Insuficienta renala cronica (irc)

IRC este rezultatul distractiei progresive si ireversibile a

nefronilor, indiferent de cauza (modulul 271). Acest diagnostic
implica scaderea RFG pe o perioada de cel putin 3 la 6 luni (
elul 268-l). Deseori scaderea gradata a RFG apare pe parcursul
mai multor ani. Dovada a cronicizarii este si reducerea
bilaterala a dimensiunilor rinichilor evidentiata prin radiografie,
ecografie, pielografie i.v. sau tomografie. Alte rezultate ale IR
de lunga durata precum osteodistrofia renala sau simptome ale
uremiei, de asemenea, ajuta la silirea sindromului. Cateva
anormalitati de laborator sunt deseori considerate ca indicatori
siguri ai cronicizarii bolilor renale, precum: anemia,
hiperfosfatemia sau hipocalcemia, dar acestea nu sunt specifice
(modulul 269). In schimb, existenta cilindrilor granulosi in
sedimentul urinar (modulul 47) este specifica pentru IRC,
largimea diametrului acestor cilindri reflectand dilatatia
compensatorie si hipertrofia nefronilor inca functionali.
Proteinuria este frecventa, dar nu specifica, la fel ca si
hematuria. Uropatia cronica obstructiva, boala polichistica si
chisturile medulare, nefropatia indusa de analgezice si stadiul
final inactiv al oricarei nefropatii tubuloin-terstitiale sunt conditii
in care urinacontine deseori putine proteine (sau deloc), celule
sau cilindri, chiar daca distractia nefronului a progresat pana
la insuficienta renala cronica.
Cand IRA apare in prezenta IRC, componenta acuta trebuie
evaluata ca si cand IRC nu ar fi prezenta deoarece componenta
acuta este potential reversibila. De cele mai multe ori depletia
lumului extracelular este cauza unei deteriorari acute a functiei
renale, dar obstructia tractului urinar, nefrotoxicitatea indusa
de medicamente sau exacerbarile bolilor renale de baza pot fi
de asemenea responsabile (modulul 271).
Sindromul nefrotic (sn)

Acest diagnostic implica in primul rand ca pacientul sa excrete

mai mult de 3,5 g proteine/1,73 m2 suprafata corporala/24 h,
proteinuria sa fie constituita in principal din albumina si
pacientii sa aiba albumina serica redusa, edeme si
hiperlipidemie (elul 268-l). Proteinuria masiva singura defineste
sindromul, aratand o boala renala grava, indiferent daca
pierderile de proteine conduc sau nu la hipoalbuminemie,
dislipidemie sau edeme (modulul 47). Avand in vedere ca
proteinele din urina nu sunt paraproteine usor excretate de
rinichiul normal (de exemplu, lanturile de imunoglobuline
usoare din mielomul multiplu), proteinuria masiva este
invariabil un semn al lezarii glomerulare.

Cauzele frecvente de SN includ boala cu leziuni minime,

glomerulopatia membranoasa idiopatica, glomeruloscleroza
focala si glomeruloscleroza diabetica (modulele 274 si 275).
Deoarece aceste boli determina mai putina inflamatie decat
acelea care produc nefrita acuta, urina contine mai putine
elemente celulare, iar modificari acute ale RFG si volumului
urinar sunt neobisnuite. Hematuria poate aparea totusi in
cateva forme ale SN, in special in glomerulonefrita
membranoproli-ferativa cronica (modulul 274). Prezenta
cilindrilor celulari sau granulosi poate sugera nefrita lupica
(modulul 275) sau nefrita acuta asociata cu proteinurie masiva
ca in crioglobuli-nemia mixta esentiala, endocardita bacteriana
acuta, sepsis sceral si purpura Henoch-Schonlein.