ZECE FETE CARE AU SCHIMBAT

LV M E
Irene Howat
Ten Girls Who Changed the World @ Copyright 2001 Irene
Howat
Publicată în 2001 de Christian Focus Publications Ud.
Geanies House, Feam, Tain, Ross-shire, IV20 1TW,
Scotland, UK. Toate drepturile rezervate.

Toate drepturile asupra ediţiei în limba română aparţin

editurii Casa Cărţii. Orice reproducere sau selecţie de texte
din această carte este permisă doar cu aprobarea în scris a
editurii Casa Cărţii, Oradea.

Toate întâmplările repovestite în aceste istorisiri sunt

bazate pe fapte reale. Autoarea a scris unele pasaje cu
amănunte referitoare la copilăria personajelor care nu
pot fi cunoscute, folosindu-se de informaţii suplimentare
privitoare la viaţa de familie, preocupări specifice, mod de
trai sau relaţii pe care le-a preluat din alte biografii
sau surse istorice.

Zece fete care au schimbat lumea

de lrene Howat
Copyright © 2014 Casa Cărţii •

OP 2, CP 30,
410670, Oradea
Tel./Fax: 0259-469 057; 0359-800 761; 0728-874 975
E-mail: info@ecasacartii.ro
www.ecasacartii.ro

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

Howat, Irene
Zece fete care au schimbat lumea / lrene Howat ;
trad.:
ISBN 978-606-732-000-8
1. Antal, Ofelia (trad.)
821.111-93-97=135.1

Traducerea: Ofelia Antal

Editarea şi tehnoredactarea: Timeia Viman
Coperta: Marius Bonce
Desenul de pe copertă: Andrada Manuela Pleşa

Tiparul executat la Metropolis srl, str. Nicolae Jiga 31,

Oradea. Tel./fax: 0259-472 640
 Lui
Georgia Hol�
 Cuprins

Isobel Kuhn. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ..... 9

Elizabeth Fry. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
. . . . . 23
Amy Carmicnael . .. . .. . ... . . . . . . . .. . .. . . ... 37
Gladys Aylward . . . . . . . .
. . . . .. . . . . . . . . . '+9
. . . . .

Mary Slessor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 61. . . . . . .

Catherine Booth. . . . . . . . . . . . . .
. . . . . . . . . . . . . . 73
Jackie Pul/inger. . . . . . . . . . . . . .
. . . . . . . . . . .. .. 85
Evelyn Brand . . . . . . . . . . . . . . . .
. . ............ 97
Joni Eareckson Tada . . . . . . . . . . . . . . ... . . . . . . . 109
Corrie ten Boom . . . . . . . . . . . . .
. . ............ 121
întrebOri de verificare. . . . . . . . . . . ....... ..... 132
ROspunsuri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ............ 136
 Isobel Kuhn

lsobel şi fratele ei şedeau in grOdinll, in COsuţa lor din copac,

şi aşteptau slI so.seasell mu.saflrii I>lIrinţilor lor.
- Sunt chinezi, Sl>use I.sobel. Oare au cosiţe lungi şi negre
şi I>oartll I>lIllirii turtite cu boruri largi, cum au hamalii?
Bliieţelui I>ufni in ras.
- Misionarii nu aratll ca oamenii de I>rin I>artea locului
unde lucreazll!
Isobel dOdu din cal> a neincredere.
- Nu neal>lIrat, dar o mai ţii minte I>e femeia care a venit
'imbrOcatll in haine africane? Avea I>lIrul negru şi carlionţat şi era
bronzatll. Jurai cll e africancO.
- Ştiu, in�u fratele lui lsobel slI-şi piardll rObdarea.
Dar dacll stai in China, asta nu in.seamnll cO ţi se vor face ochii
ca ai chinezilor; nu?
- Poate cll nu, mormoi ea, dar mai ştii?
în timl> ce vorbeau, un mic grul> de oameni apllru la I>oartll.
- Şşş, şopti !sobeI. Au ajuns.
Erau un blIrbat, o femeie şi trei fetiţe.
- Aratll cat se poate de canadieni, ca tine şi ca mine! pufni
fratele ei. Uito-te şi tu!

9
10 Z�ce fete ca re au schimbat lumea

lsobel Î\1cepu sO chicoteascll.

- Ce glIseşti de ros?
Fetiţa nu-şi putea stllpani rosul nici cât sO rosfeaseO
mOcar un cMnt.
- Nu e adeYllrat. spuse ea. Prilleşte-o pe fata cea mai
mare. Poartll o polllrie de soare, turtito şi cu boruri largi şi ...

cHIAR ARE pllrul strans Î\1 coadO! Hai sO coboram sO-i salutOm.
Coborară din copac şi o luară la goană spre casit
- Tu nu te-ai sOturat de ataţia misionari pe care îi cheamO
tata la noi? Î\1trebO bOiatul. gafClind.
!sobeI surose.
- Nu şi daca sunt fete şi aratll precum chinezoaicele!
.It
Cand lsobel Miller (acesta � numele ei de fatO) s-a dus
la facultate, a declarat cO nu crede Î\1 Dumnezeu. Parinţii ei s-au
mahnit foarte tare cand au aflat asta. S-au rugat pentru ea,
cerandu-I lui Dumnezeu sO-i arate fiicei lor cat de multa ne\lOie
0\Iea de Mantuitorul. A durat caţilla ani, î\1.sO, Î\1 cele din urma,
rugaciunile lor au fost aseultate. lsobel, care î\1tre timp dellenise
profesoară, a deseoperit ca a crede Î\1 Isus şi a se Î\1crede Î\1
EI nu este nicidecum un lucru plictisitor. doar pentru moşnegi.
Credinţa o facea mai fericita ca niciodata .
.It
La o conferinţa, Isobel l-a aUzit pe un misionar lIorbind
despre lucrarea sa cu gruparea etnico lisu din China. în timp
ce aseulta, s-a trezit Î\1 ea o dorinţă arzlltoare sO meargă şi ea
acolo sO le spuna acelor oameni despre Domnul Isus.
- AIIem neIIOie de oameni care sO lucreze cu gruparea lisu,
îşi Î\1cheie misionarul cMntarea.
 !sobei Kuhn II

.. Oare o fi nevoie şi de femei?" se întrebă Isobel în sinea ei.

U nul dintre participanţii la conferinţO i-a plotit lui !sobeI
studiile la Colegiul Biblic din America; acolo l-a întdlnit pe John
Kuhn. Şi el se preglltea sO devino misionar; şi el simţea eli
Domnul il cheamO în China.
John, care era într-un an mai mare decdt !sobeI, la cole­
giu, şi-a terminat studiile şi a plecat pe terenul de misiune.
Se îndrogostisero între timp unul de celOlalt iar lui Isobel îi era
ta re dor de el. Abia duţ>O doi ani, în octombrie 1928, Isobel s-a
imbarcat pe un vas din portul Vancouver pentru a pomi spre China,
unde era viitorul ei soţ. însO a durat mult pdnO ce soţii Kuhn au
plecat din cdmpiile întinse ale Chinei ca sO lucreze cu gruparea
etnicO lisu, din munţii îndepOrtaţi. între timp, a venit pe lume
prima lor fetiţO, Kathryn. Lui Isobel nu-i venea a crede cdnd,
în sfdrşit, au pus piciorul în Lisuland!

1stJs. ştiu, mii iubeşte,

Biblia-mi spune mie!

Kathryn le cdnta prietenilor ei pe limba lisu.

- Acum cdntaţi şi voi.
Şase copilaşi zdmbitori, cu ochii negri ca mura, i se aloturaro
în cdntec.

Cei mici Lui îi aparţin.

Cop,10Ş1i· la EI vi".
Mama sa a început şi ea sO cdnte cu ei:

Da. mii iubeşte, � mii iubeşte.

EI mii iubeşte, Biblia-mi spune mie.
12 Zece fete care au schimbat lumea

.Doamne", se ruga Isobel. .îţi mulţumesC cO pană şi Kathryn

este misiona� aici. Te rog, fO ca aceşti copilaşi sCI asCulte cu
adevllrat ce zice ea şi sCI înţeleagO cO Tu îi iubeşti:
Pe vremea cdnd familia Kuhn locuia în ţara aborigenilor lisu,
între China şi Japonia a izbucnit �zboiul.
Uneori soldaţii venea u în satul în care locuiau şi-i bagau
în sperieţi pe sOteni. cand a venit vremea ca John şi Isobel
sCI meargO aca.sO în concediu pentru a o prezenta pe micuţa
Kathryn rudelor din Canada şi America, le-a pOrut tare rOu
cO pleacO, �indcO populaţia lisu trecea prin vremuri grele.
însO concediul a trecut rapid, iar ei au trebuit sO se îndrepte
spre China, în ciuda faptului cO cel de-al Doilea ROzboi Mondial
le punea viaţa în pericol în timpul colotoriei .
. -

- John, a sosit o telegramO pentru voi, primi vestea, cdnd

vasul lor coborî ancora în Hong Kong.
Soţia sa tt privi cum o desChide.
Oare sCI �e veşti proaste de acasCI?" se întreba ea.
•

- Trimiteţi-o pe Kathryn la Chefoo cu Groce Liddell, citi

John cu voce tare.
Isobel se sChimba la faţo.
- Dar asta înseamnO cel trebuie sCI ne despOrţim de ea
chiar acum!
Soţii Kuhn se aşteptau ca �ica lor să meargO la şcoalO în altel
parte cdnd aveau sO ajungO în China, însO conducerea misiunii le
trimitea instrucţiuni sCI o trimitO îlnpreunO cu o alto misiona�
care mergea la o şcoalO a misiunii din ţara ce acum se numeşte
Malaysia. Nici mOcar nu aveau sO �e în aceeaşi ţa�!
 Isobel Kuhn 13

A urmat o despOrţire dureroa5O, în50 îşi adunau cu toţii

puterile ca 50 .fie tari. Din fericire, Jonn şi !sobeI nu ştiau CO
şcoala din Chefoo avea 50 fie curând ocupato de japonezi şi CO
avea 50 treacO multo vreme panO 50 primeascO o sCrisoare din

partea lui Katnryn, în care le spunea CO era teafCJrO şi 5OnOtoasd.

Isobel a simţit cO se rupe ceva în ea cand a plecat Katnryn şi a
trebuit 50 treaco o bunO bucatO de vreme panO 5O-şi revinO din
tristeţea profundO care o cuprinsese.
A
- Mo întreb cum sO facem sO avem un impact cat mai
mare asupra locuitorilor din acest sat de munte, reflectO
Jonn cu voce tare, pe cand stOtea de vorbO cu Isobel în
cabana lor, în seara imediat urmotoare dupO ce se întorse­
serO în Lisuland.
- Un lucru e cert, spuse soţia sa, nu putem ajunge la
toţi o dato.
Se 1050 tocerea.
- Ştii, mO gc3ndeam, continuO soţul ei. Cel mai bine ar fi
5O-i preglltim pe creştinii proaspllt botezaţi 50 fie misionari
în propriul lor popor.
- Dar cum vom face acest lucru? Ei nu pot veni aici o zi pe
5OptomanO la pregotire, fiindCO unii dintre ei locuiesC departe
şi le ia patru zile de mers pe jos, argumento !sobeI. În sezonul
secetos nu pot veni pentru cO trebuie sO lucreze pomanturile. Iar
în sezonul ploios nu sunt în siguranţO pe potecile alunecoase de
munte. în fiecare an mor oameni alunecâncl astfel.
- Mo gc3ndeam, continuO Jonn, cO am putea organiza o

şcoalO bibliCO pe sezonul ploios. BOrbaţii tineri ar putea veni

I� Zece fete care a� schimbat lumea

inainte ca ploaia sO le peric/iteze drumul, sO .stea aici şi sO înveţe

pdna ce trec ploile torenţiale şi se pot intoarce cu bine acasO.
Lui Isobel incepura sO-i sednteieze ochii.
- Asta chiar ca e o idee minunata!
John surdse.
- MulţumesC, şi eu cred la fel!
A fost înfiinţata şcoala Biblica pe timpul sezonului ploios
şi s-a bucurat de un succes imens. Tinerii veneau de la mari
departari pentru a studia Biblia. La fiecare sfdrşit de sOptCI­
mdna se deplasau in satele învecinate unde predicau şi îi Mţau
pe copii.
La sfdrşitul studiilor se intorceau aca,sO la ei şi le vorbeau
oamenilor de acolo despre Domnul Dumnezeu.
.- .

Dupa ce a vOzut ce succes a awt şcoala biblica pentru bOieţi,

Isobel s-a hotardt sO înfiinţeze şi una pentru fete. Barbaţii din
biserica au inceput sO rdda cdnd au auzit ce-i trecuse prin minte.
Ei nu credeau ca fetele erau destul de isteţe ca sO înveţe eate
ceva din carţi!
John lucra in alta parte a Chinei cdnd a fost infiinţata prima
şcoala biblicO pentru fete. Isobel i-a sCris ca sO-i povesteasCa
cum a fost.
Au participat douClzeci şi doua de fete·, seria ea Le-am
• . •

dat teste şi le-am inmdnat diplome celor care au promovat exa­

menul. Au luat note bune. Una dintre fete chiar a avut rezultate
excepţionale.
Ia ghici cine a fost aceea?
Fata aceea nMzCltoare dintr-un sat din 'ldrf de munte!
Am intrebat-o cum a facut de-a invaţat pasajele din Biblie.
 Isobel Kunn 15

A zBmbit cBnd mi-a mărturisit: «Le-am auzit pe celelalte fete

care stateau în cabană cu mine cum repetau cu voce tare
lecţiile şi invaţau cu voce tare versetele, iar eu am invaţat
aseultBndu-le pe ele.»"
.It
În timp ce studiau la şcoala biblica, unele fete au organizat
o şcoala duminicala în satul în care locuiau soţii Kuhn.
Dar; de fiecare data cBnd Isobel îi aUzea pe copii cBntBnd
.Isus mă iubeşte", gdndul îi fugea la fetiţa ei şi se ruga sa dea
Dumnezeu sa fie sanatoasa şi EI sa le poarte de grija copiilor
de care se ocupa misiunea de la CheToo.
Jt
- Au! gemu Isobel în somn. Maseaua mea...
John nu avea cum s-o auda. Era la sute de kilometri depar­
tare, plecat cu treburi de-ale misiunii.
Durerea nu se potoli nici a doua zi dimineaţa, ci, dimpotriva,
se înteţea din ora în ora. Cel mai apropiat stomatolog se afla la
o departare de doua saptamâni de mers pe jos, dar în cele din
urma conducerea misiunii hotari ca ea sa plece.
Un tanar dintre aborigeni o însoţi pe Isobel ca sa-i ţina
de urat şi s-o ocroteasca de soldaţii şi talharii care puneau în
pericol viaţa calatorilor.
- Ma voi întalni cu John şi ne vom întoarce "impreuna acasa,
îi spuse tovarăşului sau.
Însa razboiul dintre China şi Japonia a "impiedicat-o .sa revioO
în sat; abia dupa câteva luni au reuşit sa se întoarca. Tot în
acea perioada, primi şi o sCrisoare de la Kathryn, din care află
ca japonezii se îngrijeau bine de şcolari şi ca nu avea motiv de
îngrijorare.
16 Zece fete care au schimbat lumea

- Ce mlI bucur că măseaua m-a adus la oraş, îi .spuse ea

unei prietene misionare. Dacă aş fi rămas ih sat, probabil că nu
aş fi primit serisoarea de la Kathryn.
,.
Din acel moment, au început să plece regulat serisori către
Chefoo, iar una dintre ele conţinea veşti minunate.
•Draga mea fetiţă", scria Isobel. ai devenit surioară mai
"
mare! Micuţul Donny s-a năsCut ieri, iar eu [ţi scriu numaidecat
ca să-ţi dau vestea.
Frăţiorul tău are nişte urechiuşe cat nişte seoici. Ochii îi sunt
albaştri ca apa lacului.
M-am uitat cu atenţie la degetele de la mdini şi de la
picioare; să ştii că are câte zece din fiecare. E o dulceaţă de
bebeluş, aşa cum erai şi tu cand <te-ai năseut."
,.
De cum primi serisoarea, Kathryn se şi puse să serie ihapoi .
• Nu-mi vine să cred că am un frăţior! E vestea cea mai
minunată pe care aş fi putut-o primi. Ştii, după planurile mele şi
dacă totul merge bine, � voi vedea pe Donny cand va implini un
anişor. Pe la un an tot bebeluş va fi, nu-i aşa? Tc:Ire aş vrea să-I
'iCld cat ihcă mai e ih faşă. Roagă pe cineva care are talent la
desen să-mi facă un portret de-al lui Danny. îmi dorese FOARTE
MULT să-I vad. "
Pentru Kathryn, acel an a trecut foarte greu. Fiind de-acum
adoleseentă, plecă ih America cu nişte misionari care se ihtor­
ceau acasă. Acolo, a fost dată ih grija unei alte familii creştine
care i-au fost un fel de părinţi adaptivi.
- Abia aştept să-mi vad familia, le spuse ea prietenilor ei.
Nu l-am cunoseut ihcă pe frăţiorul meu.
 Isobel Kuhn 17

Jt
John, Isobel şi Danny se ihdreptau spre America. Era o colo-
ta rie plinO de pericole, fiindcO cel de-al Doil� ROzboi Mondial nu
se sfârşise, iar vapoarele nu ajungeau ihtatdeauna la destinaţie.
Multe vase erau atacate cu tarpile ih timp ce traversau oceanul.
ÎnsO Domnul a purtat de grijO micuţei familii de misionari şi,
ih cele din urmO, s-au ihtâlnit. pentru prima dato de când familia
lor era formato din patru membri.
Jt
- Buna Kafin, spuse Danny, puţin timid la ihceput.
Kathryn îşi ihtâmpinO frOţiorul cu braţele deschise.
Micuţul privi la mama sa, apoi la tatol slIu: aceştia zâmbeau.
Aşa cO pomi cu paşi î\'npleticiţi spre sora sa, îşi ridieli braţele
şi se f(icu ghem la pieptul ei, când aceasta il ridicO. Kathryn se
bucurO ih sinea ei eli bOieţelul nu-i putea zOri faţa. Plângea cu
lacrimi de bucurie şi de ihcântare.
Mai bine de un an John, Isobel, Kathryn şi Danny au dus
o viaţO normalO de familie. A fost un timp deosebit pen­
tru ei, datorito faptului cO stlituserO atâta amar de vreme
despOrţiţi.
Kathryn s-a împrietenit din nou cu pOrinţii ei, cOci crescuse
ihtre timp. Şi s-a împrietenit şi cu Danny, care era foarte ihcân­
tat sO aibO o soro mai mare.
ÎnsO a sosit şi ziua când au trebuit sO se despartO din
nou, iar Kathryn slI le facă cu mâna părinţilor ei care pomeau
din nou în lunga lor colotorie spre China. A fost o despOrţire
dureroasO atât pentru Isobel şi John Kuhn, cât şi pentru fiica
lor, Kathryn.
i8 Zece fete care au schimbat lumea

Jt
Kathryn a rOmas i'n America sa-şi termine şcoala. ÎnsfI, cu
toate că a fi misionar i'n.semna sa o despartO cdteva ţOri de
familia ei, atunci când Kathryn Kuhn s-a hotOrât ce cale avea
sa aleaga i'n viaţO, a simţit cO Dumnezeu dorea ca şi ea sa
fie misionarO.
Anii petrecuţi departe de membrii familiei Kuhn nu au des­
curajat-o pe fiica cea mare, care îşi dorea o viaţO de slujire
misionarO i'nchinato Dumn�/ui ei. ştia ce o aştepta şi s-a
hotorât sa-şi dedice viaţa lui Dumnezeu, vorbindu-le oamenilor
despre EI şi despre Fiul SOu, Isus Crisfos.
.It
Mai târziu Isobel Kuhn avea.,sO fie nevoito sa pl!rOseaseO
misiunea şi sa se i'nfoarcă la stilul de viaţO din America. Avea
probleme de sanotate şi de aceea nu mai putea sa rOmânO
aloturi de membrii etniei lisu pe care îi iubea din toato inima.
Nici nu se mai punea problema sa mai plece i'n misiune. Isobel
trebuia operato de urgenţO, lucru ce nu se putea i'ntâmp/a decât
'ih statele Unite. Însa acel lucru îh.semna sa fie din nou ilnpreunO
cu Kathryn şi Danny. f:>e atunci, ambii copii ai lui Isobel locuiau
'ih America.
.It
Într-o bunO zi, Isobel Kuhn îşi lua ramas-bun de la o alto
tânOra care se 'ihdrepta spre cealalto parte a lumii ca misio­
nara, aşa cum şi ea plecase cu mulţi ani 'ih urmO. f:>e când se
ilnbrOţişau pentru ultima oaro, Isobel îşi şterse o lacrimO şi
rasuflo uşurato. Se bucura cO toţi acei ani de separare, de
zbucium şi de durere nu o afecfaserO prea tare pe Kathryn.
 Isobel Kuhn i9

Fetiţa lui Isobel cresCuse şi acum pleca, la rdndul ei, ca misio­

nara în China!
în acea seara, lui Isobel i se depănara pe dinaintea ochilor
toţi acei ani petrecuţi în China. Apoi îi CăzUră ochii pe cărţile pe
care le sCrisese despre populaţia lisu de cdnd se reîntorsese
în America. luă stiloul în mană. Isobel ştia că nu mai avea mult
de trait, dar munca ei nu se încheiase.
20 Zece fete care au schimbat lumea

Repere culturale: � unft sC1Vori

În trecut, serisorile erau expediate printr-o
persoane':!. Fie 00 pioteai pe cineva sO-ţi ducO
serisoarea, ne o trimiteai printr-un prieten
care mergea în aceeaşi direcţie. Era un pro­
cedeu foarte costisitor şi nu erai niciodata
sigur ca ajunge la destinaţie.
Tlmbrul poştal a fost inventat în 18'tO. De
fapt este o chitanţO prin care demonstrezi cO
ai pllrtit o .sumO de bani pentru ca serisoarea
so ne expediato prin poştO.
La vr emea cand IsobeI era în China,
corespondenţa avea nevoie de luni de zile
pentru a aju� la destinaţie. În ziua de azi,
corespondenţa poate n trimisO par avion în
China şi ajunge în cateva zile, iar prin poşta
electronicO, în doar cateva minute.

Idee principala: Isobel şi membrii familiei

sale erau adesea despOrţiţi unii de ceilalţi.
Le 'lenea întotdeauna greu so se despartO,
dar se consolau ca Dum nezeu era cu necare
dintre ei. Învaţa din experienţa lui Isobel ca
dacO eşti creştin nu eşti niciodata singur. Isus
promite ca nu te va losa niciodatO.

Meditează: Te-ai gandit vreodata sO-i serii o

sCrisoare unui misionar? �rimirea unor veşti
de acasO şi cateva vorbe de încurajare vor
 Isobel Kuhn 21

însemna foarte mult pentru un misionar care

se �O departe de familie şi prieteni.

Rugăciune: Doamne Isuse, Îţi mulţumese

pentru misionarii care îşi pOrOsese cominul.
familia şi prietenii pentru a duce mesajul rau
celor care nu au auzit de line. Mdngdie-i
când se simt singuri şi fii alaturi de cei
rOmaşi acaso, cOrore le este tare dor de
ei. Amin.
 Elizabeth Fry

COfliia îşi schimonosi faţa şi se privi în oglindO .

• Sunt frurnoasll?· se întrebcl ea. Atatea doamne frumoase
veneau în vizită la mama ei, încât uneori casa lui Elizabeth, Earlham
Hali, ce se affa lângO Norwich, pOrea cO este mai degraba locuito
de fluturi decât de oameni. Doamnele erau îmbrOcate în rochii
lungi, din mOtase de toate culorile, care foşneau cdnd se mişcau.
îi plocea teribil de mult sO atingO moliciunea rOcoroasO a mătOsii,
cdnd doamnele treceau pe Idngă ea.
cit
.Abia aştept sO fiu şi eu o doamnO·, oftO ea visOtoare pri-
vindu-şi reflecţia în oglindO Voi purta cele mai splendide rochii
. •

de pe faţa pOmdntului."
- V-aţi terminat de periat pOrul, domnişoarO Elizabeth?
o întreba servitoarea ei, Jane.
Fata sOri ca arsO. Uitase de ce se afla în faţa oglinziil
- Ajută-mO, o rugă ea. îmi oboseşte braţul de atâta
pieptOnat.
- De câte ori v-aţi periat? întrebO femeia.
Elizabeth era prinsO între dorinţa de a nu minţi şi neplOcerea
de a-i fi periat pOrul cel lung. PânO la urmă cinstea învinse.

23
2'1 Zece fete ca,e au schimbat :ul'1ea

- Nici o dato.
Luand ihtr-o mâna peria, ih timp ce cu cealalto mana des­

câlcea parul copilei. Jane ihcepu sa numere fiecare mişcare de

periere de la radacina pâna la vârf.
"Una, doua, trei..." pâna ce ajunse, dupa o buna bucata de
vreme, la "nouazeci şi opt, nouazeci şi noua, o suta".
Oftând din adâncul suffetului, femeia IlIslI peria jos.
- Uneori tare imi doresC sa nu aveţi părul atât de lung,
spuse ea. Ma doare spatele când ma aplec atat de jos.
Copila flIcu o pirueta, fluturându-şi parul lung.
- Hai sa dansllm, o invito ea. Hai sa ne imagioom cO suntem
la o petrecere dintre acelea grandioase, date de mama şi tata.
5ervitoarea lui Elizabeth rase, se ihclioo ih faţa tinerei sale
partenere, dupO care ihcepura sa sChiţele paşii unui dans de
societate ce era la modo atunci.
4
În seara aceea, pe când era ihvelito bine ih potuţ, Elizabeth
privea ihgândurato.
- Dau un blInuţ dacO-mi spuneţi la ce vO gândiţi, îi propuse
Jane.
- Ştii, mO gândeam ce voi face peste zece ani, ih anul 1800,
când voi avea douOzeci de ani. Voi avea rochii de matase flnO
şi voi lua parte la câte o petrecere ih fiecare saptOmână. Voi
dansa cu cel mai chipeş dintre toţi tinerii. Crezi cO voi face
aşa ceva la douazeci de ani?
5ervitoarea se aplecO peste cearşaful din pânza de in şi
o ihveli mai bine cu potura.
- Mâine este duminicO şi cred cO aţi face mai bine sa vO
gândi� la ziua de maine, şi nu la tot soiul de petreceri.
 Elizabeth Fry 25

Elizabeth Gumey ţinu ochii închişi pana ce ieşi servitoarea,

dupa care îi deschise din nou. îi placea sa privea.sea focul facut
cu carbuni din camera copiilor; dupa stingerea lumanarii.

" Duminica", se gandi ea. " De ce or fi atat de multe duminici?

Nu sunt nici pe departe atat de amuzante ca celelalte zile ale
saptamânii. Slujbele de la Casa de Rugaciune a prietenilor sunt
lungi cat o zi de vara. Iar predicile sunt atat de plictisitoare
şi de lungi, de nici nu mai ştiu la ce sa ma gandesc în timpul lor'"
Se întoarse pe o parte şi închise ochii, deja obosita, numai
ca sa uite ca a doua zi era duminica.

Pana ce sosi anul 1800, Elizabetn era total schimbata. Cu trei

ani mai devreme, la şaptesprezece ani, rt auzise predicând pe un
pastor american, William Savery, şi a at1at de la el ca Isus a
murit pentru a o mantui pe ea de pacate. A fost foarte încantata
de cele auzite şi şi-a daruit inima Domnului. La cateva luni dupa
aceea, când i s-a spus în cadrul unei întalniri a quakerilor (familia
ei era o familie de quakeri, foarte renumita şi bogata) ca avea
sa fie .lumina pentru cei orbi, vorbire pentru cei muţi şi picioare
pentru cei şchiopi " , Elisabeth a avut sentimentul ca Dumnezeu
o chema la o lucrare speciala. Din acel moment era preocupata
tot timpul sa dea o mana de ajutor atunci când vedea o nevoie .

.It
- O sa-ţi fie dor de munca pe care o faci? o întreba
Joseph Fry, logodnicul lui Elizabeth, chiar înainte de a se casatori,
când ea avea douazeci de ani.
Ea dadu afirmativ din cap.
- Probabil ca da, însa nu-i pot lua cu mine la Londra pe
copiii de la şcoala duminicala şi nici nu ma aştept sa mai am
26 Zece fete care aL, schimbat lumea

timp să Cos haine pentru săraci. Treburile cosei noastre îmi vor
ocupa tot timpul.
- Aşa este, zâmbi Joseph. Dar pot să te Întreb ceva?
Elizabeth îşi ridicO brusc privirea.
- 5-0 întâmplat ceva?
- A nimic. MO întrebom, doar, dacO vei continua să porţi
haine simple de quaker conservator şi când vei ajunge în capitalo.
Încdntătoarea tânăro îşi pleca privirea asupra rochiei simple
din lânO gri şi duse mâna la boneţica cea gri.
- Da, spuse ea blândeţe. Cred cO da. Nu consider cO
cu
Domnul vrea să mă îmbrac ca un papagal multicolor cu tot felul
de culori stridente. N-aş face decât să atrag atenţia asupra
mea şi asta nu ar fi deloc bine.
Elizabeth a purtat tooM viaţa � haine simple, dupO portul
quakerilor conservatori. Femeile din grupul de quakeri în care
crescuse nu aveau restricţii cu privire la îmbrocOminte; cu cât
erau mai încântotoare ţinutele lor, cu atat era mai bine, iar
agendele lor sociale erau pline. Quakerii conservatori, în schimb,
erau diferiţi; ei îşi duceau traiul în linişte şi simplitate şi se
îmbrocau cat mai simplu cu putinţO. Când îşi aduse aminte de
visele pe care le avea în copilOrie, proospăta doamnO Fry zâmbi
şi clătinO din cap.
•
După ce s-a căsătorit, viaţa ei a devenit foarte ocupată, dar
nu era genul de ocupaţie care să-i aducO împlinire. Prin urmare,
vreo opt ani mai târziu, în 1808, când Elizabeth şi soţul ei s-au
mutat la Plashet în Essex, a fost mai mult decât bucuroasO
să facO ceva folositor pentru comunitate. Mai întâi a angajat
o învOţotoare şi a înfiinţat o şcoalo. Apoi a organizat un locşor
 Elizabeth Fry 27

unde oamenii sărmani să poata primi o porţie de supa. Iar cdnd

auzea ca se imbplnavea careva dintre vecini, se ducea iI'l vizita,
iI'lcarcata cu bunataţi. La vremea respectiva, daca barbaţii se
jtnbolnOveau şi nu puteau să lucreze, iI'ltreaga familie ramânea
fO ra niciun venit. Era pericolul ca toţi ai casei să moara de
foame. Elizabelh fOcea tot ce îi statea iI'l putinţa ca să ajute
acolo unde ştia de vreun necaz de orice fel.
II
Era iI'l anul /8/3, iar Elizabeth Fry luase iI'l mod imperios
cuvantul iI'l faţa unui grup de femei imbracate la fel de simplu
ca şi ea.
- V-am chemat ca să va vorbesc despre domnul 5tephen
Grellet, quaKerul american.
Femeile ascultau atente, iI'ltrucdt un vizitator de peste ocean
nu era de ici, de .colo.
- EI a profitat de ocazie ca să viziteze iI'lchisoarea din
Newgate şi a ramas foarte surprins de ceea ce a vazut acolo.
în ace/loc sunt iI'lchişi femei, copii şi barbaţi. Se pare ca e un loc
infect unde miroase groaznic.
- Pai şi noi ce putem face? iI'ltreba o femeie din adunare.
- Ar trebui să facem ceva, interveni iI'lca una.
- Trebuie să mergem pana acolo, anunţa Elizabeth. Trebuie
să mergem şi să vedem cu ochii noştri ce se poate face.
- Putem să mergem cu nişte haine?
- Şi cdteva paturi?
- Mai mult ca sigur ceva mâncare mai buna nu le-ar strica.
Ceea ce la iI'lceput a fost o iI'ltrunire iI'l care Elizabeth le
informa despre îI'lchisoarea Newgate, s-a transformat iI'ltr-o
iI'ltalnire iI'l care au iI'lceput să planuiasca ce ar putea face
28 Zece fete care au schimbat lumea

pentMJ a sChimba lucrurile acolo. Împreuna cu gMJpul sau de

quakere, Elizabeth Fry a mers la i\1chisoare, ducdnd cu ele care
un coş, care o boccea, care o geanta. Condiţiile de acolo le-au
şocat. Pdna şi femeile şi copiii dormeau pe jos, pe un strat
subţire de fan putrezit. Înainte de a pleca, femeile i-au dat bani
paznicului i\1chisorii ca sa sChimbe regulat stratul de fan. Femeile
din i\1chisoare se i\1trebau, desigur. daca aveau sa le mai vada
vreodata pe vizitatoare sau veniserli doar o data sa dea o mdnli
de ajutor şi atat. Daca asta credeau, se i\1şelau.
. cit
Închisoarea Newga1:e îi ţinea pe deţinuţi i\1 doar patMJ i\1d1-
peri, deşi erau de toţi trei sute de femei şi copii. Acolo îşi duceau
zilele: acolo se glitea, aColo se mdnca, acolo se dormea şi tot
acolo se facea absolut orice altce9a. În fiecare zi li se dlidea
voie femeilor şi barbaţilor sa se i\1tdl neasca, iar Elizabeth s-a
i\1grozit cdnd a aflat dI îşi petreceau timpul jucilnd jocuri de noroc,
bdnd, certdndu-se şi dan,sdnd. Nu era o atmosferli placuta, cu
siguranţli nicidecum una educativll pentMJ copiii mici, iar acolo
se aitau mulţi copilaşi. Nu toţi cei i\1chişi erau vinovaţi de vreo
infracţiune, ci mulţi se aflau acolo aşteptdnd sa fie judecaţi. Iar
cei ce îşi ispaşeau acolo pedeapsa ieşeau mai rlii decat intraserli .
.,It
- Uite-o pe quakera aia, îi spuse o deţinuta alteia, cdnd
Elizabeth merse din nou i\1 vizita. Nu am mai vlIzuf-o de ani de
zile. Credeam ca n-o s-a mai vlId niciodata.
- De ce n-ai mai trecut pe aici? strigii ea, cdnd doamna
Fry a fost introdusa i\1 i\1caperea i\1tunecata şi plina de miasme.
Elizabeth le explicer faptul ca i\1 cei patru ani care se
sCUrseserli de la ultima ei vizita nu reuşise nicicum sa-şi faeli
 Elizabeth Fry 29

timp pentru altceva decât să se îngrijeaseo de familia ei. Însă

de-acum intenţil;>na să faca ceva ca să le .sChimbe condiţiile
din închisoare.
- Şi ce ai de gdnd să faci? întreba dintr-un colţ o femeie
ce alopta copilul. Un baieţel mai mOrişor şi o fetiţo stateau
îşi
ghemuiţi IdngO ea.
- Pai, în primul rdnd, sper să pot înfiinţa o şcoala pentru
aceşti copii, începu doamna Fry. Ei nu ar trebui nicidecum să se
affe aici şi cel puţin ar trebui să le oferim un pic de educaţie.
- O şcoala!

- Între zidurile închisorii!

O femeie firavă o aduse pe fetiţa ei numai piele şi os în faţa

vizitatoarei.
- O veţi primi şi pe Ann a mea printre eleve?

Elizabeth îi zdmbi copilei murdare.

- Da, spuse ea. Ea va fi prima elevO a acestei şcoli.
Nu dura mult pdnO ce începu şcoala, iar mamele se ofereau
să ajute la predare. Altele doreau să înveţe împreuna cu copiii.
- Vorbiţi serios? le întreba Elizabeth.
Cdteva dadura aprobator din cap, nerabdatoare să înceapO.
- Ce anume vreţi să învOţaţi?
- Croitorie, rOspunse una dintre ele. Aşa voi putea cdştiga
ceva cdnd voi ieşi de aici.
- Eu vreau .să învăţ .să tricotez. veni altă femeie cu ideea.
Micuţa mea cathy are nevoie de hOinuţe groase la iarna. Din
octombrie deja tremuram de frig.
- Şi am putea vinde ceea ce producem, adauga o femeie
isteaţă. Aşa vom putea cumpara lucrurile de care au nevoie
copiii. Eu vreau să-i iau lui John o pereche de cizme pentru
30 Zece fete care au schimbat lumea

iama. Anul trecut adormea plangand iO fiecare searll din caUza

degetelor ihgheţate.
Cu siguranţa nu le lipseau ideile, iar lui Elizabeth nu-i lipsea
entuziasmul. în curand s-au format mai multe dase cu cate
douOsp rezece femei, fiecare î\1vOţand o meserie diferita. Iar
doamna Fry a desChis un magazin iO iOchisoare de unde femeile
puteau cumpllra eate ceva cu puţinii bani pe care-i caştigau.
I s-au alaturat şi alte prietene quakere şi cel puţin una dintre
ele venea zilnic iO vizita la iOchisoare.
.It
În fiecare zi la ora 9 dimineaţa şi la 6 seara, Elizabeth
se ducea la Newgcrle ca sa ţina un seurt serviciu divin pentru
deţinute. Multe au fost mişcate de cuvintele ei, mai ales ca nu
se limita la predica, ci le şi ajuta' iO mod practic. Lucrarea sa
din iOchisoare a devenit atat de cunoscuta, iOcat au fost înfiinţate
comitete ca ale ei peste tot iO ţarll pentru a le ajuta pe femeile
din iOchisorile iO care condiţiile erau la fel de proaste ca şi la
Newgate. Iar veştile despre ce se iOtampla acolo calatoreau şi
peste graniţe, ca şi Elizabeth, de altfel. Ajungem chiar şi pario
Rusia sa le vorbeasca oamenilor despre nevoia de a face ceva cu
privire la condiţiile din iOchisori.
.It
- Nu-mi vine sa cred ce-mi aud urechile! suspină Elizabeth
Fry. cand, iO anul /8/8, a auzit pentru prima datO despre condi­
ţiile rele din timpul transportului deportaţilor. Spune-mi cu lux
de amllnunte ce se iOtampla.
Omul trase adanc aer iO piept şi iOcepu.
- Un deţinut poate fi transportat la coloniile unde se glIsesc
cei condamnaţi pe viaţa pentru c-a furat un şorţ sau o bucata
 Eiizabeth Fry 31

de şundl Iar pentru furtul unei jumatăţi de kilogram de cartofi

sau al unei perechi de pantofi poate fi condamnat la paisprezece
ani de mundl În colonii.
- Sunt trimişi la capotul pOmdntului! Ce se întdmplO cu
fem eile? Întrebă ea.
- Sunt înlOnţuite unele de altele şi .sunt transportate spre
corObii în dlruţe fOrO coviltir.
Elizabeth fOcu ochii mari de uimire.
- Iar cdnd ajung în colonii .sunt tratate ca nişte sclave. Stau
pe unde apucO şi presfeazO muncile cele mai josnice.
- Trebuie slI fac ceva în privinţa asta, hotărî Elizabeth.
N eapărat.
Jt
Nu a durat mult pdnă slI-1 convingO pe comandantul închisorii
Newgate să îmbunătăţească condiţiile de transport ale prizo­
nierilor. Între timp acesta affase că vizitatoarea închisorii pe
care o conducea era pusă pe fapte mari. în orice caZ, femeile
din închisoare îi dădeau mult mai puţină biitaie de cap de cdnd
începuserO şcoala şi orele de lucru manual. însă Elizabeth nu s-a
oprit doar la a schimba condiţiile de transport ale deţinuţilor din
Newgafe. A ajuns cu pldngerea pdnO la guvem şi s-a asigurat
dI parlamentarii erau interesaţi de ceea ce avea ea de spus. în
urma campaniei sale, femeilor deţinute din colonii li s-a asigurat
un loC mai acotOrii unde slI stea şi li se dOdea ceva respectabil

de lucru cdnd ajungeau în colonii.

Timp de douOzeci şi cinci de ani, Elizabeth Fry era prezentei
în port cdnd pleca un vas cu deţinute din Londra. Ea dOruia
fiecOrei deţinute o Biblie şi o trusll de cusut. în acei douOzeci
şi cinci de ani, din portul Londrei au plecat 126 de vase avdnd
32 Zece fete care au schimbaI iumea

la bord 12 000 de deţinuţi. ÎnsO, datoritll lui Elizabeth, ih princi­

pal, numărul celor deportaţi a ihceput sa scader şi, pdner ih anul
I85Lt, nimeni nu a mai fost trimis ih coloniile ihdeperrtate.

Jt
- Ai flrcut minuni de-a lungul anilor; îi spuse lui Elizabeth
o prietener, fiind de-acum amdndoulr ihaintate ih vdrster.
Doamna Fry cllrtiner din cap.
- Aş fi putut face mult mai mult, spuse ea.
Prietena ei rCrspunse, niţel imbufnater:
- Peri ce ai fi putut fQce mai mult? Pe langer faptul cer ai
imbunlrtCrţit condiţiile din ihchisori, ai mai deschis şi o casa unde
ser rlrmdner peste noapte persoanele flrrlr aderpost, ai deschis o

instituţie de instruire a surorilor medicale, ca sa nu mai punem la

•

socotealer toate 50cietCrţile de caritate din regiune şi...

- Opreşte-te! interveni Elizabeth. Gata! Nu am făcut abso­
lut nimic flrrlr ajutor. Doamnele quakere m-au sprijinit tot timpul.
la fel şi familia mea şi nenumăraţi alţi oameni binevoitori. Hai
sa ne referim numai la Newgate. Flrrlr ajutorul comandantului
ihchisorii, nu am fi reuşit ser facem absolut nimic.
- Dar tu ai fost cea care ai awt iniţiativa, insistă prietena ei.
Elizabeth Fry ofter obositll.
- Cdnd eram tdnărlr, mi s-a spus că Dumnezeu mO cheamO
la o lucrare specială. EI dorea ca eu sa fiu o luminlr pentru orbi,
cuvdnt pentru muţi şi picioare pentru cei şchiopi. Asta e tot ce
am ihcercat sa fac. Ceea ce este uimitor atunci cdnd faci lucra­
rea Domnului este faptul cer EI do suficientll putere din puterea

Sa pentru a implini ihdatoririle zilnice. Eu L-am dezamăgit

de multe ori, dar EI nu m-a părăsit niciodater.

 Elizabeth Fry 33

În 1845, la 65 de ani, pe Elizabeth au început s-o pără­

seasCă puterile şi apoi a murit în pace. Cu toate că nu-i plăcea
să primească laude pămdnteşti, cdnd a murit. Domnul i-a spus:
.Bine, roabă bună şi credincioasCl! Bine ai venit acasă."
3'1 Zece fete care au schimbat lumea

Repere culturale: �rt!tI

Pe la 1700. un deţinut putea fi condamnat
sa fie deportat pentru infracţiuni cum
ar fi furtul unui şorţ sau al unei bucllţi de
şuncă. Deportarea insemna ca deţinutul era
îmbarcat pe un '4S şi trimis fie în coloniile
americane. fie în golful Botany din Australia.
Putea fi condamnat la paisprezece ani de
închisoare pentru ca furase cartofi sau o
pereche de pantofi. înainte ca Elizabeth Fry
sa se fi implicat în reformarea condiţiilor
deţinuţilor. Ia sosirea lor în colonii. femeile nu
primeau un acoperiş deasupra capului şi nici
Ce<IQ de lucru.-

Idee principală: Elizabeth era plina de

energie şi dorea sa ducă o viaţa prin care sa
le fie de folos celorlalţi. Nu era deloc uşor sa
desChizi o şcoala. sa conduci o cantina sociala
şi sa îngrijeşti de bolnavi. dar ea a dorit sa
viziteze şi închisorile! Avem de învOţat de la
Elizabeth hotardrea şi modul în care sa ne
ducem viaţa. Elizabeth a vrut sa-şi puna viaţa
în slujba lui Dumnezeu: la fel ar trebui sa
facem şi noi.

Meditează: Elizabeth nu şi-a îndreptat

atenţia asupra a ceea ce nu putea sa faca.
Cdnd vedea o nevoie facea tot ce îi statea
 Elizabeth Fry 35

în puteri ca sa dea o mdnO de ajutor. Nu

se temea de nimic şi a reuşit sa facO multe
cu ajutorul lui Dumnezeu. Cu siguranţO cO
Elizabeth a awt zile când se simţea epuizato
de atat de multe sarcini de îndeplinit. Dar
nu s-a temut sa faca sacrificii. Isus a fOcut
atat de multe pentru noi, încat nu vom reuşi
niciodato 50-1 mulţumim îndeajuns. EI Şi-a
dat viaţa, iar nDUO ne-a dat mântuirea.

Rugăciune: Doamne Isuse, uneori simt ca nu

sunt în stare 50 fac mare lucru, dar arata-mi
ceea ce pot 50 fac şi da-mi bunOvoinţa 50 fac
ceea ce pot de dragul �u.
 Amy Carmichael

De mai bine de o suto de ani, ih Millisle, un sat de pe malul mOrii

din Irlanda de Nord, erau mu�i sOteni care lucrau la moarO.
Alţii se ocupau cu agricultura sau cu peseuitu/.
de-a face cu moara, deoarece fermierii îşi duceau acolo sacii
cu grau pentru a-i mOcina, iar soţiile pesearilor cumpOrau de la

moarO faina pentru pâine. La vremea respecfivO moara aparţi­

nea familiei Carmichael.
Anul 1867 a fost un an plin de emoţie pentru tânOra familie
Carmicnael, fiindcO aşteptau venirea pe lume a primului lor copil.
5-a nOscut cu doar nouO zile ihainte de CrOciun şi i-au pus
numele Arrry Beatrice.
Arrry nu avea să rOmânO unicul copil al proprietarilor morii;
în anii urmotori, li s-au mai nOseut şase copii.
Era o casa ih care mereu erau multe lucruri de facut. Erau
probabil doar trei momente ale zilei când ih casO se 1050 tocerea.
Unul era când copiii erau puşi ih potuţ la culcare, iar celelalte
douO, când familia se aduna ih jurul mesei pentru rugOciunea
de dimineaţO şi de seanl

37
38 Zece fete care au sch;mbat lumea

În fiecare searo, Arrry avea parte de un moment deosebit.

.DupO ce se facea mai micO lumina ih camera copiilor. iar
eu romaneam singurO', îl povestea ea odaM unei prietene, .obiş­
nuiam s{J fac un mic locşor pe cearşaf şi s{J spun, cu glas şoptit.
Tatolui nostru: -Vino, Te rog. şi aşazO-te langO mine.»'
Îns{J Arrry nu se referea la ea şi la t01:icul ei rond spunea
acele CU\'inte, ci la ea şi la Tatal ceresc. Înca de mica, Arrry
Carmichael ÎI iubea pe Dumnezeu ihtr-un mod deosebit. EI
era cu adevarat cel mai bun prieten al ei şi J3ersoana cu care
îl plOcea cel mai mult s{J-şi petreaco timpul.

- N-ai vrea s{J 'tii cu mine la Belfast? o ihtrebO ihtr-o bunO

zi pe Arrry doamna Carmichael. •

Faţa i se luminO.
- Ba da, mi-ar plOcea. Chiar te rog s{J mO iei cu tine.
FrOţiorii şi surioarele lui Arrry nu mai conteneau cu ihtrebOrile.
- Dar ce treburi Il'ieţi la Belfast?
- Ne aduci Cf'tC bun de acolo?
- Ce o s{J faceţi acolo?
Doamna Carmichael îhcepu să radO.
- Mergem la Belfast să facem nişte cumpOroturi, îl spuse
ea unuia dintre copii.
- O s{J 'tO aducem Cf'tC bun cand ne ihtoarcem, îl promise

altuia.
- flrintre altele, 0'tetTl de gand să bem un ceai la o ceainllrie.
Arrry se simţi ca o adMratO domnişoaro la gandul ro avea
s{J ia ceaiul impreunO cu mama sa!
 Amy Carmicr.ael 39

- O să ne povesteşti cu lux de amanunte cum e acolo?

o rugO surioara cea mai micO.
- 5igur cO da, rdse Amy. O să vă povestesC şi ce am
comandat la ceainOrie!

DupO ce petrecuse o zi ÎncărcatO şi plinO de noi senzaţii în

oraş, Amy se aşeză IdngO foc ca să le povesteasCO membrilor
familiei despre excursia ei. Erau interesaţi mai ales de partea cu
ceainOria şi de glazura roz de pe biseuitul pe care Amy � servise
la ceaiul cu lapte şi zahOr.
- A venit o fetiţO, s-a oprit la uşCI şi privea prin geam
în interiorul ceainOriei, le povesti ea celorlalţi copii. În vitrinO
erau expuse torturi apetisante şi fel de fel de dulciuri. Când am
plecat, am vOzut-o pe fetiţO cu nasul turtit de geamul vitrinei.
Se uita la torturile şi la prOjiturile expuse acolo. Era o fetiţO
săracO, imbrOcată cu o rochiţO subţire, zdrenţuitO. Ploua şi sigur
picioruşele desCulţe îi erau îngheţate.
Când tatol a convocat întreaga familie la rugaciune, Amy nu
a fost singura care s-a rugat pentru fetiţa cea săracO. Iar cdnd
frOţiorii şi surioarele sale s-au varât în pat, Amy s-a aşezat
IdngO foc, în camera copiilor. Nu şi-o putea sCoate din minte pe
acea fetiţo, aşa cO a sCris o poezie despre ea.
Când o să cresc şi-o să am bani
?fiu bine Ce voi face:
O casă mare. s-aibă loC

Feltţele sărace.

Anii au trecut, iar cdnd Amy a cresCut, şi-a amintit de acea

fetiţO. Se at1a din nou la Belfast, dar de aceastO dato nu venea
yO Zece fete care au schimbaI lumea

de la Millisle, ci se ihdrepta ihtr-acolo. Aşezato la elIldurico sub

patlIrlI, ih trOsura trasă de un roib, zOri o femeie cam de vârsta
ei, îtnbrllcatO ih zdrenţe, având douO bucOţi de pânzO de sac
ih picioare, pe post de cizme. Aloturi de ea erau doi copilaşi, cam
de opt şi zece ani, care îi aduserll aminte lui Arrry de ceainOrie
şi de fetiţa cu nasul lipit de vitrinO, uitându-se lung la prlljitu­
riie expuse. Arrry se ihtristO, mai ales eli era ea ihsOşi bolnavO
şi foarte obosito.
- Nici nu mai ştiu ce sO cred, le spuse ea pOrinţilor ih acea
searll, dupO ce terminarll cu. masa de searll. Sunt ferm convinsO
eli Domnul mO vrea ca misionarll peste ocean, ihsO, ihtâi de toate,
Misiunea din China m-a respins, dupCI care, atunci când m-am
dus sO lucrez ih Japonia, m-am îmbolnOvit aşa de grav, eli a trebuit
sO mO ihtorc acasO, strllbOtând mâta amar de drum, pentru
a mO ihsOnOtoşi.
- Poate cO EI doreşte sO-L slujeşti aici, sugerll tatol sOu.
Şi aici sunt nevoi la tot pasul.
Lui Arrry îi zburli gândul la femeia cu cei doi copii şi recunoscu
adevOrul spuselor tatolui ei.
- Acestea sunt probleme prea mari ca sO iie diseutate
acum; de-abia te-ai ihtors de la capotul pOmântului, spuse
mama sa, cu ihţelepciune. O sO vinO şi vremea sO ne gândim
la aceste lucruri. Între timp trebuie sO te odihneşti, iar singura
ta preocupare trebuie sO iie sO te pui pe picioare.
Întrucât lui Arrry i se ihchideau ochii, nu se IOsO greu convinsO
sCI meargO la culcare.

În 1895, dupO ce se ihsOnOtoşise, Arrry era ferm convinsO cll

Dumnezeu o dorea ih India.
 Amy Ca,michael yj

în ciuda îndoielilor pe care familia sa le avea cu privire la

acea decizie, Arrrt era convinsă ca era voia Domnului, aşadar
şi-au luat ramas-bun de la ea şi au începllt să se roage zilnic
pentru ea. Arrrt s-a dus în sudul Indiei, într-o regiune ce se
numea linnevelly.
Arrrt Cormichael a vOzlIt acolo multe lucruri frumoase. Îi erau
dragi locuitorii ţarii, mai ales copiii cu ochi negri. Se bucura de
hainele lor multicolore, de frumuseţea ţarii, de forfota din piaţa
şi de prietenia creştinilor pe care i-a întalnit acolo.
Însă mai erau şi alte lucruri, lucruri groaznice, pe care
îi venea greu să le creada. Şi, mai rau, acelea aveau legOturO cu
templele hinduse.
- stai ca nu pricep prea bine ce spui, îi spuse ea femeii
hinduse convertite. Mai repeta, te rog, o data să ma asigur cO
am înţeles bine.
- Amma (adica .mama· în limba hind�, relua femeia, ceea
ce 1ţi povestesc este adevarat. În aceasta ţara, parinţii nu se
bucura cand li se naşte o fetiţa. Înainte de a se naşte, mulţi
parinţi înalţa rugaciuni zeilor în care făgOduiesc ca daca vor
avea fetiţa, le-o vor jertfi. Vedeţi dumneavoastra, Continua ea,
altminteri vor trebui să o pastreze, să o hraneasca şi să o
imbrace, cand de fapt nu vor decat să scape de ea şi să aiba
un alt copil, un baiat.
- Vrei să spui ca fetele sunt ucise pentru a fi aduse ca
jertfO? întreba misionara îngrozitO.
- Nu, veni raspunsul cu glas moale, nu sunt ucise. Dar ceea
ce se întamplo este aproape la fel de rau. Sunt încredinţate unor
femei care sunt ţinute prizoniere în nişte temple, unde micuţele
nedorite le împortaşesc soarta. Apoi, rond împlinesc cinci sau
�2 Zece fete care au schimbat lumea

şase anişori, sunt date pe mdna preoţilor şi devin selavele lor

pânO ce li se ofileşte tinereţea sau frumuseţea.
Arrry suspinO.
- Şi apoi ce se mai ihtâmplO? ihtrebO ea.
- Sunt date afarO din templu, continuO femeia explicaţiile,
şi nimeni nu mai vrea sO ştie de ele. Ca şi cum ar fi ciumate.
- Şi acum unde sunt toate?
- Ele sunt .devadassi·, micile grupuri de femei pe care le
vedeţi ih cele mai sOrace pOrţi ale oraşului.
- Dar de ce nu sunt mai multe? ihtrebO Arrry, gândindu-se
la toate fetiţele ce sunt îhchise ihtre zidurile templelor.
Prietena ei se posomorî.
- Dintre fetiţele care ajung acolo, spuse, arOtând cu capul
ih direcţia templului, puţine suprchieţuiese ca sO mai iasO.
Pe Arrry o trecu un fior pe şira spinOrii numai gândindu-se la
ce se ihtâmpla la doar câţiva metri de ea.
•Trebuie sO fac ceva pentru fetiţele acelea·, se gândi ea .

•TREBUIE sO fac ceva. u

La seurto vreme dupO aceea, îi fu adusO prima fetiţo, un

bebeluş delicat. micuţ. de culoare crem, ca o pOpuşO din cearO.
DupO care mai sosiro alţi doi bebeluşi. Porecla uAmma" i se
potrivea de minune, ihtrucât deveni curând mama copiilor.
Urmara şi alţi bebeluşi. Îi fura aduse şi copiliţe de câţiva
anişori, ih special fetiţe foarte drOglllaşe ai cOror pOrinţi se
gândeau cO zeii aveau sO îi imbogOţea.scO dacO îşi ofereau fii­
cele ca ofrandO ih cinstea lor. Unele femei de la templu, care
doreau cu disperare ca fetele sO nu treacO prin ce trecuserO ele,
 Amy Carmichael �3

îşi riseau viaţa pentru a sCoate bebeluşii şi fetiţele din templu şi

!!IJ îi ihcredin� lui Arrry, unde erau ih siguranţll.
cit
Lala era unul dintre copiii salvaţi de Arrry. La vdrsta de cinci
anişori, Lala a fost rOpitll din Dohnavur; unde locuia familia
mereu ih creştere a lui Arrry, şi a fost dusO ihapoi ihtr-un tem­
plu din munţi. Biata Lala s-a imbolnOvit şi a murit. Arrry a fost
tare mahnitll atunci cand a ajuns acea veste la urechile ei, dar,
pe langO veşti, a at1at şi o poveste interesantll.
- Eram de faţll cand a murit Lala, îi relatll o femeie. înainte
de a muri a spus nişte lucruri pe care pot sO ţi le redau, fiindcO
mi-au rOmas ihtipllrite ih minte.
- Ce-a spus? ihtrebO Arrry.
- Lala a spus cll e un copil al lui Isus, spuse femeia. Şi nu
pllrea sO îi fie fricO de moarte. Apoi a iTJOrturisit cll vede trei
fiinţe strOlucitoare coborand ih camera ih care zOcea. Pe faţa ei
nu era nicio urmO de teaiTJO, iar cand a vOzut cele trei fiinţe de
lumioO a zambit. Apoi a murit.
Ani ih şir Arrry a fost mama fetiţelor nedorite. Ea le-a oferit
un cllmin, le-a iubit ca şi cum ar fi fost ale ei şi le-a îhvOţat des­
pre Domnul Isus. Nu toate au supravieţuit, fiindcll sufereau de
boli pentru care la vremea respectivO nu existau medicamente,
îhsO Arrry se ruga ca, dacll trebuiau sO moarO, sO moarO precum
Lala, crezand ih Isus.

într-o bunll zi Arrry a avut un accident. A cllzut, şi-a rupt

piciorul şi şi-a sclintit glezna rllu de tot. în ziua de azi ar fi
fost operatll şi ar fi putut umbla din nou. însO pe vremea
'1'1 Zece fete care au schimbat iumea

aceea lucrurile erau diferite, mai ales într-o ţar!! saraca pre­
cum India.
Cei douazeci de ani care au urmat au ţintuit-o pe Amy
Carmichael la pat, rareori ieşind din dormitorul ei. Acest lucru
nu a oprit-o sa îşi iubeasca copilaşii salvaţi, ci a putut astfel
sa se roage mai mult pentru ei. Avea senzaţia ca era din nou o
copiliţa, care e întinsCI în pat şi îl roagă pe Isus sa vina şi sa stea
langa ea ca sa-l povesteasca despre fetele ei.
Amy a scris poezii şi cOrţi în perioada ei de boala la pat,
multe dintre ele fiind citite- şi în ziua de azi, la mulţi ani dupO
moartea ei. în 1951. însa una dintre poeziile lui Amy a fost
scrisa despre îndepartata sa copilarie. Când era micO, o fetiţa
irlandeza cu ochi caprui s-a rugat ca Dumnezeu sa-i facO ochii
albaştri. Tanjea sa aiba ochi albaŞtri ca cerul.

O rugii arzătoare fd!�a indlta

Ca Domnul sd se-ndure şi-ochi azun;' sd-i dea.
Se duse la culcare 1/7 pace. �oare.
Dar dimineaţa vc}zu ro ruga-i rYispuns n-are.

Isus nu-i rYispunsese. probaM ocupat.

?i'-atunci; neoboS/l� 1/7 rugii- a insistat.
Însii oglinda pe care dimineaţa o cerceta
in loc de ochi al.,. tot roprui ii' ar(rfa.

O b/âncid adiere de vânt o consola

?i \I'OCea lui Isus păru ro ii vorbea,
Isus ii' rlJspunsese. "Nu: evident ii' spuse.
Dar nu-i oare .. nu" rYispuns la rugi1ciune?
 Amy Carmichael %

Raspunsul lui Isus la rugaciunea lui Arrry de a avea ochi

albaştri a fost 'hnu·. Abia dupa trecerea anilor avea sa înţeleaga
de ce: fiindca toata lumea. în India. are ochi cOprui. iar ea nu
s-ar fi putut integra daca ar fi avut ochi albaştri. Dumnezeu
dorea ca Arrry sa lucreze pentru EI în India şi o pregatise pentru
acea lucrare chiar şi alegdndu-i culoarea ochilor.
'\6 Zece fete care a� schimbat lumea

Repere culturale: Ochii

Cdnd era mică, multo vreme Amy şi-a dorit
ca ochii ei sO fie albaştri.
Ia priveşte-ţi ochii in oglindO. �rtea care
se vede din ochiul !Ou este alcătuitO din iris
şi pupilO, adicO cercul de culoare şi punctul
negru din centrul sOu. Sarcina lor este sO
lase lumina sO pl2trundO in ochi.
!1Jpila las{! lumina sO pOtrundO, iar irisul ho!O­
rOşte carititatea de luminO care este lasatO
ihOuntru, controldnd dimensiunea pupilei. !risul
il"npreuoo cu pupila funcţioneazO ca o lentilO
de aparat de fotografiat ce se deschide şi
•

se inchide.

Idee principală: Amy a awt parte de mai

multe refuzuri inainte de a ajunge in India. în
primul rond, nu a fost acceptatO de o orga­
nizaţie misionarO, dupO care s-a îmbolnOvit.
Mai tdrziu, Amy avea sO fie ţintuito la pat
timp de aproximativ doufJzeci de ani.
ÎnsO Amy se incredea in Dumnezeu şi nimic
nu a puM-o opri sO rOspdndească mesajul
lui Isus şi sO-i iubeasCă pe copilaşii fărO
adOpost pe care îi intdlnea.
ÎnvaţO de la Amy despre increderea ei abso­
luto in Dumnezeu in orice situaţie.
 Amy Carmichaei Y7

Mediiează: Aminteşte-ţi că Dumnezeu te-a

creat exact aşa cum eşti acum. EI a planificat
totul pană il1 cele mai mici amănunte!
Şi lui Dumnezeu îi pasă de toate detaliile
vieţii tale. Aşadar nu te sfii să-I povesteşti
despre toate il1gr(jorările tale.

Rugăciune: Doamne Isuse. Îţi mulţumesc

că Ţi-a păsat atat de mult de mine il1cat ai
venit să mori pentru mine. Îmi pare rău că
mO plang de unele lipsuri. AjutO-mă să fiu
recunoscotor pentru tot ce mi-ai dat. Amin.
 Gladys Aylward

- Sunt prea mare ca sa mai merg la şcoala duminicalll,

� spunea adolescenta de paisprezece ani mamei sale. Şcoala
duminicalll e pentru copiii mici!
Doamna Aylward se 1\1tristll. Fiica ei trecea prin crizele
adolescenţei, iar ea se cam saturase de ele.
- Ei, .sper eli nu vei uita ce ai Mţat acolo, � spuse mama
ei, pentru eli altminteri o vei sfdrşi rlIu.
Lui Gladys Ihsa, care era preocupatll sa se admire 1\1 oglindll,
pe o ureche îi intrll şi pe cealalto îi ieşi. Ludnd un pieptene, îşi
flIcu o elIrare pe mijloc, netezind pllrul pe o parte şi pe cealaltll.
"De-acum am crescut, vreau sa mO distrez", se gdndi ea.
Jt
Cu greu reuşi sa inspire fumul de ţigarll 1\1 seara aceea.
Se strlldui din rlIsputeri sa nu tuşeascll. Ce-ar fi zis prietenii ei
dacll ar fi vOzut-o tuşind!
- E prima datll cdnd fumezi? o 1\1trebo o fatll cu pllr bolai.
incll luptdndu-se sa nu facll o crizll de tuse, Gladys scuturll
din cap.
- A. nu, minţi ea 1\1tr-un tdrziu. De mult fumez pe ascuns.
Doar eli prietenii ei nu se Ilisarll duşi de nas.

Y9
50 Zece fete care au schimbat lumea

Încercdnd sO parO cO era ceva cat se poate de obişnuit

pentru ea, Gladys luo din nou ţigara ih gurO. Cu toate cO o
ihcerca senzaţia de vomO, se chinui sO fumeze prima ei ţigară,
ca o dovadO a faptului cO crescuse mare.
Jt
Cum a ihcetat sO mai participe la ihtdlnirile de şeoalO dumi-
nicalO, Gladys a ihcercat sO-şi seoato din cap tot ceea ce avea
de-a face cu pradicile religioase. Considera ro asta era pentru
copii şi pentru bunicuţe.
şi-a gOsit de lucru ca menajerO ih centrul Londrei şi îşi
petrecea timpul liber împreunO cu tot soiul de prieteni, uneori
jucdnd cOrţi, alteori consumdnd alcool şi fumdnd tot timpul.
În următorii doisprezece ani nici nu s-a mai gândit la
Dumnezeu, chiar dacO Îi folosea nemele ih ihjurături. Dumnezeu
ihsO nu o uitase pe Gladys.
Jt
- Unde mergeţi asto searo? îi ihtrebO ea pe nişte prieteni
pe la prdnz.
Ei se arătarO stdnjeniţi.
- Mergem la o ihtdlnire ih Kensington.
- Ce fel de ihtdlnire?
- Un fel de ihtdlnire religioasO.
- Păi, pot sO vin şi eu? Se autoinvită Gladys.
Prietenii ei se uitarO unii la alţii.
Gladys rdnji.
- O sO avem de ce rdde.
Jt
În acea searo ihsO, viaţa lui Gladys Aylward avea sO se
schimbe. A aUzit lucruri pe care le uitase de la şcoala duminicalo,
 Gladys l'lylward 51

cum ca Isus o iubea, ca Isus a murit pentru ea şi cO dorea

s{I-i ierte pocatele. I-au trecut prin minte ultimii doisprezece
an i, iar Gladys şi-a dat seama cO flIcuse multe greşeli. înainte
de a pleca de la întdlnirea respectiv{!, L-a rugat pe Isus sO-i
ierte pocatele şi sO-i fie Mdntuitor şi Prieten.
tit
în urmotoarea seara cdnd a avut liber: în loc sO se îndrepte
sp bar: s-a dus la o întdlnire a Campaniei pentru Tineri, unde
re
avea sO participe sOpMmdnal începd nd din acea zi. Acolo i-a
cOzut în mdnO o revisto în care scria cO era nevoie de misionari
în China.
Gladys s-a oferit sO meargO misionara, însO a trebuit sO
renunţe la facultate dupel trei luni, pentru ca nu învO"ţase aproape
nimic. Tot ce citea sau Îrl\IOţa pOrea cO-i intra pe o ureche şi-i
iese pe cealalto. O vreme a îngrijit douel misionare ieşite la pen­
sie, dupel care a lucrat în 5wansea ca misionara pentru femeile
nevoiaşe de acolo. Se plimba prin port în coutarea lor: dupO care
le aducea înapoi în clOdirea misiunii.
A
Cu toate acestea, lui Gladys nu-i ieşea din minte China,
cOci era ferm convinsi:! cel Dumnezeu voia ca ea sO meargO
acolo. într-o bunel zi, citind în Biblie cO Neemia a plecat spre
Ierusalim imediat ce a înţeles cel Dumnezeu � voia acolo, i-a
venit brusC o idee: .Dacă Dumnezeu mO vrea în China atunci va
trebui sO fac nişte economii şi sO plec.· Tocmai îşi sChimbase
serviciul şi primise cdţiva bOnuţi pentru cheltuielile de colel­
tarie. Privind cele trei monede, s-a gdndit: .Nu-i cine ştie ce,
dar e un început.·
52 Zece fete care au schimbat :umea

întrucât Gladys accepta orice slujba care i se potrivea ih

timpul liber. a ajuns curdnd sO economiseasca trei lire.
- cat costa un bilet pdna ih China? ihtreba odata la
o agenţie de voiaj.
- China! Se mirO funcţionarul.
Gladys trase aer ih piept şi. cu ihcredere. confirmO:
- Exact. China!
- Veniţi peste doua zile şi o sO va spun preţul. rOspunse
funcţionarul.
. .-
Dupa dolKi zile Gladys reveni.
- DacO alegeţi sO mergeţi cu trenul. tl"Q'lersand Europa.
Rusia şi Siberia. .,-ar costa ...7.50 lire. i se spuse.
Punand pe masO cele 3 lire. -fi explicO omului cO nu avea
mai mult dar cO avea sO se ihtoarca imediat ce reuşea sO mai
economiseascO cate o lirO şi sO achite biletul ih rate.
Omul se scOrpioo ih cap a mirare imediat ce ieşi pe uşO
cea mai ciudata clienta pe care o ihtalnise ih .,iaţa lui .
.-
înainte sa fi economisit toata suma necesarO. Gladys a auzit
de domnişoara Lawson. o misionarO ih .,arsta din China. care
cOuta pe cine'la sa-i ţina companie. RlrO sa stea pe ganduri.
i-a scris o serisoare şi. dupa o aşteptare insuportabil de lunga.
Gladys a primit rOspunsul. Domnişoara Lawson o aştepta
ih China!
.-
în data de 15 octombrie 1932. chiar cu oote'la zile ihainte
sa itnplinea.scă 30 de ani. Gladys Aylward a plecat cu trenul
spre China. Bagajele sale constau din doua 'IOlize. una plina
 Gladys Aylward 53

cu mdncare pentru drum, un sac de donnit. un reşou micuţ,

un ceainic şi o crcrliţa. Era echipata ca într-o tabara de cercetaşe!
Calatoria pâna în China s-a dovedit plina de peripeţii, nu
toate placute. În Rusia, autoritaţile au încercat s-o forţeze sa
ramdna pentru ca voiau s-o duca la munca într-o fabrica. Asta
pentru ca nu au citit bine .misionara" pe paşaport şi au crezut ca
are legOtura cu "maşinarie"! Mai târziu, � sa se trezeasca în
plin razboi, iar într-o noapte, Gladys a donnit sub cerul liber, cu
lupii auzindu-se urlând în departare. Alimentele proaspete s-au
stricat, iar în Siberia a îngheţat pâna şi conţinutul conservelor:
de la ger. Dupa aproape o luna de la plecarea ei din Londra,
în data de 10 noiembrie, Gladys Aylward a calcat prima dato
pe pamdnt chinezesc. Foarte curând avea sa faca cunoştinţa cu
domnişoara Lawson şi sa descopere care erau îndatoririle sale
la acel loc de munca.
cit
- Intenţionez sa deschid un han pentru îngrijitorii de catâri,
îi explica batrâna. Le vom vorbi despre Isus celor care vor
poposi la noi peste noapte.
Gladys tresari.
- Dar eu nu vorbesc o boaba chinezeşte, se alanna ea.
Domnişoara Lawson începu sa râda.
- Pai nici catârii nu vorbesc chineza. Însarcinarea ta va fi
să stai afară şi să înhaţi catârii de coamă când trec prin faţa
hanului. Pâna la 1000 rea serii, îngrijitorii catârilor vor fi atât de
obosiţi, încât nu vor mai comenta ca nu vor sa înnopteze aici.
Deocamdato va trebui sa-I 1000m pe domnul Lu, predicatorul.
sa ia cuvântul. Când nu va fi el prezent. voi face eu acest lucru.
L.ondonezO get-beget. Gladys îşi facea griji din cauza catârilor.
5" Zece fete care au schimbat lumea

- Muşcă? ihtreba ea.

Clotindnd din cap. domnişoara Lawson îi spuse cO nu avea de
ce sO se teamO atat timp cat erau ţinuţi ca lumea!
Acest rOspuns nu o linişti prea mult pe Gladys.
.-
Nu trecu multo vreme şi noua misionarO ştia cu precizie cum
sO apuce catarii. iar ih cele mai multe seri. trimitea ataţia clienţi
ihOuntru. cO abia mai aveau loc ih han. De-acum locul devenise
bine cunosCUt şi ihgrijitorii de catari 'leneQU sO ihnopteze acolo.
Pe langO cO primeau adOpo:sl: peste noapte. Ii se spuneau şi
poveşti de c01:re o femeie alba.
Domnişoara Lawson s-a îmbolno.,it la un an dupO ce Gladys
ihcepuse sO lucreze la han şi. dupO moartea sa. Gladys a rOmas
·
sO administreze hanul împreunO cu domnul Lu. Între timp învO­
ţase chinezeşte suficient cat sO rosteascO sCUrte ClM3ntOri şi
simţea. ih sfc3rşit. cO era cu adMrat misionarO ih China .
.-
La vremea respedivO China şi Japonia erau ih rOzboi. iar
hanul a fost bombardat. Regiunea devenise periculoasO. Refugiaţii
plecau care ihcotro din calea luptelor. dar Gladys a rOmas pe
loc. ToatO lumea o cunoştea pentru cO era singura europeanO din
acea parte a Chinei.
- Nu-I putem lua cu noi pe Dusty Heap. anunţO un grup de
membri ai gherilei. ih timp ce îmbranceau un baieţel ih casa ei.
Ai tu grijO de el.
Gladys � privi pe baiat. Tare bine i se potri�şte numele.
•

Dusty Heap (GrOmOjoarO de Praf)r. îi trecu ei prin minte .

•Ce zdrenţuit şi murdar er

 Gladys Aylward 55

Deodato, copiii au ihceput sO vinO la ea pareO atraşi de un

magnet, casa ei. devenind peste noapte adopostui a peste o .sutO
de copilaşi!
•
Frontul se apropia din ce ih ce mai mult.
- Ce-o sO facem cu copiii? � ihtrebO pe domnul Lu.
COzurO de acord ca ea sO rOmdnO pe loc, iar el sO duefl copiii
într-un loc sigur.
- MO întorc peste o lunO, promise el. 50 te rogi pentru noi
cat suntem pe drum.
în fiecare zi Gladys se ruga pentru domnul Lu şi pentru
copii, ca sO iasO din zona de conflict şi sO ajungCI la loc sigur.
în acea lunO, misionara se trezi efi numOrul copiilor de care
trebuia sO aiba grijO crescuse din nou la o .suto.
- De unde rOsar atâţia? se întreba adesea. Şi unde-o fi
domnul Lu?
Jt
- Trebuie sO luaţi copiii şi sO pOrOsiţi zona, îi ordonO un
ofiţer al armatei chineze.
Gladys seutu rO din cap.
- ?e mine Dumnezeu m-a chemat aici aşa cO eu aici rOmdn.
Dar vCI rog pe dumneavoastrO sO duceţi copiii la loc sigur.
Ofiţerul le-a ordonat oamenilor sOi sO ducO copiii în Chong
Tsuen, un oraş din apropiere.
Numai dupO ce s-a întors ofiţerul la uşa ei cu un afiş japonez
pe care scria cO era cClUtatO, Gladys a fost de acord sO plece,
iar prima parte a drumului a trebuit sO o parcurgO ferindu-se de
gloanţe şi de soldaţi. La Chong Tsuen, Gladys s-a ihtBlnit din nou
cu copiii. Dar nici acolo nu erau ih siguranţO, aşa cCI s-a hofOrBt
56 Zece fete care aL; schimbat !umea

să-i ducă la Shensi. Ca îh povestea .Fluierul fermecat". îh care

cântăreţul din t1uier a condus copiii afară din cetatea Hamelin,
Gladys a pornit pe drumul de ţară cu o sută de copii ce o urmau
îh şir indian. Rând pe rând îi lua îh braţe pe cei mai micuţi,
iar copiii mai mari făceau acelaşi lucru. La Shensi misionara a
desCoperit că domnul Lu fusese luat prizonier. Nu era de mirare
că nu se mai îhtorsese .

..
Însă nici îh Shen.si nu erau îh siguranţă. Cu câtă fervoare tre-
buie să se fi rugat Gladys ÎhGIinte să pornească cu o sută de copii
după ea peste munţi, la mii de metri altitudine, pentru a ajunge
îh Sian, unde era pace. Timp de doisprezece zile au mers pe jos,
cerşind prin sate c� de mâncare şi dormind pe unde apucau.
- Hai să cântăm un cântec, strigă ea, când copilaşii extenu­
aţi erau gata să renunţe. Când s-au plictisit de cântat, a îhceput
să joace jocuri cu ei.
- Îmi fac ochişorii roată şi găsesC cuvântu-îhdată. Un
cuvânt care să îhceapă cu litera .b:
- Băiatl strigă un copil.
Gladys dădu din cap.
- BancăI zise altul.
Iar când se plictiseau şi se săturau de acel joc, misionara
se gândea la altc� .
•
Timp de doisprezece zile au şerpuit pe potecile munţilor.
doisprezece nopţi au dormit îhghesuiţi unii îh alţii ca să-şi ţină
de cald.
- Cât mai avem de mers? se văicăreau copiii de sute de
ori pe zi.
 Gladys Aylward 57

- Suntem tot mai aproape cu fiecare pas pe care � facem,

le rdspundea Gladys ca sO-i ihcurajeze.
- Ce e acolo ih vale? ihtrebll un blIieţel, cdnd nici mOcar
misionara nu mai credea ca pot merge mai departe.
- E Raul Gal ben! Aproape am ajuns!
Un chiot strOblItu mulţimea de copii, iar entuziasmul le dadu
energie sO meargă mai departe. însO, cu toate ca se simţea
uşurata ca vedea râul, Gladys ştia prea bine ca mai aveau de
mers. COlatoria lor era departe de a se sfelrşi .
..
Dumnezeu ştia ca prichindeii extenuaţi nu mai rezistau sO
meargă pe jos. Au trecut râul cu barca şi, dupa ihca douO zile
de mers, au calatorit ih ultima parte a drumului ascunşi printre
carbuni, ihtr-un tren. Cdnd, ih cele din urmO, Gladys a predat
copiii unui orfelinat de langO Sian, unde erau ih siguranţa, s-a
prObuşit. bolnava şi stoarsO de puteri. SOtenii care au gOsit-o
nu credeau ca avea sO mai trOiascO. A durat multa vreme pana
ce s-a pus pe picioare, iar urmatoarea ei calatorie a fost spre
casa, ih Anglia, pentru a se bucura de un timp de odihna atat
de bine meritată, ihainte de a se ihtoarce ih China ei mult iubito.
58 Zece fete care al.; schimbat lumea

Repere culturale: IrvÎlIIIW

� Gladys Aylward a parcurs lungul drum pdoo

in China cu trenul. cOlatorie care a durat
aproape o lunO. cat de uşor ar fi fost pentru
ea sO fi luat avionul, aşa cum cOlatorim noi in
zilele noastre!
La doar un an dupO ce s-a nOscut Gladys, a
inceput sa se zboare cu avionul. Primul aero-
plan demn de luat in seamO a fost Flyer 1,
pilotat de·un inginer american, Orville Wright.
la data de 17 decembrie 1903.
DupO 16 ani un avion a reuşit sO zboare !Jeste
Oceanul Atlantic, iar de atunci transportul
aerian a continuat sO se cJez...olte cu �ciune.

Idee principală: DacO, atunci cdnd era ada-

� lescento, lui Gladys i-ar fi zis cineva cO ihtr-o

bunO zi CM!Q sO conduca !Jeste o sutO de copiii
timp de /2 zile !Jeste lanţurile muntoase din
China, probabil eli s-ar fi gandit eli acel lucru
era cu neputinţO. ÎnsO curdnd a itMrţat cO
impreunO cu Dumnezeu nimic nu este imposi-
bil. ÎIl't<Jţă şi tu, precum Gladys, eli Dumnezeu
poate sO facO pdnO şi imposibilul posibil!

Meditează: Gladys nu doar a afirmat cO se

� increde in Dumnezeu, ci a şi demonstrat. prin

tot ceea ce a fOcut, cO meritll sO te încrezi
cu adevOrat in EI.
 Gladys Aylwa rd 59

Gandeşte-te la o problemă sau o dificultate

cu care te confrunţi 111 acest moment. Adu-ţi
aminte co Dumnezeu e de partea ta şi ro poţi
avea 1I1credere că EI te \IQ ajuta .sd o rezolvi!

Rugăciune: Doamne Isuse, uneori mă 1I1gri­

jorez cu privire la tot felul de lucruri şi, cand
mă confrunt cu o problemă, intru 111 panică.
Ajută-mă .sd am totalO 1I1credere 111 Tine,
indiferent de ceea ce se 1I1tamplO şi .sd merg
mai departe ştiind cO Tu eşti alaturi de mine.
Amin.
 Mary Slessor

Mary intrO tardş pe Sub riIzboiul de ţesut, gOsi cele doull capete
de iutll rupte, le legll, dupll care ieşi de sub riIzboi, tot tardş.
Avea pllrul strdns Ihtr-o basma, pentru a nu i se agllţa Ih timpul
lucrului la rOzboiul de ţesut. Unele muncitoare din fabricll au
ramas farO pilr Ih unele wne ale capului, din cauza neglijenţei,
iar Mary nu dorea slI pllţeascll la fel. Itvea un pilr superb,
roşcat. cu reffexii aurii, potrivit cu spiritul ei.
ClIţOrdndu-se Ihapoi pe sCaun, ih faţa rllzboiului de ţesut,
Mary Slessor ihcepu slI supravegheze maşina cu multll atenţie.
Doell şeful o vedea cll se uita Ih alta parte, avea slI primeasClI
o urechealo zdravll nO, dacO nu şi mai rOu. Mary Slessor nu
mai auzea nimic altceva decat pOconitul rOzboiului de ţesut.
ca slI evadeze, îşi imagina malul mOrii la Aberdeen ihtr-o zi

furtunoasll , Ihchipuindu-şi eli zgomotul era produs de valurile

agitate, care o stropeau cu picoturi de apO slIratO. însll dacO
se gandea prea mult la Aberdeen, singurul gust slIrat pe care-I
simţea era cel al lacrimi lor.
- Ce bine era slI nu fi venit cu toţii la Dundee, spuse fata
cu voce tare.

61
62 Zece fete care au 5ch;mbat lumea

Putea vorbi cu voce tare cat pot'tea, căci oricum nu o auzea

nimeni din fabrică.
- Ce păcat că tatI] a băut aşa mult şi şi-a pierdut slujba.
Mary o ducea greu. Familia ei era săracă. Câţiva dintre
frăţiorii şi surioorele lui Mary muriseră. Familia ei nu avusese
suficienţi bani să îşi permită un doctor. Apoi tatăl lui Mary s-a
apucat de băut, iar villţa familiei sale a devenit un calvar. Mary
se ducea adesea la culcare i1amdnda, iar ih dipa de fIlţa era
lihnită de foame.
Nu putea să-şi audă stomacul. dar � simţea protestand.
- Of, ce bine-ar fi dacă nu aş fi mai mereu i1ămdndă!
În acel moment firul de iută se rupse cu zgomot. Mary
îşi trase basmaua peste cap şi se băga din nou pe sub maşina
de ţesut. •

..
Întotdeauna, copiii familiei Slessor procedau astfel: ascultau
mai ihtai la uşă ihIlinte de intra, ca să audO dacO tatol lor fOcea
scandal. Nu voiau să audO altceva decdt sforăiturile tatOlui lor:
pentru cO dacO adormise de beat ce era nu avea să le dea bătoi
de cap vreo cateva ore bune. Mary aseultO la uşă şi, dupO ce
se linişti aUzind sforăituri ihOuntru, intră ih casă.
- Ei, Mary, îi spuse mama ei, uite cO a mai trecut
o săptamana.
- slavO Domnului! ofiO adolescenta de treisprezece ani.
Abia aştept să se facO sdmbăto seara şi să mă bucur că nu
trebuie să mO ihtorc la lucru pană luni.
Doomna Slessor îşi trecu un braţ pe dupO umerii fiicei sale.
- 1ăre îmi pare rău că trebuie să lucrezi, spuse ea. Însă
noi douO trebuie să cdştigam cele necesare pentru familie,
 Mary 5iessor 63

altfel vom muri cu toţii de foame. De când a murit fratele tOu.

uite cO tatol tOiJ nu mai e bun de nimic.
- Chiar asta sO fie cauza pentru care a ajuns in halul
acesta? 1'1 arOtO Mary cu capul pe tatol ei beat.
- Da. asta e. îi rOspunse mama ei. Şi incearco sO te gdn­
deş!i la asta când te îhfurii pe el.
..
- E duminicO! strigO surioara lui Mary in timp ce o zgdlţdia
sO se trezeascO. Iar soarele strOluceşte pe cer.
Mary Slessor se frecO la ochi. Nu voia sO piardO niciun
minuţel din ziua de duminicO sau din lumina soarelui. Toato
sOptOmc3na pleca la fabricO pe intuneric şi se intorcea acasă
pe intuneric.
- Hai. il"nbracO-te sO mergem la plimbare ihainte de a
ajunge la bisericO.
Fetele se il"nbrOcarO. în drum spre curtea din spatele casei.
îşi dOdurO cu nişte apO rece pe faţO. Apoi. ţioondu-se de mc3nO.

pomirO pe drumul ce strObOtea oraşul şi ducea la raul Tay.

- Ia te uito cum mai scânteiazO. exclamO fetiţa. E ca o ladO
in care se aflo o comoarO.
- Scdnteiaz.O ca ochii tOi. îi spuse Mary surioarei sale.
ciufulindu-i pOrul. Vrei sO te duc in cdrco pdnO acasă?
Jt
- Ştiam eu C-o să ajungeţi la timp acasă. le întâmpină
doamna Siessor. cdnd fetele intrarO pe uşO. Eram pe picior
de plecare.
Toţi ai casei. cu excepţia domnului Siessor: mergeau la bise­
ricO şi luau loc in bOnci. bucurandu-se de slujbO. Casa lor era
intunecoasO şi murdarO. insO biserica era luminoasO şi curato.
6'1 Zece fete care au schimbat :umea

În timpul sOpfOma nii trudeau din greu, IhsO Ih biserică se puteau

relaxa. ÎnsO mai presus de toate, doreau sO auda vorbindu-li- se
despre iubirea lui Isus. Mama lui Mary era IhdrOgostita de
Domnul, iar caldura credinţei ei îi fOcea pe copii sO-şi doreasca
sO fie şi ei la fel.
- A sosit momentul pentru şcoala duminicala! exclama
mezinul familiei 5lessor. Ce-mi mai plac poveştile!
Şi lui Mary îi placeau, mai ales cele despre misionarii plecaţi
Ih Africa.
ÎntoarsO la fabrica, luni dimineaţO, Mary se glIndea la Africa.
Îi zburo glIndul la copilaşii negri care nu allziserO niciodato des­
pre Isus şi îşi dori sO fie împreunO cu ei.
- Thre aş vrea sO fiu acolo, IhconjuratO de copilaşi africani,
jucand jocuri cu ei şi spunandu-Ie pa:eşti din Biblie . lhsO nu prea
..

cred sO se Ihtample vreodatO aşa ceva . . . Probabil cO nu voi pune

piciorul dincolo de ieşirea din oraşul Dundee!
Mary se glIndea cO visele ei vor romane doar la stadiul de
vise şi efi nu se vor împlini niciodatO. ÎnsO, la varsta de douOzeci
şi opt de ani, visele îi devenirO realitate. Se îmbarcO pe vasul
55 Ethiopa, cu destinaţia Calobar; Africa!
&It
- Cred eli vOd ţOrmul, spuse ea, la cinci sOptomani dupO ce
pOrOsise Liverpoolul.
- E Calobar; îi spuse celalalt pasager.
Inima lui Mory Ihcepu sO bata cu putere. Nu reuşea sO
articuleze niciun cuvânt, de emoţie.
- Uite copilaşii! ţipO ea, pe cand se apropiau de port.
Uite ce ochişori au! Şi ce dinţişori! Şi ce pOr creţ!
 Mary 51essor 6s

Misionara care a intâmpinat-o pe Mary abia a reuşit s-o

smulgll pe tânOrtl din mijlocul copilaşilor care o inconjura.sertl
de cum debarcase de pe vas. în cele din urmO, se sili 50 se
desparto de ei şi 50 meargO împreunO cu noua sa colegO la
sediul misiunii.
- Povestiţi-mi totul despre Calabor: implortl Mary, pe când
lua masa impreunO cu misionarii cu care locuia.
- începe tu, spuse soţia.
Soţul terminO mai intâi de mâncat tot ce avea in farfurie,
dup care incepu 50 vorbeasco.
O
- Marea majoritate a locuitorilor nu ştiu nimic despre Isus.
Mulţi dintre ei cred in duhuri rele şi sunt tare speriaţi de ele.
satele sunt conduse de cOpetenii, iar ceea ce spune cOpetenia,
aia face toato comunitatea. Oricine indrtlzoeşte 50 ia50 din
cuvântul cOf>eteniei nu mai are zile multe de trtlit.
- TerminO de mâncat, o indemnO soţia misionarului.
Mary era atât de vrtljito de cele auzite, incat uito de mâncare!
- Femeile nu au deloc zile bune, continue. soţia. Nu sunt
decât nişte selave ale barbaţilor şi e cumplit ce li se intâmplo.
- Ce anume? intreba Mary.
- Cred cO pentru moment am discutat suficient despre
partea urâto a Calaborului, spuse soţul. Nu vreţi 50 ne plim­
bOm niţel?
Nu bine ieşirtl din casO, cO un grup de copiii se îngrămădiră
în jurul lui Mary.
- Sunt atraşi de porul tou roşcat, zise tovartlşa ei.
Mary se 1050 pe vine şi culese două pietre, după care pe
una o aruncO în aer: şi o lovi apoi cu cealalto în zbor. Copiii se
uitau uimiţi. Mai facu o dato acelaşi lucru, apoi şi a treia oortl.
66 Zece fete care au schimbat l umea

De îndato, se produse o i'nvOlmOşealo între copilaşii care Îşi

cOu!au fiecare câte douO pietricele.
Mary zambi cdnd rnisionarii se aciuiarO în casO pentru a nu
fi loviţi de pietrele ce zburau prin aer.
. în ciuda poveştilor teribile care se t:fOnesc·, se gClndea ea,
.are sO-mi placO aici:
DupO ce a petrecut o perioadO cu familia de misionari,
Mary s-a mutat ceva mai în inima ţOrii. între timp i'nvOţase cat
de cat limba.
- Am auzit bebeluşul acela plangand în tufiş, le povestea
o femeie africancO altor douO femei, pe cand treceau pe langO
Mary Slessor într-o dupO-amiazO.
- E o minune cO încO mai troieşte. De-acum se fac cinci
•

zile de cand e acolo.

- Despre ce vorbiţi? le întrebO Mary pe femei.
Ele ridicarO din umeri.
- Spuneţi-mi şi mie ce povesteaţi, insisto ea.
Ceea ce auzi fOcu sO-i treacO un fior pe şira spinOrii .
.It
- O femeie din sat a nOscut un copilaş acum cinci zile,
îi povestirO ele. Mama a murit la naştere, iar copilaşul a fost
Iflsat în tufişuri sO moarO şi el.
Lui Mary nu-i venea sO creadO ce auzea.
- Avea un duh necurat, continuă femeia. De aceea a murit
maicO-sa şi de aceea nu-I vrea nimeni altcineva. DacO ia cineva
copilaşul, o sO moarO negreşit.
Mory sOri ca arsO.
- Unde este? întrebO ea. De unde venea plansul de copil?
 Mory Slessor 67

Doull dintre ele dOdurO din cap cO nu ştiu. Cea de-a treia
arOtO, într-o doarO, spre tufişuri.
- SO-mi spui exact unde ai auzit seancetele, sa nu mO
amOgeşti!
Mary aseulto indicaţiile şi o rupse la fugO. Cdnd se gandea
eli ajunsese suficient de departe, se oprea şi aseulta. ÎnsO gafaia

atat de tare, încat trebuia sa facO o pauzO ca sa poato auzi

vreun seclncet. Apoi urmO sunetul care o duse pdnO la o fetiţll
micuţO de tot, ce zOcea sub un tufiş usCat.
- Mieluşeaua mea spuse ea, ridicand bebeluşul în braţe.
,

Mieluşeaua mea .

tit
Nimeni nu s-a apropiat de ea dupO ce s-a întors în sat.
Locuitorii din Calabar credeau cO Mary avea sa fie pedepsito de
duhurile rele. Erau înfricoşaţi şi nu doreau sa se apropie de ea
ca nu cumva sa li se întample şi lor vreo grozOvie. Aşa considerau
ei şi şuşoteau între ei tot timpul cand o vedeau în depOrtare:
- ÎnCO puţin şi o sa vedeţi. Duhurile rele au s-o omoare.
Mary prinse şi ea din zbor eate ceva din toate acestea, însa
nu le bOga în seamO. "Jinand-o pe micuţO în braţe, cu gingOşie
şi ferm totodatO, îmbOie firawl trupuşor şi � unse cu singura
cremO pe care o avea la ea. Fetiţa fusese groaznic pişcato de
furnicile albe.
Mary nici nu .spera cO micuţa avea să supravieţuiascO. ÎnsO
apoi s-a gandit ce copil putemic trebuia sa fie de a supravieţuit
primele cinci zile de viaţo într-un tufiş, fOrO un strop de lapte.
Însa bOştinaşii mai aveau încO suspiciuni.
- Femeia albO cu pOrul roşu va muri în curând, îşi spuneau
femeile unele altora, în timp ce Mary îngrijea bebeluşul. stoteau
6B Zece fete care au schimbat lumea

la distanţO faţO de misiona!'O şi de micuţO. DupO părerea lor,

era periculoasa.
Însa Mary Slessor nu a murit iar în cele din urmă sătenii au
declarat că bebeluşul nu � niciun duh !'Ou. În fond, poate Că
puteau sa păstreze copilaşii ale căror mame mureau la naştere.
Jt
Într-o bună zi tot satul în care locuia Mary fu cuprins de
o mare tristeţe.
- Ce s-a întamplat? le îhtrebă ea pe femei.
- Sora mea a născut gemeni, răspunse o africancă cu faţa
alungită de tristeţe, şi bebeluşii vor fi ucişi, iar ea va fi alungată
în tufişuri.
- POF11M? ! urlă Mary, sărind în picioare. Du-mă la ea!
•

Sărmana femeie ezita.

- ACUM!
Jt
În jurul colibei se stransese puzderie de oameni. Câtă vreme
era acolo, Mary ştia că bebeluşii erau în siguranţă.
- Explicaţi-mi ce se întamplă, se ruga ea.
- cand se nasc gemeni, unul dintre ei aparţine unui duh
!'Ou. însa, întrucat nu ştim exact care dintre ei este, amandoi
sunt omoraţi. Şi deoarece mama a făcut un copil cu un duh, este
dusă în zona cu tufişuri, unde va fi .sfaşiată de fiarele salbatice.
- BA NU SE VA îNTAMPIJI AŞA CEVA!
Cu Mary Slessor nu � rost să te pui.
- Eu mă voi îngriji de gemeni, spuse ea. Aşteptaţi să vedeţi
ce se va întampla. Niciunul dintre ei nu este copilul vreunui duh
!'Ou. Domnul Dumnezeu i-a făcut pe amandoi.
 Mary 51essor 69

Furia şi lhcOplrţânarea lui Mary i-au ţinut pe femeie şi pe

copiii ei lh viaţă. Mary lhcepuse să adune o mică familie lh
jurul ei. Sătenii erau uimiţi pentru că bebeluşii nu păreau să
aiba vreun duh rău. Zvonul despre aceste lucruri s-a răspândit.
iar lh cele din urmă, locuitorii din Calabar au lhcetat să mai lase
i\1 tufişuri copilaşii ale căror mame muriseră la naştere şi nu i-au
mai omorât pe gemeni.
Jt
- Isus iubeşte copiii, povestea Mary familiei ei adoptive.
îi iubeşte atât de mult lhcât a coborât din ceruri pentru ei.
Unele femei din sat, ba chiar şi câţiva barbaţi o ascultau
povestind.
- Isus ne iubeşte şi pe noi? o lhtrebară mai târziu femeile.
Mary le-a istorisit fapte din Biblie, iar unii au crezut.
Jt
Când Mary Slessor a mers la Calabar, baştinaşii aveau
inimile la fel de lhtunecate precum pielea lor africană, din cauză
că credeau lh duhuri rele. Când au crezut lh Domnul Isus lhsă,
inimile lor au devenit la fel de strălucitoare ca ochii lor negri.
70 Zece fete care al,; schimbat lumea

Repere culturale: /rfriCQ

Un alt seoţian celebru care s-a dus în Africa
a fost David Living5tone, care este conside­
rat a fi cel mai mare explorator al acestui
continent. Africa fusese numită .continentul
întunecat", întrucat se cunoştea foarte puţin
despre ea până la momentul când a pus
Livingsione piciorul acolo.
Într-una dintre expediţiile pe râul Zambezi,
Livingstone a deseoperit una dintre cele
mai uimitoare caseade din lume, .Caseada
Victoria", ce era cunOsCută de africanii
ce locuiau lângă ea sub numele de .Fumul
Tunător". Ce-ar ft să iei un atlas şi să o cauţi?

Idee principală: Mary nu a ezitat să pro­

testeze când a văzut răul în jurul ei, însă nu
a pus accentul pe păcate. Ea le-a arătat
oamenilor o altemativă şi o cale mai bună.
Le-a arătat ce dorea Isus de la ei. Învaţă de
la Mary şi dârzenia ei să le spui oamenilor
ce doreşte Isus de la noi.

Meditează: În copilărie, Mary era foarte

arţăgoasă şi irascibilă, însă Dumnezeu a
folosit încăpăţâna rea şi voinţa ei putemică
într-un mod minunat.
Tu eşti unică, iar Dumnezeu te poate folosi
şi pe tine într-un mod deosebit. Începe prin
 Ma ry 5/essor 71

a face lucruri mici pentru EI şi nu te ruşina

sO le spui celorlalţi despre Isus. Merito
sO vorbeşti despre EI!

Rugăciune: Doamne Isuse. îţi mulţumesc cO

m-ai fOcut exact aşa cum sunt. Te rog sti-mi
arOţi ce pot face pentru line şi dO-mi curajul
sO vorbesc îh Numele �u ori de cdte ori am
ocazia. Amin.
 Catherine Booth

Fetiţa şedea îh faţa focului, avdnd la ea cartea cu ţ>oze. Martha,

pOpuşa ei, era alerturi.
- la uitCI-te, Martha, 5\luse ea arCrtând literele din carte.
Literele formeazO cuvdntul ţ>-i-s-i-c-O şi se ţ>ronunţO "ţ>isico".
Întoarse ţ>agina.
- Literele acelea formeazO cuvdntul ţ>-i-x şi se pronunţa
"
.p ix . Duţ>O care ţ>use degetul ţ>e litera .X". Ştii, uneori aceasta
ihseamnă ţ>uţ>ic, exfllică ea, aţ>oi ridico ţ>Oţ>uşa şi îi dădu
un ţ>uţ>ic.
- Ce fetiţă isteaţO, surâse vizitatoarea doamnei Mumford.
Câţi ani 5\luneai cO are?
- catherine are trei anişori, �unse ea. Pare ca îhvaţă
literele din zbor, pe măsură ce îi citesc din cărţi.
- POi ai grijO să nu-i oboseşti prea tare creierul. o avertiza
vizitatoarea.
Doamna Mumford zâmbi. Ştia că mintea fiicei sale nu era
atât de uşor de extenuat.
..
Până ce fetiţa împlinise cinci ani, îh 183't, primea constant
lecţii de la mama ei, cu toate că nu mergea la şcoală. Cartea

73
7'f Zece fete care au schimbat lumea

di n care citeau cel mai des cand erau împreună era Biblia, iar
pană la varsta de doisprezece ani, Catherine o citise din seoarţă
în seoarţă de opt ori! Dar viaţa nu era făcută doar ca să mun­
ceasCă. cand tatăl ei pleca în călătorii de afaceri la ceva distanţă
faţă de casa lor din Boston, în Lincolnshire, o lua uneori cu el.
- Ai vrea să înveţi să struneşti calul? o întrebă tatăl rond
fetiţa avea vreo nouă ani.
Ochii lui Catherine seanteiară.
- Da. tati, chiar te rog.
Trăgand-o pe genunchii �i. îi puse hăţurile în mdini. ţinan­
du-le uşor ca nu cumva s-o ia calul la goană.
- Hai. uşurel. spuse el. lasă calul să-şi poată mişca capul.
Animalul mergea la pas, relativ constant.
•

- Şi acum hai să încercăm nişte chestii niţel mai com-

plicate. propuse tatăl. cand ajunseră la o porţiune de drum
mai liniştită. Trage cu blandeţe de hOţul din dreapta şi vezi ce
se întamplă.
Calul se îndreptă spre partea dreaptă şi îşi văzu de drum.
- Acum fă acelaşi lucru şi cu hOţul stang.
Fetiţa făcu după cum i se spusese şi era teribil de încantată
rond vOzu că. supus. calul se îndreptă imediat spre stanga.
- Mami. strigă ea rond se întoarseră acasă în acea
după-amiază. Pot să mdn calul şi căruţa! Tata m-a lăsat să
ţin fraiele!
- Catherine e foarte pricepută la cai. spuse tatăl ei.
Doamna Mumford se uită la fiica ei.
- Dar tu iubeşti toate animalele, nu-i aşa?
tit
 Catherine Booth 75

Tocmai pentru că iubea animalele, Catherine a suferit enorm

atunci cand, pe. Ia vreo doisprezece ani, cainele ei a trebuit
sa fie omorat. De suparata ce era, nici nu a vrut sa desehida
.subiectul. cu toate ca s-a rugat pentru aceasta. La puţina vreme
dupa acel trist eveniment. fata a mers la şcoala. Îi placea tare
mult la şcoala. Însa acea libertate nu a ţinut mult. Catherine a
fOcut nişte complicaţii la coloana de a trebuit sa zaca la pat un
an de zile.
- Ce ai vrea ser faci astazi? o îhtreba mama ei îh fiecare
dimineaţa dupa ce terminau de facut lecţiile. Înser cunoştea
deja raspunsul.
- Eu sunt foarte fericita cu carţile mele, era răspunsul
invariabil pe care � dadea copila îh fiecare zi.
Timp de un an de zile COtherine a citit carţi pe care nici
mOcar oamenii mari nu le citeau. La sfarşitul perioadei de con­
valescenţa, cand se simţea mai bine cu spatele, citise deja carţi
foarte groase şi serioase despre Dumnezeu. În anii care au
urmat, nu îhceta ser-şi puna îhtrebOri cu privire la Dumnezeu.
Oare chiar o iubea? Avea nevoie ser fie iertata? Cum ar putea
şti daca va merge îh rai? Înser, pe la şaptesprezece ani, a
desCoperit adevarul ca pe o revelaţie. Isus chiar o iubea.
Da, avea nevoie ser fie iertata. Şi da, ştia cu siguranţa ca avea
ser mearga îh cer pentru ca aşa afirma Biblia, ca cei care cred
îh Isus vor ajunge îh cer. Iar ea era convinsă că Biblia era ade­
vOrata. În sfarşit, Catnerine era fericita!
Jt
Trei ani mai tarziu Catherine şi mama ei participau la o
îhtalnire creştina şi acolo l-au îhtalnit pentru prima oarO pe
William Booth, care era ucenic de camatar. Înser, pana ser ajunga
76 Zece fete care au schimbat :umea

sO se îndrOgosteasCă de Catherine, s-a pregOtit sO devinO pre­

dicator itinerant. Timp de şase ani, cei doi tineri şi-au trimis
sCrisori, la început o datO pe sOptamdnO, apoi de douO ori pe
sOptomdna, apoi aproape în fiecare zi pdnO ce s-au casatorit,
în 16 iunie 1855 . Amdndoi O'IeCIU 26 de ani .
..
_Nu �-e greu sO fiţi mereu pe drumuri?- o întreba doamna
Mumford într-o sCrisoare pe Catherine.
Fiica sa rOspunse a doua zi .
Draga mamica, tumeele lui William nu sunt atat de obosi­
•

toare pe cat ai crede. De obicei rOmdnem în acelaşi loc apro­

ximativ o luna, iar oamenii ne fac sO ne simţim ca acasO peste
tot pe unde mergem. Am vOzut cdteva locuri interesante pe
care nu le-am mai vOzut. În Hu" erau multe neveste de pescari.
Aceştia calatoresC în jurul coastei dupO cum migreaza bancurile
de heringi. Apoi am mers în 5heffield unde se fabrica cuţite.
Dupll aceea am stat o luna în Halifax. Te rog sa nu-ţi faci griji
cu privire la cOIOtorii, mama. William itni poarta de grija într-un
mod deosebit.·
..
- Am fost rugat sa fiu superintendent în Gateshead,
îi spuse William soţiei sale caţiva ani mai tdrziu.
Ea rOmase pe gânduri preţ de o clipa.
- N-ar fi rou deloc sa avem o reşedinţa permanenta,
deşi mi-au placut şi colatoriile pe care le-am fOcut.
Cu toate ca uneori William trebuia sa plece sO predice,
pe Catherine n-o deranja pentru cO era ocupata cu trebu­
rile ei. Între timp începuse sa faca şi ea o lucrare creştinO.
Totul a început cdnd le-a vorbit odata femeilor de pe stradO
 Catherine Booth n

despre Domnul Isus şi n-a durat mult panO ce a început

sa facO misiune!
- Sunt foarte uimitO de mine însOmi! îi spuse lui William
când acesta se întoarse acasO dupO douO saptOmani.
avea sa urmeze.
EI se întreba ce
- Domnul parcO m-a caloUzit sa le vorbese unor beţivani.
La început am fost foarl'.e emoţionatO. însa EI mi-a dat CU\lintele
potrivite, iar acum constat ca pot aborda astfel de oameni pen­
tru a le vorbi despre Domnul Isus.
William nu era atât de surprins pe cât fusese Catherine.
Sub ochii sOi soţia lui se implicase din ce în ce mai mult în
lucrare, cu toate ca trebuia sO aiba grijO şi de copii.
- Oare unde avea sa ducO toate acestea? se întreba el.

.It
Din Gateshead s-au mutat în Sud, panO ce au ajuns, în cele
din urma, la L ondra. Catherine tot mai des era invitato sO vor­
beascO, pe cand William, tot mai puţin. Treceau prin momente
dificile. într-o searO ea a ajuns acasO înaintea lui şi şedea langa
foC, când el a intrat pe uşo.
- Vai, Catherine, spuse el, 1000 ndu-se să cadO în seaun,
când am trecut în seara asta pe langO bodegi, pareo am aUzit o
voce care mO întreba unde altundeva aş putea gOsi atât de mulţi
oameni care au nevoie de vestea cea bunO despre Isus decât
în astfel de locuri. Simt cO Domnul ma cOIOuzeşte sO lucrez aici,
în Suburbia de Est a Londrei cu aceşti barbaţi şi femei.
catherine 1050 privirea să-i rO'tOceaseO spre foc.
• De unde o sO ne vinO banii cu care să ne întretinem?" seîntreba
ea BOrbaţii chercheliţi din bodegi cu siguranţa n-or să ne dea
. •
 Zece fete care au schim bat
I.umea
78

la toţi şapte hranO şi haine, ca sO nu mai spun cO mai e un copil

pe drum."
ÎnsO atunci cdnd a deschis gura, a spus cu totul alt�.
- Domnul nu ne-a 1O.sat niciodata panO acum. Daca EI vrea
sO faci asta, EI ne va purta de grijO .
.-
William a scris la un ziar creştin, descriind planurile sale .
•Din caUză eli majoritatea celor ce locuiesc în astfel de
regiuni nu merg la bisericO, îi vom vizita noi şi vom oficia serviciul
religios acolo unde sunt ei, în aer liber. în teatre şi în alte locuri.
Vom merge noi la oameni, acolo unde se �O, şi nu vom aştepta
sO vinO ei la noi." În clipa aceea a luat flinţO Armata SalvOrii.
.It
Era 1870 şi, dupO un efort uriaşode strangere de fonduri, a
fost deschisO Casa Misiunii Poporului într-una dintre cele mai
sOrace pOrţi ale Lendrei.
- cand ţineţi întrunirile? o întreba pe Catherine unul dintre
vizitatorii prezenţi la slujba de inaugurare.
- Suntem aici în flecare searO, veni surprinzlltorul raspuns.
Aici va fi mereu o uşO deschisO pentru cei aifaţi în nevoie. De
aceea avem o cantinO a sOracilor. Aveţi idee caţi oameni ifOmdnzi
sunt pe-aici?
Vizitatorul SCoase din portofel cdteva bancnote şi i le întinse
lui Catherine.
- poftiml spuse el. Aceşti bani vor cumpOra legumele din
supa de maine.
cit
Armata Salvllri i s-a îndreptat spre cei sOraci şi nevoiaşi,
luand vestea cea buoo despre Isus într-o mdnO şi un castron
 Cotherine BDDth 79

cu supa şi haine groase în cealalta. Acolo unde erau oameni

ffamânzi, erau prezenţi şi cei din Armata ca slI-i hrănea.sca.
Unde erau oameni înfriguraţi, erau prezenţi şi cei din Armata
slI le dea haine. Şi acolo unde oamenii aveau nevoie de Isus,
Armata era prezenta slI le spuna ca îi iubea atât de mult, încât
şi-a dat viaţa pentru ei. William a devenit " Generalul Booth",
un general în armata Domnului. Şi lui Gatherine i-au dat o
titulatură: " Mama Armatei". Familia Booth nu a uitat niciodata
chemarea ei de a-i sluji pe beţivi, tratându-i cu o iubire pe care
nu o mai gllseau nicaieri. Barbaţi, femei şi tineri erau iubiţi în
Armata Salvării, iubiţi de Generalul Booth şi de Mama Armatei
şi iubiţi de Domnul Isus Cristos.
Jt
,,�O'Vesteşte-mi despre o întâlnire a Armatei Salvării", i-a
scris lui Gatherine un prieten scoţian când i-a trimis nişte bani
pentru lucrare.
" Daca ai fi în Londra ne-ai recunoaşte imediat dupa uni­
formele Armatei şi dupa steaguri. Barbaţii poarto pOlllrii, iar
femeile poarto bonete cu benzi de un roşu aprins pe care scrie
Armata SalvOrii. Adunarile noastre sunt pline de viaţO, se cânta
"
mult şi se proclamO adesea " aleluia . Nici vorbă ca slujbele noas­
tre slI fie posomorâte sau plictisitoare. Oamenii vin de pe strOzi
numai ca slI audo muzica noastrO plina de bucurie şi felul voios
în care cântam. Majoritatea oamenilor care vin la noi sunt slIraci
şi mulţi dintre ei n-ar pune piciorul într-o biserica obişnuita. însll
la Armato oricine e primit. Femeile şi copiii au un loc special.
Femeile-ofiţer predicO în Armato la fel ca bărbaţii şi ţinem
misiuni şi servicii divine speciale pentru copii."
�
80 Zece fete care au schimbat lumea

- Nu vrei sO vii şi sO ne dai o manO de ajutor pe strada

asta searO? o rugO Catherine pe o tanOrO din biserico ce venise
sO vadO cum se desfOşura lucrarea.
- Ce trebuie sO fac? vru sO ştie tanOra.
- DouO dintre voi va trebui sO mergeţi pe nişte strOzi care
va vor ii desemnate iI1 coutarea oamenilor nevoiaşi. Veţi gOsi
neveste ai cOror bOrbaţi le-au dat afarO din casO, uneori având
pe ele doar o cOmaşO de noapte cu o hainO pe deasupra şi
adesea iiind iI1soţite şi de copii. Veţi gdsi tineri care s-au certat
cu pOrinţii şi care au fugit de acasO. Şi veţi gOsi bOrbaţi şi femei
bolnavi psihic care au nevoie de mantuire.
�e chipul femeii apOru o expresie de groazO.
- Dar n-am mai avut panO acum de-a face cu astfel de
oameni. Nu aş şti ce sO le spun. •

Catherine Booth o privi ţinta iI1 ochi.

- De rond eşti creştinO?
- De opt ani.
- Şi nu ai avut niciodata de-a face cu oamenii care au
cea mai mare nevoie de tine? spuse cu tristeţe iI1 glas Mama
Armatei.
Expresia feţei tinerei se iI1muie.
- Nu, spuse ea. Nu am avut de-a face cu ei panO acum.
Dar voi avea iI1cefldnd din seara asta.
..
Chiar iI1 seara aceea, cele douo femei se iI1talnirO la cantina
socialo. Vizitatoarea deborda de iI1cantare.
- Te-a folosit Dumnezeu iI1 seara asta? o iI1trebO Catherine
BDoth.
însoţitoarea ei dodu aii rmativ din cap.
 Catherine Booth 81

- Ab50lvt. Şi mi-a dat şi o lecţie.

- Ce ai îI'Mlţat? dori sa ştie doamna mai ih vdrstă.
Zâmbind, vizitatoarea ihcepu sa povestească ce îhsemnase
pentru ea o .searO pe strOzi.
- Am descoperit ro a fi creştin ih.seamnă sa fii precum
Isus, iar ih .seara asta am fOcvt ce a fOcvt şi EI. Mânată de
iubire, am ihtins mâna spre cei care nu sunt iubiţi, dar aş vrea
sa va ihtreb ceva.
eatherine se ihtrebO despre ce plltea fi vorba.
- Ştiu că aveţi o familie numel'O<l.5Ci, spuse ea. Cum aţi
reuşit sa va creşteţi copiii şi totuşi sa fiţi atat de prinsa cu
lucrarea Domnului? Nu s-au simţit negI tiaţi?
Mama Armatei zâmbi, gândindu-se la copiii ei.
- Mereu mi-am fOcvt timp pentru copiii mei, rOspunse
ea. Vezi tu, ei sunt primul teren de misiune pe care mi l-a dat
Domnul. Toţi sunt creştini şi au parte de educaţia necesarO,
iar unul dintre ei este ofiţer al Armatei Salvarii.
- Vă mulţumesc, aceasta imi rOspunde la ihtrebare. Sunteţi
Mama Armatei, dar ih acelaşi timp sunteţi o mamă devotata
şi copiilor dumneavoastră.
82 Zece fete care CLi schimbat lumea

Repere culturale: Ciiik �

Catherine s-a nOscvt chiar cu un an inainte
sO fie inauguraM prima cale ferata pentru
calMori in Anglia, in 1830.
sute de ani cea mai rapida metoda de a
calMori dintr-un loc intr-altul pe useat era
calare sau cu caruţa trasO de cai. Aşa au
calMorit Catherine şi tatăl ei.
Apariţia roi lor ferate a constituit cea mai
importanta. sChimbare din toate timpurile in
ceea ce priveşte mijloacele de transport şi,
pana sO implinea.sca Catherine cincizeci de
ani, majoritatea ţarilor dezvoltate ale lumii
dispuneau de roi "'ferate şi de la an la an se
construiau şi mai multe.

Idee principală: Catherine a comunicat

iubirea lui Dumnezeu oamenilor pe care nu ii
iubea nimeni. S-a îngrijit de beţivi, i-a hranit
pe cei itamanzi, i-a itnbracat pe cei fara
adapost şi le-a vorbit despre Isus.
învaţa cum i-a iubit Catherine pe cei neiubiţi
şi fii pregătită să-ţi suiteci manecile şi sO
treci la treaba pentru Dumnezeu.

Medit:ează: Priveşte in jur şi vezi ce ai putea

face pentru a arata iubirea lui Dumnezeu 10
mod practic. Ce-ar fi sO donezi din jucariile
sau hainele tale folosite la un magazin de
 Catherine Booth 83

caritate sau să întreprinzi ceva pentru a

strdnge fonduri pentru ajutorarea celor fClro
adăpost? Ai putea sa te distrezi şi să-i ajuţi
pe ceilalţi în acelaşi timp!

Rugăciune: Doamne Isuse, desChide-mi ochii

ca sa văd că sunt înconjurată de oameni ce
au nevoie de ajutor şi care au nevoie de line.
Arată-mi cum pot sa sChimb lucrurile în bine.
Ajută-mă sa spun şi să fac ceea ce trebuie.
Amin.
 Jackie Pullioger

- Ia te uitel, parcă ar fi un xilofon uriaş! îi spuse Jack.ie surorii

sale gemene, ih timp ce lovea cu o jucărie ih calorifer. Apoi lovi
cu şi mai multă forţă. Un .OOng" satisfăcător pomi din calorifer

pr in ţevi spre caloriferul din bucătărie. Doamna Pul/inger ieşi

ihtr-un suffet să vadă ce se ihtdmpla cu caloriferele. Fu ihtampi­
nată de două ronjete gemene.
- Aş prefera să exersaţi la pian, rase ea.
Sora geamănă a lui Jack.ie se cocoţă pe un sCaun şi ihcercă
să cdnte o melodie la pian, lucru deloc uşor cdnd ai numai patru
anişori. Dar Jack.ie se aşeză cu spatele rezemat de calorifer
şi căzu pe ganduri. Ştia că era mereu prinsă cdnd făcea vreo
năzbâtie şi ihcerca să-şi dea seama dacă nu ar fi fost mai bine
să ihcerce să fie cuminte. Erau nişte ganduri tare complicate
pentru o fetiţă de numai caţiva anişori.
La şcoala duminicală, un an mai tdrziu, o misionară le povesti
copiilor despre lucrarea pe care o făcea.
- Poate că Dumnezeu vrea ca şi voi să mergeţi ih misiune,
spuse femeia.
Jack.ie se gdndi la acest lucru preţ de o clipă. în mintea
ei vlIzu un imens cdmp verde - aşa îşi imagina ea cdmpul de

85
86 Zece fete care au schimbat :umea

misiune. În mijlocul câmpului, era o colibO din chirpici, iar ea fileu

eforturi uriaşe ihcercand sO se imagineze stând alaturi .
•Cam aşa ar trebui sO fie pe câmpul de misiune·, gdndi
ea. Apoi mai reftecta puţin la spusele femeii şi conchise ca
Dumnezeu dorea ca toato lumea sO meargO pe câmpul de misi­
une. La vremea respecfivO imaginea din mintea ei de copil trebuie
sO fi fost niţel suprapopulata!
.It
- Eşti foarte talentata la muzica, o lauda profesoara pe
Jac/<;ie, când a fost data la pension. La ce instrument ai cântat
prima oarO?
Fata se gdndi puţin.
- La calorifer: domnişoarO, dadu ea rOspunsul cel mai cinstit.
Profesoara nu ştia daca aUzise t>ine. Da, aUzise bine.
- Ei bine, cred ca ar trebui sO te ţii de pian şi de oboi. Aici
nu avem calorifere mUzicale.
Jackie se uita la caloriferul de sub fereastrO şi se ihtrebO
daCO profesoara ei nu o minţise cumva. ÎnsO ihcepu sO studieze
conştiinciOCl.Slr pianul şi oboiul. iar dupa ce a absolvit şcoala, s-a
dus la Colegiul Regal de MUzica din Londra pentru a-şi desOvdrşi
studiile acolo.
în timpul studenţiei, Jackie a ihceput sO creada ih Dumnezeu
ihtr-un mod deosebit. A desCoperit ca EI era cu adevOrat inte­
resat de viaţa ei, ca o iubea cu adevarat şi ca dorea ihtr-adevOr
ca ea sO devina misionarO .
.It
"stimate domn", sCrise ea la antetul mai multor sCrisori
identice ce aveau sO fie expediate spre diverse societOţi misi­
onare Sunt convinsO ca Dumnezeu mO cheamO ca misionarO.
. •
 Jack:.ie Pullinger 87

Am studiat muzica şi aş dori să ştiu daCă aş putea pleca îh

străinotate împreună Cu organizaţia dumneavoastră îh calitate
de profesor de muzică.·
ROspunsurile sosiră unul câte unul.
•MO tem că deocamdatO nu avem nevoie de profesori
de muzică."
" Nu vO putem lua îh serios cererea pânO ce nu căpotaţi un

pic de experienţO.·
.Nu accepMm persoane sub vârsta de douOzeci şi cinci de ani.·
Jackie puse pe masă toate răspunsurile şi le privi
nemulţumită .
•Aşadar îhcotro o iau acum?· se îhtrebO ea. Îi puse această
îhtrebare unui prieten cu care slujea.
- Dacă crezi cu adevOrat cO asta vrea Dumnezeu să faci,
păi treci la treabO, sunO sfatul său. CumpOră-ţi un bilet cu des­
tinaţia cea mai îhdepOrtato pe care ţi-o poţi permite şi coboară
acolo unde [ţi spune Dumnezeu să cobori.
Jackie Pul/inger a prins imediat ideea şi aşa a ajuns să
debarce de pe un vas îh Hong Kong pe la mijlocul anilor '60.
Jt
Întrucât îşi cheltuise aproape toţi banii pe biletul de Călotorie,
Jackie a trebuit să-şi gOseasclI o slujbă imediat ce ajunse îh Hong
Kong. În sCUrt timp a îhceput să predea muzica, nu cu normO
îhtreagd, dar suficient cât să îi ajunga de chirie şi de hraoo .
• Ce vrei să fac aici?" ÎI îhtreba pe TatOI CeresC În fiecare
zi, îh rugdciune.
- Vrei să vii îh viziM la şcoala mea din Hak Nam? o îhtrebO
o doamnO creştinO, domnişoare Donnithome.
88 Zece fete care au schimbat l umea

Jackie fu de acord sO meargo. Şi chiar în timpul acelei vizite,

descoperi rOspunsul la nJgOciunile ei.
- HaK Nam este denumirea chinezeascO pentru Oraşul
împrejmuit de Ziduri, îi explicO ghidul ei, mergdnd aioturi. Este
zona cea mai sOracO şi mai cunosCUtO a Hong Kongului. Când eşti
la HaK Nam trebuie sO fii cu ochii în patru.
Jackie şi-a urmat prietena printr-o deschizoturO îngusto
dintre douO magazine În Oraşul împrejmuit de Ziduri. Ce a fra­
pat-o prima dato a fost mirosul, apoi murdOria de sub picioare,
întunericul. întrucât c/Odirile erau extrem de inghesuite unele în
altele, şi în cele din urmO, apa. Oare apO sO fi fost?
- Trebuie sO fii atento şi in sus, spuse domnişoara
Donnithorne, aplecdndu-se pentru a trece pe sub golul din zido-
•

rie unde trebuia sO fie o uşO. Gunoiul se aruncO pur şi simplu de

la fereastrO pe stradO, pe unde trec oamenii.
Jackie îşi trecu mana prin pOr. dupO care se uito la mana.
Nu era apO, iar judecdnd dupO mirosul şi culoarea lichidului,
socoti ca cel mai bine era nici sO nu se gdndea.sCO ce era.
&It
Un bOieţel de vreo doisprezece ani se izbi de Jackie in timp
ce mergea c/Otindndu-se pe strado.
- SOrmanul bOiat. spuse profesoara. OdinioarO venea la
mine la şcoalO, iar acum nici mOcar nu mO mai recunoaşte.
A înghiţit la droguri cu duiumul, aşa cum face mereu.
- Şi uito-te la ea, spuse bOtranica, arOtdnd cu degetul
spre o fetiţo ce nu avea mai mult de opt ani. Face lucrul acesta
pe puţin optsprezece ore pe zi. DacO adoarme, o inghionteşte
careva sO se trezeascO şi o pune la treabO.
 Jack.ie Pull inger 89

îi Iuli câteva minute pdnO Ce Jackie îşi acomodO vederea la

îhtunericul în care statea fetiţa. înfigea petale de plastic roşu pe
nişte vrejuri de sdrmO verde. Avea lângO ea un munte de petale
mai mare decât ea în.sOşi, iar în cealalta parte era un morman
de fl ori terminate. Degetele fetiţei se mişcau repede, ihsC! ochii îi
erau neclintiţi în cap. Privea nx înainte, lipsita de orice expresie.
- De ce nu e la şcoalO? întreba Jackie.
Batrânica îi explico:
- în unele comunitOţi chinezeşti, printre care şi acest oraş,
p Orinţii chinezi considera cO pruncii lor trebuie sti se revanşeze
faţO de pOrinţii lor pentru toate cheltuielile ce le-au suportat
pentru ei. Acea fetiţo lucrează pentru a plati înapoi banii cheltuiţi
pe hrana şi hainele ce i-au fost cumporate de când s-a nOscut.
Jackie se uito la acea copilO şi se întreba ce preţ cereau
pOrinţii pentru zdrenţele pe care le purta fata.
Jt
Curând Jackie avea sti-şi dea seama cO Dumnezeu dorea ca
ea sO-şi desfOşoare activitatea în Oraşul împrejmuit de Ziduri.
Când domnişoara Donnithorne a întrebat-o dacO voia sti
predea la şcoala ei, Jackie accepto fora să stea pe gânduri.
Duminica, tdnOra misionaro apOsa cu un zel de neoprit pedalele
unui vechi armoniu la care cânta în timpul serviciului divin, ce se
ţinea în incinta şcolii.
- Eu cred cel Dumnezeu doreşte sti înfiinţez un club pentru
tineret aici, îi mOrturisi Jackie domnişoarei Donnithorne la puţinO
vreme dupel aceea.
Batrânica, a cOrei inimO era plinel de iubire faţel de locuitorii
din Hak Num, nu îşi mai încOpea în piele de bucurie.
90 Zece fete care au schimbat lumea

Oare aceasta sO tie persoana trimisO de Dumnezeu pentru

•

a aduce o sChimbare aici? " se ihtreba ea .

.-
ÎncOperea era nemobilato. Nu avea decdt o masO de tenis
veche, popice, câteIa jocuri pe planşete, o tablO de aruncat cu
sOgeţi la ţinte:. pe perete şi un raft cu cOrţi creştine.
- Ce se ihtâmplO aici? ihtrebarO doi bOieţi, dând buzna
pe uşO.
- Am ihtiinţat un dub pentru tineret, anunţO Jac/<;ie.
Unul din ei rdnji batjocol"itor.
- Şi tu cu ce te alegi din toatO afacerea asta?
Ea dotinO din cap.
- Absolut nimic.
- Cu care bando te-ai asociat-ihtrebO celolalt bOiat.
Tot ce mişca ih Oraşul Împrejmuit de Ziduri se il'Mlrtea ih
jurul uneia dintre cele trei bande faimoase ale matiei chinezeşti
care fOcuserO un acord ihtre ele.
- Nu e vorba de nicio bandO, le spuse Jac/<;ie.
- Prea bine, monnOi primul bOiat ridicând o paleto de
tenis ih timp ce vorbea.
Curdnd jocul ihcepu şi, ca atraşi de magnet, intrarO şi al�
bOieţi sO p nveaseO meciul.
- Îţi mulţumesC, Doamne! se rugO Jac/<;ie ih acea searO.
Clubul pentru tineret a ihceput sO tie frecventat!
--
Însel asta nu era o treabO uşoarO. Cei din Oraşul Împrejmuit
de Ziduri nu aveau ihcredere unii ih alţii. Fiecare dintre cele trei
bande mafiote din alianţO le bOnuia pe celelalte douO cO ar sprijini
dubul. Dependen�i de droguri numai necazuri fOceau, s-au iscat
 Jcckie Pul/inger 91

IXrtOi, au awt loc crime prin imprejurimi, iar singurii care puteau
menţine pacea sub o forma sau alta erau cei din bandele aliate.
Poli�a nu ar fi rezistat nici mOcar un sfert de oro ih Hak Nam.
Cdnd poliţia a ihcercat sO intel"linO, nu au Mcut decat sO
aresteze oameni, pe care apoi i-au .ihcOlţaf cu diverse infracţi­
uni. Cu cat cunoşteau mai bine înfoţişarea cuiva, cu atat creştea
probabilitatea de a aresta persoana respedivCI, chiar dacO nu
se fOcea vinCMJtO de vreo infracţiune. Aveau mereu infracţiuni la
care nu se gOsea Mptaşul.
Oraşul era condus de banda care �nea SJPremcrţia la un
moment dat. însO ih ace/ loc rOu famat se îhtâmplau şi lucruri bune.
Jt
Un bOiat, numai piele şi os, venea pe la club ih mod con-
stant. Era implicat ih rOzboiul dintre bande, juca jocuri de noroc
şi se droga.
- Isus te iubeşte, îi spuse Jackie ihtr-o searo.
EI nici nu catadicsi sO se uite spre ea.
- Mda, cum sO nu! Mcu el. nevenindu-i a crede cO vreo
persoanO de pe faţa pOmantului l-ar putea iubi.
- Isus, c8nd a trOit pe pOmdnţ a petrecut multo vreme
pe strOzi cu oameni ca tine. Nu a stat comod în biserici, aştep­
tandu-i pe cei buni sO intre.
BOiatul deveni brusc interesat.
Jackie îi povesti despre Domnul, despre faptul că EI îi iubea
atat de mult pe cei roi, încat a murit pentru ei, oferindu-Ie o cale
de a ajunge în cer.
Deodato, auzi langll ea un smiorcOit înfundat. Cdnd Jackie
se ihtoarse sO se uite, bOiatul se ruga şi plangea, cerondu-I
iertare lui Isus. Cdnd deschise ochii, aceştia erau plini de lacrimi,
92 Zece fete care al,; schimbat !umea

dar erau foarte frumoşi. Pentru prima dată în viaţa sa acel boiat
era cu adev(Jrat fericit.
cit
DupO ce lucrase câţiva ani buni în Oraşul împrejmuit de
Ziduri. Jac�e Pullinger i-a scris o scrisoare unei prietene de la
Colegiul Regal de MUzicO. povestindu-i despre lucrarea pe care
o desfOşura.
_A început sUb forma unui club de tineret. însO nu a rOmas
numai atat. Acum avem patru case unde pot fi gOzduiţi tineri.
Foarte mulţi dintre ei au fost arungaţi de acasO. La unii acasO se
consUmau droguri. aşa eli mai bine cO au plecat de acasO.
Acolo gOzduim şi fete care au nOseut. Mulţi dintre oaspeţii
noştri sUnt dependenţi de droguri şi au un cazier impresionant.
.
.

Unii dintre ei au fugit de acasO pentru cO erau supuşi la tot

felul de cruzimi. Dar avem şi cateva persoane în varstO. La
început nu am vrut acest lucru. dar aveam sO constat cO a fost
o idee bunO.
Pentru cO nu pot fi în mai multe locuri deodato. am persoane
care mO ajutO la lucru. Şi înainte sO-mi rOspunzi la scrisoare ca
sO mO cicOleşti. da! tot mai cant la oboi! Nu mi-ar plocea sO mO
despart de el.-
.-
Maria era o tanOrO adolescento cand a întalnit-o Jac�e.
Fusese crescută într-o familie care o trata groaznic. iar
cand nu a mai sUportat. a fugit din Oraşul Împrejmuit de
Ziduri şi şi-a gOsit de lucru în alto parte a Hong Kongului.
Ja�e nu a uitat-o pe fato şi nu a încetat sO se roage pentru ea.
Într-o bunO zi. s-au întalnit din nou.
 Jack.ie PuII inger 93

- Sunt bagata pâna peste cap î\'1 datorii, marturisi Maria.

Lucrez î\'1tr-o sală de bal. Ca sa arat bine, patronul mi-a dat
diverse rochii sa le port la lucru, iar acum ma obligă sa le
platesc. Sunt selava lui pâoo ce platesc, iar eu nu am nicio para
chioara.
Fata î\'1Cepu sa plângCl.
- Dar banii pe care îi ooştigi la lucru? î\'1treba Jackie.
- Nu vrea sa-mi dea nimic pâna ce nu voi fi achitat rochiile,
scânci ea.
Cu trecerea lunilor; situaţia Mariei devenea din ce î\'1 ce
mai dificilo.
" Ce pot sa fac pentru ea?" se ruga Jackie Îtl repetate
randuri.
Apoi îşi dadu seama care era raspunsul la rugaciunile ei.
Luându-şi oboiul din cutie, mai cântO la el pentru ultima oara.
Banii pe care îi primi pe el echivalau exact suma de bani de care
avea nevoie Maria pentru a-şi plati datoria şi scapa de sclavia
acelui om rau.
Când Jackie PuII inger era micuţa, credea despre oompul de
misiune cCI era un imens oomp verde cu o cabana din chirpici
î\'1 mijloc.
Dupa cum avea sa se dovedeasca, câmpul ei de misiune
a fost foarte diferit. Era o mahala fara legi din buricul Hong
Kongului. Nici vorba de oomp, darmite iarba. Doar mocirlo,
mirosuri, bande, droguri, saracie şi furturi. Dar mai era şi iubire.
Prin Jackie, mulţi locuitori ai Oraşului împrejmuit de Ziduri
au ajuns sCi-L cunoască pe Isus şi s-au simţit iubiţi pentru prima
oara î\'1 viaţa lor.
9'1 Zece fete care au schimbat iumea

Repere culturale: Spaţiul cosmic

� În timp ce Jackie Pullinger debarca de pe

'4S în Hong Kong. omenirea se strflduia .$O
cOlotoreascO şi mai departe ... voia ,s{I ajunga
pe lunO!
Un rus. Iuri Gagarin. a fost primul om care
a zburat în spaţiu. cdnd a pOrOsit pOmantul
în aprilie 1961.
Apoi. dupO mai multe zboruri îndrOzneţe în
jurul pOmaritului. un astronaut american. Neil
Armstrong. a devenit primul om care a pus
piciorul pe suprafaţa uscata şi plinO de praf
a lunii în data de 20 iulie 1969 .
•

Idee principală: Jackie era dispusO ,s{I

� mearga oriunde pentru Dumnezeu. chiar şi în

Oraşul Împrejmuit de Ziduri. A fost. de ase-
menea. dispu,s{l ,s{I renunţe la un obiect drag
sAetului ei (oboiu� pentru a arflta oricui era
necOjit iubirea lui Dumnezeu.
ÎnvaţO de la Jackie ,s{I fîi gata ,s{I mergi ori-
unde. ,s{I faci orice şi ,s{I renunţi la orice de
dragul lui Dumnezeu.

Meditează: RI o listo cu primele zece lucruri

� la care ţii cel mai mult. cand te uiţi la listO.

s-ar putea ,s{I ai sentimentul cO nu-ţi imagi-
nezi viaţa fOrO cele zece comori ale tale.
 Jacl<:ie Pullinger 95

Şi cu Isus cum rOmdne? Cât de mult

inseamnO EI pentru tine? Începe sa pui preţ
pe Isus. Gandeşte-te numai la câte a flIcut
EI pentru tine!

Rugăciune: Doamne Isuse. îţi mu�ume.sc

pentru tot. îţi mulţumesc pentru toate lucru­
rile speciale pe care mi le-ai dat. Dar mai
presus de toate. îţi mulţumesc pentru ca ma
iubeşti atât de mult i\1cât ai murit pentru
mine. Ajuto-� sa nu iubesc nimic altceva
mai mult decdt pe Tine. Amin.
 Evelyn 8rand

- Aveţi încll o fetiţll SUţlerbll, o anunţll asistenta medicalll pe

doamna Harris. Ce familie! închiF>uiţi-vll, noull cOF>ii!
Doamna Harris îşi strdnse la F>ieţ>t fetiţa nou-năseutll şi îi
z8mbi soţului ei.
- Aţi ales deja un nume? întrebll asistenta medicalll.
Rlrll a-şi dezliF>i ochii de la micuţa ei, doamna Harris rlIsF>unse:
- Se va numi Evelyn Constance.
- Foarte frumos nume, încuviinţll asistenta. Şi pe sara mea
o cheamll Evelyn, iar noi toţi o alintllm Evie.
- Vrei slI fii şi tu alintatll Evie? o întrebll doamna Harris
pe micuţll.
Era în anul 1879. Prin 1880, deja toatll lumea o striga Evie.
Evie nu cresOlse foarte mult şi se nllsQJserll deja a�i doi COF>ii
în familia Harris. Cu toţii, noul! fete şi doi blIieţi, awrll ţ>arte de o
copillirie minunatll într-un loc cum nu se putea mai frumos.
- Hai slI ne întrecem p8nll la serll ! se auzea adesea vara.
Iar c8nd ieşeau din serll pentru a trece la alt joc, aveau
adesea buzele roşii, întruc8t în serll erau struguri F>e butucii de
viţll-de-vie.

97
98 Zece fete care au schimbat lumea

În fiecare \IOrO grOdinarul planta dovlecei. iar copiii priveau

uluiţi cum pe zi ce trecea creşteau din ce în ce mai mari. Uneori
cei mai micuţi dintre fraţi nu reuşeau .să desfacO braţele sufi­
cient de larg ca .să arate cât de mari erau dovlecii!
- NumOraţi pana la douOzeci, dupa care porniţi .să ne
cOutaţi.
însă nu era mereu uşor .să-i gOseşti pe toţi copiii ihlprOştiaţi
printre tufişurile de agrişe şi coacOze negre, tupilaţi în .spatele
mOnunchiurilor de rabarburO şi ferigO înalta, unde frunzele
uriaşe erau numai bune de ascunzO!ori .
.It
Viaţa copiilor familiei Harris nu consta doar din joacO, mai
aveau de fOcut şi teme pentru şcoala, trebuiau .să meargO la
biserica şi la şcoala duminicala şi treeuiau .să participe la acti­
vitaţi de ajutorare a .săracilor. Cu toate ca familia era înstarito,
copiii ştiau foarte multe lucruri despre .săraci. Mama şi tatal lor
se asigurau de acest lucru.
- Aţi golit buzunarul de mOrunţiş în cutia pentru misionari?
erau întrebaţi copiii duminica.
- De ce punem bani în cutie? întrebau uneori frOţiorii cei
mai mici.
Mama era mereu gata .să le explice.
- saracii din ţari cum ar fi India nu-L cunosc pe Isus, iar
noi colectam bOnuţi pentru a le spune despre EI.
Aceasta li se pOrea copiilor familiei Harris a fi o idee foarte
ciudata. Nici macar în coşmarurile cele mai urdte nu puteau
concepe ca cine...a .să nu fi auzit despre Isus. �ai nu citea orice
tata poveşti din Biblie? Nu orice mamO îşi învOţa copiii cum
.să se roage? Dupa ce au crescut suficient cat .să înţeleagO,
 Evelyn Brand 99

au desCoperit cO pdnă şi în Londra, nu departe de locuinţa lor.

existau oameni care nu auzisera de Isus.
cit
Una dintre surorile mai mari ale lui Evie s-a cdsOtorit şi a
plecat în Australia. Lui Evie i-a fost tare dor de Florrie, dar. cdnd
aceasta şi-a adus fetiţa nou-nOscuto sO stea un timp împreuoo
cu ei, nu mai putea de bucurie. A fost încO şi mai încdntato
rond tatol lor a sugerat ca ea sO o însoţeasCO pe Florrie în
Australia pentru a-i ţine de urdt COlotoria i-a părut lui Evie
minunatO, ca de altfel şi perioada petrecutO acolo. însO ceea ce
i-a sChimbat viaţa a fost călătoria de întoarcere spre casO, cdnd
Evie a cunosCut un misionar pe acel vas, iar Dumnezeu a început
sa o cheme şi pe ea sa lucreze în misiune.
La foarte puţioo vreme dupll ce s-a întors în Anglia, Evie a
auzit un misionar vorbind despre lucrarea sa din sudul Indiei.
Jesse Brand, un tdnor venit acasa în permisie, povestea despre
saracia oamenilor de acolo, despre bolile şi foametea, mizeria şi
insectele tdratoare de acolo. Inima lui Evie pOrea cO o ia la galop .
• Oare aş putea să merg acolo?· se întrebO ea Oare asta
. •

era destinaţia pe care o voia Dumnezeu pentru ea?"

Cdnd domnul Brand s-a întors în casa ei la ceai ea a fost
prea timidO ca sa-i sugereze sa o ia şi pe ea în India. însă ştia
în sinea ei cO într-o bunO zi avea sa ajungO acolo. Iar acea zi a
venit foarte curând pentru că Evie, cdnd Îşi punea ceva în minte,
acţiona biruind orice obstacol.
Jt
- Ce zgomot! spuse ea rond ajunse în India şi se întdlni cu
familia de misionari care au întdmpinat-o în Madras.
Soţia rase .
100 Zece fete care au schimbat lumea

- E un amestec de zdrllngllnit de roţi de căruţă, bOtăi

de tobe, ciori care croncănesc, cerşel:ori ce îşi cerşesc pdinea şi
bOrbaţi care strigll în gura mare ce marfă au de velnzare.
- Dacă te întrebi cumva a ce miroase, e la fel, un amestec
de lemn de santal, transpiraţie, iasomie, balegO de vacă, fum
şi mdncare.
Evie se strlIduia sO reţină toate informaţiile.
Ce lume diferită faţă de cea de acosO", se minunO ea.
•

însO nu era 'treme de pierdut. Avea de Mţat limba şi avea

multă treabO de fOcut. Foarte curond a început sO viziteze casele
din Zenana 1\'npreunO CU femeile de la studiul biblic, iar restul
timpului � petrecea Mţdnd sdrguincios limba. Spre marea ei
surprindere, Jesse Brand se at'Ia în Madras în momentul sosirii
•

ei. N imeni nu a fost luat prin surprindere cand cei doi tineri
au început sa se îndrllgosteaseO .
.It
în 1913, Jesse şi Evie s-au cosOtorit şi s-au stabilit în regiunea
deluroasO a ţării, printre bOştinaşii vorbitori ai dialectului Tamil.
- îmi place tare mult sO cOlătoresc pe aceste frumoase
meleaguri, îi spuse Evie proaspătului ei soţ, pe cdnd urcau în şa
ca sO faCO o COIătorie de trei zile prin mai multe sate . În timp
ce Jesse îi îngrijea pe bolnavi, ea aduna femeile în jurul ei şi le
povestea în cuvinte simple vestea cea bună a Bibliei.
La doar un an după ce s-au căsatorit, s-a născut fiul lor;
Paul. Aceasta a implicat cdteva schimbOri în locuinţa lor. Jesse
a hotordt că acoperişul. ce consta dintr-un strat gros de
paie, care adăpostea şobolani, şerpi şi alte animăluţe trebuia
îndepărtat şi înlocuit cu fier canelat. Era o mare 1\'nbunătoţire,
 Evelyn Brand :01

cu excepţia sezonului ploilor musonice, când suna ca o întreagO

orchestra de tobe!
cit
Jesse a ajuns renumit pentru isCUsinţa lui medicalO, deşi
nu facuse decat un singur an de facultate de medicinll. Uneori
Evie aproape cO leşina de groazO cand 'ledea în ce hal ajungeau
pacienţii la ei acasO. Aratau mai mult morţi decat vii. Jesse
nu comenta nimic, ci fOcea doar ceea ce ţinea de el şi, în rest,
se ruga ca Dumnezeu sO dea vindecare.
Paul era în culmea fericirii cand s-a nOscut surioara sa,
Connie. Acum familia 8rand era completO. Faptul cel aveau doi
copii nu-i oprea pe Jesse şi pe Evie să călatorească. Lasandu-i
pe Paul şi Connie în grija unor creştini care s-au oferit sO-i ajute,
mergeau din sat în sat ca şi înainte, avdnd grijă de cei bolnCNi.
geltind oale întregi de orez zemos pentru cei ce erau prea bolnCNi
ca sO poată mânca altceva şi vorbindu-le Muror celor pe care-i
întâlneau, în drumul lor; despre Domnul Isus Cristos.
cit
Evie s-a trezit cu o slujbă în plus. Între timp, până în anul
1920, s-au mai alaturat familiei încel patru copii. Erau copilaşi
indieni care aveau nevoie de adăpost. iar casa familiei 8rand era
mereu desehisO pentru ei. însO preocuparea cea mai mare a lui
Evie erau copiii ei, întrucât ştia cel atunci când familia avea sO se
întoarcă în Anglia, în concediu, Paul şi Connie urmau să română
în grija familiei ei.
- Stând acolo şi privindu-i cum îmi fac cu mâna în semn
de ramas-bun, mărturisi Evie mai târziu, ceva s-a front în inima
mea. în prima parte a cellatoriei de întoarcere cu vasul spre
India, Evie se tot gândea la copiii ei, dorindu-şi mult sO fie
i 02 Zece fete care au schimbat lumea

şi ei cu ea. În.$O. cClnd pe Marea Mediteraoo s-a iscat o furtuna

nllprasnicll. s-a bucurat cll erau aca.$O. în siguranţll. în Anglia.
- O .$O vlI sCriem în fiecare zi. le promisese Jesse copiilo r.
Şi s-au ţinut de cMnt. În fiecare searll atat Evie. cat şi Jesse
scriau amdndoi eate o parte din sCrisoare. iar cClnd se flIcea o
scrisoare destul de lungll. o expediau spre ca.$O. Paul şi Conn ie
se pricepeau şi ei la scris sCrisori.
Din pacate. de la tatal lor nu avea .$O le mai rlImână alt�
decat sCrisorile. Jesse a murit din caUza febrei în 1929. Ia vdrsta
de doar patruzeci şi patru de ani. Copiii au primit acea veste
printr-o scrisoare sfâşietorJre.
.It
Evie muncea cât doi. dupll moartea lui Jesse. Aşa îşi umplea
ea golul rlImas în urma morţii lui. Vl!ita casele unde se ai1au
misiunile din sate şi a deschis câte un dispensar în fiecare sat.
Inspecta şcolile. �nea CUlldntari. organiza întâlniri de ruglIciune.
ţinea contabilitatea şi avea grijll de Casa Copiilor. ClIllIrind calul
lui Jesse. un animal nu prea blând. strlIbătea cu mare bagare de
seamll clIrlIrile spre satele îndepllrtate. ÎnslI ajutorul era pe drum.
Ruth. nepoata ei. care era şi medic. sosise din Anglia şi a început
.$O facO tot ce putea pentru a o ajuta pe Evie în lucrare. Cele doulI
femei se înţelegeau tare bine atai: la lucru. cât şi aca.sO. Evie a fost:
deosebit de recunoscOtoare pentru prezenţa nepoatei sale cClnd a
venit vorba .$O plece din nou aca.sO în concediu. Îi venea tare greu
.$O dea ochii cu Paul şi Connie în Anglia dacll nu era Jesse cu ea .
.It
Lui Evie. copiii i se pllreau mari deja. Între timp deveniserll
adolescenţi. ÎnslI. oricât de mult îşi iubeau mama. tot erau cateva
chestiuni la care nu puteau deloc .$O cadll de acord cu ea .
 Evelyn 8rand 1 03

- Rochia aceea e INAccEP'T7IBILA! se planse Connie. �rcO e

de pe arca lui Noe!
Maicll-sa se încruntă.
- Da' de unde! A fost rochia mea cea mai bună înainte de
a pleca spre India şi e încă bună de purtat.
- Au să radă oamenii de tine, se tângui Connie, aproape
dând în plâns.
Mătuşa lui Connie interveni ca să salveze situaţia.
- Uite, ia-o pe asta, insistă ea, dându-i sorei sale o rochie
de-a ei mai modemă. Văzând �dt de hotărdte erau amândouă,
Evie acceptă.
înainte de a se întoarce în India, Evie era convinsă că copiii
ei ÎI iubeau pe Isus din inimă. Acel lucru i-a dat puterea să-şi
ia rămas-bun. Indiferent de ce avea să i se întâmple vreunuia
dintre ei, era convinsă că aveau să se întâlnească din nou în cer.
Jt
După ce a ajuns înapoi în India, lui Evie i s-a trasat sarcina
de a supraveghea un grup de studiu biblic pentru femei. Gata,
"
e timpul să plec", spunea în fiecare după-amiază, chiar şi atunci
când temperatura depăşea 1t3 de grade. " Merg cu ricşa dacă
trebuie să ajung prin apropiere", le scria ea lui Paul şi Connie,
.. şi iau autobuzul dacă am de parcurs distanţe mai mari. însă
autobuzele sunt foarte aglomerate şi, când ajung la destinaţie,
mă simt stoarsă ca o lămâie'" îi plOceau şi trenurile, chiar dacli
erau pline de gdndaci de bucătărie!
Jt
în timp ce frontul se muta spre sudul Indiei, Evie se gdndea
mereu la bombele care cădeau în Londra, unde locuiau Connie
şi Paul. Paul aproape că terminase facultatea de medicină
10" Zece fete care au schimbaI lumea

şi, Ihtrucdt spera să lucreze ca medic Ih India, mama lui s-a

interesat de cateva posibile posturi. În 19't7, Paul a sosit Ih ţara
unde se năsCUse, aducand-o cu el şi pe soţia sa.
- Dacă crede cineva că o să mă pensionez şi-o să mă las
pe mana cuiva, îi spunea Evie unei prietene, se lhşală ama mic.
Am planuri.
Ochi îi scanteiau, iar prietena sa a ghicit despre ce fel de
planuri era vorba.
- Mă Ihtorc Ih regiunea deluroasă. Voi locui Ihtr-o cocioabă
făcuto de băştinaşi din bambus împletit. acoperiM cu noroi şi
spoită cu var. Va 0\'e0 un acoperiş din stuf ca toate bordeiele
din sat. Şi voi fi fericită acolo, lucrdnd ca misionară atat cdt mO
vor ţine puterile.
Evie Brand n-a cunoscut ce îI1serT1t1a pensionarea. Nici bine
nu s-a instalat îI1 căsuţa ei din sat. că a şi adunat o familie de
copii îI1 jurul ei. Unii dintre ei erau bolnavi, iar ea s-a îI1grijit de
ei, al�i erau nedoriţi de familiile lor; dar totdeauna doriţi de Evie.
În 1952, la cei peste şaptezeci de ani ai săi, bunicuţa Brand,
dupO cum i se spunea pe atunci, a fost căraM îI1tr-un .dholi"
(scaun) prevăzut cu bare laterale, pe o pantă abruptă, cand unul
dintre cei ce o cărau a căzut. Din cauza zdruncinăturii, a fost
proiectată îI1 faţă, unde a căzut şi s-a lovit cu capul de o piatră.
- Trebuie să ne îI1toarcem să căutăm ajutor; deciseră cei
care o îI1soţeau.
- Ba nu, insistO bunicuţa Brand, îI1 ciuda durerii pe care
îI1cerca să o ascundă. Mergem mai departe.
Au urmat cdţiva k:ilometri parcurşi îI1 .dholi", apoi o călătorie
de sute de k:ilometri cu un tren şubred, iar îI1 ultima parte a
drumului, au Călătorit cu un autobuz îI1 care era extrem de cald
 Evelyn Brand 1 05

şi incomod. La spitalul din Vellore s-a prezentat o blItrânidj în

stare foarte grayă, avdod dureri mari. Cu toate 00 a durat mult
panO s-a refOcut, lucrarea de misiune a bunicuţei Brand nu se
termina acolo. De-a lungul anilor ce au urmat a � mulţi oameni
care s-au încrezut în Isus dupO ce le-a povestit despre EI.
- MeriM toato osteneala cand vezi aşa ceva, ii spuse ea lui
Paul. Merito tot lucrul şi durerea dacO ei ajung sO creadO în Isus.
Paul ştia prea bine ce voia să spunO cu asta. Şi el avea
acelaşi sentiment.
În 1959, cand bunicuţa Brand avea aproape optzeci de ani,
i s-a împlinit un vis pe care � nutrise o lungO bucatO de vreme.
Connie, care locuia în Africa, a putut sO vinO în India să-şi
viziteze mama. Avandu-şi ambii copii langO ea, bunicuţa Brand
era fericito. Locuitorii din ţinutul deluros, unde Connie şi Paul se
nOscusero, au organizat o mare .sărbătoare în cinstea lor; de bun
venit acasă.
106 Zece fete care au sch :mbat lumea

Repere culturale: MilWlÂ

Când a ajuns în India, Evie a obseT'iOi:
imediat mirosurile diferite. Simţul mirosului
nostru este controlat de douo arii mici, CU
celule nervoase, ai1ate chiar în 'idrful nasului.
Oamenii au un simţ al mirosului mult mai
puţin dezvoltat decât animalele, care au
nevoie de el pentru a 'idna prada sau pentru
a fi avertizate de prezenţa duşmanilor. De
asemenea, simţul mirosului oboseşte repede.
Ai observai: CO dacO miroşi un parfum disCret.
dupO câteva minute nu � mai simţi deloc?
•

Idee principală: Evie şi-a început viaţa într-o

familie înstOrito din Anglia şi a sfdrşit-o
intr-o colibO din India, asta daioritO dragos­
tei ei profunde faţO de Isus şi pentru poporul
indian care avea atata nevoie de Isus. ÎnvaţO
de la Evie despre dragostea ei pentru Isus
care a inspirat-o să ducO mesajul de iubire
şi celorlalţi.

Meditează : Evie a dus mesajul lui Isus popo­

rului indian, dar ţi-a trecut prin minte CO po�
fi misionaro pentru Isus chiar acolo unde te
ai1i? Locuitorii din oraşul tou au nevoie şi ei de
Isus, prin urmare, cauto permanent metode
prin care ÎI poţi vesti pe Isus.
 Evelyn Brand 1 07

Rugăciune: Doamne Isuse. Îţi mu�umesc

pentru cei care mi-au povestit pentru prima
data despre Tine. Ajuta-mO sa Te iubesc
atât de mult, încât sa fiu gata sa Te vestesc
celorlalţi. DO-mi curajul de a vorbi despre
Tine ori de câte ori am ocazia. Amin.
 Joni Eareckson Tada

Tumbleweed mergea la trap prin iarba înaltă, ajungdnd la un

moment dat în cdmpia întinsă.
Joni, care avea unsprezece ani şi călărea de cdnd putuse
să stea în şa, îşi îndemnă calul să pornească în galop, străba­
tdnd cdmpia într-o clipitO. Cu o smucitură de hăţuri linişti iapa,
oprind-o pe loc, cdnd ajunseră IdngO micuţul grup de pe coama
dealului.
- Ne pierduserăm orice speranţO cO mai vii, dar am hoto­
rdt să te mai aşteptom, totuşi, încO un pic, îi strigO una dintre
surorile lui Joni
Cele patru surori Eareckson porniră la trap ca să se bucure
de ieşirea în aer liber.
- Cred cel acesta e cel mai frumos loc din toato America,
spuse Kathy.
Joni încuviinţO:
- Nu mi-ar plOcea deloc să locuiesc la oraş.
- îmi convine de minune cO locuim la 20 de kilometri de
agitaţia oraşului, cu toate că îmi place cdnd ne ia mama să
colindOm magazinele.
Celelalte trei începură să rddO.

1 09
1 10 Zece fete care au schimbat lumea

- Păi din cauză că !ţi place să te uiţi la rochiile de mireasă.

Oare de ce? spuse Joni în numele tuturor surorilor sale.
În ultima vreme sora lor mai mare era preocupaM foarte
mult de tot ce ţinea de nunţi, asta de când întâlnise un anumit
tânăr chipeş.
•
După ieşirea în aer liber. cele patru surori hotărară să se
întoarcă în galop acasă, la fermă. Ca de obicei, cea mai mare le
lăsă pe cele mai mici să pornească primele, ca să poată să le
supravegheze din spate.
_Măi să fie!- se gândea ea pe când privea în faţă. .Joni
e culmea! L-a pus pe Tumbleweed să sară peste garduri.'
Îmboldind calul să meargă mai repede, o ajunse din urmă pe
sora ei mai mică. •

- Ai grijă! îi strigă ea pe când se apropia. Să nu cazi!

Joni rase şi lăsă calul la trap.
- Nu mi-ar face Tumbleweed una ca asta.
- Nu iei nimic în serios, spuse fata cea mai mare.
- Păi din caUză că nu am parte niciodată de accidente,
rase Joni, dând din nou pinteni lui Tumbleweed ca să pornească
la galop.
Sora ei zâmbi şi clătină din cap.
..
După patru ani, când Joni avea cincisprezece ani, a înce-
put să reflecteze serios. Într-o tabără creştină, a început să
conştientizeze ce făcuse Domnul Isus când a murit pe cruce.
Înainte crezuse fără să se gândea.scă. A fost cuprinsă de o
mare bucurie când şi-a dat seama că Isus o iubea pe ea, Joni
Eareckson, atât de mult, încât a murit pentru a o mântui pe ea
 Joni Eareckson Tada :rl

de păcate. Părinţii ei s-au bucurat nespus când le-a spus că

devenise creştină, întrucdt ei se rugaseră pentru fiicele lor încă
dinainte de naşterea lor.
Jt
- E o zi superbă! spuse Kathy, lungindu-se pe nisip.
Prietenul lor, Butch, aruncă o minge de plajă în direcţia lor.
- O să se joace Joni cu tine, căsCă Kathy. Eu sunt prea
ocupată să mă relaxez.
Joni şi Butch aruncau mingea de la unul la altul, râzând când
se ducea prea departe şi fugind după ea să o aducă. Însă soa­
rele era arzător şi nu trecu mult până ce se prăbuşiră rupţi de
oboseală alături de Kathy.
- Ce-ar fi să înotăm? sugeră Butch. Se uită spre Joni şi îi
făcu cu ochiul. După care o apucă pe Kathy de o mână, Joni, de
cealaltă şi o târdră pe fată în mare. Alergau cu toţii prin valurile
ce erau din ce în ce mai mari şi înotau înapoi spre ţărm.
- Vreţi să vedeţi o sCufundare de milioane? întrebă Joni.
Ceilalţi doi dădură afirmativ din cap şi aşteptară. Era fan­
tastic să o vezi pe Joni seufundându-se!
Echilibrdndu-se pentru sCufundare, Joni respiră adânc şi
sări. Alunecă în apa caldă şi mătăsoasă, făcând o curbă plină
de graţie şi".
Butch şi Kathy aşteptară să vadă curba luând-o în sus şi
pe Joni ridicându-se, împroşcând diamante de apă În lumina
soarelui.
- Joni! ţipă Kathy, simţind instinctiv că ceva nu era în ordine.
Alergă spre locul unde sora sa trebuia să iasă la suprafaţO.
Butch o urmă în goană, pleseăind apa.
Jt
i i2 Zece fete care au schimbat lumea

Panica ° cuprinse pe Joni când nu se ridică ... când nu putu sO

se ridice. Nu putea sO se mişte ... nu putea sO respire. Mintea
II paralizase de spaima. �IOmanii ei Cereau cu disperare aer.
Şi totuşi nu se ţlutea ridica. Trupul şi mintea ei ţipau duţlO
ajutor ... ihsO ih capul ei domneau doar ° nemişcare şi un zgomot
asurzitor ce nu îşi aveau locul.
Trecu un val, care ° ihOlţO niţel de pe fundul marii spre
suţlrafaţO .
Joni'" auzi ea ecoul strigOtelor lui Kathy. DuţlO care simţi
•

nişte braţe putemice cuţlrinzând-o: erau braţele lui Kathy. Joni

� ochii surorii sale. Erau ieşiţi din orbite de spaima. ÎnsO Joni

ihgheţO de frică. Braţele lui Kathy o ihconjurau, vedea acest lucru,

dar nu simţea absolut nimic. Trupul ei era acolo? Nu ştia. Cumva
au reuşit sO ajungO la ţOrm. •

- Simţi asta? implorO Kathy, atingand ţliciorul surorii sale.

Joni seoase doar un .nu· pierit.
- Nici asta? îşi ţllimbo Kathy mâna mai sus.
- Nu.
Aţloi rOsui1o uşuratO. Joni simţi ceva, când degetele tre­
murdnde de frică ale surorii sale II atinserO gatul. Încerco sO
ihtindO mâna sO o ia de mdnO pe Kathy, ihsO nu se ihtâmplo
nimic, absolut nimic.
.It
Frdnele ambulanţei serâşniră când aceasta opri. Joni se trezi
cu gatul fixat cu un guler special, ridicatO de cotre echipa de
ţlaramedici şi pusO ih ambulanţO, duţlO care, cu sirena urlând,
ţlrocesiunea plecă ihcet de pe plajO spre spital. Kathy plân­
gea ihfundat, ţinând strâns mâna surorii sale cu ambele mâini.
ÎnsO Joni nu ţlrimi nicio mângâiere prin aceasto strânsoare,
 Joni Eareckson Tada 1 13

fiindcO nu o simţea. Butch venea cu maşina în urma ambulan­

ţei. Se ruga în timp ce conducea. Kathy se ruga cu lacrimi lui
Dumnezeu. Iar Joni, paralizatCl de la gat în jos la şaptesprezece
ani, rosti singurele cwinte care-i veneau în minte .
• Domnul e pOstorul meu ... Domnul e păstorul meu: Era
30 iunie 1967.
Lunile ce au urmat au fost groaznice. Joni a fost legatCl cu
curele de un pat ce se rotea, învârtind-o ca pe un cdmaţ pe
grOtar ca sa nu facO escare. În fiecare zi petrecea o parte din
zi pe spate cu ochii la tavan, o alto parte din zi era aşezatO pe
o parte sau alta, cu faţa la perete, iar cealaltă parte din zi era
suspendatO de pat, privind la podea.
Jt
- 5alutare, ce faci acolo sus? o saluto Kathy, care se cul-
case pe podea sub sora ei pentru a o privi în ochi. N-o sO cazi
peste mine, nu?
Joni privi în jos. Încercă sO-şi stOpdneascO pldnsul, dar nu
se putu abţine. O lacrimCl se prelinse de pe faţa ei şi căzu pe
fruntea surorii ei. Kathy se ridicO şi le şterse pe toate cele care
au urmat. Îi şterse şi nasul surorii ei.
- Nu ai cum sO-ţi imaginezi cum este, şopti Joni, dupO ce se
opri din pldns. 50 nu te poţi şterge la nas sau sCl mergi la toa­
leta, nici macar sO nu ştii cdnd trebuie sO mergi. Imagineaza-ţi
cum e sa trebuiasca să fii hrănit, sa trebuiască sa fii spălat
şi alţii sO te spele pe dinţi.
Kathy încerca sO-şi închipuie, însCI mintea ei nu putu îndura
groaznica imagine.
Joni citi groaza din ochii surorii sale.
- lasă, zise. Nu încerca sO-ţi imaginezi. E prea dureros.
 a
lIy Zece fete care au schim bat lume

Odato CU trecerea lunilor; Joni devenea tot mai conştiento

de ce se ihtampla ih jurul ei, ca şi al� pacien�, la fel ca ea, îşi
rupseserO gatul. Uneori acest lucru era o mBngaiere, însO ih
majoritatea cazurilor suferea şi mai mult ştiind eli şi alţi oameni
erau la fel de neputincioşi ca şi ea. �Orinţii, surorile şi prietenii
au f{Jcut tot ce se putea pentru a o ajuta, însO Joni a trebuit
50 facO faţO singurO sentimentelor ce o ihcercau.
Jt
- Uneori 1'mi amintesc cum era cBnd galopam �
Tumbleweed, îi povestea unei colege de şcoalO. Aproape cO simt
'iClntul trecandu-mi prin pOr. însO 1'mi amintesc dupO aceea cO nu
voi mai calori niciodatO iapa mea cea castanie.
- încearro 50 nu te mai gandeştoP daca e atat de dureros,
îi sugerO prietena ei.
Joni nu o 1050 50 termine:
- �Oi cum 50 nu mO gandesc! Doar asta mi-a mai rOmas
dintr-o viaţo normalO, doar amintirile. Şi, cum nu am ce 50 mai
aştept de la viitor; nu pot decat 50 privesc ih urmO!
�
DupO ce pleca prietena ei, Joni se rug(! aşa cum nu se mai
rugase niciodatO .
• Numai Tu mO ihţelegt, îi spuse ea Domnului . .. Nu pot
ihdura fiecare zi decat cu ajutorul rau. Şi nu-mi pot imagina cum
voi ihfrunta viaţa.-
DupO mulţi ani, Joni f{Jcu un calcul mental.
- Ştii, tocmai mi-am dat seama de ceva, îi spuse soţului ei.
- Ia spune, zdmbi Ken Tăda, soţul lui Joni.
 Joni Eareckson Tada 1 15

- Am treizeci şi patru de ani, începu ea. Am avut accidentul

la şaptesprezece ani. Asta înseamnă că jumătate din lIiaţă am
fost practic paralizată de la gat în jos.
- Şi cum te simţi gdndindu-te la asta?
Joni se cufundă în gdnduri o IIreme.
- Cred că sunt recunosCătoare. După accident nici nu mă
gdndeam că aveam să mai trăiesC. Cdnd mi-am dat seama că
nu aveam să mor. nu am ştiut cum să fac faţă lIieţii. Am petrecut
sute de ore meditdnd, continuă ea. Am crezut că lIoi fi nefolosi­
toare şi că îmi lIoi petrece toată lIiaţa într-un spital, că nu mă lIoi
căsători, că nu lIoi mai călători şi nici nu lIoi mai rade niciodată.
- Uite că te-ai înşelat. Mulţumeşte- 1 lui Dumnezeu pen­
tru asta.
Joni încuviinţă din cap.
- Cdnd eram copii cdntam un cdntecel. Ia să văd dacă mi-I
amintesC să ţi-I cdnt.
Vocea melodioasă a lui Joni se auzi în liniştea serii.

NUmărYi-ţi binecwânt(Jnle,
Numeşte-le pe fiecare
Num(JrYi-ţi binecwântt:lr/le,
Dumnezeu e mare.

NUmărYi-ţi binecwântănle,
Numeşte-le pe fiecare
9i vei fi surprins
G(Jci Domnul face lucru mare.

- Eu chiar că număr binecUlldntările care mi s-au întdm­

plat, spuse ea. Chiar le număr.
1 16 Zece fete ca re au schimbat lumea

Soţul lui Joni privi chipul soţiei sale scOldat în lumina soarelui
ce apunea. ArOta minunat, aşa cum şedea în scaunul cu rotile,
cu ochii scânteind în timp ce vorbea.
- Vrei sO aUzi cateva dintre ele? întreba ea oarecum timid.
- Desigur.
- Tu eşti prima, îi spuse ea direct. cu un zâmbet, deşi nu
prea îmi dau seama de ce! A doua este aceastO casO minunatO.
Sunt aşa de recunoscO!oare pentru ea. A treia minune e familia
mea şi toţi ceilalţi care dau o mdnO de ajutor ca sO pot locui

acasO, care scriu scrisori. spalo, im i aranjeazO pOrul, scriu dupO

dictare textele ce vor deveni rorţi, care aduc şi duc diverse
lucruri de care am nevoie.
- Sunt cam multe pentru o sing,urO binecUYântare, rase
soţul ei. Care e a patra?
Pe chipul lui Joni apOru o expresie gravO.
- Când zOceam în spital am crezut cO nu voi mai putea lucra
niciodatO. Acum am de lucru de nu mai fac faţO. Nici n-am visat
eu sO devin autoare de talie mondialo. E aşa o mare binecuvân­

tare sO scriu despre ceea ce a fOcut Dumnezeu în viaţa mea şi

sO-i ajut prin asta pe cei care trec prin momente grele.
- Şi numOrul cinci?
- E talentul meu de a picta, dOdu ea din cap în direcţia
şevaletului şi a paletei cu acuarele. Nu m-am gândit cO ar ti
posibil să picta ţinând pensula în gură. Daramite să-mi treacO
prin cap ro oamenii chiar îmi vor cumpOra picturile! Nu încetez
sO mO minunez.
- Mai ai şi alte bineclM3ntOri pe care vrei sO le împOrto­
şeşti? o întreba soţul lui Joni.
 Joni Eareckson Tada 1 /7

- Celolalt lucru care mă surprinde cu adevOrat este cât de

mult pot sO cOlotoresc. Uito-te numai pe agenda mea pe luna în
curs. Am mai multe programOri de conferinţe peste tot ih statul
nostru plus încO una ih Washington. Luna viitoare merg ih Anglia
unde trebuie sO particip la mai multe ihtâlniri. Asta e minunat.
Şi ce-i mai uimitor este faptul cO nimeni nu ar fi auzit de mine
dacO nu mi-aş fi rupt gatul. Dumnezeu a scos atât de multe
lucruri bune din acel accident groaznic.
- Vrei sO mO duci pânO la şevalet, te rog? il rugO Joni.
Apusul acesta implorO sO fie pictat.
DupO cateva minute, se cufundase ih arta ei. Ţinând coada
pensulei ih gurO, Joni amestecO culorile cerului de searO pe
paleto şi, cu mişcOri rapide şi îndemânatice, le aştemu pe hâr­
tie. Din tablou pOreau cO se desprind nişte crengi întunecate
de copac, iar soţul ei care o privea cum lucrează aproape cO
simţea radiind de pe hârtie cOldura strOlucitoare a soarelui ce
se pregOtea sO apunO .
• Şi dacO nu ai fi avut acel accident nu ne-am fi ihtâlnit",
îi trecu prin minte lui Ken, cum stOtea în picioare ih spatele
ei mângâindu-i ceafa, astfel încât ea sO-i poato simţi atingerea.
1 18 Zece îete care au schimbat lumea

Repere culturale: �dura

Primele picturi care sunt cunoscute au fost
executate de artiştii din Epoca de PiatrO .
Aceste picturi au fost executate pe pereţii
peşterilor. Joni deseneaza şi picteaza minu­
nat ţinand pensula ih gurO. Şi pictorii din
Epoca de PiatrO s-au folosit de gurO atunci
cand pictau. Ei sui1au culoarea pe pereţi prin
tuburi din os. Pentru a nu se .scurge culoarea,
puneau un �el de lipici pe perete. panO ih
IttOO d.H. frescele (pictura pe perete) ş-a
menţinut un loc important ih arta .
•

Idee principală: Daca se uita ihapoi, ar fi

fost uşor pentru Joni sa se concentreze pe

ce ar fi putut fi. ÎnsO ih loc sa facO astfel,
ş-a numOrat binecuvc3ntarile, iar acel lucru
i-a umplut inima de cantec. Învaţa de la Joni
ce ihseamna sa ai o inimO recunosd/toare
chiar şi atunci cand lucrurile nu se ihtampla
aşa cum te-ai fi aşteptat.

Meditează: De fiecare data cand eşti ispi­

tita sa rti doreşti ceva ce nu ai, fa o lista
a binecw3ntarilor pe care Dumnezeu ţi le-a
dat deja. Citeşte lista şi vei fi .placut sur­
prins de ceea ce a facut Domnul "'
 Joni Eareckson Tada 1 19

Rugăciune: Doamne Isuse. îţi mulţumesC

pentru tot ce mi-ai dat. îmi pare rdu pentru
dOţile cdnd am fost 1\'nbufnato şi invidioasO
pe ce au alţii. Ajutll-mll s/l fiu mulţumitoare.
îţi mulţumesC în mod deosebit pentru darul
mdntuirii Tale. Amin.
 Corrie ten Boom

Tatol lui Corrie îşi t:>use lUţ>a la ochi, ca sO vodo mai bine Cum
funcţioneazO comt:>Onentele ceasului de mdnO. Luand o şurubel­
niţO, regIO un şurub de dimensiunile unei gOmOlii de ac. Corrie
'il t:>rivea cum lucreazo. EI se cufundase atât de mult în lucru,
cO uitase de t:>rezenţa ei. Cu toate cO avea numai şase anişori,
Corrie Mţase sO stea foarte cuminte cdnd tatol ei lucra la cea­
suri de manO sau la ceasuri de masO. Uneori Corrie se întreba
oare ce Cl\Iea sO se întamt:>le dacO strCInuta.
Dar chiar dacO simţea cO o mllnancO nasul, reuşea întot­
deauna sO se stllt:>anea.scO.
- Vrei sO te uiţi cu IUţ>O la comt:>onente? o întrebO tatal
ten Boem.
Corrie surose.
- Da, cum sO nu, .5ţluse ea, cu toate că îi era foarte greu
sO ţină lut:>a t:>e feţişoară. Trebuia să se sehimonosea.sco rău de
tot ca să îi stea la ochi.
- Acelea sunt diamante. îi arăta tatol ei. Poţi sO le numeri?
- Unu, doi, trei ... t:>atru ... cinci! AI cui ceas e, tati? Doamna
trebuie să fie tare bogata.
Domnul ten Boom zambi.

121
i 22 Zece fete care au schimbat lumea

- Într-adevll r. e putred de bogată.

- Cred că eşti cel mai bun ceasomicar din Olanda,
se bucură 'Corrie, dacă doamnele bogate îşi aduc cea.surile la
tine. Îmi place tare mult .să stau cu tine în magazin.
- Şi mie imi place că stai aici cu mine, îi spuse tatăl ten
Boom, pentru ca nu seoţi o vorbuliţă.
Jt
Pe cand Corrie creseu mare, cel de-ai Doilea Razboi Mondial
era în toi. Avioanele englezeşti şi cele naziste atacau adesea
în aer. chiar pe deasupra cllpetelor lor. Într-o noapte, cand
Cl'iioanele fOceau atâta zgomot. încat Corrie şi sora ei, Bet.sie,
nu reuşeau .să adoarmă, au coborât seările în spirală ale ciudatei
lor case olandeze ca să bea o ceaşcă de ceai impreună. Cdnd
Corrie ajunse înapoi. un fragment de �Iozibil zăcea pe pema ei.
- Dacă aş fi dormit. m-ar fi ucis, îi spuse surorii sale.
Betsie încuviinţă din cap.
- SigJr Dumnezeu te-a scăpat cu un motiv 'ihterreiat, spuse ea.
Corrie, care ÎI iubea din inimll pe Domnul Isus, fu de acord.
- Dar oare care o fi motivul? se întrebă ea. Tclre aş vrea
.să ştiu.
Nu trecu mult pană Cl'iea să afle.
Jt
După cate...a luni de zile, într-o seara. familia ten Boom vor-
bea despre război, în timp ce îşi mdncau painea de secara cu
bronză Gouda.
- Naziştii îi obligă pe toţi evreii .să poarte o stea galbenă,
steaua lui DCl'iid, spuse Betsie. Dar nu înţeleg de ce, nici în ruptul
capului.
Pe chipul tatălui ten Boom apăru o expresie g�.
 Corrie ten Boom 1 23

Nici eu, dar mă cuprinde teama de ei. N imeni nu se

apucă să marcheze oamenii aşa degeaba.
Şi ClIIea dreptate. În săptămdna care a urmat, Corrie i-a
al/Zit pe soldaţii nazişti vorbind foarte urdt cu nişte băieţi evrei,
doar pentru ca purtau stele galbene. După care s-a raspdndit
zvonul că barbaţii evrei erau duşi Î\1 lagare. Dar ce era mai rOu
abia urma. Într-o zi, Corrie a vOzut cum familii Î\1tregi de evrei
au fost ÎI19hesuite Î\1tr-un camion, dupa care au disparut fOra
urma. A ştiut Î\1 inima ei că nu mai ClIIeau să se Î\1toarcă acasă .
• Bunule Isus, pot să fac ceva cât de neÎ\1semnat pentru
aceşti sărmani oameni?· se ruga ea Î\1 seara aceea . Pe cdnd
Corrie statea Î\1tinsă Î\1 pat, îşi aminti ca şi Isus era evreu, ceea
ce o îmboldi şi mai mult să vrea să-i ajute.
- Mi-a venit o idee, le spuse mama ten Boom fiicelor ei
dupa ce vOzuserO plecdnd Î\1ca un camion Î\1carcat cu evrei.
Casa noastra este un loc aşa ciudat, cu seari Î\1 spirala, camere
micuţe, mansarde şi spaţii goale pe sub podea ...
Nollie, cealalta soro a lui Corrie, o Î\1trerupse:
- Şi eu mă gdndeam la fel. Am putea să ascundem evrei aici!
Corrie şi Betsie se uitara una la alta.
- E ca o creseOtorie de iepuri de casa, spuse Betsie. Cdnd
eram mici ne jucam adesea de-a v-aţi aseunselea şi uneori dura
o veşnicie să ne gasim unele pe altele!
Inima lui Corrie Î\1cepu să bata cu putere Oare asta doreşte
. •

Dumnezeu de la mine?· se Î\1treba ea.

�
Familia ten Boom Î\1cepu să ticluiasea tot felul de planuri.
Au instalat un clopoţel la etaj astfel Î\1cdt daca vreun nazist intra
Î\1 magazin cu intenţia de a urca la etaj pentru a percheziţiona
12'1 Zece fete care au schimbat lumea

casa, oricine era ih magazin sa-şi poatO avertiza familia şi orice

evreu care era acolo. Ar fi avut exact douO minute la dispoziţie
pentru a dispOrea ihtr-una dintre multele aseunzotDri.
- Pe mine mO îngrijoreazO un lucru, spuse Nollie cdnd
pregcltirile erau aproape gata. Oare copiii vor putea sa rOmdoo
tocuţi dacO sunt aseunşi pe sub sedndurile podelei sau ihtr-o
mansardO? S-ar putea sa le vinO sa strOnute de la praf.
Pe feţele tuturor din ihcăpere apllruse o expresie de îngrijo-
rare, numai pe faţa lui Corrie nu.
- Da, spuse ea ferm. Vor fi tocuţi şi nu vor strOnuta.
- Ce te face sa fii atat de sigurO? o ihtrebO Betsie.
- Cdnd eram micuţe, le aminti Came surorilor ei, pOstram
o tOcere de mormant cdnd tata lucra la ceasuri. Cdnd trebuia
sa strOnut, mO stOpdneam. Iar pe atunti, nu era o chestiune de
viaţo şi de moarte.
.It
Mulţi evrei au fost SOMlţi datorito familiei ten Boom, iI'1slI au
trecut şi prin momente de fricO de li se fOcea pielea de gOioo.
într-o bunO zi ihtreaga familie şi mai mulţi .oaspeţi· stoteau
ih jurul mesei din bucotOrie, cdnd un om care ştergea geamu­
rile s-a suit pe searO şi a ihceput sa cureţe partea exterioarO
a ferestrelor! Unul dintre evrei veni imediat cu o idee.
- începeţi sa cdntaţi ,Mulţi ani traia.seOl", şopti el. ca sa se
creadO cO e vorba de o petrecere.
Zis şi fOcut. I-au cdntat cu toţii .Mulţi ani trOia.seol" tatolui
ten Boom şi nu au �at niciodatO dacO omul cu geamurile pur şi
simplu greşise casa sau era vreun spion neamţ!
însa, ih cele din urmO, naziştii au deseoperit .refugiul ', iar
membrii familiei ten Boom au fost arestaţi, despll rţiţi şi bOgaţi
 Corrie ten Boom 125

la închisoare. A durat multo vreme pdnO ce au primit veşti unii

de la alţii, timp care pOrea o veşnicie. într-o zi, Corrie a primit
un mesaj codificat cum cO toate ceasurile din dulapul ei erau în
siguranţO. A înţeles despre ce era vorba: evreii care erau ascunşi
în casa ei cdnd se facuse raidul seOpasero teferi. Corrie nu mai
putea de bucurie, revelrsdnd un şuvoi de mulţumiri lui Dumnezeu.
însO u rmătoa rea veste pe care a primit-o i-a sfdşiat inima.
Tata ten Boem murise.
Jt
- Hai, îmbrOcarea! Şi strdngeţi-vO lucrurile! striga rO gar-
dienii într-o dimineaţO, cdnd abia se revelrsaserO zorii. Deţinuţii
se uitară unii la alţii, citindu-li-se în ochi un amestec de groazO
şi speranţO. Corrie începu sO se roage în timp ce se strOduia sO
se îmbrace cat mai repede.
flaznicii mdnarO puhoiul de deţinuţi în autobUze şi microbuze
care pOrOsirO închisoarea. Dar nu le lua mult sO-şi dea seama
cO nu aveau sO fie eliberaţi şi trimişi înapoi acasO. Autobuzele
şi microbuzele oprirO IdngO garO, iar captivii furO sCoşi afarO
ca animalele.
Şi atunci, s-a întdmplat minunea! Corrie o zOri în mulţime
pe Bet.sie! Îşi croi drum spre sora ei, fOrO a atrage atenţia
gardienilor. şi se prinserO strdns în braţe. Betsie abia o auzea pe
Corrie din cauza gOIOgiei din jur.
- 51avO Domnului! spunea ea. Domnul fie IOudat!
Cdnd o locomotivO ce trOgea vagoane cu care se transportau
vitele trase IdngO peron, bOrbaţi, femei şi copii furO împinşi
în vagoane, pânO ce ajunserO sO stea precum sardinele în con­
servO. Corrie şi Betsie se ţinurO de braţ ca sO nu fie despOrţite.
Nu mai conteneau sO vorbeascO despre cele întamplate cat timp
126 Zece îeie ca re au schimbat lumea

fuseserO de�rţite. Nici lacrimile nu lipsiră, mai ales cand îşi

aduserO aminte de tata ten Boom.
Jt
- Mergem spre Germania, strigO un blIrbat, acoperind
zgomotul. Trecem pe langO casa mea, care e situata pe drumul
spre Germania.
O femeie se aUzi 'IOcOrindu-se:

- Oare ce ne vor face acolo? Ce le vor face copiilor noştri?

- Nimeni nu se mai întoarce înapoi din Germania, spuse
o voce sumbră.
Şi toato lumea credea cO acesta era ade'lOrul.
- Vreau la toaleto! planse o voce de copilaş.
În vagon se 1050 brusc tOcerea.
Vocea unei mame înlOcrimate îi răsţ5unse copilului:
- Va trebui sO-ţi dai drumul în pantaloni.
Şi toţi cei din vagon sperau cO aveau sO ajung{! în Gennania
înainte ca şi ei sO aibll nevoie la toaleto şi sO trebuiascO sO-şi
dea drumul tot în pantaloni.
Corrie şi Betsie fură duse la Ravensbruck, unul dintre fai­
moasele lagOre de concentrare ale lui Hitler. Acolo au fost tra­
tate ca animalele. În fiecare zi trebuiau sO defileze dezbrăcate
în faţa gardienilor: chiar şi în zilele cele mai geroase. Gardienii
de la Ravensbruck nu cunoşteau ce era mila.
- Nu-mi dau seama cam caţi oameni sunt aici, îi spuse
Corrie într-o zi surorii sale.
Nici Betsie nu ştia sO aproximeze.
- Dar un lucru ştiu cu siguranţO, spuse ea. Cred cO sunt
eate zece şobolani de persoaoo.
- Şi eate o suto de purici, adOugo sora ei.
 Corrie ten 800m 1 27

- îi mulţumesc Domnului pentru purici, spuse Betsie.

în fiecare zi îi mulţumesc Domnului pentru purici.
Corrie ştia bine ce voia sO spuoo. Gardienii nazişti nu
suportau puricii, iar cdnd într-o baraoo erau foarte mulţi purici,
se cam fereau sO intre acolo.
.It
- De ce nu ne-a înglIduit Dumnezeu sO-i ajutam mai
departe pe evrei? se întreba cu voce tare Corrie într-o buna zi.
- Pentru ca aveam de lucru aici, treburi pe care nu le vom
împlini daca vom sta cu mdinile în sdn, plangdndu-ne de mila.
Sora ei ştia ca era adevarat. Erau puţine lucruri pe care le
puteau face într-un lagar de concentrare, însO într-un asemenea
loc lucrurile marunte însemnau foarte mult. Corrie şi Betsie
cautau modalitaţi prin care sa le ajute pe tovaraşele lor de
captivitate. E greu sO ne imaginam, dar chiar au încercat sO
sOrbatoreasca zilele de naştere, mai ales pentru fetele tinere
ce se aflau acolo. Aveau grija de copiii bolnavi pentru a le oferi
mamelor un rOgaz de odihna şi faceau tot ce le statea în puteri
pentru cei care erau bolnavi şi muribunzi. Exista iubire pana
şi în Raven.sbruck
.It
- Ce slaba eşti, o caina Corrie pe sora ei pe la începutul
iemii, şi tremuri de frig.
- Nu prea vezi graşi pe aici, spuse Bet.sie. Apoi zClmbi.
Şi ai face bine sO chemi tehnicianul. ooci se pare 00 s-a defectat
centrala!
.Ce mai încearca Bet.sie sO faca haz de necaz', se gandea
Corrie Chiar şi aici. Chiar şi acum. Chiar daca e foarte bolnM:
. •
1 28 Zece fete care au schimbat lume a

Pe Betsie o lull un acces de tuse. Însa nimeni, afara de

Corrie, nu obser'ill acest lucru, întrucât tusea era la ordinea zilei
în baracll.
cit
Mat timp cât îşi mai putea glIsi vreo farâmll de putere,
Betsie ţinea studii biblice şi conducea grupuri mici de rugllciune.
- Macar atat putem face ca sa dllm o manll de ajutor,
fi spunea adesea surorii ei. Nu se ştie cand ne va suna ceasul ori­
careia dintre noi, aşa cll trebuie sa fim pregătite pentru moarte.
Uneori Corrie se ruga ca Betsie sa se înslInlItoşeascll, înslI
alteori se ruga ca sora ei sa moara şi sa plece din acel loc groaz­
nic în cerul plin de frumuseţe şi splendoare. Asta s-a şi întamplat.
Betsie nu s-a mai facut bine. Isus a luat-o la Sine, acasll .
e
cit
La puţina vreme dupa moartea lui Betsie, Corrie a fost elibe­
rata din lagOrul de concentrare. Înainte de a pleca, a trebuit sa
semneze o declaraţie cum ca fusese bine tratata acolo şi ca era
sanatoasa tun. Însa Corrie era atat de bolnava, încât a fost dusa
direct la spital. Pe cand era acolo, s-a privit în oglinda şi nici
ea nu se mai recunoşfea. Timpul a trecut. iar ea s-a recuperat
suficient de mult încat sa plece acasa .
Mai ai ceva de lucru pentru mine?" ÎI întreba adesea pe
•

Dumnezeu în rugaciune. Iar EI avea. Corrie a deschis o casa în

Olanda unde au venit alte victime ale razboiului în căutare de
ajutor şi de linişte.
cit
Într-o buna zi, la multa vreme dupa aceea, s-a apropiat de ea
un barbat, dupa un serviciu divin. Fusese gardian la Ravensbruc/(
 Corrie ten Boom 129

- Nu-i aşa cO e minunat cO Isus mi-a .sţ:>olat pOcatele?

.sţ:>use el. întinzând .sţ:>re ea mâna pentru a o strânge pe a ei.
În mintea lui Corrie nOpOdirO o groazO de amintiri. Oare el
o forţase sO defileze dezbrOcatO? EI râsese de sOrmana Betsie
când tuşea de-şi sCUipa plOmânii? Preţ de un minut, fu incapa­
bilo sO-şi mişte braţul. Apoi înO�O în linişte o sCUrM rugelciune,
iar Dumnezeu puse iertare în inima ei. Corrie ten Boom luo
mâna blrrbatului şi o strdnse cu coldurO. Asta da minune!
i30 Zece fete care au schimbat :umea

Repere culturale': Ct!I de-aI Doiko Război

� Mondial
Cel de-al Doilea Război Mondial a durat din
1939 pană în 191f5. Olanda, ţara în care locuia
eorrie, a fost atacată de armata nazistă
în mai 19'+0 şi, în patru zile, ţara a fost
cotropită.
Mişcarea de rezistenţa olandezCr s-a opus
cu curaj dominaţiei naziste. însă mai bine de
o sută de mii de evrei olandezi au murit în
lagăre de concentrare şi aproximativ cinci
sute de mii de olandezi au fost trimişi la
mund1 în Germania. După o iarnă groaznică
în care prizonierii alfîhdurat foamete şi ger în
Vest. iar în Est se duceau lupte grele, în luna
mai din anul 19'i5 trupele naziste au capitulat.

Idee principală: Corrie şi familia ei au sufe-

� rit atat de mult. încat ar � fost uşor pentru
Corrie să se împietrească în amărăciune şi
furie. Însă Dumnezeu i-a pus în inimă adevă-
rata pace şi capacitatea de a-i ierta pe cei
care fuseseră duşmanii ei. Aminteşte-ţi că
e o minune chiar şi mai mare că Isus poate
să-ţi ierte păcatele.

Meditează: \loate că simţi că ai dreptul să

� urăşti anumite persoane pentru ceea ce ţi-au

făcut. Însă ura iţi va umple inima de răceală
 Corrie ten Boom 131

şi amărllciune. Nu va fi uşor. dar cere-I lui

Dumnezeu sa te ajute să-i ierţi şi Începe sa
te rogi pentru ei.

Rugăciune: Doamne Isuse. îţi mulţumesC

că ai bunăvoinţa sa mă ierţi chiar dacă am
păcătuit impotriva Ta de atat de multe ori.
Ajută-mă sa-i iert pe ceilalţi şi chiar sa ajung
sa-mi iubesC duşmanii aşa cum mă înveţi Tu.
Amin.
 Întrebări de verificare

cat de mult iţi mai aminteşti

despre aceste zece fete care au sChimbat lumea?

Încearcll slI rospunzi

la urmlltoarele întrebllri ...
 Întrebări de verificare 1 3;

ISOBEL �UHN
1. Isobel a, plecat in China; cum se numea gruparea etnicll
cu care a lucrat?
2. Cum se numea acea şcoalll specialll pe care o organi­
zau John şi Isobel in timpul sezonului umed?
3. Cum îi chema pe copiii lui Isobel?

EUS"BETH FRY
It.Cum se numea predicatorul american pe care l-a
ascultat intr-o bună zi Elizabeth?
5. Ce le dlldea Elizabeth deţinutelor inainte .sll fie deportate?
6. eate femei erau inghesuite in cele patru incllperi ale
inchisorii Newgcrle?

"MY �RMICH"EL
7. Din ce ţarll provenea Amy?
8. Ce culoare aveau ochii lui Amy?
9. Unde a plecat Amy ca misionarll?

GLltDYS "YLW"RO
10, Cum a cllllltorit Gladys spre China?
I I . Unde a lucrat Gladys cand a ajuns in China?
12, eat le-a luat lui Gladys şi copiilor slI treacll munţii
panll au ajuns la loc sigur?

MMN SLESSOR
13. Unde a lucrat Mary când era Copilll?
IIt. în ce parte a Africii s-a dus Mary?
15, înainte ca Mary .sll ajungll in Africa, ce se intampla
acolo cu gemenii, la naştere?
13'1 Zece fete care au schimbat l u mea

c" n+ERIN E BOOTH

16. De ce a trebuit Catherine să zaCO la pat timp de un an
de zile?
17. Cum se numea organizaţia 1hfiinţato de Ccttherine şi
William Booth?
18. Cum se numea casa pe care au desehis-o ihtr-una
dintre cele mai sărace cartiere ale Londrei?

JACtc:IE PuLUNGER
19. La ce instrument a cclntat pentru prima dato Jacl<;ie.
cclnd era miCO?
20. Cum se numea regiunea Hong Kongului unde s-a dus
Jacl<;ie să lucreze?
21. Ce lucru de preţ şi-a vdndut Jdt;l<;ie pentru a ploti
datoria unei tinere?

EVELYN BR/tNO
22. Cum i se spunea lui Evelyn cclnd era micO?
23. în care parte a Indiei au lucrat Evelyn şi soţul ei?
2Lt. Care dintre copiii lui Evelyn a studiat medicina şi s-a
ihtors ih India să lucreze ca medic?

JONI EARECKSON �O"

25. Ce nume avea calul lui Joni?
26. Ce facea Joni cclnd a paralizat de la gdt ih jos?
27. Cum desena şi picta Joni?
 Întrebă ri de verificare 1 35

CORRlE TEN BOOM

28. Ce meserie avea taMI lui Corrie?
�. Ce îi obligau naziştii pe evrei sa poarte în timpul
rOzboiului?
30. Cum se numea lagOrul de concentrare unde a fost
trimisa Corrie?

Ei. cum te-ai descurcat?

întoarce pagina sa vezi ...
 Răspunsuri

1. Populaţia lisu.
2. şcoala biblicO de pe timpul sezonului ploios.
3. Kathryn şi Danny.
It. William 5avery.
5. O Biblie şi o trusO de cusut.
6. 300 de femei.
•

7. Irlanda de Nord.
8. COprui.
9. India.
10. Cu trenul.
II. La un han destinat îngrijitorilor de catari.
12. Doisprezece zile.
13. Într-o fabriCO de iutll din Dundee.
11t. Calabar.
15. Pe bebeluşi îi ucideau, iar pe mame le alungau.
16. A avut o problemll la coloana vertebralll.
17. Armata 5alvll r ii.
18. Casa Misiunii Poporului.
19. La calorifer.
20. HoK Nam - Oraşul Împrejmuit de Ziduri.

136
 Răspunsu ri 137

21. Oboiul.
22. Evie.
23. în sudul Indiei.
2'+. Fiul ei. Pau/.
25. Tumbleweed.
26. A plonjat în mare.
27. Ţindnd pensula sau creionul în gură.
28. Era ceasornicar.
29. O stea galbenO: steaua lui David.
30. Ravensbruck.