsurate, noi cei ce credem în tine că-
dem înaintea Ta împreună cu desfrânatul şi cu
fierbinţeală-ţi strigăm: primeşte-ne pe noi cei
ce am păcătuit, pentru rugăciunile Maicii
Tale, că la Tine năzuim, Milostive. Căci cu ade-
vărat nu este păcat care să biruiască iubirea
Ta de oameni.

Amin!
Pe cei ce se primejduiesc cumplit în noia-

nuri, îi primesc adăpostiri şi limanuri mân-
tuitoare, primeşte-mă şi pe mine, Stăpână, cel ce
mă primejduiesc în valurile cele gândite şi mă
mântuieşte, ceea ce eşti limanul celor ce se
înviforăsc de furtuna asuprelilor drăceşti, că
Tu eşti sprijinire, acoperământ şi părtinire
străină.

toţi vecii.
Irmos:
Pe Dumnezeu Cel ce S-a proslăvit în Mun-

tele cel sfânt şi în rug a arătat lui Moisi
taina naşterii pururea Fecioare, lăudaţi-L şi
Înfricoşatu-s-a tot auzul de nespusa lui

Dumnezeu pogorâre, căci Cel Prea Înalt de
bună voie S-a pogorât până şi la trup, din
pântece fecioresc făcându-Se om; pentru a-
ceasta pePreacurata Născătoare de Dumnezeu
credincioşii O mărim.

Ceea ce eşti sfeşnic cu totul luminos şi

cu aur strălucitor, Fecioară preadulce în chi-
pul soarelui, care străluceşti şi răspândeşti
lumină, luminează-mă şi mă sfinţeşte cu mi-
lostivirea Ta şi curăţeşte-mă cu umilinţă, spă-
lându-mă de întinăciunea patimilor, încât cu-
rat făcându-mă, să privesc la icoana Ta, să mă
închin ei şi să o sărut.

Ceea ce eşti nor cu raze de aur şi purtă-

tor de strălucire; ceea ce ai născutRaza slavei
Tatălui; ceea ce ai izvorât Lumina cea dulce din
Lumina cea începătoare de viaţă; ceea ce ai
răsărit trupeşte pe Soarele cel mai înainte
de soare, străluceşte cu lumina Ta cea dulce
negura sufletului meu şi întunericul
minţii mele.

Oştirile îngerilor şi oamenii cei de pe pă-
mânt se vor minuna, Doamne, dacă, pentru rugă-
ciunile Maicii Tale, pe mine cel deznădăjduit
mă vei învrednici îndurărilor Tale şi cu milos-
tivire, ca un Bun, vei mântui sufletul meu, pentru
care voi propovădui cu mare glas milele Tale în
toată lumea.

Amin!
Lucru preaslăvit ai lucrat, Preacinstită,

născând pe Ziditorul Tău şi Domnul. Lucrează
şi acum altă minune întru mine păcătosul şi
osânditul; miluieşte-mă cu milostivire şi mân-
tuieşte-mă cu iubire de oameni, ca o Maică a
Iubitorului de oameni, pe mine cel nevrednic de
iubire de oameni.
LUNI SEARA
Celui ce a sfărâmat războaiele cu braţ

înalt şi a trecut pe Israil prin MareaRoşie
să-I cântăm Lui ca Izbăvitorului nostru, că
S-a preaslăvit.

Preacurată, vindecă putrejunea şi bubele

rănilor sufletului meu cu doctoria cea iute
a Fiului Tău, căci către tine mi-am pus toată
nădejdea mea şi pe tine Te pun mijlocitoare la
Fiul Tău şi Dumnezeul nostru.

Cheltuindu-mi în lenevire şi trândăvie

toată viaţa mea, eu desfrânatul şi venindu-mi
întru sine, alerg la acoperământul Tău şi strig
ŢIE CU CREDINţ = Stăpână Preacurată, mântuieşte-
mă cu solirile Tale.
Mai mult decât nisipul s-au înmulţit nele-

giuirile şi păcatele mele, care fără de ruşine
le-am făcut şi dosădind pe cel după chipul Tău,
m-am întinat eu ticălosul şi m-am făcut pră-
vălie a fărădelegilor.

Amin!
Năzuind acum la tine cu lacrimi, cu suspin

adânc şi cu necazul inimii, nu mă trece cu ve-
derea, rogu-mă, ci, cu mijlocirea Ta, roagă pe
Fiul Tău, să mă izbăvească de muncă în ziua ju-
decăţii.
Întăritu-s-a inima mea întru Domnul; înăl-

ţatu-s-a fruntea mea întru Dumnezeul meu;
lărgitu-s-a gura mea asupra vrăjmaşilor mei;
veselitu-m-am de mântuirea Ta.

Stăpână, văzând picăturile lacrimilor mele,

suspinurile inimii şi ridicarea mâinilor cu
dinadinsul, îndură-Te cu milostivire către robul
Tău, pentru că nu am alt ajutor afară de tine.

Născătoare de Dumnezeu, cunoscând firea mea

cea pătimaşă, care în fiecare zi alunecă fără
ţinere către cele rele, sprijineşte-mă şi mă
mântuieşte, Stăpână, că nu am alt ajutor afară
de tine.
Întinat fiind la suflet şi lipsit de toate

bunătăţile, pe care eu singur ticălosul le-am
prăpădit prin sfătuirea cea rea, la tine năzu-
iesc, Stăpână, că nu am alt ajutor afară de tine.

Amin!
Cercetându-mă pe sine-mi, m-am aflat că pe

toţi oamenii covârşesc cu nelegiuirile mele,
eu ticălosul. şi unde voi fugi eu, ticălosul?
Fără numai la tine, cea preamilostivă. Pentru
că nu am alt ajutor afară de tine, Stăpână.
Auzit-amDoamne, auzul Tău şi m-am temut

cu Dumnezeu pururea vecuitor fiind, întru-
pându-Te cu sfat negrăit, ai ieşit din Fe-
cioară. Slavă, Hristoase, pogorârii Tale, sla-
vă puterii Tale.

Ninivitenii cei ce au lăcrimat de demult

cu cenuşă şi cu sac, plecându-se proorociei
proorocului, au atras asupră-le mila Fiului Tău,
Cea întru totul Curată; pentru aceasta Te rog
pe tine, milostiveşte-L pe Dânsul ca să treacă
cu vederea şi greşelile mele.

Vai de vătămarea mea de minte, o, întru

tot lăudată! Că voind, m-am amestecat cu cele
rele, făcându-mă fără simţire şi nepăsător şi
desfrânând cu poftele cele afară de fire; pentru
aceasta întoarce-mă, înţelepţeşte-mă şi mă po-
văţuieşte la calea pocăinţei.
Dăruieşte-mi sănătate sufletului şi trupu-

lui, ca să lucrez şi să împlinesc voia Fiului
Tău, cu frică şi cu bucurie. Pentru că poţi şi
faci toate câte voieşti celor ce aleargă cu
credinţă şi cu dor la Biserica Ta, Fecioară, Mai-
că a Ziditorului a toate.

Amin!
Stăpână cu totul fără prihană, stând înain-

tea icoanei Tale celei preacurate cu multă
evlavie, cer rugându-Te: să nu mă lepezi de la
faţa Ta pe mine ticălosul, ci îndură-Te şi mă
izbăveşte de orice vătămare, primejdie şi rău-
tate.
Întunericul sufletului meu risipeşte-l,

Dătătorule de lumină, Hristoase Dumnezeule
Cel ce ai alungat întunericul cel de mai
înainte al adâncului, şi-mi dăruieşte lumina
poruncilor Tale, ca, mânecând, să Te slăvesc
pe Tine.

Cu faptele mele cele nelegiuite şi cu fără-

delegile mele m-am făcut cu totul întinat
şi locaş necurat cu adevărat, urât fiind de
îngeri şi de oameni; ci spală-mă, Preacurată,
cu lacrimile mele.

Înghesuit fiind de prea multe ispite şi de

primejdii de pretutindeni şi clătindându-mă de
furtuni şi de necazuri, Preacurată, păzeşte-mă
sub acoperământul Tău cel dumnezeiesc, izbă-
vindu-mă totdeauna şi mântuindu-mă.
Folosind solirea Ta cea fierbinte către

Fiul Tău şi Mântuitorul, roagă-L, Preacurată
pentru sluga Ta cea netrebnică şi mult gre-
şită, ca să-mi dea dezlegare de greşeli mai
înainte de cercetare.

Amin!
Mărturisindu-mi păcatele şi nelegiuirile

mele pe care întru conştiinţă le-am făcut, cu
suspinuri Te rog şi-ţi strig: Stăpână, să nu în-
cetezi a mă apăra totdeauna şi să nu mă lepezi
pe mine robul Tău.
Precum ai izbăvit pe proorocul din adâncul

cel mai dedesubt, Hristoase Dumnezeule, şi pe
mine mă izbăveşte de păcatele mele ca un Iu-
bitor de oameni şi îndreptează viaţa mea, ro-
gu-mă.

Stăpână, nelegiuirile mele s-au făcut ca o

sarcină grea peste mine, după psalmistul, iar
rănile sufletului meu s-au împuţinat şi au pu-
trezit din pricina nebuniei mele.
Alergând cu sârguinţă la Biserica Ta cea

sfântă, ca o slugă ticăloasă stau înaintea Ta,
Stăpână, rugându-mă: primeşte-mi rugăciunea
mea, precum Stăpânul a primit atunci banii vă-
duvei.
Vai, cum mă mai ţine pământul şi nu mă în-

ghite pe mine cel însumi osândit, care am des-
frânat mai mult decât toţi oamenii? Nu mă pri-
cep ticălosul! Ci Tu eşti ceea ce mă mântuieşti.

Amin!
Stinge, Preabună, cu rourarea milei Tale

săgeţile cele înfocate ale vrăjmaşului celui
ce-mi dă război, care ziua şi noaptea le aruncă
cu vicleşug asupra mea.

Amin!
Sedealna
Mă gândesc la judecată şi mă tem, mă cutre-

mur de întrebarea cea înfricoşată, mă spăimân-
tez de răspunsul Judecătorului şi mă îngro-
zesc de muncă, de durerea focului, de întuneri-
cul tartarului, de scrâşnirea dinţilor şi de
viermele cel neadormit. Vai mie, ce voi face
când se vor pune scaunele, se vor deschide căr-
ţile şi se vor vădi faptele? Stăpână, să-mi fii
atunci ajutătoare şi folositoare fierbinte,
căci pe tine Te am nădejde eu netrebnicul ro-
bul Tău.
Cel ce ai mântuit prin înger pe tinerii

din cuptor şi focul cel ce suna ca tunetul
l-ai prefăcut în rouă; bine eşti cuvântat
Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri.

Cea cu totul sfântă, ochii sufletului meu

celui ticălos către tine îi întind şi cu dor
strig Fiului Tău, Mântuitorului şi Ziditorului
meu: Hristoase îndurate, miluieşte-mă cu soli-
rile Maicii Tale.

Fecioară având izvorul tămăduirilor, ca

ceea ce ai născut pe Hristos, varsă cu îmbel-
şugare peste mine sluga Ta cea neputincioasă
o picătură din el, căci sunt rănit cumplit
peste tot. . .
Fecioară întru totul sfântă, umple smeritul

meu suflet de umilinţa cea dumnezeiască, ca să
vărs cu fierbinţeală multe lacrimi în Biseri-
ca Ta cea dumnezeiască, spălându-mi întinăciu-
nea patimilor.

Amin!
Mireasă neispitită de nuntă, păzeşte pe

toţi cei ce nădăjduiesc la tine. Că de nu ne
vei păzi Tu, Fecioară, pierim toţi şi ne facem
mâncare dracilor.
Irmos: Cela ce acoperi cu ape. . .

Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, izbăveşte

pe robii Tăi, atunci când va voi Fiul Tău să
judece pe tot neamul omenesc şi să despartă,
vai mie! pe cei drepţi de cei nedrepţi.

Minune mare este, cum Fecioară ai aplecat

şi Fecioară Te-ai arătat după naştere, Stăpână.
Cu adevărat tainele Tale sunt preaslăvite. Pen-
tru aceasta ne închinăm şi preaînălţăm naşterea
Ta cea negrăită.

M-am depărtat de la tine şi m-am făcut urât

cu răutăţile mele. Vai mie! şi m-am făcut de
batjocură vrăjmaşilor mei, eu ticălosul; ci Tu,
Fecioară, nu trece cu vederea până în sfârşit
pe sluga Ta, rogu-mă.

Amin!
Fiind mort de mişcările amăgitorului, în-

viază-mă ceea ce ai născut Viaţa tuturor, şi
să nu-l mai laşi pe acesta să ne silnicească
pe noi smeriţii şi nedumeriţii.

Irmos:
Cela ce acoperi cu ape cele mai deasupra

ale Tale; Cel ce pui nisipul hotar mării şi
toate le ţii, pe Tine Te laudă soarele, pe
Tine Te slăveşte luna, Ţie toată făptura Îţi
aduce laudă, ca Făcătorului tuturor în veci.
Bine este cuvântat Domnul Dumnezeul lui

Israil, Cel ce a înălţat semnul mântuirii
noastre în casa lui David slugii Sale, întru
care ne-a cercetat pe noiRăsăritul cel din
înălţime şi ne-a îndreptat pe noi în calea
păcii.

Fiul Tău şi Dumnezeu înălţându-Se pe lemn,

pentru noi credincioşii, S-a sculat şi a rupt
înscrisul nostru, surpând pe vrăjmaşul până în
sfârşit; pentru aceasta pe tine, Preacurată
cu Fiul Tău şi Dumnezeu împreună Te mărim.

Stăpână, văzând curgerea lacrimilor mele,

caută cu milostivire spre mine şi curăţind
cu mila Ta smeritul meu suflet, răpeşte-l din
mâna dracilor, păzeşte-l şi-l acoperă.
Slavă Tatălui şi Fiului şi SfântuluiDuh. . .
Stăpână Curată, lauda proorocilor şi a a-

postolilor, frumuseţea ierarhilor, podoaba tutu-
ror mucenicilor, veselia cuvioşilor, desfătarea
drepţilor şi bucuria necăjiţilor, nu trece cu
vederea rugile robilor Tăi.

Amin!
Popoare, limbi şi seminţii, tinerii împreu-

nă cu fecioarele şi toţi cei hrăniţi cu dreap-
ta credinţă, veniţi să ne apropiem cu minte cu-
rată şi Fecioarei şi Maicii Dumnezeului nos-
tru să-i strigăm cu fierbinţeală: întru tot
sfântă, mântuieşte pe toţi cu solirile Tale.
ÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎ
MARTI SEARA
Marea ai închegat-o, cufundând pe mândrul

Faraon în ea cu căruţele şi ai mântuit pe
popor neudat, Doamne, şi i-ai adus pe ei în
muntele sfinţeniei şi au strigat: cântăm
ŢIE, DUMNEZEUL = nostru Celui tare în răz-
boaie, cântare de biruinţă.

Să lăudăm cu cântări sfinţite pe cea mult

lăudată, Care a născut mai presus de cuvânt
pe Dumnezeu Cuvântul cel prealăudat, pe Care
firea omenească Îl laudă, iar oştile cereşti
Îl cinstesc cu cântări de laude dumnezeieşti.

Pe locaşul cel curat al fecioriei, pe Bi-

serica curăţiei, pe casa cea sfântă, pe cămara
cea binemirositoare, pe saraiul cel cu lumină
strălucitor, pe sălaşul darurilor, pe palatul
lui Iisus, pe cea binecuvântată să o lăudăm.
Iubitorule de oameni, Cel ce iubeşti pe cei

drepţi şi cu milostivire miluieşti pe toţi
păcătoşii, îndură-Te şi mă miluieşte pe mine
care sunt mai păcătos decât toţi oamenii, amă-
rându-Te cu lucrul, cu cuvântul şi cu gândul,
şi mântuieşte-mă pentru rugăciunile Născă-
toarei de Dumnezeu.

Amin!
Dumnezeul nostru Cel ce locuieşti în ceruri,

Te-a gătit pe tine, Fecioară, cer cuvântător pe
pământ mai înalt decât cerurile, şi tăinuindu-
se de puterile cele cereşti, S-a sălăşluit
întru tine, Cel ce în ceruri nu este încăput.
Cuvinte, cel ce ai întărit cerurile cu cu-

vântul, întăreşte mintea şi inima noastră,
ca să Te lăudăm pe Tine, Mântuitorul sufle-
telor noastre.

Eu cel ce mai înainte de moarte sunt mort,

cel ce mai înainte de îngropare sunt îngropat;
cel ce mai înainte de mormânt petrec în mor-
mântul nesimţirii celei împietrite şi vâr-
toase, pe tine, Stăpână şi Maica Vieţii, Te rog
să mă înviezi.

Ceea ce eşti frumuseţea lui Iacov, cea

aleasă mai înainte de veci, cea bună între
femei şi frumoasă, Fecioară şi Maică neispi-
tită de nuntă, Născătoare de Dumnezeu Stăpână,
mântuieşte-mă Mântuirea mea.
Izvorule neîmpuţinat, fântână necheltuită,

pârâul cel de-a pururea curgător şi îndestu-
lat, paharule al milei, adâncule al îndurărilor,
noianule al iubirii de oameni, Stăpână, mân-
tuieşte-mă.

Amin!
ceea ce eşti bună, miluieşte-mă pe mine cel

rău; ceea ce eşti izvor nedeşertat al milei,
milostiveşte-Te spre mine cel plin de nemi-
lostivire; ceea ce eşti Curată şi fără prihană,
curăţeşte-mă pe mine cel pângârit şi întinat,
şi mântuieşte-mă, Fecioară, izbăvindu-mă de
toate cele rele.
Proorocul Avacum cu ochii minţii a văzut

mai înainte venirea Ta, Doamne. Pentru aceas-
ta a strigat: De la miazăzi va veni Dumnezeu;
Slavă puterii Tale, Hristoase; Slavă smere-
niei Tale.

Zavistia a putut mai înainte să mă izgo-

nească de la Dumnezeu, să mă lipsească de des-
fătareaRaiului şi să mă dea stricăciunii. Ci
Tu, Fecioară, născând fără de stricăciune pe
Hristos Făcătorul meu, m-ai făcut fără strică-
ciune şi m-ai arătat iarăşi cetăţean alRa-
iului.

Sursă de milostivire ne-ai izvorât nouă,

ca o fântână ce izvorăşte curgere dulce şi ca
un izvor limpede ce scoate ape purtătoare de
viaţă; pentru aceasta, Născătoare de Dumnezeu,
răcoreşte-mă cu totul pe mine cel ars de se-
tea patimilor celor înfocate.
Lepădându-mă de părinteştile Tale porunci

şi cheltuind în dezmierdări bogăţia pe care
mi-ai adus-o, m-am făcut sărac de dumnezeieş-
tile daruri, eu ticălosul; pentru aceasta,
pentru rugăciunile Maicii Tale, să nu mă urgi-
seşti, Milostive Doamne, pe mine cel ce mă po-
căiesc cu adevărat.

Amin!
Fecioară neîntinată, nimeni nu s-a întinat

pe pământ, precum m-am întinat eu pângăritul şi
m-am spurcat cu dezmierdările; pentru aceasta
cad la tine, ceea ce eşti neîntinată: primeşte-
mă şi mă mântuieşte cu rugăciunile Tale cele
preacurate, ca ceea ce toate le săvârşeşti cu
lesnire, ca o Maică a lui Dumnezeu Cuvântul.
Doamne Dumnezeul nostru, pacea Ta dă-ne-o

nouă; Doamne Dumnezeul nostru câştigă-ne pe
noi; Doamne afară de Tine pe altul nu ştim,
numele Tău numim.

Naşterea Ta cea neînţeleasă nedumerire îm-

prăştie. Căci cum şi Prunc ai născut şi Fecioară
Curată ai rămas; cu adevărat întru tine se
înnoieşte firea şi legile ei se dezleagă.

Având îndrăzneală mare către Domnul, Cel

ce S-a născut din coapsele Tale, câte le vo-
ieşti le şi săvârşeşti, şi pe toate le poţi,
Maica Domnului Cel Atotputernic; pentru
aceasta voieşte numai şi mă vei mântui.
Suflete al meu, să nu întârzii rămânând

în străinătatea cea depărtată, ci aleargă
degrabă şi te mărturiseşte lui Dumnezeu şi
Tatăl, ca să iei dezlegare de acelea pe care
le-ai lucrat rău cu desfrânarea în toată
viaţa Ta.

Amin!
Ceea ce eşti limanul nepătimirii, scoate-mă

din primejdia viscolului valurilor patimilor
în care mă cufund ca o corabie în furtună, şi
dă-mi cercetarea Ta ca o anghiră sfinţită,
Maică neîntinată a lui Dumnezeu Ocârmuitorul.
Iubitorule de oameni, valurile vieţii mă

înviforează ca apele mării; pentru aceasta
ca şi Iona strig către Tine, Cuvinte: Scoate
din stricăciune viaţa mea, Milostive Doamne.

ceea ce eşti sălaş desfătat al Stăpânului,

palat bine mirositor al Cuvântului şi încă-
pere cuvântătoare a lui Hristos, Care pe toate
le-a făcut cu cuvântul, Maică a lui Dumnezeu
Prealăudată, miluieşte Sufletul meu cel ti-
călos

Marea greşelilor mă împresoară şi mă ţine

şi întreitele învăluiri ale păcatelor mă vis-
colesc, iar suflarea cea potrivnică a patimilor
celor nenumărate mă trage în fundul pierzării;
ci Tu, ceea ce ai născut Adâncul îndurărilor
încetează-mi viscolul.
Iubitorule de oameni, tânăr fiind, am chel-

tuit bogăţia Ta în faptele cele întinate
ale desfrânării, şi flămânzând de bunătăţile
Tale, eu ticălosul, vin acum la Tine cu jale,
cerându-mi iertare ca de la un Milostiv, prin
rugăciunilePreacuratei Fecioare.

Amin!
Preacurată, haina mea este întinată şi

făclia sufletului meu s-a stins, şi legat
fiind de mâini şi de picioare cu lanţurile
greşelilor mele cele multe, sunt aruncat afară;
ci Tu, cămara cea însufleţită a lui Dumnezeu
bagă-mă în cămara cea dumnezeiască.

Amin!
Sedealna
Mieluşeaua cea neîntinată văzând pe Mie-

lul şi Păstorul spânzurat pe Cruce, a strigat:
Fiul meu, ce înseamnă această vedere străină
şi fără de nădejde?Cum Tu, fiind Viaţa tutu-
ror, eşti osândit asemenea cu oamenii?Ci
scoală-Te a treia zi din morţi, Cuvinte, pre-
cum ai zis.
Cuptorul haldeilor fiind ars cu foc, s-a

răcorit prin Duhul, cu ajutorul lui Dum-
nezeu. Iar tinerii au strigat: Bine eşti cu-
vântat Dumnezeul părinţilor noştri.

A Te lăuda pe tine, Prealăudată, şi a Te

binecuvânta pe tine cea binecuvântată, nici
firea îngerilor, nici a oamenilor nu pot pre-
cum se cuvine, că pe Ziditorul amândorura şi
pe Făcătorul totului L-ai născut, rămânând
Fecioară.

Nu am lacrimi, nu am plâns, nici pocăinţă,

Preasfântă Fecioară; ci Tu, ceea ce ai şters
toată lacrima de pe faţa pământului, dă-mi
umilinţă, ca lăcrimând cu amar, să-mi spăl su-
fletul meu.

Eu sunt pomul cel neroditor, cel vrednic
de blestem şi de viaţa cea cu totul uscată, care
nicidecum nu aduc rod de umilinţă, făcându-
mă vinovat tăierii şi arderii; ci Tu, Hristoase,
să nu mă trimiţi în focul cel nestins, pentru

Amin!
Fecioară avându-Te pe tine sprijinire tare

şi părtinitoare neruşinată, mă voi izbăvi de
focul cel vecuitor, de scrâşnirea dinţilor, de
întunericul cel stricăcios şi de toată
nevoia şi necazul ce va să fie.
Irmos: Îngerii şi cerurile, pe Cel. . .

Bucură-te, izvor care izvorăşti bucuria

sufletească; bucură-te, dătătoarea darului ce-
lui dumnezeiesc; bucură-te, sălaşul bucuriei;
bucură-te, încăpere sfântă, căruţă cinstită a
Soarelui celui neînserat, Născătoare de Dum-
nezeu Marie, ceea ce eşti binecuvântată, Prea-
slăvită şi cu dar dăruită.

MariePrealăudată, străine şi mai presus

de minte şi de gând sunt lucrurile cele în-
fricoşate ale naşterii Tale celei preaslăvite,
că ai născut fără amestecare, fără schimbare
şi fără sămânţă pe Domnul slavei, pe Unul din
Treime, Care şade pe heruvimi şi pe serafimi.

Iubitorule de oameni Stăpâne, izbăveşte-mă

de darea de seamă cea înfricoşată, căci nici
un răspuns nu am pentru răutăţile pe care le-
am lucrat. Că trăind dobitoceşte ca un necu-
vântător, lucruri dobitoceşti am făcut. Ci Tu,
Cuvinte al lui Dumnezeu, pentru rugăciunile
Maicii Tale, miluieşte-mă pe mine robul Tău.

Amin!
Ajutorul Tău cel grabnic şi sprijineala Ta

cea tare pe care mi le-ai dăruit mie, mă spăi-
mântează Stăpână, ceea ce eşti cu totul fără
prihană; pentru aceasta cu bucurie îţi strig
ŢIE: BUCURă-TE = coperământul şi mântuirea su-
fletului meu, bucură-te, bucuria lumii şi nă-
dejdea mea cea tare; bucură-te, ceea ce-mi eşti
pricinuitoare de viaţa cea veşnică.

Irmos:
Îngerii şi cerurile, pe Cel ce şade pe

scaunul slavei şi neîncetat Se slăveşte ca
un Dumnezeu, binecuvântaţi-L, lăudaţi-L şi-L
Străin lucru este maicilor fecioria; stră-

ină este şi fecioarelor naşterea de prunci,
iar întru tine, Născătoare de Dumnezeu, amân-
două s-au rânduit. Pentru aceasta toate se-
minţiile pământului pe tine neîncetat Te
fericesc.

Stăpână, vindecă rănile inimii mele celei

ticăloase şi doctoreşte bubele cele multe şi
greu de vindecat ale sufletului şi trupului
meu, tămăduindu-mi durerile cele cumplite, iar
bolile mele dezleagă-le cu cercetarea Ta cea
dumnezeiască.

Nu am alt sprijjinitor, părtinitor şi mij-

locitor către Dumnezeu pe pământ, fără numai pe
tine, Stăpână, Preasfântă; pentru aceasta cad la
tine cu lacrimi fierbinţi şi cu durere a inimii
rugându-Te: sprijineşte neputinţa mea.
Sufletelor care v-aţi înstrăinat de Dumne-

zeu şi v-aţi lipsit de darurile cele dumne-
zeieşti, luând asupră-ne întoarcerea fiului
desfrânat, veniţi să strigăm: Părinte bune care
eşti în ceruri, toţi ţi-am greşit Ţie, cură-
ţeşte şi mântuieşte pe toţi cei ce aleargă la
Tine, pentru rugăciunile Născătoarei de Dumne-
zeu.

Amin!
Ce voi face?Ce voi răspunde eu smeritul?

Pe cine voi avea ajutor acolo, eu cel înfăşu-
rat cu mulţime de păcate cumplite, cu noian de
trândăvie şi cu covârşire de nesimţire?Prea-
sfântă Născătoare de Dumnezeu, nădejdea celor
deznădăjduiţi, să nu mă ruşinezi pe mine robul
Tău.
MIERCURI SEARA
Cântare să înălţăm popoare minunatului

nostru Dumnezeu, Cel ce a izbăvit pe israil
din robie, cântând cântare de biruinţă şi
strigând: să-ţi cântăm Ţie, Celui ce eşti în-
suţi Stăpân.

Cuvinte cel fără de început cu Tatăl şi

împreună de un scaun, dă-mi cuvânt ca să cânt
de-a pururea cu cuvinte pe Fecioara şi Maica
cea neispitită de nuntă, care prin cuvânt Te-a
născut pe tine, Cuvântul cel ipostatic şi de-a
pururea vecuitor şi mai presus de minte, de
cuvânt şi de cuget.

Dăruieşte sufletului meu o rază de bucurie

şi plâns făcător de bucurie şi curăţitor de
patimi; întoatce-mi în bucurie jalea mea; ru-
pe-mi sacul cel aspru al păcatelor mele şi
încinge-mă, Fecioară, cu veselia cea dumneze-
iască.
Hristoase Împărate, eu cel ce am păcătuit

mai mult decât toţi oamenii cu gândurile, cu
cuvintele, cu aducerile aminte şi cu faptele
vin la Tine, Mântuitorule, şi-ţi strig: greşit-
am, mântuieşte-mă cu rugăciunile Celeia ce
Te-a născut.

Amin!
Vino suflete al meu smerite şi strigă că-

tre Maica lui Dumnezeu: ceea ce eşti acoperă-
mântul oamenilor, să nu mă părăseşti pe mine,
ci mă apară şi mă păzeşte şi mă slobezeşte din
munca cea veşnică, sprijin celor deznă-
dăjduiţi.
Cuvinte al lui Dumnezeu, Cel ce ia întărit

cerurile cu mâna Ta, întăreşte şi inimile
noastre, a celor ce nădăjduim în Tine, întru
lumina cunoştiinţei Tale celei adevărate.
Fecioară, dumnezeiescul Tău nume întru ini-

ma mea este mai dulce cu adevărat decât mie-
rea ce îndulceşte gâtlejul, decât fagurul ce
îndulceşte limba şi decât toată dulceaţa.

Stăpână, cheltuindu-mi vremea nemerniciei

mele în lenevire şi trândăvie, mă tem şi mă
înfricoşez cugetând la divanul cel înfricoşat,
groaznic şi necăutător la faţă al Celui Născut
al Tău.
Doamne, primeşte-mi, plânsul cel neîncetat,

suspinul cel necontenit şi inima cea zdro-
bită şi ca un Iubitor de oameni, cu mila Ta cea
nemăsurată, dă-mi iertare greşelilor pe care
le-am făcut, pentru rugăciunilePreacuratei
Fecioare.

Amin!
Stăpână, ceea ce eşti nor însufleţit aApei

celei dătătoare de viaţă, arată pe ochii mei
nori slobozitori de lacrimi şi mă învredni-
ceşte ca totdeauna să mă spăl şi să mă adăp
cu ele.
Proorocul văzându-Te mai înainte cu taină

pe Tine, Cuvinte, că vrei să Te întrupezi din
Fecioara, cu cântare a strigat: Slavă puterii
Tale Doamne.

ceea ce ai plouat lumiiApa cea săltătoare,

Care adapă pe cei ce s-au topit de arşiţa pă-
catelor, învredniceşte-mă să plâng cu amar, să
mă ud cu lacrimile, să suspin din adâncul ini-
mii mele şi să-mi spăl ziua şi noaptea patul
meu.
Faptele mele cele rele se pornesc acum

asupra mea cu sălbăticie ca nişte chinuitori,
îngrozind sufletul meu cel omorât cu greşe-
lile; de aceea deznădăjduindu-mă, cad la tine,
Fecioară: miluieşte-mă în dar pe mine ticălo-
sul.
Hristoase, Tu închipuindu-mă din pământ,

m-ai făcut; Tu m-ai împodobit cu cuvânt dumne-
zeiesc; Tu mi-ai dat suflet şi minte. Deci să nu
mă dobândească vrăjmaşul pe mine zidirea Ta,
nici iadul, nici întunericul, nici focul ghee-
nei; ci Tu, Cel ce eşti Iubitor de oameni
mântuieşte-mă pentru ceea ce Te-a născut.

Amin!
Afară de tine, Curată, altă ajutătoare nu am

şi afară de tine alt acoperământ nu ştiu.
Tu eşti nădejdea mea, Tu scăparea mea, Tu făcă-
toarea mea de bine, Tu sprijinitoarea mea cea
gata; pentru aceasta Te rog: scoate-mă din
toată nevoia şi mă mântuieşte pe mine robul
Tău.
Mânecă duhul meu către Tine, Dumnezeule,

pentru că lumină sunt poruncile venirii Tale;
deci întru acelea luminează mintea noastră,
Srăpâne, şi ne povăţuieşte pe calea vieţii.

Purtând întru mine lucruri de ruşine, pe
mine însumi mă osândesc eu osânditul mai înain-
te de cercare, ci Tu, ceea ce eşti de Dumnezeu
dăruită şi părtinitoarea tuturor să-mi stai
de faţă şi să mă izbăveşti de osânda cea
cumplită.

Maică a lui Dumnezeu şi Fecioară, spre tine

mi-am pus toată nădejdiile mântuirii mele; să
nu mă treci cu vederea pe mine cel ce mă cu-
fund cumplit în noianurile primejdiilor, ci
dă-mi mâna Ta, precum Hristos lui Petre, şi mă
mântuieşte.
Mântuitorule, mă acoperă întunericul şi

focul lucrurilor mele mă arde, scrâşnirea din-
ţilor şi gerul tartarului mă tulbură, iar
feţele cele posomorâte ale dracilor mai mult
mă înfricoşează; de care izbăveşte-mă cu ru-
găciunile Celeia ce Te-a născut.

Amin!
Uşa morţii îmi deschide mărturisirea, iar

zăvoarele iadului mă apucă ca pe un osândit;
ci Tu, Fecioară, ceea ce eşti cu totul fără
prihană, fii mie uşa către viaţă, rupând înche-
ietorile iadului.
Adâncul păcatelor şi viforul greşelilor

mă tulbură şi mă împing în adâncul deznă-
dăjduirii celei silnice; ci tinde-mi şi mie
mâna Ta cea tare, ca lui Petru, o Îndreptă-
torule, şi mă mântuieşte.

Născătoare de Dumnezeu Fecioară, ceea ce
negrăit ai născut viaţa oamenilor, înviază-mă
pe mine cel omorât cu multe călcări de porun-
că şi mă întăreşte să fac voile Domnului.

Noi cei ce ne aflăm întru adâncul răută-

ţilor şi care ne primejduim de-a pururea în
valurile necazurilor, pe tine Te avem părti-
nitoare şi zid, Născătoare de Dumnezeu, ceea
ce eşti scăparea credincioşilor.
Manase este pildă şi icoană a bunătăţii

Tale pe pământ, Hristoase, iar eu sunt mai mare
povestire a iubirii Tale de oameni, minune
mare lucrând. Că pe mine cel mort m-ai înviat

Amin!
Fără de mamă mai înainte de trup, fără de

tată, fără întrupare a fost Fiul Tatălui şi al
Maicii, Cel ce în aceste două feluri se numeşte
mai presus de minte; că lui Dumnezeu se cuvin
minunile cele preaslăvite.

Amin!
Sedealna
Suflete al meu, cugetând la râul cel înfri-

coşat al focului celui nestins înfiorează-te,
strânge-te şi te depărtează de la răutate, şi
cu plângere şi cu tânguire amară întru zdrobi-
rea inimii aleargă cu smerenie mai înainte de
sfârşit la Maica Domnului Tău şi roagă-te Ei
ca să te izbăvească de el şi strigă-i: Născă-
toare de Dumnezeu, roagă-Te Fiului Tău şi Dum-
nezeu să-mi dăruiască iertare de greşeli
că pe tine Te am nădejde eu netrebnicul ro-
bul Tău.
Cel ce ai întemeiat pământul întru început

şi cerurile cu cuvântul le-ai întărit, bine
eşti cuvântat în veci Doamne Dumnezeul pă-
rinţilor noştri.

Fecioară ceea ce ai născut pe Dumnezeu Cu-

vântul cel milostiv, îndură-te şi
mă miluieşte, luminează-mi sufletul meu cu lu-
mina cea dintru tine şi izbăveşte-mă de lu-
crarea cea cumplită şi măiestrită a dracilor.

Maica Mântuitorului, izbăveşte-mă pe mine

cel ţinut de cumplita robie a gândurilor ce-
lor rele şi a patimilor celor stricătoare de
suflet, ca, mântuindu-mă, să Te slăvesc de-a
pururea după datorie.
Îndurate, pentru rugăciunile Celeia ce Te-a

născut, încetează durerea şi chinuirea cea ne-
grăită a sufletului meu şi plângerea mi-o prefă
în bucurie adevărată, ca un Milostiv şi Mân-
tuitor.

Amin!
Mântuieşte-mă, mântuieşte-mă Născătoare de

Dumnezeu, ceea ce ai născut pe Dumnezeu cel
milostiv şi cu puterea Ta cea tare scoate-mă din
nevoile cele cumplite, din vătămare şi din pri-
mejdii ca o Maică a lui Dumnezeu.
Irmos: Pe Împăratul slavei Cel. . .

Cuvinte Cel ce ai făcut cerul, pământul şi

marea; Cel ce schimbi firile şi prefaci stihi-
ile şi de izvoană zideşti totul; Domnul vieţii,
Cel ce stăpâneşti peste moarte; Cel ce toate
le porţi numai cu singur cuvântul, din Fecioară
Maică ai ieşit purtător de trup.

Născătoare de Dumnezeu, mă împinge spre la-

udă dulceaţa cea dinlăuntru a preacuratului
Tău dor şi focul cel dimprejurul inimii, şi mă
pleacă a îndrăzni să-ţi aduc, din buze nerodi-
toare, laude, rugi, cereri şi rugăciuni mulţumi-
toare.
Binecuvântăm pe Tatăl, pe Fiul si pe

Nepărăsind pe Născătorul şi nedespărţindu-

Te cu totul, ci întru cele înalte împreună şe-
zând, ca un Fiu, împreună cu Tatăl şi cu Dumne-
zeiescul Duh, ai încăput în pântecele Fecioa-
rei mai presus de cuvânt, Cuvinte, rămânând
Dumnezeu desăvârşit, măcar că Te-ai şi întru-
pat cu adevărat.

Amin!
Cel ce Se laudă de toată zidirea şi de toată suflarea, cea nestricăcioasă şi cea stricăcioasă,
cea gândită şi cea simţită, ca un Dumnezeu, Se
vede Prunc al Maicii Fecioare. O, minune în-
fricoşată! O, auzire străină şi negrăită!

toti vecii.
Irmos:
Pe Împăratul slavei cel fără de început,

de Care se înfricoşează puterile cerurilor,
lăudaţi-L preoţi, popoare preaînălţaţi-L
pe Dânsul întru toţi vecii.
Naşterea Pururea Fecioarei ce s-a arătat

mai înainte legiuitorului în munte, prin foc
şi prin rug spre mântuirea noastră a cre-
dincioşilor, să o mărim cu cântări neîncetat.

Vino suflete ticăloase şi te plânge mai

înainte de ieşirea ta, tânguieşte-te şi sus-
pină din adâncul inimii şi cu jale şi plângere
cazi şi strigă Maicii Ziditorului tău: Stă-
până, sprijineşte-mă la judecată.

Toată nădejdea mântuirii mele, după Dum-

nezeu, spre tine am pus-o eu robul Tău, îmbogă-
ţindu-mă cu tine în multe înconjurări ale vie-
ţii; pentru aceasta, Născătoare de Dumnezeu,
scăparea cea nebiruită şi folositoarea cea
grabnică, izbăveşte-mă de tot felul de munci.
11 Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Scrâşnirea dinţilor mă roade şi viermele

cel neadormit mănâncă de tot sufletul meu şi
cheltuieşte mai înainte de sfârşit conştiin-
ţa mea, iar râul cel de foc mă arde şi de de-
parte, Iubitorule de oameni, izbăveşte-mă de
acestea pentru rugăciunile Celeia ce Te-a
născut.

Amin!
Ceea ce eşti cu totul fără prihană, întipă-

reşte pe fruntea sufletului meu pecetea cea
neştearsă a sprijinirii Tale, ca văzându-mă
potrivnicul să fugă ca de o oaie a păstoriei
Tale, ca să Te laud şi să Te măresc ca pe o
pricinuitoare a bucuriei şi mântuirii mele.
JOI SEARA
Crucea însemnând Moisi în drept cu toia-

gul, MareaRoşie a despărţit lui Israil, ce-
lui ce pedestru a trecut-o. Iar de-a curmeziş
acelaşi lovind-o, a împreunat-o împotriva ca-
relor lui Faraon, deasupra scriind nebiruita
armă; pentru aceea lui Hristos să-I cântăm,
Dumnezeului nostru că S-a preaslăvit.

Ceea ce eşti sfeşnic însufleţit şi cu aur

strălucit al Luminiii celei nematerialnice
luminează-mi sufletul meu, alungând negura pa-
timilor mele.

Vrăjmaşul m-a împins în prăpastia cea mai

adâncă a păcatului, în fundul răutăţii şi în
locul cel mai dedesubt al iadului.
Mireasă a Tatălui Cel fără de început,

Maică a Unuia născut, Fiul Lui, Biserica dumne-
zeiescului Duh, miluieşte ticălosul meu suflet.

Amin!
Ai oprit, Fecioară, amărăciunea morţii,
picând roua nemuririi şi izvorând dulceaţa
vieţii.
Toiagul spre închipuirea tainei se primeş-

te, căci cu odrăslire a ales preot; iar Bise-
ricii celei mai înainte neroditoare acum i-a
înflorit lemnul Crucii, spre putere şi spre
întărire.

Stăpână, celor ce Te laudă pe tine nu li se

face saţiu, că Tu eşti lumina, viaţa, mângâierea
şi sprijineala noastră.

Cu cântări Te lăudăm pe tine, Prealăudată,

ca pe ceea ce ai născut pe Domnul cel Prealău-
dat, pe Care Îl laudă rânduielile îngerilor.
Hristoase, izbăveşte-mă de întunericul

cel mai dinafară, de viermele cel amar şi cu
foc arzător şi de orice alt necaz, pentru rugă-

Amin!
Ceea ce ai omorât iadul cu naşterea Ta cea

dumnezeiască, izbăveşte-mă de locaşurile cele
întunecate ale lui şi de focul cel vecuitor.
Auzit-am, Doamne, taina iconomiei Tale;

înţeles-am lucrurile Tale şi am proslăvit
dumnezeirea Ta.
Suflete al meu, gândeşte la tânguirea cea

amară şi la suspinul cel nemângâiat şi greu
şi de aici tânguieşte-te cu amar pe sine-ţi.

Omorât fiind mai înainte de moarte şi în-

gropat mai înainte de îngropare, eu cel mort
de viu, sunt plin de putoarea cea rea a pu-
trejunii celei din mormânt.
Cugetând la darea de seamă cea înfricoşată

şi la divanul Tău cel nemitarnic, Judecătorule,
mă tem şi lăcrimez cu amar ca un osândit; pen-
tru aceasta cad la Preacurata Ta Maică.

Amin!
Minunea Ta covârşeşte toată mintea, că pe

Domnul cel nevăzut şi fără de ani, L-ai născut
văzut şi sub ani.
O, de trei ori fericite Lemn, pe care S-a

răstignit Hristos, Împăratul şi Domnul, prin
Care a căzut cel ce a înşelat cu lemnul, în-
şelat fiind de Cel ce S-a pironit pe Tine
cu trupul, de Dumnezeu care dă pace suflete-
lor noastre.

O suflete, tânguieşte-te pe sine-ţi mai îna-

inte de ieşirea Ta, ia asupră-ţi plâns şi je-
leşte-te cu amar, căzând la Maica lui Dumne-
zeu, mai înainte de a te apuca plânsul cel ne-
mângâiat.
Stropeşte-mă, Curată, cu apa umilinţei şi

cu picăturile milei Tale şi învredniceşte-mă
să izvorăsc picături de lacrimi curăţitoare de
păcate.
Hristoase, când îmi aduc aminte de tăierea

cea înfricoşată a morţii şi de divanul Tău cel
groaznic, de frică şi de cutremur mă împung
cu amar la inimă; ci cu solirile Maicii Tale,
fii mie Milostiv.

Amin!
Proorocul carte Te-a văzut mai înainte pe

tine, Curată, în care S-a scris Cuvântul Tată-
lui, care ne-a izbăvit pe noi de necuvântare,
În rânza celei din apă Iona palmele

întinzându-şi în chipul Crucii, mântuitoarea
patimă mai înainte a închipuit-o arătat. De
unde a treia zi ieşind, învierea cea mai pre-
sus de lume a însemnat, a lui Hristos Dum-
nezeu, cel ce S-a răstignit cu trupul; şi cu
Învierea cea de-a treia zi lumea a luminat.

Maica lui Dumnezeu, roagă pe Judecătorul

să-mi fie blând şi iertător la judecată,
şi să caute spre mine cu ochi milostiv, când
va şedea să iscodească faptele, cuvintele şi
gândurile.

Păcătuit-am ca tâlharul, dar plâng ca des-
frânata şi strig ca, cananeanca: Născătoare de
Dumnezeu, ceea ce ai născut pe Doctorul sufle-
telor, vindecă sufletul meu care, ca o fiică
tânără, se îndrăceşte cu patimile.
Împărate a toate, mă înfricoşează de a doua

venire a Ta pe pământ şi mă tem de judecata Ta
cea înfricoşată şi nemitarnică, căci n-am pă-
zit poruncile Tale cele dumnezeieşti şi cin-
stite şi nu m-am depărtat de cele rele; pentru
aceasta alerg la Preacurata Fecioară şi Maica
Ta.

Amin!
Ţinut fiind de norul păcatelor şi de dul-

ceaţa greşelilor şi făcându-mă întunecat la
minte cu negura patimilor, noaptea, lucrurile
nopţii şi ale întunericului am săvârşit; ci
Tu Fecioară, mântuieşte-mă.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh şi acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Amin!
Sedealna
O, minune nouă! O, Taină înfricoşată! a

strigat Mieluşeaua, văzând pe Fiul său pironit
pe lemnul Crucii. Ce este aceasta Nemuritorule
Cuvinte al lui Dumnezeu?Cum mori, Cel ce clă-
deşti pământul ca un Atotputernic?Laud însă
pogorârea Ta cea dumnezeiască şi înfricoşată.
Nebuna poruncă a tiranului celui păgân pe

popoare le-a tulburat, suflând cu îngrozire
şi cu hulă urâtă lui Dumnezeu. Însă pe cei
trei tineri nu i-a îngrozit mânia cea de
fiară, nici focul cel vâlvâietor, ci cu duh
de rouă aducător ce împotrivă răsuna, împre-
ună cu focul fiind au cântat: Prealăudate
Dumnezeul părinţilor şi al nostru bine eşti
cuvântat.

Ceea ce ai născut adâncul milei, mântuieşte-

mă pe mine cel nemilostiv şi preadesfrânat,
ca o milostivă, îndurată şi împreună pătimi-
toare, şi mă izbăveşte de gheena pe mine tică-
losul, ca să Te laud pe tine de-a pururea, cea
mult lăudată.

Fecioară, ceea ce ai născut pe Domnul cel

puternic întru tărie, poţi toate câte voieşti;
şi având noianuri de tămăduiri alerg la aco-
perământul Tău strigând: vindecă sufletul meu
cel smerit şi bolnav.
Cuvinte, primeşte-mă pe mine cel ce suspin,

ca pe vameşul şi să nu mă lepezi pentru rugă-
ciunile Maicii Tale celei nestricate, ci ca un
mult Milostiv miluieşte-mă pe mine cel ce cânt
cu sârguinţă: bine eşti cuvântat Dumnezeul pă-
rinţilor noştri.

Amin!
Stăpână, adapă pământul cel înţelenit al min-

ţii mele cu dumnezeieştile ploi ale milosti-
virii Tale, şi fiind el mărăcinos şi spinos de
zloata patimilor, ogorăşte-l cu plugul pocă-
inţei.
Irmos: Binecuvântaţi tinerii cei întocmai. . .

Ceea ce eşti bucuria drepţilor, casă cere-

ască şi cămara slavei, îmbracă-mă în haină
vrednică de nuntă şi mă bagă în cămara Fiului
Tău, ca nu cumva să mă apuce focul legat de
mâini şi de picioare ca un netrebnic.

Zdrobirea inimii mele, suspinurile sufletu-

lui meu şi picăturile lacrimilor primindu-le
Curată, slobozeşte-mă, prin lacrimile cele bune,
de lacrimile cele nefolositoare din gheena,
ceea ce ai ridicat toată lacrima de pe faţa
pământului.

Judecătorule şi Dumnezeul meu, mi se pare

că stau cu mintea înaintea divanului Tău gol,
cu frică şi cu cutremur, îngrijat şi împilat
ca un osândit; pentru aceasta strig: Milostive,
mântuieşte-mă pe mine cel osândit pentru ru-
găciunile Născătoarei de Dumnezeu.

Amin!
O, auzire nouă! O vedere înfricoşată, uimi-

toare şi străină! Care s-au săvârşit întru tine,
Fecioară. Dumnezeu S-a născut din pântecele Tău
cel neîntinat şi de braţele Tale S-a ţinut,
Cel ce ţine toate cu puterea cea dumnezeiască.

toţi vecii.
Irmos:
Binecuvântaţi tinerii cei întocmai cu nu-

mărul Treimei pe Făcătorul Dumnezeu Părintele;
lăudaţi pe Cuvântul, Cel ce S-a pogorât
şi focul în rouă l-a prefăcut; şi preaînăl-
ţaţi pe Duhul cel Preasfânt, Care dă viaţă
tuturor întru toţi vecii.
Moartea cea a venit oamenilor prin mânca-

rea din pom, astăzi prin Cruce s-a stricat,
pentru că blestemul strămoaşei cel peste tot
neamul s-a dezlegat prin Odrasla Maicii
lui Dumnezeu, Celei Curate, pe Care O măresc
toate puterile cele cereşti.

Stăpână, învredniceşte-mă a vedea podoaba

lui Hristos cea cu adevărat frumoasă şi a mă
desfăta de raza şi de strălucirea Lui cea dulce.

Înotând în noianul păcatului şi viscolin-

du-mă de valurile cele întreite ale patimilor,
alerg la limanul Tău cel lin, Stăpână.
Milostive şi Prea Îndurate, mântuieşte-mă

cu rugăciunile Celeia ce Te-a născut, pe mine
cel mult pătimaş şi care în răutăţi am chel-
tuit bogăţia Ta.

Amin!
Cântarea arhanghelului "Bucură-te! " ţi-o

aduc şi la început şi la mijloc şi mai pe urmă,
căci alta potrivită ţie nu pot afla.
ÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎ
VINERI SEARA
Să cântăm Domnului, Celui ce a povăţuit

pe poporul Său prin MareaRoşie, cântare de
biruinţă, că S-a preaslăvit.

Fecioară Preaslăvită, preaslăvite s-au

grăit pentru tine, ceea ce singură eşti Slava
credincioşilor; pentru aceasta, cu rugăciu-
nile Tale, fă-mă părtaş al slavei celei ce va
să fie, pe mine care Te slăvesc pe tine, Prea-
curată, cu totul fără prihană.

Binecuvântată Preacurată, bine este cu-

vântatRodul pântecelui Tău, ceea ce eşti cu
totul fără prihană, prin care toţi oamenii
ne-am dezlegat din blestem; o, minune nespusă
şi vedere nepricepută Stăpână, mântuirea tu-
turor oamenilor.
Mulţimea îngerilor, ceata ucenicilor,

adunarea proorocilor, a mucenicilor şi a cu-
vioşilor Tăi totdeauna Te roagă pe Tine,
Doamne, să ne dăruieşti nouă iertare de păca-
te, pentru Născătoarea de Dumnezeu, ca un iu-
bitor de oameni.

Amin!
Preacurată, ceea ce ai primit în pântece

Focul cel nesuferit, pe tine Te rog cu credin-
ţă: izbăveşte-mă de gheena şi slobozeş-
te-mă cu rugăciunile Tale cele bine primite,
de munca aceea ce-mi este pregătită pentru
mulţimea greşelilor mele.

Tu eşti Tăria celor ce aleargă la Tine
Doamne; Tu eşti Lumina celor întunecaţi;
şi pe Tine Te laudă duhul meu.

Preacurată, căzând din sfinţita petrece-

re, m-am alăturat cu dobitoacele şi m-am făcut
osândit cu totul; ci Tu, ceea ce ai născut pe
Judecătorul, izbăveşte-mă din toată osânda şi
mă mântuieşte.

Fecioară, dăruieşte-mi suspinuri neîn-

cetate, lacrimi fierbinţi şi umilinţă necon-
tenită, ca să-mi plâng patimile mele, care au
odrăslit întru mine nebăgarea mea de sea-
mă, ceea ce eşti de Dumnezeu dăruită.
Cetele cereşti, duhurile cele slujitoare

şi soborul proorocilor, al apostolilor şi al
mucenicilor Tăi, Te roagă, Îndurate, împreu-
nă cu ceea ce Te-a născut, să dăruieşti ier-
tare de greşeli poporului Tău.

Amin!
Preacurată, ceea ce eşti milostivă, roa-

gă pe Cel milostiv pentru mine, care am năra-
vuri nemilostive, ca, punându-mi înainte chi-
puri de pocăinţă, să mă cheme iarăşi şi să mă
învrednicească milostivirii celei dumnezeieşti.
Pe înomenirea Ta, care mai înainte de

veci ai hotărât-o şi mai pe urmă ai binevo-
it a o săvârşi, Doamne, am auzit-o şi cu
frică am lăudat-o.
Preacurată, rupe zapisul cel mare al pă-

catelor mele cu suliţa ceea ce a împuns coas-
ta cea dumnezeiască a Celui ce de voie S-a
făcut om din tine, Fecioară, roagă-Te Lui ca
să mă scrie în cartea celor mântuiţi pe mine
cel ce nebuneşte m-am depărtat de la Dumne-
zeu.

Fecioară cu totul fără prihană, învred-

niceşte-mă iertării pe mine cel ce mult am
greşit şi cumplit am căzut, ca să Te slăvesc
cu glasuri mulţumitoare şi să Te măresc cu
dragoste dumnezeiască, pe tine ceea ce cu
naşterea Ta cea minunată ai mărit pe cei mic-
şoraţi.
Legile firii s-au înnoit întru tine, ceea

ce eşti cu totul fără prihană, că ai născut
pe Cuvântul mai presus de fire; drept aceea
cu credinţă mă rog: întoarce-mă şi mă mân-
tuieşte cu rugăciunile Tale pe mine care am
păcătuit mai presus de firea omenească şi
m-am depărtat de la Dumnezeu.

Amin!
Vrăjmaşul a rănit de tot sufletul meu cu

săgeţile păcatului, pe inima mea a întune-
cat-o cu dezmierdările şi m-a rătăcit din ca-
lea cea dreaptă; pentru aceasta strig ţie,
Fecioară: primeşte-mă şi mă mântuieşte pe
mine, care mă întorc.
Din negura patimilor ca dintr-o noapte

adâncă mântuindu-mă, învredniceşte-mă să
mânece duhul meu la lumina poruncilor Tale,
Hristoase.

Neamurile neamurilor Te fericesc pe tine
Cea pururea fericită şi puterile cereşti Te
laudă, ca ceea ce ai împreunat cele de jos
cu cele de sus, ceea ce eşti binecuvântată
între femei, chemarea luiAdam celui căzut.

ceea ce ai născut pe Cuvântul cel Bun,

Care ne-a izbăvit de necuvântare, împuter-
niceşte-mă ca să călătoresc drept pe calea
cea bineplăcută lui Dumnezeu şi să rămân
neclintit din starea cea bună.
Cuvinte, Cel ce pentru adâncul milei Ta-

le celei covârşitoare ţi-ai vărsat Sângele
Tău pe Cruce, usucă adâncul patimilor mele
şi mă învredniceşte ca, întru umilinţă,
să-ţi plac ţie, Dumnezeule, pentru rugăciu-
nile Născătoarei de Dumnezeu.

Amin!
Fecioară, Te-ai înfrumuseţat cu frumu-

seţile fecioriei Tale celei preacurate şi ai
acoperit grozăvia cea cu chip urât a Evei
celei de demult, născând pe Hristos, Care dă-
ruieşte haina nemuririi celor ce Te cinstesc
pe tine.
Rugăciunea mea voi vărsa către Domnul şi

Lui voi spune scârbele mele, că s-a umplut
sufletul meu de răutăţi şi viaţa mea s-a a-
propiat de iad; şi ca Iona mă rog: Dumnezeule,
scoate-mă din stricăciune.

Milostivă Preacurată, prin tine s-a miluit

firea omenească, că ai născut pe Domnul cel mi-
lostiv; pentru aceasta Te rog: miluieşte sufle-
tul meu.

Hristoase, cetele celor fără de trupuri îm-

preună cu proorocii, cu apostolii şi cu muce-
nicii Tăi, Te roagă să mântuieşti pe poporul
Tău de toată îmbulzeala, pentru ceea ce Te-a
născut.
Ceea ce eşti pământ nelucrat, Care ai

născut pe Lucrătorul firii noastre şi Zi-
ditorul a toate, arată pe sufletul meu
aducător de roade, curăţindu-l cu cunoştiinţa
cea dumnezeiască.

Amin!
Am călcat poruncile care mă povăţuiesc

către Dumnezeu, şi voind, m-am făcut rob pati-
milor celor rele; pentru aceasta Te rog pe
tine, pururea Fecioară: izbăveşte-mă de stă-
pânirea lor.

Amin!
Sedealna
Suflete al meu, văzând de mai înainte amă-

răciunea muncilor, durerea, usturimea şi as-
primea bătăilor, întunericul cel neluminat,
tartarul cel fără de sfârşit, viermele cel
înveninat şi de foc, iadul cel dureros cu gura
lui cea mult mâncătoare şi cu gâtlejul cel
nesăţios şi muncile cele nenumite şi necunos-
cute, roagă pe Maica Judecătorului tău, stri-
gând cu suspinuri şi cu lacrimi: Născătoare de
Dumnezeu, Fecioară, dă-mi iertare de răutăţi-
le mele, mie celui ce alerg cu credinţă la
acoperământul Tău.
Tinerii cei de Dumnezeu cinstitori nu

s-au închinat chipului celui de aur din Ba-
bilon, ci în mijlocul cuptorului celui cu
foc fiind rouraţi, cântare au cântat grăind:
Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noş-
tri.

Născătoare de Dumnezeu, prin naşterea Ta

ne-ai învrednicit de lucruri minunate şi ne-
grăite; pentru aceasta izbăveşte-mă pe mine
din munca cea înfricoşată şi învredniceşte-mă
bucuriei celei negrăite, ca de-a pururea să Te
laud pe tine, cea mult lăudată.

Cheltuindu-mi viaţa mea cu lenevire, am

rămas neroditor şi mă tem de judecată şi de
focul cel nestins al gheenei; ci Tu, Fecioară,
ceea ce ai născut Focul cel nesuferit, gră-
beşte de mă scoate din focul muncii, cu so-
lirea Ta.
Minunea cea mare a naşterii Tale este

mai presus de toate minunile; pentru aceasta
strig către tine: Născătoare de Dumnezeu,
Fecioară Curată, minunează întru mine minu-
natele Tale, izbăveşte-mă de urgia cea vii-
toare şi mă mântuieşte.

Amin!
Mântuitorule, miluieşte-mă pe mine, care

am vieţuit în lene şi am trecut cu vederea
legile Tale cele sfinte şi poruncile Tale
cele cinstite şi mă mântuieşte, pentru ceea
ce Te-a născut, ca un Dumnezeu făcător de
bine şi mult milostiv.
Irmos: Tinerii cei grăitori de Dumnezeu. . .

Fecioară, înviază sufletul meu cel omo-

rât, căzut fiind ridică-l şi rănit fiind vin-
decă-l; împacă mintea mea, potoleşte valuri-
le ispitelor şi mă mântuieşte pe mine care
strig: Tineri binecuvântaţi, preoţi lăudaţi,
popoare preaînălţaţi pe Hristos în veci.

Strig ca tâlharul: pomeneşte-mă! şi plân-

gând ca desfrânata strig ţie: Greşit-am pre-
cum a greşit desfrânatul de demult. Primeş-
te-mă, Iubitorule de oameni, pe mine deznă-
dăjduitul care mă pocăiesc, pentru Născătoa-
rea de Dumnezeu, ca să-ţi cânt cu osârdie:
Preoţi binecuvântaţi, popoare preaînălţaţi
pe Hristos în veci.

Născătoare de DumnezeuPrealăudată, îm-

preună cu mulţimea puterilor celor gândite,
cu proorocii, cu apostolii, cu mucenicii şi
cu toţi cuvioşii Îţi strigăm întru rugăciune:
fă solire pentru toţi care cântă dumneze-
ieşte: Preoţi binecuvântaţi, popoare prea-
înălţaţi pe Hristos în veci.

Amin!
Preacurată, ceea ce mai presus de fire

şi fără de ispită de nuntă ai născut pe
Dumnezeu, Care, ca un puternic, dă viaţă
tuturor, înviază sufletul meu cel omorât cu
greşelile şi stricat cu muşcăturile cele
otrăvitoare, ca să strig: Preoţi binecuvân-
taţi, popoare preaînălţaţi pe Hristos în
veci.

toţi vecii.
Irmos:
Tinerii cei grăitori de Dumnezeu, în

cuptor călcând focul şi văpaia, au cân-
tat: Preoţi binecuvântaţi, popoare prea-
înălţaţi pe Hristos în veci.
Pe tine, Maica lui Dumnezeu şi Fecioa-

ra cea neispitită de nuntă; pe tine, ceea
ce ai născut prin cuvânt, mai presus de
minte, pe Dumnezeul cel adevărat; pe cea
mai înaltă decât puterile cele de sus, cu
slavoslovii, fără tăcere, Te mărim.

Dumnezeiescule pat al lui Solomon, pe

care îl înconjură şaizeci de puternici şi
întru care S-a odihnit Cuvântul, după dum-
nezeiasca Scriptură, păzeşte-mă nerănit cu
puterea ta, Curată, pururea Fecioară, pe
mine care mă clătesc pururea de mulţimile
dracilor.
Ceea ce ai născut Dulceaţa tuturor, în-

dulceşte-mi sufletul meu cel otrăvit de ve-
ninul şarpelui cu o picătură din dulceaţa
cea dumnezeiască şi, cu mijlocirea Ta, fă-mă
străin totdeauna de păcatul cel amar, ceea
ce eşti părtinitoarea cea neruşinată a cre-
dincioşilor.
Iisus, Soarele slavei, luminează ticălo-

sul meu suflet cu rugăciunile fiicei lui
Dumnezeu Celei Preacurate şi Dumnezeieşti,
Care Te-a născut, cu ale slujitorilor Tăi
cei fără de trup, cu ale proorocilor, cu
ale cinstiţilor apostolilor, cu ale ierarhi-
lor, cu ale preaslăviţilor mucenici şi cu
ale cuvioşilor Tăi.

Amin!
Împărate şi Doamne, mă tem şi mă cu-

tremur de a doua Ta venire, fiind vinovat;
pentru aceasta mai înainte de sfârşit strig
ţie: Milostive, Bunule şi iubitorule de
oameni, milostiveşte-Te şi mă mântuieşte
Sfârşitul glasului al optulea

695

Canoanele Maicii Domnului

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Canoanele Maicii Domnului

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

CANOANELE MAICII DOMNULUI

Să lăudăm, bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-l şi preaînălţându-L întru

Glas 1, Cântarea 1-a, Irmos:

Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi!

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!

Cântarea a 3-a, Irmos:

Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi!

Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi!

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!

Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi!

Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi!

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!

Cântarea a 5-a, Irmos:

Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi!

Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi!

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!

Cântarea a 6-a, Irmos:

Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi!

Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi!

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!

Doamne miluieşte. . . (de trei ori)

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!

A ta folosinţă, agonisind, Preacurată, şi cu rugăciunile tale din neviu izbăvindu-ne cu Crucea

Cântarea a 7-a, Irmos:

Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi!

Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi!

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Scaun al lui Dumnezeu şi cămară însufleţită cunoscându-te cu adevărat noi credincioşii, cu

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!

Cântarea a 8-a, Irmos:

Irmos: Cuptorul cel cu foc răcorit. . .

Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi!

Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi!

Binecuvântăm pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul!

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!

Pricinuitoare de mântuire Te-ai arătat nouă, Născătoare de Dumnezeu, născând pe Stăpânul şi

Să lăudăm, bine să cuvântăm, să ne închinăm Domnului, cântându-L şi preaînălţându-L întru

Cântarea a 9-a, Irmos:

Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi!

Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi!

Născătoare de Dumnezeu, cu totul lăudată, ai adânc de milostivire, ca ceea ce ai născut pe

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!

Glas 1, Cântarea 1-a, Irmos:

Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi!

Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi!

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!

Cântarea a 3-a, Irmos:

Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi!

Ca ceea ce ai visteria minunilor şi izvorul tămăduirilor, Preacurată, spală toată întinăciunea

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Negrăitei naşterii tale ne închinăm, binecuvântată, chemându-te spre rugăciune, roagă-te să se

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!

Împlinire a nădejdiilor şi dumnezeiesc acoperământ, folositoare şi zid de mântuire, te-am

Cântarea a 4-a, Irmos:

Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi!

Curăţitoare neruşinată am câştigat noi credincioşii pe rugăciunea Ta, Fecioară Curată.