Sunteți pe pagina 1din 470

UNIVERSITATEA TEHNICĂ A MOLDOVEI

Conferinţa Tehnico-Ştiinţifică
a Colaboratorilor, Doctoranzilor şi Studenţilor

26-28 noiembrie, 2015

Volumul II

Chişinău 2016
UNIVERSITATEA TEHNICĂ A MOLDOVEI

Conferinţa Tehnico-Ştiinţifică
a Colaboratorilor, Doctoranzilor şi
Studenţilor

26 – 28 noiembrie, 2015

¾ Tehnologie şi Management în Industria Alimentară (p. 3 – 93)


¾ Urbanism şi Arhitectură (p. 94 –169)
¾ Cadastru, Geodezie şi Construcţii (p. 170 – 373)
¾ Inginerie Economică şi Business (p. 374 – 469)

Chişinău 2016
CZU 082:378.6(478-25)=135.1=133.1=161.1

C 69

DESCRIEREA CIP A CAMEREI NAŢIONALE A CĂRŢII

Conferinţa Tehnico-Ştiinţifică a Colaboratorilor, Doctoranzilor şi


Studenţilor, 26-28 noiembrie, 2015 / Univ. Tehn. a Moldovei. – Chişinău :
Tehnica-UTM, 2016 – . – ISBN 978-9975-45-440-7.
Vol. 2 – 2015. – 469 p. – Texte : lb. rom., fr., rusă. – Rez.: lb. rom., engl.,
rusă. – ISBN 978-9975-45-442-1.
1 disc optic electronic (CD-ROM) : sd., col.; în conteiner, 15 x 15 cm.
Cerinţe de sistem: Windows 98/2000/XP, 64 Mb hard, Acrobat Reader.
082:378.6(478-25)=135.1=133.1=161.1
C 69

––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––
Bun de tipar 31.05.16 În formă electronică
Coli de tipar 58,75 Comanda nr. 54
––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––
U.T.M., 2004, Chişinău, bd.Ştefan cel Mare, 168
Editura „Tehnica-UTM”
2068, Chişinău, str. Studenţilor, 9/9

ISBN 978-9975-45-440-7 © UTM., 2016


ISBN 978-9975-45-442-1 (Vol. – II)
MECANISMUL FORMĂRII LACRIMILOR VINULUI

Aliona NAZARIA, Victoria BURDUJA, Vasile ARHIP, Vitalie CHISTOL

Universitatea Tehnică a Moldovei, Chişinău

Abstract: În prezenta lucrare a fost analizat mecanismul formării lacrimilor vinului. Pentru examinarea
acestui mecanism a fost fotografiată pelicula de lichid care se formează pe peretele paharului în cazul când
în pahar se află apă, vin dealcoolizat şi vin cu diferite concentraţii de alcool. Deoarece contrastul dintre
pelicula de vin şi sticla paharului este foarte mic, au fost fotografiate nu însăşi lacrimile vinului, ci umbra
lor pe ecran. S-a stabilit că la o concentraţie de aproximativ 20% de alcool lacrimile vinului sunt cel mai
pronunţate.

Cuvinte cheie: lacrimile vinului, efectul Marangoni

Efectul Marangoni şi lacrimile vinului

Dacă agităm puţin vinul din pahar, atunci pe pereţii lui se formează o peliculă subţire de vin. Iniţial
această peliculă pare a fi omogenă, dar în curând pe ea se condensează picături mici care se preling pe pahar.
Aceste picături au fost numite „lacrimile vinului”.
Pentru prima dată lacrimile vinului au fost studiate în 1855 de către fizicianul James [1]. Mai târziu,
fizicianul italian Carlo Marangoni studiază tema respectivă și în 1865 publică descoperirea sa, care a fost
denumită „efectul Marangoni”. Acest efect constă în transferul de substanţă de-a lungul suprafeţei de
separaţie a două medii în prezenţa unui gradient al tensiunii superficiale. Efectul Marangoni poate fi observat
cu ajutorul următoarei experienţe: Într-o farfurie turnăm puţină apă, în care presărăm firişoare de piper negru
pisat. Dacă în centrul farfuriei vom picura o picătură de săpun lichid, atunci vom vedea cum firişoarele de
piper de pe suprafaţa apei se retrag spre marginile farfuriei. Efectul se explică astfel: Datorită forţei de
tensiune superficială orice lichid tinde să ocupe o suprafaţă liberă minimală. Apa are o tensiune superficială
mai mare decât cea a soluţiei de săpun. De aceea tendinţa de a ocupa o suprafaţă liberă minimă la apă este
mai pronunţată decât la soluţia de săpun. În această tendinţă apa extinde soluţia de săpun până la un strat cu
grosimea de câteva molecule, iar stratul superficial al apei se mişcă spre marginile farfuriei, antrenând în
mişcarea lor şi firişoarele de piper negru.
Procese asemănătoare se petrec şi la formarea lacrimilor de vin. Datorită faptului că forţele de
adeziune dintre lichid şi sticlă sunt mai mari decât forţele de interacţiune dintre moleculele lichidului, la
suprafaţa de separaţie lichidul formează un menisc (fig. 1a, 1b).

Fig. 1

Vinul conţine alcool, care are un coeficient al tensiunii superficiale  mai mic decât al apei (pentru
apă   73 mN/m, iar pentru alcool   22 mN/m). Totodată alcoolul se evaporă mai repede decât apa.
Din cauza aceasta concentraţia alcoolului din vin treptat scade. În menisc raportul dintre suprafaţa liberă a
lichidului şi volumul său este mai mare decât în volumul vinului. De aceea concentraţia alcoolului din
menisc scade mai repede decât în volum. În rezultat, în menisc se creează un gradient al tensiunii
superficiale: la contactul dintre sticlă şi vin coeficientul tensiunii superficiale este mai mare decât în restul
meniscului. După cum suprafaţa liberă a apei în farfuria cu soluţie de săpun se mişcă spre părţile laterale ale
ei, la fel şi vinul din menisc se va mişca spre peretele paharului şi, în rezultat, vinul se va urca pe perete,
formând o peliculă subţire (fig. 1c). În pelicula formată raportul suprafaţă – volum este şi mai mare, de aceea
vinul se va urca şi mai intensiv pe peretele paharului. Procesul se prelungeşte până la formarea picăturilor
(fig. 1d), iar în continuare intră în acţiune gravitaţia. În rezultat apar lacrimile vinului, care se preling pe
peretele paharului.

3
Un studiu mai profund a acestui efect au efectuat savanţii francezi Fournier şi Cazabat [2]. Ei au
stabilit că la o concentraţie a alcoolului mai mică de 20% lacrimile vinului nu pot fi observate fără o
umectare în prealabil a pereţilor paharului. De aceea, pentru a observa lacrimile vinului este necesar să
agităm vinul din pahar. La o concentraţie a alcoolului mai mare de 20% procesul decurge de la sine şi se
manifestă ca o pompă, care pompează permanent vinul în sus pe pereţii paharului.
Fournier şi Cazabat au stabilit că lungimea peliculei de vin L care se urcă pe peretele paharului este
proporţională cu un coeficient D care depinde de concentraţia alcoolului din vin  (Fig. 2, curba 1).

Fig. 2

Cât nu ar fi de straniu, dar, din figura 2, curba 1, se vede că efectul lacrimilor vinului scade odată cu
creşterea concentraţiei de alcool şi atinge un minim pentru   90% . Interesant este şi faptul că efectul nu
dispare chiar şi la concentraţia alcoolului de 100%. Autorii au explicat aceasta prin faptul că alcoolul
absoarbe vaporii din atmosferă şi aceasta conduce la apariţia unui mic gradient al tensiunii superficiale.
Pentru a verifica această presupunere, ei au repetat experimentele în atmosferă uscată. Rezultatele (fig. 2,
curba 2) au confirmat presupunerile lor. Coeficientul D, deci şi efectul lacrimilor vinului, este mult mai mic
în atmosferă uscată, deoarece în acest caz se petrece o evaporare intensivă nu numai a alcoolului, dar şi a
apei.
În lucrarea dată, pentru a examina lacrimile vinului, vinul iniţial a fost fiert pentru a elimina alcoolul
din el. Apoi în vinul dealcoolizat a fost adăugat alcool în diferite concentraţii.
În continuare am fotografiat pelicula de lichid care se formează pe peretele paharului în cazul când în
pahar se află apă, amestec apă-alcool, vin dealcoolizat şi vin cu diferite concentraţii de alcool.
Contrastul dintre pelicula de vin şi sticla paharului este foarte mic, de aceea lacrimile vinului se
observă foarte rău prin fotografiere directă. Din cauza refracţiei luminii, urmele de vin care apar pe pereţii
paharului devin mult mai clare pe umbra paharului. De aceea au fost fotografiate nu însăşi lacrimile vinului,
ci umbra lor pe ecran.

Concluzii
Comparând imaginile obţinute ale peliculei de lichid de pe pereţii paharului putem face următoarele
concluzii:
1. Lacrimile vinului nu se observă nici în apă, nici în vinul dealcoolizat.
2. În amestecul de apă cu 12 % alcool şi în vinul cu concentraţia de 12 % vol. lacrimile vinului sunt
aproximativ identice. Deci, lacrimile vinului nu depind de calitatea lui, ci numai de concentraţia de alcool din
vin.
3. La o concentraţie de aproximativ 25 % de alcool lacrimile vinului sunt cel mai pronunţate, ceea ce
corespunde cu rezultatele obţinute de Fournier şi Cazabat [2].

Bibliografie
1. Thomson J. On certain curios Motions observable at the Surfaces of Wine and other Alcoholic Liquors.
Philosophical Magazine, 10 : 330-333, (1855).
2. Fournier J. B., Cazabat A. M., Tears of Wine. Europhys. Lett., 20 (6), pp. 517-522, (1992).

4
ANALIZA ORGANOLEPTICĂ A EXTRACTELOR HIDRO – ALCOOLICE
DIN MATERIA PRIMĂ VEGETALĂ
Anatol BALANUŢĂ, Aliona SCLIFOS, Marina FRIDJIOI

Universitatea Tehnică a Moldovei

Abstract: În această lucrare a fost studiată analiza organoleptică a extractelor hidro – alcoolice din materia
primă vegetală.

Cuvinte cheie: soluţii hidro – alcoolice, macerare, optimizare, infuzii amare,lichioruri, cupajare.

Introducere
Analiza senzorială sau degustarea reprezintă singura modalitate de apreciere a calitatii băuturii.
Calitatea se apreciază cu ajutorul mijloacelor fizice, fizico-chimice, biochimice și cu ajutorul simțurilor
datorate destinației sale.
Analiza senzoriala este procedeul de examinare a unui produs cu ajutorul simțurilor a căror rezultate
pot fi determinate obiectiv și reproductibil. Analiza senzorială se realizează cu organele de simț ale omului.
Degustarea băuturilor sau arta aprecierii băuturilor prin degustare este o analiză senzorială mult diferită
de simplul act de a bea; ea implica reflecție, recunoastere și apreciere. Pentru aceasta nu sunt suficiente
numai cunostințe temeinice despre băuturi, ci și un vocabular specific, suficient de cuprinzător pentru a
exprima ceea ce simțim. Cu toate că tehnicile performante de investigație folosite astăzi permit determinarea
în băuturi a unor componente în cantități extrem de mici, care influențează caracteristicile acestuia, totuși
degustarea ( analiza organoleptică sau senzorială) ramâne metoda de baza sintetică, complexă de apreciere a
băuturilor.
Analiza senzorială este disciplina ştiinţifică folosită pentru a arăta, a măsura, a analiza şi a interpreta
reacţiile omului faţă de acele caracteristici ale alimentelor care sunt percepute cu ajutorul simţurilor văzului,
mirosului, gustului, tactil şi auditiv [4].
La analiza organoleptică participă:
 Văzul: dă informații asupra stării de limpiditate, culorii băuturii, este instinctivă și poate să
influențeze aprecierile ulterioare.
 Mirosul: băutura trebuie mirosită foarte bine, se depistează direct pe calea nazală și indirect
retronazal.
 Tactil: temperatura, consistența, vâscozitatea băuturii, anumite gusturi sunt mai degrabă senzații
tactile. Căldura alcoolului datorită liposolubilității, astringența se datorează taninului ce reacționează cu
substanțele proteice la nivelul mucoaselor din saliva cu rol de lubrifiant bucal.
 Gustul: papilele amplasate pe suprafața limbii.
 Organul auditiv: se poate decela intensitatea pocniturii dopului sticlei la vinurile spumante,
zgomotul produs la spumegarea vinului in pahar.
Analiza senzoriala a băuturii este poate ce-a mai complexa analiză , la degustarea băuturilor sunt
percepute toate cele patru gusturi elementare: dulce, sarat, acid si amar.
Pentru o degustare cât mai corectă este important să folosim paharele adecvate fiecarui tip de băutură. Există
diferite tipuri de pahare fiecare fiind conceput pentru a scoate în evidență cât mai bine caracteristicile
organoleptice , diferența este dată de varietatea de temperatură la care băuturile își păstrează sau își
îmbunătțesc proprietățile ( 1,2,4).

1. Materiale şi metode
În lucrarea dată s-a recurs la schema de optimizare a proceselor de cupajare după grupe de ingrediente,
ele fiind 5 la număr, astfel numărul de experienţe nu a fost atât de vast şi a dat rezultate bune după analiza
organoleptică la fiecare etapă de cupajare.
Materia primă vegetală a fost macerată în stare proaspătă sau uscată în soluţii hidro-alcoolice cu
alcoolitatea de până la 50 %vol, cu hidromodulul în dependenţă de provenienţa materiei prime, astfel:
- pentru plante - 1:10;
- pentru pomuşoare uscate - 1:5;
- pentru fructe proaspete - 2:1;

5
- pentru citrice - 1:5;
- pentru rădăcini - 1:5.
Iniţial au fost efectuate cupaje de ingrediente pe baza instrucţiunilor tehnologice pentru infuzii, în
care sunt indicate limitele în care trebuie folosit un macerat de ingredient sau altul, astfel s-au încercat
diferite variante posibile, după care s-au efectuat calcule de optimizare, formula de calcul fiind:

Vx1  Vx2  ...Vxn


Vx0n 1  2  Vx0n 1 (1.1)
n
2.Rezultate şi discuţii
Rezultatele optimizării compoziţiei de ingrediente pentru cupajarea infuziei amare din materia primă
vegetală utilizată din două grupe: pomuşoare uscate şi petale de flori şi citrice iar în cupajul lichiorului s-au
utilizat plante medicinale, rădăcini şi condimente, flori şi citrice, și pentru ameliorarea cupajului s-a adăugat
în cantități mici divin de 6 ani, care sunt reprezentate în tabelul 1şi 2.
Tabelul 1. Optimizarea compoziţiei de ingridiente a infuziei amare
Nr. probei Partenerii de cupaj , cm3 Aprecierea organoleptică
Pomuşoare uscate Flori şi citrice Divin de 6 ani (puncte)
( À1 ) ( À2 )
1 7.0 2.2 4.2 7.5
2 7.1 2.0 4.4 7.7
3 7.2 1.8 4.6 7.3
4 7.3 1.6 4.8 7.6
5 7.4 1.4 5.0 7.9
6 7.5 1.2 5.2 7.8
7 7.6 1.0 5.4 7.4
8 6.9 2.4 4.0 7.5
9 7.7 0.8 5.6 7.35
10 7.6 1.1 5.3 7.7
11 7.4 1.3 5.1 7.6
12 7.3 1.6 4.8 7.4

Tabelul 2. Optimizarea compoziţiei de ingridiente a lichiorului


Nr. probei Partenerii de cupaj , cm3 Aprecierea
Plante Flori şi citrice Rădăcini şi Divin de 6 ani organoleptică
medicinale ( À2 ) condimente (puncte)
( À1 ) ( )
1 1.2 5.8 2.8 4.4 7.5
2 1,4 5.6 2.6 4.6 7.4
3 1.6 5.4 2.4 4.8 7.6
4 1.8 5.2 2.2 5.0 8.0
5 2.0 5.0 2.0 5.2 7.2
6 2.2 4.8 1.8 5.4 7.7
7 2.4 4.6 1.6 5.6 7.1
8 1.6 6.0 3.0 4.2 7.3
9 2.9 4.4 1.4 5.8 7.2
10 2.7 4.7 1.7 5.5 7.8
11 2.5 4.9 1.9 5.3 7.65
12 2.2 5.2 2.2 5.0 7.9
După evaluarea cupajelor finale, a fost desemnată că cea mai reuşită şi echilibrată varianta pentru
infuzie este nr. 5 şi pentru lichior nr.4. De asemenea s-au determinat indicii fizico-chimici a acestor băuturi
care sunt reprezentate în tabelul 3.

Tabelul 3. Principalii indici fizico-chimici a infuziei amare şi a lichiorului

6
Indicatorii Infuzia amară Lichiorul

Titrul alcoolmetric volumic, % vol 36 32


Conţinutul în masă a zaharurilor reducătoare, 3.98 35.0
recalculate ăn zahăr invertit, g/100 cm3
Conţinutul în masă de acizi titrabili, 2.6 1.8
recalculate în acid tartric, g/dm3
Intensitatea culorii 3.85 4.0
Nuanţa culorii 0.18 0.16

În final, după cercetarea cupajelor s-a determinat complexul aromatic a acestor băuturi, care s-au
dovedit a fi niște băuturi foarte interesante. În fig.1 şi 2 este demonstrată reprezentarea grafică a profilului
infuziei amare şi a lichiorului.

Fig1. Reprezentarea grafică a profilului infuziei Fig.2. Reprezentarea grafică a profilului lichiorului
amare

Concluzii

1.Prin metoda matematică de planificare a fost optimizată compoziţia extractelor hidro-alcoolice din plante
medicinale, rădăcini, condimente, flori, citrice, pomuşoare uscate şi fructe.
2.Prin analiza senzorială a fost stabilită compoziţia partenerilor de cupaj pentru producerea infuziei amare şi
lichiorului şi obţinută reprezentarea grafică a profilului infuziei amare şi a lichiorului.

Bibliografie

1. Stoian, V. Marea carte a degustării vinurilor: degustarea pe înţelesul tuturor. Bucureşti: Reu Studio, 2004,
ISBN 973-85115-1-8.
2. Antoce, O. A. Enologie Chimie şi Analiza Senzorială. Craiova: Editura Universitară. 2007, ISBN 978-
973-742-879-0.
3. Balanuță, A., Palamarciuc, L., Sclifos, A., Borșevici, M. Analiza senzorială a maceratelor hidro-alcoolice
din material primă vegetală. Conferinţa Tehnico - Ştiinţifică a Colaboratorilor, Doctoranzilor şi Studenţilor
UTM, 8-10 decembrie 2011., vol.II, p.125-127. ISBN 978-9975-45-208-3.
4.www.savoareavinului.ro/degustarea-vinului.php

7
SINTEZA UNOR NOI DERIVAŢI AI 1,2,4-TRIAZOLULUI CU GRUPĂRI
TIOUREIDICE ŞI CERCETAREA PROPRIETĂŢILOR BIOLOGICE

Anna ZATÎC, Roman RUSNAC

Universitatea de Stat din Moldova

Rezumat: În lucrarea dată s-a studiat sinteza 1,1-dimetil-3-(3-metil-5-sulfanil-4H-1,2,4-triazol-4-il)tioureea


(3) şi 1,1-dimetil-3-[3-metil-5-(metilsulfanil)-4H-1,2,4-triazol-4-il]tioureea (4), structurile cărora au fost
stabilite cu ajutorul spectrelor 1H-RMN şi 13C-RMN. Tioureea (3) şi (4) sunt necunoscute în sursele de
specialitate şi pot fi utilizate ca potenţial biologic activ. A fost efectuat studiul biologic al tioureei (4),
asupra celulelor de cancer. Rezultatele au dovedit o bună inhibiţie a celulelor de cancer la concentraţi
destul de mici 0,1 (µM/L), cu o inhibiţie de 7.97 %.

Cuvinte cheie: 1,2,4-triazol, antiproliferativ, celule de cancer;

În ultimii ani, chimia triazolilor şi derivaţii lor au primit o atenţie considerabilă datorită sintezei acestora
şi importanţei biologice efective. Compuşi triazolici cu grupări N,N-dimetiltioureidice în literatură lipsesc.
Studiu literaturi de specialitate arată că derivaţii 1,2,4-triazolului prezintă o gamă largă de activităţi
biologice, inclusiv: antibacteriene, antitumorale, antituberculoase, anticancer şi antiproliferative [1-3].
Noi am avut ca scop sinteza 1,1-dimetil-3-(3-metil-5-sulfanil-4H-1,2,4-triazol-4-il) tioureea (3), 1,1-
dimetil-3-[3-metil-5-(metilsulfanil)-4H-1,2,4-triazol-4-il]tioureea (4), stabilirea structurii şi cerceterea unor
proprietăţi biologice. Sinteza tioureelor 3, 4 decurge conform schemei:
SH SH S CH3
OH H2 N NH
N +DTMT N N
H3 C C + C S N NH2 N NH CH3
N DMF N
H2 N NH
O
1 CH3 3 CH3

+CH 3 I +CH 3 I

H3C
S CH3 S S CH3
N N
N +DTMT
N NH2 N NH CH3
N N
DMF
2 CH3 4 CH3
Aminotriazolii 1, 2 sunt cunoscuţi. Aminotriazolul 1 se obţine prin refluxarea acidului acetic cu
tiocarbohidrazidă, cu un randament de 91 %. Aminotriazolul 2 sub formă de iod hidrat se obţine în urma
reacţiei dintre iod-metan şi aminotriazolul 1 în metanol cu un randament de 37 % [4]. Noi am perfecţionat
aceasta metodă. La refluxarea aminotriazolului 1 cu iod-metan în tetrahidrofuran (THF), aminotriazolul 2 a
fost obţinut sub formă de iod hidrat cu un randament de 94 %.
A fost cercetată dependenţa randamentului tioureelor 3, 4 de anumiţi factori. Sa constatat că
aminotriazolul 1 la încălzire cu disulfura de tetrametiltiouran (DTMT), la un raport molar de 1 : 1.1 timp de
opt ore la temperatura de 100-105 0C conduce la tioureea 3 cu un randament de 83 %. Aminotriazolul 2 în
condiţii similare dă un randament al tioureei 4 numai de 57 %. O aşa mare diferenţă în randamente poate fi
explicată prin creşterea dificultăţilor sterice ce apar la aminotriazolul 2 în reacţia cu DTMT, când gruparea
SH este înlocuită cu SCH3. La tratarea tioureelor 3, 4 cu iod-metan se aşteaptă formarea S-metilizotioureelor
respective. Cercetările acestor reacţii au demonstrat, că numai tioureea 3 se metilează la grupa SH, iar grupa
C=S tioureidică 3, 4 rămâne neafectată, probabil din cauza dificultăţilor sterice. Structura tioureelor 3, 4 a
fost confirmată de spectrele 1H-RMN şi 13C-RMN. A fost studiată proprietatea tioureei 4 de a induce
apoptoza în celulele tumorale umane din linia Mew-164 (celule de melanom), şi HeLa (celule epiteliale de
cancer de col uterin), şi a fost examinat efectul inhibitor asupra proliferări liniilor celulare ”normale” Aw-4
(fibroblaste umane) şi MDCK (celule epiteliale renale de câine). S-a constat căci tioureea 4 are o
citotoxicitate mică, deoarece promovează proliferarea liniei celulare ”normale” Aw-4. Pentru a evalua
inhibarea proliferări celulelor a fost aplicată metoda MTT spectrofotometria pe baza capacităţilor
dehidrogenazelor mitocondriale de a reduce sarea de tetrazoliu MTT (bromura de 3-(4,5-dimetiltiazol-2-il)-

8
2,5-difeniltetrazoliu) până la formazan (5-(4,5-dimetiltiazol-2-il)-1,3-difenilformazan). Măsurarea a fost
realizată cu ajutorul spectrofotometrului (Hamilton HR700) la o lungime de undă de 540 nm [3].

Tabelul 1. Datele experimentale obţinute la cercetarea activităţi biologice a tioureei 4 pe celule de melanom
şi fibroblast, ca substanţă pentru comparaţie este luată Doxorubicina.

Concentraţia Mew-164 Aw-4


Codul Mr (µM/L) Melanom Fibroblast
Inhibiţia IC50 (µM) Proliferarea IC50 (µM)
(%) (%)
Doxorubicina 543.5 4.34
10 89.60 ± 109.38 ± 2
4 231.0 0.4 0.45 22.2
1 59.79 ± 1 111.13 ± 4
0.1 7.97 ± 4 109.38 ± 6

Tabelul 2. Concentraţia minimă de inhibiţie (CMI) şi concentraţia bactericidă minimală (CBM) a


substanţelor: DTMT, 2 şi 4 faţă de microorganismele gram-pozitive şi gram-negative (mg/ml).

Kl.
Codul Formula E. coli G - pneumonae S. aureus G + C. albicans

CMI CMB CMI CMB CMI CMB CMI CMB


CH3 S
N S CH3
DTMT H3C S N 0.0007 0.0007 0.06 0.12 0.0007 0.0007 0.0007 0.0007
S CH3
CH3
S

N + -
2 N N H3 I 0.5 0.5 0.5 0.5 0.06 0.06 0.5 0.5
N

CH3
H3C
S S CH3
N
N
4 N NH CH3 0.5 0.5 0.5 0.5 0.007 0.007 0.5 0.5
N

CH3

Tabelul 3. Cercetarea proprietăţilor antioxidante a tioureei 4.

Formula Codul Mr (µM) pentru ABTS (µM) pentru DPPH


ADR 580.0 9.3 ≥100

C14H18O4 Trolox 250.3 30 46


H3C
S CH3
4 231.3 29 ≥100
S
N
N
N NH CH3
N

CH3
Tabelul 4. Datele experimentale obţinute la cercetarea activităţi biologice a substanţelor 1, 2, 3, 4 pe celule
de HeLa şi MDCK, ca substanţă pentru comparaţie este luată Doxorubicina.
MDCK
Concen- HeLa (Madin Darby Canine
Codul Formula Mr traţia Kidney)

9
(µM/L) % de IC50 SD % de IC50 SD
inhibiţie µM inhibiţie µM
10 57.4 3.1 2 58.5 4.0 9
1 45.3 41.0
Doxoru- 543.5 0.1 19.2 -2.3
bicina 0.01 4.3 -1.0

SH 100 -1.3 ≥100 4 0,0 ≥100 3


N
10 -2.0 -7.2
1 N NH2 130.1 1 -2.8 -2.1
N
0.1 0.7 4.7
CH3

S
CH3 100 - ≥10 6 -15.0 ≥100 3
N 10 14.7 -16.0
2 N
+
N H3 I
- 272.0
1 12.4 -9.0
N
0.1 8.7 -7.0
CH3 0.01 22.2 -
SH S CH3 100 -4.0 ≥100 8 -0.7 ≥100 2
N 10 -2.2 -7.7
N
3 N NH CH3 217.3 1 16.3 1.9
N
0.1 22.2 1.9
CH3
H3C 100 - ≥10 3 3.5 ≥100 2
S S CH3
10 8.2 -8.8
N
4 N 231.3 1 1.3 4.9
N NH CH3
N 0.1 6.5 8.8
CH3
0.01 -5.5 -
S CH3 100 13.3 ≥100 3 29.1 ≥100 4
N 10 -5.2 6.2
N
5 N NH CH3 171.0 1 1.0 1.7
N
0.1 -1.8 0.5

Partea experimentală:
4-Amino-5-metil-4H-1,2,4-triazol-3-tiol (1). Amestecul format din 2.120 g (0.02 mol)
tiocarbohidrazidă şi 6 ml acid acetic glacial se refluxează o oră jumate, apoi se răceşte. Cristalele căzute se
filtrează, se spală cu apă rece şi se usucă. Filtratul se concentrează, se răceşte şi se obţine încă o porţiune de
produs. Randamentul constituie 2.520 g (91 %), p.t 194-196 0C – corespunde cu cel din literatură. Rf = 0.45
(eluent - benzen, etil-acetat 1:1).
Spectrele RMN: 1H-RMN, 400 MHz (d6 - dmso) δ, ppm: 2.24 (s, 3H CH3); 5.50 (s, 2H NH2); 13.41 (s,
1H SH). 13C-RMN, 400 MHz (d6 - dmso) δ, ppm: 10.86 (-CH3); 149.64 (S-CH3); 165.84 (C-S).
3-Metil-5-sulfanil-4H-1,2,4-triazol-4-amino-iodhidrat (2). Amestecul format din 1.300 g (0.01 mol)
4-amino-5-metil-4H-1,2,4-triazol-3-tiol, 1.420 g (0.01 mol) iod-metan şi 20 ml THF, se refluxează 3 ore.
Din reacţie rezultă cristale incolore de aminotriazol iodhidrat 2 insolubil în THF. După răcire produsul se
filtrează, se spală cu THF şi se usucă. Se obţin 2.540 g (94 %), p.t. 163-164 0C.
Spectrele RMN: 1H-RMN, 400 MHz (d6 - dmso) δ, ppm: 2.27 (s, 3H CH3); 2.52 (s, 3H CH3-S); 5.83
(s, 2H NH2). 13C-RMN, 400 MHz (d6 - dmso) δ, ppm: 10.17 (-CH3); 13.42 (-CH3-S); 152.44 (C-CH3); 153.70
(C-S-CH3).
1,1-Dimetil-3-(3-metil-5-sulfanil-4H-1,2,4-triazol-4-il)tioureea (3). Amestecul format din 1.300 g
(0.01 mol) 4-amino-5-metil-4H-1,2,4-triazol-3-tiol (1), 2.640 g (0.011 mol) DTMT şi 4 ml DMF, se
încălzeşte la temperatura 100-105 0C opt ore într-un balon înzestrat cu un refrigerent ascendent.
Refrigerentul ascendent se înlocuieşte cu altul descendent şi se distilează solventul la presiune redusă. Restul
organic se tratează sub agitare cu 10 ml soluţie 1M de hidroxid de sodiu, se filtrează rapid sulful iar filtratul

10
se neutralizează cu acid clorhidric (pH = 7). Tioureea 3 se filtrează, se spală cu apă şi se usucă. Se obţin
1.800 g (83 %), p.t. 234-236 0C. Rf = 0.22 (eluent - benzen, etilacetat 1:1).
Spectrele RMN: 1H-RMN, 400 MHz (d6 - dmso) δ, ppm: 2.18 (s, 3H CH3); 3.30 (s, 6H (CH3)2N); 10.45
(s, 1H NH); 13.51 (s, 1H SH). 13C-RMN, 400 MHz (d6 - dmso) δ, ppm: 11.20 (-CH3); 150.88 (C-CH3);
167.49 (C-S); 182.38 (C=S).
1,1-Dimetil-3-[3-metil-5-(metilsulfanil)-4H-1,2,4-triazol-4-il]tioureea (4) Amestecul alcătuit din
2.720 g (0.01 mol) 3-metil-5-sulfanil-4H-1,2,4-triazol-4-amino-iodhidrat (2), 2.640 g (0.01 mol) DTMT,
0.840 g (0.01 mol) hidrogenocarbonat de sodiu şi 5 ml DMF, se încăzeşte cu refrigerent ascendent opt ore la
temperatura 100 0C. Amestecul se răceşte la temperatura camerei şi se filtrează sedimentul, o parte de sulf,
apoi din filtrat se distilează solventul la presiune redusă. Solidul, tioureea 4 se purifică prin extragerea
sulfului cu benzen. Apoi solidul se recristalizează din apă. Se obţin 1.320 g (57 %) tiouree 4 p.t. 94-95 0C.
Rf = 0.4 (eluent - benzen, izopropanol 1:1).
Spectrele RMN: 1H-RMN, 400 MHz (d6 - dmso) δ, ppm: 2.19 (s, 3H CH3); 2.53 (s, 3H CH3-S); 3.29 (s,
6H (CH3)2); 10.68 (s, 1H NH). 13C-RMN, 400 MHz (d6 - dmso) δ, ppm: 10.43 (-CH3); 15.04 (-CH3-S);
152.18 (C-CH3); 153.30 (C-S-CH3); 182.02 (C=S).
Interacţiunea 1,1-dimetil-3-(3-metil-5-sulfanil-4(H)-1,2,4-triazol-4-il)tioureei (3) cu iod-metan.
Amestecul format din 0.430 g (0.002 mol) tiouree 3, 0.284 g (0.002 mol) iod-metan şi 3 ml THF se
încălzeşte într-o fiolă închisă trei ore. Solventul se distilă, produsul se tratează cu soluţie diluată de tiosulfat
de sodiu, se spală cu apă şi se usucă. Se obţin 0.277 g (60 %), produs identic după punctul de topire, Rf şi
spectrele 1H-RMN şi 13C-RMN cu tioureea 4.
Concluzii
Au fost sintetizaşi doi derivaţi noi 3, 4 ai 1,2,4-triazolului, au fost cercetate proprietăţile biologice a
acestor derivaţi şi a substanţelor iniţiale. Rezultatele au arătat că tioureea 4 a demonstrat activitatea
antiproliferativă cu mult mai bună IC50 = 0.45 µM, în comparaţie cu substanţa martor - doxorubicina IC50 =
4.34 µM, pe celule de melanom (Mew-164). În acelaşi timp 4 are proprietate de proliferare a celulelor
normale fibroblaste (Aw-4). Pentru celule de cancer cervical substanţele 2 şi 4 au demonstrat o activitate mai
puţin pronunţată. Substanţa iniţială DTMT a demonstrat rezultate antibacteriene foarte bune CMI 0.0007
mg/ml, iar substanţele 2 şi 4 au CMI 0.007 mg/ml şi respectiv 0.06 mg/ml. Tioureea 4 are proprietăţi
antioxidante IC50 = 29 µM comparative cu troloxul.

Bibliografie
1. Vandana Sharma, Birendra Shrivastava, Rakesh Bhatia, Mukesh Bachwani, Rakhi Khandelwal, Jyoti
Ameta. Pharmacologyonline 1: 2011, p.1192-1222.
2. Pahontu E., Julea F.,Tudor R., Purcarea, Chumacov Yu., Petrenco P., Gulea A. Antibacterial,
antifungical and in vitro antileukaemia activity of metal complexes with thiosemicarbazones, J. Cell. Mol.
Med. Vol.19 N4, 2015, IF=3.698 ISSN: 1582-4934 p. 865-878.
3. Elzbieta Anuszewska, Bozena Chtopkiewicz, Beata Gruber, Jadwiga Marczewska, Waldemar Priebe and
Henryk Skurzak. Estimation of dna damage and cytotoxicity of anthracycline analogs in human melanoma
cells on early and late passages. Acta Poloniae Pharmaceutica – Drug Research, Vol. 63 N4, 2006 ISSN:
0001-6837 p. 321-324.
4. Carl-Friedrich Kröger, Ernst Tenor und Hans Beyer Über 1,2,4-triazole, II Justus Liebigs Annalen der
Chemie Volume 643, Issue 1, 1961, p. 121-128.

11
UTILIZAREA PELICULELOR PROTECTOARE DIN BIOPOLIMERI
ÎN INDISTRIA ALIMENTARĂ ȘI ÎN AGRICULTURA

Alexei BAERLE, Viorica CHIȚAN, Raisa IVANOVA, Pavel TATAROV

Universitatea Tehnică a Moldovei

Abstract: The paper discusses the possibilities of using of the edible polymer films in the food industry and in
agriculture. Such films can be uses for protective and decorative coatings. Coating of seeds with
biodegradable polymers is a method of the plant-growth control. Pectin and gelatin-alginic films with
thickness in the range of 2...45 microns were obtained. It was found that pectin films have anti-radiation
effect in the UV region with strong energy (λ < 240nm), which is necessary to protect food products. The
gelatin-alginate films have strong adhesion to polar surfaces and promise good results to cover the seeds.

Keywords: bio-polymers, pectin, gelatin, alginate, edible food films, spectroscopy

1. Pelicule comestibile în industria alimentară


Drept alternativă a utilizării substanțelor sintetice, folosite în industria alimentară pentru ambalarea
produselor în scopuri protectoare și decorative, sunt pelicule comestibile pe baza de biopolimeri [1]. Filmul
sau pelicula comestibilă reprezintă un strat subţire de material, care acoperă sau înfășoară un obiect biologic
(alimente, semințe) pentru a acţiona ca o barieră împotriva factorilor fizico-chimici distructivi ai mediului
înconjurător. Ele se consumă împreună cu alimentul, și din această cauză trebuie să satisfacă celor mai stricte
condiţii de igienă şi siguranţă alimentară. Peliculele protectoare comestibile pot contribui la reglarea
transferului de substanțe aromatice și a apei, modificarea intensității respirației fructelor, legumelor sau
semințelor acoperite [2]. De asemenea se presupune acțiunea lor protectoare împotriva radiațiilor de lumină,
asemănătoare cu acțiunea peliculelor sintetice [3]. Materialele polimerice naturale pot crea o barieră
suplimentară împotriva microorganismelor. Scopul acestei lucrări constă în caracterizarea proprietăților
mecanice și fizico-chimice ale peliculelor, utilizate pentru protecția fructelor și semințelor.

2. Partea experimentală și discuția rezultatelor


Pentru obținerea peliculelor au fost utilizate pectina slab metoxilată, gelatina și alginat. În unele cazuri
au fost obținute pelicule trainice, care se pot desprinde ușor de pe suport (Figura 1). Obținerea peliculelor în
stare liberă permite studierea proprietăților lor spectrale. Pelicule din pectină sunt incolore și transparente.
Pelicule pectinice, care acoperă produsele alimentare, asigură aspectul neted și lucios (Figura 2).

Fig.1. Pelicula comestibilă din pectină, Fig. 2. Fructe și verdețuri,


desprinsă de pe suport din sticlă acoperite cu pelicule comestibile
Au fost determinați unii parametri fizico-mecanici ai peliculelor (densitatea și grosimea). S-a observat,
că peliculele pe baza de pectină sunt mai dense decît cele pe baza complexului GelAlg. Așadar, peliculele cu
densitatea înaltă pot asigura scufundarea semințelor mici și ușoare, iar pelicule cu densitatea joasă pot să
ușureze semințe grele. Diferă considerabil și grosimea peliculelor obținute. Cele din pectină sunt de
aproximativ 20 de ori mai groase decît cele din gelatină și alginat (GelAlg). Menționăm, că grosimea mică

12
(aprox. 2 microni) și adeziunea extrem de puternică a peliculelor GelAlg de suport din material polar este
importantă pentru utilizarea lor în anumite scopuri practice, îndeosebi atunci, cînd este necesară
descompunerea lentă a materialului polimeric protector cu eliberarea unor substanțe biologic active.

1 2 3

Fig.3. Spectru UV-Vis a peliculei pectinice. Din stîngă: densitatea optică. Din dreaptă:
transmitanța. 1 – ultraviolet „rigid”; 2 – ultraviolet „blând”; 3 – domeniul vizibil
Au fost înregistrate spectrele electronice de absorbție în regiunea 190...1100nm și calculate spectre de
transmisie în regiunea respectivă (Figura 3). Analiza spectrelor demonstrează, că pelicula din pectină cu
grosimea de aproximativ 45 microni transmite 0...40% (respectiv, absoarbe 100...60%) din razele UV rigide
(λ =200...240nm), asigurând o bariera suplimentară pentru formarea radicalilor liberi și impiedicînd
decolorarea stratului superficial al fructelor datorită distrugerii grupelor cromofore ale moleculelor
coloranților. Concomitent, pelicula este transparentă în regiunea vizibilă, transmițînd circa 80% (reținînd
cca. 20%) din raze din domeniul vizibil, fără a modifica culoarea naturală a produsului alimentar acoperit.

Concluzii
1. Pelicule comestibile în baza de pectină sunt trainice și relativ groase (h = 45.4 ± 1.1µm), ρ ≈
1.52g/cm3, cu adezivitate medie pe suport polar, desprinzându-se în mod mecanic fără a se rupe și fără a-și
pierde integritatea structurală, respectiv, sunt potrivite pentru acoperirea semințelor. Peliculele gelatină-
alginat sunt subțiri (h = 1.9 ± 0.1µm) și mai puțin dense (ρ = 1.1518 ± 0.0047g/cm3). Desprinderea
peliculelor GelAlg de pe suport se realizează la combinarea tratamentelor mecanice, termice și chimice;
2. Spectrele UV-Vis au demonstrat efectul UV-protector al peliculelor în baza de pectină. Ele rețin >
90% raze UV cu lungimea de undă λ < 220nm, și > 40% de raze cu λ = 220...300nm). Aceste pelicule rămân
transparente (≈ 80%) și absord uniform în regiunea vizibilă a spectrului (400...700nm);
3. Se elaborează procedee de acoperire a fructelor și semințelor cu pelicule bioprotectoare comestibile
și biodegradabile. În perspectiva apropiată va fi studiată acțiunea microorganismelor, radiațiilor UV, și a
altor factori asupra acestor pelicule.

Bibliografie
1. Stănescu N.-V. Dispersii coloidale cu proprietăţi peliculogene. Autoreferatul tezei de doctorat.
Universitatea din București, Facultatea de Chimie, Catedra Chimie Fizică, 2010. – 31p.
2. Steinbuchel A.; Rhee S.K. Polysaccharides and Polyamides in the Food Industry. „Wiley-
Blackwell”, 2005. – 783p. ISBN: 978-3-527-31345-7.
3. Starodubtsev S.I.; Baerle A.V.; Brestechko A.L.; Makari A.V. - Spectrophotometric Modelling of
Greenhouse Films Properties. – Meridian Ingineresc, 2010, Vol 2. – p. 29-31.

13
SUBSTANȚELE TENSIOACTIVE ÎN PROCESELE DE AUTOPURIFICARE
A APELOR NATURALE
SILVIA RACOVIŢĂ

Universitatea de Stat din Moldova

Abstract: Substanțele tensioactive (STA) sunt substanțe chimice organice ce reduc tensiunea superficială în
ape și în alte lichide. Acestea sunt utilizate în diferite industrii: în producerea detergenților, agenților de
flotație, stabilizatorilor de emulsie, dispersanților minerali, inhibitorilor de coroziune etc. Ajunși în apă ori
în sol, aceștia nu se descompun sub influența microorganismelor şi devin persistente. Astfel, este necesar de
a studia conținutul unor STA în apele naturale precum și studierea proceselor de autopurificare chimică în
prezența unor astfel de substanțe ca: dodecilbenzenosulfonatul de sodiu - substanță tensioactiva anionică,
etoxilatul de octilfenol – substanță tensioactiva cationică și clorură de hexadecylpyridinium monohidrat –
substanță tensioactivă neionică.

Cuvinte cheie: Autopurificare, substantele tensioactive, fotoliza, oxidarea fotochimică,


dodecilbenzenosulfonatul de sodiu, etoxilatul de octilfenol, clorură de hexadecylpyridinium monohidrat,
radicali liberi.

Introducere
Substanţele tensioactive (STA) mai numite şi “surfactanţii” sunt compuşi organici cu structură
nesimetrică constituiţi din una sau mai multe grupări polare, ionizabile sau neionizabile, cu caracter hidrofil
şi una sau mai multe grupări nepolare sau slab polare care conferă caracter hidrofob.
Acumularea substantelor tensioactive la interfeţe se datorează structurii asimetrice a moleculelor lor,
care prezintă afinităţi diferite faţă de diferite faze care formează sistemul [1].
Biodegrabilitatea STA constitue o problema deosebită ce este legată direct de creşterea consumului de
surfactanţi care determină şi creşterea concentraţiei lor în apele de suprafaţă. Biodegradarea substanţelor
tensioactive depinde foarte mult de structura moleculară: moleculele ramificate sunt mai greu degradabile, în
comparaţie cu moleculele liniare [2].
Ţinînd cont de faptul că în Republica Moldova majoritatea staţiilor de epurare nu funcţionează conform
reglementărilor UE, cantităţi semnificative de apă reziduală care constituie o sursă de poluare, ajung
netratate în rîurile mici, apoi, prin intermediul apelor fl. Nistru şi r. Prut, în Marea Neagră, devine actuală
problema apelor cu STA ce depăşesc concentraţia maximimă admisibilă (CMA) de cîteva ori. Acestea au
fost depistate în apele rîurilor Bîc, Răut, Botna, etc. [3].
Toate substanţele tensioactive sunt împărţite în patru categorii bazate pe sarcina electrică prezentă în
moleculele lor în soluţii:
Substanţele tensioactive anionice – compuşi care, în rezultatul dizolvării în apă, disociază cu formarea
cationilor de metal alcalin şi anionilor, aceştia fiind responsabili pentru capacitatea de spălare.
Schematic, substanţele tensioactive anionice pot fi prezentate astfel:

CH3-(CH2)n-COONa ↔ CH3-(CH2)n-COO- + Na+ (1)

Substanţele tensioactive cationice – compuşi care, în rezultatul dizolvării în apă, disociază cu formarea
anionilor de clor şi cationilor, aceştia determinând activitatea lor de suprafaţă.
Schematic, substanţele tensioactive cationice pot fi prezentate astfel:

CH3-(CH2)n-N-( CH2)3 ↔ CH3-( CH2)n-N+-( CH2)3 + Cl- (2)



Cl
Substanţele tensioactive neionice – compuşi care, sunt solubili în apă, dar nu se supun disocierii şi nu
posedă sarcină electrică. Principalul avantaj al acestora este biodegradabilitatea totală.
Schematic, aceste substanţe tensioactive pot fi prezentate astfel:

CH3-( CH2)n-O(CH2-CH2O)n-CH2-CH2OH (3)

14
Substanţele tensioactive amfolitice – compuşi care pot avea sarcină negativă sau pozitivă, în funcţie de
pH-ul mediului.
Schematic, ele pot fi prezentate astfel:
CH3

CH3 – (CH2)n - N+- CH2 COO- (4)

CH3

1. Substanțele tensioactive selectate pentru studiu

Dodecylbenyensulfonatul de sodiu este considerat un alchilbenzen sulfonat liniar (LAS), clasificat ca


agent activ de suprafaţă, care este cunoscut pentru faptul ca este foarte solubil şi eficient în concentraţii
scăzute.
Este utilizat datorită capacităţii sale de a ajuta apa să se amestece cu uleiul şi murdăria, astfel încît să
poată fi eliminat prin clătire. Se întîlnește sub formă de pulbere albă sau galben pal, solid, solubil în apă și
spumant, ușor biodegradabil, agent activ de suprafață.

(5)

Fig. 1. Dodecylbenyensulfonate de sodiu, C18H29NaO3S, M = 348.48 g·mol−1, pH = 8


Clorură de hexadecylpyridinium monohidrat este un surfactant cationic, solid bej şi
bionedegradabil, care formează produse de descompunere periculoase. Se întrebuinţează la îndepărtarea
uleiului emulsionat din apele reziduale uleioase.

(6)

Fig.2. Hexadecylpyridinium chloride monohydrate, C21H38ClN · H2O,


M = 358.00 g·mol−1, pH = 5.0 – 5.4

Etoxilatul de octilfenol este un surfactant neionic, lichid limpede vîscos și solubil în apă. Este o
substanță greu biodegradabilă, utilizat ca aegent de curățare în mod obișnuit în laboratoarele chimice,
precum și la tratamentul textilelor și a produselor chimice utilizate la fabricarea hîrtiei.

(7)

Fig. 3. Etoxilatul de octilfenol, C14H22O(C2H4O)n, M = 647 g·mol−1

2. Procesele de autopurificare a apelor naturale


Substanţele tensioactive ce pătrund în apele naturale cu apele de scurgere precum şi cu substanţele ce
se produc nemijlocit în mediul natural acvatic sunt supuse transformărilor fizice, chimice şi biologice.
Procesele fizice, chimice şi biologice care au loc în interiorul bazinelor şi care conduc la reducerea cantităţii
de substanţe poluante din apă sunt numite în totalitatea lor procese de autopurificare a apelor naturale [4].
Deosebit de importante pentru autopurificarea mediului acvatic sunt:
a) procesele fizice cu transport de masă: diluarea (agitarea), transportul substanţelor poluante în bazinele
de apă învecinate, evaporare, adsorbţia ( pe particule în suspensie şi depuneri) agregarea biologică;
b) transformarea microbiologică;

15
c) transformarea chimică: hidroliza, fotoliza, oxidarea.
Hidroliza. De regulă se supun hidrolizei esterii, amidele acizilor carboxilici și ale diferiților acizi ce
conțin fosfor. În acest, caz apa participă în reacție nu numai ca dizolvant ci și ca reactant [5]:
R1XR2 + H2O → R1XH + R2OH (8)

Astfel, procesele de hidroliză au loc atît în prezenţa catalizatorilor, cît și fără ei. Ca urmare, constanta
vitezei de hidroliză a poluanţilor poate fi reprezentată sub forma:

kh = ka[H+] + kn + kOH[OH-] + ΣkH[H], (9)

unde ka, kn, kOH sunt constantele vitezei de hidroliză, respectiv, acidă, neutră şi bazică, iar kH – constanta
bimoleculară a vitezei de hidroliză în prezenţa catalizatorului.
Fotoliza. Transformările fotochimice ale substanțelor poluante în apele naturale pot avea loc ca
rezultat al fotolizei directe sau sensibilizate cu radicali liberi şi particule activate.
Fotoliza directă are loc dacă însăşi substanţa care absoarbe lumina suferă transformarea chimică. În cazul
fotolizei sensibilizate, lumina este absorbită de sensibilizator şi excitaţia este transmisă de la primul receptor
al energiei solare la substanţa ce suferă transformarea.
În apele de suprafaţă, care reprezintă sisteme aerobe, drept particule active intermediare de natură
neradicalică, pentru reacţiile fotosensibilizate, servesc particulele excitate electronic ale sensibilizatorului şi
oxigenul singlet. Ultimul se formează prin transmiterea excitării de la molecula sensibilizatorului S:
S + h ↔ 1S  3S (10)
S + O2  O2 + S
3  1
(11)
Oxidarea. Procesele de oxidare a poluanţilor în apele naturale pot fi de două tipuri:
Primul tip cuprinde procesele în care ionii metalici, aflaţi în formă oxidată, servesc drept agenţi de oxidare,
iar al doilea tip cuprinde procesele în care se realizează oxidarea poluanţilor cu radicali liberi şi alte particule
reactive.
Constanta efectivă de viteză a oxidării catalitice a poluanţilor (kK) [5]:

kK =  kM [M] (12)
M

unde [M] - concentraţia efectivă a formei catalitic active a metalului M în apă.


Constanta efectivă a vitezei reacţiei de transformare a poluantului P sub acţiunea radicalilor:

kr =  kR[R] (13)
R

unde kR - constanta de viteză a reacţiei bimoleculare de interacţiune a radicalului R cu substanţa P.


Constanta efectivă de viteză a reacţiei de autopurificare a mediului acvatic, în raport cu substanţa P:
kP = ki() = kb+ kh + f + kK + kr (14)
i

unde:  - parametrii mediului (indicii b, h, , k, r corespund căilor de transformare a poluantului P:


microbiologică, hidrolitică, fotochimică, catalitică şi radicalică).
Datorită tuturor proceselor chimice, în apele naturale se formează un număr mare de produse
intermediare, inclusiv peroxidul de hidrogen, oxigenul singlet, particule active şi radicali liberi, cu
propriatăţii oxidante. Starea apelor naturale se consideră normală numai în cazul în care în acestea, pe lîngă
oxigenul molecular dizolvat, este prezent şi peroxidul de hidrogen în cantităţi fiziologic suficiente pentru
existenţa hidrobionţilor (0,3<[ H2O2]<30μg/l) [6,7]. Peroxidul de hidrogen constituie o sursă de radicali
liberi, care participă în procesele de autoepurare a apelor naturale.
Metoda de determinare a radicalilor OH [8], nu se bazează pe procedeul direct de deteminare a vitezei
unei reacţii particulare, aşa cum se obişnuieşte în metodele cinetice tradiţionale, deoarece concentraţia
staţionară a radicalilor OH este foarte mică. Ea presupune determinarea raportului dintre doi parametrii
cinetici – între viteza de iniţiere (WiOH ) şi constanta efectivă a vitezei de dispariţie a radicalilor liberi OH
(Kef, OH ) în urma interacţiunii acestora cu componentele mediului acvatic [Si].
[OH] = Wi/ ∑ki [Si] (15)
În procedura de testare a radicalilor liberi OH în apele naturale şi în sistemele – model, se va baza pe
utilizarea diverselor „ capcane” de radicali. Reagentul folosit în calitate de „capcană” a radicalilor OH,
care va fi utilizat în cercetările noastre, este colorantul p-nitroza-dimetilanilină (PNDMA).

16
După viteza de decolorare, în condiţii forţate de iniţiere a radicalilor OH, poate fi apreciat conţinutul
„capcanelor” de OH în mediul acvatic:
Wi → .OH (16)
.
OH + ∑Si → dispariţia radicalilor în „ capcane” (17)
.
OH + PNDMA → decolorarea colorantului (18)

Determinînd viteza de decolorare la fotoliza H2O2 în apă distilată şi în proba de analizat, poate fi
calculată constanta efectivă a vitezei de dispariţie a radicalilor OH. Această constantă caracterizează
capacitatea de inhibiţie a apelor naturale în corelaţie cu procesele radicalice de autoepurare [6].

(19)

unde : Vtot – volumul total al soluţiei;


Va.n – volumul apei în proba analizată;
KA = 1,25 * 1010 M-1 s-1 – constanta vitezei de reacţie a radicalilor OH cu PNDMA;
Wa.d (Wa.n) viteza iniţială de decolorare a PNDMA în apă distilată (apă naturală).
Măsurările parametrului capacitatea de inhibiţie pentru diferite ape naturale, atît poluate cît şi
nepoluate, poate indica diapazonul acestui parametru. La ∑ ki [Si] < 3 * 104 s-1 – apa poate fi considerată
nepoluată, iar la ∑ ki [Si] > 106 s-1 - apa poate fi considerată foarte poluată [5].
Astfel, este necesar de a studia conținutul unor STA ca: dodecilbenzenosulfonatul de sodiu, etoxilatul
de octilfenol și clorură de hexadecylpyridinium monohidrat în sistemele acvatice precum și studierea
proceselor de autopurificare chimică în prezența acestora.

Bibliografie
1. Avram R., Călinescu I. Surfactanţi. Sinteze. – Bucureşti, 2004, p. 13.
2. Naşcu H.I., Jantschi L. Chimie Analitică şi Instrumentală. – Academic Pres & Academic Direct,
2006
3. Gâlcă G., Cunician L., Ştirbu S., Şalaru I., Sandu M., Jalalite Gh., Zubcov E., Ungureanu L.,
Vladimirov V. Starea resurselor de apă // Starea Mediului în Republica Moldova în anul 2006 (Raport
naţional). – Chişinău, 2007, p. 46-49.
4. Синелъников В.Е, Ягодка Н.Л. Об особенностях распада органических веществ в
«концентрировфных средах» // Водные ресурсы – М. - 1974. - № 4. – С.129 – 139.
5. Duca G., Skurlatov I., Macoveanu M. Chimie ecologică.Bucureşti, 1999-134, 177 p.
6. Duca G., Gladchi V., Romanciuc L. Procese de poluare şi autoepurare a apelor naturale. Chişinău,
2002, USM.
7. Синелъников В.Е, Демина В.И., О происхождении перекиси водорода содержащгося в воде
открытных водоемов – Гидрохимические материалы. Т.Х. Новочерскаск 1974, с.30-40.
8. Эрнестова Л.С. Методология и методика изучения состояния водных экосистем на основое
кинетического потхода. Автореферат диссертаций на соисканиу учёной степени д. х. н. – Онинск. –
1995- 57 с.

17
VALORIFICAREA PRODUSELOR CEREALIERE PE POST DE
CONCENTRATE ALIMENTARE
Ana CANJA

Universitatea Tehnică a Moldovei

Abstract: Scopul studiului de cercetare constă în valorificarea produselor cerealiere în calitate de


concentrate alimentare pentru mic-dejun destinate alimentației curative, și anume, categoriei de
consumatori ce suferă de diabet zaharat sau alte afecțiuni metabolice și nutriționale. De asemenea se
urmărește prin intermediul gamei sortimentale de produse obținute experimental de a îmbunătăți valoarea
alimentară a produselor cerealiere cu selectarea precaută a materiilor prime necesare, ținând cont de
beneficiile nutriționale și dietetice ale acestora.

Cuvinte cheie: concentrate alimentare pentru mic-dejun, diabet, muesli, granola.

Introducere
Cerealele – grânele provenite din diferite soiuri de culturi – sunt printre cele mai importante alimente
ale oamenilor. Având un conţinut foarte mare de amidon, cerealele au o valoare nutritivă ridicată, fiind şi o
sursă energetică esenţială pentru organism. În urmă cu 10 000 – 12 000 de ani, când omul preistoric a început
să practice agricultura, primele plante cultivate au fost cerealele. Un tip de produse cerealiere sunt
concentratele alimentare, ce reprezintă amestecuri mecanice a diverse materii ce preventiv se prelucrează și
sunt caracterizate drept conserve uscate.
Produsele cerealiere cu un conţinut ridicat de fibre se pot clasifica în două categorii: produse integrale
şi produse îmbogăţite. Din prima categorie fac parte, mai ales, cerealele pentru mic-dejun şi produsele de
panificaţie din făină integrală sau şrot de cereale, produse cu conţinut de fibre limitat la cantitate şi tip,
furnizate de materiile prime utilizate ca ingrediente. Din cea de-a doua categorie fac parte, de regulă,
produsele cu conţinut ridicat de fibre şi/sau cu un anumit tip de fibre, solubile sau insolubile, impuse prin
destinaţia produsului persoanelor sănătoase care se preocupă de menţinerea stării de sănătate sau persoanelor
se suferă de afecţiuni uşoare ale tubului digestiv, diabetici, obezi, bolnavi cardiovasculari [2].
Foarte important este faptul că, în urma studiilor, s-a constatat că produsele cerealiere conţin inhibitori
de proteaze şi antioxidanţi, cu rolul de a inactiva substanţele carcinogene [1,3, 4].
În topul preferinţelor consumatorilor, dar şi în topul vânzărilor stau cerealele pentru micul dejun,
consumate atât de copii cât şi de adulţi, cu un conţinut de fibre variind de regulă, între 1-9,5 %.
Categoria respectivă se împarte în două grupe de produse: cele destinate consumului imediat (ready-to-
eat) şi produse care necesită fierbere sau opărire înainte de consum (hot cereals). Produsele din prima
categorie au o pondere mai mare comparativ cu cea de-a doua categorie, sunt obţinute mai ales din porumb,
grâu, ovăz şi orez, au o stabilitate mare la depozitare şi adesea, conţin îndulcitori, sunt aromatizate şi/sau
fortificate cu vitamine şi minerale. Se pot clasifica în mai multe grupe, şi anume: fulgi de cereale, inclusiv
fulgii extrudaţi (Flakes); produsele expandate în tun (Gun-puffed); produse expandate în cuptor (Oven-
puffed); produse tip-turte, obţinute din “zdrenţe” (Shreadded); cereale în amestec (muesli şi granola).
Cerealele în amestec (granola şi muesli) sunt produse foarte populare, apreciate şi datorită faptului că în
ele nu se introduc antioxidanţi, arome sau coloranţi sintetici. În plus, amestecul de cereale cu fructe combină
fibrele insolubile din cereale cu cele solubile din fructe.
Prin urmare, idea generală constă în aceea că alimentele îmbogăţite în fibre (pe bază de cereale)
reprezintă un domeniu vast în sfera cercetărilor ştiinţifico-tehnice şi tehnologice, căpătând grad de
inovativitate, utilitate şi aplicabilitate în alimentaţia şi viaţa noastră de zi cu zi.

1. Materiale şi metode
Pentru realizarea cercetării s-au utilizat drept materii prime: fulgi de ovăz, tărâțe de grâu și ovăz, fulgi
de cocos, margarină, sirop de agave, fructoză, scorțișoară, șrot de nuci. Materiile prime și auxiliare au fost
sistematizate conform principiilor de acțiune asupra caracteristicilor produsului finit, și anume: potențiatori
ai texturii (fulgii de ovăz, tărâțele de grâu și ovăz, șrotul de nuci), potențiatori de aromă (gust și miros: fulgii
de cocos, scorțișoară) și liganzi (siropul de agave, margarina, fructoza).

18
Principalele metode de analiză fizico-chimică sunt: determinarea conținutului de substanță uscată în
concentratele alimentare, conținutul de glucide totale, determinarea acidității titrabile, conținutul de cenușă
în concentrate alimentare, iar din metodele senzoriale – aprecierea calității prin intermediul scării de punctaj
cu 5 puncte şi diagrama de profil. De asemenea, s-a stabilit valoarea energetică a produselor elaborate,
scăzămintele la coacere și uscare.

2. Rezultate şi discuții
Pentru producerea concentratelor alimentare destinate persoanelor cu intoleranţă la glucoză,
diabeticilor, s-a urmat o tehnologie clasică, adaptată după materiile prime utilizate, şi setarea parametrilor
tehnologici optimi pentru un produs finit cu cele mai bune caracteristici senzoriale. Caracteristicile fizico-
chimice a materiilor analizate în laborator, sunt expuse în tabelul de mai jos:

Tabelul 1. Caracteristicile fizico-chimice ale materiilor prime utilizate în cercetare


Caracteristicile fizico-chimice
Aciditatea, Substanţe
Materia primă şi auxiliară Umiditatea,
grade de Cenuşa, X, % reducătoare,
W, %
aciditate S.R., %
Fulgi de ovăz nr.2 11,1 4,8 1,99 -
Tărâţe de grâu şi ovăz 13,7 6,8 - -
Fulgi de cocos 2,0 - - -
Sirop de agave 25,0 - - 33,40

Toate rezultatele determinărilor au fost evaluate cu atenţie, iar valorile obţinute în urma analizelor de
laborator s-au comparat cu cele stipulate în actele normative în vigoare.
Deoarece în cercetare s-a utilizat siropul de agave, care prezintă un produs exclusiv şi nou pe piaţa
Republicii Moldova, unele caracteristici specifice sunt preluate de pe ambalajul acestuia şi redate în tabelul
2:
Tabelul 2. Compoziţia siropului de agave şi valoarea energetică
Componentă/ Caracteristică Valoare
Grăsimi, g/100 g produs < 0,1
Glucide, g/100 g produs 75
Zaharoză, g/100 g produs < 0,1
Proteine, g/100 g produs < 0,1
Sare, g/100 g produs < 0,1
Densitatea, kg/m3 1,40
Valoarea energetică, kJ (kcal) 1275 kJ (300 kcal)

În cadrul cercetărilor au fost elaborate 2 sortimente de concentrate alimentare pentru mic-dejun: muesli
și batoane de cereale ”Granola Bar”.
Esenţial pentru producerea concentratelor alimentare de tip ”Muesli” şi ”Granola Bar” e respectarea cu
stricteţe a tehnologiei elaborate, deoarece multe din materiile reţetelor clasice au fost substituite cu altele de
destinaţie specială, spre exemplu zahărul brun cu fructoza, şi mierea de albini cu siropul de agave. Evident,
acest lucru influenţează parametrii tehnologici, cum ar fi durata de coacere sau de omogenizare a fazei
lichide. Producerea concentratelor alimentare cuprinde etape similare şi altor tehnologii de producere din
gama produselor de panificaţie şi cofetărie, cum ar fi recepţionarea materiilor prime şi auxiliare; cernerea şi
curăţarea de impurităţi minerale şi feromagnetice a materiilor pulverulente; filtrarea siropului de agave, cu
scop de înlăturare a posibilelor impurităţi sau corpuri străine; temperarea grăsimilor pentru copt – margarinei
şi filtrarea ulterioară a acesteia. Odată executaţi, aceşti paşi sunt urmaţi de dozarea materiilor prime şi

19
auxiliare, conform reţetei, formând cele două faze: cea a materiilor solide, şi cea a materiilor lichide. Etapele
respective, prezintă în sine două din momentele-cheie pentru producerea concentratelor alimentare cercetate.
Deoarece din acelaşi semifabricat s-au produs 2 tipuri de concentrate alimentare diferite se vor
respecta următorii paşi: pentru a obţine produsul de tip ”Muesli”, semifabricatul se va amesteca din 5 în 5
minute pe parcursul coacerii, asigurând crearea unei mase de particule separate; în timp ce pentru ”Granola
Bar”, din momentul transferării semifabricatului în vasul de copt, acesta se va presa cât mai mult cu putinţă,
şi se va coace respectând parametrii tehnologici. Produsul nu se va amesteca pe parcursul coacerii, pentru a
permite formarea unei mase unice.
După coacere, produsul e scos din cuptor şi lăsat să se răcească, nu mai multe de 5-10 minute, pentru a
evita întărirea bruscă şi a permite felierea sub formă de batoane.
Produsele au fost supuse analizelor fizico-chimice, rezultatele fiind redate în tabelul 3:

Tabelul 3. Caracteristici fizico-chimice ale concentratelor alimentare pentru diabetici


Produsul
Nr. Muesli Granola Bar
Caracteristica
1. Umiditatea W, % 5,2 4,8
2. Cenuşă, (raportată la substanţă uscată) % 1,61
3. Glucide totale, g/100 g produs 56
4. Aciditate titrabilă, grade de aciditate 5,3
5. Valoarea energetică, kcal/100 g produs 422 424
6. Scăzămintele la coacere, % 0,7 1,1
7. Scăzămintele la uscare, % 1,4 1,1

Deoarece produsele elaborate în cadrul cercetării prezintă inovativitate, nu există momentan acte
normativ-tehnice care ar putea stipula limitele indicilor fizico-chimici. Totuşi, conform studiilor realizate de
americani [5, 6], se poate aprecia conţinutul de umiditate a produsului finit, în limitele 2-6 %. Prin urmare,
produsele de tip ”Muesli” şi ”Granola Bar” se încadrează în intervalul respectiv.
Spre deosebire de analizele fizico-chimice care au fost efectuate integral pentru cele 2 tipuri de
concentrate alimentare, analiza senzorială s-a desfăşurat separat, deoarece însăşi aspectul, textura şi aroma
fac diferenţa. Produsele au fost nominal denumite: Muesli pentru diabetici și batoane de cereale ”Granola
Bar”. Probele au fost analizate senzorial prin două metode: cea de apreciere a calităţii prin scara de punctaj
de 0...5 puncte şi metoda descrierii calităţii cu ajutorul diagramei de profil.
Pentru aprecierea caracteristicilor în baza scării de punctaj cu 5 puncte s-a organizat o degustaţie la
care au participat studenţi şi cadre didactice care au fost anterior examinaţi referitor la abilităţile senzoriale.
Grupa de degustători a fost formată din 13 persoane, fiecare degustător a avut la dispoziţie fişa individuală
de analiză senzorială. Pentru fiecare caracteristică a concentratelor alimentare cercetate s-a acordat un
punctaj cu valori cuprinse între 0 şi 5. Ținând cont de punctajele medii ale analizei senzoriale s-a elaborat
fişa centralizată a rezultatelor, calculându-se punctajul mediu total, în baza punctajelor medii ponderate.
Evaluând punctajele medii totale se poate constata că produsul preferenţial e Muesli cu 4,80,
degustătorii caracterizându-l drept: ”produs cu o culoare atrăgătoare, aromă plăcută, fină şi gust dulce,
armonios”. Proba ”Granola Bar” a obţinut un punctaj mediu total egal, în valoare de 4,70. Deși, produsele
respective au împărţit păreri diferite, toate au acumulat un punctaj mediu total destul de ridicat, iar
degustătorii s-au prezentat cointeresaţi în acest tip de concentrate alimentare şi integrarea lor în dieta zilnică.
Prezentarea punctajelor medii a fost redată prin intermediul diagramei de profil din figura 1, evaluând
astfel şi profilul aromei produselor.

20
Fig. 1 Diagrama de profil a concentratelor alimentare pentru diabetici

Analizând datele prezentate în diagrama de profil se poate constata că cele 3 caracteristici care fac
diferenţa între probe sunt: culoarea, textura şi gustul. Implicit textura poate influenţa şi preferinţele gustative
ale consumatorilor. În ordinea descrescătoare a valorii punctajului acumulat pentru culoare avem proba
”Granola Bar” în topul preferinţelor – 4,7 puncte, urmată de ”Muesli” – 4,5 puncte. Din observaţiile
degustătorilor s-a stabilit că aceştia ar fi preferat o uniformitate a culorii în toată masa de muesli, unele
particule fiind mai caramelizate decât altele. Pentru textură, la fel în ordinea descreşterii valorilor punctajului
avem: ”Muesli” – 4,77 puncte şi ”Granola Bar” - 4,42 puncte. Degustătorii au remarcat o textură crocantă şi
cu sunet specific la masticaţie în cazul fiecărui produs, afirmând însă că produsul ”Granola Bar”, datorită
formei sale de baton de cereale presate este destul de tenace şi prezintă dificultate în momentul muşcării.
Acest lucru îl face mai greu de consumat şi respectiv a dus şi la depunctarea sa. Şi nu în ultimul rând,
aprecierea gustului probelor: ”Muesli” din nou se clasează pe locul I cu un punctaj de 4,92, urmat de
”Granola Bar” – 4,77 puncte. Urmărind diagrama de profil per general, se poate stabili produsul cu cele mai
optime caracteristici senzoriale şi anume ”Muesli”, deoarece ”Granola Bar” mai prezintă unele scăpări,
prima referitor la textură şi aspect, pentru cea de-a doua – gustul şi aspectul.

Concluzii
În această lucrare s-a realizat valorificarea produselor cerealiere în calitate de concentrate alimentare
pentru mic-dejun utilizând drept exemplu pentru gama sortimentală produsele în amestec (Muesli și batoane
de cereale ”Granola Bar”) și substituind sau excluzând unele materii prime și auxiliare din rețetele clasice,
cu altele corespunzătoare și specifice afecțiunii metabolice evaluate (exemplu fiind: siropul de inulină sau
agave în locul celui de arțar),. Deoarece produsele respective sunt noi și inovative pe piața autohtonă, dar și
cea din afară, nu au fost posibilă compararea principalilor indici fizico-chimici determinați în laboratoarele
de cercetare. În baza analizei senzoriale și evaluării diagramei de profil, cel mai mare punctaj mediu total l-a
acumulat produsul de tip Muesli. Produsul de tip ”Granola Bar”, deși a acumulat un punctaj mediu total
similar, urmează a fie îmbunătățit (culoarea și textura produselor). Astfel de produse pentru mic-dejun, pe
lângă gradul de inovativitate căpătat implicit, pot servi drept bază pentru o alimentație sănătoasă nu doar
categoriei de consumatori ce suferă de diabet, dar și tuturor celor care respectă o dietă zilnică sau au o
alimentație rațională.

Bibliografie
1. Bivolaru, G. Alimentaţia şi terapia naturistă cu cereale. Ed. DAKINI, 2001, pp.200.
2. Boeștean, O. ș.a. Tehnologia Concentratelor Alimentare – ciclu de prelegeri. Chișinău: Ed. UTM,
2010, pp. 140.
3. Segal, Rodica ş.a. ALIMENTELE FUNCŢIONALE – Alimentele şi sănătatea. Galaţi: Ed. Academica,
1999, pp. 356.
4. Segal, R. ş.a. Produse cerealiere pentru micul dejun – o trecere în revistă. BIMP, 5(4), 1994, pp.27-
42.
5. Johnson et al. No Bake Granola and methods of preparation. United States Patent Applications
Publication, US 2013/0316063 A1, 2013, pp.11.
6. MESU et al. Manufacture of Granola and Snack-food products. United States Patent, US 7,169,422
B2, 2007, pp.6.

21
BĂUTURĂ ACIDO-LACTICĂ DIN ZER FILTRAT

Viorica BULGARU, Liviu VOLOSENCO

Universitatea Tehnică a Moldovei

Abstract: Zerul obținut la fabricarea brînzeturilor reprezintă aproximativ 85-90% din volumul laptelui și
reține circa 55 % din nutrienții laptelui. Aproximativ 50% din cantitatea de zer obținută la nivel mondial
este tratată și transformată în produse alimentare și furaje. Lucrarea propune utilizarea zerului în calitate
de materie primă pentru fabricarea băuturilor din zer filtrate cu pectină. Cunoștințele despre cum
interacționează proteinele și polizaharidele sînt importante pentru a înțelege încapsularea și emulsificarea
acestui sistem complex. Complexul proteină polizaharide se formează prin legături electrostatice dintre
macromoleculele cu sarcină opusă. Metoda de precipitate a proteinelor din zer cu pectina are un
randament înalt de 98% și prezintă avantaje atît din punct de vedere tehnologic cît și economic. S-au
obținut băuturi din zer filtrat cu pectină cu adaos de suc concentart de măr, adaos de vanilie, scorțișoară și
esență de lămîie. Au fost obținute calificativele indicilor de calitate satisfăcătoare care se înscriu în limitele
valorilor prezentate pentru băuturilor din zer de acest tip.

Cuvinte cheie: zer, cazeină, brînzeturi, pectină, băutură din zer, proteine serice

Introducere
Zerul este un subprodus obținut la producerea brînzeturilor și cazeinei. Producția mondială de zer este
estimată la 180 pînă la 190x106 tone/an. Aproximativ 50% din cantitatea de zer obținută la nivel mondial
este tratată și transformată în produse alimentare și furaje. Aproape jumătate din această cantitate este
utilizată în formă lichidă a zerului, 30% sub formă de zer praf, 15% ca lactoză și subproduse ale lactozei și
restul ca concentrate de proteine [1].
În Europa se produce anual 40x106 tone [2]. Unele tări se împotmolesc în costul ridicat al
tratamentului zerului, în stații de epurare costisitoare, ajungînd să practice irigarea cu zer a terenurilor
agricole sau să deverseze surplusul în oceane sau în cursurile apelor curgătoare. Evacuarea în mediul
înconjurator pune serioase probleme de poluare, accentuate de faptul că un litru de zer are un consum
biochimic de oxigen (CBO) de 50.000 mg/litru. Utilizarea ca îngrășămînt a zerului poate prezenta avantaje,
la inceput, dar – în timp – mineralizarea progresivă a solului duce la dificultati incurative pentru unele plante
[3].
În funcție de modul de coagulare a cazeinei se obține zer acid (pH<5,0) și zer dulce (pH 6,0-7,0).
Zerul acid are un conținut înalt de săruri și un conținut redus de proteine în comparație cu zerul dulce. Din
aceste considerente, este mult mai dificil de prelucrat zerul acid cu costuri mai mari față de prelucrarea
zerului dulce [4].
Zerul obținut la fabricarea brînzeturilor reprezintă aproximativ 85-90% din volumul laptelui și reține
circa 55 % din nutrienții laptelui. Lactoza și sărurile minerale reprezintă componenții majoritari care trec din
lapte în zer (80-90 %), proteinele solubile și lipidele [5, 6]. Materia grasă din zer constă din globule mici
reziduale ce nu au putut fi înglobate în masa de coagul în timpul închegării. Proteinele din zer sunt uşor
digerabile şi contin un profil de aminoacizi care îndeplinesc toate cerinţele pentru aminoacizi esențiali
stabilite de către Organizaţia pentru Alimentaţie şi Agricultură / Organizaţia Mondială a Sănătăţii (FAO /
OMS). Proteine din zer individuale conţin o varietate de atribute funcţionale şi nutriţionale, care depind de
structura şi funcţiile biologice ale acestora. Proteinele zerului reprezintă grupul de proteine din lapte care
rămin solubile în plasma laptelui după precipitarea cazeinei. Substanţele proteice din zer sînt reprezentate de
lactoalbumine şi lactoglobuline, proteazo-peptone, praf de cazeină şi părţi de γ cazeină care nu coagulează la
acțiunea cheagului. Principala proteină a zerului este β-lactoglobulina cu o medie de 46% din totalul
proteinelor zerului, α-lactalbumină – 21%, serumalbumină – 5%, proteoze-peptone – 19% şi imunoglobuline
– 9%.
Procedeele moderne de valorificare a zerului realizează fracţionarea substanţei uscate prin separarea
proteinelor prin diverse metode (precipitare, ultrafiltrare, filtrare pe gel) sau prin demineralizare (prin schimb
ionic sau prin electrodializă). Separarea proteinelor din zer se bazează pe utilizarea unor agenţi fizici sau
chimici capabili să destabilizeze proteinele serice şi să le precipite din soluţie. O posibilitate este precipitarea
proteinelor din zer cu pectină. Cunoștințele despre cum interacționează proteinele și polizaharidele sînt

22
importante pentru a înțelege încapsularea și emulsificarea acestui sistem complex precum și a înțelege
structura sistemelor rețelelor biologice. Complexul proteină polizaharide se formează prin legături
electrostatice dintre macromoleculele cu sarcină opusă. Alte interacținuni sînt de natură hidrofobă, legături
de hdrogen. Interacțiunea dintre proteine și polizaharide depinde de tipul polimerului, raportul molarității
proteinelor și polizaharidelor precum și condițiile de mediu așa ca pH-ul, forța ionică, temperatură [7].
În lucrarea prezentă a fost studiat posibilitatea obținerii băuturilor din zer filtrat cu pectină, cu diferite
adaosuri.

1. Materiale și metode de analiză


Materii prime utilizate pentru realizarea cercetărilor:
• Zer (HG 611 / ГОСТ Р 53438-2009);
• Apă (HG 934 din 2007);
• Zahăr (HG nr. 774 din 03.07.2007);
• Concentrat de suc de măr (HG Nr. 1111);
• Acid citric (ГОСТ 908-2004);
• Vanilie (ГОСТ – 16599 - 71);
• Esență de lămîe (SM GOST R 52192:2009).
Pentru realizarea determinărilor experimentale au fost utilizate metode de analiză organoleptică, fizico-
chimică și microbiologică.
Determinarea conținutului de grăsime. Principiul metodei: destabilizarea emulsiei de grăsime cu
H2SO4 și separarea grăsimii prin centrifugare. Metoda butirometrică.
Determinarea conținutului de proteină. Principiul metodei – tratarea laptelui cu aldehidă formică și
neutralizarea grupelor carboxilice a acizilor monoaminodicarboxilici cu NaOH.

P=1,94×V, Cazeina=1,51×V (1)

unde: V- volumul de solutie NaOH 0,1 N (în ml), folosit la a doua titrare;
Determinarea acidității titrabile. Principiul metodei – neutralizarea substanțelor acide din lapte cu
soluție de 0,1n NaOH (KOH).

A=10×V, (2)
unde: A- aciditatea titrabilă, 0 T;
V- volumul de NaOH (KOH)consumat la titrare, ml.
Determinarea acidității active. Principiul metodei - determinarea diferenței de potențial între doi
electrozi (indicator și de referință), imersați în proba pentru analiză.
Determinarea numărului total de microorganisme. Principiul metodei- numărul de bacterii se
apreciază indirect, pe baza numărului de colonii generate de celulele microorganismelor după termostatare la
37 0C, timp de 48 de ore.

(3)

unde: a-media aritmetică rotungită a numărului de colonii;


q- volumul materialului însămînțat,introdus pe placă, cm3 ;
n- gradul diluției zecimale a produsului.
Aprecierea calității senzoriale în baza scării de punctaj. Principiul metodei - evaluarea fiecărei
caracteristici organolpetice prin comparare cu scăra de punctaj de 0....5 puncte și obținerea punctajului
mediu al grupei de degustători.

, (4)

unde: Pmnp- punctajul mediu neponderat (media aritmetică a rezultatelor);


fp – factorul de pondere (arată cu cît participă o caracteristică senzorială la calitatea totală senzorială a
produsului).

23
2. Rezultate și discuții
Zerul curăţit de proteine este transparent, are un gust şi miros specific de zer, conţine de la 0,02 –
0,05% pectină, 0,01% proteine, 4,4 – 4,8% lactoză, 0,57 – 0,66% substanţe minerale. Astfel, valoarea
nutritivă şi biologică a zerului permite folosirea acestuia în calitate de bautură, sau după o tratare specială,
fiind folosit ca materie primă pentru fabricarea diferitor băuturi pe bază de zer. În băuturile din zer lipseşte
cazeina, grăsimea lactată și proteinele din zer. Conţinutul de substanţele minerale este apropiat de conținutul
lor în apa minerală, însă cu mult superioară din punct de vedere a valoarii nutritive. Caracteristicile calității
senzoriale sînt parametrii apreciați în mod prioritar de către consumatori, fiind totodată și cel mai important
factor în determinarea acceptării produselor alimentare. Aprecierea calității băuturilor din zer cu concentrat
de suc de măr, cu esență de lămîe, cu vanilie și cu scorțișoară a fost efectuată de un grup de degustatori
format din zece persoane. Calitățile senzoriale (aspect exterior, culoare, gust, miros) ale sortimentelor de
băutură din zer au fost apreciate după scara de punctaj de 5 puncte. Punctajele medii ale analizei senzoriale
au fost trecute în fișa de centralizare a rezulatelor. Punctajul mediu total (Pt), calculat în baza punctajelor
medii ponderate (Pmp). Rezultatele evaluării senzoriale sînt prezentate în tabelul 1. Întregul sortiment de
băuturi din zer au fost apreciate ca fiind „bune” și caracterizate astfel: „Produsul are însușiri senzoriale
agreabile, adecvate tipului de produse, specifice, destul de conturate, dar defecte foarte mici,
nesemnificative”. În figura 1 este prezentată variația punctajului mediu pentru sortimentul băuturilor din zer
analizate.

* B1 – băutură din zer cu concentrat de suc de măr, B2 – băutură din zer cu esență din lămîe,
B3 – băutură din zer cu vanilie, B4 – băutură din zer cu scorțișoară
Fig. 1. Punctajele medii totale ale băuturilor din zer

Caracteristicile fizico-chimice, microbiologice și senzoriale au fost determinate pentru patru probe de


băutură din zer, apreciate satisfăcător în baza caracteristicilor senzoriale. Rezultatele analizelor sînt
prezentate în tabelul 1. Valoarea vîscozității băuturilor determinată la temperatura mediului ambiant (22º C),
este practic aceeași pentru toate probele analizate și este influențată de prezența Hamulsionului GDL.
Valorile vascozității cresc odată cu mărirea vitezei (rot/min),ceea ce demonstrează că băuturile analizate sînt
fluide newtoniene.
Numărul total de microorganisme acido-lactice în băuturile de zer filtrat nu depășește limita
admisibilă conform documentelor normative.O parte din microflora zerului materie primă este inactivată în
timpul tratamentului termic la care au fost supuse probele.
Tabelul 1. Caracteristicile indicilor de calitate ale băuturii din zer
Nr. Caracteristici Produse
ctr. B1 B2 B3 B4
Caracteristica fizico-chimică
1. pH 3,97 3,98 4,11 4,07

2. Aciditate titrabilă, 0 T 105 93 89 86

3. Substanță uscată totală, % 22,32 21,37 22,31 19,49


4. Grăsime, % 0,05 0,05 0,05 0,05
5. Proteine, % 0,194 0,194 0,194 0,194
6. Vîscozitatea, Pa·s 26,7 26,7 26,7 26,7

24
Caracteristica microbiologică
7. Numărul total de microorganisme
acidolactice, ufc/ml produs 1·105 2·105 2·105 1,9·105
Caracteristica senzorilă
8. Lichid transparent, omogen, fără impurități. Culoare de la slab
Aspect,culoare si consistență gălbui pînă la auriu. În timpul păstrării se permite
sedimentarea componentelor adăugate.
9. Miros Aromă plăcută,curat,specific adaosurilor
10. Gust Plăcut, dulce acrișor, cu gust evidențiat specific adaosurilor
Concluzii
Datorită compoziției chimice variate și rezistenței la tratamentele tehnologice zerul poate fi utilizat
drept materie trimă pentru fabricarea unei game largi de produse lactate (produse alimentare). Procedeele
moderne de valorificare a zerului realizează fracționarea substanței uscate, prin separarea proteinelor.
Separarea proteinelor din zer prezintă un interes aparte, atît datorită valorii nutritive ridicate, cît și
proprietăților funcționale variate ale acestora. Metoda de precipitate a proteinelor cu pectina este o metodă
cu un randament înalt de 98% și prezintă avantaje atît din punct de vedere tehnologic cît și economic. Au
fost analizați indicii organoleptici ai sortimentului de băuturi din zer elaborate și apreciate ca fiind bune,
„Produse cu însușiri senzoriale agreabile, specifice, bine conturate, nu prezintă defecte eviden țiate”.
Caracteristicile organoleptice, fizico-chimice și microbiologice ale băuturilor din zer filtrat cu pectină se
încadrează în limitele celor stipulate în documentele normative.

Bibliografie
1. Mollea, C., Marmo, L., Bosco F. Valorisation of cheese whey, a by-product from the dairy industry.
http:dx.doi.org/10.5772/53159.
2. Koller, M., Bona, R., și al. Production of Polyhydroxyalkanoates from Agricultural Waste and Surplus
Materials. Biomacromolecules 2005;6 561-565.
3. Spalatelu. C. Biotechnological valorization of whey. Innovative Romanian Food Biotechnology 2012;10 1-
8.
4. Blaschek, K.M., Wendorff, W.L., Rankin, S.A. Survey of Salty and Sweet Whey Composition from Various
Cheese Plants in Wisconsin. Journal of Dairy Science, 90 (4), 2007, 2029–2034.
5. Kosikowski, F.V. Whey utilization and whey products. J Dairy Sci, 62, 1979, 1149–1160
6. Kosikowski, F.V., Wzorek, W. Whey wine from concentrates of reconstituted acid whey powder. Journal
Dairy Science, 60, 1977, 1982–1986.
7. Xu, A. Y., Melton, L. D., si al. Structural mechanism of complex assemblies: characterization of beta-
lactoglobulin and pectin interactions. Soft matter, 2015, 11, 6790-6799.

25
INFLUENȚA FACTORILOR DE CULTIVARE ASUPRA CREȘTERII ȘI
MULTIPLICĂRII TULPINII DE LEVURI
RHODOTORULA GRACILIS CNMN-Y-30

Alina BEŞLIU

Institutul de Microbiologie şi Biotehnologie al Academiei de Ştiinţe a Moldovei

Abstract: Sunt descrise influenţa factorilor fizici (temperatura, aeraţia şi pH-ul mediului de cultivare)
asupra multiplicării populaţiei şi stabilirea condiţiilor optime de cultivare a levurii pigmentate Rhodotorula
gracilis CNMN-Y-30. Condiţiile optime de cultivare a drojdiei Rhodotorula gracilis CNMN-Y-30 sunt
importante pentru obţinerea unei productivităţi înalte care oferă posibilitatea de-a valorifica tulpina ca
obiect biotehnologic cu valoare industrială. Rezultatele sunt importante pentru perfectatea paşaportului
tulpinii ca obiect de studiu pentru investigaţiile ulterioare.

Cuvinte cheie: Rhodotorula gracilis CNMN-Y-30, factorii fizici, creştere şi multiplicare.

Introducere
Factori importanţi de cultivare, care influenţează creşterea şi metabolismul microorganismelor, sunt
temperatura, pH-ul mediului de fermentaţie, volumul de inoculum şi aeraţia. Aceşti factori pot influenţa
solubilitatea sărurilor, compoziţia ionică a substraturilor, morfologia şi structura celulelor, ceea ce determină
activitatea fiziologică a culturilor şi acţionează asupra permiabilităţii pereţilor celulari, transportului de
substanţe nutritive, proceselor şi reacţiilor chimice din membrane, vitezei de creştere şi multiplicare,
structurii populaţiei şi capacitatea de a asimila substanţele nutritive [4, 8, 12].
În condiţii favorabile, reacţiile metabolice implicate în procesele de creştere şi multiplicare se
desfăşoară normal, în timp ce în cazul depăşirii anumitor limite de toleranţă apar disfuncţii de diferit grad
pornind de la stoparea multiplicării pînă la trecerea în stare de viaţă latentă sau la modificări profunde ale
echilibrului protoplasmatic prin denaturări incompatibile cu viaţa. Activitatea biologică normală atinge un
nivel maxim de dezvoltare atunci cînd condiţiile de cultivare sînt optime în raport cu dezvoltarea speciei [9].
Reieşind din aceste considerente, scopul cercetărilor a constat în estimarea influenţei factorilor fizici
(temperatura, aeraţia şi pH-ul mediului de cultivare) asupra multiplicării populaţiei şi stabilirea condiţiilor
optime de cultivare a levurii pigmentate Rhodotorula gracilis CNMN-Y-30.

1. Materiale şi metode
Ca obiect de cercetare a servit tulpina de Rhodotorula gracilis CNMN-Y-30, depozitată în Colecţia
Naţională de Micoorganisme Nepatogene ca sursă de proteine şi pigmenţi carotenoidici.
Medii de cultură. S-a utilizat mediul pentru însămânţare must de bere [2] şi mediul de fermentare YPD
(yeast-peptone-dextroze), (w/v), (g/L ): glucoză – 20, peptonă -20, extract de drojdie – 10 [1].
Condiţii de cultivare. Cultivarea tulpinii de levuri s-a realizat în baloane Erlenmayer cu capacitate de
1 L ce conţine 0,2 L mediu de cultură, pe agitator rotativ (200 r.p.m.), durata de cultivare 120 ore.
Influienţa temperaturii asupra multiplicării şi creşterii populaţiilor s-a efectuat prin utilizarea valorilor
de 15, 20, 25, 30, 35°C. Influienţa pH-ului asupra multiplicării populaţiilor s-a efectuat la valorile pH-ului
initial de 2,5; 3,5; 4,5; 5,5; 6,5; 7,5; 8,5. Monitorizarea modificărilor pH-ului s-a efectuat după 6, 24, 48, 72
ore, cu utilizarea pH-metrului portabil R1 02895. Influienţa gradului de aerare a fost cercetată aplicînd
condiţii de hipoxie şi aerare moderată. Conţinutul de oxigen s-a măsurat cu oximetrul Oxi 315i/SET.
Determinarea numărului de celule şi multiplicarea populaţiei a fost efectuată fotocolorimetric după 6, 24, 48
ore, la lungimea de undă λ=670 nm [11].
Analiza statistică a rezultatelor s-a efectuat compiuterizat cu calcularea erorilor standard pentru
valorile relative şi medii, cu ajutorul setului de programe Statistica 7.

2. Rezultate şi discuţii
Creşterea şi multiplicarea microorganismelor este rezultatul unei serii de reacţii metabolice coordonate
a căror desfăşurare normală este asigurată de o temperatură adecvată. Numeroase date experimentale
demonstrează rolul fundamental al temperaturii în producerea de biomasă sau evoluţia proceselor

26
metabolice. Efectul temperaturii asupra creşterii microorganismelor poate fi explicată prin acţiunea asupra
reacţiilor enzimatice care au loc în celulă, ca urmare, viteza celor două procese creşte progresiv pe măsură ce
temperatura se ridică pînă atinge nivelul optim [11].
Din datele obţinute pe parcursul experienţelor se remarcă că temperatura are un rol hotărîtor asupra
dezvoltării celulelor levuriene, optimul de dezvoltare a tulpinii Rhodotorula gracilis CNMN –Y-30 este de
+25°C. La această temperatură se observă o accelerare a procesului de creştere şi multiplicare a celulelor,
care ulterior încetineşte odată cu majorarea temperaturii de cultivare (figura 1).

Fig. 1. Influenţa temperaturii de cultivare asupra procesului de multiplicare a tulpinii Rhodotorula


gracilis CNMN- Y-30.

Conform datelor din literatura de specialitate majoritatea drojdiilor cresc şi se dezvoltă la valorile pH-
lui cuprinse între 3,0-8,5 aici pot fi atribuite şi drojdiile genului Rhodotorula. Studiul privind efectul pH-lui
iniţial asupra dezvoltării levurii Rhodotorula gracilis CNMN- Y-30 a demonstrat că tulpina dispune de un
mecanism de autoreglare a metabolismului prin modificarea pH-ului mediului. Pe durata cultivării pH-ul
optim pentru dezvoltarea şi multiplicarea tulpinii Rhodotorula gracilis CNMN -Y-30 este cuprins între
valorile 5,5-8,5 înregistrînd numărul maxim de celule la o unitate de volum (figura 2). În mediul de cultură
cu pH-ul acid, cuprins între valorile 2,5 - 4,5, procesul de creştere şi multiplicare a celulelor încetineşte, de
aici concluzionăm că aceste valori nu sunt favorabile pentru dezvoltarea tulpinii de levuri Rhodotorula
gracilis CNMN -Y-30.
Studiind gradul de pigmentaţie a celulelor în mediul de cultură YPD după 48 şi 120 ore de cultivare în
profuinzime a tulpinii de levuri am constatat că la valori acide a pH-ului iniţial, practic nu se observă
prezenţa pigmenţilor carotenoidici. Un grad mai înalt de pigmentaţie s-a stabilit la celulele din variantele
experimentale cu diapazonul pH de 6,5-8,5 (figura 3). Efectul influienţei pH-lui asupra celulei de levuri se
explică prin posibila modificare a permiabilităţii peretelui celular, acţiunea pH-ului asupra componentelor
mediului, stării de oxido-reducere a mediului, constantei echilibrului chimic în celulă [6].

27
Fig. 2. Influenţa pH-lui iniţial al mediului asupra procesului de multiplicare a tulpinii Rhodotorula
gracilis CNMN- Y-30.

Legenda: 1) pH-2,5; 2) pH-3,5; 3) pH-4,5; 4) pH-5,5; 5) pH-6,5; 6) pH-7,5; 7) pH-8,5.


Fig. 3. Influenţa pH-ului iniţial asupra pigmentaţiei celulelor tulpinii Rhodotorula gracilis CNMN-Y-30
după 48ore.

Conform numeroaselor studii, s-a demonstrat, că oxigenul este constituientul universal al celulei vii. El
este furnizat microorganismelor, în primul rind de diferiţi nutrienţi şi de apa din constituţia mediilor de
cultură [5,7, 10]. Levurile necesită oxigen pentru sinteza compuşilor organici şi pentru desfăşurarea
proceselor de oxido-reducere biologice. Oxigenul stimulează îmulţirea, iar în cazul dezvoltării aerobe,
respectiv al respiraţiei, are rol hotărîtor asupra randamentului obţinut de drojdie din aceeaşi cantitate de
materie primă (mediu nutritiv) [3]. În culturile aerate, prin simpla rotaţie a flacoanelor, creşte nivelul de
aerare a mediului.
Deoarece celulele de drojdii sunt falcultativ aerobe iar respiraţia aerobă intensă este o condiţie
indispensabilă pentru generarea de masă celulară şi respectiv de sinteză a principiilor bioactive, cercetările
noastre s-au axat pe evidenţierea particularităţilor de multiplicare a levurii în condiţii diferite de oxigenare a
mediului de cultură.
Gradul de aerare în condiţii de hipoxie şi aerare moderată este exprimat în figura 4, din care sesizăm că
diferenţa între conţinutul de oxigen solvit în variantele experimentale staţionare şi cele cu aeraţie pe agitator
este substanţială (figura 4).

O₂mg/L
90
82,4 84,5
80
70
60
51,8 54,5
50
40
30
20
10 7,2 10,1
4,5 5,9
0
0,250L 0,500L 0,750L 1,0L
Staționar Agitator

28
Fig. 4. Gradului de aerare în condiţii de hipoxie şi aerare moderată la cultivarea tulpinii Rhodotorula
gracilis CNMN- Y-30.

Nivelul optim de multiplicare a celulelor la tulpina de levuri Rhodotorula gracilis CNMN- Y-30,
conform datelor prezentate în figura 5, poate fi obţinut prin cultivarea în baloane Erlenmayer cu capacitate
de 1 L ce conţine, 0,2 L mediu de cultură, în condiţii de aerare intensivă (concentraţia de oxigen de 84,5
mg/L).

Fig. 5. Gradul de multiplicare a celulelor tulpinii Rhodotorula gracilis CNMN- Y-30 la aerare pe
agitator.

Evaluarea gradului de multiplicare a celulelor tulpinii Rhodotorula gracilis CNMN- Y-30,


demonstrează că în lipsa oxigenului are loc încetinirea procesului de creştere şi multiplicare a celulelor de
levuri (figura 6).

Fig. 6. Gradul de multiplicare a celulelor tulpinii Rhodotorula gracilis CNMN- Y-30 în condiţii
staţionare.

În aşa mod, analizând informaţia expusă, putem menţiona dependenţa incontestabilă a multiplicării
levurii de condiţiile de cultivare. Rezultatele prezintă interes pentru perfectarea paşaportului tulpinii ca
obiect de studiu pentru investigaţiile ulterioare.

Concluzii
1. Factorii de mediu (temperatura, pH-ul, gradul de aeraţie) exercită efect de reglare asupra proceselor de
creştere şi multiplicare a tulpinii Rhodotorula gracilis CNMN- Y-30.
2. Nivelul maxim de celule s-a obţinut după 48 ore de cultivare în profunzime, la un regim termic de
+25°C, pH 5,5-8,5, în condiţiile debitului de oxigen de 80,0- 84,5 mg/L.

29
3. Condiţiile optime de cultivare a drojdiei Rhodotorula gracilis CNMN-Y-30 sunt importante pentru
obţinerea unei productivităţi înalte care oferă posibilitatea de valorificare a tulpinii ca obiect biotehnologic
cu valoare industrială.

Bibliografie
1. Aguilar-Uscanga B., Francois J. M. A study of the yeast cell wall composition and structure in response to
growth cond. and mode of cultiv. // În: Lett. in Appl. Microbiol. 2003, vol. 37, p. 268-274.
2. Anghel I., Vamanu A., Mitrache L.. et. al. Biologia şi tehnologia drojdiilor. Bucureşti: Editura Tehnică.
1993, vol. 3, p 308.
3. Anghel I., Vassu T., Segal B.,Berzescu P., Herlea V., Dan V., Cancea I., Kathrein Vamanu. Biologia şi
tehnologia drojdiilor. Bucureşti: Editura Tehnică. 1991, vol. 2, p 315.
4. Beuse M., Kopmann A., Diekmann H., Thoma M. O₂ , pH value, and carbon source induced changes of the
mode of oscillation in synchronous continuous cult. Of cult. Of S.Cer. In: Biotechnol. Bioeng. 1999, vol. 20,
63(4), p.410-417.
5. Bui K., Garly P., Spencer M. Yeast technology.// Springer-Verlag Berlin Heidelbere, 1990, p 277-265.
6. Jones R., Gadd G. Ionic nutrition of yeast-pysiological mechanisms involved and implications for
biotechnology. //Enzyme Microb. Tehnol., 1990, vol 12 (6), p.402-418.
7. Kennedy A., Taidi B., Dolan J., Hodgson J. Optimisation of a fully defined medium for yeast fermentation
studies.// Food Technol. Biotechnol., 1997, vol. 35, p. 261-265.
8. Tang Y, J., Zhong J, J. Role of O₂ supplied in submerged ferm. Of G. lucidium for production of
Ganoderma. Polysaccharide and ganoderic acid. IN: Enz. And Microb. Tehnol., 2003, vol 32 (3,4). p. 478-484.
9. Zarnea G. Tratat de Microbiologie generală. Bucureşti: Editura Academiei Romane. 1994, p.169-170.
10. Zarnea G. Microbiologie generală. Bucureşti: Editura Academiei Socialiste Romania. 1984, vol 3, p.37.
11. Бурьян Н. И. Практическая микробиология виноделия. Симферополь: Таврида, 2003. 560 с.
12. Горшина Е. С., Скворцова М. М., Бирюков B . B. Технология получения биоактивной субстанции. В:
Биотехнол, 2003, Т. 2, с.45-53.

30
CARACTERE FENOTIPICE SI COMPOZIŢIA
BIOCHIMICA A TULPINII DE LEVURI PIGMENTATE
RHODOTORULA GRACILIS CNMN-Y-30
Agafia USATÎI 1, Alina BEŞLIU 1, Elena CHIRIŢA 2
1
Institutul de Microbiologie şi Biotehnologie al Academiei de Ştiinţe a Moldovei
2
Universitatea Tehnică a Moldovei

Rezumat. Sunt descrise caracterele fenotipice şi compoziţia biochimică a tulpinii de levuri Rhodotorula
gracilis CNMN-Y-30. Prezenţa în componenţa levurii a conţinutului sporit de proteine, complexului de
pigmenţi carotenoidici cu activitate antioxidantă înaltă, lipidelor bogate în acizi graşi esenţiali,
carbohidraţilor, permite a recomanda tulpina spre utilizare în biotehnologie. Rezultatele sunt importante în
descrierea standard a speciilor propuse ca obiect de valoare industrială.

Cuvinte cheie: Rhodotorula gracilis CNMN-Y-30, caractere fenotipice, compoziţia biochimică.

Introducere
De obicei, carotenoidele se disting ca precursori al vitaminei A, din acest motiv, ele sunt cunoscute ca
substanţe bioactive de mare valoare. Carotenoidele se prezintă ca o structură ciclică a atomilor de carbon
care oferă proprietăţi antioxidante înalte. În afară de proprietăţile antioxidante, carotenoidele posedă şi alte
efecte printre care putem menţiona îmbunătăţirea imunităţii şi diminuarea riscului de boli degenerative,
cum ar fi cancerul, bolile de inimă, cataracta [6, 11].
Producţia industrială a carotenoidelor naturale poate fi realizată pe două căi: pe calea biotehnologică
folosind fungi filamentoşi, drojdii, bacterii sau microalge şi pe calea extracţiei din plante. Este cunoscut că
producţia mondială de β-caroten din surse naturale este foarte redusă [13].
Ţinând cont de siguranţa sănătăţii publice, interes comercial prezintă carotenoidele levurilor din genul
Rhodotorula, acceptate spre utilizare pe larg. Analiza domeniilor de utilizare a carotenoidelor de origine
microbiană demonstrează importanţa studiilor ce pun în evidenţă proprietăţile tehnologice a tulpinilor
selectate pentru ulterioara utilizare la producerea industrială. Oportune în acest context apar investigaţiile
menite să elucideze biologia şi compoziţia biochimică a levurilor, cunoştinţe ce pot promova idei de
îmbunătăţire a potenţialului biosintetic al tulpinilor producătoare de pigmenţi carotenoidici.
Scopul studiului dat constă în descrierea caracterelor fenotipice şi elucidarea compoziţiei biochimice a
tulpinii de levuri selectată ca activ producător de proteine şi carotenoide, rezultate necesare pentru a
completa informaţiile disponibile în prezent.

1. Materiale şi metode
Obiect de cercetare. A servit tulpina de levuri Rhodotorula gracilis CNMN-Y-30 selectată ca sursă
valoroasă de proteine şi carotenoide. Caracterele morfologice, culturale şi fiziologice a tulpinii s-au stabilit
conform [3, 9].
Medii de cultură. S-a utilizat mediul pentru însămânţare must de bere [2] şi mediul de fermentare YPD
(yeast-peptone-dextroze), (w/v), (g/L ): glucoză – 20, peptonă -20, extract de drojdie – 10 [1].
Condiţii de fermentare. Cultivarea tulpinii de levuri s-a realizat în baloane Erlenmayer cu capacitate
de 1 L ce conţine 0,2 L mediu de cultură, pe agitator rotativ (200 r.p.m.), la temperatura de +22...25 0C,
aeraţie în limitele 80 mg/L, timp de 120 ore.
Metodele de investigaţie. Biomasa levuriană s-a determinat gravimetric [7]. Proteina s-a determinat
spectrofotometric conform metodei Lowry [10]. Pigmenţii carotenoidici au fost extraţi din biomasa
levuriană şi cuantificaţi spectrofotometric aplicând metoda [5, 6].
Carbohidraţii totali în biomasa microbiană s-au determinat la spectrofotometrul T60 VIS
Spectrophotometer, la lungimea de undă 620 nm cu utilizarea reactivului antron şi D-glucozei în calitate de
standard [ 4]. Determinarea lipidelor în biomasa de drojdii s-a efectuat prin metoda propusă de Bligh, Dyer
şi preluată de Kates [8], adaptată la obiectul de studiu [12]. Analiza statistică a rezultatelor s-a efectuat
compiuterizat cu calcularea erorilor standard pentru valorile relative şi medii, cu ajutorul setului de programe
Statistica 7.

31
2. Rezultate şi discuţii
Un element important în dirijarea proceselor metabolice este cunoaşterea caracterelor morfo-culturale
şi fiziologo-biochimice ale tulpinii cu statut de producător. Cercetările caracterelor morfologice efectuate
asupra tulpinii Rhodotorula gracilis CNMN-Y-30 au evidenţiat că la cultivarea submersă pe mediul YPD,
după 120 ore se întâlnesc celule ovale şi alungite care înmuguresc, solitare. Dimensiunile celulelor sunt
variate şi constituie în medie întrte 8 şi 20 µm. Rezultatele acestor cercetări sunt prezentate în figura 1.

Fig. 1. Aspectul celulelor tulpinii de levuri Rhodotorula gracilis CNMN-Y-30 la cultivare pe mediul YPD.
(obiectiv 100x/1,25 OIL, 160/0,17)
Analizele testării prin colorarea după Gram relevă că tulpina Rhodotorula gracilis II/6 este Gram
pozitivă. Aspectul morfologic macroscopic al coloniilor tulpinii Rhodotorula gracilis CNMN-Y-30 este
redat în figura 2. Pe mediul YPD se formează colonii S-formă sau R-formă, cu profil neted sau reticulat,
diametrul coloniilor 6 - 9 mm. Pigmentaţia - oranj sau coral, consistenţa păstoasă (fig.2)

Colonii S- şi R-formă (10 zile) Colonia gigant ( 20 zile)


Fig. 2. Aspectul coloniilor Rhodotorula gracilis CNMN-Y-30 pe mediul de cultură YPD

Formarea şi aspectul morfologic al coloniilor gigant s-a studiat pe mediul solid YPD la cultivare timp
de 20 zile. Aspectul coloniei gigant este prezentată în figura 2. Tulpina formează colonii gigant cu forma
alungită, uşor neregulată, marginea puţin festonată, suprafaţa coloniei pliată, mărimea coloniei 2,5x3,0 cm,
culoarea coral, consistenţa păstoasă.
Din caracterele fiziologice a tulpinii Rhodotorula gracilis CNMN-Y-30 menţionăm că tipul
respiraţiei este aerob facultativ. La limita de separare dintre suprafaţa mediului lichid şi peretele vasului se
formează un inel, pe fundul vasului se formează un depozit de culoare oranj sau coral. Este o cultură
mezofilă, regimul termic optim de dezvoltare este cuprins între +25 - 27°C.
Pentru testarea utilizării surselor de carbon, în calitate de mediu de bază pentru cultivarea tulpinii, a
servit mediul lichid cu bază de azot YNB (NH4 )2 SO4 – 5 g. (lipsit de orice sursă de carbon). În acest mediu
s-a introdus 1% sursa de carbon.
Pentru testarea capacităţii de utilizare a surselor de azot, în calitate de mediu pentru cultivarea tulpinii,
a servit mediul pe bază de carbon (YCB) (10 g D-glucoză). În acest mediu s-au introdus compuşii azotaţi:
nitratul de potasiu (KNO3), nitritul de sodiu (NaNO2), fosfatul de amoniu, sulfatul de amoniu, în concentraţie
de 2-5 mM.
Rezultatele testului de asimilare a surselor de carbon sunt reflectate în tabelul 1. Prin analiza testelor la
a 14 şi 20-a zi de cultivare s-a constatat că tulpina Rhodotorula gracilis CNMN-Y-30 este capabilă să

32
asimileze 7 din 12 surse de carbon cercetate. Mai activ sunt metabolizate glucoza, zaharoza, arabinoza,
galactoza, xyloza. Cultura de drojdie nu asimilează inozita, dulcita, maltoza, lactoza, ramnoza. Din gama
surselor de azot drojdia asimilează diferite forme de compuşi – sulfatul de amoniu, fosfatul de amoniu. Nu
asimilează nitraţii. Fermentaţia lipseşte.
Tabelul 1. Testul de asimilare a surselor de carbon şi azot de tulpina Rhodotorula gracilis CNMN-Y-30
Sursa de carbon Asimilare Sursa de azot Asimilare
D-glucoză + Nitratul de potasiu (KNO3), -
Zaharoză + Nitritul de sodiu (NaNO2 ) -
Fructoză + Fosfat de amoniu +
D - lactoză - Sulfat de amoniu +
L-arabinoză +
L-ramnoză -
D-xiloză +
Inozită -
D-manită +
Dulcită -
Galactoză +
Maltoza -
Legenda: „+” – asimilează; „-” – nu asimilează
Parametrii productivi ai tulpinii la cultivare pe mediul YPD, temperatura de +250 C, durata de
cultivare 120 ore, se încadrează în limitele 7,0±0,38 g L-1 biomasă uscată ce conţine pigmenţi carotenoidici
în medie 307,3±64,2 mkg/g b.u. Cercetările asupra compoziţiei chimice a tulpinii de levuri au evidenţiat un
conţinut înalt de proteină 48,3±9,5 % din biomasa uscată. Verificarea conţinutului de lipide a arătat că în
biomasa tulpini se conţin în medie 13,4±0,9 %, iar carbohidraţii totali determinaţi variază în limitele a
24,1±1,7 % (tab. 2).
Tabelul 2. Productivitatea şi compoziţia chimică a biomasei la tulpina Rhodotorula gracilis CNMN-Y-30
Nr/o Indicii Conţinutul cantitativ
1 Productivitatea, g/L B.A.U. 7,0±0,38
2. Pigmenţi carotenoidici, mkg/g B.A.U. 307,3±64,2
3. Proteine, % S.A.U. 48,3±9,5
4. Lipide, % din S.A.U. 13,4±0,9
5. Carbohidraţi totali, % din S.A.U. 24,1±1,7
Proprietăţile biotehnologice ale tulpinii de levuri au fost studiate şi din punct de vedere al componenţei
pigmenţilor carotenoidici. Cele mai mari valori cantitative s-au remarcat pentru β-caroten care constituie
51,5% din suma carotenoidelor. Torulina se situează pe următoarea treaptă cu media de 34,0%, iar
torularhodina cu 14,5% (figura 3). Conţinutul altor pigmenţi este neglijabil.

Fig. 3. Compoziţia carotenoidelor la tulpina Rhodotorula gracilis CNMN-Y-30


În vederea caracterizării calităţii proteinelor levurii a fost analizată componenţa acizilor aminici. În
rezultatul cercetărilor s-a constatat că o parte semnificativă a proteinelor o constituie aminoacizii esenţiali.
Menţionăm conţinutul înalt de valină, leucină, lizină, care constituie respectiv 10,49%, 7,07% şi 6,66 % din
suma aminoacizilor totali (tabelul 3).

33
Tabelul 3. Conţinutul de aminoacizi esenţiali al proteinei din Rhodotorula gracilis CNMN-Y-30

Nr/o Aminoacizi esenţiali % din suma aminoacizilor totali


1 Fenilalanină 3,71
2 Izoleucină 2,0
3 Leucină 7,07
4 Lizină 6,66
5 Metionină 0,16
6 Treonină 5,1
7 Triptofan 0,0
8 Valină 10,49
9 Arginină 4,68
10 Histidină 1,72

O altă componentă majoră a compoziţiei chimice a biomasei de levuri o constituie lipidele în


componenţa cărora predomină acizii graşi nesaturaţi oleic C18:1 cu o pondere de 47 % şi linoleic C18:2 cu un
conţinut de 37 % din suma acizilor graşi identificaţi. Este importantă prezenţa în lipidele levurii a 49,8%
de acizi graşi esenţiali (linolic C18:2, neidentificat C20:x, neidentificat C22:x), ceea ce permite valorificarea
lipidelor în diferite domenii – alimentaţie, cosmetologie, farmaceutică, etc. (tab. 4).

Tabelul 4. Componenţa acizilor graşi identificaţi în lipidele tulpinii Rhodotorula gracilis CNMN-
Y-30
Nr/o Acizi graşi % din sumă

1 Palmitinic C16:0 0,5


2 Stearinic C18:0 3,3
3 Oleic C18:1 47,0
4 Linoleic C18:2 37,0
5 Neidentificat C20:x 0,3
6 Neidentificat C20:x 11,0
7 Neidentificat C20:x 1,2
8 Neidentificat C22:x 0,3
Suma acizilor esenţiali 49,8

Prin urmare, investigaţiile efectuate asupra caracterelor fenotipice a tulpinii Rhodotorula gracilis
CNMN-Y-30 precizează trăsăturile fiziologice şi oferă date semnificative taxonomice. Acumularea datelor
privind biologia tulpini de drojdie permite asigurarea proceselor fermentative, astfel îmbunătăţind eficienţa
tehnologiilor de producere a compuşilor bioactivi, cum ar fi în cazul nostru, producţia de proteine şi
carotenoide.
Realizarea studiilor comparative ale compoziţiei biochimice a tulpinii Rhodotorula gracilis CNMN-
Y-30 confirmă rezultatele trecute în revistă de alţi autori. Prezenţa la tulpina în studiu a cantităţilor
importante de proteine, carotenoide atestă perspectiva utilizării acesteia în calitate de obiect biotehnologice.
Datele prezintă valoare teoretică şi practică pentru dirijarea activităţii biosintetice a tulpinii şi ne conduc spre
concluzia necesităţii continuării cercetărilor privind elucidarea căilor de stimulare a biosintezei proteinelor
și carotenoidelor.

Concluzii

1. Caracterele fenotipice specifice tulpinii de drojdie Rhodotorula gracilis CNMN-Y-30 sunt importante în
descrierea standard a speciei propuse ca obiect biotehnologic de valoare industrială.
2. Compoziţia biochimică a Rhodotorula gracilis CNMN-Y-30 variază în limite largi şi se evidenţiază
printr-un conţinut echilibrat de proteine bogate în aminoacizi esențiali, de carotenoide, carbohidraţi, lipide
bogate în acizi graşi esenţiali.
3. Cultura Rhodotorula gracilis CNMN-Y-30 se propune a fi inclusă în lista microorganismelor cu potenţial
biotehnologic pentru producerea proteinelor şi complexului de pigmenţi carotenoidici β-caroten, torulină,
torularhodină cu activitate antioxidantă înaltă.

34
Bibliografia

1. Aguilar-Uscanga B., Francois J. M. A study of the yeast cell wall composition and structure in response to
growth cond. and mode of cultiv. // În: Lett. in Appl. Microbiol. 2003, vol. 37, p. 268-274.
2. Anghel I., Vamanu A., Mitrache L.. et. al. Biologia şi tehnologia drojdiilor. Bucureşti: Editura Tehnică.
1993, vol. 3, 308 p.
3. Barnett J. A., Payne R. W., Varrow D. Yeasts: Characteristics and Identification. 3-rd edition,
Cambridge Univ. Press, 2000. 1150 p.
4. Dey P. M. & Harborne J. B. Methods in Plant Biochemistry. Vol. 2. Carbohydrates, Academic Press,
1993, 529 p.
5. El-Banna Amr A., Amal M. A. El-Razek, Ahmed R. El-Mahdy. Some Factors Affecting the Production
of Carotenoids by Rhodotorula glutinis var. glutinis. //Food and Nutrition Sciences, 2012, 3, 64-71.
6. Frengova G., Simova E., Grigorova D. Formation of carotenoids by Rhodotorula glutinis in whey ultra
filtrate. //Biotechnology and Bioeng., 1994, 44, 8, 288-294
7. Hong-Zhi Liu, Qiang Wang, Xiao-Yong Liu, Sze-Sze Tan. Effects of spaceflight on polysaccaharides of
Saccharomyces cerevisiae cell wall.// În: Appl. Microbiol. Biotechnol. 2008, 81, 543-550.
8. Kates M. Separation of lipid mixtures. Techniques of Lipidology. Elsevier, 1988. p. 186-278.
9. Kreger-Van Rij N.J.W. General classification of the yeasts. The yeast: Ataxonomic study,-3rd. ed. Ed.
N.J.W. Kreger-Van Rij-Amsterdam Elesevier Biomed. Preis, 1984. 1082 p.
10. Lowry O., Rosebough N., Farr A. et. al. Protein measurment with the folin phenol reagent.// În: J. Biol.
Chem.1951, vol. 193, 265-275.
11. Luis Carlos Mata-Gómez1, Julio César Montañez2*, Alejandro Méndez-Zavala2 and Cristóbal Noé
Aguilar3 Biotechnological production of carotenoids by yeasts: an overview. Microbial Cell Factories 2014,
13:12 doi:10.1186/1475-2859-13-12
12. Usatîi A., Calcatiniuc A., Grosu L., Şirşov T. Procedeu de extragere a lipidelor din drojdii.// Brevet de
invenţie MD 1930 G2, C 11 B 1/10, C 12 N 1/16. BOPI nr. 5/2002, 26-27.
13. Voutilainen S, Nurmi T, Mursu J, Rissanen TH: Amer J Clin Nut 2006, 83:1265-127.

35
INCIDENCE DE L’OXYDATION ET DES ANTIOXYDANTS SUR
L’OXYDABILITE ET LE CARACTERISTIQUES CHROMATIQUES DES
MOUTS ROSES

Ana CHIORU1, MASSON Gilles2, CAYLA Laure3, Quynh Lan TRUONG3,


Jorj CIUMAC4
1
Etudiante en quatrième année à la Filière francophone « Technologies alimentaires », FTMIA, UTM ;
2
Directeur du Centre de Recherche et d'Expérimentation sur le Vin Rosé, France
3
Porteur de Projet au Centre de Recherche et d'Expérimentation sur le Vin Rosé, France
4
Professeur Universitaire, UTM

Résumé: La consommation d’oxygène par les mouts dépend fortement du type de la matière première. L'apport
d'oxygène diminue la teinte rouge et augment la teinte jaune qui entraîne une détérioration de la couleur des
moûts des rosés. L’ajout des antioxydants est un outil efficace de prévention contre l'oxydation et de conservation
de la couleur rose des mout et des vins, plus efficaces étant le glutathion et la combinaison entre le glutathion et
l'acide ascorbique.

Mots clés: vin rosé, moût, oxydations, brunissement, couleur.

Introduction
L’oxygène est un élément déterminant dans l’évolution du vin avec lequel il interagit durant toute sa
vie : tout au long de la vinification et de l’élevage, ainsi qu’au cours du vieillissement du vin en bouteille.
Ainsi, l’oxygène peut intervenir positivement dans plusieurs étapes de l’élaboration du vin (multiplication et
croissance des levures de vinification, stabilisation de la couleur, dégradation des caractères végétaux,
disparition de goût de réduit, ...) mais, apporté au mauvais moment, il peut aussi être préjudiciable à la
qualité du vin (développement de microorganismes défavorables, dégradation de la couleur, défauts
organoleptiques, etc.). Par suite, la maitrise de l’oxydation des mouts et des vins est toujours d’actualité afin
de préserver leur qualité, surtout les aromes et les couleurs variétaux. La présente publication rapporte les
résultats de nos recherches concernant l’impact de l’oxygénation et des antioxydants naturels sur les mouts
des cépages : Grenache, Cinsault, Syrah et Mourvèdre. Ces 4 cépages à peau noire sont ceux utilisés par les
vignerons du Var pour produire des vins rosés, éligibles à l’appellation d’origine protégée « Côtes de
Provence ». Ces derniers sont d’ailleurs vinifiés séparément en vins 100% cépage.

1. Matériels et méthodes
Préparation du mout. Les essaies issus de cépages purs de Grenache, Cinsault, Syrah et Mourvèdreo
ont été vendangés et vinifiés à la cave du Centre du Rose. La pulpe issue de foulage a été inertée par ajout de
carboglace. Des enzymes sont ajoutées (4g/hL) à la cuve. La macération a été effectuée dans une chambre à
16°C pendant 16h. Le circuit de transfert du mout de la maie a la cuve de réception des jus est inerte au gaz
carbonique par l’ajout des pellets de CO2 juste a la sortie du pressoir.
Traitement du moût. A la sortie du pressoir, les jus sont récupérés dans une cuve inox , couverte d’un
chapeau pneumatique et fermée hermétiquement. Une fois placée à 12°C, le moût va être séparé en 6 à 7
modalités de 22L. Le volume de 22L est versé à l’aide d’une petite pompe péristaltique, dans une autre cuve,
assurant d’éviter tout contact non désiré avec l’air. La cuve est reliée au circuit d’air comprimé afin de
réaliser une saturation sur le moût à l'oxygène. Lors de la saturation, la mesure de la quantité d’oxygène
dissous est enregistrée toutes les 10 secondes à l'aide de la sonde à oxygène, reliée au logiciel qui trace en
continu la courbe représentant l’évolution de la concentration d’oxygène dans le moût. On realise un
saturation en avec 8mg/L d’oxygène, pendant 5 min 30 s et le débit de 1,5mg/l. Après une saturation sont
ajoutés les substances antioxydantes. On a utilise les antioxydants suivantes:
 Glutathion - GSH(80mg/L)
 L'acide ascorbique – AA(40mg/L)
 Glutathion + l'acide ascorbique - GSH+AA(80mg/L+ 40mg/L)
 Tanins – Ellagitanin(5g/hL)
 Collage – gélatine, Littofresh(50g/hL)
Le moût est placé une nuit à 12°C afin d’accélérer la sédimentation des particules en suspension. Le

36
lendemain, le moût est soutire dans un nouveau fût d'inox de façon à éliminer le dépôt de bourbes formé
pendant la nuit. Afin d’assurer une bonne fermentation, la turbidité du moût est ajustée aux environs de 100
NTU.
Détermination des caractéristiques chromatiques selon CIE. Afin de quantifier les changements de
coloration des échantillons de vin, un suivi dans l’espace CIE 1976 (L*a*b*) est effectue a l’aide d’un
Colorimètre portable X-Rite RM200. Un module de calcul permet d’extraire les coordonnées
tristimulaires à partir des spectres. L* représente la luminance ou la clarté (intensité lumineuse en candela
par m²) et est exprimée de 0 à 100%, du noir au blanc. a* et b* représentent la chrominance. a* correspond à
la portion vert-rouge de la couleur (a*<0 → vert, a*>0 → rouge) et b* correspond à la portion bleue-jaune de
la couleur (b*<0 →bleue, b*>0 →jaune).
Pour effectuer l’analyse des caractéristiques chromatiques, le vin est préalablement centrifugé et les
mesures sont effectuées sur le surnageant placé dans des cuves de 3 mL avec une épaisseur de 2 mm.

2. Résultats
Oxydabilité des mouts
Evolution de la concentration en O2 dans le mout Mourvèdre au cours de son saturation en air et
oxydation est présentée dans la figure 1.

Fig 1. Evolution de la concentration en O2 dans le mout Mourvèdre au cours de son saturation en air et
oxydation

La présence de l’oxygène dans les mouts, à la suite de sa dissolution, n’est pas un état stable dans le
temps. L’oxygène se trouvant dissous est progressivement consommé par divers substrats à des cinétiques
différentes en fonction de nombreux paramètres. Ainsi, un mout saturé en oxygène consomme cet oxygène
en l’espace d’une à plusieurs jours et sa vitesse de consommation dépend du cépage, de la température et des
autres facteurs.
Par rapport au témoin le mout Mourvèdre, contenant l'acide ascorbique ou l’ellagitanin ont une
cinétique de consommation d’oxygène plus rapide que ceux qui contiennent le glutathion et le mélange
d’acide ascorbique et de glutathion. La cinétique de ces réactions diminue avec la raréfaction progressive de
l’oxygène.
La vitesse instantanée de consommation de l’oxygène par les mouts est la pente de la tangente à la
courbe (figure 1) au temps choisi. Elle traduit l’oxydabilité des mouts et est très variable (figure 1). Des
mesures effectuées sur les 4 mouts différents avec ou sans ajouts des substances antyoxidantes donnent des
valeurs s’étalant entre 0,002 et 0.03 mg O2/ml/s (figure 2). A titre de comparaison, la vitesse moyenne de la
consommation d’oxygène par le mout du cépage Grenache (saturé en oxygène) est de 0.022 mg O2/ml/s,
tandis que celle du mout Mouvedre ne dépasse pas 0.003 mg O2/ml/s. En ligne generale l’ajout de GSH
diminue, cependant que l’ajout de AA, AAGSH, tannins et le collage augmente la vitesse d’oxydation des
mouts.

37
Fig 2. Vitesse de consommation d'oxygène des moûts (mg/ml/s)

Incidences des phénomènes d’oxydation et des antioxydants sur les caractéristiques chromatiques
Les phénomènes d’oxydation qui se déroulent dans les moûts ont une incidence sur la coloration des
moûts et, par la suite, de celle des vins. En premier lieu, ils sont à l’origine de la composante jaune des vins
rosés, car les moûts obtenus en absence totale et rigoureuse d’oxygène qui n’est possible qu’au laboratoire,
sont carrément vert pâle ; en conséquence, il est tout à fait vraisemblable que ces pigments aient une analogie
structurale avec celle des pigments des vins blancs.
Ils participent à la formation de pigments jaunes et bruns selon l’intensité prise par les oxydations
couplées et la concentration en flavanols ((épi)-catéchine et procyanidines oligomères) qui justement sont
partie prenante des oxydations couplées ; le niveau de la teneur en ces composés étant dépendant des durées
des macérations et de la précocité de ceux-ci.
Les anthocyanes participent aux phénomènes d’oxydation des moûts dès lors que des quinones de
l’acide caftarique sont produites en quantité suffisante. Les anthocyanes di et tri hydroxylées (cyanidine -3
glucoside et delphinidine 3-glucoside) entrent en jeu dans les oxydations couplées en compétition avec les
autres flavonoïdes du moût, elles peuvent ainsi disparaître si la dissolution de l’oxygène est forte et la teneur
en“antioxydants naturels” est faible par rapport à celle de l’acide caftarique. La malvidine 3-glucoside,
anthocyane di-méthoxylée, n’est pas sujette aux réactions couplées, mais réagit tout de même avec les
quinones de l’acide caftarique par réaction d’addition pour former un nouveau pigment aux propriétés
spectrales différentes augmentant ainsi la complexité de la nature des pigments susceptibles d’intervenir dans
la couleur des vins rosés.
Les résultats obtenus sur les caractéristiques chromatiques (teintes rouge-a* et jaune- b*) des mouts en
fonction des différentes modalités montrent l’effet de l’ajout d’oxygène et des antioxydants sur ces
paramètres (figures 4 et 5).
La valeur de la teinte rouge a* des mouts avant leur saturation en oxygène varie entre 28 (mout
Grenache) et 62 (mout Syrah). La saturation en oxygène et l’ajout des antioxydants n’ont pas une incidence
significative sur cette caractéristique chromatique des mouts.
Au contraire, la valeur b* représentative du jaune augmente. La formation des composés colorés jaunes peut
être expliquée par les phénomènes d’oxydation créés lors des saturations : le mécanisme décrit est celui du
brunissement et ce comportement est commun à l’ensemble des cépages étudiés. Toutefois, dans le cas des
cépages au faible potentiel d’oxydabilité (Syrah, Mourvédre), l’augmentation de la couleur jaune est assez
faible.
On constate que parmi les antioxydants utilisés les plus efficaces se sont avérés le glutathion et la
combinaison entre le glutathion et l'acide ascorbique. Pour les deux on a la teinte rouge plus élevé et la teinte
jaune plus basse.

Fig 3. Incidences des phénomènes d’oxydation et des antioxydants sur la teinte rouge des moûts après leur
débourbage (12 heures)

38
Fig 4. Incidences des phénomènes d’oxydation et des antioxydants sur la teinte jaune des moûts après leur
débourbage (12 heures)

Conclusion
Les résultats obtenus montrent que la consommation d’oxygène par les mouts dépend fortement du
type de la matière première. L'apport d'oxygène diminue la teinte rouge et augment la teinte jaune qui
entraîne une détérioration de la couleur des moûts des rosés. L’ajout des antioxydants est un outil efficace de
prévention contre l'oxydation et de consevation de la couleur rose des mout et des vins, plus efficaces étant le
glutathion et la combinaison entre le glutathion et l'acide ascorbique.

Bibliographie
1. Cheynier and M. Moutounet, 1997. Reactions of polyphenoloxidase generated caftaric acid o-
quinone with malvidin 3-glucoside. Phytochemistry, 45: 1365-1369.
2. Delteil D., 2001. Maîtrise pratique de l’air dans la vinification des vins blancs et rosés
méditerranéens, Revue française d’œnologie, 186, 2001, 20-25.
3. Friedman, M., 1994. Improvement in the safety of foods by sulfhydryl-containing amino acids and
peptides. A review. J. Agric. Food Chem., 42, (1), 3-20.
4. Masson G., 2009. Oxydabilité des cépages provencaux, conséquences sur les arômes des vins Rosés,
Rosé.com, n°15, p11-13 ;
5. Nilolantonaki M., 2010. Incidence de l’oxydation des composes phénoliques sur la composante
aromatique des vins blancs. Thèse de doctorat, Université de Bordeaux II ;
6. Rigaud, J.; Cheynier, V.; Souquet, J.Cheynier, V., 1995. Mechanisms of anthocyanin degradation in
grape must-like model solutions. J. Sci. Food Agric., 69, (3), 385-391
7. Singleton, V. L.; Salgues, M. J.; Wylde, R., 1986. Characterization of2-S-glutathionyl caftaric acid
and its hydrolysis in relation to grape wines. J. Agric. Food Chem.,34, (2), 217-221.
8. Vivas N., 1999. Les oxydations et les réductions dans les moûts et les vins. Éditions Féret.
Bordeaux.

39
STUDIU PRELIMINAR PRIVIND AMELIORAREA TEHNOLOGIEI DE
PRODUCERE A VINURILOR ROZE SPECIALE
HARABARI V., MOGÎLDEA O., BURSUC V., VACARCIUC L.

Universitatea Agrară de Stat din Moldova

Abstract: Luând în calcul preferinţele consumatorilor, conform sondajului, băuturile bonificate cu extracte
naturale, sunt din ce în ce mai căutate pe piaţă. Prin studiul preliminar s-au evidenţiat soiurile de struguri
potrivite spre procesare primară şi specii noi de plante medicinale recomandate pentru a obţine infuzii
aromate pentru vinurile roze demidulci.

Cuvinte cheie: vin aromatizat, plante medicinale, vin biologic, infuzii de ingrediente, extracţie-maceraţie.

Introducere
Omul a găsit în lumea vegetală, alături de plantele fitoterapeutice, mijlocul de existenţă şi soluţiile
pentru remedierea suferinţelor organice, reuşind treptat să identifice efectele benefice pentru sănătate.
Plantele ocupă locul central în medicina tradiţională, rămân şi astăzi în farmacopeia modernă, datorate
metabolismului compatibil cu organismul uman. Dacă tincturile naturale încep din Grecia antică, de la
Hipocrat, iar triburile alpine (Piemont) utilizau larg infuziile plantelor în baza vinului, atunci luăm în
consideraţiei şi priceperea dacilor în folosirea plantelor pentru vindecarea rănilor sau calmarea durerilor
(amintite în repetate lucrări de istoricul grec Herodot (484 î.e.n.). În negura timpurilor suferinţele umane
puteau fi remediate din - Natura savat (natura vindecă), preluând din imensa rezervă naturală: flori, frunze,
rădăcini, muguri, fructe cu anumite proprietăţi curative. Nu înzădar, istoricul Tuciclides, contemporan cu
părintele medicinii, menţiona existenţa în Dacia a tabliţelor despre leacuri din plante, iar mai târziu (sec. I
î.e.n.) Dioscoride în „Materia medică” aminteşte de câteva zeci de plante dacice. Cu alte cuvinte,
civilizaţiile care s-au succedat pe glob au contribuit la cunoaşterea şi schimbul de experienţă a tot felul de
plante din zonele respective. Vinurile aromatizate (afintites) se obţin din vinuri de struguri seci albe sau
roşii adăugând infuzii de plante (ingrediente), care evidenţiază un buchet original, puternic, gust specific,
amărui, plăcut, condiţionat de pelinul alb (absintinianum), preparat şi în Roma Antică, apoi începând cu
sec.XVIII-lea, în or. Torino (Piemont) s-au preparat la scară industrială primele loturi de vin de unde au fost
promovate în premieră pe piaţa de export [4]. Italia - patria vinului vermut cu conţinut de pelin peste 4%, cu
infuzii de plante în vinuri cu tăria alcoolică de 16-18%v şi zahărul: la seci -de 4%, dulci -de 14-16%,
obţinute diverse culori, arome şi gust original de firmele: Tilly Cora, Ganzia, Ricadonna, Martini-Rosy,
Cinzzano. Probabil, legionarii romani cucerind Dacia au adus cu ei cultura absintinianum, fiind că medicina
naturistă bazată pe plante din spaţiul carpatic dispare în negura timpului. Ştiinţific plantele medicinale încep
să fie utilizate [5] odată cu deschiderea primei Staţiuni experimentale din lume la Cluj, anul 1904, mai
târziu, utilizarea lor se extinde: la staţiunile Măgurele, Braşov, Câmpia Turzii, Fundulea, – la Râşcani,
Dubăsari, Chişinău. Condiţiile favorabile pentru flora bogată de pe pantele montane şi stepele moldave cu
peste 150 specii (recent se introduc în cultură încă 50), deci, spaţiul Estic-European are potenţial de
dezvoltare. De obicei, sortimentul producţiei e dictat de ampelografia tradiţională şi de recolte mari în
detrimentul calităţii [1,2]. Totuşi, calitatea vinului poate fi ameliorat prin cupajul cu infuziile plantelor
aromatice, iar sortimentul renovat va cuprinde vinuri noi roşii şi roze, vinurile selecte şi naturale demidulci,
etc [3,7], păstrând în producţie cele aromatizate, distinse prin „exoticul” delicat al aromelor. În acest
context, scopul studiului respectiv a fost de a găsi materii prime naturale pentru obţinerea infuziei de plante
mai puţin costisitoare, capabile să înnobileze vinurile tinere.

1. Materiale şi metode
Studiul anilor precedenţi, început la Grădina Botanică, la Asociaţia de Producţie ”Ialoveni”, fabrica
experimentală „Dubăsari”, întreprinderea tehnico-științifică „OenoConsulting” continuă prin colaborarea
universitară. Deşi în Europa de Est consumul de produse ecologice nu este mare, totuşi noua generaţie de
consumatori manifestă interes de aceste mărfuri ieftine [6]. Direcţia de producţie înaintată pentru vinurile
speciale aromatizate, cca 10%, fără maturaţie scumpă, demonstrează eficienţa reală a acestui sortiment. În
procesul cercetărilor s-au folosit materialele oficiale ale MAIA, iar unele concepţii tehnologice s-au luat în
seamă din lucrările simpozioanelor anterioare [7], toate sugestiile ţinând cont de legislaţia în vigoare şi de
opinia autorilor indicaţi în bibliografie. Ţinând cont de aceste priorităţi, obiectivul acestui studiu este de a

40
analiza posibilitatea înnoirii sortimentului cu vinuri individualizate, a unor tipuri autohtone, cu denumiri
geografice şi cu adevărat biologice.

2. Rezultate şi discuţii
Vinul sec proaspăt cu gradul de alcool cel puţin 9 % vol. şi zahărul 3 g/dm3 s-a cupajat cu alcool etilic
rectificat, infuzie de ingrediente (flori, ierburi şi rădăcini), cu sirop de zahăr şi caramelă. Pentru prepararea
vinurilor brute seci s-au selectate soiurile de struguri de productivitate mare, cu aromă şi gust neutru, albe:
Aligote, Feteasca albă, Riesling de Rhein, Rcaţiteli, Zghiharda, Plavae, Riton, Luminiţa; roşii: Pinot noir,
Merlot, Plai, Negru de Ialoveni, procesate după tehnologia schemei-în alb. Pentru vinurile seci roze şi roşii s-
au utilizat soiuri roşii de struguri, dar înainte de cupajare pot fi tratate cu cărbune activ pentru a penetra
aroma infuziilor. Extragerea l s-a realizat cu amestec vin – alcool cu tăria de 70 % vol., în proporţie de 10
dm3 la 1 kg de materie primă vegetală. Peste 10-12 zile infuzia era separată de materia primă. La maceraţia 2,
din materia primă vegetală substanţele se extrag cu amestec de vin - alcool cu gradul de 40 % vol., timp de 7
zile, iar infuziile 1 şi 2 de scurgere se amestecă. După cupajare vinurile aromatice se tratează cu frig, se
supun cleirii, filtrării şi se îmbuteliază. Studiul comparativ la fabricarea vinurilor aromatizate şi analizele
chimice s-au îndeplinit privind tăria, zaharitatea, aciditatea titrabilă şi volatilă, conţinutul metalelor şi
conservantului, luând în consideraţie actele normative în vigoare şi legislaţia adoptată privind gestionarea
sectorului vitivinicol la implementarea politicilor în domeniul dat. În total au fost încercate 22 de plante care
au întrat în receptură de la 0,2 % (citrus), 0,6 % (cardamonum), 2 % (odoratum), la 4 % (absinthium) şi 16,8
% (coriandrum). Compoziţia model de plante la prepararea 1000 dal de infuzie pentru vinul aromatizat se
află la Catedra Viticultură şi Vinificaţie, UASM, la solicitare.

Concluzii şi recomandări
În situaţia dificilă din filiera vitivinicolă se propun măsuri de ameliorare a calităţii şi de înnoire a
sortimentului cu vinuri locale (cu denumire geografică), echilibru normal pe piaţa. Diversificarea
sortimentului este benefică şi în dezvoltarea industriei turismului, factor primordial la promovarea plaiurilor
noastre, recomandăm publicului larg să privească vinul ca produs biologic multi compoziţional natural ca
remediu antioxidant şi tinctuitor. Tipicitatea unui vin aromatizat exprimă clar universul şi mesajul rural,
peizajistic, agrotehnic, ecologic, nu în ultimul rând al tradiţiei conservate mai bine, faţă de Occident şi
promovarea vinului este sarcina fiecărui din noi, până ce conjunctural consumul nu va fi egalat cu alte tipuri
de băuturi (berea). Recomandăm antreprenorilor privaţi să conlucreze cu catedrele universitare Iaşi-
Chişinău în vederea extinderii creative a sortimentului local de vin, pentru că reformele în filiera
vitivinicolă au impact integru în economia locală: legislativ, cadastral, financiar, asigurări cu locuri de
muncă şi chiar specializarea pieţei în regiune.

Bibliografie
1. Avasiloaie P. Sporirea competitivităţii produselor alcoolice fabricate în Moldova /Pomic.,Viticult. şi
Vinific. În Moldova, 2013, nr.1(43).-p.2-5.
2. Sturza Rodica. Vinuri cu un conţinut redus de alcool: tehnologii şi soluţii pe viitor / Viticult. şi Vinificaţia
în Moldova, 2010, nr.1(25).-p.18.
3. Prida I. Vacarciuc L. Sortiment nou perspectiv în vinificaţia practică din R. Moldova / În Lucrări şt. vol.
36 p.1 -Simpozion internaţional UASM, Ch., 2013. -p.377.
4. Nicolaescu Gh.,Vacarciuc L.,al. Filiera vitivinicola della R.Moldova – situazione attualee prospettive
di sviluppo. -Milano: Instuto Nazionale per il Commercio Estero, 2010.-142 p.
5. Leon S.Muntean. Tratat de fitotehnie, - Bucureşti: Ceres, 2004. -600 p.
6. Grigoraş M. Percepşiile noii generaţii de consumatori asupra produselor agroalimentare ecologice /
în Rev. Ştiinţa Agricolă, 2015, nr.1.-p.129.
7. Vacarciuc L. The choise of technological schemes for rose wine production. În mater.: Conferinţei
ştiinţifico-pract. internaţionale ”InWine’2004”.-Chişinău: PoliprojectLtd. -p.103.

41
INFLUIENŢA ACIDULUI GIBERELINIC ASUPRA CALITĂŢII
FRUCTELOR DE MĂR DE SOIUL GOLDEN DELICIOUS
Nicolae FOCŞA

Universitatea Agrară de Stat din Moldova

Abstract. Apple cultivars present different degrees of susceptibility to russeting and fruits in early stages of
development are more susceptible than those in later stages. Under orchard conditions, russeting is avoided.
For sensitive cultivars the aspect of peel is improved by applying gibberellin GA4+7. The study subject of the
experience was Golden Delicious apple variety grafted on M 9. The tested gibberellic acid was GA4+7,
(Gerlagib LG). Were experimented the following variants of treatment: 1. Control – no treatment; 2. GA4+7 -
400 ml/ha; 3. GA4+7 - 500 ml/ha. Trees were sprayed 4 times. The experiment was conducted in the
2015year. It was established that, gibberellic acid GA4+7 may be included in prevention system of apple fruits
russeting with a, dose of 500 ml/ha, applied up to 3 times by treatment. First treatment should be performed
starting at the beginning of petal fall stage and the next 2 treatments 10 days after previous.

Keywords: Apple, GA4+7, russeting, shape index, yield.

Pentru combaterea formării rugozităţii la soiul de măr Golden Delicious şi clonele sale, în tehnologiile
moderne, se recomandă de tratat cu Colclave, Provide, GibbPlus 11SL, Novagib 010SL, Shionox, Regulex
10SG, Gerlagib LG, al căror ingredient activ este acidul giberelinic GA4+7.
Scopul investigaţiilor a constat în stabilirea influenţei reglatorului de creştere Gerlagib LG asupra
gradului de formare a rugozităţii la soiul Golden Reinders altoit pe portaltoiul M9 în sistemul superintensiv
de cultură, pentru menţinerea echilibrului fiziologic între creştere, fructificare şi obţinerea producţiilor
constante şi fără rugozitate.
Cercetările au fost efectuate pe parcursul anului 2015, în livada superintensivă de măr fondată, în
preajma satului Rădeni, raionul Străşeni, în primăvara anului 2009 la întreprinderea S.R.L.”Codru ST”, cu
pomi cu coroană de tipul „knip boom”.
Ca obiect de studiu a fost soiul de măr Golden Delicious altoit pe portaltoiul de vigoare slabă M9.
Coroana a fost condusă după sistemul fus subţire ameliorat. Distanţa de plantare 3,5 x 1,2 m.
Tabelul 1
Schema experienţelor pentru prevenirea rugozităţii la fructele de măr de soiul Golden Delicious
Nr. Variantele experienţei Ingredient Modul de aplicare
d/o activ
1. Martor - fără tratare - -
2. Gerlagib LG – 400 ml/ha GA4+7, 10,5g/l Prin stropire de 3 ori. Primul tratament s-a
efectuat la sfârşitul înflorii, iar următoarele 2
3. Gerlagib LG – 500 ml/ha GA4+7, 10,5g/l tratamente la 10 zile după precedentul.

Primul tratament s-a efectuat la sfârşitul înflorii (05.05.2015), iar următoarele 2 tratamente la 10 zile
după precedentul. Adică, al doilea la 15.05.2015, iar al treilea la 25.05.2015. Cantitatea de soluţie 1000 l/ha.
Cercetările au fost efectuate în condiţii de câmp şi de laborator după metoda acceptată de îndeplinire a
experienţelor la culturile pomicole cu regulatorii de creştere. Tratarea cu Gerlagib LG în doza 400 ml/ha şi
500 ml/ha a influenţat pozitiv asupra numărului de inflorescenţe legate în coroana pomilor. Plus la aceasta,
sa majorat, ponderea a câte un fruct în inflorescenţă, în defavoarea celor a câte 2 şi 3 fructe comparativ cu
varianta martor. Studiul efectuat privind utilizarea regulatorului de creştere Gerlagib LG a demonstrat, că
preparatul în cauză influenţează asupra, greutăţii medii a unui fruct şi producţiei în general.
Cea mai mare cantitate de fructe sa obţinut în varianta Gerlagib LG în doza 500 ml/ha - 103 buc/pom. În
cazul variantei martor s-a obţinut 97 buc/pom, iar la utilizarea regulatorului de creştere Gerlagib LG în doza
400 ml/ha, cantitatea fructelor a constituit 101 buc/pom. Masa medie a unui fruct pe variantele în studiu a
suferit unele schimbări comparativ cu varianta martor. Cea mai mică greutate medie a unui fruct a s-a
înregistrat în varianta martor – 146 g. În cazul utilizării regulatorului de creştere Gerlagib LG în doza 400
ml/ha, masa medie a unui fruct constituie 153,0 g, ori o majorare cu 4,8% comparativ cu varianta martor,
fără tratare. Majorarea dozei de Gerlagib LG în doza 500 ml/ha, a sporit masa medie a unui fruct cu 5,5%,

42
comparativ cu varianta martor. Această majorare a masa medii se înregistrează datorită numărului mai mare
de celule formate în fructe şi alungirii lor sub influenţa regulatorului de creştere Gerlagib LG, în comparaţie
cu varianta martor, unde aceste procese de multiplicare au decurs normal, fără nici vre-o oarecare influenţă.
În cazul utilizării regulatorului de creştere Gerlagib LG în doza 500 ml/ha, datorită numărului mai mare de
fructe în coroana pomilor şi greutăţii medii mai mari a fructelor, a sporit productivitatea, constituind
respectiv 15,86 kg/pom şi 37,76 t/ha. În cazul, în care s-a tratat cu preparatul Gerlagib LG în doza 500 ml/ha,
indicele de formă a înregistrat valori mai mari cu 3,0%, comparativ cu varianta martor şi 1,0% în comparaţie
cu varianta Gerlagib LG în doza 400 ml/ha.
Regulatorul de creştere Gerlagib LG majorează fermitatea fructelor. Dacă, in cazul variantei martor,
fermitatea fructelor a constituit 7,7 kg/cm2, atunci în variantele tratate cu reglatorul de creştere Gerlagib LG,
indicele respectiv s-a majorat şi a atins parametrii de 7,9 - 8,0 kg/cm2. Conţinutul în substanţe uscate solubile
este o însuşire a soiului şi după valoarea acestui indice se poate stabili momentul optim de recoltare. Pe
măsura apropierii spre perioada de recoltare, intensitatea de acumulare a substanţelor uscate solubile scade.
Investigaţiile efectuate, ne demonstrează, că cantitatea substanţelor uscate solubile, la soiul Golden
Delicious, pe variantele în studiu a constituit 12,1 – 12,4%. Cea mai mare valoare a ponderii substanţelor
uscate solubile s-a înregistrat în varianta martor, fără tratare – 12,4%. În cazul tratării cu regulatorul de
creştere Gerlagib LG, înregistrăm o diminuare a indicelui în studiu până la 12,1 - 12,2%. Adică, tratarea cu
Gerlagib LG, întârzie într-o oarecare măsură maturarea fructelor şi diminuează conţinutul de substanţe uscate
solubile în fructe cu 0,1 - 0,2%, comparativ cu varianta martor.
Tratarea cu reglatorul de creştere Gerlagib LG, influenţează asupra maturării fructelor. În varianta,
Gerlagib LG în doza 400 ml/ha, indicele de hidroliză a constituit 4,9, ori o diminuare cu 0,2 comparativ cu
varianta martor. Legitatea expusă în varianta precedentă este valabilă şi în cazul tratării cu regulatorul de
creştere Gerlagib LG în doza 500 ml/ha, însă această diminuare a constituit 0,3. Studiind ponderea de fructe
fără rugozitate pe variantele cercetate, înregistrăm, că cele mai mici valori au fost obţinute în varianta martor,
fără tratare – 54,1%. În cazul tratării cu regulatorul de creştere Gelagib LG înregistrăm, că preparatul
respectiv a sporit ponderea merelor fără de rugozitate. În varianta Gerlagib LG în doza 400 ml/ha ponderea
fructelor fără rugozitate a constituit 93,5%, ori o majorare cu 39,4% comparativ cu varianta martor. La
trtarea cu regulatorul de creştere Gerlagib LG în doza 500 ml/ha, s-a majorat ponderea merelor fără de
rugozitate atingând valori maximale de 94,4 %. Comparând variantele tratate cu Gerlagib LG, înregistrăm,
că în cazul utilizării dozei de 500 ml/ha, ponderea fructelor fără de rugozitate s-a majorat cu 0,9% în
comparaţie cu varianta Gerlagib LG în doza 400 ml/ha. Aceasta se explică prin aceea,că în perioada lunii
mai, factorii ce scot în evidenţă rugozitatea pe fructe au fost mai reduşi, respectiv şi majorarea dozei de
tratare n-a avut o influenţă mai esenţială.
În cazul, când în perioada de 30 zile de la căderea petalelor n-au fost semnalate cantităţi sporite de
precipitaţii atmosferice, se recomandă de folosit reglatorul de creştere pentru prevenirea rugozităţii pe fructe,
Gerlagib LG în doza 500 ml/ha, aplicat de 3 ori prin stropire. Primul tratament de efectuat la sfârşitul înflorii,
iar următoarele 2 stropiri la interval de 10 zile după precedentul.

Bibliografie
1. Elfving, D. C., Allen O. B. Effect of gibberellin A4+7 applications on Golden Delicious fruit russet. Crop
Res., 27, 1987, p. 11–18.
2. Knoche, M., Khanal B. P., Stopar M. Russeting and micro cracking of ‘Golden Delicious’ apple fruit
concomitantly decline due to gibberellin A4+7 application. J. Amer. Soc. Hort. Sci., 136, 2011, p. 159–164.
3. Peşteanu, A. Effect of application with gibberellin GA4+7 on russeting of „Golden Delicious” apples.
Bulletin of USAMV Cluj Napoca, 72(2), 2015, (in press).

43
INDICII CALITATIVI AI MĂRARULUI PENTRU FRUNZE
ÎN FUNCȚIE DE SOI
Larisa DUCA

Universitatea Agrară de Stat din Moldova

Abstract: The investigations were conducted in the condition of field experiment located at the Department
of vegetable production, State Agrarian University of Moldova. The content of nitrates were determined in
leaves of dill: cultivars Gribovskii, Tetra, Superducat, Saliut.
Content of nitrates was determined by the photocolorimetric method and has been used
Multiparameter Bench Photometers HI 83200.
Depending on cultivars the lower values of the nitrate content both at the 30 and 50 days from the
sowing, were registered for the variety Gribovskii (V1) and Superducat (V3)

Key words: dill, leaves, variety, content of nitrates.

Introducere
Mărarul este o sursă importantă în alimentaţia omului datorită conţinutului bogat în vitamine, săruri
minerale şi uleiuri eterice. Frunzele conţin 200 mg % vitamina C, la care se adaugă conţinutul în vitamina A,
vitamina B şi cantităţi mici de acid folic, apiol etc.
Acumularea nitraţilor în produsele vegetale este influenţată de numeroşi factori dintre care putem
menţiona: factori genetici, plante susceptibile la acumularea nitraţilor; mediul de viaţă care influenţează
intensitatea fotosintezei şi sinteza de molecule cu valoare energetică; factori de nutriţie cu aport de oligo-
elemente indispensabili coenzimelor şi prezenţa nitraţilor care constituie substratul iniţial [1].
Nitraţii se acumulează în plante neuniform, cantitatea lor fiind schimbătoare: în frunze procentul lor e
mai redus, iar în tulpină, peţiol mai mare.

1. Material și metodă
Ca obiect de studiu au servit plantele de mărar soiurile Gribovskii (V 1), Tetra (V2), Superducat (V3),
Saliut (V4). Plantele au fost crescute în teren protejat tip Solar. Lucrările de îngrijire în perioada de vegetație
s-au efectuat conform recomandărilor efectuate pentru aceste culturi. Principalele metode de lucru au fost
completate cu analize de laborator efectuate asupra acumulărilor realizate de plante în anumite perioade de
vegetaţie, 30 și 50 zile de la semănat.
Conţinutul de nitraţi în plante s-a determinat utilizând fotocolorimetrul de laborator HI 83200,
domeniu de măsurare până la 30,0 mg/l. Determinările s-au realizat în conformitate cu specificaţiile de lucru
recomandate a fotocolorimetrului HI 83200 [2].

2. Rezultate și discuții
Nitraţii reprezintă un factor restrictiv al calităţii produselor agricole. Mărarul este o cultură ce are
tendinţa de a acumula nitraţi, iar cantităţi prea mari de acest element în hrana consumată de om poate cauza
probleme de sănătate.
Conform Normativelor sanitaro-epidemiologice de stat conţinutul de nitraţi în zarzavaturi (mărar,
pătrunjel, ţelină, salată, măcriş, spanac şi altele) nu trebuie să depășească limita admisibilă NO 3/kg masă
proaspătă, pentru cultura înfiinţată în câmp deschis de 2000 mg/kg, pentru cultura în teren protejat 2500
mg/kg [3]. În baza rezultatelor obţinute a fost analizat nivelul acumulării de compuşi cu azot în plantele de
mărar la 30 şi 50 zile de la semănat, iar valorile obţinute au fost comparate cu limitele maxime admise de
legislaţia naţională. Cele mai înalte valori ale conţinutului de nitraţi în plantele de mărar pe parcursul
cercetărilor s-au înregistrat la soiul Saliut (V4). La soiurile Gribovskii (V1) şi Superducat (V3) valorile
conţinutului de nitraţi este mai scăzut în comparaţie cu celelalte variante luate în studiu (fig. 1). Aceasta se
datorează faptului că aceste soiuri fac parte din grupa cu maturitate timpurie şi medie, ceea ce contribuie la
intensificarea procesului de reducere a nitraţilor în plante.

44
750 710 732
718
700 685
V1 - Gribovskii (M)
mg/kg m.p.

650 620 626 V2 - Tetra


603
V3 - Superducat
600
563 V4 - Salût
550

500
A B

Fig. 1. Conţinutul de nitraţi în plante mg/kg m. p.


A - 30 zile de la semănat; B - 50 zile de la semănat

Acumulările de nitraţi în perioada 30 zile de la semănat au fost mai ridicate, înregistrând un conţinut
maxim între 685 mg/kg m. p. la soiul Gribovskii şi 732 mg/kg m. p. la soiul Saliut. Cantitatea de nitrați la 50
zile de la semănat la variantele luate în studiu a fost în descreştere, variind între 563 mg/kg m. p. la soiul
Superducat şi 626 mg/kg m. p. la soiul Saliut. În rezultatul analizelor efectuate rezultă că acumularea
nitraţilor în cursul perioadei de vegetaţie a fost influenţată atât de soi cât şi de înaintarea plantelor spre
maturitate. Aceasta se datorează faptului, că odată cu maturitatea plantelor se măresc şi cantităţile de
oligoelemente, nitroreductază ce participă la activitatea enzimelor reducătoare a reacţiilor de reducere a
nitraţilor [5], în altă sursă [4] se menţionează că viteza de reducere a nitraţilor poate fi asociată vitezei de
creştere a organismelor utilizând producţia de masă celulară ca factor de conversie. Conţinutul de nitraţi în
toate variantele sunt cu mult mai mici decât Limitele Maxime Admise (LMA) de actele normative în vigoare
pe teritoriul Republicii Moldova [3].

Concluzii
Acumulările de nitraţi în perioada 30 zile de la semănat au fost mai înalte înregistrând un conţinut
maxim de 685 mg/kg m. p. V 1 – soiul Gribovskii şi 732 mg/kg m. p. V 4 – soiul Saliut. Cantitatea de nitrați
la 50 zile de la semănat în variantele luate în studiu este în descreştere, variind între 563 mg/kg m. p. V 3 –
soiul Superducat şi 626 mg/kg m. p. V 4 - soiul Saliut. În funcţie de soi valori mai scăzute a conţinutului de
nitraţi, atât la 30 cât şi la 50 zile de la semănat, s-au înregistrat la soiurile Gribovskii (V 1) şi Superducat
(V3). Producția în toate variantele studiate corespunde condițiilor sanitare privind conținutul de nitrați: 600
- 700 mg/kg contra 2000 – 2500 mg/kg limitele admisibile.

Bibliografie
1. Derache R. ş.a. Toxicologie et sécurité des aliments. Paris: Technique et Documentation, 1986, 594 p.
2. Manual de instrucţiuni. HI 83200 Fotocolorimetru multiparametru pentru laborator. Hanna
Instruments.132 p.
3. Normative sanitaro-epidemiologice de stat privind conţinutul de nitraţi în produsele de origine vegetală.
Nr.01.10.32.4-7 din 29 iunie 2005. În: Monitorul oficial al Republicii Moldova, 16.12.2005, nr.168-171/584.
4. Călin C. Procese şi tehnologii pentru controlul conţinutului de azot din apă. Rezum. Tezei de dr. şt.
inginereşti. Bucureşti, 2011, 50 p.
5. Călinoiu M., Popa R. Sursele de provenienţă ale nitraţilor în plante şi efectele produse asupra sănătăţii
organismelor. În: Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” Târgu Jiu, 2009, nr. 3, p. 267-276.

45
ANALIZA COMPARATIVĂ A CLONELOR SOIULUI CHARDONNAY ÎN
PLAIUL VITIVINICOL MERENI

Natalia SERBINA , Doiniţa ZALIVIN

Universitatea Agrară de Stat din Moldova

Abstract: The assortment determines the destination of vineyards in specific climatic conditions. The
specialization means vineyards with special wine varieties.In the research were used three clones of
Chardonnay variety, it has been shown to have high quality.

Key words: wine grapes, Chardonnay.

Introducere
Sortimentul viţei de vie determină destinaţia plantaţiei, iar soiul îşi manifestă calităţile sale superioare
în anumite condiţii pedoclimatice. Specializarea viticulturii înseamnă plantaţii viticole de anumite soiuri.
Lista soiurilor omologate în Republica Moldova este examinată, modificată şi completată sistematic de
către Comisia de Stat pentru încercarea soiurilor de plante şi confirmată de Consiliul Naţional pentru Soiurile de
plante. Ea include cele mai preţioase soiuri şi clone, care au demonstrat priorităţi productive şi calitative în raport
cu martorii respectivi şi se propun pentru cultivarea pe larg la înfiinţarea plantaţiilor de vie în condiţiile naturale
existente [1].
Scopul cercetărilor constă în analiza comparativă a clonelor soiului Chardonnay în plaiul vitivinicol
Mereni.
Obiectivele cercetării - determinarea conţinutului de zahăr a boabelor; determinarea indicilor uvologici
ai strugurilor şi boabelor: greutatea strugurilor; dimensiunile strugurilor; numărul și greutatea bobițelor în
medie la un strugure.

1. Materiale și metode
Ca obiect de studiu au fost folosite clonele soiul pentru vin Chardonnay (548, 809, 121). Soiul
Chardonnay este de origine franceză, este un soi cu epoca de maturare medie. Vigoarea de creştere mare.
CFA 1,4-1,7. Flori hermafrodite. Conţinutul de zaharuri în boabe – 180-229 g/dm3, aciditatea titrabilă – 8-11
g/dm3. Recolta 8-10 t/ha [1, 2].
Locul de efectuare a cercetărilor – S.A. “Diоnysоs-Mеrеni”, s. Merenii Noi, r. Anenii Noi.
Condiţiile de efectuare a cercetărilor – pеriоada dе vеgеtaţiе durеază 170-175 zilе; suma tеmpеraturilоr
activе – 2900-3100 °C; tеmpеratura mеdiе anuală 9,0-9,6 °C; tеmpеratura mеdiе a lunii iuliе еstе dе +22 °C;
tеmpеratura minimală în lunilе dе iarnă еstе dе -20,5..-22,0 °C; tеmpеratura mеdiе a lunii ianuariе -3,2 °C..-
3,0 °C; umiditatеa rеlativă a aеrului cоnstituiе 70-72 %.

2. Rezultate și discuții
Masa medie strugurilor la clona 121 a constituit 168,2 g, limitele de variaţie fiind 114,30-247,10 g. la
clona 809 masa strugurelui a constituit 134,46 g, iar limitele 105,30-174,40 g, iar la clona 548 masa
strugurelui a constituit 201,39 g, iar limitele 136,40-223,30 g.
Dimensiunile strugurilor: clona 121 lungime - 13,85 cm, lăţime - 8,88 cm, la clona 809 – 11,45 şi 8,55
cm, iar la clona 548 – 14,35 şi 9,00 cm.
Greutatea bobiţelor în strugure la clona 121 a constituit 157,04 g, sau 95,80%, la clona 809 – 143,04 g şi
93,53% respectiv, iar la clona 548 – 185,70 g sau 97,00 %.

46
Fig. 1. Dinamica conținutului de zahar la clonele soiului Chardonnay

Dintre cele trei clone ale soiului Chardonnay cultivate în plantațiile viticole a S.A. Dionysos Mereni,
clona 809 se caracterizează printr-un conținut de zahăr mai înalt, comparativ cu clonele 548 si 121. Către
18.09 conţinutul de zahăr a constituit pentru clona 121 – 244 g/dm3, clona 548 – 255 g/dm3 şi pentru clona
809 – 263 g/dm3.

Concluzii
Toate cele trei clone studiate, au acumulat zahăr peste 200 g/dm 3. Strugurii sunt de 1,5-2,0 ori mai
mare decât soiul Chardonnay clasic, iar bobițele ocupă peste 93 %, din greutatea strugurilor.
Se recomandă de a continua studiile pentru a stabili parametrii agrotehnici optimi, în special în anii
cu condiții nefavorabile de mediu, în vederea obținerii vinurilor de calitate de soiul Chardonnay în plaiul
vitivinicol Mereni la SA Dionysos Mereni.

Bibliografie
1. Corobca, V., Nicolaescu, Gh., Apruda, P. Afaceri în viticultură (ediţia a II). Chişinău - ACSA: FEP
“Tipografia centrală”, 2009, 140 p., 8 c.a. ISBN 978-9975-78-843-4.
2. Nicolaescu, Gh., Cazac, T., Vacarciuc, L., Cebotari,V., Cumpanici, A., Nicolaescu, Ana, Hioară,
Veronica. Filiera vitivinicola della Repubblica Moldova – situazione attuale e prospettive di sviluppo.
Istituto Nazionale per il Commercio Estero – Ufficio di Bucarest, Univ. Agraria di Stato di Moldova;
Ch.: S. n., 2010. Tipogr. “Print-Caro” SRL. – 142 p., 14 c.a. ISBN 978-9975-4152-6-2.

47
CALITATEA STRUGURILOR SOIULUI MOLDOVA ÎN FUNCŢIE DE
FERTILIZAREA CU CALCIU
Natalia SERBINA, Simion FOIU, Ana ŢURCANU

Universitatea Agrară de Stat din Moldova

Abstract: The table grape production in Moldova is an important and profitable branch. For high quality of
table grapes are needed to use calcium treatments. After calcium treatments we can obtain the high quality
table grapes and high economic efficiency.

Key words: table grapes, Moldova, calcium, fertilization.

Introducere
Viticultura pentru struguri de masă este o ramură eficace din cadrul complexului agroindustrial. Aceasta
se confirmă prin experienţa multiseculară a viticultorilor din mai multe ţări: Italia, Franţa, Spania, Germania
şi, în deosebi, prin sporirea bruscă a viticulturii în ultimul timp în SUA, China, Africa de Sud, America
Latină, Australia ş.a. [1].
O atenţie deosebită trebuie acordată tratamentelor cu calciu, care ameliorează calităţile de păstrare şi
transportare a bobiţelor. În practica mondială există diverse scheme de aplicare a îngrăşămintelor cu Ca.
Ionii de calciu influenţează asimilarea microelementelor bor, mangan şi molibden. Prezenţa suficientă a
calciului în sol îmbunătăţeşte maturarea boabelor, calitățile de păstrare și transportare, şi sporeşte calitatea
vinului. Insuficienţa acestui element slăbeşte creşterea lăstarilor şi a sistemului radicular [1, 2].
Scopul cercetărilor constă în studiul calităţii strugurilor soiului Moldova în funcție de fertilizarea cu
calciu.
Obiectivele cercetării - determinarea fermităţii boabelor; determinarea conţinutului de substanţe uscate
solubile, conținutul de zahăr, aciditatea titrabilă; determinarea indicilor biometrici ai strugurilor şi boabelor;
aprecierea eficienţei economice a utilizării tratamentelor cu calciu.

1. Material și metodă
Ca obiect de studiu a fost folosit soiul Moldova - Soi de origine autohtonă creat la ex-INVV (actualmente
IșpHTA) prin încrucișarea soiurilor Gusal cara x Villard blanc (Seyve Villard 12-375). Soi cu epoca de
maturare semitardivă. Vigoarea de creştere mare. CFA 1,4-1,8. Flori hermafrodite. Conţinutul de zaharuri în
boabe – 170-180 g/dm3, aciditatea titrabilă – 8-9 g/dm3. Recolta 12-15 t/ha.
Locul de efectuare a cercetărilor - SRL Glia Vito, s. Măgdăceşti, r. Criuleni.
Condiţiile de efectuare a cercetărilor - suma temperaturilor active – cca. 3150oC; temperatura medie
multianuală – 9,6oC; cantitatea de precipitaţii – cca. 400 mm; altitudinea – 141…153 m; solul cernoziom
carbonatat, cu fertilitate sporită.
Tratarea cu soluţie de calciu prin stropire la cca. 7-10 zile după înflorit / cca. 10-15 iunie. Soluție cca.
800 l/ha; la schema 3 x 1,5 – 0,4 l/butuc. Ca – 1,20…2,25 kg/ha în mediu 1,80 kg/ha. N - 15,5%; CaO – 26,5
%. Ca(NO3)2 – salpetru de calciu – cca. 10 kg/ha.

2. Rezultate și discuții
În rezultatul tratamentelor cu calciu a strugurilor soiului Moldova, după păstrare este uşor vizibilă
influenţa calciului (fig. 1). Totodată sporeşte fermitatea bobiţelor faţă de varianta martor cu 0,02 kg/cm3,
fermitatea bobiţelor în varianta tratată cu calciu a variat în limitele 1,404 şi 2,472, iar a variantei martor 1,050 şi
2,351 kg/cm3 .
Conţinutul de zahăr după păstrare în varianta tratată cu calciu s-a păstrat la valoarea iniţială 200,5 g/dm3,
pe cînd în varianta martor a sporit cu 48,8 g/dm3, aceasta se poate explica prin faptul că a avut loc pierderea
umidităţii. Aciditatea titrabilă a constituit 5,16 g/dm3, cedând în faţa martorului cu 0,51 g/dm3. IGA în
varianta tratată a constituit 38,86 unităţi, varianta martor a fos mai mare cu 5,11 unităţi.
Greutatea strugurilor a constituit 343,50 g, sau cu 87,25 g mai mult de cât în varianta martor, greutatea
boabelor a constituit 338,15 g, sau cu 100,10 g mai mult decât în varianta martor. Tratarea cu calciu a
influenţat şi asupra indicilor de structură a boabelor, şi anume – greutatea medie a bobiței 4,76 g, sau cu 0,35
g mai mult decât varianta martor, greutatea pieliţei 0,63 g, sau cu 0,02 g mai puţin decât în varianta martor.

48
a) b)

Fig. 1. Calitatea strugurilor după păstrare în funcţie de tratamentul cu calciu


a - Varianta 1 (tratare cu Calciu); b - Varianta 2 (Martor)

Tabelul 1
Eficienţa economică
Indicii Varianta 1 Varianta 2 (M) Abatere faţă de martor
Pierderi la păstrare după o lună, % 0,00 1,50 -1,50
Preţul de comercializare, lei/kg 7,00 4,00 +3,00
Producţia marfă la 1 ha, t 12,00 8,00 +4,00
Nivelul rentabilităţii, % 236,00 52,38 +183,62 p.p.

Ca rezultat a aplicării tratamentelor cu calciu s-a obţinut o rentabilitate de 236%, sau cu 183,62 p.p. mai
mult decât în varianta martor. Aceasta se datoreşte faptului că după o lună de păstrare ăn frigider pierderile la
păstrare la martor au constituit 1,5%, iar preţul de comercializare fiind de 7 lei/kg în varianta tratată, sau cu 3
lei/kg mai mult decât în varianta martor. Producţia marfă în varianta martor a constituit 8 t/ha, iar variantat
tratată depăşind-o cu 4 t/ha.

Concluzii

Tratamentele cu calciu sporesc indicii de calitate a strugurilor şi boabelor de soiul Moldova.


Se recomandă de a utiliza tratamentele cu calciu, şi de a continua studiile în direcţia stabilirii dozelor /
termenelor / numărul de tratamente etc. la soiul Moldova, dar şi la celelalte soiuri omologate în republică.

Bibliografie

1. Nicolaescu Gh., Cazac F., Cumpanici A. Tehnologia de producere a strugurilor de masă. Manual
tehnologic. Chișinău. Tipogr. Bons Offices. 2015. 240 p. ISBN 978-9975-87-016-0
2. Малых Г.П., Магомадов А.С., Зубова Т.А., Кудряшова А.Г. Влияние различных доз и сроков
внесения марганцевого удобрения на рост, развитие и продуктивность винограда. In: Научное
наследие Я.И.Потапенко – основа современной науки о винограде и вине. Новочеркаск, ВНИИВиВ.
15 августа 2014. стр. 259. ISBN 978-5-85633-047-1

49
CONCEPTION D'AGRÉGATS MIXTES FONCTIONNELS DE PROTÉINES
DE LACTOSÉRUM ET DE MICELLES DE CASÉINES

Auteur: Sanda MICLEUȘANU

Université Technique de Moldavie

Résumé: Pour émulsifier, c’est-à-dire rendre stable cinétiquement deux phases non miscibles, les industriels
de l’agroalimentaire ou de la cosmétique utilisent plusieurs techniques. L’une des techniques les plus
répandues consiste à émulsifier une phase dans l’autre en couplant une agitation mécanique à l’utilisation
d’un composé émulsifiant stabilisant l’interface formée. Dans le lait, quand la matière grasse est
émulsionnée, il se forme une interface qui est constituée de protéines laitières (micelle de caséine ; protéines
de lactosérum). Toutefois, la plupart des micelles ont tendance à s’étaler progressivement à l’interface des
globules gras, fragilisant l’interface. En identifiant des moyens qui limitent l’étalement des micelles de
caséines à l’interface, celles-ci resteraient plus épaisses et les émulsions seraient plus stables.

Mots clés: émulsion, émulsions de « Pickering », interface, agrégats, micelles de caséines, protéines de
lactosérum, microscopie à force atomique (AFM).

Introduction
Une émulsion est un mélange de deux phases liquides, non miscibles, dispersées l’une dans l’autre [1]. La
production d’émulsion s’accompagne d’un accroissement considérable de l’aire interfaciale et nécessite un
apport d’énergie au système. Quand l’énergie augmente, le système cherche naturellement à réduire la
quantité d’interface afin de diminuer cette énergie libre stockée à l’interface. Ainsi, les gouttelettes
nouvellement formées tendent à se rapprocher, puis à fusionner (coalescence) jusqu’à la séparation complète
des deux phases. Les mécanismes principaux de déstabilisation des émulsions sont: le crémage, la floculation
et la coalescence [2]. Pour répondre aux exigences du marché, les émulsions doivent résister à de
nombreuses contraintes technologiques lors de leur fabrication, stockage ou usage. Afin de ralentir les
phénomènes conduisant à la séparation de phase, les industriels laitiers ont toujours eu recourt à l’utilisation
d’additifs (lécithine, pectine, etc.). Aujourd’hui, les industriels tentent de supprimer ses additifs de leurs
produits pour satisfaire la demande des consommateurs (démarche « clean label »), sans pour autant affecter
la diversité et les caractéristiques des produits proposés.
Dans le secteur non-alimentaire, il a été montré que des émulsions particulièrement stables, désignées par
le terme émulsions de « Pickering », stabilisent de façon définitive l’interface huile/phase aqueuse. Dans le
cas de ces émulsions, la stabilité est assurée par la présence de particules solides fortement ancrées à
l’interface. L’énergie pour décrocher une particule d’une interface est proportionnelle à la surface de contact
entre la particule et la phase dispersée. Ainsi plus les particules sont grosses et en contact de la phase
dispersée, plus il faudra d’énergie pour les déplacer de l’interface. Plus les particules sont hydrophobes plus
leur surface de contact avec une phase hydrophobe (huile) sera importante et moins leur solubilité en phase
aqueuse sera importante (auto-agrégation des particules). Les particules sont donc adsorbées de manière
irréversible interdisant la réduction de l’aire interfaciale; il n’y a pas de coalescence (réduction de l’aire
interfaciale) dans les émulsions de Pickering et celles-ci présentent une très grande stabilité [3].
Des études récentes suggèrent que des agrégats de protéines laitières (micelle de caséine réticulées par des
protéines de lactosérum) pourraient jouer un rôle similaire aux particules solides pour la stabilisation des
émulsions alimentaires [4]. Naturellement, il existe dans le lait des agrégats de taille > 100 nm, les micelles
de caséines. Ces micelles résultent de l’association de différentes caséines (αS1, αS2, β, κ), et de composants
salins, formant des ponts calciques entre caséines [5]. Cependant, il n’est pas exclu que les micelles de
caséines s’étalent à l’interface huile/phase aqueuse au moment de l’adsorption et perdent les propriétés de
stabilisation.
De nombreuses études ont montré que les mélanges de protéines du lactosérum et de micelles de caséines,
particulièrement la β-lactoglobuline et la caséine κ peuvent former des liaisons durant un traitement
thermique. La formation d’agrégats purs de protéines du lactosérum est peu probable et la majorité des
protéines du lactosérum dénaturées interagissent avec la caséine κ pour former des agrégats mixtes. En
revanche malgré de nombreux travaux on ne sait toujours pas comment, ni sous quelle forme (monomère,
polymère) les caséines κ interviennent dans l’agrégation. Par contre il est clairement établi que la caséine κ a
un rôle important dans le contrôle de la taille et de la forme des agrégats [6]. Par ailleurs il est indiqué que

50
suivant les conditions de pH auquel est réalisé le traitement thermique, les agrégats mixtes sont localisés soit
à la surface des micelles de caséines soit solubilisés dans la phase solvante [7].
Un des principaux objectifs était donc d’obtenir des agrégats mixtes fonctionnels de protéines de
lactosérum et de micelles de caséines afin de voir si ces agrégats protéiques constituent des candidats
potentiels pour la formation d’émulsions de « Pickering ». En sachant que dans diverses conditions du milieu
on peut obtenir différentes structures protéiques, nous avons fait varier le pH et le rapport des micelles de
caséines et des protéines de lactosérum traités ou non traités thermiquement.
Grâce à la microscopie à force atomique (AFM) nous avons pu déterminer et comparer les hauteurs, les
diamètres et l’angle de contact des micelles de caséines. Nous avons observé également l’aspect des micelles
adsorbées à une surface solide (modèle pour l’interface des globules gras), en captant des étonnantes images
à l’échelle du nanomètre. La microscopie à force atomique est donc une technique qui permet d’analyser la
topographie de surface d'un échantillon. Une pointe microscopique couplée à un micro-levier est mis en
mouvement de balayage à la surface de l’échantillon. L’inflexion du micro-levier qui se produit en fonction
de la variation des forces d’interaction pointe-surface est suivie par le biais de la réflexion d’un faisceau laser
projeté sur le micro-levier puis récupéré sur un miroir quadripolaire. La position du laser sur ce miroir est
traduite en termes de déviation verticale de la pointe AFM sur l’échantillon avec une résolution
nanométrique. Cela permet de reproduire une image tridimensionnelle de la surface de l'échantillon [8].

1. Méthodes expérimentales
Pour l’ensemble des travaux, on a utilisé le lait natif, écrémé (~3,3 % protéines) et la poudre des
isolats de protéines de lactosérum (WPI) (72%) qu’on a dispersées (40g/L) dans une solution aqueuse de
perméat (PUF) (5,6%). Pour une partie des expériences on a utilisé le lait frais écrémé sans modification de
la composition en protéine: le rapport micelles de caséines/protéines de lactosérum est 80/20. Pour une
seconde série d’expérience, le rapport micelles de caséines/protéines de lactosérum a été modifié par ajout
d’une solution de WPI commercial reconstitué à 4% dans du PUF à 5.6% pour atteindre un rapport micelle
de caséine/protéines de lactosérum 40/60, puis dilué trois fois avec du PUF, pour obtenir une concentration
proche de celle des laits infantiles (substitut de lait maternel) (protéines 1,1 %). Le pH des solutions a été
ajusté à pH 6.8 ou 6.3 en utilisant HCl 1 M ou NaOH 1 M. Ensuite, les solutions ont été réparties dans une
série de tubes de 1 mL. Un tube de chaque série a été placé à 4°C alors que les autres ont été placés dans un
bain-marie réglé à 80° C. Puis, après 20 minutes, les tubes ont été enlevés et mis tout de suite dans la glace
pour stopper la réaction de dénaturation/agrégation des protéines de lactosérum.
Pour l'analyse par microscopie à force atomique (AFM), les protéines sont immobilisées sur des
plaques recouvertes d'or. Des carrés (1 x 1 cm2) de verre pulvérisés d'or colloïdal (produit commercial
Platypus AU.0500.ALSI), découpées au diamant, ont été collés sur des lames de verre à puits (24h de
séchage de la colle en dessiccateur). Après collage, les lames sont immergées dans une solution de 11-MUA
(mercaptoundecanoic acid) dissous en éthanol absolu, pendant au moins 24h. Brièvement, les lames d’or
greffées de COOH sont rincées à l’éthanol puis à l’eau milli-Q (ultra-pure), puis exposées pendant 15-20 min
à un mélange contenant 0,4M EDC (1-ethyl-3-(3-dimethylaminopropyl)-carbodiimide) et de 0,1M NHS (N-
hydroxysuccinimide) solubilisés dans de l’eau milli-Q. Après la chimie EDC/NHS, les lames sont rincées de
nouveau à l’eau milli-Q et exposées aux solutions de protéines pendant ~ 30 minutes. Afin d’éliminer les
micelles non immobilisées, les lames sont rincées avec les perméats de même pH que les solutions (par
pipetage in-out): avec de PUF (5-6 fois) et avec du SMUF (2-3 fois). Mises dans des boîtes de Petri, les
lames sont déshydratées pendant quelques heures dans un dessiccateur à silice sous vide. Une fois secs, les
échantillons sont rincés avec une goutte d’eau milli-Q pour enlever les cristaux de sels provenant du SMUF
et ré-séchés avant l’imagerie.
Les images sont obtenues avec le microscope à force atomique MFP-3D-BIO, (Asylum Research, Santa
Barbara, USA) en mode contact intermittent ou « tapping » (mode AC), avec la sonde AC240TS. Chaque
échantillon a été étudié en choisissant au minimum 5 emplacements différents, et en appliquant différents
grossissements: dimensions des images variant de 10 x 10 μm à 1 x 1 μm. La résolution a été fixée à 256 x
256 pixel². Les images sont analysées grâce au logiciel MFP3D. Le logiciel nous a permis de mesurer à la
main (pour plus de précision), le diamètre et la hauteur au sommet des objets.

2. Résultats et Discussions
L’objectif de ce travail était d’obtenir des micelles de caséines réticulées par des protéines de
lactosérum et de comprendre comment leurs caractéristiques influencent leurs propriétés d’adsorption à une
surface modèle. Ainsi, par AFM (microscopie à force atomique) nous avons déterminé et comparé la hauteur
et le diamètre des micelles de caséines non chauffées (non réticulées) et traitées thermiquement (réticulées) à

51
80 °C pendant 20 minutes. Pour cela, nous avons fixé sur des plaques d’or des micelles de caséine et de
protéines de lactosérum au ratio 80/20 et 60/40, ajustés à pH 6.8 ou 6.3.
L’AFM a donc permis de calculer l’angle de contact et d’obtenir une information en 2 (Fig. 1) ou en
3 dimensions des micelles de caséines (Fig. 2 et Fig. 3). Sur les figures, la barre positionnée à droite de
l’observation microscopique indique la hauteur des micelles. Des micelles individuelles avec un diamètre
d’environ ~300 nm avec une rugosité nanométrique typique sont facilement distinguées sur les surfaces d'or
analysées. Selon les images tridimensionnelles on observe que les micelles ont la forme d’une calotte
sphérique suite à leur adsorption sur la surface. Du fait que les micelles de caséine présentent un caractère
déformable, celles-ci s’étale au moment de l’adsorption sur la surface mais elles conservent le même volume.
Ainsi l’AFM a tendance à surestimer légèrement le diamètre des micelles de caséines par rapport au diamètre
déterminé en solution en raison de leur étalement lors du dépôt sur la surface d’observation.

Fig. 1. Image en 2D réalisée par l’AFM. L’immobilisation des micelles de caséines natives (ratio CM/PS
80/20) à pH 6,3.

Fig. 2. Images en 3D, réalisées par l’AFM. Micelles de caséines (ratio CM/PS 80/20) à pH 6,8 : micelle non
chauffées (non réticulées); micelles traités thermiquement 20 min. à 80 °C.

Fig. 3. Images en 3D, réalisées par l’AFM. Micelles de caséines (ratio CM/PS 80/20) à pH 6,3 : c. micelle
non chauffées (non réticulées) ; d. micelles traités thermiquement 20 min. à 80 °C.

52
Selon les résultats obtenus, pour les 2 rapports CM/PS étudiés à pH 6,8 les micelles réticulées sont plus
cohésives et ont un angle de contact plus important. Au contraire, à pH 6,3 on observe une augmentation de
la proportion des protéines de lactosérum associées à la micelle mais celles-ci empêchent peut l’étalement
des micelles sur la surface d’or. Ceci est peut-être dû à la solubilisation d’une partie du phosphate de calcium
qui participe à la cohésion de la structure micellaire. Finalement, les micelles de caséines présentant une
réticulation plus faible avec des agrégats de protéines de lactosérum (pH 6,8) sont malgré tout plus rigides,
ayant une hauteur et un angle de contact plus important. Elles constituent des objets intéressants pour l’étude
de leur aptitude à stabiliser les émulsions selon un mécanisme décrit par Pickering.
En conclusion, les micelles de caséine sont des particules très sensibles à des variations des
conditions du milieu mais aussi à l’adsorption sur une surface telle que celle utilisé dans cette étude. Suite à
ce travail on a mieux compris les propriétés mécaniques des micelles de caséine modifiées à s’adsorber sur
une surface modèle, mais pour être plus exact et pour pouvoir répondre à de nombreuses questions il reste
encore à développer ces études. Il sera donc intéressant de mieux étudier la composition de la phase soluble
après le traitement thermique pour pouvoir apporter plus des informations sur la structure de l’assemblage
formé. La maitrise de la physico-chimie de ces assemblages constitue ainsi un fort enjeu pour pouvoir
maitriser les propriétés et la qualité finale des produits destiné au consommateur.

Bibliographie
1. BECHER (P.). – Emulsions: theory and practice 2e éd. Reinhold Publishing Corp., New York (1965).
2. JEANTET R., CROGUENNEC T., SCHUCH P. et BRULÉ G., 2006, Science des aliments : Biochimie-
Microbiologie-Procédés-Produits, Vol 1 : Stabilisation biologique et physico-chimique, Tech & Doc, Paris,
383 pp.
3. Claire C. Berton-Carabin & Schroën K. (2015). Pickering Emulsions for Food Applications : Background,
Trends, and Challenges. The Annual Review of Food and Technology, 6:12.1-12.35
4. Wu J., Shi M., Li W., Zhao L., Wang Z., Yan X., Norde W., Li Y. (2015). Pickering emulsions stabilized
by whey protein nanoparticles prepared by thermal cross-linking. Colloids and Surfaces B: Biointerfaces,
127, 96-104.
5. JEANTET R., CROGUENNEC T., SCHUCH P. et BRULÉ G., 2007, Science des aliments : Biochimie -
Microbiologie - Procédés - Produits, Vol 2 : Technologie des produits alimentaires, Tech & Doc, Paris, 456
pp.
6. Donato L., Guyomarc'h F. (2009). Formation and properties of the whey protein/kappa-casein complexes
in heated skim milk – A review. Dairy Science and Technology, 89, 3-29. DOI : 10.1051/dst:2008033
7. Anema, S. G., Lowe E. K., Kim Lee S. (2004). Effect of pH at heating on the acid-induced aggregation of
casein micelles in reconstituted skim milk. Swiss Society of Food Science and Technology, 37, 779-
787.Anema, S. G. (2007). Role of κ- Casein in the Association of Denatured Whey Proteins with Casein
Micelles in Heated Reconstituted Skim Milk. Journal of Agricultural and Food Chemistry, 55, 3635-3642.
8. Francius G., 2011, AFM Express. Guide pratique pour la Microscopie à Force Atomique - exploration du
« nanoMonde » Les Cahiers de l'Ecole Doctorale Lorraine de Chimie et Physique Moléculaires, Presses
universitaires de Nancy, 38 p.

53
INFLUENCE DE DEGRE DE MINERALISATION ET DE L’AGENT
COAGULANT SUR LES PROPRIETES RHEOLOGIQUES ET DE TEXTURE
DE FROMAGE FRAIS

Cristina PANAINTE

Université Technique de Moldavie

Abstrait: L'effet du degré de minéralisation par la modification du pH, utilisant différentes concentrations
de Glucono-β-lactone (GDL) et l’addition de chlorure de calcium sur les propriétés texturales et
rhéologiques de fromage frais produits par la méthode MMV a été déterminé en corrélation avec l’effet de
trois types d’agents coagulants obtenus par l’extraction directe d’estomac de veau ou produits par
fermentation (100% chymosine). L’étude a démontré que une faible diminution de pH par GDL jusqu’à 6,0
produisant une faible déstabilisation de la micelle de caséine par la solubilisation de calcium donne de
caillé plus dense, plus forte à côte avec les fromages avec l’addition Ca2+ tandis que une diminution forte de
pH jusqu’au 5,4 conduit à des grandes réarrangements, haute perméabilité, valeurs moins de la dureté des
gels. En ce qui concerne l’agent coagulant, on n’a pas pu observer des différences significatives, cependant
on atteste que les coagulants auxquels la composition est 100% chymosine se traduisent par la formation des
gels plus fermes en comparaison avec la présure originaire de veau.

Mots-clés: glucono-β-lactone, fromage frais, agent coagulant, pH, phosphate de calcium colloïdal,
coagulation enzymatique

Introduction
La texture est un élément majeur de la qualité des fromages et les fromagers rencontrent des accidents
par rapport à la texture : les pâtes peuvent être collantes, granuleuses. Tous ses effets dépendent de plusieurs
facteurs, mais dans le présent travail on préconise l’étude des certaines différences entre les agents
coagulants et le degré de minéralisation du lait pour un emploi plus efficace dans les fabrications fromagères.
Les agents coagulants ont des cinétiques différentes de coagulation et peuvent influencer le rendement
et la structure finale de fromage. Dans ce contexte on étudie les caractéristiques des caillées utilisant trois
types de présure : L’agent de coagulation d’origine animale, obtenu à partir de la caillette (quatrième
estomac) des jeunes veaux et standardisé en quantité de chymosine-pepsine; Chymosine pure de 1er
génération produite par fermentation et exempte d'OGM; Chymosine de 2ième génération, de même produite
par fermentation et exempte d'OGM et avec une meilleure spécifié de clivage de la caséine k.
En même temps, une variable importante de la coagulation du lait est la teneur en phosphate de
calcium colloïdal (PCC) qui semble d’être un facteur primordial de l'aptitude du lait à la coagulation par la
présure qui diminue le temps de prise et augmente la fermeté de gel. En effet, toute modification dans la
répartition minérale se répercute sur le comportement technologique des laits et les propriétés rhéologiques
des coagulums [5].
La modification de teneur de calcium a été réalisée par l’addition de CaCl2 qui apporte des ions de
Ca2+ qui participent directement à la structure du réseau caséinique, réduit le temps de coagulation de la
présure, améliore la rétention de ce minéral dans les fromages, améliore le taux de poids et la rétention sec de
protéines et de graisses [4] et par des changements de pH simulé par l'utilisation de la glucono-δ-Lactone
(GDL), où l'hydrolyse de GDL en acide gluconique résulte une diminution du pH. La diminution de pH
contribue à la solubilisation de calcium. Un abaissement avant fabrication modifie les équilibres minéraux et
donc les propriétés rhéologiques du coagulum et de texture du fromage. L'objectif de cette étude est de 2
ordres :
 d'une part, quantifier l'influence de la teneur en calcium du lait sur les caractéristiques physico-
chimiques en fabrication de type fromages frais produite par la méthode MMV. Le degré de minéralisation
tend à son côté d’être analysé en dépendance de l’abaissement de pH par différentes concentrations de GDL
et par l’addition de chlorure de calcium
 d'autre part, expliquer le pouvoir coagulant des différents types de présures dans le lait concentré de
vache et comparer les prédictions établies à partir des critères de composition de 100% de chymosine et un
mélange de chymosine-pepsine (80% chymosine et 20% pepsine) en corrélation avec les paramètres de la
coagulation.

54
2. Matériel et méthodes
2.1. Plan d'expérience
Le processus d’élaboration et de l'analyse de texture et caractéristiques du produit obtenu a eu lieu
dans les locaux du laboratoire des produits laitiers d’Aula de Productos Lacteos de l'Université de Santiago
de Compostela, siège Lugo. Les expérimentes ont été effectués avec de lait qui provient de la région de
Galicia, utilisant trois types d’agents coagulants : d’origine animale - CHYMAX Naturen Premium et
produite par fermentation - CHYMAX Plus et CHYMAX M 200. Il a été réalisé 12 fabrications en
parallèle de fromage frais par la coagulation enzymatique, utilisant du lait écrémé, pasteurisé 75 0C et
concentré en 12% de matière protéique (MP) par ultrafiltration par une membrane organique spirale. Pour
deux échantillons en préconisant une solubilisation de calcium on a induit avant une acidification avec GDL
en concentrations de 1,33% pour aboutir à pH 6,0 et 4% pour pH 5,5. Après la pasteurisation de 1000 l du
lait, un échantillon a été additionné avec de CaCl2 et les autres trois au pH différents (6,8, 6,0 et 5,43) ont été
emprésurés, mélangés est versés dans des potes et maintenues pour une période d’une demi-heure dans la
chambre à chaud à 32°C et après pour une période de 3-4 jours dans le frigo à une température 7-8°C.
2.2. Les mesures de texture
2.2.1. L’analyse de Profil de Texture TPA
Un échantillon de fromage est découpé selon une forme standardisé puis compressé à deux reprises par
un mobile plat métallique de 4 cm de diamètre, dans un texturomètre de type TA-XT Plus. Les propriétés
texturales ont été mesurées avec un analyseur de texture modèle Micro Systems TA-XT Plus, avec Texture
Expert Exceed logiciels. L’adaptation de la méthode TPA aux fromages frais s’est faite à 3 niveaux : la
forme de l’échantillon, la vitesse et le pourcentage de compression. Les paramètres retenues pour l’étude ont
été une vitesse de 1 mm/s, un taux de compression de 35% et une forme d’échantillon correspondant à un
cube de 20×20×20 mm. Il y a déterminé la Dureté (N), Elasticité (mm), Cohésion (adimensionnel) et
Gommeux (adimensionnel).

2.2.2. L’analyse de Pénétration


Les échantillons de fromage ont été soumis à la compression uniaxiale utilisant une sonde sphérique de
diamètre 3 mm avec des paramètres de fonctionnement suivants montres dans le tableau suivant.

Tableau 2. Les paramètres d’opération pour le test de pénétration avec une sonde sphérique
Test Distance Vit. de pre- Vit. d´essai Vit. post Force de
essai (mm/s) (mm/s) essai (mm/s) déclenchement,
G
Pénétration 25,0 mm 2 ,00 1,00 5,00 5,0

Les tests de pénétrométrie étaient effectués sur l’échantillon perpendiculairement au pote, à la


température de réfrigération de 4-8° C. Autant pour l’analyse du profil de texture, tant pour la pénétration la
valeur de dureté du produit a été obtenue à partir de l'information graphique de la force par rapport à la
déformation, dont les valeurs ont été traitées en utilisant le logiciel Texture Expert Exceed, Version 5.00.

3. Résultats et discussions
En général, plusieurs paramètres rhéologiques caractérisant les gels à base de caséine dépendent du
nombre et force des liaisons entre les particules de caséine, de la structure de ce dernier et la distribution
spatiale des brins constituant ces particules.
L’augmentation de la teneur en calcium par l’addition de CaCl2 et un faible abaissement de pH par
GDL entraîne une augmentation du nombre ou de la force des liaisons hydrophobes, entraînant les particules
des micelles à se rétrécir, il en résulte des zones de contact plus grandes (jonctions) entre les particules et des
interactions plus fortes entre celles-ci. Par conséquence, on obtient des gels plus fermes avec des valeurs de
dureté de gel plus hauts (Tableau 3.1 et 3.2).
La diminution de pH par GDL a montré un gel plus visqueux avec l’augmentation de la concentration
de GDL. Cependant, le gel moins ferme est attesté avec une dose de GDL qui diminue le pH jusqu’à 5,43,
mais en diminuant le pH également par GDL mais à une valeur de pH 6,03 les gels sont plus fermes, même
plus que dans le cas d’utilisation de chlorure de calcium. Ces résultats sont en corrélation avec les travaux de
Zoon [6] qui a montré que au-dessous de pH 5,8 diminué par GDL les gels sont moins fermes, tandis que la
diminution jusqu’à ce valeur les gels sont plus fermes que au pH normal 6,8. De même, ces travaux sont en
corrélation avec les travaux de Lucey et van Vliet [3] que montrent que les gels à base de caséine induits par

55
GDL peuvent subir de nombreuses réarrangements au niveau des particules qui conduit à la formation de
groupements denses au cours de l'étape d'agrégation [3].Grand réarrangement des particules d'agrégation
devrait conduire à une plus grande perméabilité, des pores plus larges, G’ bas et faible contrainte
d'écoulement et de tension [3]. Comme conséquence, à une forte déminéralisation on détecte une très faible
synérèse et des gels plus mous. Avec la diminution du pH par une concentration croissante de GDL la
synérèse augmente au cours de stockage.
Le taux d'agrégation et de la rigidité des gels sont renforcés par l'addition de calcium, par conséquent,
ainsi l'addition de calcium produit des gels ayant des propriétés viscoélastiques différentes. L'intégrité de la
micelle n’est également pas affectée lorsque le calcium est ajouté, soit directement, soit par dialyse. L'effet
du calcium a été attribuée à la réduction de ζ potentiel global de micelles de caséine, d'où la réduction de la
répulsion électrostatique et une augmentation des liaisons entre les micelles de caséines [1].

Tableau 3.1. Moyenne des paramètres d'analyse TPA Tableau 3.2. Moyenne des paramètres de test de
pour douze échantillons de fromage (le premier nombre pénétration pour les échantillons. (le premier
de code correspond à la présure : numéro 1- la présure nombre de code correspond à la présure : numéro
de première génération, numéro 2 – présure de 1- la présure de première génération, numéro 2 –
deuxième génération, 3- présure animale ; le 2ieme présure de deuxième génération, 3- présure
numéro correspond au type de lait : 1- lait normal, 2- animale ; le 2ieme numéro correspond au type de
lait enrichi en calcium, 3- lait pH 6,03 et 4 –lait ph 5.43) lait : 1- lait normal, 2- lait enrichi en calcium, 3-
lait pH 6,03 et 4 –lait ph 5.43)

Les fromages fabriqués avec un faible pH ont une texture plus facilement supposés à une déformation
et moins friables. La réduction forte de pH conduit à une plus grande protéolyse et élasticité réduite, la
variation de la texture est due à la teneur en calcium inférieure du fromage à un pH plus faible. D'autre part,
la réduction de pH s’accompagne par une cohésion base et donc un gommeux réduit. Cependant, on n’atteste
pas des différences grandes entre les valeurs de l’élasticité et cohésion entre les différents fromages.
Statistiquement tous les gels sont pratiquement égaux dans la caractéristique de gommeux dans le cas
d’utilisation du lait au pH ≥ 6.
Concernant l’agent coagulant utilisé, on n’a pas des différences statistiques entre toutes les trois
présures utilisées, seulement dans le cas de fromages produits avec de lait acidifié au pH 5,43, d’après
l’étude statistique il est visible que les fromages avec de la présure de deuxième générations forme un gel
plus ferme, suivi par la présure de première génération, les gels moins fermes sont produite par les enzymes
animales. Dans ce cas nous pouvons dire que le choix d’un certain coagulant dans les conditionnes de travail
utilisées n’a pas d’autant importance. D’après les analyses de texture on peut voir des différences entre les
agents coagulants qui ont une composition 100% de la chymosine et un degré de purifications plus hautes

56
(Présure 1 et Présure 2) et le coagulant d’origine animale ou la composition est mélangé avec des autres
enzymes telles que la pepsine [2]. En effet, la chymosine animale présente une activité protéolytique
générale modérée mais hydrolyse spécifiquement la liaison Phe105-Met106 de la caséine κ du lait.

Conclusion
Les résultats de cette étude ont démontré que le degré de minéralisation et la présure utilisée pour
coaguler le lait influence de manière significative le rendement fromager qui est lié avec le degré de fermeté
et dureté de gels de lait. En ce qui concerne la texture et la rhéologie des fromages, l'évaluation instrumentale
a montré que l'addition de calcium et la diminution de pH par GDL à 6.03 augmente la dureté de fromages,
cependant, cette modification de la dureté de fromages fabriqués avec différentes valeurs de pH plus haut
(6,79) ou plus bas (5,43) montre des fromages avec une dureté et fermeté plus bas. En même temps, pour
obtenir des gels firmes il est mieux d’utiliser de présures produites par fermentation qui sont de la chymosine
100% en comparaison avec la chymosine animale.

Bibliographie
1. Choi, J., Horne, D.S., Lucey, J.A. Effect of insoluble calcium concentration on rennet coagulation
properties of milk. J. Dairy Sci. 2007; 90:2612–2623.
2. Delgado D.1 et Gallego M.2. Efecto de diferentes enzimas coagulantes sobre la cinetica de
coagulation, desuerado y rendimiento de cuajadas enzimáticas de vaca en la elaboración de queso fresco.
ILE, 2013;
3. Lucey, J. A., van Vliet, T., Grolle, K., Geurts, T. and Walstra, P. (1997) Properties of acid gels made
from Na caseinate with gluconod-lactone. 2. Syneresis, permeability and microstructural properties.
International Dairy Journal, 7,389-397.
4. Santos B.N.C1; Silva C.C.C. V.1; Dominguez J.R.1; Cortez M.A.S.1; Freitas D.DG.C.2; Chiappini
C.C.J. ; Araujo K.G.L1. Effect of calcium addition and pH on yield and texture of Minas cured cheese. Arq.
1

Bras. Med. Vet. Zootec. vol.65 no.2 Belo Horizonte Apr. 2013.
5. y Le Graet, G Brulé. Les équilibres minéraux du lait : influence du pH et de la force ionique. Le
Lait, 1993, 73 (1), pp.51-60.
6. Zoon P., van Vliet, T., & Walstra, P. (1989). Rheological properties of rennet-induced skim milk
gels. 4. The effect of pH and NaCl. Netherlands Milk and Dairy Journal, 43, 17-34.

57
CERCETAREA ADAOSULUI DE EXTRACT DIN FRUCTE DE
MĂCEŞ ASUPRA CALITĂŢII BOMBOANELOR
DE TIP „GUMMY BEARS”

Alina RAILEAN, Aliona GHENDOV-MOŞANU, Rodica STURZA

Universitatea Tehnică a Moldovei

Abstract: În acest studiu, s-a cercetat posibilitatea utilizării extractului de măceş, bogat în taninuri şi
compuşi polifenolici, în calitate de colorant natural, pentru lărgirea sortimentului de bomboane de tip
„Gummy bears”. S-a studiat valoarea biologică a extractului din fructe de măceş şi influenţa adaosului de
extract asupra calităţii bomboanelor. S-a constatat că indicii fizico-chimici, microbiologici ai bomboanelor
obţinute corespund valorilor admise conform documentelor normative în vigoare, iar activitatea
antiradicalică DPPH• în condiţiile digestiei gastrice in vitro a probei cu conţinut optim de extract este
pozitivă, deci manifestă o acţiune antioxidantă, spre deosebire de activitatea antiradicalică a probei martor,
care este negativă. Extractul din fructe de măceş s-a dovedit a fi potrivit pentru utilizare în calitate de
colorant natural pentru obţinerea bomboanelor de tip „Gummy bears”, rezultînd un produs cu valoare
biologică sporită şi proprietăţi organoleptice deosebite.

Cuvinte cheie: activitate antiradicalică, in vitro, extract, fructe de măceş, bomboane, Gummy bears.

Introducere
În prezent, pentru a crea produse funcţionale promiţătoare se studiază posibilitatea utilizării adaosurilor
pe bază de plante locale, foarte răspîndite în regiune. Adaosurile vegetale constituie surse de substanţe
biologic active, care o dată ce sunt incluse în alimentaţia omului, sunt potenţial capabile să manifeste efecte
curativ-profilactice în cazul afecţiunilor secolului XXI. Măceşul (Rosa canina) este o specie de plantă nativă
din Europa, nord-vestul Africii şi vestul Asiei. Fructele de măceş conţin polifenoli [1, 2] şi carotenoide [3,
4]. Este cunoscut faptul că carotenoidele protejează organismul uman împotriva radicalilor liberi şi reduce
riscul de cancer şi boli cardiovasculare [5], pe cînd antioxidanţii fenolici acţionează ca donori de electroni
sau de hidrogen şi inhibă mobilitatea electronilor în reacţiile în lanţ a radicalilor liberi [6].
Scopul cercetării este lărgirea sortimentului de bomboane de tip „Gummy bears” prin utilizarea
extractului din fructe de măceş.

1. Materiale şi metode
S-a utilizat extractul din fructe de măceş, pregătit din fructe autohtone. Pentru obţinerea extractului,
fructele uscate de măceş au fost mărunţite pînă la starea de pulbere şi cernute. Pulberea obţinută a fost supusă
extracţiei în mediu hidroalcoolic utilizînd etanol de concentraţia 50 %. Extracţia s-a efectuat în raport solid-
lichid 1:15, în baia de apă la temperatura de (65.0±1.0)˚C. Extractul obţinut a fost supus filtrării, apoi
distilării la rotavapor la temperatura de (65.0±1.0) °C. S-a obţinut extractul cu fracţia masică de substanţe
uscate (73.0±0.5) %, care a fost depozitat în recipiente de culoare închisă la temperatura (4.0±1.0) °C.
S-a determinat valoarea biologică activă a extractului: conţinutul de taninuri, conţinutul de compuşi
fenolici, indicele de polifenoli totali şi activitatea antiradicalică DPPH•. Conţinutul de taninuri şi compuşi
fenolici s-au determinat cu ajutorul reactivului Folin-Ciocâlteu, care oxidează totalitatea compuşilor fenolici
pînă la un amestec de oxizi coloraţi în albastru [7]. Intensitatea culorii s-a determinat la spetrofotometru la
lungimea de undă 750 nm. Pentru determinarea conţinutului de taninuri, s-a construit curba de etalonare
utilizînd soluţie etalon de enotanin cu concentraţia de la 0,0003 mg/ml pînă la 0,006 mg/ml. Curba de
etalonare a taninului corespunde ecuaţiei y= 0,0717x + 0,0112. Pentru determinarea conţinutului de compuşi
fenolici, s-a construit curba de etalonare utilizînd soluţie de acid galic cu concentraţia de la 0,2 g/L pînă la
1 g/L. Curba de etalonare a taninului corespunde ecuaţiei y= 1.3238x - 0,0014.
Determinarea indicelui de polifenoli totali (IPT) s-a realizat cu un spectrofotometru care a permis citiri
la 280 nm. IPT sau indicele D280 este egal cu:

(1)

unde: A280 - densitatea optică(absorbanţa) citită la spectrofotometru;

58
d - factorul de diluţie.
Activitatea antiradicalică DPPH• a extractului s-a determinat prin metoda lui Brand-Williams [8].
Bomboanele de tip „Gummy bears” s-au pregătit pe bază de gelatină, zahăr, melasă, amidon, sorbitol,
acid citric şi apă, cu adaos de extract din fructe de măceş. S-a optat pentru prepararea a 3 probe cu diferit
conţinut de extract, raportat la masa produsului: 1 %, 2 % şi respectiv 3 %, precum şi o probă martor cu
conţinut de colorant sintetic tartrazină 0.02 %. Acestea au fost păstrate în frigider, la temperatura de (6±2)
ºC. Indicii fizico-chimici (fracţia masică de substanţe uscate, aciditatea titrabilă, fracţia masică de substanţe
reducătoare), organoleptici ai bomboanelor obţinute au fost comparaţi cu cei ai probei martor, dar şi cu
valorile admise conform Hotărîrii Guvernului nr. 204 [9]. Indicii microbiologici (numărul total de germeni)
au fost comparaţi cu valoarea admisă conform СанПиН 2.3.2.1078-01 [10]. Metodele de determinare
utilizate sunt prezentate în tabelul 1.

Tabelul 1. Metodele de determinare a indicilor fizico-chimici şi microbiologici.


Indici Metoda
Fracţia masică de substanţe uscate GOST 5900-73 [11]
Aciditatea titrabilă GOST 5898-87 [12]
Fracţia masică de substanţe reducătoare GOST 5903-89 [13]
Numărul total de germeni (NTG) SM EN ISO 4833-1:2014 [14]

Activitatea antiradicalică DPPH• în condiţiile digestiei gastrice in vitro s-a realizat cu scopul simulării
digestiei gastrice, în prezenţa pepsinei, la pH=2.0±0.1 (HCl), temperatura (37.0±0.1) ºC, cu durata etapei de
2 ore. Activitatea antiradicalică s-a evaluat cu ajutorul radicalilor liberi DPPH• (2,2-diphenyl-1-
picrylhydrazyl) [8]. Determinările spectrofotometrice au fost realizate la spectrofotometrul „HACH LANGE
DR-5000”, în a cincea zi la lungimea de undă λ=515 nm.
Activitatea antiradicalică a fost exprimată ca procent de reducere a DPPH• (AA, %):
A  A30
AA%  0  100 , [%] (2)
A0
unde: A0 - absorbanţa soluţiilor DPPH• în momentul de timp t=0 s;
A30 - absorbanţa soluţiilor DPPH• după 30 de minute.

2. Rezultate şi discuţii
Conţinutul de substanţe biologic active în extractul din fructe de măceş este prezentat în tabelul 2.
Rezultatele confirmă valoarea biologică a extractului, cel din urmă păstrînd principiile active ale fructelor de
măceş din care a fost pregătit.

Tabelul 2. Conţinutul de substanţe biologic active în extractul din fructe de măceş.


Conţinutul de taninuri, Conţinutul de compuşi fenolici, Indice de Polifenoli Activitatatea
mg / gextract mgacid galic / gextract Totali antiradicalică DPPH•,%
106.41±1.34 26.98±0.38 69.08±0.25 85.11±0.02

Fracţia masică de substanţe uscate şi aciditatea titrabilă s-au determinat în a 5-a zi, şi respectiv în a 50-
a zi din data producerii. Din figura 1, se observă că fracţia masică de substanţe uscate creşte o dată cu
mărirea concentraţiei de extract şi variază în a cincea zi în limitele (71.38±0.2) % şi (75.83±0.36) %.
Adaosul de 1 % de extract din fructe de măceş a mărit fracţia masică de substanţe uscate cu 3.09 %, iar
adaosul de 2 % a dus la creşterea acestui indice cu 3.66 %, şi respectiv adaosul de 3 % - cu 4.45 % faţă de
fracţia masică de substanţe uscate a probei martor, fapt cauzat de conţinutul mare de substanţe uscate în
extract. Fracţia masică de substanţe uscate a scăzut în a 50-a zi faţă de a 5-a zi, în medie cu 1.2 %, fapt
datorat probabil conţinutului de sorbitol, care este un agent de umectare.
Studiind figura 2, s-a constatat că aciditatea titrabilă creşte o dată cu mărirea concentraţiei de extract şi
variază în a cincea zi în limitele (14.1± 0.1) şi (17.1±0.1) grade de aciditate. Adaosul de 1 % extract din
fructe de măceş a dus la mărirea acidităţii titrabile cu 2.3 grade de aciditate, adaosul de 2 % - cu 2.6 grade de
aciditate, şi respectiv, adaosul de 3 % a cauzat mărirea concentraţiei cu 3 grade de aciditate în comparaţie cu
aciditatea probei martor, datorită conţinutului mare natural de acizi organici în extract. Aciditatea titrabilă,
s-a mărit în a 50-a zi faţă de a 5-a zi, în medie cu 0.3 grade de aciditate, valoare neconsiderabilă.
Din figura 3, se observă că fracţia masică a substanţelor reducătoare, determinată în a 5-a zi din data
producerii, se măreşte nesemnificativ o dată cu adăugarea extractului din fructe de măceş, acest indice

59
variind în limitele (13.49±0.12) % şi (15.92±0.14) %. Adaosul de 1 % extract din fructe de măceş faţă de
masa produsului a avut drept consecinţă creşterea conţinutului de substanţe reducătoare cu aproape 2 %, iar
adaosul de 2 % - cu 2.15 %, şi respectiv, adaosul de 3 % - cu 2.43 % faţă de proba martor.

Fig. 1. Fracţia masică de substanţe uscate, în a 5-a şi Fig. 2. Aciditatea titrabilă, în a 5-a şi a 50-a zi din
a 50-a zi din data producerii, %. data producerii, grade de aciditate.

Fig. 3. Fracţia masică a substanţelor Fig. 4. Numărul total de germeni, în a 5-a zi


reducătoare, în a 5-a zi din data producerii, %. şi a 50-a zi din data producerii, UFC/g.

Fig. 5. Indicii organoleptici ai bomboanelor obţinute. Fig. 6. Activitatea antiradicalică DPPH· în condiţiile
digestiei gastrice in vitro a probei cu conţinut de 2 %
extract din fructe de măceş faţă de masa produsului,
în comparaţie cu proba martor.
Analizînd rezultatele obţinute, se poate afirma că atît în a 5-a zi, cît şi în a 50-a zi din data producerii,
caracteristicile fizico-chimice a bomboanelor obţinute corespund cu valorile admise reglementate, conform
Hotărîrii Guvernului nr. 204 [9].
Studiind figura 4, se observă că numărul total de germeni scade o dată cu mărirea concentraţiei
extractului din fructe de măceş, fapt care confirmă activitatea antimicrobiană modestă a acestuia. Toate

60
produsele atît în a 5-a zi, cît şi în a 50-a zi, au numărul total de germeni ce corespunde cu valoare admisă
reglementată, conform СанПиН 2.3.2.1078-01 [10].
Din figura 5, se observă că indicii organoleptici ai bomboanelor cu adaos de extract din fructe de
măceş sunt superiori celor ai probei martor, iar cele mai bune rezultate s-au obţinut pentru proba cu
concentraţia medie de extract vegetal de 2 %, pentru care s-a şi efectuat determinarea activităţii radicalice
DPPH• in vitro.
Analizînd figura 6, s-a constatat că proba martor, cu colorant sintetic are activitate antiradicalică
DPPH• negativă: (-58.95±1.02) %, manifestînd deci o acţiune oxidantă. Proba cu extract din fructe de măceş
2 % faţă de masa produsului, are activitatea antiradicalică pozitivă, (18.1±0.37) %, deci acţiune antioxidantă,
ceea ce prezintă un argument extrem de important în favoarea acestui produs.
Concluzii
În urma studiului, s-a constatat că extractul din fructe de măceş este potrivit pentru utilizare în calitate
de colorant și ingredient funcțional, cu scopul lărgirii sortimentului de bomboane de tip „Gummy bears”.
Proprietăţile fizico-chimice şi microbiologice ale bomboanelor elaborate sunt conforme documentelor
normative în vigoare. Bomboanele obținute au valoare biologică sporită, exprimată prin activitatea
antiradicalică în condiţiile digestiei gastrice in vitro apreciabilă şi proprietăţi organoleptice deosebite,
desertul fiind potențial capabil să combată stresul oxidativ şi bolile asociate acestuia.

Bibliografie
1. SU, L., YIN, J. J., CHARLES, D., et. al., Total phenolic contents chelating capacities and
radicalscavenging properties of black peppercorn, nutmeg, rosehip, cinnamon and oregano leaf. In: Food
Chemistry. 2007, nr. 100, p. 990–997.
2. DURU, Neşe, Feryal, et.al., Changes in Bioactive Compounds, Antioxidant Activity and HMF
Formation in Rosehip Nectars During Storage. In: Food Bioprocess Technol, 2011.
3. BÖHM, V., FRÖHLICH, K., & BITSCH, R., Rosehip—a “new” source of lycopene? In: Molecular
Aspects of Medicine. 2003, nr. 24, p. 385– 389.
4. HODISAN, T., SOCAIU, et.al., Carotenoid composition of Rosa canina fruits determined by thin-layer
chromatography and high-performance liquid chromatography. In: Journal of Pharmaceutical and
Biomedical Analysis. 1997, nr. 16, p. 521–528.
5. KOPSELL, D. A., and KOPSELL, D. E., Accumulation and bioavailability of dietary carotenoids in
vegetable crops. In: Trends in Plant Science. 2006, nr. 11, p. 499–507.
6. BLOKHINA, O., VIROLAINEN, V., and FAGERSTEDT, K. V., Antioxidants, oxidative damage and
oxygen deprivation stress: a review. In: Annals of Botany. 2003, nr. 91, p. 179–194.
7. V.L. SINGLETON, R. ORTHOFER, et.al., Analysis of total phenols and other oxidation substrates and
antioxidants by means of Folin-Ciocalteu reagent. In: Methods Enzymol. 1999, nr.299, p.152.
8. BRAND-WILLIAMS W, CUVELIER ME, BERSET C., Use of free radical method to evaluate
antioxidant activity. Lebensm Wiss Technology 1995; 28: p. 25-30.
9. Hotărîrea Guvernului Nr. 204 din 11.03.2009 cu privire la aprobarea Reglementării tehnice „Produse de
cofetărie”, publicat: 20.03.2009 în Monitorul Oficial Nr. 57-58, art Nr : 254.
10. СанПиН 2.3.2.1078-01. Гигиенические требования безопасности и пищевой ценности пищевых
продуктов. Введ. 2002-09-01, ст. 3295.
11. GOST 5900-73. Produse de cofetărie. Metode de determinare a umidităţii şi substanţelor uscate.
12. GOST 5898-87. Produse de cofetărie. Metode de determinare a acidităţii şi alcalinităţii.
13. GOST 5903-89. Produse de cofetărie. Metode de determinare a zahărului.
14. SM EN ISO 4833-1:2014. Microbiologia lanţului alimentar. Metoda orizontală pentru enumerarea
microorganismelor. Partea 1: Tehnica de numărare a coloniilor la 30 °С prin metoda turnării în plăci.

61
IMPACTUL LUMINII ASUPRA INDICELUI FOTOCOLORIMETRIC ŞI A
SPECTRELOR ULEIULUI DE NUCI

Luiza SANDULACHI, Natalia KULCIŢKAIA, Eugenia BOAGHI

Universitatea Tehnică a Moldovei

Abstract: Pe parcursul depozitării în uleiul de nuci se petrec diferite modificări fizico chimice şi biochimice
ce conduc la degradarea uleiului. Acest articol prezintă un studiu de caz în aprecierea modificărilor ce au
loc în uleiul de nuci la depozitare prin analiza spectrală şi determinarea indicelui fotocolorimetric (PCI),
prin metoda Lovibond. Aceste testări au fost efectuate în uleiul de nuci păstrat la temperatura camerei la
întuneric şi lumină. S-au înregistrat modificări spectrale semnificative în uleiul de nuci păstrat la lumină în
intervalul de lungime de undă 310-650nm.

Cuvinte cheie: ulei de nuci, indicele fotocolorimetric, metoda Lovibond, spectru.

Introducere
Oxidarea lipidelor este o problemă majoră în tehnologia produselor alimentare - atât din perspectiva
sănătății și din punct de vedere economic. Ştiinţa alimentelor se ocupă permanent de stabilitatea lipidelor,
mai ales a celor cu conţinut major de acizi graşi polinesaturaţi. Acesta este reprezentat de momentul în care o
probă ulei rezistă la oxidare și poate fi folosită pentru a evalua cînd uleiul ajunge la un nivel de oxidare
inadecvat pentru ingestia umană sau chiar pentru utilizarea lor în procesele de prăjire [1].
Oxidare lipidelor reprezintă o serie de reacții chimice nedorite în care este implicat oxigenul, conducînd
la degradarea calităţii unui ulei. Are loc râncezirea uleiului, diminuînd proprietăţile organoleptice: apariţia
gustului şi mirosului neplăcut, precum şi modificarea culorii. Oxidarea nu este o simplă reacţie ci reprezintă
o serie complexă de reacții. Când uleiul se oxidează se formează o serie de compuşi de descompunere la
diferite etape, începînd cu produsele primare de oxidare (peroxizi, diene, acizi grași liberi), apoi produsele
secundare (carbonili, aldehide, triene) și în cele din urmă produsele terțiare [3, 4].
Stabilitatea uleiului de nuci este influenţată şi de razele solare. Lumina intensifică viteza reacţiilor de
degradare. Avînd un conţinut major de acizi graşi polinesaturaţi, stabilitatea oxidativă a ulei de nuci depinde
de compoziția chimică a nucilor, calitatea lor igienică și metoda de extracție a uleiului, parametrii de
depozitare: temperatură, umiditate, durata de depozitare.

1. Materiale şi metode
Din 20 kg de nuci Juglans regia L, soiul Cogîlniceanu, cultivate în R. Moldova, recolta anului 2014, s-a
obţinut ulei presat la rece. Uleiul a fost deshidratat, centrifugat, apoi repartizat în recipiente întunecate şi
transparente care au fost depozitate la temperatura de 20oC timp de 6 luni. După un anumit interval de timp
în probele supuse testării s-a determinat indicele fotocolorimetric (PCI) prin metoda Lovibond şi s-a făcut
analiza spectrală UV / Vis utilizând spectrometrul HACH-LANGE DR-5000.

 Fotocolorimetric color index (PCI), Metoda Lovibond


Culoarea grăsimilor și uleiurilor este evaluată mai frecvent folosind metoda Lovibond. Uleiurile și
grăsimile din diferite surse variază după culoare. Dacă culoarea uleiului rafinat este mai închisă decît cea
indicată în standardele în vigoare, probabil, că procesul de rafinare a fost necorespunzător. Modificarea
culorii uleiurilor la depozitare indică degradarea lor, adică procesele de oxidare chimică sau enzimatică [3].
Fotocolorimetric collor index (PCI) este o metodă standard de evaluare a culorii uleiului sau grăsimii în baza
fixării absorbţiei la anumite lungimi de unda λ 460, 550, 620 şi 670 nm. Indicele fotocolorimetric de culoare
se calculează după ecuația [1, 2] AOCS Metoda Cc-13c 50.

PCI  1,129 A460  69,7 A550  41,2 A620  56,4 A670 (1)

unde: PCI este Indicele fotocolorimetric de culoare;


A – absorbţia la diferite lungimi de undă, λ 460, 550, 620 şi 670 nm.
Absorbanța probelor de ulei a fost măsurată în UV / Vis la spectrometru HACH-LANGE DR-5000 la
lungimile de undă 460, 550, 620 și 670nm folosind cuva de cuarț cu dimensiunile 10x10mm.

62
 Analiza spectrală constă în fixarea spectrelor probelor de ulei supuse testării în diapazonul 190 – 1100
nm la spectrometrul HACH-LANGE DR-5000.

2. Rezultate şi discuţii
Studiul bibliografic și experimental efectuat arată că spectroscopia poate fi utilizată pentru aprecierea
stabilităţii uleiului de nuci. Indicele fotocolorimetric de culoare (PCI) ne permite să determinăm rapid dacă
în ulei au existat modificări fizico-chimice și biochimice ce conduc la degradarea lui, mai ales a celor bogate
în acizi graşi polinesaturaţi [4].
În tabelele 1şi 2 sunt prezentate rezultatele testării mostrelor de ulei de nuci depozitat în recipiente de
culoare închisă şi transparentă la temperatura de 20 – 25 oC, timp de 5 luni.
Tabelul 1
Modificarea absorbanței uleiului de nuci păstrat la întuneric şi la lumină

Proba Lungimea de Absorbţia uleiului de nuci


testării undă, nm Data testării
13.05.2015 20.05.2015 29.05.2015 19.10.2015
Ulei de nuci 460 0,267 0,204 0,261 0,186
depozitat la 550 0,079 0,033 0,076 0,034
întuneric 620 0,063 0,027 0,061 0,027
670 0,060 0,028 0,059 0,030
Ulei de nuci 460 0,267 0,279 0,267 0,038
depozitat la 550 0,079 0,094 0,085 0,007
lumină 620 0,063 0,081 0,069 0,004
670 0,060 0,077 0,063 0,001

Tabelul 2
Modificarea absorbanței uleiului de nuci depozitat la întuneric şi lumină

Lungimea de undă, Valoarea absorbţiei uleiului de nuci la diferite lungimi de undă


nm Control depozitat la întuneric depozitat la lumină timp
timp de 5 luni de 5 luni
415 0,325 0,254 0,074
420 0,322 0,248 0,069
425 0,323 0,244 0,064
430 0,323 0,241 0,060
435 0,315 0,232 0,056
440 0,299 0,217 0,051
445 0,284 0,204 0,047
450 0,277 0,199 0,045
455 0,274 0,194 0,274
460 0,267 0,186 0,038

63
Fig.2. Spectrul iniţial al uleiului de nuci testat Fig.3. Spectrul uleiului de nuci păstrat la întuneric
timp de 5 luni

Fig.3. Mecanizmul de oxidare a acizilor graşi Fig.4. Spectrul uleiului de nuci păstrat la lumină timp
polinesăturaţi de 5 luni

Datele prezentate în figura 1 atestă că modificarea IPC în mostrele de ulei de nuci depozitate la
lumină şi întuneric a fost diferită. Probabil, aceasta se datorează faptului, că lumina are o influență
importantă în degradarea uleiului de nuci (Fig.3).

Prezintă interes şi rezultatele analizei spectrale a uleiului de nuci depozitat la lumină şi întuneric(Fig.2
şi 4). S-a constatat o diminuare a extincţiei uleiului în intervalul de lungimea de undă 245-255 nm atît la
uleiul depozitat la întuneric, cît şi în cel depozitat la lumină. Modificări semnificative s-au constatat în
intervalul de lungime de undă 350-650nm, valoarea medie a absorbanțelor pe acest diapazon în uleiul de
nuci depozitat la lumină a scăzut de 3,86 ori faţă de uleiul martor, iar cea a uleiului păstrat la întuneric de

64
1,36 ori respectiv. Probabil, aceasta este consecinţa că lumina intensifică reacţiile de degradare a uleiului de
nuci.

Concluzii
Metodele de procesare uleiului influenţează asupra formării compuşilor primari şi secundari de
oxidare. În urma cercetărilor experimentale s-a constatat că lumina accelerează viteza reacţiilor chimice care
duc la pierderea calităţii uleiului. În primul rând se modifică esenţial proprietăţile senzoriale, în special
gustul şi aspectul.
S-au efectuat o serie de încercări în evaluarea stabilităţii uleiului de nuci presat la rece, prin calcularea
indicelui fotocolorimetric de culoare (PCI), metoda Lovibond aprobată de AOCS. Acest indicator ne
permite de a compara rapid influenţa diferitelor metode de prelucrare şi condiţiilor de depozitare a uleiului
de nuci. Analiza spectrală a demonstrat o modificare semnificativă a spectrelor uleiului de nuci păstrat la
lumină, în intervalul de lungime de undă 350-650 nm. Menţionăm că acest diapazon prezintă interes şi
necesită studiat. Rămîne de examinat şi influenţa tratamentului termic asupra spectrelor uleiului de nuci.

Bibliografie

1. Agee, G.W., Report of the Oil Color Committee. J Am Oil Chem. Soc:, 1950, 233–4.
2. AOCS, Color. Lovibond method using glasses calibrated in accordance with the
Lovibond tintometer color scale. Official Methods and Recommended Practices Official
Method Cc 13 e, 1992.
3. Sandulachi, E., Tatarov, P., Photometric color index of walnut oil, Proceedings of
International Conference MTFI-2014, Modern Technologies in the Food Industry, Chişinau,
281-286, 2014, ISSN 978-9975-80-840-8
4. http://www.oilsfats.org.nz/Oxidation%20101.pdf

65
IMPACTUL LUMINII ŞI TEMPERATURII ASUPRA CALITĂŢII ULEIULUI
DE NUCI
Eugenia SILIVESTRU, Luiza SANDULACHI, Anna GURJUI

Universitatea Tehnică a Moldovei

Abstract: Uleiul de nuci este foarte bogat în substanțe nutritive valoroase pentru sanătatea omului, din
aceste considerente el este recomandat pentru a fi utilizat în alimentație. Conținutul ridicat de acizi grași ai
uleiului de nuci conduce la unele modificari fizico-chimice și biochimice pe parcursul procesului de
păstrare. Degradarea uleiului poate fi determinată atît prin metode aplicative cît și senzoriale. Acest articol
reprezintă un studiu de caz al impactului temperaturii şi luminii asupra calității și siguranței uleiului de nuci
obținut prin presare la rece. Modificarea calității uleiului de nuci a fost apreciată prin măsurarea la
anumite intervale de timp a următorilor parametri: indicele de aciditate (IA) și indicele de peroxid (IP).
În baza studiului s-a observat că calitatatea și siguranța uleiului de nuci depinde de tratamentul termic, cu
cît temperatura este mai mare cu atît acumularea de peroxizi este mai rapidă. Lunina are o influienţă
semnificativă în comportarea uleiului de nuci la depozitare.

Cuvinte cheie: ulei de nuci, indicele de aciditate, indicele de peroxid, temperatura, lumina

Introducere

Calitatea și stabilitatea uleiului de nuci depind de compoziția chimică în special de conținutul de acizi
grași polinesaturați. Lipidele din uleiul de nuci conțin aproximativ 70% acizi grași polinesaturați, oxidarea
acestora este legată de apariția mirosului și aromei neplăcute [2].
Procesul de oxidare al lipidelor cuprinde un complex de reacții chimice nedorite cu implicarea
oxigenului care conduce la degradarea calității lor. În timpul păstrării are loc rîncezirea uleiului, cu
modificarea proprietăților organoleptice: apariția gustului și mirosului neplăcut, modificarea culorii. În faza
iniţială a procesului de oxidare a uleiului se formează peroxizii, în următoarele faze se formează diene,
triene, aldehide, cetone [1, 2].
Fiind caracterizat printr-un conținut bogat de acizi grași polinesaturați, stabilitatea oxidativă a uleiului
de nuci depinde în mare măsură de compoziția chimică a nucilor, condițiile lor de prelucrare, metoda de
extracție a uleiului precum și parametrii de depozitare (temperatura, umiditatea, durata).
Acest articolul este un studiu de caz al impactului luminii şi temperaturii (3, 20, 40 şi 60˚C) asupra
stabilităţii uleiului de nuci.

1. Materiale şi metode
Studiul a fost realizat pe uleiul de nuci presat la rece obținut din nuci autohtone Juglans regia L., soiul
Kogîlniceanu recolta anului 2014. În urma procesului de deshidratare și centrifugare uleiul a fost repartizat în
recipiente întunecate, care au fost depozitate la temperaturi diferite: 3˚C, 20 ˚C, 40 ˚C, 60 ˚C. De asemenea,
au fost pregătite pentru investigare şi mostre de ulei depozitat în recipiente transparente, pentru a testa
impactul luminii asupra stabilităţii uleiului. După un anumit interval de timp, în probele termostatate au fost
determinați următorii idicatori: indicele de aciditate (IA) și indicele de peroxid (IP).
Indicele de aciditate reprezintă cantitatea de hidroxid de potasiu, în miligrame, necesară pentru a
neutraliza acizii grași liberi dintr-un gram de produs.Conținutul acizilor liberi în lipide este variabil și
depinde de natura lor, de metodele tehnologice de obținere a grăsimilor, gradul de hidroloiză al gliceridelor
[3]. Acest indicator în eșantioanele studiate a fost determinat prin metoda [5].

(1)

unde: IA - indicele de aciditate, mg KOH/g;


VKOH – volumul KOH consumat la titrare, ml ;
NKOH – concentraţia exactă a soluţiei standarde de KOH folosită la titrare, mol/dm3;
mpr - masa probei, g.

66
Indicele de peroxid exprimă numărul de moli echivalenţi de peroxid la 1 kg de materie grasă. Cel mai
frecvent este măsurat cu scopul de a stabili gradul de oxidare al lipidelor. Principiul metodei de determinare
a indicelui de peroxid este bazat pe reacţia de interacţiune a produselor de oxidare a uleiurilor vegetale
(peroxizi şi hidroperoxizi) şi iodura de potasiu în soluţie de acid acetic şi cloroform şi apoi determinarea
cantităţii de iod eliminat la titrarea cu soluţie de tiosulfat de natriu prin metoda titrimetrică [6].

(Vref  Vpr)  Ntios 1000


IP = mpr( g ) , [mol peroxid/kg materie grasă], (2)

unde: IP- indicele de peroxid, mol peroxid/kg materie grasă;


Vref - volumul soluţiei de Na2S2O3 consumat la titrarea probei de referinţă, [mL];
Vpr - volumul soluţiei de tiosulfat de natriu consumat la titrarea probei analizate, [mL];
Ntios – concentraţia normală a soluţiei de tiosulfat de natriu
1000 – coeficient de recalculare a mol peroxid/g în mol peroxid/kg.

2. Rezultate şi discuţii
Scopul acestui studiu a fost evaluarea influenței temperaturii şi luminii asupra stabilităţii uleiului de
nuci. Evaluarea stării de oxidare în uleiul de nuci presupune aplicarea unei serii de determinări analitice
pentru o mai bună înțelegere a nivelului de compuși de oxidare primari și secundari prezenți într-o anumită
probă [1]. În tabelul 1 sunt prezentate doar unele rezultate obţinute în urma testării impactului
temperaturii şi luminii asupra modificării acidităţii şi indicelui de aciditate al uleiului de nuci la depozitare.
Conform datelor din tabel, observăm că pe parcursul depozitării în toate probele de ulei de
nuci indicele de aciditate și aciditatea indiferent de temperatura tratării s-a modificat nesemnificativ. Se
observă modificări după 4 luni de depozitare. Practic aciditatea şi indicele de aciditate au crescut de 2 ori
comparativ cu valorile iniţiale ale uleiului testat. De remarcat ca mostrele de ulei au fost supuse tratării la 40
şi 60oC pe parcurs la 17 zile, apoi ele au fost păstrate în frigider la temperatura de 3 oC. Probabil acest fapt a
avut consecinţe asupra rezultatelor obţinute.
Rezultatele studiului realizat atestă că indicele peroxid creşte pe parcursul depozitării şi este favorizat
de creşterea temperaturii. Cu cât temperatura de depozitare este mai mare, cu atât mai repede se acumulează
peroxizii. S-a constatat că în a 7 zi în mostrele de ulei de nuci depozitate la temperatura de 60oC indicele
peroxid (IP) a atins valoarea de 10,36 ceea ce depăşeşte limita admisibilă a conformităţii uleiului (HG,
2010). În următoarele zile conţinutul de peroxizi în probe a crescut până la valoarea 19,54; apoi conţinutul
lor a început să scadă. În mostrele de ulei de nuci depozitate la temperatura de 40oC acumularea de peroxizi
a fost comparativ mai lentă, atingând valoarea de 10,38 în a 9 zi. Iar în probele de ulei depozitate la
temperatura de 20oC s-a constatat o acumulare nesemnificativă de peroxizi pe toată perioada de testare (17
zile) [2]. În figura 1 prezentăm unele rezultate vizavi de impactul temperaturii
şi luminii asupra indicelui de peroxid în uleiul de nuci păstrat la diferite temperaturi 3, 20, 40 şi 60˚C în
recipiente întunecate şi transparente. De menţionat că impactul temperaturii de 40 şi 60˚C asupra uleiului de
nuci a fost pe parcursul a doua săptămini, apoi aceste probe au fost păstrate în congelator.

Tabelul 1. Modificarea acidităţii şi a indicelui de aciditate a uleiului de nuci păstrat la diferite temperaturi

Durata Temperatura de depozitare Influenţa luminii


depozitării,
zile 60ºC 40ºC 20ºC 3ºC
Aciditatea (A)

0 0,06 0,06 0,06 0,06 0,06

3 0,08 0,07 0,07 0,06 0,08

7 0,09 0,08 0,10 0,08 0,08

67
14 0,09 0,07 0,07 0,06 0,08

120 0,12* 0,12* 0,11 0,12 0,13

Indicele de aciditate (Ia)

0 0,12 0,12 0,12 0,12 0,12

3 0,16 0,15 0,13 0,12 0,16

7 0,18 0,16 0,16 0,17 0,16

14 0,16 0,13 0,13 0,13 0,15

120 0,25* 0,25* 0,22 0,23 0,17

*
Mostrele de ulei au fost supuse tratării la 40 şi 60oC pe parcursul a 17 zile, apoi ele au fost păstrate în
frigider la temperatura de 3 oC.

Fig.1. Modificarea indicelui de peroxid (IP) al uleiului de nuci păstrat la diferite temperaturi şi lumină

68
Fig. 2. Impactul luminii şi temperaturii asupra modificării indicelui de peroxid în probele de ulei

Concluzii
Rezultatele studiului experimental relevă că atît temperatura cît şi durata depozitării influențează
asupra calităţii uleiului de nuci. S-a constat că cu cît tratamentul termic este mai ridicat cu atît degradările
sunt mai intense. Conform studiului, indicele de peroxid (IP), în uleiul de nuci depozitat la temperatura de 60
˚C, a atins valoarea de 10,36 în a 7 zi, cel depozitat la 40oC a atins valoare de 10,39 în a 9 zi, iar respectiv in
cel la 20 oC s-a constatat o acumulare nesemnificativă de peroxizi pe toată perioada de testare 17 zile.
Indicile de aciditate nu s-a modificat semnificativ pe parcursul perioadei de testare.
Lumina are un impact negativ asupra indicilor de calitate a uleiului de nuci, din aceste considerente
uleiul de nuci trebuie depozitat în recipiente întunecate.

Bibliografie
1. Frankel, E,N., Methods to determine the extent of oxidation. In Lipid Oxidation, Edition, The Oily Press,
England, 2005, p.99-127.
2. Sandulachi, L., Resitca, V., Boaghi, E., Klucițkaia, N. Impactul temperaturii asupra stabilitații uleiului de
nucă, Universitatea Tehnică a Moldovei, Materialele conferinţei studenţilor, doctoranzilor şi colaboratorilor
UTM, p.219-223, 2015.
3. Tatarov, P., Sandulachi, L. Chimia produselor alimentare, Ciclul de prelegeri. Partea II, Chişinău 2008,
128 p.
4. Hotărârea Guvernului nr.434 din 27.05.2010. cu privire la aprobarea Reglementării tehnice, Uleiuri
vegetale comestibile, Monitorul Oficial Nr. 87-90.
5. SR EN ISO 3596:2002 Grăsimi şi uleiuri de origine animală şi vegetală. Determinarea indicelui de
aciditate şi a acidităţii.
6. ASRO SR 13531, Produse alimentare. Determinarea indicelui de peroxid, 2008.

69
L'HYDROLYSE ENZYMATIQUE DU LACTOSE DANS UN
FROMAGE CREME AU CHOCOLAT
Dorina GHEORGHITA

Université Technique de Moldavie

Résumé: Cette recherche a pour but d'évaluer l'influence de la concentration de l’enzyme, de la température
et du temps de réaction dans le processus d'hydrolyse du lactose dans un fromage crème au chocolat. Le
lactose a été hydrolysé par voie chimique en utilisant l’enzyme lactase. Toutefois, par le temps de la réaction
enzymatique et les conditions de concentration évaluées, 100% de lactose hydrolysé n'a pas été atteint, mais
ont été enregistrés des valeurs admissibles entre 0,15 à 0,01 % du lactose dans le produit fini. Les
paramètres étudiés dans l'hydrolyse enzymatique du lactose sont essentiels pour permettre l'application de
lactase dans les produits laitiers complexes et pour l’adaptation du profil compositionnel du produit aux
consommateurs intolérants.

Mots clés: hydrolyse, lactose, lactase, fromage, intolérance, D-glucose, D-galactose.

Introduction

Le lait contient des glucides essentiellement représentés par le lactose, est le constituant le plus
abondant après l’eau (46-49 g/l). L'absorption du lactose par les humaines dépend de la présence de lactase
(β-galactosidase) (enzyme présente dans le suc gastrique). Les corps de certaines personnes ne font pas assez
de lactase, de sorte qu'ils ne sont pas en mesure de bien digérer le lait. Ces personnes ont un déficit en lactase
et sont appelés "intolérants au lactose." Le problème de l'intolérance au lactose est bien connue et répandue
dans plus de la moitié de la population mondiale [2]. Un large variété des produits sans lactose ont été
développés et sont maintenant disponibles sur le marché. À cet égard, l'une des technologies utilisées pour
produire des fromages crème délactosés est la méthode enzymatique.
Au cours des dernières années, l'intérêt de l'industrie laitière pour l'hydrolyse enzymatique de lactose a
augmenté progressivement dans le monde entier à la suite de nouvelles connaissances indiquant le degré de
malabsorption du lactose. L'hydrolyse du lactose dans les produits laitiers permit le développement de
nouveaux marchés notamment en ce qui concerne 1'alimentation des populations intolérantes au lactose (ce
qui correspond à 75 % de la population mondiale) [1].
L'hydrolyse du lactose réalisé par voie enzymatique s’effectue sous l’action de l’enzyme - lactase.
C’est une enzyme digestive, complexe, qui est sécrété par les glandes digestives, qui transfèrent leur contenu
dans le tube digestif, c’agit d’une digestion extracellulaire. La fonction de l'enzyme lactase (β-galactosidase)
est de catalyser l'hydrolyse du lactose en ses monosaccharides constitutifs (glucose et galactose)[6].

Fig. 1: L'hydrolyse du lactose en galactose et du glucose, catalysée la lactase


En bref, l'enzyme est utilisée dans l'industrie laitière pour produire des produits laitiers sans lactose,
qui est une approche appropriée pour résoudre le problème de l'intolérance au lactose qui affecte l'homme
dans le monde entier [3].
Les paramètres de la réaction, la température, acidité, temps de traitement, concentration en enzyme et
en lactose détermine la vitesse de la réaction. Dans les solutions avec une haute teneur du lactose se produire
la transgalactosylation, réaction qui peut former différents disaccharides et trisaccharides à partir de produits
finaux de l’hydrolyse (glucose et galactose). Dans les solutions qui contiennent le lactose de 25 à 30%,
peuvent se former jusqu'à 8% de disaccharides et trisaccharides - 5%, alors qu’une hydrolyse prolongée peut
diviser ces produits plus tard.

70
Les métaux lourds tels que le zinc (> 5x10-4 M) et le cuivre (> 5x10-4M) ont un fort effet inhibiteur
sur l'enzyme. Le calcium ionique ou libre dans des concentrations plus élevées (> 10-4 M) inhibe également
l'enzyme. En revanche, l'activité de la lactase et/ou la stabilité est amélioré par la présence du magnésium
(10-4 M), manganèse (10-4 M) et potassium (10-4 M). Les concentrations de phosphate jusqu'à 10-2 M
influencent positivement la stabilité, par la fixation du calcium.

1. Matériels et méthodes
1.1. La préparation de la base laitière

Les essais ont été éffectué sur un fromage de type mascarpone avec du chocolat blanc qui se fabrique
sous la marque Chocobo, par Innolact. Les échantillons du lait pasteurisé utilisés sont de l’entreprise
Innolact, s’agit d’une pasteurisation haute, le lait est soumis à des températures élevées, de 85 à 90 °C
pendant 1-2 secondes. Les mesures d'hygiène ont été respectées, afin d’éviter aucun risque de contamination.
Pour chaque échantillon de fromage crème, le lait était standardisé avec de la crème fraîche, pour
satisfaire le gras/extrait sec total. La crème est obtenue à partir d'un processus de centrifugation dans le
séparateur, avec un contenue de 40 % de matière grasse.
Pour améliorer positivement la qualité du lait pour le fromage à la crème et la concentration en
protéines, on ajoute poudre de protéine du lait de 60%, obtenu par un processus de diafiltration.
La couverture de chocolat blanc est de l’entreprise Natra et contient 24% du lait.
La base laitière est obtenue par le mélange du lait pasteurisé, de la crème fraîche, de la protéine du
lait, et du chocolat blanc qui sont des ingrédients complexes d’origines diverses avec de teneurs différentes
de lactose.

1.2. L’enzyme

Pour l’hydrolyse du lactose on utilise l’enzyme Maxilact, qui est une est une préparation purifiée de
lactase isolé d'une levure spéciale de lait, Saccharomyces (Kluyveromyces marxianus lactis). L’enzyme a
une activité minimale de 5000 NLU/g. Les conditions favorables pour cette enzyme sont le pH de 6,6 à 6,8 et
la température de 35 à 40 ° C.

1.3. La détermination de la teneur en lactose. Méthode enzymatique

La norme internationale prévoit deux méthodes enzymatiques destinées à la détermination de la teneur


en lactose, car celui-ci peut être hydrolysé en glucose et galactose. La teneur en lactose a été déterminée par
la voie de D-galactose. Le kit enzymatique utilisé K-Laggar (Lactose/D-Galactose) de la compagnie
Megazyme permet de déterminer, par spectrophotométrie la quantité de lactose.Avant d’effectuer l’analyse
enzymatique, on clarifie l’échantillon de la base lacté (1 g base lactée+60 g eau distillé). Les protéines du lait
sont alors précipitées à l’aide des solutions de Carrez-I et Carrez-II. La solution de Carrez-I est une solution
d’hexanocyanoferrate de potassium (K4[Fe(CN)6]3H2O) et la solution de Carrez-II est composée d’un
mélange de sulfate de zinc (ZnSO4) et d’hydroxyde de sodium (NaOH).
Principe: Les réactions enzymatiques intervenant dans l'analyse du lactose se retrouvent à la figure 2.
Le lactose est hydrolysé en D-glucose et D-galactose en présence de l'enzyme lactase et de l'eau.
La quantité de NADH formée dans cette dernière réaction est proportionnelle à la quantité de D-
Galactose
et de lactose respectivement. C’est le NADH qui est mesuré par l’augmentation de l’absorbance à 340 nm.

71
Fig. 2. Les réactions enzymatiques dans la détermination du lactose

La quantité de lactose est définit à partir de la différence entre la concentration de D-Galactose avec et
sans hydrolyse avec la lactase. Enfin, la concentration de lactose a été calculé par la formule suivante:

V  MV
c   A (1)
  d 
Où: V - volume final (mL); MW - masse moléculaire de la substance (g/mol); ε = coefficient d'extinction de
NADH à 340 nm; d = trajet de la lumière; ν = volume de l'échantillon.
Le temps d'analyse de la teneur en lactose, utilisant la méthode enzymatique par la voie D-galactose est
très rapide: 5 minutes approximativement à température ambiante.

2. Résultats et Discussions
Les expériences effectuées établissent que pendant 4 heures l'hydrolyse est efficace également en
rapport avec la dose utilisé, si la dose est moins de 2 g/L lactase, le lactose n’est pas hydrolysé
complétement.

Fig. 3. L’hydrolyse du lactose dans un fromage crème au chocolat blanc, lactase=2 g/L

Initialement, le fromage crème a une concentration de 4,8% de lactose, c’est une basse teneur du
lactose, qui ne favorise pas la transgalactosylation du glucose et galactose.
Il a été démontré que les produits de la réaction de transgalactosylation ,,galacto-
oligosaccharides’’constituent un facteur stimulant la croissance des Bifidobactéries, et permettraient donc un
enrichissement de la flore intestinale en Bifidobactéries au dépens d'autres microorganismes, en particulier
des bactéries pathogènes [7]. C’est inadmisible d’avoir des bactéries dans le fromage étudié, parce que ce

72
produit ne s’obtient pas par la fermentation, à l’opposé le pH est contrôlé pour éviter la formation d’acide
lactique.
Dans la pratique, pour la réalisation de l’hydrolyse on a utilisé un thermomix en acier inoxydable, qui
n’a pas un effet inhibiteur sur l'enzyme, le lait et les autres ingrédients utilisés n'ont pas d'exigences
particulières pour ce type de matériau.
Comme la lactase utilisée provient d'une levure des produits laitiers, on a observé que les conditions
optimales sont proches de la température et du pH naturel du lait, en d'autres termes, le pH de 6,4 à 6,6 et la
température de 35-40 ° C. La lactase est plus active à une température de 30 °C, mais pour assurer la qualité
et la sécurité sanitaire du fromage analysé , il est essentiel d’appliquer un processus thermique adéquat pour
rendre le produit commercialement stérile.
Pour prolonger la durée de conservation et supprimant la flore pathogène, on a utilisé la nisine - agent
antibactérien. Pendant l’hydrolyse le pH n’est pas stable, s’observe une diminution, mais qui n’inhibe pas
l’activité de l’enzyme. La lactase actionne effectivement.
Les monosaccharides formés par l'hydrolyse du lactose augmentent la douceur du produit [5].

Conclusion
Le but de cette recherche était de réduire le contenue de lactose sans affecter le processus
d’élaboration et en même temps la qualité du fromage crème au chocolat, qui est un produit complexe, ayant
divers sources de lactose, pas seulement du lait (crème fraiche, protéines sériques, chocolat blanc).
Il n’est pas généralement nécessaire pour hydrolyser le lactose 100%, sauf dans les cas extrêmes de
malabsorption du lactose [4]. Le produit étudié est considéré sans lactose s’il s’agit d’un pourcentage de 0,15
à 0,01 % du lactose.
L'hydrolyse enzymatique du lactose est un procédé biotechnologique important dans l'industrie
alimentaire. Les caractéristiques sensorielles et technologiques de la nourriture peuvent être améliorées par
l'hydrolyse du lactose.
L'hydrolyse du lactose dans le fromage crème, par exemple, améliore considérablement l'onctuosité.
De plus, après l’hydrolyse du lactose, le produit est plus sucrés, c’est dû au fait que le pouvoir sucrant du
lactose est inférieure aux celles de ses monosaccharides constitutifs, le galactose et le glucose.

Bibliographie
1. Burvall A., 1978. Lactose hydrolysis: nutritional and technological problems. Dissertation, Department
of applied nutrition, Chemical Centre, University of Lund, Sweden.
2. Dekker PJT, Daamen CBG, 2011. β-D-galactosidase. Encyclopedia of dairy science, vol 2, Academic,
London.
3. Harju et al., 2012. Lactose hydrolysis and other conversions in dairy products: technological aspects.
Int. Dairy J., 22 (2012), pp. 104–109.
4. Dutra M. et al., 2015. Lactose Hydrolysis in Milk and Dairy Whey Using Microbial β-Galactosidases.
Enzyme Research, Article ID 806240, 7 pages, Lajeado, RS, Brazil.
5. Mlichová and Rosenberg, 2006. Current trends of β-galactosidase application in food technology.J.
Food Nutr. Res., 45, pp. 47–54.
6. Shakeel-Ur-Rehman, 2009. Lactose, water, salts and minor constituents. vol 3. In: McSweeney PLH,
Fox PF (eds) Advanced dairy chemistry, 3rd edn. Springer, United States.
7. Tanaka T., Takayama H., et al., 1983. Effects of Administration of TOS and Bifidobacterium breve 4006
on the Human Fecal Flora. Bifidobacteria Microflora. Vol. 2, Yakult Central Institute for Microbiological
Research.

73
APLICAREA MIEZULUI DE NUCI DEGRESAT LA PRODUCEREA
SEMIFABRICATELOR TOCATE
Irina GRUMEZA, Ion SCRIPCARI, Angela GUDIMA, Ghenadie COEV,
Artur MACARI

Universitatea Tehnică a Moldovei


Institutul Ştiinţifico-Practic de Horticultură şi Tehnologii Alimentare

Abstract: este prezentat studiu privind aplicarea şrotului de nuci în tocătura pentru mici din carne de ovină
supuşi păstrării în stare refrigerată la 0÷+4 ºC, timp de 96 ore. Adaosul de şrot de nuci în tocătura pentru
mici constituie 5, 10, 15 %. Sa constatat că adăugarea şrotului de nuci în tocătura micilor din carne de
ovină pemite majorarea capacităţii de legare a apei şi micşorarea conţinutului de umiditate pe parcursul
păstrării, stabilitatea activităţii apei, modificarea slabă a valorii ph-ului, menţinerea conţinutului de sare.
Stabilitatea microbiologică a produsului finit se manifestă la 0÷+4ºC, timp de 48 ore, caracteristicile
senzoriale a semifabricatelor tocate din carne de ovină cu adaos de şrot de nuci sunt foarte bune.

Cuvînt cheie: mici de carne de ovină, semifabricate, miez de nuci degresat (şrot de nuci), păstrarea în stare
refrigerată.

Introducere

Semifabricatele din carne tocată reprezintă un grup sortimental de produse de carne mult solicitate de
consumatori. Pentru fabricarea lor se foloseşte tocătura de carne a diferitor animale, melanj sau praf de ou,
pâine de grâu, preparate proteice de origine animală sau vegetală, ceapă, alte legume şi condimente.
Micii reprezintă batonaşe din tocătură de carne în formă de cilindru cu lungimea 8-10 cm şi cu
diametrul de la 3 până la 3,5 cm, suprafaţa netedă, fără fisuri şi marginile frînte [1].
În Republica Moldova ,,micii” sunt un produs tradiţional, naţional, obţinut mai mult din carne de
bovină şi porcină.
Valoarea nutritivă şi biologică a semifabricatelor de tip mici în mare măsură este determinată de natura
şi compoziţia chimică a cărnii folosite. Cercetările preventive arată că există necesitatea echilibrării sau
armonizării valorii nutritive şi biologice a tocăturii pentru mici, deoarece la fabricarea lor este folosită carnea
obţinută după selectarea porţiunilor anatomice pentru semifabricatele naturale.
Scopul lucrării este studierea posibilităţii de introducere în tocătura din carne de ovină pentru mici:a
şrotului de nuci, obţinut prin presare la rece în timpul fabricării uleiului din nuci.
Lucrarea a fost efectuată în laboratorului de biotehnologii alimentare din cadrul Institutului Ştiinţifico-
Practic de Horticultură şi Tehnologii Alimentare şi în laboratorul Tehnologia cărnii al catedrei Tehnologia
Produselor Alimentare.

1. Metode şi materiale

Pentru prepararea micilor a fost folosită carnea de cârlan procurată de la Institutul Ştiinţifico-Practic de
Biotehnologie în Zootehnie şi Medicină veterinară, s. Maximovca, r-nul Anenii Noi.
Şrotul de nuci a fost obţinut în cadrul catedrei Tehnologia Produselor Alimentare, FTMIA.
Introducerea în rețeta de fabricație a micilor a șrotului de nuci va permite îmbunătăţirea
caracteristicilor oraganoleptice, conferind produsului finit aroma și gust picant de nuci. Valoarea biologică a
produsului va crește datorită îmbogățirii tocăturii cu substanțe biologic active: acizi grași – linoleic și α-
linolic, macro- și microelemente (potasiu, magneziu, fosfor, fier, cobalt, mangan, cupru, zinc, iod, ș.a.),
carotinoizi, vitaminele B1, B2, C, D, E, P, ș.a. [2, 3].
Prepararea compoziţiei pentru mici, a fost realizată în conformitate cu reţetele de fabricaţie propuse în
cuva malaxorului Kitchen Aid, apoi a urmat modelarea micilor în formă de batonaşe, ambalarea în caserole,
ermetizarea cu strech folie şi depozitarea în stare refrigerată la 0±4 ºC, timp de 4 zile.
În lucrare au fost determinate caracteristicile fizico-chimice, microbiologice şi organoleptice a
semifabricatelor (mici de carne de ovină cu şrot de nuci) după depozitare în stare refrigerată şi după
pregătirea culinară. Toţi indicatorii au fost determinaţi prin folosirea metodelor standarte.

74
Tabelul 1. Reţete de fabricaţie pentru mici
Cantitatea de materie primă pentru mici din carne de ovină şi
şrot de nuci, g
Materia primă şi auxiliară 1 2 3 4
martor (5%) (10%) (15%)
Carne de ovină 400 380 366 350
Sare de uz alimentar 4,8 4,8 4,8 4,8
Piper negru 1,2 1,2 1,2 1,2
Usuroi proaspăt 1,5 1,5 1,5 1,5
Apă potabilă 80 80 80 80
Bicarbonat de sodiu 0,25 0,25 0,25 0,25
Şrot de nuci - 16,8 33,6 50,4

2. Rezultate experimentale şi discuţii

Tabelul 2. Modificarea caracteristicilor fizico-chimice în mici din carne de ovină cu adaos de şrot de nuci
Denumire produs Durata de Fracţia masică Capacitatea de Activitatea pH-ul Fracţia masică
păstrare, h de umiditate W, legare a apei apei aw de NaCl, %
% CLA, %
Carne de ovină 5,69
1.Proba martor – 0 76,69 44,37 0,967 5,80 0,69
mici din carne de 24 69,37 43,20 0,965 5,82 0,64
ovină 48 68,92 41,02 0,967 5,85 0,63
96 57,88 31,62 0,967 5,85 0,63
2.Mici din carne de 0 76,37 45,34 0,968 5,94 0,69
ovină şi 5% şrot de 24 66,78 42,30 0,968 6,06 0,64
nuci 48 74,50 54,74 0,966 6,19 0,64
96 49,67 31,35 0,966 6,24 0,63
3. Mici din carne de 0 76,17 53,24 0,967 5,85 0,69
ovină şi 10% şrot de 24 65,67 44,68 0,970 6,19 0,64
nuci 48 68,54 48,72 0,967 6,31 0,64
96 50,67 33,74 0,966 6,26 0,64
4.Mici din carne de 0 75,60 54,27 0,965 5,95 0,70
ovină şi 15% şrot de 24 70,59 55,16 0,966 6,29 0,64
nuci 48 68,56 54,83 0,966 6,16 0,64
96 58,88 46,06 0,966 6,29 0,64

Fig. 1. Modificarea conţinutului de umiditate în micii din carne de ovină şi şrot de nuci

75
Fig. 2. Modificarea capacităţii de legare a apei în micii din carne de ovină şi şrot de nuci

Analiza datelor experimentale (tab. 2, fig. 1, 2) constată că:


- conţinutul de umiditate iniţială în mostrele de mici scade în raport cu creşterea conţinutului de şrot
de nuci. Pe parcusul păstrării în stare refrigerată valoarea umidităţii scade pentru proba martor cu 19 %,
pentru proba 2 cu 27 %, proba nr. 3 – 26 % şi proba nr 4 – 17 %;
- capacitarea de legare a apei se măreşte în dependenţă de conţinutul de şrot de nuci, dar se micşorează
pentru fiecare probă pe parcursul păstrării;
- activitatea apei în toate probele rămâne practic constantă pe parcursul păstrării în stare refrigerată;
- pH-ul în toate probele iniţiale este slab acid între 5,69-6,31. Durata de păstrare provoacă creşterea
ph-ului în limitele 6,24-6,31, ca urmare al acţiunii microflorei spontane.
- conţinutul de NaCl în produsul finit pe parcursul păstrării scade foarte puţin: cu 0,05%.

Tabelul 3. Caracteristicile microbiologice a cărnii de ovină proaspătă înainte de procesare și a șrotul de nuci

№ Denumirea Durata NGMAFA BGCB Microorganisme Drojdii, Micete,


produsului păstrării, (UFC/1g) (coliforme în patogene, inclusiv (UFC/1g) (UFC/1g)
ore 0,001g) Salmonella,în 25g
0 1x103 nu s-a depistat nu s-a depistat nu s-a depistat 1,5x102
I Carne de ovină
36 2x105 nu s-a depistat nu s-a depistat nu s-a depistat 2,0x103
II Șrot de nuci 0 2,7x103 nu s-a depistat nu s-a depistat nu s-a depistat 1,0x103
Mici din 0 1,4x103 nu s-a depistat nu s-a depistat nu s-a depistat nu s-a depistat
1 (carne de
48 2,0x103 nu s-a depistat nu s-a depistat nu s-a depistat 1,5x103
ovină)
Mici (din carne 0 1,8x103 nu s-a depistat nu s-a depistat nu s-a depistat nu s-a depistat
2 de ovinăi +5 %
48 3,0x103 nu s-a depistat nu s-a depistat nu s-a depistat nu s-a depistat
șrot)
Mici (din carne 0 1,5 x103 nu s-a depistat nu s-a depistat nu s-a depistat 1,0 x103
3 de ovină +10 %
48 1,0 x103 nu s-a depistat nu s-a depistat nu s-a depistat 1,5 x104
șrot)
Mici (din carne 0 2,0 x103 nu s-a depistat nu s-a depistat 1,0x103 1,4x103
4 de ovinăi +15%
48 1,0 x103 nu s-a depistat nu s-a depistat nu s-a depistat 2,2x104
șrot)

Toate probele au fost supuse analizei microbiologice privind numărul de germeni mezofili aerobi și
facultative anaerobi (NGMAFA), bacteria coliforme, Salmonella, drojdii și mucegaiuri. Rezultatele acestor

76
cercetări arată că NGMAFA a tuturor mostrelor de mici pe parcursul păstrării în stare refrigetrată la 0÷+4 ºC,
timp de 48 ore se înscrie în normele sanitar-veterinare (Ordin MAIA nr. 215 din 22.09.2006). NGMAFA în
mostrele inițiale constituie 3*103 (UFC/1g), dar se admite 5*106 (UFC/1g). Celule tip bacteria coliforme,
Salmonella nu sau depistat, doar un număr redus de micete în unele probe.
Analiza senzorială a mostrelor de mici tratate termic (prin coacere la grătar) a constatat că toate probele
au caracteristici senzoriale bune, chiar mostrele cu șrot de nuci posedă un gust și miros nobil de miez de nuci,
foarte plăcut. Consistența micilor este mai puțin suculentă dar integrală (tab. 5).

Tabelul 5. Caracteristicile senzoriale a micilor din carne de ovină cu adios de şrot de nuci
Nr. Denumirea Aprecierea organoleptică a produselor după sistema de 5 puncte
produsului Aspect Culoarea și Aroma și Gustul Consis- Suculența Nota generală
comercial aspectul în mirosul tența
secțiune

1 mici din carne de 4,5 4,75 4,88 4,63 4,25 4,0 4,5
ovină (proba
Comentarii: Mici uscați, fărămicioși, cu gust pronunțat de carne de ovină, specific.
martor)

2 mici din carne de 4,25 4,75 4,88 4,88 4,25 4,25 4,54
ovină cu șrot de Comentarii: Gust plăcut, puțin picant, dar gustoși
nuci 5%
3 mici din carne de 4,5 4,67 4,83 4,5 4,83 4,5 4,64
covină cu șrot de Comentarii: Consistență și suculență perfectă. Gust plăcut, miros fin de miez de nuci.
nuci 10%
4 mici din carne de 4,5 4,75 4,88 4,88 4,25 4,25 4,54
ovină cu șrot de Comentarii: Gust de șrot foarte evidenţiat
nuci 15%

Concluzii
 folosirea cărnii de ovină este binevenită la fabricarea produsului naţional mici în stare refrigerată;
 aplicarea şrotului de nuci în reţeta de fabricaţie a micilor din carne de ovină rezultă majorarea
capacităţii de legare a apei ce va permite majorarea randamentului;
 adaosul de şrot de nuci provoacă majorarea valorii ph-ului tocăturii de la 5,83 până la 6,17 în
corespundere cu creşterea conţinutului de şrot de la 5 până la 15 %;
 activitatea apei şi fracţia masică de sare în tocătura de mici cu adaos de şrot de nuci practic nu sau
schimbat pe parcursul păstrării la temperatura 0÷+4 ºC, timp de 48 ore;
 caracteristicile microbiologice a mostrelor de mici de carne de ovină cu şrot de nuci sunt stabile pe
parcursul păstrării la temperatura 0÷+4 ºC, timp de 48 ore;
 adăugarea şrotului de nuci în tocătura pentru mici din carne de ovină permite înlăturarea mirosului
specific caracteristic cărnii de ovină. Produsul finit după tratamentul culinar obţine un miros şi gust nobil de
miez de nuci.

Bibliografie
1. Carne tocată şi semifabricate de carne tocată PT MD 67-00400053-056 : 2000.
2. Scripcari, I. Determining the particle size of skimmed walnut flour. Proceedings of the International
Conference Modern Techologies , In the Food Industry 2014, 16-18 October, 2014 Chişinău, Tehnica-info
309-312 p, ISBN 978-9975-80-840-8.
3. Земляк, К.Г., Окара, А.И., Алешков, А.В. Мясо - растителъные котлеты с манъчжурским
орехом. Мясная индустрия. 2013, № 7, c. 41-43.

77
APPLICATION DE LA METHODE AAS POUR L'ANALYSE DES
CONTAMINANTS DANS LES PRODUITS DE CONFISERIE

Autor: Iana ȚISLINSCAIA

Université Technique de Moldavie

Résumé: La spectrométrie d’absorption atomique (AAS) est une méthode qui permet de doser dans
pratiquement toute type d’échantillon un ou plusieurs éléments prédéfinis. Dans ce cas l’étude réside dans la
validation de la méthode AAS pour le dosage des contaminants métalliques dans les produits de confiserie.
La détermination de Cu et Zn dans les produits alimentaires est proposée et éprouvée sur les échantillons de
chocolat et biscottes. L’expérience a été effectuée sur les échantillons alimentaires commerciaux.

Mots clés: spectrométrie d’absorption atomique(AAS), contaminants métalliques, toxicité, absorbance,


chocolat, biscottes.

Introduction - contaminants métalliques, leur toxicité

Les métaux sont souvent indispensables au métabolisme des êtres vivants (oligo-éléments).
Néanmoins, nombre d’entre eux sont toxiques lorsque leur concentration dépasse un seuil, lui-même fonction
de l’état physico-chimique de l’élément considéré. Une fois les métaux lourds s’incorporent dans notre
corps, ils y restent pour longtemps en provocant une toxicité chronique.
A la différence des polluants organiques, les métaux ne se décomposent pas dans le corps, en
atteignant une certaine concentration, ils provoquent des intoxications, des mutations. Les mutations aux
enfants peuvent causer des vices de développement physique et mental. Les composés métalliques pénètrent
dans le corps et interagissent avec certains enzymes, ce qui inhibe leur activité. Sauf l’empoisonnent du
corps humain, ceux-ci l’obstruent mécaniquement – les ions de métaux lourds se déposent sur les parois des
moindres systèmes du corps et obstruent les vaisseaux du rein, les canaux du foie, ce qui conduit à
l'accumulation de toxines et à l'auto-intoxication d’organisme.
La contamination des aliments se produit lorsque les végétaux sont cultivés dans les champs près de
déchets industriels ou municipaux. Le cuivre et le zinc sont principalement concentrés dans les racines, le
cadmium - dans les feuilles, des composés de mercure sont utilisés comme fongicides qui peuvent par la
suite contaminer les produits alimentaires.
Des autorités dans le domaine de la santé estiment que de 70 à 90% des maladies chroniques peuvent
être causées, directement ou indirectement, par la pollution environnementale.
Ces éléments peuvent se retrouver : dans l’air, dans l’eau, dans les sols et les sédiments, dans les
organismes végétaux et animaux, ainsi que dans les additifs alimentaires, emballages, produits cosmétiques,
(fig.1).

Sources Environnement
anthropiques et naturelles (eau, air et sol)
Végétaux Animaux Homme
Fig. 1. Cycle simplifié des éléments traces métalliques depuis les émissions jusqu’à l’exposition
humaine

Parmi les polluants, les plus dangereux sont les métaux lourds. Ils sont également les principaux
producteurs de radicaux libres. Une surproduction de radicaux libres acidifie l'organisme et crée un terrain
parfait pour les champignons (candida), parasites, virus et bactéries. Ils remplacent des minéraux essentiels et
créent ainsi une déficience.

78
1. Revue des méthodes utilises pour l'analyse des contaminants métalliques
Pour la détermination de métaux lourds dans les matières premières végétales et des produits
alimentaires finis on utilise les différentes méthodes d'analyse, y compris les techniques spectrales d'analyse
(absorption atomique, émission atomique, spectrophotométrie et analyse photométrique), électrochimique
(inversion voltamétrie, polarographie), spectrométrie de fluorescence X, etc..
Spectrométrie d'absorption atomique (AAS) est une technique servant à déterminer la concentration
de certains métaux dans un échantillon. La spectroscopie d’absorption atomique utilise la propriété de
certains éléments chimiques de capter ou d’émettre la lumière (UV et/ou visible) lorsqu’ils sont chauffés à
très haute température au sein d’une flamme ou dans un four.
Spectroscopie de l’émission permet d'effectuer des analyses qualitatives, cela signifie que plusieurs
éléments peuvent être analysés simultanément. SEA utilise également une mesure quantitative de l'émission
optique provenant des atomes stimulés, pour déterminer la concentration de la substance à analyser. Les
atomes ou les molécules qui sont stimulés à de hauts niveaux d'énergie peuvent se désintégrer à des niveaux
plus bas en émettant des radiations (émission ou luminescence).
Spectrophotométrie est une méthode analytique quantitative qui consiste à mesurer l'absorbance ou la
densité optique d'une substance chimique donnée, généralement en solution. Plus l'échantillon est concentré,
plus il absorbe la lumière dans les limites de proportionnalité énoncées par la loi de Beer-Lambert. La
densité optique des échantillons est déterminée par un spectrophotomètre préalablement étalonné sur la
longueur d'onde d'absorption de la substance à étudier.
Voltampérométrie cyclique (ou voltammétrie cyclique) est une méthode électrochimique basée sur
une variation contrôlée du potentiel électrique appliqué à l'échantillon. Pour obtenir un diagramme
voltampérométrie cyclique, le potentiel appliqué doit être variée suivant un cycle fermé, et on mesure le
cycle (éventuellement incomplet) que suit la variation du courant électrique par rapport à celle du potentiel.
Voltammétrie est utilisé pour étudier les propriétés redox des structures d'interface et de composés chimiques
à l'interface de l'électrode dans une solution.
Polarographie est une forme particulière de la voltampérométrie qui utilise comme électrode de
travail une électrode à gouttes tombantes de mercure. Méthode d'analyse des oxydations et des réductions en
solution, la science qui décrit les réactions chimiques dans lesquelles se produisent des transferts d'électrons.
Spectrométrie de fluorescence X (FX, ou XRF pour X-ray fluorescence) est une technique
permettant l'analyse élémentaire, c.-à-d. que l'on peut savoir quelle quantité on a de tel ou tel atome, mais on
ne sait pas sous quelle forme chimique. Cette technique utilise des phénomènes physiques qui ont été
découverts et développés dans le domaine de la physique quantique (effet photoélectrique, émission
spontanée, diffraction des rayons X).

2. Avantages de la méthode AAS


La spectrométrie d’absorption atomique (AAS) est une technique décrite pour la 1ère fois par Walsh
(1955). AAS étudie les absorptions de lumière par l'atome libre. C’est une des principales techniques mettant
en jeu la spectroscopie atomique dans le domaine UV-visible utilisée en analyse chimique. Elle permet de
doser une soixantaine d'éléments chimiques (métaux et non-métaux). Les applications sont nombreuses étant
donné qu’on atteint couramment des concentrations inférieures au mg/L (ppm).
L’absorption atomique de flamme est une méthode qui permet de doser essentiellement les métaux en
solution. Cette méthode d’analyse élémentaire impose que la mesure soit faite à partir d’un analyte (élément
à doser) transformé à l’état d’atomes libres. L’échantillon est porté à une température de 2000 à 3000 degrés
pour que les combinaisons chimiques dans lesquelles les éléments sont engagés soient détruites. La
spectrométrie d’absorption atomique est basée sur la théorie de la quantification de l’énergie de l’atome.
Celui-ci voit son énergie varier au cours d'un passage d'un de ses électrons d'une orbite électronique à une
autre: E=hoù h est la constante de Planck et est la fréquence du photon absorbé. Généralement seuls les
électrons externes de l'atome sont concernés.

79
Les photons absorbés étant caractéristiques des éléments absorbants, et leur quantité étant
proportionnelle au nombre d'atomes d'élément absorbant selon la loi de distribution de Boltzmann,
l'absorption permet de mesurer les concentrations des éléments à doser. L’analyse par absorption atomique
utilise la loi de Beer-Lambert. S’il y a plusieurs éléments à doser, on réalise cette manipulation pour chaque
élément de l’échantillon en se plaçant à une longueur d’onde fixée.
La méthode AAS est caractérisée par une haute sensibilité, grande spécificité, rapidité, faible quantité
de substance nécessaire (1 mL de la solution peut suffire) et facilité de préparation des solutions étalons. En
même temps, AAS nécessité d'utiliser pour chaque élément à doser une source caractéristique, technique
d'analyse destructrice, domaine d'application limité presque exclusivement aux métaux (Cu, Zn, Pb, Cr, Fe,
Cd, etc.), nécessité d'avoir des concentrations assez faibles.
Dans les conditions du laboratoire «Contrôle des Produits Agro-alimentaires» dans le cadre du
«Centre de Métrologie Appliquée et de Certification» la méthode de détermination du Cu et Zn dans les
produits alimentaires a été examinée et éprouvée sur les échantillons du chocolat et biscottes. L’expérience a
été effectuée sur les produits alimentaires avec un dosage du Cu et Zn bien déterminé. L’objectif de l’étude
réside dans la validation de la méthode AAS pour les dosages des contaminants métalliques dans les produits
de confiserie. Pour cela l’exactitude de la mesure directe ainsi que les indices de correction ont été
déterminés par la méthode des ajouts. Les analyses ont été effectuées d’après le GOST 30178-96 “ Matière
première et produits alimentaires. Méthode de l'absorption atomique pour l’analyse des éléments toxiques”.
L’objectif de la présente étude consiste dans la validation de la méthode AAS pour l’analyse des
contaminants d’origine métallique dans les produits de confiserie. La validation d’une méthode d'analyse –
c’est l’ensemble des opérations nécessaires pour prouver que le protocole est suffisamment exacte et fiable
pour avoir confiance dans les résultats fournis et ceci pour un usage déterminé.
Le but de la validation est de démontrer qu'elle correspond à l'usage pour lequel elle est prévue. La
validation d’une méthode d’analyse entraîne la détermination de plusieurs paramètres : la limite de détection
d’une méthode (LDM), la limite de quantification d’une méthode (LQM), la limite de linéarité (LL), la
fidélité (réplicabilité, répétabilité, reproductibilité), la justesse, la sensibilité, et finalement, la récupération.

3. Résultats et discussion
Pour l’identification quantitative du Cu et Zn par la méthode de spectrométrie d'absorption atomique,
il faut préparer les solutions d’étalonnages du Cu et Zn. Les 4 solutions étalon de calibration sont préparées
dans des récipients universels. Les étalons varient de 0.1 à 1 mg/l.
L’échantillon à minéraliser est pesé précisément, 5g des produits de l’analyse (chocolat et biscottes)
sont pesés et transférés quantitativement dans 2 tasses, permettant le dosage en parallèle du Cu et Zn. Au
début de la minéralisation des produits expérimentaux se placent sur le fourneau électrique à température
200oC puis sous une lampe infrarouge jusqu’à le moment quand il n’y a plus de fumée. Ensuite les
échantillons sont mis dans le four de minéralisation. Quand les échantillons sont demi – minéralisés, on
ajoute 1 ml de l’acide azotique. Aux minéralisâtes unicolores l’acide azotique 1 % est ajouté. Puis les
solutions obtenues sont filtrées dans les ballons et le volume est amenées jusqu’au trait de jauge avec de
l’acide azotique.
Les résultats obtenus sont présentés dans la figure 2.

Fig. 2. Graphiques de calibration.

80
En utilisant ces droites de calibration, on pourrait facilement déterminer le taux de Zn et Pb dans les
produits de confiserie. Si l’expertement est effectué correctement les concentrations obtenues doivent
s'inscrire dans l’intervalle des valeurs suivantes, mg/l.

Tableau 1. Concentrations en Cu et Zn dans les produits de confiserie

Chocolat Chocolat Biscottes Biscottes


Concentration en Zn Concentration en Cu Concentration en Zn Concentration en Cu
(23.7670 – 17.9530) (13.6884 – 11.7116) (7.61-7.15) (2.1011-2.0139)

Conclusion
Toutes les valeurs obtenues expérimentalement (Chocolat, Zn - 19.5821/19.6138 ; Chocolat, Cu -
11.7238/11.8363 ; Biscottes, Zn - 7.3292/7.2534 ; Biscottes, Cu - 2.0739/2.0572 correspondent aux valeurs
théorétiques, c’est-à-dire la validation de la méthode AAS pour les dosages des contaminants métalliques
dans les produits de confiserie peut être confirmée. La méthode est très sélective, il n'y pas d'interférences
spectrales, la technique est simple si on sait préparer les solutions initiales.

Bibliographie

1. Sperling, Michael B.; Welz, Bernhard, Atomic Absorption Spectrometry, Weinheim, Wiley-
VCH, 1999, 3e éd.
2. Jacques VANDEGANS, Anne-Marie de KERSABIEC, Michel HOENIG. Spectrométrie d’absorption
atomique. 1997, http://www.techniques-ingenieur.fr/base-documentaire/mesures-analyses-
th1/spectrometries-42390210/spectrometrie-d-absorption-atomique-p2825/.
3. Rodica Sturza, Iurie Subotin. Analyses physico-chimiques en agro-alimentaire. – Chisinau: UTM,
2003
4. Sperling, Michael B., Welz Bernhard. Atomic Absorption Spectrometry. - Weinheim,3rd éd., 1999
5. Хавезов И., Цалев Д. Атомно-абсорбционный анализ. — Л.: Химия, 1983
6. Гармаш А.В. Введение в спектроскопические методы анализа. Оптические методы анализа. —
М.: ВХК РАН, 1995

81
CONTROLE DES GAZ DISSOUS DANS LES VINS PAR
UN CONTACTEUR MEMBRANAIRE

Iana ȚISLINSCAIA

Université Technique de Moldavie

Résumé: Les gaz peuvent être apportés au vin lors de différentes opérations œnologiques ou par la
technique de micro-oxygénation, procédé de plus eu plus répandu dans le domaine de œnologie. Une étude
approfondie concernant une nouvelle approche de la micro-oxygénation du vin par diffusion d’oxygène à
l’aide d’un contacteur membranaire, est proposée. L’objectif est de mieux gérer les gaz dissous (O 2, CO2)
dans le vin. Les paramètres opératoires permettant de gérer ces transferts sont étudies ici (conditions de
pression, température, débit, colmatage, etc).

Mots clés: vin, gaz, contacteur membranaire, micro-oxygénation, oxygène, gaz carbonique.

Les gaz font partie intégrante de différentes étapes de vinification. Les gaz dissous jouent un rôle
essentiel dans la production des vins. L'utilisation de gaz aux différentes étapes de vinification permette
d’améliorer les qualités organoleptiques du vin et d’éviter les dérivés microbiologiques. L'utilisation de
différents gaz permet d’accélérer, de simplifier et d’améliorer le processus de fabrication de certains vins.
La gestion de l’oxygène n’a de sens que si au final il est possible de mieux maitriser son impact sur la
qualité du vin, dont le goût et l’arôme sont les deux composantes principales [1]. L’arôme est un des attributs
les plus importants conditionnant le style et la qualité du vin. Le profil aromatique d’un vin est d’une
extrême complexité car résultant de la perception simultanée de centaines de composés odorants. La qualité
organoleptique d’un vin est directement influencée par des réactions chimiques complexes impliquant les gaz
dissous (dioxyde de carbone, azote et principalement les molécules d’oxygène). Après vinification, le vin
entre dans la période d’élevage qui va durer jusqu’à la mise en bouteille. Le gaz carbonique augmente la
fraîcheur et la vivacité des vins. À l’embouteillage des vins tranquilles, le gaz carbonique doit être ajusté à
un niveau désiré compris entre 300 à 1500mg/L et l’oxygène doit être réduit du mieux possible.
Ce travail doit proposer une conduite de l'équipement pour optimiser les conditions opératoires de
fonctionnement afin d’obtenir une pseudo-sélectivité du contacteur membranaire vis-à-vis des transferts
d’oxygène et de dioxyde de carbone souhaités. Il sera alors possible d’ajuster les concentrations de ces deux
gaz dissous en sortie de contacteur aux valeurs souhaitées par le vinificateur au moment de l'embouteillage.
Cette étude sera effectuée, à l'échelle du laboratoire, à partir de mini-modules (surface membranaire = 0,2
m2) équipés de membranes présentant des caractéristiques différentes en termes de structure et de propriétés
de surface, (fig.1).
Dans le cas d’un apport des gaz par contacteur membranaire, il est simple de calculer la quantité de gaz
transféré et de prévoir la concentration finale en gaz dissous ; ce qui est pratiquement impossible en
microdosage classique. Ainsi, à l’échelle industrielle, il serait plus simple de maîtriser cette nouvelle
technique et d’apporter strictement la quantité nécessaire des gaz au vin.
Afin de comprendre et de quantifier les phénomènes de transfert des gaz dans le vin, il a été choisi de
travailler sur l’eau distillé et sur une solution modèle. L’expérimentation est poursuivie jusqu’à la
stabilisation de la concentration en gaz dissous [3]. A partir des données de la concentration en gaz dissous,
enregistrées au cours du temps, la courbe de saturation en fonction du temps est tracée, (fig.2).

82
Fig. 1. Schéma d’un contacteur membranaire

Le coefficient volumique de transfert kL.a (s-1) est déterminé à partir de la pente de la droite suivante,
(fig.2) selon la méthode dynamique conventionnelle (Roustan, 2003) :

(1)

Où: CO* 2 - concentration en oxygène dissous à saturation [mg.L-1] ; CiO2 - concentration en oxygène
dissous initiale, [mg.L-1] ; Ct O2 - concentration en oxygène dissous à l’instant t, [mg.L-1] ; kL.a - coefficient
volumique de transfert (s-1) ; t - temps (s)

Fig. 2. Coefficient volumique de transfert de matière dans l’eau distillée (kLa, s-1), en fonction de débit de
liquide

Les résultats de cette étude montrent que dans le cas du contacteur membranaire le coefficient
volumique de transfert - kL.a n’augmente nullement ni avec le débit de circulation du liquide, ni ne tend pas à
se stabiliser pour de fortes valeurs de débits [3]. Le débit de gaz dans le contacteur n’influence pas le kL.a,
contrairement à la micro-oxygénation classique [1]. Cette nouvelle approche de dosage au vin reste encore à
explorer et à étudier, en vue d’une optimisation, par rapport aux différents composés du vin et aux différentes
conditions opératoires.

Bibliographie
1. Alessandra Biondi Bartolini, Francesco Cavini, Mathieu de Basquiat. Oxygène et vin. Pessac 2010
2. Akita K., Yoshida F., 1973. Gas hold-up and volumetric mass transfer coefficient in bubble columns.
Industrial Engineering Chemical Process Design and Development
3. Akosman C., Orhan R., Dursun G., 2004. Effects of liquid property on gas holdup and mass transfer,
Chemical Engineering and Processing

83
TRANSFORMĂRI FOTOCHIMICE ALE TIOUREEI ȘI CISTEINEI ÎN
APELE NATURALE
ANGELA LIS

Universitatea de Stat din Moldova

Abstract: În lucrarea dată au fost studiate transformările fotochimice ale tioureei și cisteinei pe sisteme
model. Tioureea și cisteina au fost supuse fotolizei directe și induse cu radicali OH˙, generați de H 2O2, la
iradiere cu diferite surse de lumină artificială, în prezența și în absența ionilor de Cu2+. În urma rezultatelor
obținute s-a constatat că ambii tioli se supun fotolizei directe și viteza de oxidare depinde direct
proporțional de concentrația tiolului în sistem precum și de spectru de emisie a lămpii. La adăugarea H 2O2
și a ionilor de Cu2+ în sistem viteza de oxidare a tiolilor crește considerabil și este direct proporțională cu
concentrația tiolului, H2O2 și mai mult cu concentrația ionilor de Cu2+ în sistem.

Cuvinte cheie: tioli, cisteină, tiouree, randamentul cuantic, fotoliză directă, fotoliză indusă.

Introducere
Apa constituie un element fundamental al mediului ambiant, fără de care este neconcepută viața pe
Pămînt și, totadată, o resursă naturală principală cu un rol multiplu în viața economică. În acest context
devine esențială calitatea apelor naturale. Pe Terra se află o cantitate enormă de apă, şi doar o parte foarte
mică din ea este apă dulce, care, la nivelul tehnicii contemporane, poate fi folosită ca sursă pentru alimentare
cu apă potabilă a populaţiei şi pentru alte necesităţi din activitatea umană. Apa este, totodată, şi mediu de
viaţă pentru hidrobionţi. Deși, apa are proprietatea de a se regenera permanent, resursele de apă, totuși, au un
caracter limitat. Rezervele de apă se micșorează an de an din cauza poluării apelor naturale.
În compoziția apelor naturale intră un număr mare de substanțe organice dizolvate. Unele reprezintă
produși organici naturali din ape, iar altele pătrund în bazinele acvatice cu apele de șiroire. Substanțele
tiolice, care există în mediul natural acvatic, pot fi convențional divizate, după proveniența lor, în două gupe
principale. Primul grup include substanțele tiolice care participă la mtabolismul hidrobionților, de exemplu –
cisteina și glutationul [1]. Cel de-al doilea grup este reprezentat de substanțele care apar în apele naturale ca
rezultat al impactului antropogen asupra mediului. În calitate de astfel de substanțe poat fi tioureea ce se
utilizează la sinteza diferitor substanțe, în industria fertilizanților și insecticidelor, vopselelor, coloranților și
maselor plastice, precum și acidul tioglicolic care pătrunde în mediul acvatic din industria prelucrării pielii.
Prezența lor în obiectele acvatice este nedorită, deoarece duce la inhibarea proceselor de autoepurare chimică
a apelor.
Scopul lucrării constă în cercetarea transformărilor fotochimice ale tioureei și cisteinei în apele
naturale.

1. Materiale și metode

Ca obiecte de studiu s-au luat doi tioli, unul de origine naturală – cisteina și unul de origine
antropogenă – tioureea.
În calitate de surse de lumină artificială în lucrarea dată s-au luat:
a) Lampa DRT-400 – emană radiații cu ʎ = 240-440 nm;
b) Lampa ce emană lumină monocromatică cu ʎ = 254 nm și ʎ = 365 nm;
c) Simulator Solar Oriel Model 9119X, care este înzestrat cu trei filter diferite, emana spectru
radiațiilor solare în diferite condiții.
Pentru măsurarea intensităţei luminei, surselor date, s-a folosit actinometrul chimic ferioxalatul de
potasiu, K3[Fe(C2O4)3] [2].
Concentrațiile tiolilor s-au determinat cu ajutorul metodelor sprectrofotometrice, după absorbția
proprie și cu ajutorul reactivului Elman (acidul 5,5-ditio-bis-2-nitrobenzoic) care interacționează cu compușii
tiolici la pH=8 cu formarea anionului n-nitrofenilic de culoare galbenă intensă (ᶓ = 13600 la λ = 412 nm) [1].

84
2. Rezultate și discuții

Pentru a demonstra prezența substanțelor tiolice în apele naturale s-a monitorizat concentrațiile
grupărilor –SH în apele fl. Nistru (o porțiune) și afluenții săi de dreapta.

Tabelul 1. Concentrațiile grupelor –SH libere în unele obiecte acvatice


Data prelevării Martie 2015 Iunie 2015 Septembrie 2015 Noiembrie 2015
Concentrația grupelor Concentrația Concentrația Concentrația grupelor –SH
–SH libere * 106 M grupelor –SH grupelor –SH libere * 106 M
libere * 106 M libere * 106 M
Apă Apă (Apă filtrată) (Apă filtrată)
filtrată nefiltrată Apă filtrată Apă
Locul prelevării nefiltrată
Nistru, aval Baraj 2,2 3,2 24,5 4,4 0,0 0,2
Dubăsari
r. Răut 5,6 13,5 18,1 26,9 1,2 3,2
Fl. Nistru (amonte or. 3,4 3,7 14,4 3,9 0,2 0,5
Criuleni)
r. Ichel 6,1 10,8 14,7 33,8 1,9 5,9
Fl. Nistru (Vadul lui 3,2 4,4 - 3,4 2,2 2,5
Vodă)
Ghidighici 3,9 4,4 16,1 - 1,7 2,2
Dăniceni 4,6 8,6 19,8 6,6 1,2 2,5

În urma analizei rezultatelor experimentale din perioada monitorizată, s-a constatat prezența grupelor –
SH libere în toate obiectele acvatice monitorizate. Cele mai mari concentrații s-au atestat în rîurile Răut și
Ichel, respectiv fiind mai vulnerabile la modificarea stării redox a apelor. Pentru apele Nistrene și lacul
Ghidighici cele mai mari concentrații s-au atestat în luna iunie, atunci cînd activitatea hidrobionților crește și
respectiv în ape pătrund tioli, care sunt metaboliți ai activității hidrobionților. Pentru r. Răut și Ichel, cele mai
mari concentrații de grupe –SH libere s-au înregistrat în luna septembrie, ceea ce se datorează conținutului
mai scăzut de echivalenți oxidanți, respectiv oxidarea reducătorilor are loc mai lent. Cele mai mici
concentrații ale grupelor –SH libere s-au înregistrat în luna decembrie și martie, datorită activității scăzute a
hidrobionților.

2.1. Fotoliza directă a tioureei și cisteinei

Inițial, pentru a determina dacă TU potențial ar putea să se supună fotolizei directe, a fost scos spectrul
de absorbție a soluției apoase de TU (Fig. 1).
Din fig. 1 se observă ca maximul de absorbție al TU se manifestă la λ= 300 nm, fapt ce ne indică că
TU se poate supune fotolizei directe, deoarece sursele de lumină folosite în cercetarea dată, precum și
spectrul solar, emană și radiații cu așa lungime de undă.
Pentru a studia procesele de fotoliză directă a tioureei a fost luat următorul sistem model (fig.2), în care
s-a variat concentrația inițială a tiolului: Tiol + hυ

Fig. 1. Spectrul de absorbție al tioureei: [TU] = 1*10-1 M, l = 1 cm, ʎmax = 300 nm, A = 0,47, pH ≈ 7, T ≈ 22 ̊C

85
Sistemul dat a fost iradiat la diferite surse de radiații artificiale ca: lampa DRT-400, lampa λ = 254, 365
nm și simulatorul solar cu trei filtre diferite.

Fig.2. Curbele cinetice ale procesului de fotoliză directă a soluției de TU


(Sistem model iradiat la lampa DRT-400)

Din curbele cinetice, (ca în exemplul de mai sus, fig. 2), se observă că concentrația TU scade în timp,
sub acțiunea razelor, tuturor surselor de lumină artificială, folosite în cercetare, ceea ce denotă că TU se
supune fotolizei directe. Pentru ca o reacție fotochimică să decurgă, este nevoie ca substanța care participă la
reacție (TU), să absoarbă fotonii de lumină. Respectiv, TU, avînd maxim de absorbție la 300 nm, care se
încadrează în intervalul lungimilor de undă ale surselor de lumină artificială folosite, se supune fotolizei
directe prin reacții fotochimice.
Pentru caracterizarea cinetică a procesului de fotoliză directă au fost calculate vitezele de oxidare.
Din rezultatele obținute s-a determinat că viteza de oxidare a TU depinde direct proporțional atît de
intensitatea razelor, cît și de calitatea lor. Cea mai mare viteză s-a dovedit a fi pentru filtru UVC blocking și
lampa DRT, și cea mai mică pentru lampa λ = 254 nm. Cu toate că lampa cu λ = 254 nm, emană radiații mai
rigide, cu lungime de undă mică, adică cu energie mai mare, comparativ cu Simulatorul solar, viteza de
fotoliză directă e mai mare la simulator. S-a determinat că viteza fotolizei directă a TU este de ordinal 10-6 M.
Un alt tiol care a fost supus transformărilor fotochimice a fost cisteina. Concentrația cisteinei a fost
determinată cu ajutorul reactivului Ellman. Conform cercetărilor făcute anterior se știe că cisteina ca și ceilalți
tioli studiați, nu se supune oxidării cu oxigenul molecular [1], ceea ce ne indică asupra faptului că tiolii duc la
consumul H2O2 din ape.
În urma iradierii s-a determinat că cisteina ca și tioureea se supune fotolizei directe, deoarece la iradiere
scade concentrația ei în timp. Ulterior au fost calculate vitezele inițiale ale fotolizei directe a cisteinei, care s-
au dovedit a fi de ordinul 10-9 – 10-10 M. Din datele experimentale se poate confirma că cisteina se supune
fotolizei directe și viteza fotolizei depinde direct proportional de concentrația ei și de calitatea și cantitatea
razelor solare emise.

2.2. Fotoliza indusă

Un rol important în procesele de autopurificare a apelor îl au radicalii OH, care pot fi generați la
distrugerea fotochimică a H2O2.
Pentru determinarea parametrilor cineti ai procesului de oxidare fotochimică a TU și cisteinei s-a
modelat un alt sistem, în care s-a adăugat H2O2, ca sursă de radicali OH: Tiol – H2O2 – hν și Tiol – H2O2 -
Cu2+ - hν.
Tabelul 2. Parametrii cinetici ai procesului de fotoliză indusă a tioureei
Kcalc * 104, s-1 Kgraf, s-1 Formula matematică a vitezei
Lampa DRT 2,69 2,29 V = χ[TU]0,66*[H2O2]0,33
Lampa λ = 365 nm 1,34 2,58 V = χ[TU]0,56*[H2O2]0,43
Lampa λ = 254 nm 4,23 4,17 V = χ[TU]1,64*[H2O2]0,94
SS (81017) 4,24 5,31 V = χ[TU]1,47*[H2O2]0,72
SS (81050) 1,19 2,35 V = χ[TU]1,15*[H2O2]0,45
SS (81051) 2,09 2,1 V = χ[TU]1,11*[H2O2]0,61

86
Tabelul 3. Parametrii cinetici ai procesului de fotoliză indusă a Cisteinei (Cys)
Kcalc * 10 , s-1
4
Kgraf* 104, s-1 τ1/2, Formula matematică a vitezei
minute
Lampa λ = 365 nm 0,70 0,58 199 V = χ[Cys]0,6*[H2O2]0,6*[Cu2+]0,4
Lampa λ = 254 nm 29,23 30,40 4 V = χ[Cys]0,4*[H2O2]0,9*[Cu2+]0,7
SS(81017) 1,24 1,02 113 V = χ[Cys]0,6*[H2O2]0,7*[Cu2+]0,6
SS(81050) 2,19 2,29 51 V = χ[Cys]0,9*[H2O2]0,5*[Cu2+]0,6
SS (81051) 3,09 3,37 34 V = χ[Cys]0,3*[H2O2]1,0*[Cu2+]0,5

Concluzii

Ferioxalatul de potasiu K3[Fe(C2O4)3] · 3H2O s-a dovedit a fi un actinometru chimic eficient pentru
sursele de lumină utilizate în cercetare. Cu ajutorul lui s-a determinat intensitatea luminei pentru lampa DRT-
400, Simulatorul Solar Oriel Model 9119X (cu trei filter diferite) și Lampa ce emană radiații λ = 254 nm și λ=
365 nm;
S-a constatat că TU și cisteina se supun fotolizei directe, iar viteza reacției depinde direct proporțional
de concentrația inițială a substratului, de intensitatea luminei și de spectrul fluxului luminos; S-au determinat
constantele efective de viteză și τ1/2 a TU și Cys.
S-a determinat ordinile parțiale a reactanților și ecuațiile matematice a vitezei de oxidare fotochimică a
TU și Cys în prezența H2O2 și ionilor de cupru (II).
S-a constatat că la fotoliza indusă, viteza reacției de oxidare fotochimică crește odată cu creșterea
concentrației inițiale de substrat și mai efectiv odată cu creșterea concentrației de H2O2 și ioni de cupru (II).

Bibliografie

1. Duca, Gh., Gladchi, V., Romanciuc, L. Procese de poluare și autoepurare a apelor naturale. Chișinău:
Centrul editorial al USM, 2002. – 145 p.
2.Lis, A. Aplicarea actinometrelor chimice în evaluarea proceselor fotochimice. In: Mater. Conf. ştiinţ. “
Integrare prin cercetare şi inovare, USM , Chişinău, 2013, p. 77-79.

87
TRANSFORMĂRILE CHIMICE ALE SUBSTANȚELOR POLUANTE ÎN
APELE NATURALE

Lidia ROBU

Universitatea de Stat din Moldova

Abstract: La autopurificarea mediului apos se realizează un șir de procese fizice, biologice și chimice.
Acestea duc la micșorarea cantității de substanțe poluante. Transformările chimice sunt hidroliza, fotoliza și
oxidarea. De regulă, se supun hidrolizei esterii, amidele acizilor carboxilici şi a diferiţilor acizi ce conţin
fosfor. Transformările fotolitice ale poluanţilor se desfăşoară în apele naturale sub acţiunea razelor
ultraviolete din radiaţia solară. Procesele de oxidare a poluanţilor pot fi de două tipuri. Primul tip cuprinde
procesele în care ionii metalici, aflaţi în formă oxidată, servesc drept agenţi de oxidare. Cel de-al doilea tip
cuprinde procesele în care se realizează oxidarea poluanţilor cu radicali liberi şi alte particule reactive.

Cuvinte cheie: apele naturale, poluant, transformare, hidroliză, fotoliză, oxidare.

Autopurificarea apelor naturale reprezintă totalitatea proceselor fizice, biologice şi chimice care au loc
în interiorul bazinelor acvatice şi care duc la micşorarea cantităţii de substanţe poluante (SP) din apă pînă la
nivelul care nu prezintă pericol pentru funcţionarea ecosistemelor.
Fiecare proces, considerat separat în rolul de autopurificator al mediului acvatic, depinde de natura
poluanţilor. În legătură cu aceasta, poluanţii pot fi împărţite în 3 grupe:
1. Substanţe conservatoare, care nu se descompun sau se descompun foarte lent în mediul înconjurător.
2. Substanţe biogene ce iau parte la circuitul biologic aşa cum sunt formele minerale ale azotului şi
fosforului, compuşi organici uşor asimilabili.
3. Substanţe dizolvate în apă şi care nu sunt incluse în circuitul biologic, ex. toxinele.
Deosebit de importante pentru autopurificarea mediului acvatic sunt[1]:
a) procesele fizice cu transport de masă: diluarea (agitarea), transportul SP, evaporarea, adsorbţia.
b) transformarea microbiologică
c) transformarea chimică : hidroliza, fotoliza, oxidarea.
Procesele de redistribuire a poluanţilor în mediul acvatic pot fi însoţite de transformarea lor chimică.
Hidroliza
În cazul poluării apelor cu acizi slabi sau baze slabe, acestea participă la transformările acido-bazice.
De regulă, se supun hidrolizei esterii, amidele acizilor carboxilici şi a diferiţilor acizi ce conţin fosfor. În
acest caz apa participă în reacţie nu numai ca dizolvant ci şi ca reactant[1]:

R1XR2 + H2O → R1XH + R2OH (1)

Reacţiile de hidroliză pot decurge atît cu catalizatori cît şi fără. Drept catalizatori pot funcţiona acizii şi
bazele dizolvaţi în apa naturală.
Ca urmare, constanta vitezei de hidroliză a poluanţilor poate fi reprezentată sub forma:

kh = kW +ΣkH[H] (2)

unde: kH - constanta bimoleculară a vitezei de hidroliză în prezenţa catalizatorului H ; kW -constanta


vitezei de hidroliză a substanţei date.
Fotoliza
Transformările fotolitice ale SP se desfăşoară în apele naturale sub acţiunea razelor UV din radiaţia
solară. La transformarea chimică a impurităţilor participă lumina cu lungimi de undă ce nu depăşesc 350 nm.
Transformările fotochimice ale SP în apele naturale pot avea loc ca rezultat al fotolizei directe sau
sensibilizate cu radicali liberi şi particule activate. Fotoliza directă are loc dacă însăşi substanţa care absoarbe
lumina suferă transformarea chimică. Viteza de transformare a substanţei P la fotoliza directă (w d) este
prezentată sub forma:

wd = ∫ ka(λ)φ(λ)d(λ) (3)

88
Factorul natural are o mare influenţă asupra radiaţiei: pe timp înnourat, ploios, intensitatea radiaţiei UV
ce ajunge la suprafaţa pămîntului se micşorează de cîteva ori.
De regulă, adîncimea stratului de apă, în care au loc transformările fotochimice, este mică – nu
depăşeşte cîţiva metri. De aceea, transformările fotochimice ale impurităţilor sunt mult mai accentuate în
bazinele de mică adîncime, rîuri, lacuri ca şi în zonele de litoral ale mărilor, lacurilor şi bazinelor acvatice[1].
Oxidarea. Procesele de oxidare a poluanţilor în apele naturale pot fi de două tipuri.
Primul tip cuprinde procesele în care ionii metalici, aflaţi în formă oxidată, servesc drept reactivi de
oxidare. Cel de-al doilea tip cuprinde procesele în care se realizează oxidarea poluanţilor de către radicali
liberi şi alte particule reactive[1].
Constanta efectivă a vitezei de oxidare catalitică a poluanţilor (kK) poate fi prezentată sub forma

kK = Σ kM [M]
(4)
M
unde : [M] - concentraţia efectivă a formei catalitic active a metalului M în apa naturală[1].
Procesele redox catalitice cu participarea O2, H2O2 duc la formarea în mediul acvatic a unor particule
active intermediare, deseori radicali liberi.
Constanta efectivă de viteză a reacţiei de transformare a poluanţilor P sub acţiunea radicalilor poate fi
reprezentată ca sumă a diferiţilor radicali şi a intermediarilor active parţial oxidaţi:

kr = Σ kR[R]
(5)
R
unde : kR - constanta de viteză a reacţiei bimoleculare de interacţiune a radicalului R cu substanţa P[1].
Constanta efectivă de viteză a reacţiei de autopurificare a mediului acvatic, în raport cu substanţa P,
poate fi reprezentată sub forma:

kP = Σki(φ) = kb+ kh + fφ+ kK + kr


(6)
i
unde φ - parametrii mediului (indicii b, h, φ, k, r corespund căilor de transformare a impurităţilor P.
Evident, nu toate căile de transformare sunt la fel de însemnate pentru SP. Contribuţia fiecăreia din ele
depinde de natura lui P[1].

Bibliografie

1. Duca Gh., Gladchi V., Romanciuc L. Procese de poluare şi autopurificare a apelor naturale.
Chişinău, 2002.

89
VERIFICAREA CALITĂȚII UNTULUI COMERCIALIZAT PE PIAȚA
MUNICIPIULUI CHIȘINĂU PRIN METODE EXPRES
Mariana DAMASCHIN

Academia de Studii Economice a Moldovei

Abstract: Fiecare persoană este în drept de a decide ce alimente să consume în funcție de gust și buzunar.
Dar, actualmente, întreprinzătorii neonești și publicitatea agresivă tot mai mult ne acaparează mesele și
frigiderele noastre cu produse neconforme calități. Mai mult, cu ușurință putem întâlni în rețeaua
comercială produse falsificate, și devine tot mai greu de a deosebi un produs natural. De aceea, apare
necesitatea de a studia piața autohtonă a untului, și de a determina conformitatea și autenticitatea acestor
produse.

Cuvinte cheie: calitatea untului, decelarea falsificării untului, metode expres pentru decelarea falsificării
untului.

Untul de vacă constituie unul dintre produsele lactate cele mai apreciate de către consumatori atât
datorită proprietăților sale nutritive, cât și datorită varietății sub care este fabricat și comercializat. Însă în
prezent tot mai des, atât în industria alimentară, cât și în consumul casnic, untul este substituit cu margarină.
După cum menționează nutriționiștii, în ultimii 10 ani margarina a ajuns unul din inamicii numărul unu al
sănătății noastre. Cercetările clinice care s-au petrecut mai mulți ani la rând asupra consumatorilor de
margarină au arătat că nu există mijloc mai eficient de paralizare a sistemului imunitar decât consumul de
margarină sau de alimente prăjite. Mai mult, Cercetătorii Universității din California au efectuat un studiu pe
945 de oameni, care a relevat că unul dintre acizii grași pe care îi conține margarina îi face pe consumatori
mai agresivi. Grăsimile de tip trans din margarină și din multe alte produse din comerț, sunt mult mai nocive
față de cele saturate. Reclama agresivă din mass-media arată că margarina este sănătoasă, dar în realitate
lucrurile stau altfel: scade colesterolul bun (HDL), crește colesterolul rău (LDL) și total, crește lipoproteina
A (aterogenică), afectează cantitatea și calitatea laptelui matern, crește riscul de diabet, afectează sistemul
imunitar, scade testosteronul, scade fertilitatea, afectează metabolismul grăsimilor, are efecte
proinflamatoare, crește riscul apariției cancerului, provoacă depresie. Concomitent cu cercetările efectuate
asupra margarinei, în ultimii 10 ani s-au făcut studii aprofundate în diferite țări asupra untului. Timp de peste
30 de ani, specialiștii în nutriție recomandau evitarea consumului de unt și alte produse ca: lapte integral,
gălbenuș de ou, friptură de porc etc., deoarece se considera că conțin acizi grași trans care, la fel ca și
grăsimile saturate, ridică nivelul colesterolului rău LDL și cresc riscul dezvoltării bolilor cardiace. Însă
studiile recente arată că grăsimile din unt nu au un efect atât de nociv precum se pretindea, deoarece
cantitatea de grăsimi de tip trans găsite în aceste produse (2-5 % din totalul grăsimilor) se formează în mod
natural în alimente de origine animală precum: carnea de vită, miel și lactate grase. În prezent, nutriționiștii
ne îndeamnă să nu eliminăm total din consum aceste alimente, din contra, un aport zilnic, de exemplu de 20g
de unt, conduce la buna funcționare a creierului, a glandei tiroide și a măririi fertilității etc. [4]. Tot
specialiștii în domeniu ne sugerează că dacă untul conține adaosuri precum: emulgatori, conservanți,
regulatori de aciditate, arome, coloranți, sau alte materii prime menite să „îmbunătățească” forma naturală a
untului, rezultă că acest produs nu este unt, ci este margarină, surogat de unt sau spred, chiar dacă pe ambalaj
este scris contrariul [4]. În perioada actuală, la fabricarea untului se admit următorii aditivi alimentari:
clorură de sodiu, culturi de microorganisme lactice (starter) și coloranți vegetali (β-caroten) [4]. Produsele
obținute din amestecul de margarină și unt (spread-uri) ocupă în prezent o parte importantă a pieței.
Producătorii acestor amestecuri de grăsimi lactate cu vegetale evită restricțiile privind etichetarea corectă,
folosesc tehnici de marketing care implică o similitudine puternică cu produsul care reprezintă unt natural.
Scopul acestei lucrări reprezintă verificarea naturaleței și calității untului comercializat pe piața
municipiului Chișinău.
Untul poate fi falsificat prin: adaos de grăsimi vegetale; adaos de grăsimi animale de altă origine decât
cea lactată; adaos de produse amidonoase; comercializarea unui unt mai vechi, ca fiind proaspăt etc.
Obiectivele principale ale cercetării au fost:
• Verificarea corectitudinii marcării, etichetării și a masei nete;
• Verificarea calității untului din punct de vedere senzorial;
• Determinarea unor indici fizico-chimici standardizați și nestandardizați.

90
Obiectul de studiu a constituit 13 tipuri de unt, dintre care, produse în: Republica Moldova – 7; Ucraina –
3; Bielorusia – 2; Franța – 1.
Cercetările organoleptice și fizico-chimice au fost petrecute în laboratorul de Merceologie și expertiză a
mărfurilor de origine animalieră, din incinta Academiei de Studii Economice a Moldovei. Analiza calității
începe cu verificarea corespunderii masei nete, marcării și etichetării, după care, a fost efectuată analiza
organoleptică prin metoda de punctaj. S-a utilizat scara de 20 puncte, în care au fost apreciați 5 indici
organoleptici (gust – 10 puncte, miros – 3, aspect exterior și în secțiune – 3, consistență – 2, culoare - 2). La
degustare au participat 7 evaluatori care au competența necesară pentru a realiza o gradare a sensibilității
senzoriale [2;3].
În vederea studierii corespunderii proprietăților senzoriale (într-o măsură oarecare subiective) cu
calitatea reală a untului a fost necesară verificarea autenticității prin metode standardizate (indicele de
saponificare, umiditatea) și nestandardizate expres descrise mai jos[1]: decelarea falsificării untului cu
margarină – se identifică prin reacția untului topit cu HCl concentrat, în prezența unui vârf de cuțit de zahăr.
Apariția unei culori roșii aprinse sau roșie în stratul inferior de acid, indică prezența margarinei (sau a altei
grăsimi de origine vegetală) [5]; decelarea falsificării untului cu grăsime animală (seu de vită, seu de oaie)
altele decât cele lactate - metoda se bazează pe solubilitatea grăsimii untului de vacă într-un amestec de acid
acetic-etanol 3:4, la 300C, timp de 30 minute. Formarea unui precipitat indică falsificarea cu grăsime de
origine animală, alta decât cea lactată [5]; decelarea falsificării untului cu piure de cartofi sau amidon - se
pune în evidență prin reacția cu câteva picături de iod (culoarea brun roșcată). În prezența amidonului,
suspensia va căpăta o culoare albastră. Odată cu mărirea cantității de amidon, apare o nuanță neagră [5];
analiza microscopică – la untul proaspăt moleculele de grăsime sunt prezente sub forma unor globule de
diferite dimensiuni, iar la untul oxidat, acestea apar ca o masă compactă, densă de globule mici, mai rare,
mai slab evidențiate[6]. Rezultatele analizelor fizico – chimice sunt prezentate în tabelul 1.

Fig.1 Microscopia untului proaspăt (40x18) Fig.2 Microscopia untului oxidat (40x18)
Concluzii
În urma examinării organoleptice, fizico – chimice și a corectitudinii marcării și etichetării celor 13
probe de unt s-au constatat următoarele:
1. Nici una dintre probele analizate nu corespund, într-o măsură mai mare sau mai mică, cerințelor de calitate
din punct de vedere al indicilor analizați.
2. Conform analizei senzoriale a untului, prin metoda de punctaj, descrisă în literatura de specialitate, probele
de unt analizate s-au încadrat în următoarele clase de calitate:
- 17..20 puncte (calitate superioară) - 11 probe;
- 11..16,5 puncte (calitatea întâi) - 2 probe.
3. În urma examinării fizico – chimice s-au constatat următoarele:
a. Umiditatea corespunde la toate probele analizate [2];
b. Nici una din probe nu este falsificată prin adaos de produse amidonoase și de grăsimi animale de altă
origine decât cea lactată;
c. Masa netă corespunde, cu excepția „Crestianscoe” (proba 5), la care s-a depistat o insuficiență de 6g
(norma admisă este de -3g) [1].
d. La controlul etichetării s-a stabilit că la produsele „Crestianscoe” (proba 6) data fabricării este ștearsă iar la
„Crestianscoe” (proba 7) - data fabricării este slab imprimată în relief;
e. Fiecare probă în parte are următoarele neconformități:
- „President”(proba 8) - 1 neconformitate: lipsește pe etichetă indicația clasei de calitate. Se comercializează
la un preț de 168,00lei/kg;
- „Crestianscoe”(proba 7) - 2 neconformități: prezența margarinei, lipsește pe etichetă indicația clasei de
calitate; preț - 87,13lei/kg;

91
- „Crestianscoe” (proba 9) - 2 neconformități: prezența margarinei, indicele de saponificare; preț -
128,38lei/kg;
- „Crestianscoe” (proba 5) - 2 neconformități: indicele de saponificare, masa netă; preț – 97,00lei/kg;
- „Crestianscoe” (proba 6) - 3 neconformități: prezența margarinei, indicele de saponificare, data fabricării
este ștearsă; preț – 114,00lei/kg;
- „Брест-Литовск” (proba 10) - 3 neconformități: prezența margarinei, indicele de saponificare, prospețime
dubioasă; preț – 110,50lei/kg;
- „Magnifico” (proba 2) - 3 neconformități: adaos de margarină, indicele de saponificare, prospețime
dubioasă; preț – 122,75lei/kg;
- „Crestianscoe” (proba 4) - 3 neconformități: prezența margarinei, indicele de saponificare, prospețime
dubioasă; preț – 98,25lei/kg;
- „Vologodskoe” (proba 11) - 4 neconformități: prezența margarinei, indicele de saponificare, prospețime
dubioasă, i s-a atribuit clasa de calitate (conform DN – nu se clasifică după calitate); preț – 106,25lei/kg;
- „de Râșcani” (proba 12) - 4 neconformități: prezența margarinei, indicele de saponificare, prospețime
dubioasă, data fabricării este ștearsă; preț – 110,00lei/kg;
- „Dulce extra” (proba 13) - 5 neconformități: prezența margarinei, indicele de saponificare, prospețime
dubioasă, lipsește pe etichetă indicația clasei de calitate, data fabricării imprimată slab în relief; preț –
125,00lei/kg;
- „Crestianscoe” (proba 1) - 5 neconformități: prezența margarinei, indicele de saponificare, prospețime
dubioasă, lipsește pe etichetă indicația clasei de calitate, lipsește indicativul standardului; preț – 98,50lei/kg;
- „Crestianscoe” (proba 3) - 5 neconformități: prezența margarinei, prospețime suspectă, indicele de
saponificare, lipsește pe etichetă indicația clasei de calitate, lipsește indicativul standardului; preț –
92,50lei/kg.
4. Prețul untului comercializat pe piața municipiului Chișinău variază în mediu de la 168,00 lei la 87,13 lei și
nu întotdeauna corelează cu calitatea produselor.

Bibliografie
1. ГОСТ 37-91 Масло коровье. Технические условия.
2. Hotărâre de Guvern Nr. 611 din 05.07.2010 cu privire la aprobarea Reglementării tehnice „Lapte şi
produse lactate”.
3. Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 996 din 20.08.2003 despre aprobarea Normelor privind
etichetarea produselor alimentare şi Normelor privind etichetarea produselor chimice de menaj.
4. BONDOC Ionel, Tehnologia și controlul calității laptelui și produselor lactate. Vol I. Editura Ion Ionescu
de la Brad, Iași, 2007; ISBN: 978-973-7921-97-0.
5. BANU Constantin, ș.a., Industria alimentară între adevăr și fraudă. Editura ASAB, București, 2013;
ISBN: 978-973-7725-91-2.
6. Ing. Flavia Maria Mărieș (Pop), Teză de doctorat „Cercetări privind modificările organoleptice și fizico –
chimice în depozitării grăsimilor de origine animală”, cond. ştiinţific: Prof. univ. dr. Cornel Laslo, 2010.

92
Tabelul 1. Rezultatele analizelor fizico - chimice ale untulu

Nr Denumirea untului: Țara de Conținutul Umiditatea Prezența adaosului de: Analiza Indicele de Clasa de calitate1
d/ origine de grăsime admis/real produse gr. animale de margarin microscopică saponificare Indic. pe Real
o amidonoase altă origine ă2 (218-240) etichetă
1. „Crestianscoe”, MilkMark, Florești R.M. 72,5% 18,5-46,0/26,0 absent absent +++ globule rare, slab 185 - I
evidențiate
2. „Magnifico”, Incomlac, Bălți R.M. 82,5% 14,0-18,5/15,0 absent absent + globule rare, slab 184 - S
evidențiate
3. „Crestianscoe”, JLC, Incomlac, Bălți R.M. 72,5% 18,5-46,0/24,5 absent absent ++++ globule rare, slab 165 - I
evidențiate
4. „Crestianscoe”, Căsuța Mea, Lapmol, R.M. 72,5% 18,5-46,0/25,0 absent absent ++ globule rare, slab 189 S S
Călărași evidențiate
5. „Crestianscoe”, Inlac, Cupcini R.M. 72,5% 18,5-46,0/25,0 absent absent - globule mari 190 S S
și mici, dense
6. „Crestianscoe”, Inlac, Cupcini R.M. 82,5% 14,0-18,5/17,0 absent absent + globule mari 202 S S
și mici, dense
7. „Crestianscoe”, Новокаховский завод Ucraina 72,9% 18,5-46,0/25,0 absent absent ++ globule mari 220 - S
плавленых сыров, Herson și mici, dense
8. „President”, Choisy le Roi Franța 82% 14,0-18,5/15,0 absent absent - globule mari 234 - S
și mici, dense
9. „Crestianscoe”, Minskaia Marka, Belarus 72,5% 18,5-46,0/24,0 absent absent ++ globule mari 175 S S
Minsk și mici, dense
10. „Брест-Литовск”, Савушкин Belarus 72,5% 18,5-46,0/23,0 absent absent +++ globule rare, slab 205 S S
продукт, Brest evidențiate
11. „Vologodskoe”, marca comercială Ucraina 82,5% 14,0-18,5/15,0 absent absent + globule rare, slab 216 S -3
„Ferma”, Kiev evidențiate
12. „de Râșcani”, Lactis, Râșcani R.M. 82,5% 14,0-18,5/15,0 absent absent + globule rare, slab 210 S S
evidențiate
13. „Dulce extra”, Novgorod Severskii Ucraina 82,5% 14,0-18,5/16,0 absent absent + globule rare, slab 205 - S
evidențiate

1
Clasa de calitate a fost notată: „-” – nu este indicată pe ambalaj, „S” – superioară, „I” - întâi
2
În dependență de adaosul de margarină, pot apărea următoarele tipuri de colorații: „-” - incolor „+” - slab roz; „++” – roz; „+++” - roz-oranj; „++++” -
roșu aprins.
3
Conform ГОСТ 37-91 untul „Vologodskoe” nu se împarte pe grupe de calitate.
4
Cu bold sunt delimitate probele care nu se încadrează în limitele admise.
93
ИЗУЧЕНИЕ ТЕПЛОВЛАЖНОСТНЫХ ХАРАКТЕРИСТИК
ПОМЕЩЕНИЯ В ПЕРЕХОДНЫЙ ПЕРИОД ГОДА

Никита ПАВАЛЮК, Татьяна КОЛОМИЕЦ, Константин ЦУЛЯНУ

Технический Университет Молдовы

Abstract: Nowadays tech and science made a large pass in heat engeneering developing new methods of
heating, but in most countries of former USSR are still used such called „transition periods”.

Ключевые слова: Переходный период, тепловлажностный режим, микроклимат, отопление .

При решении задач строительной теплофизики, отопления и вентиляции помещений, а также для
управления тепловым режимом зданий, необходимо построение математической модели,
описывающей зависимость внутренней температуры от внешних климатических условий, режима
подачи теплоты и характеристик зданий.
В целях выявления состояния тепло-влажностного режима помещений, в зависимости от
внешних климатических факторов для переходного периода года, до начало отопительного сезона,
был проведен комплекс исследований на примере офисного помещения, расположенного на
четвертом этаже девятого учебного корпуса Технического Университета Молдовы. Офисное
помещение оборудовано автономными системами отопления (напольное и со стационарными
радиаторами) и кондиционирования воздуха на базе теплового насоса «воздух-воздух». Для
исследования полей температур в объеме помещения были установлены 39 датчиков температуры
тип РТС на трех разных уровнях (0, 1,5 и 3,0 м от уровня пола) подключенных к коммутационной
панели с электронными регистраторами тип TLV-10.
Помещение оборудовано тремя новыми окнами на базе ПВХ профиль с двойным остеклением,
стены помещения керамзитобетонные с толщиной основного слоя   257 мм, имеющие слой
внутренней известково-песчаной штукатурки, толщиной   10 мм без наружной теплоизоляции и
штукатурки. Ориентация стен и окон исследуемого помещения на Запад.

Рис. 1. Общий вид исследуемого офисного помещения с системами для обеспечения внутреннего
микроклимата
Для определения распределения температур внутри помещения были проведены восемь серий
опытов в послеобеденное время, при пасмурной погоде.
В процессе эксперимента одновременно измерялся и тепловой поток через все ограждающие
конструкции помещения, используя для этого пирометр марки OMEGA OS-620, а также
относительную влажность внутреннего воздуха при помощи электронного гигрометра марки Eliwell
EWHS 300 IC912 (Таб. 1).

94
По результатам проведенных экспериментов, используя программу „Statistica” были построены
плоскости распределения температуры воздуха в помещении для разных высот (1,5 и 3 метра от
уровня пола).
Таблица 1

Показания пирометра Показания


Дата Время Средняя
Температура, °С Тепловой поток, W/м 2 гигрометра,%
температура,
tв.с. tн.с. tпол tпот qв.с. qн.с. qпол qпот. φн φв °С
30.09.2015 16:00
25 22,5 25 25 016 -005 019 018 51 56
Примечания

окна, двери и жалюзи закрыты, погода пасмурная

Датчик 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
Температура 23,10 22,70 22,50 23,20 23,30 23,30 22,70 22,70 23,10 23,00
Датчик 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 22,82
Температура 22,50 22,70 22,90 23,00 23,00 22,40 22,30 22,40 22,70 23,20
Датчик 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30
Температура 22,80 23,00 22,90 23,30 23,20 23,20 23,00 23,60 23,50 22,30
Датчик 31 32 33 34 35 36 37 38 39 0
Температура 23,50 22,90 23,30 22,90 23,40 21,50 22,10 21,50 21,40 16,20

Риc. 2. Распределение температуры в помещении на уровне 1,5 метра от уровня пола


Для выявления степени влияния на внутренний тепловой режим помещения трех независимых
факторов, которые варьировались на двух уровнях Х1 – состояние внутренних дверей (+
закрыты; - открыты), Х2 – состояние жалюзях на окнах (+ закрыты; - открыты), Х3 –
состояние окон помещения (+ означает; - закрыты) проводился полный факторный
эксперимент ПФЭ 23.
Матрицы планирования эксперимента с факторами в безразмерной системе координат приведены
в таб. 2 и 3.

95
Таблица 2
Матрица планирования ПФЭ 2к
№ опыта Х0 Х1 Х2 Х3 y
1 + + + + y1
2 + + + - y2
3 + + - + y3
4 + + - - y4
5 + - + + y5
6 + - + - y6
7 + - - + y7
8 + - - - y8
Х1 – двери (+ закрыты, - открыты)
Х2 – жалюзи (+ закрыты, - открыты)
Х3 – окна (+ закрыты, - открыты)

Таблица 3
№ опыта Х0 Х1 Х2 Х3 Х1Х2 Х1Х3 Х2Х3 Х1Х2Х3 y
1 + + + + + + + + 22,82
2 + + + - + - - - 22,03
3 + + - + - + - - 22,73
4 + + - - - - + + 21,44
5 + - + + - - + - 22,58
6 + - + - - + - + 22,43
7 + - - + + - - + 22,68
8 + - - - + + + - 22,1

По методике, приведенной в [1], были рассчитаны коэффициенты регрессии: B0=22,35, B1=-0,096,


B2=0,114, B3=0,351, B12=0,056, B13=0,169, B23=-0,116, B123=-0,009.
Полученное уравнение регрессии в окончательной форме имеет вид:

Y = 22,35 – 0,096x1 + 0,114x2 + 0,351x3 + 0,056x1x2 + 0,169x1x3 – 0,116x2x3 – 0,009x1x2x3 (1)

Для числа степеней свободы f = m – 1 = 3 – 1 = 2 по таблицам из [1] были определены


значения критерия Стьюдента для условия значимости p = 0,05, tT = 4,3. В результате сравнения
полученных значений коэффициентов регрессии с табличным значением критерия Стьюдента
установлено, что коэффициенты В1, В2 и В3 незначимы и следовательно их надо исключить из
уравнение регрессии.
По результатам проведенных экспериментов можно сделать следующий вывод:
 Существенное влияние на распределение температуры в объеме исследуемого помещения,
оказывают тепловые мосты образованные характерными конструктивными элементами присущими
помещению, (наличие ж/б колоны и балки), температура наружного воздуха и погодные условия;
 По результатам проведенного теоретического эксперимента ПФЭ 2к установлено что
состояние, в котором находятся двери, окна или жалюзи существенного влияния на поле температур
не оказывает.
Отдельный цикл исследований по тепло-влажностному режиму был проведен и в период после
отопительного периода для жилой квартиры расположенной, на девятом этаже 9-ти этажного
жилого дома серии I-464 МС, окна и стены которой ориентированы на северо-восток и юго-запад.
Эксперименты проводились в течение целого месяца, начиная с первого дня после окончания
отопительного периода. Измерения температуры и отопительной влажности проводились, используя
комплекс приборов - обыкновенный жидкостной термометр, электронный термометр с гигрометром
и баротермогигрометр марки БМ-1. В результате проведенных натурных экспериментов установлено,

96
что на тепловой режим помещений оказывает существенное влияние ориентация здания по сторонам
света. Выявлено что в помещениях расположенных на северо-востоке температура воздуха выше в
утренние часы, а в помещениях ориентированных на юго-запад в послеобеденные. Расчетным
путем, используя общую методологию определения теплопотерь, были рассчитаны теплопотери
исследуемых помещений для всего периода наблюдений, в результате которых установлено что для
помещений ориентированных на северо-восток теплопотери составляют 6028 Вт, а для
ориентированных на юго-запад 21916 Вт. Результаты исследований приведены в таб. 4.
Таблица 4

Измерение бытовым термометром и гигрометром


Внутрення Внутрення
Внутренн Наружна Внутрення Наружна
я я
яя я я я
Врем относител относител Погодные
Дата температ температ температу температ
я ьная ьная условия
ура t (с- ура t (с- ра t (ю-з), 0 ура t (ю-
влажность влажность
в), 0 C в), 0 C C з), 0 C
φ (с-в), % φ (ю-з), %
10.04.2015 17:00 +21,0 +17,5 70% +22,0 +24,4 72% облачно
8:00 +21,0 +34,0 70% +21,5 +10,1 70% ясно
11.04.2015
17:00 +21,5 +22,0 76% +21,5 +31,4 74% ясно
8:00 +22,0 +34,0 73% +22,0 +13,5 78% ясно
12.04.2015
17:00 +22,0 +24,0 73% +23,0 +30,9 73% ясно

Рис. 3. Сценарии температур внутреннего и наружного воздуха, измеренных бытовым


термометром и баротермогигрометром.

Библиография:

1. А.Н.Гайданин, С.А.Ефремова Применение полного факторного эксперимента при проведении


исследований, Волгоград, 2008
2. Е.Г. Малявина Теплопотери здания Справочное пособие, Москва, Авок-Пресс, 2007 г.

97
UTILIZAREA MATERIALELOR LOCALE LA PREPARAREA
MIXTURILOR ASFALTICE ÎN REPUBLICA MOLDOVA

Alexandru Rogai

Universitatea Tehnică a Moldovei

Rezumat: În articolul dat sunt analizate premizele utilizării materialelor locale, precum este prundişul
obţinut din balast, la producerea betoanelor asfaltice. Teritorii vaste din centrul şi sudul republicii conţin
depuneri masive de balast, carte este frecvent utilizat la betoane de ciment, dar neglijat ca posibilă sursă de
pietriş pentru betoanele asfaltice.Promovarea prundişului din balast ar permite economii mari la realizarea
sistemelor rutiere din beton asfaltic, care la ora actuală se produce pe bază de granit, în majoritatea
absolută importat de peste hotare.

Cuvinte cheie: beton asfaltic, materiale locale, balast, prundiş

Problema utilizări materialelor locale a fost actuală pe toată durata existenţei construcţiilor, ca activitate
umană. Cheltuielile de bază la construcţia drumurilor revin, în primul rând, straturilor constructive principale
– fundaţia, stratul de bază şi cel de uzură. Una din sursele esenţiale a diminuării costurilor este înlocuriea
materialelor scumpe, transportate la distanţe mari, cu materiale locale. La ele se referă: materialele naturale,
amplasate în apropierea şantierelor; deşeurile şi produsele colaterale ale industriilor producătoare;
materialele de construcţie, obţinute în urma prelucrării în imediata apropiere a şantierelor a materialelor
locale naturale.
Argumentarea utilizării materialelor rutiere locale trebuie să fie bazată pe calcule tehnico-economice
aprofundate. Utilizarea materialelor locale fără o prelucrare prealabilă diminuează semnificativ costul
lucrărilor rutiere. Dar economia obţinută poate fi compensată negativ de scăderea bruscă a termenului de
exploatare şi majorarea cheltuielilor de întreţinere. Reieşind din acestea, este importantă luarea în
consideraţie a calităţii sistemului rutier obţinut şi siguranţei funcţionării acestuia, cu estimarea creşterii de
perspectivă atât a intensităţii traficului, cât şi a sarcinilor asupra sistemului rutier.
La moment multe întrebări, referitoare la utilitatea folosirii materialelor locale, nu sunt studiate
suficient. Astfel, nu sunt studiate pe deplin atât amplasarea şi rezervele de balast sau prundiş pe teritoriul
Republicii Moldova, cât şi proprietăţile lor specifice din punct de vedere a industriei rutiere. Nu sunt
evaluate suficient diversele căi de utilizare raţională a acestor materiale.
Balastul (amestecul de nisip şi prundiş) este unul din tipurile de material de construcţie natural, care
constă din două componente de bază: nisip şi prundiş, cu posibile adaosuri. Balastul este extras sau cu
draglina de pe fundul râurilor Prut şi Nistru, sau cu excavatorul în cariere, amenajate în albiile fostelor râuri.
Este utilizat ca component al stratului de bază în infrastructura căilor ferate, drept strat drenant sub
fundaţiile rutiere sau material filtrant în drenaje, poate fi utilizat la baraje de apă, acostamente sau drumuri de
acces. Împărţit pe componente, poate fi utilizat ca materie primă pentru partea minerală a betoanelor
asfaltice.
În urma cercetărilor efectuate a fost dovedit că prundişul obţinut din balast are proprietăţi fizico-
mecanice puţin mai joase ca granitul, dar se încadrează în cerinţele standartelor către clasa dată de materiale.

Tabelul 1
Rezultatele comparative ale unor încercări fizico-mecanice pentru granit și prundiș

Cerinţele tehnice Date, obţinute Date, obţinute


Denumirea indicilor u.m.
normative real - granit real - prundis
Rezistenţa la uzură % max 25 19,1 16,32
Rezistenţa la concasare % max 15 11,5 9,92
Conţinutul de particule plate și aciforme % max 25 22,0 23,89
Conţinutul de particule prăfoase și argiloase % max 1 0,3 0,5

98
Analog, betonul asfaltic cu agregat mare ŞKPg-I pe bază de prundiş de asemenea are proprietăţi fizico-
mecanice puţin mai joase ca cel pe bază de granit, dar se încadrează în cerinţele standartelor către clasa dată
de materiale

Tabelul 2
Rezultatele comparative ale unor încercări fizico-mecanice
pentru betoane asfaltice cu agregat mare pe bază de granit și prundiș

Condiţii tehnice Date reale Date reale


Denumirea indicilor u.m. SM STB ŞKPg-I-G ŞKPg-I-P
1033:2008 (granit) (prundiş)
3
Densitatea medie a betonului asfaltic g/cm -- 2,30 2,20
Rezistenţa la compresiune
o
La 50 C 0,7 1,57 1,03
o MPa
La 20 C 1,8 3,38 1,88
Nu mai puţin
Saturaţia cu apă, nu mai mult % 12,0 8,03 10,2
Umflarea, nu mai mult % 1,0 0,01 0,1
Coeficientul de rezistenţă la apă la saturaţia
îndelungată în mediu agresiv,
--
după 14 zile
nu mai puţin 0,6 0,91 0,61
Porozitatea părţii minerale, nu mai mult % 23 19,0 20,8
Porozitatea reziduală % 5,0-12,0 6,8 9,4

Cercetările ulterioare vor avea ca scop:


- elaborarea compoziţiei mixturii de beton asfaltic cu agregat fin ŞMBg-I pe bază de prundiş
- compararea cu proprietăţile fizico-mecanice ale betonului analogic pe bază de granit şi cu cerinţele,
înaintate de către standarte
- argumentarea eficienţei economice a betoanelor asfaltice pe bază de prundiş.
În cazul argumentării tehnico-economice reuşite promovarea betoanelor asfaltice pe bază de materiale
locale ar permite obţinere de economii considerabile la execuţia lucrărilor rutiere, ce ar duce la rândul lor la
volume mărite de lucrări realizate la acelaşi volum de investiţii. Ar fi un spor mare la dezvoltarea
infrastructurii Republicii Moldova.

Bibliografie

1. „Дорожные одежды из местных материалов”, под редакцией А. К. Славуцкого, изд-е 2-е,


перераб. и доп. М. „Транспорт” 1977
2. „Щебень и гравий из плотных горных пород для строительных работ. Технические условия”.
ГОСТ 8267-93/N1:2010. Aprobat prin hotărârea INSM nr. 284-ST din 03.02.2010
3. „Amestecuri de beton asfaltic pentru drumuri şi aerodromuri şi beton asfaltic. Condiţii tehnice”.
Standard moldovean SM STB 1033:2008. Aprobat prin hotărârea INSM nr. 37-ST din 29.09.2008
4. „Amestecuri de beton asfaltic pentru drumuri şi aerodromuri şi beton asfaltic. Metode de încercări”.
Standard moldovean SM STB 1115:2008. Aprobat prin hotărârea INSM nr. 37-ST din 29.09.2008
5. „Materiale de construcţie nemetalifere din savură rezultată din concasarea rocilor tari la producerea
pietrei sparte. Condiţii tehnice”. SM GOST 31424:2011
6. „Битумы нефтяные дорожные вязкие. Технические условия”, ГОСТ 22245.90
7. „Методические рекомендации по инженерно-геологической оценке территории Молдавской ССР
при проектировании и строительстве земляного полотна автомобильных дорог”. СОЮЗДОРНИИ,
М. 1983

99
INFLUENȚA FORMEI ȘI ROTAȚIEI PĂMÂNTULUI ASUPRA FORȚEI DE
GREUTATE A CORPULUI

Autori: Țopa Mihai 1, Lilia Socolov 1,2

1
Universitatea Tehnică a Moldovei, 2Asociaţia Inginerilor de Instalaţii din Republica Moldova

Rezumat: Lucrarea îşi propune că scop prezentarea influenții rotației și formei Pământului asupra
forței de greutate a corpului, și dependența forței de greutate a corpurilor de latitudinea
geografica.

Cuvinte cheie: Forța de atracție universală, elipsoid de rotație, accelerație de transport, latitudine.

1.Introducere

Pământul se consideră un elipsoid de rotație ,turtit la poli ,omogen ce se rotește uniform. Forța de
greutate a unui corp pe suprafața Pământului reprezinta rezultanta forței de atracție universale
orientata spre centrul Pământului și a forței de inerție de transport orientate perpendicular pe axa lui
de rotație. Forța de greutate a corpului depinde de latitudinea geografica a lui pe suprafața
Pământului.

2.Conținutul lucrarii

Consideram Pământul un elipsoid de rotație turtit la poli, omogen și care se rotește uniform în
jurul axei sale. Vom studia echilibrul unui punct material aflat la suprafața Pământului. Alegem un
sistem inertial de referință cu originea în centrul O al Pământului așa încît planul său de coordinate
Oxy sa coincidă cu planul ecuatorial al Pământului, iar axa Oz pozitiva să treacă prin polul nord al
Pământului. Sistemul relativ il legam invariabil de Pământ astfel încît originea lui sa fie în centrul
Pământului și axa Oz, pozitivă să treacă prin polul nord. Consideram un punct material suspendat
de un fir. Accelerația de transport a unui punct al Pământului situat la latitudinea  este‫׃‬

a   cos 
2
c
(1)

1
unde‫ ׃‬  2 /(24  3600 ) s este viteza unghiulara a Pământului ,
 -distanța de la punct la axa de rotație .
Conform ecuației de echilibru relativ‫׃‬

F  FC  T  0 (2)

unde‫ ׃‬F- forța de atracție universală a Pamântului ,


FC =m a c -forța de inerție de transport,
T-forța de tensiune în fir.

100
Reacțiunea în fir este numeric egala cu greutatea G și este orientata în sens opus. De aceea‫׃‬

G  F  FC (3)

Greutatea corpului este egală cu rezultanta forțelor gravitaționale și de inerție de transport.


Poziția punctului M(x,y,z) în coordonate sferice va fi ‫׃‬

x  r cos  cos  ,
y  r cos  sin  , (4)
z  r sin  ,

unde ‫ ׃‬  latitudinea,   longitudinea punctului.


Consideram Pământul un elipsoid turtit.Ecuația lui este‫׃‬

x2  y2 z2
 2 1 (5)
a2 c

unde ‫ ׃‬a, c – semiaxa mare și cea mică a elipsoidului ( a ˃ c ).Notăm a 2  c 2  c 2 l 2 și sin    și


obținem‫׃‬
a
r (6)
1  l 2 2

Funcția de forțe a Pamântului asupra unui punct material de masa egala cu o unitate poate fi
prezentata astfel ‫׃‬

(1) n (lc) 2 n P2 n (sin  )
U (r ,  )  3Mf  2 n 1
(7)
n 0 (2n  1)(2n  3)r

unde‫ ׃‬M- masa Pământului, f -constanta atracției universale, P2n (sin  ) -polinomul lui Legandre.
Proiecția forței de atracție pe direcția razei vectoare a punctului M va fi ‫׃‬

U 
(1) ( n1) (lc) 2 n P2 n (sin  )
Fr   3Mf  (8.1)
r n 0 (2n  3)  r 2( n1)

1 d n ( 2  1) n
unde‫ ׃‬Pn ( )  ,
2 n  n! d n
3 1 5 3 35 15 3
P0 ( )  1 , P1 ( )   , P2 ( )   2  , P3 ( )   3   , P4 ( )   4   2  ,
2 2 2 2 8 4 8
231 6 315 4 105 2 5
P6 ( )        .
16 16 16 16

Mf  
(1) ( n1) 3(lc) 2 n P2 n (sin  ) 
Sau Fr 
r2
 1   (2n  3)r 2 n
 (8.2)
 n 0 

La polii Pământului   90 ,forța de greutate a corpului cu masa de 1 kg. este egala cu forța de
atracție a Pământului‫׃‬

101
P0 (1)  P2 (1)  P4 (1)  P6 (1)  1

Forța de greutate a unui corp cu masa de 1 kg. la polii Pământului poate fi calculata astfel ‫׃‬

fM  3 ( Re2  R p2 ) 3 ( Re2  R p2 ) 2 
Gp  2 1     
Rp  5 Re2 7 Re4 
 2
 (9)
 2
  2

fM  3  Re 
  1  3  Re

  1  
 2 1 
Rp  2
 5  R p

  7  Re2 
  
    

11 m3
Considerăm f  6,675  10 2
, M  5,972  10 24 kg , R p  6356752 m Re  6378137 .m .
kg  s
2
R 
Atunci  e2   1 =0,00674 și obținem ‫׃‬

 Re 
G p  9,865  1  0,004  9,8255  9,826( N ).

Pentru un corp cu masa de o unitate aflat la ecuatorul Pământului avem forța de atracție universală‫׃‬

 3 (R 2  R 2 ) 1 3  R 2  R 2 2
 3 
fM      9,7990  1,002  9,819( N )
GF  2 1   
e p e p
(10)
2  2  8
Rp  5 Re 2 7  Re  

și forța de inerție de transport ‫׃‬

Fc  m 2 Re  0,034 N . (11)

Forța de greutate la ecuator‫׃‬


Ge  GF  Fc  9,785 N (12)

La o latitudine  forța de greutate va fi ‫׃‬


G2  GF2  FC2  2GF FC cos  
(13)
 GF2  m 2 4 R12 cos2   2GF m  2 R1 cos2 

Neglijam termenul cu  4 și obținem pentru m=1 kg ‫׃‬

2 2 R1 cos2    2 R1 cos2  
G  GF 1   GF 1    GF   2 R1 cos2  (14)
GF  GF 

Re * R p
unde ‫ ׃‬R1  este raza Pămintului la latitudinea  .
R p2 * cos 2   Re2 * sin 2 

La latitudinea   45 obținem‫׃‬

102
f *M 
 3 ( Re  R p ) 1 3 ( Re  R p ) 13
2 2 2 2 2


 1       R1 cos  
2 2
G 45 
R12  
2 4
 5 R1 4 7 R1 32 
 9,832  0,9990  0,017  9,805 N (15)

unde‫ ׃‬R1  6367417 m .



Forța de greutate G se abate de la direcția razei Pământului la un unghi  ‫׃‬

ac sin   2 R1 cos sin   2 R13 sin 2


sin     (16)
g GF   2 R1 cos2  2 fM

Pentru   45 sin   0,0017   6 .

3.Concluzii‫׃‬

Forța de greutate a unui corp pe suprafața Pământului consta din forța de atracție universală spre
centrul Pământului și forța de inerție de transport orientată perpendicular pe axa de rotație a
Pământului. A doua forța variază de la zero pînă la valoarea maximă care constituie doar 1/290
parte din forța de atracție.
Abaterea maximă a forței de greutate de la raza Pământului la latitudinea   45
este aproximativ de   6 .

Bibliografie ‫׃‬

1. Дубошин Г. Н. ,,Небесная механикаˮ , изд-во Наука, Москва, 1968, р.799.


2.Draganu Mircea ,,Introducerea matematica în fizica teoretica modernăˮ
.  .Editura Tehnica ,București ,1957, p.643.
3. Голубева О. В. ,,Теоретическая механикаˮ изд-во Высшая школа, Москва, 1976 , р.350
4.Caragangiu V., Calpagiu M., Țopa M. ,,Mecanica teoreticăˮ, Editura ,,Științaˮ , Chișinau, 1994,
p.471

103
PICATURA DE PLOAIE, O NOUĂ SURSĂ REREGENERABILĂ DE ENERGIE

Autori:Lilia SOCOLOV, Andrei BÎNZARI

Universitatea Tehnică a Moldovei, Asociaţia Inginerilor de Instalaţii din Republica Moldova

Rezumat: Lucrarea îşi propune că scop prezentarea ploii că o sursă de energie recent cunoscută,
prezentarea metodelor de recoltare a vibraţiilor ce apar la întîlnirea picăturii de ploaie cu o suprafaţă
dur, şi realizarea unui studiu ce ne va permite determinarea determinarea cantităţii de energie ce o putem
recolta de la o picătură de ploaie.

Cuvinte cheie: Energia picaturilor de ploaie, vibrații, conversie a energiei, generator de energie.

1.Introducere

Astăzi, subiectul de energie este un punct crucial pentru dezvoltarea viitoare a societăţii umane.
Omenirea caută în permanentă alte surse de energie care să le înlocuiască pe cele din prezent. Petrolul sau
combustibilii fosili nu se vor mai găsi peste câteva decenii, iar locuitorii Terrei au nevoie de energie care să
fie ieftină, şi să nu polueze: energia regenerabilă. Cunoaştem mai multe tipuri de energie regenerabilă că
energia soarelui, vîntului, valurilor marilor s.a. la momentul dat un interes sporit au creat precipitaţiile naturii
mai bine spus energia ce se poate de acumulat din ele, un exemplu servind ploaia. Nici nu ne dăm sema că în
timul fiecărei ploi o cantitate enormă de energie se pierde. O singură picătură de ploaie absoarbe o cantitate
importantă de energie prin evaporare. Energia urmează un trend ce creşte odată cu înălţimea la care se
găseşte, iar după ce picătură devine prea grea să rămână în nor, cade şi loveşte pământul, moment în care
energia este eliberată sub formă unei forţe mecanice. Scopul este de a recolta această forţă mecanică,mai
bine spus a vibraţiilor provocate de ea şi de a le transformă în curent electric.

2.Cum se naște energia generata de ploaie?

Ploaia cade de la nivelul norilor şi cîştigă o viteză de cădere, atunci cînd forţă gravitaţională este echilibrată
prin suma forţei rezistente generate de frecarea vîscoasă şi forţă Arhimede de împingere . În acest mod
picăturile de ploaie capătă energie cinetică. Energia cinetică depinde de 2 factori primordiali –masă de apă şi
viteză limita de cădere. Pentru a converti această energie cinetică în energie electrică, în mod special sunt
utilizate materialele piezoelectrice ,datorită faptului că ele sunt rezistente la tensiuni mari.
În continuare vom prezenţa mai multe scheme constructive a dispozitivelor de recoltare a energiei ploaiei.

3.Metodele de recoltare a energiei ploaiei?

Pentru a efectua acest lucru sunt folosite mai multe metode cum ar fi electromagetica, electrostatică,
piezoelectrică. Comparînd metodele date, metodă piezoelectrică rămîne a fi una din cele mai eficiente şi
simple ,oferind conversia directă a energiei vibraţiilor în energie electrică fără o sursă de alimentare
exterioară sau amplificator. Materialele piezoelectrice se găsesc într-o deversificare foarte mare de forme
cum ar fi cristal unic, piezoceramic, pelicula subţire, pelicula groasă, praf piezoceramic, materiale
polimerice. Cele mai fregvent utilizate materiale piezoelectrice sunt polivinilidenftorid (PVDF) şi materialul
ceramic piezoelectric (PZT).

a) Primul model (fig.1) pune în aplicare un plasture piezoelectric, legat de un adeziv pe o membrană.
Membrană este fixată pe patru lături. Suprafaţă membranei este supusă la sarcini provocate de picăturile de
ploaie ,care provoacă deformaţiile membranei şi în consecinţă se deformează plasturele piezoelectric legat.

b)Modelul doi (fig.2) se bazează pe o stivă piezoelectrică ,care susţine o placă colector. Marginile plăcii sunt
libere, şi singură regiune constrînsă este interfaţă de legătură dintre între placă şi stivă piezoelectrică.

c)Modelul trei (fig.3) este la fel alcătuit din o membrană, care este dotată la fiecare colţ, la partea anterioară
cu un arc .

104
d)Modelul patru (fig.4) este un sistem fără membrană elastică sau o placă de format ,este format doar de un
singur plasture. Plasturele este constrîns pe o parte scurtă, fie că pe 2 lături paralele ale plasturelui în aşa mod
că cînd picăturile de ploaie lovesc el lucrează la indoiere.

Fig.1 Schema de recoltare a energiei picaturilor


de ploaie prin intermediul unui plasture piezoelectric

Fig.2 Schema de recoltare a energiei picaturilor


de ploaie prin intermediul unei stive piezoelectrice

Fig.3 Schema de recoltare a energiei picaturilor de ploaie prin intermediul


unei membrane dotata cu arcuri în partea anterioara a coltului

105
Fig.4 Schema de recoltare a energiei picaturilor de ploaie prin intermediul
unei plasture

Conform unor cercetări efectuate cel mai efectiv model este modelu patru. Modelul trei şi doi nu satisfac
necesitatea din motiv că energia acumulta este mult mai mică comparativ cu modelul unu şi patru. Modelul
unu la fel nu are efectu dorit din motiv că membrană are toate laturile fixate, comparativ cu modelul patru
are o productivitate mai mică. Modelul patru să dovedit a fi cel mai efectiv, prezenţa plasturelui ce este
constrîns numai pe o latura ar garanta deformaţii maxime la acţiunea picăturilor de ploaie.
În continuare vom examina următorul experiment .
Să executat 3 modele cu demensiunele 1) 35 mm * 80 mm *9 μm 2)35 mm * 80 mm *25 μm 3)35 mm * 80
mm *40 μm. Sau examinat 2 cazuri primul caz cînd plasturele piezoelectric este constrîns pe 2 lături opuse,
şi al doilea caz cînd plasturele este constrîns numai pe o latura.
Pricatura de apă a fost emitata cu ajutorul acului unei seringi. Picătură astfel obţinută are următorii
parametri diametrul de 5,6 mm cu o greutate de 35,58 mg. După care a fost aruncată de la o înălţime de 1 m
,procedura a fost repetată de 10 ori, pentru a obţine o tensiune maximă generată .

Efectuind experimentul dat am remarcat următoarele observaţii. Folosind primul model ,în poziţia cînd
modelul este fixat pe 2 lături paralele, am o btinut o tensiune foarte mică ,în poziţia 2 plasturele nu a putut fi
folosit deoarece acesta era prea subţire. Pentru modelul 2 în prima poziţie am obţinut o valore de 3,502V,
pentru a două poziţie am obţinut valoarea maximă de 1,003V. Faptul dat se datorează că în poziţia 2 atunci

106
cînd plasturele este fixat pe o latura materialul este mai deformabil decît în poziţia 1, atunci cînd materialul
este fixat pe 2 lături . Faptul dat a dus la consecinţă următoare ,atunci cînd picătură a intrat în contact cu
plasturele , ea să dezbătut de plasture şi doar o parte de energie a fost acumulată . În primul caz picătură cade
direct pe mijlocul plasterului şi toată energia este acumulată.Executînd experimentul pentru poziţia 3 să
tabilit să parametrii picăturilor sunt prea mici pentru a oscila pe deplin , şi pentru a acumula cantităţi de
energie mari.

Fig.5 Diagrama ce conține rezultatele experimentale ,ale acțiunii picaturii de ploaie cu d=5,7mm ,ce cade de la
înalțimea de 1 m, pe plasture constrîns pe 2 laturi paralele (cu roșu),pe plasture contrîns pe o latura (albastru).

4.Concluzii
Recoltarea energiei ploaiei cu ajutorul materialelor piezoelectrice este o abordare promiţătoare pentru
aplicaţiile viitoare. În lucrarea dată sunt prezentate mai multe scheme constructive a dispozitivelor ce ne
permit recoltarea energiei ploaiei . Analizînd mai multe scheme constructive am putut determina cea mai
reuşită schemă.Am observat că cantitatea de energie generată depinde atît de ce grosime are plasturele,cît şi
de demensiunele picăturilor de ploaie. Dispozitivele de recoltare a energiei ploaiei au un şir de avantaje cum
ar fi structura simplă, fabricarea uşoară, numărul redus de componente, şi conversia directă a vibraţiilor în
sarcini electrice.Energia ploaiei are un potenţial foarte mare de a deveni sursă nou de energie.
Folosirea energiei ploaiei ne va permite econimisirea resurselor energetice utile şi reducerea emisiilor de
CO2.

Bibliografie
1. Harvesting Raindrop Energy with Piezoelectrics: a Review.
2. H.A. Sodano, D.J. Inman, and G. Park, J. Intell. Mater. Syst. Struct. 16, 799 (2005).
3. G. Gerald and D. Wolfarm, Introduction to Microsystem Technology: a Guide for Students. (Wiley,
2008), pp. 208–224.
4. S. John, ‘‘Simplified prediction of driving rain on buildings: ASHRAE 160P and WUFI 4.0’’ (Building
Science Digests,2010), http://www.buildingscience.com/documents/digests/bsd-148-wufi-simplified-driving-
rain-prediction. Accessed 14July 2013.
5. Roberts, C.A., Intelligent material systems – The dawn of a new materials age, Journal of Intelligent
Material Systems and Structures, 4-Jully, 1993, ISSN 1045-389X, 4-12
6. Yoshihito, A. – Information processing using intelligent materials – Information-processing architectures
for materials processors, J. Intell. Mater. Syst. and Struct., 5-May, 1994, 418-423
7. Dielectric Elastomer Generators: How Much Energy
Can Be Converted? Soo Jin Adrian Koh, Christoph Keplinger, Tiefeng Li, Siegfried Bauer, Senior Member,
IEEE, and Zhigang Suo
8. Harvesting of Kinetic Energy of the RaindropsB. G. Sampath, V. P. C. Dassanayake, B. M. Hapuwatte.

107
STUDIUL ADAUSURILOR ÎN MIXTURII ASFALTICE A
DEȘEURILOR DIN GRANULE DE CAUCIUC
Vladimir ELSUKOV, Anatolie CADOCINICOV, Serghei DEDU

Laborator de încercări din cadrul ASD


Universitatea Tehnică a Moldovei

Abstract: In the last decade trafficking in our country has experienced substantial growth which,
combined with climate conditions, has led to the production of asphalt mixture surfacing with increased
resistance to permanent deformation and cracking. For this reason, a number of new materials used in the
European market have been tested to determine which are appropriate for specific climate and trafficking in
our country.
This paper presents the results that were obtained in the field and in the laboratory on mix asphalt
with crumb rubber made from recycled tires (plain, mixed with polioctenamer semi-crystalline or granulated
bitumen) improving the behavior clothing and increase the life the road.
Using this product and economic advantages a low environmental impact as crumb rubber from
recycled tires is obtained.

Cuvinte cheie: mixtură asfaltică, topcel, granule de cauciuc.

În ultima decadă traficul a cunoscut o creştere substanţială care, cumulat cu condiţiile de climă, a
condus la necesitatea producerii unor îmbrăcăminţi din mixtură asfaltică cu rezistenţă mărită la deformaţii
permanente şi fisurare. Din acest motiv, o serie de noi materiale folosite pe piaţa europeană au fost încercate
pentru a stabili care dintre acestea sunt potrivite pentru clima specifică şi traficul din ţara noastră.
Între produsele de cauciuc, pneurile ocupă pe departe ponderea cea mai mare, ceea ce explică şi atenţia
acordată reintroducerii pneurilor uzate în circuitul economic, concomitent cu evitarea poluării.
Deoarece producţia mondială de anvelope totalizează peste 800 milioane anual, potenţialul pentru
reciclarea milioanelor de anvelope vechi este în mod clar foarte important. Procesul de vulcanizare face
posibilă execuţia de anvelope de înaltă calitate care sunt foarte puternice şi rezistente la uzură şi, în termeni
tehnici prin legături încrucişate ale lanţurilor de hidrocarburi care formează cauciucul conduc la realizarea
unei reţele tridimensionale elastice. Sulfurile care rezulta din acest proces nu pot fi îndepărtate, şi încercările
de a le modifica structura prin vulcanizare s-au dovedit dificile, costisitoare, şi mari consumatoare de
energie. S-a continuat cercetarea şi dezvoltarea, astfel încât au apărut numeroase tehnici care promit
creşterea ponderii materialului reciclabil care poate fi folosit în execuţia de noi anvelope.
Regenerarea este unul din cele mai vechi procedee tehnice de recuperare a produselor uzate din
cauciuc, aplicat de peste 100 de ani. Tehnologiile de regenerare au fost permanent îmbunătăţite, în prezent
larg răspândit fiind procedeul termo - mecanic. În general, regenerarea se aplică pentru anvelopele uzate cu
inserţie textilă, dar în mod evident în situaţia existenţei unor procedee tehnologice de măcinare eficiente
tehnic şi economic, se poate obţine cauciuc regenerat şi din anvelope uzate cu inserţie metalică.
Avantajele utilizării cauciucului regenerat sunt atât economice (preţul uzual reprezintă 20÷30% din
valoarea elastomerului original), cât şi tehnologice (îmbunătăţirea prelucrabilităţii, curgerii, stabilităţii
dimensionale la profilare, reducerea fenomenului de extrudare).
Totuşi, dezvoltarea producţiei de anvelope radiale a limitat drastic posibilităţile de reutilizare a
cauciucului regenerat, în ultimii ani constatându-se o reducere a producţiei de regenerat pe plan mondial. O
alternativă posibilă pentru obţinerea unui cauciuc regenerat cu proprietăţi superioare, mult studiată în
perioada ultimilor ani, este de-vulcanizarea chimică reală.
Prin acest procedeu, catenele polimerice rămân intacte şi se realizează scindarea preferenţială a
legăturilor transversale cu sulf din vulcanizate. Cercetările efectuate până în prezent pe plan mondial nu au
condus la rezolvarea problemei, dar în principal de-vulcanizarea ar permite revenirea la un material
elastomeric, care ar păstra intacte majoritatea proprietăţilor compoziţiei de cauciuc iniţiale.

108
Aceasta lucrare prezintă un modificator, care se poate adăuga direct la mixtura asfaltică sau anterior la
bitum. Datorită îmbinării modificatorului pudreta de cauciuc cu un agent disperant se obțin mixturi asfaltice
cu bitum modificat cu performanțe superioare comparativ cu mixturile obținute prin utilizarea polimerilor
sintetici (plastomer sau elastomer termoplastic).
Superioritatea se datorează dispersării optime a modificatorului elastomer în bitum prin agentului
dispersant în combinație cu elasticitatea superioară a unui elastomer față de plastomeri sau elastomeri
termoplastici. Economisirea de resurse și protecția mediului sunt factori cheie în ecuația creării unui mediu
nepoluat și reprezintă o stringentă necesitate a societății în care trăim. Produsele obținute din diferite procese
de reciclare, pot fi utilizate cu succes la obținerea mixturilor asfaltice performante.
Elasticitatea carcasei anvelopei, foarte importantă din punct de vedere al utilizării eficiente pe
autovehicul, prezintă dificultăţi procesului mecanic care va fi folosit în separarea ţesăturilor de oţel şi
materiale textile de cauciuc.
Anvelopele uzate, după îndeplinirea duratei de exploatare, în funcţie de condiţiile de uzură, pot fi
valorificate cel mai eficient prin procedee de reparare şi reşapare. Întrucât nu toate anvelopele uzate sunt
reşapabile şi numărul de reşapări posibile este foarte limitat în funcţie de tipodimensiuni (1÷3 reşapări), în
final toate anvelopele produse intră în categoria anvelope uzate nereşapabile.
Pentru anvelopele uzate cu inserţie textilă există posibilitatea valorificării prin transformare în cauciuc
regenerat şi reutilizarea acestuia în compoziţii de elastomeri.
Problema valorificării anvelopelor cu cord metalic (nereparabile şi nereşapabile) nu poate fi
considerată rezolvată în prezent, nici pe plan mondial neexistând o soluţie unică general acceptată şi de
extindere, cu avantaje tehnice şi economice.
Lucrarea de faţă prezintă rezultatele care s-au obţinut în laborator, pe mixtură asfaltică preparată cu
pudretă de cauciuc obţinută din anvelope reciclate (simplă, în amestec de beton asfaltic cu conținut ridicat
de mastic cu adaos de stabilizare ,,Topcel” și cu adaos de granule de cauciuc) care îmbunătăţeşte
comportarea îmbrăcăminţii şi creşte durata de viaţă a drumului.
Utilizarea acestui produs prezintă avantaje economice şi un impact scăzut asupra mediului, deoarece
granulele de cauciuc se obţin din anvelope reciclate.
Tehnologia de aplicare a produsului are avantajul că acesta poate fi adăugat în două moduri diferite:
direct în bitum (procedeu umed) sau direct în procesul de preparare a mixturi asfaltice, peste agregatele
încălzite (procedeu uscat).
În laborator, pudreta de cauciuc a fost în general utilizată în procedeul uscat, conform standardelor:
SM STB 1115:200. Amestecuri de beton asfaltic pentru drumuri şi aerodromuri şi beton asfaltic. Metode de
încercări; SM STB 1033:2008 Amestecuri de beton asfaltic pentru drumuri şi aerodromuri şi beton asfaltic.
Condiţii tehnice.
Pe mixtura asflatică au fost determinate densitatea medie, saturaţia cu apă, umflarea, rezistenţa la
compresiune, limita rezistenţei la întindere, rezistenţa la alunecare, indexul rezistenţei la deformaţiile plastice
(tronsonul de mișcare, tronsonul de frînare) și indexul rezistenţei la fisură.
În ultima decadă, în ţara noastră, dat fiind condiţiile de climă specifice şi creşterii sarcinii admise pe
osie pentru autovehicule rutiere, au existat preocupări pentru utilizarea la lucrările de drumuri a unor
materiale şi tehnologii care să asigure o comportare corespunzătoare în exploatare (ex. rezistenţă la fagaşe ,
rezistenţă la temperatură scazută).
În acest sens, urmare a studiilor şi cercetărilor realizate, au fost promovate la lucrările de reabilitare a
drumurilor mixturile asfaltice stabilizate cu fibre şi bitumurile modificate cu polimeri, s-a implementat
metodologia de clasificare a bitmurilor pe clase de performanţă şi utilizarea acestora în funcţie de zona
climatică specifică:
- pe plan mondial, s-au intensificat eforturile pentru reducerea emisiilor de CO2 în vederea protejării
mediului;
- tehnologiile care utilizează deşeuri nedegradabile în procesul de fabricaţie transformându-le într-un
produs util, se aliniază tendinţei actuale de ecologizare şi protejare a mediului înconjurător;
- o sursă de polimer pentru modificarea bitumului rutier o reprezintă şi pneurile uzate, din care prin
reciclare se poate obţine granule de cauciuc care poate fi utilizată la prepararea de mixturi asfaltice, s-a
considerat oportună experimentarea acestei tehnologii ca alternativă la utilizarea elastomerilor termoplastici
de modificare a bitumurilor.

109
Partea experimentală. S-a utilizat granule de cauciuc, și adaos de stabilizare “Topcel” pentru
prepararea mixturilor asfaltice conform SM STB 1115:200. Amestecuri de beton asfaltic pentru drumuri şi
aerodromuri şi beton asfaltic. Metode de încercări; SM STB 1033:2008 Amestecuri de beton asfaltic pentru
drumuri şi aerodromuri şi beton asfaltic. În laborator, granule de cauciuc de granulaţie 0-2 şi 0-4mm s-au
utilizat la proiectarea unei mixturi asfaltice tip SMSc15 (cerințele tehnice 1033:2008 SM STB) în două
variante:
- Mixtură de beton asfaltic cu conținut ridicat de mastic cu adaos de stabilizare ,,Topcel” (piatră spartă
de granit sort 10-15 cariera Gaivoron - 65%, Nisip concasat de granit cariera Gaivoron – 25%, Filer- 10%,
adaos de stabilizare ,,Topcel” -0,3%);
- Mixtură de beton asfaltic cu conținut ridicat de mastic cu adaos de granule prelucrată cu bitum
(piatră spartă de granit sort 10-15 cariera Gaivoron - 65%, Nisip concasat de granit cariera Gaivoron – 25%,
Filer- 10%, adaos de stabilizare granule de cauciuc -0,8%);
Granule de cauciuc au fost adăugate peste agregatele încălzite la 175- 180°C, timpul de malaxare fiind
mărit cu 20-30 secunde iar compactarea probelor s-a făcut la 1500C.

Tabelul 1. Caracteristicile fizico-mecanice a amestecului de beton asfaltic


Indicativul DN Valorile obţinute Cerinţele
la metodele de tehnice
Denumirea caracteristicilor încercări SM STB
SM STB Adaos Adaos 1033:2008
1115:2008 “Topcel” gumă
prelucrată
cu bitum
1. Conţinut de bitum, % 6.17.2 6,0 6,0 6,0-7,0
2. Densitatea medie, g/cm³ 6.1 2,49 2,48
3. Saturaţia cu apă, % 6.7 1,2 1,8 0,5-3,0
4. Umflarea, % 6.8 0,1 0,1 max 0,5
5. Rezistenţa la compresiune, R50°C, 6.9 1,28 1,13 min 0,9
MPa
6. Limita rezistenţei la întindere, R 0°C, 6.10 2,03 1,94 1,5-3,0
MPa
7. Rezistenţa la alunecare, R50°C, MPa 6.11 2,71 2,30 min2,2
8. Indexul rezistenţei la deformaţiile 6.12
plastice: 1,95 1,64 min 1,0
- tronsonul de mișcare 0,96 0,83 min 1,0
- tronsonul de frînare
9. Indexul rezistenţei la fisură 6.13 0,540 0,727 min 0,5
10. Rezistenţa la compresiune după
saturaţia cu apă pe termen îndelungat, 6.9
R50°C, Mpa:
după 14 zi
după 28 zi
11. Coeficienţii rezistenţei la saturaţia cu
apă pe termen îndelungat: 6.15
după 14 zi min 0,90
după 28 zi min 0,80
12. Porozitatea părţii minerale, % 6.5 16,1 16,4 15,0-20,0
13. Porozitatea remanentă, % 6.6 2,0 2,4 1,5-5,0
14. Rezistența la aderența a bitumului cu 6.18 rezistă rezistă
suprafața părții minerale

Seturile de mixturi asfaltice preparate au fost caracterizate prin încercări clasice, selectându-se acele
variante în care granule de cauciuc a adus unele îmbunătăţiri caracteristicilor tehnice.
Concluzii. Granulele de cauciuc simple poate fi utilizate la prepararea betoanelor asfaltice într-un
dozaj de maxim 2% din masa mixturii. La dozaje mai mari, mixtura asfaltică obţinută nu prezintă
caracteristici corespunzătoare cu cerinţele tehnice.

110
- Granulele de cauciuc simple poate fi folosite fie ca înlocuitor de nisip natural sort 0-4 (maxim 30%
din total nisip natural), fie ca adaos în compoziţia mixturii asfaltice (maxim 1%);
- Granulele de cauciuc in amestec cu produse speciale (care realizează o legătură puternică între
granulele de cauciuc și bitum, de ex. Cross linker CR) utilizată într-un conţinut de 10% la prepararea mixturii
asfaltice reduce tendinţa de apariţie a făgaşelor, îmbunătăţind rezistenţa la deformaţii permanente (adâncimea
făgaşului şi viteza de formare a acestuia scad); îmbunătăţeşte deasemeni rezistenţa la oboseală a mixturii
asfaltice, ceea ce conduce la scăderea fisurării datorate acestui fenomen;
- Utilizarea granulelor de cauciuc/bitum într-un conţinut de 12% la prepararea mixturii îmbunătăţeşte
stabilitatea şi comportarea la oboseală, creşte rezistenţa la făgaşe şi poate creşte adezivitatea în cazul lianţilor
cu afinitate redusă la agregate;
- Pentru toate cele trei forme de granule de cauciuc, se recomandă ca procedeu de punere în operă
procedeul uscat, respectiv adăugarea în malaxorul stației peste agregatele încălzite la 160-1800C, urmând
apoi procesul descris mai sus la fiecare produs in parte;
- Utilizarea granulelor de cauciuc prezintă avantajul compatibilităţii cu mediul înconjurător, reducerii
costurilor de întreţinere şi producerii mixturii fără modificarea staţiei de asfalt;
- Mixtura produsă cu granule de cauciuc este în totalitate reciclabil și produce în timpul procesării mai
puține emisii decât mixturile cu bitum modificat de altă natura;

Bibliografie:
1. R. Brandsth : “ROAD +.. longer lasting roads. Tehnologia de modificare a asfaltului pe
baza de pudreta de cauciuc”, simpozion “Mixturi asfaltice perfomant”, București, 2009.
2. Thermo Electron Corporation : ,, Procedure for Laboratory Mixtures”.
3. U.S. Departament of Transportation, Federal Higway Administration: „Background of
SUPERPAVE asphalt binder test methods”,iulie, 1994.

111
SOLUȚII ENERGOEFICIENTE DE SISTEME DE VENTILARE

dr. Vera GUȚUL G., lect. univ. Vera GUȚUL I.


St. ISACGV-121 Radu LEU, Victor VIZITIU

Universitatea Tehnică a Moldovei

Abstract: În prezenta lucrare sunt analizate soluții eficiente de sisteme de ventilare și anume: sisteme de
ventilare prin deplasare, sisteme de ventilare adaptive și sisteme de ventilare personale. În lucrare au fost
analizate criteriile la evaluare a eficienței energetice, avantajele și dezavantajele sistemelor examinate și
domeniul lor de utilizare,

Cuvinte cheie: Calitatea aerului, sistem eficient, ventilare prin deplasare, adaptivă, personală.

1. Introducere
Calitatea aerului interior în clădiri în majoritatea cazurilor este la un nivel foarte mediu chiar dacă
respectă standardele. În prezent, este necesar ca aerul din interior să fie curat, plăcut, să nu aibă efecte
adverse asupra sănătății oamenilor și se asigure un mediu confortabil. În realizarea acestui obiectiv este
necesar să se acorde o atenție cuvenită eficienței energetice și dezvoltării durabile a sistemelor inginerești
respective. În țările dezvoltate tehnologic este urmat un curs pentru construcția clădirilor cu eficiență
ecologică și energetică ridicată. O clădire energoeficientă - este un produs al eforturilor comune ale
arhitecților, designerilor și inginerilor, care combină forma optimă și orientarea clădirilor cu un nivel ridicat
de performanță termică a îngrădirilor exterioare și sisteme inginerești eficiente. La rândul său, sistemele
inginerești sunt bazate pe echipamente eficiente, mijloace de automatizare, control și management. La
evaluarea eficienței energetice a sistemelor inginerești pot fi luați în considerație următoarele criterii:
 perioada de recuperare;
 regiunea de utilizare cât mai extinsă;
 excelența tehnologică;
 eficiența ecologică;
 fiabilitatea.

În prezent în calitate de sisteme de ventilare noi eficiente din punctul de vedere energetic pot fi
considerate [1-4]: sistemele de ventilare prin deplasare; sistemele de ventilare adaptive; sistemele de
ventilare personale.

2. Sistemele de ventilare prin deplasare

Sistemele de ventilare generală sunt de obicei prin amestec, în acest caz aerul refulat se amestecă cu
aerul interior și ca urmare se obține o distribuție uniformă a temperaturii, umidității relative si concentrației
în tot volumul încăperii ventilate.
În ultimii ani se propun sisteme de ventilare prin deplasare – care pot fi utilizate în clădiri civile și în
unele secții industriale. Acest tip de ventilare se caracterizează prin aceia că, aerul se introduce cu viteze mici
în zona de lucru unde se creează o mișcare orizontală de tip piston. Sistemul de ventilare prin deplasare
utilizează guri speciale pentru introducerea aerului la partea inferioară a încăperii (pe stâlpi, pe pereți, pe
pardosea), la care vitezele de refulare sunt sub 0,5 m/s. Gurile de aspirație se amplasează la perete. În acest
mod se formează o masă de aer compactă care avansează cu viteze mici printre muncitori. Avantajul
sistemului îl constituie puritatea deosebită a aerului. Dezavantajul este de ordin economic, gurile de aer au
preț înalt. Ventilarea prin deplasare este mai eficientă când căldura și impuritățile se degajă de la surse de
intensitate mică, uniform distribuite pe suprafața pardoselii.
Sistemele de ventilare prin deplasare sunt utilizate pentru clădiri care sunt caracterizate de degajări
excesive de căldură prin convecție (de la oameni și echipament): în săli de concerte, încăperi de birouri, hale
industriale de construcție de mașini de precizie, industrii de asamblare. În cazul în care, sursa de poluare nu
degajă căldură și se află la o distanță față de corpuri ce degajă căldură și formează jeturi convective, sau dacă
fluxurile create nu au putere suficientă, zona de lucru este foarte poluată.

112
Sistemul de ventilare prin deplasare realizează o reducere a debitului de aer, comparativ cu ventilarea
prin amestec cu 30-50%, aceasta se datorează creșterii eficienței schemei de distribuție a aerului (poluanții
nu se amestecă cu aerul proaspăt refulat), economisind energie termică (frigorifică) aproximativ 25-40% și
energie electrică pentru acționarea ventilatorului cu 20-25%. Atunci când sistemul este corect calculat,
proiectat și instalat, el are o serie de avantaje în comparație cu sistemul de ventilare prin amestec, în special
în încăperi cu tavane înalte.
Principalul avantaj al sistemului de ventilare prin deplasare este că la un debit de aer constant, la un
debit a emisiilor de poluanți constant și a altor condiții egale, calitatea aerului în zona de deservire va fi mai
bună în cazul utilizării ventilării prin deplasare, în comparație cu ventilarea tradițională prin amestec (fig. 1).

Fig. 1. Fluxuri de aer în încăperi cu ventilare prin deplasare

Avantajele sistemului prin deplasare sunt determinate și de înălțimea de stratificare a poluării aerului.
Experimentele efectuate de Sandberg și Etheridge [2], au demonstrat că jetul convectiv, format de o
persoană poate cauza fluxul de aer proaspăt la înălțimea aerului inhalat (fig. 2).

Fig. 2. Fluxul de convecție de la o persoană contribuie la calitatea aerului inhalat

În fig. 3 este prezentată schema de distribuție a temperaturii în încăperi pentru cazul sistemului prin
amestec și prin deplasare [4] . Deosebirea sistemului prin deplasare constă în aceia că temperatura se mărește
de la pardosea la tavan. Testele de laborator constată că debitul de aer de ventilare de aproximativ 10 l/s pe
persoană, refulat direct în zona de deservire a încăperilor, asigura îmbunătățirea calității aerului, similar cu
calitatea pe care ventilarea prin amestec asigură la un debit de aer de aproximativ 20 l/s pe persoană [4].

113
Fig. 3. Compararea sistemelor de ventilare prin amestec și prin deplasare

3. Sistemele de ventilare adaptive

Aceste sisteme sunt cu debit de aer variabil și sunt destinate pentru ventilarea încăperilor pentru care se
indică gradul de poluare a aerului funcție de concentrația de bioxid de carbon. Sistemul include ventilator,
rețeaua de conducte, clapete de reglare, distribuitoare de aer, senzori. În funcție de concentrația de CO 2, care
de regula se măsoară în conducta de aer aspirat sau într-un punct reprezentativ al încăperii, se reglează
debitul de aer în corespundere cu valorile admisibile [1]. Este necesar de remarcat faptul, că investițiile
suplimentare pentru organizarea ventilării cu debit de aer variabil sunt nesemnificative, pentru a îmbunătăți
eficiența energetică a sistemului existent de ventilare în încăperi cu un număr variabil de persoane pe
parcursul perioadei de funcționare trebuie de achiziționat senzorul de bioxid de carbon (de amplasat în
canalul de aspirație), de înlocuit ventilatorul la sistemul de refulare și aspirație cu un ventilator similar cu
frecvență variabilă și de integrat cu sistemul de automatizare de control al debitului de aer, care va permite să
regleze viteza ventilatorului în funcție de concentrația de CO2 măsurată. Sistemul de ventilare cu debit
variabil este deosebit de eficient de montat în clădiri cu un număr de persoane variabil: săli de așteptare în
aeroport, autogară și gară; săli de conferință; săli de spectatori în cinematografe, teatre, complexe sportive;
centre comerciale. În cazul funcționării sistemului examinat se obține o scădere medie anuală a debitului de
aer cu 40-60%, o economie de consum de căldură până la 60-80 kW·h/m2 pe an și economii de energie
electrică până la 10-15 kW·h/m2 pe an.

4. Sistemele de ventilare personale

În astfel de sistem, aerul refulat este tratat într-o instalație prin refulare-aspirație cu recuperarea
căldurii a aerului evacuat și este distribuit în mod direct în zona de lucru, în zona de respirație a omului,
aceasta asigură calitatea aerului dorit la locul de muncă. Distribuitorul de aer se amplasează nemijlocit
deasupra calculatorului. De asemenea, sistemul de ventilare personal poate fi combinat cu un sistem de
climatizare local. Prin urmare, aerul recirculat se răcește sau se încălzește în ventiloconvector și se refulează
prin guri de aer amplasate sub masă. Astfel, se formează "oaziz de aer" în jurul corpului uman la locul de
muncă, cu menținerea valorilor optime de microclimat, în afara locului permanent de muncă este suficient de

114
a menține parametrii admisibili de microclimat [3]. Aceste sisteme (vezi fig. 4) pot fi utilizate în clădiri
administrative și de birouri cu locuri de muncă fixe.

Fig. 4. Schema de principiu a sistemei de ventilare personale

Datorită distribuției eficiente a aerului în sistemul de ventilare personal [3] debitul de aer calculat,
care asigură calitatea dorită a aerului, poate fi redus de 2-3 ori față de sistemul de ventilare tradițional prin
amestec. Sistemul de ventilare personal poate fi echipat cu senzori de prezență la locul de muncă, ceea ce va
asigura un debit de aer refulat funcție de gradul de ocupare real al spațiului și va duce la economia de energie
termică pentru sistemul de ventilare până la 80%. În cazul în care sistemul dat este combinat cu sistemul de
condiționare local, parametrii optimali sunt asigurați numai la locul de muncă (15-20% din spațiul total), în
volumul rămas - sunt asigurați doar parametrii admisibili și reducerea consumului de energie al sistemului de
climatizare poate ajunge până la 15-20%

Concluzii:

 Sistemele de ventilare examinate asigură calitatea înaltă a aerului și sunt energoeficiente.


 Buna calitate a aerului este justificată, deoarece duce la o productivitate mai mare a muncii și reduce
simptomele de clădiri bolnave.
 Fiecare sistem de ventilare analizat are domeniul său propriu de aplicare și este axat pe realizarea
unei eficiențe energetice înalte.

Bibliografie

8. Наумов А.Л., Капко Д.В. Локальные системы кондиционирования воздуха в офисных зданиях //
АВОК. – 2012. – № 2.
9. Скистад Х., Мундт Э., Нильен П., Хагстрем К., Райлио Й. Вытесняющая вентиляция в
непроизводственных зданиях / Пер. с англ. – 2-е изд., испр. – М. : АВОК-ПРЕСС, 2006.
10. P. Ole Fanger. Качество внутреннего воздуха в XXI веке: B поисках совершенства. //АВОК – 2000.
– №2.
11. Ливчак , А. В. Вытесняющая вентиляция в школах.//АВОК – 2008. – №4.

115
METODE DE REVITALIZARE ALE CLĂDIRILOR CU PEREȚI
DIN ZIDĂRIE PORTANTĂ

Nicolae CIOBANU, Anatolie SÎLI, Doina COVALI

Universitatea Tehnică a Moldovei

Abstract: The real house and buildings in the city, executed of the different stages, with different structural
and architectural solutions and with a varies degrees of thermal protection, will be in the future continuous
to the subject of the coordinated action and much needed thermal rehabilitation and possibly modernization
and functional architecture in the order to raise quality inside comfort, reduce energy consumption and
resulting emissions mitigation on the environment.

Cuvinte cheie: fond locativ, revitalizare, confort, perioada de exploatare, mansardă,renovare,eficiență.

Reabilitarea și modernizarea clădirilor include întreținerea, reparațiile, restaurarea și extinderea


clădirilor, executate în diferite etape de formare a orașului Chișinău, cu diferite soluții arhitecturale și cu
grade diverse de protecție termică, constituie direcția majoră în domeniul arhitecturii și construcțiilor pentru
reabilitarea fondului existent de locuințe.
Procesul de reabilitare și reconstrucție constituie o alternativa viabilă, rentabilă din punct de vedere
economic, ce militează contra demolării.
Structura cu pereţi portanţi de zidarie se utilizează la clădiri de locuit şi social-culturale avînd maximum
5 niveluri. Această limitare a înălţimii clădirii este legată de obţinerea unor grosimi raţionale ale pereţilor
ţinînd seama de proprietăţile fizico-mecanice ale materialelor folosite la zidării precum și de condițiile de
seismicitate ale țării noastre.
Printre avantajele structurilor de zidărie se menționează: oferă condiții de confort ridicat prin izolarea
termică și fonică bună și printr-un risc de condens la pereții exteriori redus; prezintă posibilitatea de realizare
a unei mari varietăți a clădirilor în privința planurilor de arhitectură; se execută cu mijloace foarte simple; se
folosesc mai des în cazul clădirilor cu puține nivele.
Ca dezavantaje se menționează: rezistența mai mică la seismicitate în comparație cu cele din beton
armat; durata relativ mare de executare datorită posibilităților mici de mecanizare a execuției lucrărilor.
Începînd cu anul 1960 în or. Chişinău a început construcţia în masă a locuinţelor prin metoda de
industrializare conform unor proiecte tip. Blocurile de locuinţe erau amplasate după principiul de
microraioane.
Durata de viaţă a clădirilor din piatra naturală este de regulă de 50-100 de ani, eventual mai mult. Putem
spune că capacitatea elementelor portante ne asigură o bună durabilitate de
exploatere, acestea suportînd cutremurele mari, cum ar fi cele din 1940, 1977, 1986 și 1990.
Principalul investitor în construcţia locativă, statul, a avut scopul de a reduce cît mai mult cheltuielile
pentru dezvoltarea sectorului spaţiului locativ. Această năzuinţă a produs nu numai un simplism rezonabil,
dar a influenţat esenţial diminuarea confortului în locuinţă: în loc de camera de baie şi viceu au apărut noduri
sanitare, suprafaţa bucătăriilor a scăzut mult, practic a dispărut antreul, înălţimea încăperilor de locuit s-a
micşorat pînă la 2,5 m, s-au redus ariile locuibile ale locuinţelor - apartamentele cu 2 camere constituiau 27-
31 m2, iar ale celor cu 3 camere – 34-36 m2.
Majoritatea blocurilor de locuinţe cu 4-5 nivele, construite în anii 1955-1975, necesită reparaţie capitală
din cauza uzurii fizice și morale, ce nu corespund cerințelor actuale de trai ( vezi Fig.1). De aceea cel mai
avantajos din punct de vedere economic este de a integra în clădirea existentă, tehnologii energetic
economice, iar conform proiectelor deja implementate se permite supraetajarea, desigur în baza unei
expertiza tehnice, cu scopul de a atrage investiții.
Renovarea, de regulă, nu necesită atribuirea unor noi terenuri. Din contul supraetajării, extinderii
suprafeţei blocurilor de locuinţe, executarea anexelor pe verticală sau chiar înlocuirea clădirilor vechi sau a
unor cartiere locative întregi cu altele noi va spori eficienţa utilizării terenurilor urbane. După părerea unor
experţi ultima variantă este cea mai potrivită din toate punctele de vedere - tehnic, tehnologic, social,

116
longevităţii normative de exploatare etc., această metodă fiind utilizată în oraşe precum Moscova, Sankt-
Petersburg, unde costul suprafeței locative depășește costul investiției (demolarea, proiectarea și executarea).
Dacă se ajunge la înlocuirea unor cartiere locative întregi din prima generaţie de tipul “hruşciovka” cu
blocuri de locuinţe moderne, se poate schimba radical arhitectura fondului locativ, oferind mai multe
posibilități și avantaje, însă cu parere de rău, aceasta metodă necesită investiții enorme iar la momentul
actual investițiile se limitează la renovarea clădirilor existente.

Legendă:
Limita teren studiat
Bloc locativ cu 5
nivele
B. loc., 5 nivele și
mansardă
Bloc locativ cu 4
nivele
B. loc., 4 nivele și
mansardă
Bloc locativ cu 3 nivele

Figura 1. Fragmentul microraionului din sectorul Botanica.

Pînă în anul 1992 principala sursă de finanţare a construcţiei de locuinţe era bugetul de stat. În acest
domeniu statul investea mai mult de 80 la sută din volumul total pentru construcţia locativă, 10 la sută
investeau cooperativele de construcţie a locuinţelor, iar economiile populaţiei constituiau circa 7 la sută.
Totodată, statul aloca mijloace financiare necesare pentru dezvoltarea şi întreţinerea gospodăriei comunale.
Începînd cu anul 1997, proprietatea comună a început să fie transmisă în proprietate privată şi în prezent
aproximativ 50% din proprietatea comună a blocurilor de locuinţe rămîne în proprietatea statului. În
conformitate cu Legea privatizării fondului de locuinţe, proprietarii de locuinţe sunt obligaţi să creeze
asociaţii de proprietarii (AP) pentru a gestiona blocurile de locuinţe.
Astfel, barierele pentru viitoarele renovări ale proprietăţilor pentru a asigura eficienţa energetic sunt de
ordin financiar şi legislativ.
Eficienţa energetică în sectorul spaţiului locativ este scăzută. Volumul de resurse energetice pentru
asigurarea sectorului spaţiului locativ cu apă potabilă, gaze naturale şi energie termică este determinat în
general de ritmul dezvoltării fondului locativ.
Îmbunătăţirea eficienţei energetice a proprietăţilor locative din Republica Moldova oferă posibilităţi
semnificative pentru reducerea consumului de energie şi reducerea costurilor la energie pentru proprietarii de
locuinţe. Industria energetică din Republica Moldova se confruntă cu sisteme învechite de producere a
energiei şi sisteme de distribuţie a energiei electrice şi termice ineficiente (vezi fig. 2)

117
Figura 2. Pierderi de căldură prin elemente de construcții.

Scopul strategic şi principiile de bază ale renovării clădirilor sunt:


 prelungirea termenelor de exploatare a fondului locativ existent drept măsură de prima importanţă
pentru menţinerea acestui potenţial vital al statului;
 schimbarea radicală a ansamblurilor construite, sporirea expresivităţii arhitecturale şi diversităţii
aspectului exterior al edificiilor locative;
 transformarea blocurilor de locuit din prima generaţie în clădiri cu locuinţe confortabile şi
avantajoase în exploatare din punct de vedere economic;
 reducerea de circa 1,5 ori a cheltuielilor de energie din contul izolării termice a elementelor de
închidere în baza utilizării unor materiale şi tehnologii avansate şi eficace din punct de vedere al
conservării energiei, precum şi al modernizării reţelelor, sistemelor tehnice, tîmplăriei;
 crearea unor noi locuri de muncă în complexul de construcţii pentru o perioadă de lungă durată,
redresarea ramurilor adiacente ale economiei;
 conservarea tuturor tipurilor de resurse energetice.

Pentru a monitoriza procesul de reabilitare termică se prevede inventarierea şi paşaportizarea tehnică a


blocurilor de locuinţe, indiferent de forma de proprietate, care va începe cu casele de locuit din prima
generaţie.
Izolaţia termică are proprietatea de a reduce transferul termic dintre două medii cu temperaturi diferite.
La ora actuală, au intrat deja în vigoare exigenţele de izolaţie a noilor clădiri, utilizînt astfel întregul
potenţial de economii. O izolaţie eficientă, ca parte integrantă a construcţiei clădirii, este unul din elementele
principale ale proiectului unei clădiri cu consum redus de energie.
Calitatea structurilor de închidere cu geam pentru fațadă este foarte importantă, etanșarea împotriva
aerului are efect direct asupra calității energetice a structurii.
Utilizînd modalităţi verificate de folosire eficientă a energiei se pot economisi 70 – 90 % din necesităţile
energetice ale clădirilor pentru încălzire sau aer condiţionat.
În același timp întreținerea și modernizarea infrastructurii tehnico - edilitare este un obiectiv important în
strategia de revitalizare a clădirilor.
În ultima perioadă, instalarea cazanelor individuale în apartament a devenit soluţia la care recurg o parte
din consumatori. Răspîndirea lor în zonele aglomerate, zonele centrale ale oraşelor şi zonele cu blocuri de
locuinţe a fost cauzată de proasta funcţionare a sistemelor centralizate.
Prima etapă în eficientizarea acestor sisteme, constă în utilizarea unor instalaţii cu mijloacele necesare
pentru reglare şi contorizare, care poate asigura raţionalizarea consumurilor de energie, reprezentînd o soluţie
accesibilă. Este necesară schimbarea corpurilor şi reţelelor interioare de încălzire, instalarea dispozitivelor de
reglare.
Actualul sistem de alimentare centralizată cu energie termică (SACET – Chișinău) ne promite
dezvoltarea și crearea unui sistem modern, ce permite asigurarea cu energie termică a consumatorilor în

118
condiţii optime, la preţuri accesibile şi cu respectarea principiilor de creştere a eficienţei energetice şi de
protecţie a mediului.
Reconstrucţia şi replanificarea locuinţelor din fondul locativ de menire socială pot fi efectuate de către
proprietar în scopul îmbunătăţirii confortului locuinţei.
Realizarea unei reconstrucții complete a blocurilor de locuit din piatră naturală, se poate obține confortul
necesar și totodată apartamente de elită, în cele mai bune microraione ale capitalei.
La reconstrucţia încăperilor nu se admit: intervenţii care afectează structura de rezistenţă a blocului
locativ; extinderea încăperilor din contul balcoanelor şi logiilor în blocul locativ;
extinderea şi reamplasarea bucătăriilor şi blocurilor sanitare din contul încăperilor locuibile în blocul locativ;
reamplasarea reţelelor de canalizare;etc.
Renovarea blocurilor de locuinţe existente reprezintă una din sarcinile primordiale ale reformei locative.
Totodată este necesar de a efectua un complex de măsuri tehnice, audit energetic în vederea conservării
energiei în aceste blocuri.

Figura 3. Reabilitarea unui bloc locativ cu construcția mansardei.

În prezent, factorul interesat pentru declanşarea unei acţiuni de modernizare a blocurilor de locuinţe,
trebuie să fie populația proprietară.
În aceste condiții prin revitalizarea locuințelor se obțin suprafețe de trai care întrunesc toate cerințele
unei construcții noi, ce este mult mai accesibilă astăzi, decît demolarea și executarea unei noi construcții pe
același teren.

Bibliografie:

1. Legea Rep. Moldova nr. 421 din 05.04.2002, cu privire la renovarea şi reabilitarea termică a
blocurilor de locuit construite;
2. Legea Rep. Moldova nr. 142 din 02.07.2010, cu privire la eficienţa energetică;
3. NCM A.09.02-2005, Deservirea tehnică, reparația și reconstrucția clădirilor de locuit, comunale și
social-culturale;
4. NCM E.04.01-2006, Protecția termică a clădirilor;
5. NCM E.04.03-2008, Conservarea energiei în clădiri;
6. Ciclu de prelegeri Construcții din zidărie și zidărie armată, I. Ciupac, UTM, Chișinău;
7. Consolidarea și întreținerea construcțiilor, C. Nistor, L. Troia;
8. Izolații termice, ediția originală: Ungaria, 2012

119
PROPUNERI DE MODIFICARE A CODULUI R1 DE
REGLEMENTARE URBANISTICA PENTRU ZONELE
REZIDENTIALE DIN ORASUL CHISINAU

Anatolie SÎLI, Daniela ALBU

Universitatea Tehnică a Moldovei

Abstract: The Local Urbanism Regulations of an area aims to achieve the efficient application of
the guiding principles of urbanism, to lead to a complex and strategic development of the town. In the
process of the implementation of the Local Urban Regulations of Chisinau, were found many
nonconformities with the real situation in the city, in accordance with historical urban traditions as well as
with the law. The implimentation of these rules will ensure a high comfort and a level of safety similar to
European residential areas standards.

Cuvinte cheie: cod, aliniere, norme, retragere, regim de inaltime,utilizari interzise..

In urma studiului deficientelor si contradictiilor codurilor de reglementare se propun urmatoarele


reglementari ale codului urbanistic R1.

R1 - Subzona locuintelor individuale si colective mici P+1E, P+2E

Regimul de inaltime: P, P+1E si P+2E

Utilizare functionala

1. Utilizari admise
- se admit locuinte individuale si colective mici cu maxim P+2E niveluri in regim de construire izolat,
libere pe cele patru fatade;
- in interiorul zonei sunt permise constructii care respecta aceste norme, unele facilitati si spatii care
deservesc rezidentii din zona.

2. Utilizari admise cu conditionari


- se admite mansardarea cladirilor existente, cu luarea in calculul a coeficientului de utilizare a terenului a
unei suprafete desfasurate pentru nivelul mansardei de maxim 60% din aria unui nivel curent;
- se admit functiuni comerciale si servicii profesionale cu conditia ca suprafata acestora sa nu depaseasca
200 m.p. si sa nu genereze transporturi grele; aceste functiuni vor fi dispuse, de regula, la intersectii si se
va considera ca au o arie de servire de 250 metri;
3. Utilizari interzise
Se interzic urmatoarele utilizari:
- functiuni comerciale si servicii profesionale care depasesc suprafata de 200 m.p., genereaza un trafic
important de persoane si marfuri, produc poluare;
- activitati productive poluante, cu risc tehnologic sau incomode prin traficul generat (peste 5 autovehicole
mici pe zi sau orice fel de transport greu), prin utilizarea incintei pentru depozitare si productie, prin
deseurile produse ori prin programul de activitate;
- anexe pentru cresterea animalelor pentru productie si subzistenta;
- depozitare en gros;
- depozitari de materiale refolosibile;
- platforme de precolectare a deseurilor urbane;
- depozitarea pentru vanzare a unor cantitati mari de substante inflamabile sau toxice;

120
- activitati productive care utilizeaza pentru depozitare si productie terenul vizibil din circulatiile publice;
- autobaze si statii de intretinere auto;
- lucrari de terasament de natura sa afecteze amenajarile din spatiile publice si constructiile de pe parcelele
adiacente sau care pot sa provoace scurgerea apelor pe parcelele vecine sau care impiedica evacuarea si
colectarea rapida a apelor meteorice.

Conditii de amplasare echipare si configurare a cladirilor

1. Caracteristici ale parcelelor (suprafete, forme, dimensiuni)


Se considera construibile parcelele care indeplinesc urmatoarele conditii cumulate:

Tabelul 1. Caracteristicile parcelelor (Cod „R1”).

Codul de reglementare Dimensiunea minima a Dimensiunea minima a


Regimul de construire
urbanistica parcelei, m.p. frontului stradal, m
R1-a izolat 850 30
R1-b izolat 550 18

2. Amplasarea cladirilor fata de aliniament


- cladirile se vor retrage de la aliniament cu minim 4.0 metri pe strazi de categoria III si 6.0 metri pe strazi
de categoria II si I (Figura 1);
- cladirile pot fi dispuse pe aliniament in cazul cind aceasta este prevazut in PUZ sau PUG..
3. Amplasarea cladirilor fata de limitele laterale si posterioare ale parcelelor
- R1-a - cladirile se vor retrage fata de limitele laterale ale parcelei cu cel putin jumatate din inaltimea la
cornise dar nu cu mai putin de 4.5 metri (in suma nu mai putin de 10.5 m) (Fig. 1.);
- R1-b - cladirile se vor retrage fata de limitele laterale ale parcelei cu cel putin jumatate din inaltimea la
cornise dar nu cu mai putin de 2.4 metri (in suma nu mai putin de 6.0 m) (Fig. 2. );
- retragerea fata de limita posterioara a parcelei va fi egala cu jumatate din inaltimea la cornise masurata
in punctul cel mai inalt fata de teren dar nu mai putin de 5.0 metri (Fig. 1., Fig. 2.) .

A=6 metri pentru strazi de categoria I si II;


A=4 metri pentru strazi de categoria III;
B, C ≥ ½ H;
B, C ≥ 4.5 metri;
B + C ≥ 10.5 metri;
D ≥ ½ H;
D ≥ 5 metri

Figura 1. Conditii de amplasare a cladirii

121
A=6 metri pentru strazi de categoria I si II;
A=4 metri pentru strazi de categoria III;
B, C ≥ ½ H;
B, C ≥ 2.4 metri;
B + C ≥ 6.0 metri;
D ≥ ½ H;
D ≥ 5 metri

Figura 2. Conditii de amplasare a cladirii pe o parcela pentru codul de reglementare urbanistica R1-b.

4. Amplasarea cladirilor unele fata de altele pe aceeasi parcela


- distanta minima dintre cladirile de pe aceeasi parcela va fi egala cu jumatate din inaltimea la cornise a
cladirii celei mai inalte dar nu mai putin de 4.0 metri (Fig. 3.);
- distante mai mici vor fi acceptate numai in baza unor PUD-uri aprobate.

Figura 3. Amplasarea cladirilor unele fata de altele pe aceeaasi parcela (Cod „R1” ).

5. Circulatii si accese
- parcela este construibila numai daca are asigurat un acces carosabil de minim 3.5 metri latime dintr-o
circulatie publica in mod direct sau prin drept de trecere legal obtinut (servitute) prin una din
proprietatile invecinate (Fig. 4.) .
6. Stationarea autovehiculelor

122
- stationarea autovehiculelor se admite numai in interiorul
parcelei, deci in afara circulatiilor publice.
7. Inaltimea maxima admisibila a
cladirilor
- inaltimea maxima a cladiriilor va fi P+2E (12 metri);
- se admit depasiri de 1 - 2 metri numai pentru alinierea la
cornisa cladirilor invecinate.
8. Aspectul exterior al cladirilor
- cladirile noi sau modificarile / reconstructiile de cladiri
existente se vor integra in caracterul generala al zonei si
se vor armoniza cu cladirile invecinate ca arhitectura si
finisaje;
Figura 4. Conditia de asigurare a parcelei - toate cladirile vor fi prevazute cu acoperis;
- garajele si anexele vizibile din circulatiile publice se vor
cu acces (Cod „R1”).
armoniza ca finisaje si arhitectura cu cladirea principala
9. Conditii de echipare edilitara
- toate cladirile vor fi racordate la retelele tehnico-edilitare publice;
- la cladirile dispuse pe aliniament racordarea burlanelor la canalizarea pluviala va fi facuta pe sub
trotuare pentru a se evita producerea ghetii;
- se va asigura in mod special evacuarea rapida si captarea apelor meteorice in reteaua de canalizare.
10. Spatii libere si spatii plantate
- spatiile libere vizibile din circulatiile publice vor fi tratate ca gradini de fatada;
- spatiile neconstruite si neocupate de accese si trotuare de garda vor fi inierbate si plantate cu un arbore la
fiecare 100 m.p.;
- se recomanda ca pentru imbunatatirea microclimatului si pentru protectia constructiei sa se evite
impermeabilizarea terenului peste minimum necesar pentru accese;
11. Imprejmuiri
- imprejmuirile spre strada vor avea inaltimea de maxim 2.0 metri, din care maxim 50% din inaltime plin
(inclusiv soclul) si minim 50% transparent sau cu gard viu;
- gardurile spre limitele separative ale parcelelor vor fi opace cu inaltimi de maxim 2.0 metri.

Posibilitati maxime de ocupare si utilizare a terenului

1. PROCENT MAXIM DE OCUPARE A TERENULUI (POT)


Procentul de ocupare a terenului se determina pentru fiecare parcela separat:
- POT maxim = 35%
2. COEFICIENT MAXIM DE UTILIZARE A TERENULUI (CUT)
Coeficientul de utilizare a terenului se determina pentru fiecare parcela separat:
- CUT maxim pentru inaltimi P+1E = 0.65 m.p.ADC/m.p.teren;
- CUT maxim pentru inaltimi P+2E = 0.90 m.p.ADC/m.p.teren.
- Se admite cresterea cu +0.1 a CUT in cazul utilizarii mansardelor.

Bibliografie:
1. Regulamentul General de Urbanism, aprobat prin hotarirea Guvernului RM nr.5 din 05.01.1998 publicata
in Monitorul Oficial al RM nr. 14-15 din 26.02.1998.
2. R. L.U. aprobat prin decizia Consiliului municipal Chişinău nr. 221 40 din 25.12.2008.
3. Regulamentul Local de Urbanism al Municipiului Bucuresti din 2001.
4. Regulamentul Local de Urbanism al Municipiului Cluj-Napoca

123
STRATURI REALIZATE DIN AMESTECURI OPTIMALE DE AGREGATE
LA DRUMURI ÎN REPUBLICA MOLDOVA

conf.dr.ing. Valentin BRINIŞTER

Universitatea Tehnică a Moldovei

Rezumat: Amestecurile optimale din agregate naturale sunt o oportunitate actuală în realizarea
straturilor de fundație și de bază la drumuri. În lucrare este dezvăluit principiul de alcătuire a
amestecurulor optimale, care poate fi realizat simplu și în condiții de șantier. Simplitatea determinării
proporțiilor pentru amestecurile optimale de agregate prim metode grafice poate fi realizat atît în cariere cît
și de către diriginții de șantier la lucrări de drumuri. Lucrările realizate deja la unele obiective din
Republica Moldova demonstrează eficiența economică și calitatea corespunzătoare a amestecurilor
optimale din agregate naturale.

Cuvinte cheie: Amestecuri, granulometrie, agregate, optim, drumuri, metoda grafică

1. Introducere
În ultimii ani, în Republica Moldova, la reabilitatrea drumurilor naționale și consolidarea structurilor
rutiere flexibile, tot mai des sunt folosite amestecuri optimale de agregate naturale. Aceasta permite
așternerea agregatelor înt-un strat, sau după caz, în două, cu posibilități mai ușoare de hidratare și
compactare a straturilor realizate. Avînd solicitări de la constructori, carierele producătoere de agregate
naturale adaptează tehnologia de producere la cerințele clienților, producînd materiale conform normativelor
în vigoare în Republica Moldova. Aceasta impune necesitatea de stabilire a proporţiilor de amestec ale
diferitelor sorturi de materiale pentru realizarea granulozităţii amestecului optimal şi a umidităţii optime de
compactare din agregate naturale existente la noi în țară.

2. Principiul de alcătuire a amestecurilor optimale


Amestecurile optimale sunt amestecuri de agregate de diferite sorturi, proporționale, astfel încît
compoziția lor granulometrică să se încadreze în așa numitele curbe Fuller. Compoziția granulometrică a
amestecului optimal după compactare trebuie să asigure o densitate maximă și să prezinte o stabilitate
maximă la acțiunea eforturilor normale sau tangențiale transmise de traficul rutier în îmbrăcăminte.
Se știe din practică, că pentru a obține un amestec optimal cu compactarea maximă sunt necesare două
condiții:
- Raportul dintre dimensiunea maximă a agregatului mare și cea a agregatului mic să fie de
aproximativ 16.
- Indicele granulometric definit prin raportul dintre proporția de agregat mic și proporția de agregat
mare, ale cărui goluri urmează a fi umplute de agregatul mic, să aibă o valoare cuprinsă între 0,6 și 0,8
pentru straturile de fundație ți între 0,65 și 0,75 pentru straturile de bază (fig.1).

124
Fig. 1. Curbele granulometrice ale amestecurilor optimale

3. Determinarea proporţiilor pentru amestecurile optimale de agregate prin metode grafice


Există mai multe metode grafice care permit determinarea operativă a proporțiilor în compoziția
granulometrică optimă.
Metoda coordonatelor triunghiulare se bazează pe proprietatea geometrică, conform căreia, într-un
unghi echilateral suma lungimii perpendicularelor duse dintr-un punct din interiorul triunghiului la cele trei
laturi este egală cu înnălțimea triunghiului (fig.2).

Fig. 2. Metoda coordonatelor triunghiulare pentru determinarea


proporţiilor la amestecurile optimale de agregate

Pornind de la această proprietate, fiecare latură a triunghiului se împarte în 100 de părți egale. Aceasta
reprezintă procentual conținutul celor trei fracțiuni principale ale unui sort. În acest mod, compoziția
granulometrică a oricărui sort de agregate utilizat poate fi reprezentată grafic printr-un punct(M) de
coordonatele h1, h2 și h3 , așa cum e prezentat în fig. 2.

125
În cazul în care se dispune de două sorturi de agregate, reprezentarea grafică va fi ca în fig.3 prin
punctele A și B și dacă aceste sorturi se amestecă în proporție a/b, amestecul rezultat fa fi reprezentat grafic
prin punctul M, care aparține segmentului AB, asfel încît există relația (1).

(1)

În acest fel se poate determina proporția în care trebuie să fie amestecate cele două sorturi pentru a se
obține un amestec optimal. Amestecul optimal de piatră spartă este recomandat pentru realizarea straturilor
rutiere pe sectoare de drum cu trafic greu și foarte greu, cum a-r fi drumurile de acces la cariere.

Fig. 3. Determinarea proporţiei, în care se amestecă două sorturi


pentru obţinerea unui amestec optimal de agregate

4. Utilizarea în practică a tehnologiei de consolidare a structurilor rutiere flexibile cu straturi


realizate din amestecuri de agregate optimale
Amestecurile optimale din piatră spartă din calcar s-au utilizat cu succes la reabilitarea drumului
național Chișinău-Soroca-fr. cu Ucraina pe tronsonul Chișinău-Orhei. La comanda Antreprenorului carierele
din zona Orheiului au furnizat amestecuri optimale nr.4 și nr.5 conform ГОСТ 25607-94 ,,Смеси
щебеночно-гравийно-песчаные для покрытий и оснований автомобильных дорог и аеродромов,, care
este în vigoare și în Republica Moldova. Aceste amestecuri s-au utilizat în fundații la supralărgiri și la
consolidarea acostamentelor. Rezultatele sunt pozitive. Pe aceste sectoare deja de cîțiva ani de expluatare nu
apar fisuri, crăpături și făgașe, chiar dacă traficul rutier este intens și greu.
Pornind de la faptul că in Republica Moldova sunt rezerve mari de zăcăminte de balast, pietrișul din
balast avînd rezistența la sfărîmare de 800-1000 mpa/cm2, a-r fi oportună utilizarea balastului integral, sau
nisipul și pietrișul separat(pietrișul concasat) și în amestecuri optimale cu piatră spartă din calcar. Un astfel
de amestec optimal, dar și stabilizat cu ciment a fost utilizat la reabilitarea drumului Rezina-Orhei. La
executarea lucrărilor de reabilitare a drumului, după frezarea stratului de asfalt existent, pe mai multe
sectoare, fundația drumului era pînă la 10 cm grosime ,sau în genere lipsea și stratul de asfalt era pe un strat
subțire de nisip. Soluția de consolidare a fost simplă, dar foarte efectivă. După frezarea stratului de asfalt
existent s-a așternut un strat de nisip de 15 cm după care s-a realizat un strat de amestec optimal din agregate
naturale autoctone stabilizat cu ciment cu grosimea de 18 cm. Amestecul optimal a fost realizat din:
- Piatră spartă din calcar sort 20-40 30 %
- Nisip de concasaj din calcar sort 0-5 20 %
- Nisip din balast sort 0-5 12 %
- Pitriș concasat din balast sort 5-20 30 %
- Ciment M400 8%
- Apă 5-7 %

126
Amestecul optimal a fost preperat în stația de asfalt “Ermont” din or. Orhei. Capacitatea de producere
mare a stației permitea de a produce circa 200 tone de material stabilizat pe oră. Transportarea amestecului
de la uzină pîna la șantier dura circa 30 minute, ceea ce permitea așternerea materialului cu distribuitorul în
condiții optime de umiditate și obținerea unei compactări maxime a stratului.
Această soluție a dat posibilitate de a utiliza materiale din carierele din apropierea drumului ceea ce a
dus considerabil la scăderea prețului, dar și a ridicat considerabil modulul de elasticitate al amestecului și în
consecință capacitatea portantă a drumului. Drumul este expluatat după reabilitare deja de 7-8 ani și are un
comportament perfect la traficul greu.
5. Concluzii:
1) Metoda descrisă mai sus este simplă și poate fi utilizată de ingineri și specialiști la diferite nivele
ierarhice de la întreprinderi.
2) Metoda dă posibilitate de utilizare a materialelor locale, ceea ce aduce la minimizarea prețului de
deviz a lucrărilor rutiere și prin urmare ridicarea eficienței economice.
3) Utilizarea amestecurilor optimale la lucrările de drumuri simplifică tehnologia de execuție a
lucrărilor, se exclude necesitatea de așternere a straturilor din fundație după sorturi.
4) Se asigură un coeficient de compactare mai ridicat a straturilor executate din amestecuri optimale.
5) În majoritatea cazurilor amestecurile optimale pot fi stabilizate cu ciment, fapt care permite ridicarea
considerabilă a capacității portante a drumului.
6) Utilizarea materialelor locale permite reanimarea economică a diferitor întreprinderi din țară.

Bibliografie:
1. Stan Jercan - ,,Suprastructura și întreținerea drumurilor,, Editura didactică și pedagogică 1980
2. ГОСТ 25607-94 ,,Смеси щебеночно-гравийно-песчаные для покрытий и оснований
автомобильных дорог и аэродромов,,
3. Horia GH. Zarojanu, Dan Popovici - ,,Drumuri, Trasee,, Casa de editură VENUS IAȘI 1999
4. Dan Popovici, Vasile Boboc, Eugen Florescu- ,,Căi de comunicații terestre,, Casa de editură VENUS
IAȘI 1998
5. Traian Mătăsaru - ,,Construcția drumurilor,, partea II Editura didactică și pedagogică

127
CU PRIVIRE LA MĂRIMEA UNGHIULUI DE INTERSECŢIE LA ACELAŞI
NIVEL A CĂILOR FERATE ŞI DRUMURILOR

Ghenadie POGORLETCHI
Universitatea Tehnică a Moldovei

Abstract: This article analyzes the conditions ensure safe traffic at the intersections of railways and roads in
one level, depending on the angle of intersection. Recommended minimum allowable crossing angle, taking
into account the category of the road, the calculated values of speed, distance visibility.

Cuvinte cheie: trenul, autovehicul, accident în trafic rutier, pasaj de nivel, asigurarea vizibilităţii necesare.

În conformitate cu Regulamentul circulaţiei rutiere participanţii la trafic trebuie să traverseze caile ferate
numai prin trecerele la nivel cu calea ferată, cedând trecerea trenului sau altui vehicul feroviar. La
apropierea de trecerea la nivel cu calea ferată , conducătorul de vehicul trebuie să reducă viteza şi se
asigure că nu se apropie nici un tren [1].
Respectarea indicaţiilor sus-numite este posibilă numai în condiţii de asigurare a vizibilităţii necesare.
Conform normativului în construcţii NCM D.02.01:2015 în cazul intersecţiilor la nivel dintre drumuri şi căi
ferate se va urmări ca aceasta să facă, de regulă, respectându-se următoarele condiţii:
- intersecţia să se facă sub unghi căt mai aproape de 90o dar nu mai mic de 45o ;
- ambele căi de comunicaţie să fie pe cât e posibil în aliniament (6.3.4 [2]).
În comparaţie cu cerinţa tehnică prezentată în [3] mărimea minimă a ungiului de intersecţie la acelaşi
nivel a căilor ferate şi drumurilor s-a redus de la 60 o pînă la 45 o. Mărimea ungiului de intersecţie
influenţează asupra gradului de asigurarea a vizibilităţii în jurul pasajului de nivel. Vizibilitaea de
ansamblu trebuie să permită sesizarea din timp a sectoarelor deosebite a drumurilor ca pasaj de nivel. De
aceea trebuie de asigurat vizibilitatea necesară în limitele spaţiului de siguranţă (câmpului de vizibilitate
în jurul pasajului de nivel). Condiţiile de formare a câmpului de vizibilitate sunt prezentate în [3] :

Fig.1. Schema de calcul pentru determinarea mărimilor Sα : 1 – pasaj de nivel; 2 şi 4 – poziţia trenului; 3 şi
5 – poziţia ochilor conducătorului de autovehicul; Sv – distanţa de vizibilitate în cazul când autovehiculul
întălneşte pe banda sa de circulaţie un obstacol fix în faţa căruia trebuie să se oprească, m; S 45 - distanţa
dintre pasaj de nivel şi trenul când unghiul de intersecţie este egal cu 45 o , m; Sα – distanţa analogică când
unghiul de intersecţie a drmului şi liniei de cale ferată este egal cu α , m; ΔS – diferenţa dintre distanţele
Sα şi S45 , m.

128
La proiectarea drumurilor publice noi construite şi reconstruite pe pasajele de nivel trebuie să fie asigurată
vizibilitatea în cazul căreia şoferul automobilului, ce se află la o distanţă de trecere de nivel cel puţin egală
cu distanţa de vizibilitate pentru oprirea automobilului, să poată vedea trenul care se apropie de pasajul de
nivel la o distanţă de cel puţin 400 m, iar mecanicul de locomotivă ce se apropie să poată vedea mijlocul
pasajului de nivel la o distanţă de cel puţin 1000 m. Luând în considerare împrejurare această trebuie de
verificat vor fi asigurate sau nu condiţiile inofensive de parcurgere a pasajului de nivel. În acest scop a fost
întocmită schema de calcul simplificată prezentată în figura 1.
Tabelul 1
VC , km/h Sv , m S45 , m Sα , m ΔS , m α , grad
80 100 141.5 141.5 0.0 45
60 70 99.0 99.0 0.0 45
80 100 141.5 174.2 32.7 55
60 70 99.0 122.0 23.0 55
80 100 141.5 236.4 94.9 65
60 70 99.0 165.5 66.5 65
80 100 141.5 292.4 150.9 70
60 70 99.9 204.7 105.7 70
80 100 141.5 386.1 244.6 75
60 70 99.0 270.3 171.3 75
80 100 141.5 574.7 433.2 80
60 70 99.0 402.3 303.3 80

Valorile distanţelor de vizibilitate în funcţie de mărimea vitezei de proiectare sunt prezentate în tabelul
7 [2]. În conformitate cu normativul în construcţii NCM D.02.01:2015 trebuie de luat în considerare:
1) pentru dumurile de categoriile I-b, II, III intersecţiile vor fi denivelate în cazul liniilor de cale ferată
principale; 2) mărimile vitezelor de proiectare pentru drumuri de categoria IV şi V sunt egale respectiv cu
80 şi 60 km/h (tabelul 2 [2]; 3) conform tabelului 7 [2] distanţa de vizibilitate în funcţie de viteza de
proiectare Vpr este egală cu 100 m (Vpr = 80 km/h) şi cu 70 m (Vpr = 60 km/h).
Folosind schema de calcul (fig.1) au fost efectuate calculele mărimilor S α şi ΔS luând în considerare
mărimile Vc, Sv şi α. Rezultatele calculelor sunt prezentate în tabelul 1. După analiza datelor din tabelul 1
sunt posibile concluzii următoare:
- cu cât unghiul α este mai mare cu atât mărimile Sα şi ΔS sunt mai mari;
- α = 45o provoacă formarea situaţiilor periculoase la intersecţii căilor ferate şi drumurilor la acelaş nivel şi
apariţia accidentelor rutiere cu consecinţele grave;
- pentru drumul de categoria a IV-a mărimea minimă a unghiului de intersecţie α , care corespunde
cerinţilor de asigurare a siguranţei circulaţiei rutiere, este egală cu 75o (S75 = 386.1 m ≈ 400 m), respectiv
în cazul drumului de categoria a V-a αmin = 80o (S80 = 402,3 m ≈ 400 m), ceea ce înseamnă că mărimea
minimă a unghiului α trebuie de argumentat luând în cosiderare categoria tehnică a drumului şi mărimea
vitezei de proiectare;
- trebuie de corectat normele de proiectare prezentate în 6.3.4 [2].

Bibliografie
12. Regulamentul circulaţiei rutiere. Tipografia „Vite-Jesc” S.R.L. Chişinău, 2015.
13. Normativ în construcţii NCM D.02.01:2015. Proiectarea drumurilor publice. Ministerul dezvoltării
regionale şi construcţiilor. Chişinău, 2015.
14. Instrucţiune privind exploatarea pasajelor de nivel la calea ferată a Republicii Moldova.Ministerul
transpoturilor şi gospodăriei drumurilor al Republicii Moldova. Chişinău, 2007.

129
VALOAREA SCULPTURII ÎN SPAȚIILE INTERIOARE CONTEMPORANE
Lec.univ. Inga MAȚCAN-LÎSENCO

UniversitateaTehnică a Moldovei

Rezumat: Pentru realizarea unei sculpturii moderne se face necesară căutarea continuă a unor forme
noi, implimentarea, combinarea diverselor tehnologii, materie primă cît și dezvoltare a abilităților practice.
Producerea unei sculpture realizată prin intermediul întrebuințării materialelor şi tehnicilor inovaționale
este capabilă de a spori valoarea artistică a acesteia şi reflect necesitatea implimentării ei în interior ca
parte component indiscutabilă. Proprietăţile estetice a sculpturii în design în marea sa parte defineşte liniile
stilistice a interiorului; pentru realizarea acestui scop este necesară construirea volumelor sub aspect
artistic şi tehnic.

Cuvinte cheie: sculptura, sculptura modernă, material naturale, material artificiale.

„Sunt imbecili cei care spun despre lucrările mele că ar fi abstracte: ceea ce ei numesc
abstract este cel mai pur realism, deoarece realitatea nu este reprezentată de forma exterioară, ci de
idei din spatele ei, de esența lucrurilor”
(Constantin Brancusi)

1. INTRODUCERE

Sculptura modernă este un element expresiv „o arta a volumelor în spațiu” cu ajutorul expunerii
diverselor obiecte tridimensionale in spatiu prin intermediul cărora interiorul proiectat corespunzător
cerintelor obţine un aspect inedit care contribuie la crearea unei imagini unice şi integre. Sculptura
contemporană este caracterizată prin utilizarea diverselor piese sculptate care sunt utilizate la decorarea şi
îmbogaţirea aspectului clădirii şi structurilor.

2. IMPORTANŢA SELECTĂRII MATERIALELOR ÎN SCULPTURA MODERNĂ

Cerinţele impuse de societate faţă de sculptura modernă sunt foarte ridicate prin intermediul cărora se
face posibilă decorarea unui spaţiu interior înacest mod atrăgînd un interes sporit ceeace duce la selectarea
minuțioasă a materiei prime din care sunt confecţionate acestea, care pot fidivizate în două grupe:
- Materialele de natură organică şi mineral (corpuri fuzibile, substanţe sulfurice, pietre de natură
organică s.a.) – numeroase studii demonstrează că acestea crează o percepere emoţională pozitivă, efectele
manifestîndu-se la nivelvizual, deoarece prin calitatea sculpturilor se pune în valoare estetica specifică
caracterizată prin proprietăţile lor: luciu, culoare, densitate, fragilitate, transparenţă şi duritate.
- Materialele artificiale şi nonmetalice (sricla, plasticul, pietre sintetice s.a) – prezintă un interes în
designul contemporan oferind posibilităţi mai variate (capătă variaţii proprietăţi fizice şi chimice) şi datorită
cărora putem pune în valoare detaliile necesare şi originale ale designului. După proprietăţile sale fizico-
chimice materialele artificiale posedă unele criterii: luciu, colorit şi prelucrarecare depăşesc pe cele de natură
organică, funcţionalitatea lor rămîne aceiaşi dar valoarea lor e mai scăzută. Sculptura din material artificiale
ajută la delimitarea spaţiului, crearea unei idei complexe unice.
Selectarea materialelor combinate oferă autorului posibilităţi mai mari pentru a echilibra compoziţia,
integrînd componentele unui ambient comfortabil în design astfel încît să se creeze o unitate a ansamblului
de figure şi forme prin aceasta întelegîndu-se atît întregul, cît şi fragmentul. Prin intermediul sculpturii
modern se pot obţine numeroase efecte optice în funcţie de modalitatea de iluminare cît și diverse artificii
psihologice ce crează atmosferă deosebită, comfort şi linişte.

3. MODALITĂŢI DE EXECUTARE, DECORARE A COMPOZIŢIILOR SCULPTURALE

Tehnica executării a sculpturii - contemporane se selectează în dependenţă de materialul ales prin metode
şi tehnologii complicate şivariate: trafilare, cioplire, laminare, prelucraretermică, modelare, sudare, tăiere,

130
turnare, stanţare, traforare, răzuire, înnalbire, oxidare, înnegrire, poliere, galvanicî, nituire - pentru a
obţine efectul necesar.
Metodele de topire şi turnare permit corectarea defectelor, laminarea se reglează ca materialul să se
alungească şi să se lăţească, trafilarea este întrebuinţată pentru obţinerea barelor subţiri sau sîrme, stanţarea
– este operaţiunea care permite tăierea, fără aşchiere. Nituirea este o operaţiune de îmbinare nedemontabilă
şi se utilizează pentru decorare şi mijloc de asamblare, polizarea – permite prelucrarea pieselor cu discuri
abrazive, tehnica patinării şi colorării se utilizează pentru obţinerea unor noi nuanţe, culori uneori cu efecte
multicolore cu ajutorul diferitor aliaje şi substenţe chimice.
Confecţionarea compoziţiei sculpturale se efectuiază pe două căi: manuală (individuală) şi cu
înterebuinţarea diferitor tehnici mecanizate (serie). Modalitatea confecţionării individuale a sculpturii
arhitecturale prezintă sculptorului larga libertate de fantezie, experiment total – în alegerea materialului
pentru confecţionarea şi rezolvarea concretă, înalegerea mijloacelor de decorare şi design, din această cauză
etapele pot fi variate în dependenţă de numarul tehnicilor şi mijloacelor utilizate la creare a unei lucrări.
În piesele “unicate” e individualitatea sculptorului care a creat-o. În acest context este necesar, să
menţionăm faptul că, în present modalitatea individuală nu se poate numi 100% manuală deoarece
sculptorul, în etapele realizării lor, deseori întrebuinţează semifabricate, executate prin trafilare, stanţare,
turnare a semifabricatelor s.a.
Pentru confecţionarea şi decorarea pieselor de sculptură este necesară studierea diferitor exemple şi
indicaţii practice ce au fost executate în prealabil (unde sunt descries etapele de executare).
În dependenţă de concepţia lucrării se allege materialele necesare. Indiferent de materialele ce se
întrebuinţează nu este posibil confecţionarea unei compoziţii sculpturale contemporane fără a ne informa şi a
studia, practica principii ce ţin de partea tehnologică şi confecţionare a fiecărui material în parte. Metodele
de realizare din material variate vor fi la fel diferite de oarece fiecare materie primă posedă proprietăţile sale
propriii repetabile ce ţin de proprietăţile fizice şi chimice de aspectul exterior în combinarea lor armonioasă
crează o frumuseţe deosebită.

CONLUZIE

Formele sculpturii contemporane îşi aduc aportul la procesul formării unui vocabular specific ce
acţionează a supra stărilor de spirit umane, în rezultat sculptura cu specificul său participă la satisfacerea
necesităţilor omului material şi spiritual. Puterea influienţei spirituale a sculpturii se multiplică, deoarece ea
crează şi formează ambianţa omului.
Înaintea creării unei sculpturi contemporane autorul trebuie să-şi pună ca scop niste cerinţe bine definite:
crearea unei forme noi; îmbunătăţirea proprietăţilor pieselor prin intermediul meterialelor şi tehnicilor
moderne.
Sculptura contemporană este o artă a volumelor în spaţiu care încadrează un interior sau exterior prin
expunerea spaţială a diferitor obiecte reale, tridimensionale. Înacest context se face posibilă compensarea
convenţiilor sociale de „percepere de la distanţă” a pieselor de sculptură ce posedă proprietatea de
transmitere a tridimensionalităţii obiectelor înlocuind partial perceperea tactilă.

Bibliografie

1. Canacov J.M., Modelarea şi turnarea în sculptură Ed. Aquila, Bucureşti, 2012.


2. Calangiu A., Arta şi noile tehnologii. Ed. Meridiane, Bucureşti, 2000.
3. Rosenberg J., Criteriul calităţii în artă.Ed. Meridiane, Bucuresti, 2013.
4. Focillon H., Viaţa formelor, Ed. Aquila, Bucuresti,2010.

131
NOMOGRAMA PENTRU DETERMINAREA REZISTENȚEI LA
AMESTECARE A MALAXOARELOR CU BARE

Serghei Andrievschi, Valeriu Lungu, Alexandr Lozan

Universitatea Tehnică a Moldovei

Abstract: S-a construit nomograma complexă pentru ecuația care descrie dependența rezistenței la
amestecare în malaxoarele cu bare de șapte factori constructivi și tehnologici. Sunt prezentate algoritmul și
careva calcule după care s-a construit nomograma complexă. Este prezentat un exemplu de determinare a
rezistenței la amestecare a unui malaxor pentru care, restul parametrilor din nomogramă sunt cunoscuți.
Nomograma complexă dă posibilitate de a determina rapid parametrii optimali ai malaxorului și ai
procesului de amestecare care asigură cea mai mică rezistență la amestecare.

Cuvinte cheie: nomogramă, malaxor, bară, ecuație, rezistență la amestecare, factori optimali.

Dependențele matematice obținute în rezultatul efectuării experiențelor și care conțin un număr mare de
factori cu greu pot fi supuse analizei și interpretării. Este complicată procedura de determinare a valorilor
optimale ale factorilor procesului pentru parametrul de ieșire prescris în cazul când pot exista mai multe
variante de obținere a lui.
Nomogramele inginerești construite pentru ecuațiile de regresie obținute și alte dependențe
multifactoriale dau posibilitate de a determina rapid valorile factorilor care asigură cele mai bune valori ale
parametrului de optimizare.
În [1] este prezentată ecuația (1) obținută în baza cercetărilor influenței a șapte factori constructivi și
tehnologici asupra rezistenței la amestecare în malaxoarele cu bare

(1)
unde: coeficientul care caracterizează influența gradului de umplere a tobei cu amestec asupra
rezistenței la amestecare;
coeficientul care caracterizează influența dimensiunilor particulelor asupra rezistenței la
amestecare;
coeficientul care caracterizează influența diametrului barelor asupra rezistenței la înaintare a lor;
coeficientul care caracterizează influența diametrului tobei asupra rezistenței la amestecare;
coeficientul care caracterizează influența umidității amestecului asupra rezistenței la amestecare;
coeficientul care caracterizează influența lungimii malaxorului asupra rezistenței la amestecare;
coeficientul care ține seama de schimbarea rezistenței funcție de unghiul de așchiere a barelor.
Cu scopul construirii nomogramei ecuația (1) s-a adus la forma canonică prin logaritmare [2, 3]. Obținem
următoarea ecuație

(2)
Deoarece Z' este constant și egal cu 130, rezultă .
Mai întâi s-au format trei grupuri de factori: în primul grup s-au inclus factorii, coeficienții cărora variau
[1] de la zero până la o valoare oarecare pozitivă ( și ); în grupul al doilea s-au inclus factorii,
coeficienții cărora variau de la unu până la o valoare oarecare mai mare ca unu ( , , , și ); în
grupul al treilea – și .
Apoi s-au efectuat următoarele substituiri:

(3)
(4)
(5)
S-a obținut forma canonică a ecuației, care servește pentru construirea nomogramei de tipul al
III-lea compusă din trei scări paralele și rectilinii. Succesiunea calculelor necesare pentru construirea

132
nomogramei este prezentată în tabel. Scările și sunt ”mute” de aceea marcarea diviziunilor pe
ele nu se efectuează. Pe scara sunt notate valorile lui de la 10 până la 17000 N.
La etapa a doua s-a construit nomograma pentru ecuația (3). Pentru aceasta ecuația (3) se
scrie în modul următor

(6)
Această ecuație este prezentată în figură cu scările coeficienților și care sunt notate cu valorile
corespunzătoare, iar scara coincide cu scara și de aceea în desen este notată cu .
La etapa următoare s-a construit nomograma pentru ecuația (4). Pentru aceasta s-au
efectuat următoarele substituiri:

(7)
(8)
(9)
S-au construit scările ”mute” ,
și . Scara coincide cu scara , de aceea pe desen ea este
indicată prin .
La etapa a patra s-a construit nomograma pentru ecuația (8). Pentru aceasta s-au făcut
următoarele substituiri:

(10)
(11)
(12)
S-au construit scările coeficienților și cu notarea valorilor corespunzătoare. Scara ”mută” s-a
situat pe scara și de aceea ea este notată pe desen prin .
La etapa a cincea construit nomograma pentru ecuația (7). S-au făcut următoarele
substituiri:

(13)
(14)
(15)
S-a construit scara coeficientului cu marcarea corespunzătoare și scara ”mută” . Scara ”mută”
s-a situat pe scara și de aceea a fost indicată în desen .
Și, în sfârșit, la etapa a șasea s-a construit nomograma pentru ecuația (13), pentru ce s-au
făcut următoarele substituiri:

(16)
(17)
(18)

S-au construit scările coeficienților și cu notarea corespunzătoare a valorilor și scara ”mută” pe


scara . Pe desen este prezentată cheia cu ajutorul căreia se poate determina valoarea rezistenței funcție de
parametrii adoptați, sau invers, pentru rezistența dată și alți parametri de găsit ceilalți.
Analizând nomograma putem menționa că la majorarea tuturor factorilor are loc creșterea rezistenței la
amestecare. Totodată observăm că în limitele varierii factorilor viteza creșterii influenței asupra parametrului
de ieșire este diferită. Observăm în partea stângă a nomogramei că la micșorarea unghiul de așchiere al
barelor, putem majora coeficientul de umplere pentru una și aceeași valoare a rezistenței la amestecare. Deci,
majorarea productivității malaxorului are loc fără majorarea puterii motorului.
Pe nomograma din desen este arătat algoritmul de determinare a rezistenței la amestecare a malaxorului
pentru prepararea amestecului de mortar cu următorii parametri: coeficientul de umplere ;
dimensiunea agregatelor mm; diametrul barei (organului de amestecare) mm; diametrul

133
134
Nomograma complexă pentru determinarea rezistenței la amestecare a malaxoarelor cu bare.

jgheabului malaxorului m; umiditatea amestecului ; raportul m; unghiul de aşchiere


al barelor . Conform relației (1) și datelor din lucrarea [1], rezistența la amestecare pentru malaxorul cu astfel
de parametri va fi . Pe nomogramă s-a obținut exact aceeași valoare,
ceea ce ne dovedește faptul că nomograma descrie adecvat dependența (1).

Concluzii:
1. Nomograma inginerească construită pentru ecuația care descrie dependența rezistenței la amestecare
a malaxorului cu bare de principalii șapte factori constructivi și tehnologici dă posibilitate de a
determina rapid parametrii optimali ai malaxorului și ai procesului de amestecare care asigură cea
mai mică rezistență la amestecare.
2. Nomograma poate fi utilizată în procesul proiectării malaxoarelor cu organe de amestecare în formă
de bare, în condiții de laborator pentru determinarea regimurilor optimale ale procesului de
amestecare și nemijlocit în producție pentru aceleași scopuri.

Bibliografie:
1. Andrievschi S., Andriuță M., Lungu V., Lozan A. Rezistența la amestecare a malaxoarelor cu
organe de amestecare în formă de bare. A VII-a Conferință Tehnico-științifică Internațională
„Probleme actuale ale urbanismului și amenajării teritoriului”, Chișinău, 2014, p. 13-16.
2. Глаголев Н. А. Курс номографии. – М.: Высшая школа,1961.
3. Браиловский А. Е. Правила построения инженерных номограмм. – Пермь: Пермский
политехнический институт. 1966, 55 с.

135
EVIDENȚA RESURSELOR DE APĂ DE SUPRAFAȚĂ DIN REPUBLICA
MOLDOVA
Serghei CUCOREAN, Tatiana CUCOREAN

Technical University of Civil Engineering Bucharest

Abstract: Prezenta lucrare reprezintă un studiu amplu a problemelor în domeniul apelor, a măsurilor ce
trebuie întreprinse pentru a ameliora situația curentă cît și implicarea fiecărui cetățean pentru a obține
rezultatele necesare. Este studiată legislația în vigoare în domeniul apelor și sunt propuse anumite
schimbări ce ar duce la o completare sau îmbunătățire a aces teia.

Cuvinte cheie:, Sistem Informațional Geografic,.resurse acvatice, poluare, dezvoltare durabilă,


monitorizare, directiva cadru, plan de management.

1. INTRODUCERE

Resursele de apă sunt extrem de importante deoarece apa este indispensabilă vieții. Aceasta trebuie să
satisfacă cerințele generației prezente fără a compromite șansele generațiilor viitoare de a-și satisface
propriile necesități în acest sens. Acestea sunt doar câteva argumente ce dovedesc necesitatea studiului
resurselor de apă.
Sursele de apă sunt în mare măsură determinate de procesele din natură cum ar fi „circuitul apei” iar
calitatea ei depinde de amprenta antropologică. Calitatea apei depinde de calea pe care o parcurge picătura de
apă provenită din precipitaţii până la consumator. Natura în acest caz este mediul în care are loc procesul de
modificare şi formare a calităţii.
În speranța minimalizării riscului poluării propun acest studiu amplu în urma căruia ne vom da seama la
ce etapă ne aflăm și cât de grave sunt problemele în domeniul apelor, ce măsuri trebuie întreprinse și cât de
mult contează implicarea activă a fiecăruia din noi pentru a obține rezultate pe potrivă. Domeniul resurselor
de apă este unui complicat și destul de complex, domeniu în care doar un sistem informațional bine definit ar
putea ușura procesul de informatizare fiind accesat de populația de rând și evident de organizațiile de stat și
private din domeniul apelor, inclusiv de instituțiile de învățământ în cadrul cărora se fac proiecte ce necesită
cunoașterea și localizarea anumitor resurse de apă de suprafață.
Necesitatea sistemului informațional în domeniul apelor reiese din lipsa datelor concrete referitor la toate
fântânile, izvoarele și râurile de pe teritoriul Republicii Moldova. Deci actualmente este nevoie de
inventarierea complexă a resurselor de apă, fapt ce ne-ar permite stabilirea amplasamentului, condițiile de
apartenență, gradul și tipul de utilizare, evidența stării sanitaro-igienice și ecologice. Indiferent dacă sunt în
apropiere de trasee sau nu, sursele de poluare sunt multiple. În prezent în Republica Moldova lipseşte o bază
de date, care ar cuprinde toate obiectele ce ţin de managementul resurselor de apă. Respectiv, este necesară
elaborarea şi implementarea unui sistem informațional în acest domeniu.
Apele de suprafață sunt apele interioare și respectiv marine stătătoare și curgătoare ale căror suprafețe
sunt în contact direct cu atmosfera. Resursele de apă sânt gestionate în baza de bazinului hidrografic Nistru
situat pe teritoriul Republicii Moldova şi a bazinului hidrografic Dunărea-Prut şi Marea Neagră. Districtul
bazinului hidrografic este principala unitate de gestionare a bazinelor hidrografice şi a apelor subterane
asociate lor [1].

2. STAREA ACTUALĂ ȘI DEZVOLTAREA DURABILĂ A RESURSELOR DE APĂ DE


SUPRAFAȚĂ

Procesul de evaluare din punct de vedere cantitativ și calitativ este unul complex și depinde de o serie de
criterii și metode ce pot fi utilizate diferit pentru a obține rezultate le necesare. Informația existentă în
domeniul apelor de suprafață este una învechită și limitată. Prin urmare, numai un studiu complex și amplu
poate participa la întocmirea unui sistem informațional bine definit care va permite colectarea, transmiterea
şi controlul datelor primare, realizarea proceselor de agregare, analiză, pregătire, păstrare, accesare şi
arhivare a informaţiei de gestiune a resurselor acvatice în Republica Moldova.

136
Dezvoltare durabilă desemnează totalitatea formelor și metodelor de dezvoltare socio-economică care se
axează în primul rând pe asigurarea unui echilibru între aspectele sociale, economice și ecologice și
elementele capitalului natural
Dacă în România este implementat primul și al doilea plan de management, atunci în Republica Moldova
abia urmează să intre în vigoare anul care vine. Implementarea Planului de Management al bazinului
hidrografic Prut este o oportunitate pentru aceasta generație, pentru oameni și organizații, de a lucra
împreună în scopul îmbunătățirii mediului acvatic în toate aspectele lui. De aceea este extreme de necesară
aprobarea acestuia și intrarea în vigoare care deasemenea este un pas forte pentru dezvoltarea durabilă a
resurselor de apă de suprafață.

3. ANALIZA PROBLEMELOR ȘI IDENTIFICAREA SOLUȚIILOR DIN CADRUL


LEGISLATIV ȘI NORMATIV ÎN DOMENIUL APELOR

Organele administrației publice locale joacă un rol primordial în ceea ce privește realizarea prevederilor
politicii de mediu la nivel local deoarece exercitând un control permanent asupra respectării legislației
participă la elaborarea și implementarea planurilor locale de acțiuni din domeniul mediului, inclusiv al apelor
cu finanțare din bugetul local și alte surse de finanțare prevăzute de legislația în vigoare.
Un rol aparte îi revine administrației locale privind construirea și funcționarea instalațiilor de epurare în
conformitate cu standardele stabilite pentru apele reziduale. Organele locale deopotrivă asigură realizarea
măsurilor de prevenire și combatere a poluării apelor.
Directiva Cadru UE privind apa adoptată în octombrie 2000 pentru Moldova reprezintă principalul cadru
legislativ pentru managementul durabil al tuturor corpurilor de apă. În 2012 s-au încheiat negocierile de
colaborare a Republicii Moldova și UE care presupun promovarea măsurilor la nivel internațional în
domeniul calității apelor și managementului resurselor de apă și riscului inundațiilor, secetei, lipsei resurselor
de apă destul de des întâlnite la moment în Republica Moldova.
Monitorizarea corpurilor de apă se face la interval mari de timp sau anual se transcriu datele de anii
trecuți cu mici ajustări . Aceasta nu va permite propunerea soluțiilor necesare în cazul poluării accidentale
sau neprevăzute deoarece nu se va cunoaște exact ce grad de poluare a existat și care e norma admisă și cînd
considerăm resursele de apă nu pot fi utilizate . Șirul problemelor continuă cu lipsa legii ce ar presupune
permisiunea de dare în arendă a unui iaz nemaivorbind de definirea noțiunii de “iaz” pe care nu o găsim în
nici o sursă. De asemenea nu există definită modalitatea de schimbare în altă categorie de folosință. Trebuie
să existe câteva din priorități ale statului și organelor administrației publice locale în acest sens. Delimitarea
terenurilor fondului apelor se face de către: Institutul de organizare a teritoriului, Ingeocad, Institutul de
protecție a solului dar nicidecum de un institut de ramură specializat în acest domeniu.
Evaluarea situației actuale demonstrează că există goluri mari în activitatea autorităților naționale și cele
locale. Acest lucru subliniază importanța și extrema necesitate implementării obiectivelor și acțiunilor
necesare pentru perfecționarea cadrului legislativ în scopul reducerii impactului negative , ameliorării
situației în care se află direcția de gospodărire a apelor.
O altă direcție presupune determinarea corpurilor de apă de protecție strictă și în cele din urmă pregătirea
și implementarea proiectelor în domeniul reconstrucției ecologice pentru îmbunătățirea regimurilor acvatice,
în susținerea ecosistemelor în zonele umede precum și în domeniul reconstrucției și creșterii integrității și
capacității ecologice ale fâșiilor riverane de protecție ale apelor .
Este mare nevoie de modificarea setului de legi referitoare la managementul resurselor natural:apă,
păduri, terenuri și prevederilor legale ce determină politica în raport cu protecția împotriva inundărilor,
uscărilor și gestionarea terenurilor din zona apelor.
Includerea managementului special în Legea apelor va contribui la buna funcționare a cadrului legislativ.
Referitor la zonele umede protejate este necesară crearea unei baze juridice și instituționale a colaborării
inter-sectoriale pentru folosința rațională.
Elaborarea unei legislații bazate pe aquis-ul UE în domeniul apelor, va ajuta țara să-și realizeze dorința
de a se apropia de practicile UE. Deci trebuie stabilite anumite principiu de bază iar subiecților reglementării
trebuie să li se ofere o tranziție, timp în care ei să poată implementa măsuri noi. Fiecare schimbare a
practicilor prin introducerea cerințelor necesită dezvoltarea unor competențe în cadrul autorităților de mediu
prin instituirea și perfecționarea cadrelor, aceasta fiind o strategie de ameliorare eficientă.
Perfecționarea cadrului legislativ este extrem de necesară indiferent de obstacolele întîlnite. În tabelul 1
sunt prezentate oportunitățile cît și amenințările ce intervin în acest sens.

137
Tabelul 1
Oportunități Amenințări
Imaginea pozitivă a țării în plan internațional în Lipsa suportului politic în domeniul apelor și
domeniul mediului pentru prioritățile de mediu
Obținerea beneficiilor pentru populație Lipsa specialiștilor bine instruiți ce vor trebui să
îndeplinească prevederile strategiei
Atragerea investițiilor străine Neonorarea obligațiunilor de către autorități,
ministere, agenți economici
Interesul tinerilor specialiști în activităților de mediu Lipsa conlucrării a structurilor de stat, civile și
mass-media
Atragerea tinerilor specialiști în activitățile de Salariile mici în structurile de stat , fluxul de cadre
mediu
Promovarea ideilor noi și celor mai bune practici de Insuficiența instrumentelor economico-financiare și
mediu în domeniu apelor indiferența populației
Conservarea patrimoniului național Corupția și interesele de grup ce fac dificile
realizarea obiectivelor

4. ANALIZA PLANULUI DE MANAGEMENTULUI INTEGRAT AL RESURSELOR DE


APĂ

În trecut resursele de apă erau furnizate și gestionate de populație, care evident dețineau politica
maximizării cantității de apă disponibile pentru utilizarea directă, ceea ce a condus la dezvoltarea politicilor
pe o bază unică. Astfel au apărut diverse controverse și probleme care au generat conceptul de management
integrat al resurselor de apă.
Managementul integrat presupune și folosirea integrată a apei nu doar în domeniul pisciculturii dar și în
toate celelalte. De apă depinde viața, dar ea prezintă un pericol în cazul înecului sau a inundațiilor. De aceea
trebuie să fim gata oricând să gestionăm apa, atunci când e în exces și când poate scădea în rezultatul secetei.
Scopul final al managementului integrat în domeniul apei este fundamentarea procesului de luare a
deciziilor și transformarea lui într-unul flexibil, holistic, bazat pe mediu. Specialiștii din domeniul
managementului resurselor de apă trebuie să fie pregătiți să ofere celorlalți utilizatori un instrument de
ghidare în alegerea opțiunilor proprii, în timpul cel mai scurt și într-o formă cuprinzătoare.
În perioada 2008 - 2009, în conformitate cu cerinţele din Directiva Cadru Apă, au fost elaborate
proiectele şi versiuni ale Planurilor de Management pentru cele 11 bazine / spaţii hidrografice din România,
precum şi ale Planului Naţional de Management. În cadrul pregătirii celui de-al doilea ciclu de management
al bazinului hidrografic, acoperind o perioadă de 6 ani (din 2015 până în 2021), în decembrie 2012 au fost
publicate calendarul și programul de acțiuni la nivel de bazine/spaţii hidrografice.
În cadrul celui de-al doilea Plan de management 2016 – 2021 vor fi stabilite măsuri pentru fiecare
categorie de probleme importante de gospodărirea apelor, pe baza progreselor înregistrate în implementarea
măsurilor prevăzute în primul Plan de management, a rezultatelor privind caracterizarea bazinelor/spaţiilor
hidrografice, impactului activitățílor umane și analizei economice a utilizării apei, atât pentru apele de
suprafață, cât și pentru cele subterane, la nivelul anului 2013.
Republica Moldova se găsește abia la aprobarea Planului de management pentru bazinul Prut.

5. EVIDENȚA CORPURILOR DE APĂ. MONITORIZAREA CALITĂȚII ȘI CANTITĂȚII DE


APĂ

Apa este cea mai răspândită substanță pe suprafața globului pământesc și cel mai important lichid pentru
viață de aceea acești 2 indici de bază cantitatea și calitatea ei este nespus de importantă. Resursele acvatice
ale Republicii Moldova prezintă o rețea dezvoltată de rîuri cu lungime mai mare de 16000 km în care se
includ și rîurile cele mai mari Nistru și Prut fiind arterele de bază ale țării [2].
Potrivit gradului de poluare, râul Nistru este de clasa a 2-a - “poluare moderată”. Calitatea apei râului
Prut, în amonte de oraşul Ungheni, este de clasa a 2-a, în aval este de clasa a 3-a.
Calitatea apelor de suprafaţă în Republica Moldova variază, în unele localităţi fiind atinse cote destul de
periculoase. Apa râurilor Nistru şi Prut este clasificată, în linii mari, ca “apă bună pentru potabilizare” pe
majoritatea tronsoanelor, conform indicatorilor microbiologici şi ca “apă moderat poluată”, conform
indicatorilor chimici. Variind de la an la an, în apa Prutului s-au înregistrat şi cazuri de majorări ale

138
conţinutului de azotaţi, materii organice, substanţe în suspensie, metale grele. Apa râurilor mici, în
majoritatea cazurilor, este apreciată ca “apă foarte poluată” şi ca “apă degradată”.[3]
În cadrul bazinului hidrografic funcționează 43 sisteme de evacuare centralizată a apelor reziduale. Spre
deosebire de sistemele de aprovizionare cu apă, rețelele de canalizare și epurare nu înregistrează ritmuri
înalte de creștere. Majoritatea sistemelor de canalizare din mediu construite în perioada sovietică au fost
distruse și abandonate. Iar informația despre cele noi este superficială ceea ce face imposibilă evaluarea
adecvată a situației curente .
Sursa principală de ape uzate netratate sunt sistemele de canalizare ale localității [4]. Volumul
apelor uzate în bazinele de suprafață în perioada-2006-2010 a scăzut de la 695 mln. m3 până șa 681
mln m3.
Acest rezultat îl avem în tabelul 2. Însă datorită funcționării insuficiente a stațiilor de
purificare a apelor uzate, conținutul poluanților în apele uzate evacuate, deseori, întrece limita
admisă de autoritatea de mediu. [4] Anuarul statistic din 2012 presupune următoarele date privind
apele reziduale. [5]
Tabelul 2
Evaluarea apelor reziduale și freatice drenate în bazinele de suprafață (mln. m3)
Ape evacuate 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012
Ape evacuate total 695 687 686 685 691 686 681
Ape convențional pure 562 551 550 552 556 555 553
Ape poluate 7 10 14 10 8 8 9
fără epurare 0 1 1 1 1 1 2
poluate insuficient 7 9 13 10 7 7 7
Ape normative epurate 119 119 115 116 119 115 113
Ape normative epurate, 89 88 85 87 88 88 88
în %

CONCLUZII

Importanţa deosebită a apei şi multiplele probleme pe care le determină utilizarea ei în prezent, a


determinat preocupări din ce în ce mai intense şi mai ample ale organismelor internaţionale. Deci protecția
resurselor de apă constituie o condiție importantă, la nivel național și internațional.
Dezvoltarea omenirii este strâns legată de resursele de apă . Prin urmare, acordăm un interes deosebit
protejării acestor resurse și avem o abordare unitară a lor. Activitate ce va asigura informarea permanentă și
precisă despre situația din domeniul apelor prin înregistrarea și controlul proceselor ce au loc la nivel de
gospodărire a apelor, fenomenelor climaterice, persoanelor încadrate în acest cadru al resurselor acvatice și
eventual rezultatele acestor activități trebuie înglobată într-un sistem bine definit.
Sistemului Informațional Geografic în domeniul apelor va asigura elaborarea unui cadastru al apelor,
corespunzător prevederilor expuse în Legea apelor a Republicii Moldova și va constitui un sistem de
importanță statală. Elaborarea SIG în domeniul apelor este un instrument pentru luarea deciziilor în ceea ce
privește evidența resurselor acvatice.

BIBLIOGRAFIE

1 Andreiev. A, Isac A. Josan L, Josu V. Mărgineanu G., ,,Proiectul Strategiei Naționale


privind zonele umede”, Chișinău 2013
2 Grieva V. ,,Problemele resurselor acvatice în Republica Moldova 2006-2009”, Chișinău
2011
3 Isac A. Mărgineanu G. Andreiev A. Josan L. ,,Ghid privind Legislația în domeniul
managementului resurselor de apă și protecției mediului înconjurător”
4 Anuar ,,Starea calității apelor de suprafață conform parametrilor hidrochimici pe teritoriul
Republicii Moldova în 2012”
5 Planul de management al spațiului hidrografic al II- lea ciclu Prut- Bîrlad 2016-2021

139
„ANALIZA VARIAȚIEI REZISTENȚEI ELEMENTELOR DE
CONSTRUCȚII DIN BETON ARMAT SUPUSE IMPACTULUI TERMIC
ÎN CAZURILE UNOR POSIBILE INCENDII”.
Autori: lect. sup. Petru Zestrea
dr. ing., conf. univ. Oleg Cazac,
licențiat în științe exacte , Veronica Cazac

Abstract: Durabilitatea structurii de rezistenţă reprezintă unul din criteriile de performanţă a


construcţiilor și în prezentul articol este analizată din punct de vedere al unei exigențe esențiale, stipulate în
normativele în vigoare și anume siguranţa la foc, reprezentată prin rezistenţa, comportarea şi stabilitatea
la foc a construcţiilor. Pentru elementele din beton armat supuse pericolelor impactului cu temperaturi
accidentale foarte ridicate în caz de incendiu, este necesară asigurarea unor măsuri de protejări a
betonului sau, în caz contrar este necesară prevederea unor măsuri pentru folosirea agregatelor din roci
tari, evitarea barelor prea groase, mărirea stratului de protecţie a armaturilor şi punerea în operă a unui
amestec de beton cu consistenţa mică, de clasă superioară.

Normativele în vigoare /1, 2/ stipulează criteriile de performanţă privind siguranţa la foc a


construcţiilor. Aceste criterii sunt stipulate în legea Republicii Moldova nr.721 privind calitatea în construcţii
prin una din exigenţele esenţiale - siguranţa la foc. Astfel unul din criteriile de performanţă pentru calitate,
este siguranţa la foc, ce reprezintă rezistenţa, comportarea şi stabilitatea construcţiilor la foc. La stabilirea
concepţiei generale, privind exigenţa «siguranţa la foc», vom analiza în acest articol variația rezistenţei şi
stabilității structurilor din beton armat, supuse impactului termic în cazurile unor posibile incendii, în
dependenţă de factorii de timp pentru aprecierea nivelurilor analitice a unor factori implicaţi în conceperea,
proiectarea, execuţia şi exploatarea construcţiilor şi anume: rezistenţa la foc; comportarea la foc; stabilitatea
la foc.
Clasificarea graduală în ordine crescătoare a nivelurilor de calitate a unor criterii de performanţă
privind siguranţa la foc cuprinde:
- rezistenţa la foc, gradele V, IV, III, II şi I;
- stabilitatea la foc nesatisfăcătoare, satisfăcătoare, corespunzătoare, bună şi foarte bună.
Principalii factori care determină rezistenţa la foc sunt:
- natura, alcătuirea şi dimensiunile elementelor de construcţii;
- modul de asamblare şi geometria elementelor de construcţii;
- combustibilitatea şi densitatea sarcinii termice de incendiu, dată de elementele de construcţii;
- compartimentarea antifoc;
- geometria construcţiei şi comportarea la foc a structurii portante.
Sub noțiunea de ”impact termic” vom considera rezultatul fluxului total de căldură asupra
suprafeţelor structurilor de rezistenţă din beton luate în calcul. Astfel, impactul termic va fi determinat
considerând atât radiaţia termică, cât şi conducţia şi convecţia de la incendiu, la baza elementelor structurale
şi din imediata vecinătate a elementului.
Rezistenţa la foc a unui element de construcţii din beton armat sau a unei structuri din beton armat
este proprietatea acestora de a-şi păstra pe o durată determinată, stabilitatea, etanşeitatea la foc şi/sau altă
funcţii specializate prin încercări la foc standardizate. Rezultatele încercărilor, efectuate în conformitate cu
prevederile normativelor, se corelează în raport cu parametrii incendiului standard și se definesc prin curba
logaritmică temperatură – timp. Acestea ne permit clasificarea elementele de construcţii după cum urmează:
rezistente la foc (RF), stabile la foc (SF) şi etanşe la foc (EF).
Gradul de rezistenţă la foc reprezintă capacitatea globală a construcţiei de a răspunde la acţiunea fo-
cului sau a compartimentului de incendiu, îndeosebi a structurii portante sau de rezistenţă, de a răspunde la
incendiu indiferent de situaţie.
Condiţiile minime pe care trebuie să le îndeplinească principalele elemente ale unei construcţii,
pentru încadrarea într-un anumit grad de rezistenţă la foc este specificat în mod obligatoriu în documentaţia
tehnico-economică a construcției.
• Comportarea la foc. Caracterizează atât construcţiile şi instalaţiile în ansamblu, cât şi părţi componente ale
acestora. Este determinată de contribuţia la foc a elementelor, materialelor şi substanţelor combustibile

140
utilizate, în raport cu rezistenţa la foc asigurată şi este influenţată de măsurile luate pentru preîntâmpinarea
propagării incendiilor. Contribuţia la foc se estimează prin potenţialul caloric al sarcinii termice şi reprezintă
suma energiilor calorice degajate prin arderea completă a tuturor elementelor, materialelor şi substanţelor
combustibile din spaţiul respectiv.
• Stabilitatea la foc. Reprezintă caracteristica globală, a unei construcţii, instalaţii sau comportament de
incendiu, exprimată în unităţi de timp (h, min.), între momentul izbucnirii incendiului şi momentul în care
structura de rezistenţă respectivă îşi pierde capacitatea portantă şi se prăbuşeşte ca urmare a acţiunilor şi
efectelor incendiului. Stabilitatea la foc este determinată de rezistenţa şi comportarea la foc, precum şi de
instalaţiile aferente, îndeosebi de gradul de echipare cu instalaţii, dispozitive, aparate şi alte mijloace de
prevenire şi stingere a incendiilor, fiabilitatea şi timpii normaţi de funcţionare a acestora. Este influenţată de
măsurile luate pentru limitarea efectelor negative ale agenţilor care pot interveni în cazul unui incendiu.
Betonul armat se comportă mai bine decît celelalte materiale sub acţiunea incendiilor, rezistenţa sa,
care are limite destul de largi, scade totuşi simţitor /3,4,5/. Supus unei temperaturi mari, betonul pierde
progresiv apa interstiţială; cu începere din jurul valorii de 100°C, cimentul începe să piardă, de asemenea,
apa de cristalizare. În timpul încălzirii betonului preparat cu ciment Portland se constată o scădere a
rezistenţei la compresiune, pronunţată la 500°C şi maximă la 800°. . . 900°C, după care urmează formarea
legăturilor ceramice. S-a constatat că în jurul valorii de 1000°—1150°C, se produce „înmuierea" sub sarcină
a elementelor de construcţii din beton armat.
Se menţionează faptul că focul determină diferenţe mari de temperatură în elementul de construcţie
şi, ca rezultat, straturile de suprafaţă se încălzesc puternic, ce provoacă exfolierea lor de interiorul mai rece al
elementului. Este stimulată, totodată, fisurarea la îmbinări, în porţiunile mai slab compactate şi în planul
barelor de armare. Conductibilitatea termică a armăturii în procesul impactului termic accelerează efectele
dăunătoare ale focului. Dacă acţiunea temperaturii ridicate este de scurtă durată (sub o oră) atunci poate să
aibă loc o refacere lentă a rezistenţei betonului.
Natura agregatelor joacă şi ea un rol preponderent. Agregatele din roci tari fiind în general
preferabile, în acest caz, agregatelor calcaroase. S-au constatat prin încercări, diminuări de 35% ale
rezistenţei la compresiune a unui beton cu agregate calcaroase supus focului 4 - 5 h, la temperatura de 400°C
şi de 65% la 900°C. Cu agregate din granit, valorile se reduc la 10%, respectiv 40%. Cît despre stratul de
protecţie al armăturilor, o grosime de 2 cm rezistă circa 2 h, iar una de 4 cm circa 4 h, la temperatura de
800°C.
În fig. 1 este prezentată corelația: rezistență la compresiune – temperatură, ce permite evaluarea
efectului focului, care poate fi folosit cu relativă uşurinţă. Se poate realiza o evaluare primară detaliată, care
dă posibilitatea creării unei foarte bune imagini iniţiale asupra stării complete a structurii şi asupra
reparaţiilor ce se impun în această fază.

Fig. 1. Variaţia rezistenţei betonului clasa C30 în rezultatul impactului termic.

141
Investigaţiile prin teste de laborator pe elementele de construcţii, pentru determinarea temperaturilor, în
procesul impactului termic al elementelor de construcţie şi aprecierea pierderilor de rezistenţă ale armăturii şi
ale betonului, permit estimarea corelației variației temperaturilor şi pierderilor de rezistenţă în componente.
În fig.2 sunt reprezentate gradientele de temperatură pentru diferite elemente de construcţii şi durate
ale focului, precum şi estimarea variaţiei rezistenţei la compresiune a betonului. Regimul supunerii la impact
termic s-a caracterizat prin temperaturi de 279°, 362° şi 455°C, pentru fiecare treaptă adoptându-se durate de
2, 4 şi 6 h.

193 286 379 462 555 648 841 °C

Fig. 2. Influența impactului termic asupra rezistenței armaturilor portante.


(Axa ordonatelor –rezistența relativă a armaturii, axa absciselor – temperatura în °C.)

Culoarea betonului suferă modificări datorate încălzirii şi poate fi, ca atare, un indicator al
temperaturii maxime atinse şi al duratei echivalente a focului. În anumite cazuri, la temperaturi mai ridicate
de 300°C se poate observa o colorare a betonului în roz, datorată prezenţei sărurilor feroase din agregatele
silicioase; aceasta nu înseamnă că un beton preparat cu agregate calcaroase sau vulcanice, care din lipsa
acestor săruri nu se colorează în roz, este neafectat de foc. Colorarea betonului în gri indică depăşirea
temperaturii peste 600°C, dar numai în zona astfel colorată; culoarea cafenie indică depăşirea temperaturii de
900°C.
Tabelul 1. Modificările culorilor betonului în rezultatul impactului termic
Temperatura maximă, °C Culoarea betonului după răcire pînă la temperatura
mediului înconjurător

200 – 300 Roz

300 – 600 Roz-roșietic

600 -900 Gri, gri întunecat

900-1200 Galben-cafeniu, cafeniu

>1200 Galben

În procesul impactului termic, în barele de oțel vor apărea pierderi semnificative de rezistenţă,
aceasta fiind cauza obişnuită a deformaţiilor reziduale care apar la unele elemente de construcţie. Pentru
temperaturi de pînă la 450°C, după răcire, oţelul recapătă limita iniţială de elasticitate.

142
Armăturile din beton pot pierde ductilitatea în cazul expunerii lor la temperaturi ridicate; adesea apar
flambări ale barelor, ca urmare a efortului la compresiune indus prin dilatarea termică la aceste temperaturi.
În așa fel impactul termic poate poate cauza pericolul deteriorării și prăbușirii construcțiilor din cauza:
1) încălzirii armaturii, care-i provoacă perderea rezistenței și alungirea excesivă;
2) deformațiile de temperatură a construcțiilor de beton, care provoacă apariția tensiunilor interne,
valoarea cărora crește considerabil, pînă la dezagregare, odată cu temperatura.
3) Pierderea capacității portante a betonului în zonele comprimate ale grinzilor din cauza alungirii
armaturii;
4) Fragilității betonului în rezultatul măririi momentane a volumului agregatelor cuarțoase la
temperaturile mai mari de 550°C;
5) Dezagregarea construcțiilor din cauza tensiunilor neuniforme de temperatură, rezultate în urma
presiunii vaporilor apei interioare și vaporilor la stingerea incendiului.
Volumul și caracterul defectelor betonului și oțelului în construcții supuse impactul termic depinde de
viteza ridicării temperaturii, temperatura maximă și durata incendiului. Un rol important îl are și
materialel din care este alcătuit betonul, deoarece diferite componente se comportă divers la impactul
termic.

Concluzii :

În aşa mod se constată:


- dacă temperatura nu a depăşit 400°C şi durata incendiului 6—7 h, elementul din beton armat poate
fi folosit în continuare, sub rezerva unor reparări sau consolidări locale;
- dacă temperatura a crescut în jur de 600°C, rezistenţa elementului din beton armat se diminuează,
dar în nici un caz nu se prăbuşeşte, cum s-ar întâmpla cu o construcţie metalică, în aceleaşi condiţii;
- la temperaturi în jur de 800°C, intervine sau nu prăbuşirea, elementul din beton armat, în general,
este practic pierdut; în astfel de cazuri pot ceda brusc armăturile de lucru ale stâlpilor cu acoperire
mică de beton.
În rezumat, elementele din beton armat supuse impactului termic în rezultatul unor posibile incendii,
dacă nu se asigură protejarea betonul într-un fel oarecare, necesită luarea unor măsuri pentru folosirea
agregatelor din roci tari, evitarea barelor de armaturi prea groase, mărirea stratului de protecţie a armaturilor
şi punerea în operă a unui amestec de beton cu consistenţa mică, de clasă superioară.

Bibliografia

1.NCM E.03.02-2001protecția împotriva incendiilor a clădirilor și instalațiilor. Chișinău, 2001


2.NCM E.03.04-2004 Determinarea categoriilor de pericol de explozie – incendiu şi de incendiu a
încăperilor şi clădirilor. Chișinău, 2005.
3.Сazac O., Dohmilă Iu., Rotaru I. Analiza unui criteriu de fiabilitate a tehnologiilor modern. Tezele
conferinței tehnico-științifice a colaboratorilor, doctoranzilor și studenților. UTM 2014.
4.Курлапов Д.В. Воздействие высоких температур на строительные конструкции. Инженерно-
строительный журнал, №4б 2009.

143
ТИПОЛОГИЧЕСКИЕ АСПЕКТЫ АРХИТЕКТУРЫ БИЗНЕС-ЦЕНТРОВ

Svetlana OLEINIC

Universitatea Tehnică a Moldovei

Abstract: Analysis of experience of design of business - centers. Formation of the office - business space.
Business center - a new type of public building. Historical stages of development of business centers.
Classification of business - centers and requirements to them. Identification of modern tendencies of design
and construction of business - centers. The accommodation requirements to the business center. The basic
principles of formation of business centers. Features of functional, architectural and planning organization
of business centers.

Keywords: architecture, business center, office space, compositional principles, office buildings,
classification, analysis, requirements, design.

Активное развитие современных экономических отношений и расширение системы деловых


связей обуславливают сегодня необходимость изменений в подходах к проектированию офисных
пространств. Тенденции развития и трансформации сооружений офисного типа прослеживаются в их
названиях: от административных зданий к бизнес-центрам, а от них в свою очередь к мегаструктурам
типа бизнес парков. Однако, решение деловых пространств в нашей стране в большинстве случаев не
соответствует современным потребностям компаний, что препятствует их эффективному
функционированию и ограничивает интеграцию нашего бизнеса в международную систему деловых
отношений, делая особенно актуальным исследование передового международного опыта.
На современном этапе бизнес – центр переходит в новое качество — качество универсальности,
характерное для всех типов деловых отношений, и является в настоящий момент наиболее
актуальным и востребованным типом общественного здания. При этом следует отметить, что
потребность в новом типе здания возникает быстрее, чем формируется конкретный тип.
В настоящее время возникает проблема появления новой типологической структуры, то есть
создания нового типа здания делового центра, архитектура которого могла бы сочетать в себе статику
законченного здания и динамику развивающейся организационной структуры. Это и определило
актуальность настоящего исследования.
В условиях формирующейся культуры постиндустриального, или информационного общества,
основная деятельность человека заключается в различных видах так называемого
«интеллектуального производства». Этот процесс протекает преимущественно в различных офисных
пространствах (исследовательских, офисных центрах, бизнес-центрах, бизнес парках), совокупность
которых обозначена как офисные здания.
На этом фоне появившийся новый тип зданий Бизнес-центров, сочетая в себе различные виды
деловой активности, может быть определён как совокупность помещений и пространств, в которых
протекает различная офисно-деловая деятельность: управление, предпринимательство и координация
делового процесса, а также «интеллектуальное производство» − процесс создания конечного
продукта интеллектуальной деятельности в различных сферах, включая исследования и
инновационные разработки.
Современные офисные здания превратились в деловые центры, представленые широким
спектром различных структур, что обусловлено большим разнообразием направлений и форм
деловой активности. Они могут быть классифицированы по ряду признаков:
1. по доминирующему типу деятельности:
 бизнес-центры (преобладание предпринимательской деятельности в структуре
организации);
 здания управления (координация, администрирование, управление,
представительство);
 исследовательские центры (исследования, инновации).
2. по характеру застройки и функциональной нагрузки

144
 объект – отдельно стоящее здание, представляющий собой отдельный объём или
несколько блокированных объёмов;
 комплекс - взаимосвязанная группа зданий, построенных на основе единой
градостроительной, объемно-пространственной и функциональной концепции;
 квартал – группа зданий, объединённая общей концепцией вида деятельности,
расположенная на одной территории;
3. по условиям строительства:
 новое строительство;
 реконструкция и приспособление.
4. по условиям собственности:
 собственные офисы компаний
 коммерческие офисы, предназначенные для аренды.
5. по размещению в городе:
 исторический центр города;
 территория функционально и геометрически формирующая центр города,
 городская периферия, ново-сформировавшиеся районы города.
6. по размеру территории
 малые (менее 1,5 га);
 средние (1,5-4 га);
 крупные (4-9 га и более).
Бизнес-центр, как новый тип общественного здания, зародился в недрах каждого из исторически
сформировавшихся ранее общественных зданий с выявленной деловой функцией и органически
воспринял, развил и видоизменил типологические черты архитектуры, приобретенные от каждого из
своих предшественников. Социально-культурная динамика деловых отношений определила
поступательное развитие деловых центров: от первоструктур (в которых были объединены все три
составляющих жизнедеятельности: жилое — общественное — производственное) до универсальных
многофункциональных комплексов, таких как бизнес-центр или бизнес парк.
Эволюцию развития доминирующих типов деловых центров можно продемонстрировать в
следующей хронологической последовательности:
1. Деловые центры древности:
 древнегреческие деловые центры — акрополь, агора (V -1 вв. до н.э.);
 древнеримские деловые центры — форум, базилика (I — V вв. н.э.).
2. Деловые центры средневековья (X — XV вв.):
 средневековый замок, кремль;
 рыночная площадь;
 городская усадьба.
3. Деловые центры эпохи Возрождения (XVI — XVII вв.):
 ратуша,
 ратушная площадь.
 присутственные места, здания коллегий,
 «казенные» палаты (конец XVII — XVIII вв.).
4. Деловые центры эпохи становления капитализма (XIX в.):
 банк,
 биржа,
 торговый дом,
 доходный дом;
 ярмарка (гостиный двор) и выставка как самостоятельный тип делового центра.
5. Деловые центры советского периода (1922 — 1991гг.):
6. Современные деловые центры (конец XIX — конец XX вв.):
 специализированное здание управления;
 универсальное административно-хозяйственное здание;
 проектный институт;
 научно-исследовательский центр;
 посольство, консульство, штаб-квартира;
 конгресс-отель, конференц-отель, торговое представительство;

145
 банк, биржа, школа бизнеса;
 ярмарка, выставка;
 многофункциональное здание-конгломерат;
 деловой центр - сити (город в городе) и т.д.
7. Универсальные многофункциональные здания деловых центров(ХХI век):
 офисный комплекс;
 бизнес-центр;
 бизнес-парк;
 деловой центр - сити и т.д.
На основе анализа доминирующих типов деловых центров за последние 100 лет, можно
высказать мысль о том, что деловой центр сегодня переходит в новое качество — качество
универсальности, так как включает в себя деловую функцию в совокупности всех ее атрибутов и
может определяться практически любой из известных функций зданий: жилой, производственной,
общественной (административной, кредитно-финансовой, торговой, учебной, зрелищной,
спортивной, медицинской, транспортной, функцией общественного питания).
Бизнес центр на рубеже веков в социально-экономическом аспекте определяется состоянием
экономики, развитием маркетинга и менеджмента, а также возрождением производства на основе
диалога культур. В настоящий момент он является наиболее актуальным и востребованным типом
общественного здания.
При этом необходимо отметить, что во всех выявленных зданиях деловая функция
присутствовала лишь в одном из вариантов своего проявления: как функция управления, как функция
предпринимательства, или как функция координации деловой деятельности. Поэтому, можно смело
сказать, что Бизнес-центр сложился как новый тип общественного здания, вобравший в себя,
определенным образом трансформировав, типологические черты своих исторических прототипов.
С точки зрения деловой направленности Бизнес-центр представляет собой тип общественного
здания, в котором деловая функция выступает одновременно как:
 функция управления;
 функция, направленная на предпринимательство;
 функция непрерывной координации потенциального развития делового процесса,
обеспечивающая возникновение принципиально новых деловых функций.
Таким образом Бизнес-центр как деловой центр является современным многофункциональным
офисным зданием или комплексом зданий, с необходимой инфраструктурой для ведения деловой
деятельности.
При проектировании зданий этого типа архитекторы руководствуются классификацией Бизнес-
центров и требованиями к ним. В мировой практике офисные здания делятся на следующие
категории: "А", "В" и "С". Процесс присвоения зданию того или иного класса требует тщательного
анализа всех его параметров и характеристик. Следует принять во внимание, что границы между
классами в большинстве случаях довольно размыты. Также можно отметить, что классификация
Бизнес-центров в различных странах может иметь свою специфику и отличаться от общепринятой.
В начале 2004 г. Американская торговая палата в Украине при содействии основных
девелоперов и консультантов рынка коммерческой недвижимости разработала классификацию
офисных зданий для киевского рынка. Это адаптированная международная система классификации
офисных площадей, согласно которой бизнес-помещения разделяют на несколько категорий. В
порядке убывания «классности» это: «А», «В» и «С» (которые относятся к профессиональным
площадям), и низкие по качеству категории: «D» и «Е».
В 2009 году Гильдия Управляющих и Девелоперов (ГУД) разработала и приняла собственную,
базовую классификацию офисных и бизнес центров на территории России. Главная цель
классификации — маркетинговый анализ рынка офисной недвижимости крупных городов России.
Базовая классификация офисных центров принята с учетом основных тенденций рынка, его
современных требований и состояния на текущий момент в крупных мегаполисах.
Бизнес-центры класса «А» – это наиболее престижные и дорогостоящие здания, являющиеся
таковыми по месторасположению, оснащению здания, учитывающему все последние новшества в
технологиях и комфорте, статусу арендаторов, уровню спроса и, что не менее важно, управляемые
высокопрофессиональной управляющей компанией.

146
Бизнес-центры класса «В» – это здания, находящиеся в менее престижных районах, которые не
могут предлагать набор (пакет) услуг и удобств класса «А» как в количественном, так и в
качественном измерении и претендующие на менее высокую арендную плату.
Бизнес-центры класса «С» – это здания старой постройки, не соответствующие в должной мере
современным технологическим требованиям, располагающиеся в нереконструированных
помещениях и достаточно неудобные по месторасположению, взимающие невысокую арендную
плату.
В классификации предусмотрены два списка требований к Бизнес-центрам: обязательные и
дополнительные, которые включают в себя градостроительные, объёмно-планировочные,
конструктивные, технические, а также технологические требования. Бизнес-центры представленных
классов соответствуют этим требованиям в разных пропорциях: чем выше класс, тем больше
выполненных требований.
В современных тенденциях проектирования можно выделить целый ряд факторов, влияющих на
формирование Бизнес-центров: внешние или градостроительные факторы и внутренние или
функционально-планировочные, отражающие правила организации бизнеса и специфику
деятельности компаний.
Внешние факторы связаны с размещением бизнес-центров в структуре города и включают:
положение в плане города; расположение в функциональной зоне города; положение в транспортной
структуре; размер территории; влияние природного ландшафта; условия строительства. Размещение
бизнес-центров в планировочной структуре города через систему градостроительного регулирования
лимитирует такие параметры как высотность и плотность застройки. Положение бизнес-центров в
функциональной структуре города связано со стратегиями градостроительного развития, в т.ч. –
регенерацией территорий промзон, повышением социальной активности за пределами общественных
центров, организацией многофункциональной застройки. Что же касается транспортной структуры
города, одним из обязательных условий расположения бизнес-центров является обеспечение их
доступности. Современные зоны деловой активности тяготеют к основным автомобильным
магистралям, станциям скоростного железнодорожного транспорта и аэропортам.
Функционально-планировочная структура бизнес-центров включает блоки рабочих зон,
коммуникационных, эксплуатационных зон, парковок, элементов социальной инфраструктуры.
Распределение функциональных блоков в зданиях задается функциональными и технологическими
связями составляющих процессов делопроизводства. Процентный состав различных блоков и их
взаимное расположение определяются для каждой компании индивидуально в зависимости от
технологических связей и размеров отделов.
На сегодняшний день сформулированы основные принципы формирования бизнес-центров,
которые одновременно могут служить критериями оценки эффективности проектных предложений и
перспектив развития городской среды: многофункциональность, экономичность, гибкость,
архитектурно-художественная выразительность, реализация организационных концепций и
открытость. Следование этим принципам позволит проектировать бизнес-центры, отвечающие всем
самым актуальным требованиям, выдвигаемым нашим временем и обществом.
Современные высокоэффективные бизнес-центры стали качественно новой средой,
объединяющей множество функций: деловую, культурно-бытовое обслуживание, образование,
отдых, развлечения, и даже жилье. Основной задачей такой интеграции является создание
комфортной среды, которая будет способствовать общению людей и развитию новых идей.

Библиография

15. Вартапетова, А.Е. Принципы организации современного офисного пространства// ACADEMIA.


Архитектура и строительство. – 2010. – №2. – С. 38-42.
16. Борисова В.Г. БИЗНЕС-ЦЕНТР КАК МНОГОФУНКЦИОНАЛЬНОЕ ОБЩЕСТВЕННОЕ ЗДАНИЕ
// Успехи современного естествознания. – 2004. – № 12 – С. 110-110.
17. Гельфонд А.Л. Деловой центр как новый тип общественного здания. Монография. - Нижний
Новгород - Н.Н.: - 2002. – С. 121.

147
CENTRU INTEGRAT DE COORDONARE A SITUAȚIILOR
EXCEPȚIONALE, or. CHIȘINĂU

Cristina COTRUȚA
Universitatea Tehnică a Moldovei

Abstract: Centrul Integrat de Coordonare a Situațiilor Excepționale din mun. Chișinău, elaborat în cadrul
proiectului de licență are ca scop coagularea eforturilor instituțiilor vizate ale statului într-un cadru
arhitectural multifuncțional, modern, echipat conform ultimelor tehnologii, care va implementa o concepție
nouă asupra procesului de acordare a primului ajutor de urgență. Scopul principal al proiectului este de a
oferi orașului un nucleu fizic unic, prin intermediul căruia, autoritățile locale ar fi capabile să salveze mii de
vieți omenești in termeni minimali și totodată să abordeze în masă problema acordării ajutorului de urgență
într-un mod actual, avînd ca reper exemplele internaționale de soluționare a acestei probleme.

Cuvinte-cheie: situații excepționale, ajutor de urgență, nucleu unic, complex multifuncțional, autospecială
de urgență, EMS.

În situații de urgență adeseori reacționăm spontan, imprevizibil. Un sistem integrat, bine definit ar putea
sa ne ghideze și să ne protejeze de o eventuală catastrofă. Pentru o funcționare corectă și eficientă este
imperativ amplasarea acestuia în cadrul unui edificiu centralizat, echipat conform ultimelor tehnologii, care
să permită desfășurarea operativă a acțiunilor necesare: conexiunea între servicii și acordarea asistenței de
urgență corespunzătoare.
Conform unui studiu recent al organizației SOS International, publicat de Washington Post la 20
februarie 2015, călătoriile în Republica Moldova sunt riscante pentru turiști, din punct de vedere al sănătății
și al acordării primului ajutor de urgență. Țara noastră este cotată la același nivel cu Bosnia și Herțegovina,
Albania, Kosovo, Macedonia, Belarus și Ucraina. La etapa actuală, în Republica Moldova sunt întreprinse o
serie de măsuri pentru îmbunătățirea calității serviciilor ce vizează acordarea primului ajutor în cazuri de
urgență majoră prin deschiderea Centrului Unic pentru apeluri de urgență 112 în cadrul Ministerului
Afacerilor Interne, or.Chișinău, dar și prin implementarea serviciului SMURD, or.Bălți. Acestea însă au o
capacitate funcțională foarte mică și nu reușesc să facă față cerințelor reale ale unei țări în curs de dezvoltare.
Centrul Integrat de Coordonare a Situațiilor Excepționale, realizat în cadrul proiectului de licență vine cu
o concepție nouă asupra problemei acordării ajutorului de urgență în țara noastră, prin propunerea unui
edificiu centralizat, menit să unească eforturile serviciilor vizate, să ofere spații funcționale necesare și astfel
să deschidă perspectiva dezvoltării unui sistem de urgență cu adevărat eficient, care pune pe prim plan
necesitățile populației. Fiind o țară care tinde spre integrarea în cadrul comunității europene este imperativ ca
îmbunătățirea sferei serviciilor de acordare a primului ajutor să fie o prioritate pentru guvernul Republicii
Moldova. Realizarea unui astfel de centru face parte din cadrul Proiectului național, care are drept scop
îmbunătățirea pregătirii de urgență și intervenție în conformitate cu standardele și procedurile UE.
Datorită acestuia va crește capacitatea de răspuns a serviciilor mobile de urgență, reanimare și
descarcerare. Eficiența activității va spori ca rezultat al tehnologiilor avansate de monitorizare cu care va
fi dotat centrul integrat pentru situații excepționale.
Conceptul general al proiectului studiază problema la nivel administrativ și propune soluții practice.
Acestea au rezultat în urma discuțiilor cu reprezentanții serviciilor de urgență din Chișinău, care au reușit
să contureze o serie de probleme actuale și punctele-cheie care trebuiau analizate de către autorul lucrării.
Rezultatul este un complex multifuncțional în inima orașului, unit de puncte urbane strategice, care
ocupă o suprafață totală de aproximativ 8 ha, fiind divizat în circuite funcționale specifice, menite să
servească necesitățile întregului centru (fig.1). Acestea includ zone pentru autospecialele de pompieri, de
urgență tip EMS, motociclete medicale, unități tehnice robotizate; ateliere de reparație și platforme de
curățare a autospecialelor, precum și spații rezidențiale, recreaționale și administrative pentru toate
diviziunile vizate. Nu a fost ignorată nici zona de training cu săli de sport speciale și spații de studiu
pentru formarea continuă a specialiștilor în domeniu.

148
Fig.1 Plan general
Configurația volumelor principale pornește de la o idee cruciformă (simbolul medicinei de urgență) și
evoluează treptat într-o structură verticală, cu aripa de mijloc rotită la 45° pentru a asigura accesul rapid și
comod al autospecialelor de urgență pe teritoriu (fig.3). Volumele sunt divizate în 4 blocuri principale de
configurație și suprafață diferită, corespunzătoare cerințelor tehnologice și spațiale și 6 anexe mai mici.
În cadrul blocului A (edificiul administrativ propriu-zis) sunt incluse o serie de departamente noi, menite
să îmbunătățească calitatea serviciilor prestate de către centru: Centrul Operațional pentru Apeluri de
Urgență 112 cu o capacitate de 50 de operatori unici; Centrul Unic de Informare (pentru acordarea asistenței
telefonice cetățenilor care nu solicită o echipă de intervenție, preferînd să se descurce singuri); Consiliul
Promoțional al Ajutorului de Urgență (pentru elaborarea strategiilor de dezvoltare pe termen lung) și desigur
Centrul de Training pentru Populație, scopul primordial al căruia este de a educa cetățenii Republicii
Moldova despre modalitatea în care ar trebui să reacționeze și ce ar trebui să facă în cazuri de urgență
majoră.
Conform unui studiu recent realizat în Tokyo, în majoritatea cazurilor, viețile umane sunt pierdute din
simplul motiv că echipajele de urgență se aflau la o distanță mare, iar persoanele aflate în apropiere de
victimă nu știau ce măsuri să întreprindă pentru a ajuta persoana în cauză. Implicarea cetățeanului de rînd în
acordarea primului ajutor de urgență este un factor indispensabil, care influențează în mod major eficiența
unui serviciu de urgență. De cele mai multe ori, cetățenii sunt aceia care se află primii la fața locului, înaintea
oricărei echipe de salvare. Timpul necesar pentru sosirea echipajelor de urgență este primordial și face
diferența între viață și moarte. Utilizarea cu folos al acestuia ar trebui să reprezinte scopul numărul unu al
structurilor de urgență, iar acesta poate fi realizat doar prin intermediul informării. Este insuficientă lansarea
campaniilor de informare ca mijloc singular în combaterea problemei date. Într-o eră a tehnologiilor în care
cetățeanul de rînd este invadat de un amalgam de informație, acesta e nevoit sa filtreze informația primită, iar
ca rezultat, de cele mai multe ori, acest gen de campanii sunt pur și simplu ignorate. Departamentul nou
propus în cadrul blocului administrativ (fig.2) încearcă să soluționeze această problemă.

149
Fig.2 Blocul administrativ-blocul A

Fig.3 Amplasarea generală a volumelor complexului

O altă problemă care a fost abordată de către autorul proiectului de licență este necesitatea oferirii
sistemului de urgență al orașului o platformă de aterizare pentru unitățile de salvare aeriene menită să
primească și să ofere posibilitatea de transportare urgentă a pacienților aflați în stare critică la spitalele
locale. Pentru atingerea acestui scop a fost realizat un studiu amănunțit al unităților de zbor, cerințelor
tehnologice și posibilităților reale ale zonei în care a fost propus spre proiectare conceptul final. Forma și
dimensiunile platformei de aterizare pentru elicoptere (fig.4) a fost stabilită în concordanță cu volumul
administrativ principal, care oferă posibilitatea de realizare și construcție a acestei idei. Platforma este
destinată pentru elicopterul de tip Dauphin AS365 cu RD=10.60 m și OL=19.40 m (unul din cele mai des

150
utilizate modele în situațiile de urgență în lume) și a fost proiectată pe baza documentelor de aviație
internaționale, cele locale fiind inexistente. Pentru transportarea propriu-zisă a pacienților, este planificat
accesul separat în clădire prin intermediul coridoarelor verzi sterile, care exclud intersectarea fluxurilor.

Fig.4 Platforma de aterizare pentru unitățile de urgență aeriene


Un impact asupra compoziției spațial-volumetrice a avut-o spațiul înconjurător și tipurile de volume deja
existente. Nu s-a dorit perturbarea mediului construit existent prin propunerea unui volum extravagant, care
ar obosi și ar defragmenta în mod vădit construcțiile prezente. În schimb s-a optat pentru un edificiu
proporțional, cu elemente rectangulare, care prin eleganța sa evidențiază clădirea dată, dar totodată nu o
aruncă în ridicol. Anume din acest motiv, formele bionice au fost ignorate în mod conștient.
Prin crearea acestui centru administrativ și operațional, scopul principal a fost de a îmbunătăți condițiile
agențiilor care acordă primul ajutor de urgență și de a eficientiza acest proces. Formarea unui nucleu integru
nu face altceva decît să asigure rapiditatea slujbelor de salvare, păstrarea vieților omenești, economisirea
resurselor financiare ale statului pe termen lung și desigur crearea unei puteri în care populația are încredere.
Existența unei legături majore dintre oamenii orașului și organele statului responsabile de ajutorul de urgență
nu face altceva decît să îmbunătățească sistemul per total și să crească încrederea populației în slujbele de
acordare a ajutorului de urgență. Autoritățile statului trebuie să conștientizeze necesitatea stringentă a unei
reforme în cadrul sistemul existent.
Centrul Integrat de Coordonare a Situațiilor Excepționale reprezintă un imbold major pentru cetățeni să
se implice în procesul de salvare a vieților omenești în măsura posibilităților acestora și să nu rămînă
indiferenți în situațiile de criză majoră. Oferirea posibilității de a observa desfășurarea procesului de lucru în
cadrul centrului de urgență primară instigă și provoacă dorința de a face parte din ceva major, important,
lucru specific fiecărui om.

Bibliografie
1. SOR//96-433 Canadian Aviation Regulations and Standards, 2011.
2. НПБ 101-95 «Нормы пректирования обьектов пожарной охраны». – M.: Стройиздат, 1998.
3. СНБ 3.02.02-03 «Здания и сооружения пожарных депо». – Минск: Минстройархитектуры, 2003.
4. http://www.publika.md/studiu-international-republica-moldova-risc-de-sanatate-pentru-
turisti_2239231.html, accesat la 23.02.2015.

151
STUDIUL ȘI ANALIZA ÎMBRĂCĂMINȚILOR RUTIERE DIN BETON
VIBROCILINDRAT

Sergiu BEJAN, Tatiana BURLAC

Universitatea Tehnică a Moldovei

Abstract: Currently, on the existing roads of the Republic of Moldova and abroad, the situation where the
structure of the road coating does not comply with the requirements of durability and carrying capacity
persists.
In the developed countries, for improving the created situation, the development and application of new
technologies is fulfilled, the latter allowing to repair quickly the coating of the existing roads, or to build
layers of road coating with increased resistance features, which dispose of a greater durability.

Cuvinte cheie: Costrucție, drumuri, îmbrăcăminte, fundație, beton, vobrocilindrat, compactare, încercări.

1. Actualitatea problemei.

Actualmente pe drumurile existente Republica Moldova şi peste hotarele ei persistă situaţia, în care
construcţia îmbrăcăminţilor rutiere nu corespunde cerinţelor de durabilitate şi capacitate portantă. Acest fapt
este legat de creşterea intensităţii circulaţiei (în deosebi pentru Republica Moldova este rețeaua rutieră din
zona Municipiului Chișinău), traficului de mărfuri, apariţia noilor tipuri de mijloace de transport cu sarcina
pe osie majorată. Drept urmare a situaţiei create sunt distrugerea mai rapidă a îmbrăcăminţii rutiere față de
cea calculată în perspectivă, formarea făgaşelor ș.a. Totodată, este necesară reparaţia mai frecventă a
îmbrăcăminţilor rutiere nerigide cât și a celor rigide, perioadele dintre reparaţii se reduc, de aceea cresc
cheltuielile pentru întreţinerea şi reparaţia ulterioară a îmbrăcăminţii rutiere.
În ţările dezvoltate, pentru ameliorarea situaţiei create, se efectuează elaborarea şi aplicarea noilor
tehnologii, care permit, sau de a repara rapid îmbrăcămintea drumurilor existente, sau de a construi straturi
de îmbrăcăminte rutieră cu caracteristici de rezistenţă sporite, care au durabilitate mai mare. Drept exemplu
de o primă direcţie principială pot servi diferite modificări de tehnologii de regenerare şi reciclare, când la o
singură trecere se tratează stratul superior al îmbrăcăminţii distruse cu cantitate mică de adaos de materiale
noi pentru construcţii rutiere. A doua direcţie principială este mai vastă: ea include aplicarea unor aşa
materiale, cum sunt betonul de ciment, betonul asfaltic pe bază de mastic bituminos și piatră spartă
(BAMBPS) şi multe altele, precum şi a materialelor compozite având la bază de beton asfaltic şi de ciment.
Calitatea betonului este de obicei definită de rezistența la compresiune, dar și la întindere prin
încovoiere tot fiind una din caracteristiceele principalr a betonului, aceste caracteristici sunt necesare pentru
calculul și construcția structurilor rutiere. Prin urmare, agregatele care sunt selectate pentru recetele
mixturilor sunt solicitate mai des la încovoiere, compresiune ș.a. Betonul de ciment vibrocilindrat (RCC) nu
este o noua metoda de construcţie, însă care prin utilizarea în amestec o cantitate mai redusă de ciment și apă
duce la economii considerabile. Aceasta fiind obținută și prin realizarea procedeelor de așternere și
compactare a materialelor vibrocompactate. Suprafaţa RCC se primește netedă cu mici segregări
asemănătoare suprafețelor asfatice a straturilor de uzură, ce dau posibilitate de circulație fără șocuri a
mijloacelor de transport. Pentru execuția acestor tipuri de structuri rutiere sunt necesare utilaje și tehnologii
clasice preluate de la așternerea mixturilor asfaltice.

2. Premizele dezvoltării active a tehnologiei betonului vibrocilindrat.

În ultimii ani în multe ţări interesul faţă de îmbrăcăminţile şi fundaţiile din beton vibrocilindrat este
condiţionat de următoarele cauze:
- posibilitatea de a reduce grosimea şi economia de ciment şi beton la executarea straturilor de
îmbrăcăminte rutiere, comparativ cu straturile din betonul aplicat a variantelor de tehnologie clasică;
- simplificarea tehnologiei de betonare tradiţională, care se aplică la construcţia îmbrăcăminţilor
rutiere pe drumurile cu intensitatea circulaţiei mare a traficul de mărfuri sporit, cât și aplicarea lor la execuția
sectoarelor de drum greu accesibile din punct de vedere tehnologic;

152
- căutarea metodelor de construcţie a îmbrăcăminţilor rutiere drept alternativă a utilizării straturilor
cu conţinut de bitum în legătură cu costul produselor petroliere, de menționat faptul că RM toate produsele
petroliese sunt de import-destinate construcțiilor de drumuri;
- dezvoltarea metodelor de consolidare a pământurilor şi obţinerea de materiale compozite pe bază
de deşeuri industriale, destinate pentru consolidarea structurilor rutiere.
Betonul vobrocilindrat reprezintă în sine o varietate a betonului cu conţinut minim posibil de apă şi
raportul apă/ciment (A/C), la care este posibil gradul maxim de îndesare a materialului cu ajutorul
compactoarelor, cu asigurarea formării unei structuri compacte. Consistenţa amestecului de beton trebuie să
fie aşa, încît să reziste la greutatea cilindrului compresor vibrator, de asemenea, să fie atinsă densitatea de
compactare necesară.
La hidratarea cimentului este nevoie de circa 15% de apă din masa acestuia. De aceea, în cazul
consumului de ciment de 200 - 350 kg/m3 trebuie 30 – 90 l de apă pentru reacţia chimică. Restul apei atribuie
amestecului de beton aşa caracteristici tehnologice, cum sunt proprietatea de a fi uşor aşternut şi
lucrabilitatea. În cazul reducerii consumului de apă se reduc deformaţiile de tasare şi de temperatură.
Alt avantaj al amestecurilor de beton vîrtoase constituie posibilitatea de a le aşterne cu ajutorul celor
mai răspîndite maşini: autogredere, distribuitori de piatră spartă, distribuitori de mixturi asfaltice. Decade
necesitatea de utilizare a nivelatoarelor de beton, care sunt foarte scumpe. În aşa mod, reducerea consumului
de ciment, simplificarea tehnologiei de executare a straturilor au determinat elaborarea şi implementarea
tehnologiei betonul cilindrat sau mai degrabă vibrocilindrat pentru construcţia drumurilor.
Pentru prima dată betonul vibrocilindrat vîrtos a fost utilizat pentru executarea îmbrăcăminţii rutiere
în Spania la începutul anilor 70 din secolul trecut în provincia Barselona. Compactarea amestecului se
efectua doar cu ajutorul compactoarelor vibrante. Timp de 15 ani au fost executate peste 4 mil. m 2 de
îmbrăcăminte. În Franţa au fost elaborate recomandări privind executarea îmbrăcăminţilor din beton
vibrocilindrat, care se aplicau iniţial pe drumurile secundare, ulterior pe drumurile naţionale cu circulaţia
mijloacelor de transport marfă grele. În cazul circulaţiei intensive a autovehiculelor şi cerinţelor înalte faţă de
suprafaţa îmbrăcăminţii este posibilă executarea straturilor din beton asfaltic subţiri pe fundaţie din beton
rigidă [9].
În R. Moldova betonul vibrocilindrat vîrtos nu se aplicat până în anul 2015, pe o anumită tendință și
sectoare de drum sau aplicat ”betoanele slabe”- doar la executarea fundaţiei îmbrăcăminţii rutiere, începînd
cu anii 1984 – 1985. Experienţă în construcţia îmbrăcăminţii din beton vibrocilindrat practic nu există.

3. Materiale pentru pregătirea amestecurilor compactate vîrtoase.

Actualmente în S.U.A. cerinţele faţă de agregate pentru beton vibrocilindrat sunt aceleaşi ca şi
pentru betonul de ciment monolit. În calitate de agregat mare se utilizează piatra spartă sau pietriş concasat
cu dimensiuni maxime ale granulelor respectiv de 19 sau 16 mm. Se admite aplicarea agregatului cu
dimensiunile granulelor de 38 mm, însă suprafaţa îmbrăcăminţii rutiere cu asemenea tip de agregat se
prelucrează dificil şi nu este simplu de a obţine uniformitatea amestecului de beton de ciment. La majorarea
dimensiunilor agregatului, în opinia specialiştilor americani, este mai mare probabilitatea stratificării
amestecului.
În componenţa betonului vibrocilindrat poate fi inclus agregat cât natural, atît şi fărîmiţat. În cazul
utilizării agregatului natural (pietriş natural) este necesară o cantitate de apă mai mică pentru prepararea
amestecului compactat, acest amestec se compactează mai bine, rareori apare pericolul stratificării lui
(deoarece amestecul pe bază de pietriş se stratifică destul de rar).
În Republica Moldova cerinţele faţă de piatra spartă pentru betoane, inclusiv
compactate/vibrocilindrate, sunt expuse în ГОСТ 8267-93 [18], faţă de nisip - ГОСТ 8736-93 [19].
În aşa mod, analizînd specificul abordării componentelor pentru betonurile compactate peste hotare,
se poate ajunge la următoarele concluzii:
- agregatul trebuie să aibă conţinut granulometric optim, care asigură cea mai mare densitate a
amestecului;
- majorarea dimensiunilor maxime ale agregatului (peste 16 - 20mm) dificultează prelucrarea
suprafeţei îmbrăcăminţii rutiere şi duce la formarea porilor deschişi;
- este necesar de a reduce cantitatea de particule cu dimensiunea mai mică de 0,25 mm, pentru a
reduce necesitatea de apă pentru amestecul de beton;
- pe de o parte, urmează a examina posibilitatea utilizării cenuşii de furnal în combinaţie cu
cimentul cu scopul economiei de ciment şi utilizării deşeurilor industriale; de pe altă parte este
necesar de a verifica rezistenţa la îngheţ şi durabilitatea betonului obţinut;

153
- necesitatea de adaosuri chimice pentru betonul compactat trebuie să fie fundamentată în cadrul
lucrărilor de laborator şi experimentale.
Cerinţele faţă de apa pentru betonuri peste hotare se reduce la limitarea conţinutului de impurităţi
organice, sulfate şi alte săruri. Apa trebuie să aibă reacţie neutră sau apropiată de aceasta [3, 17, 20]. În
Republica Moldova cerinţele faţă de apă sunt indicate în ГОСТ 23732-79 [22].

4. Experiența autohntonă.
Dacă e să ne referim la experența autohtonă pentru execuția pentru execuția fundațiilor și
îmbrăcăminților rutiere din beton de ciment vibrocilindrat (BCV) RM este încă la început de cale. În anul
2011-2012 a fost elaborat, sau mai degrabă spus adoptat în nomeclatorul de normative și coduri practice,
codul practic în construcții CP D.02.01-2012 ”Gid privind construcția fundațiilor și îmbrăcăminților din
beton de ciment vibroilindrat” [1], care este o acomodare a ghidului de recomandare elaborat de Institutului
”SOIUZDORNII” din Federația Rusă ”Mетодические рекомендации по строительству оснований и
покрытий из виброукатанного цементобетона”, an 1991.
Scurt istoric. În toamna anului 2014, cu susținerea și inițiativa SA ”Lafarge” mai nou SA
”LafargeHolcim” Moldova, sa format un grup de speciaiștin din domeniul rutiere (membrii echipei
reprezentanți: ÎS”ASD”, SRL”UNIVERSINJ”, SRL”ASTRAL-PROIECT”, SRL”SIMBO-PROIECT”,
SA”INTEXNAUCA” și SA”Lafarge”), care au mers în Polonia, la reprezentanța ”Lafarge-Polonia”, unde au
făcut cunoștință cu tehnologiile de execuție a fundațiilor și îmbrăcămințolor din beton vibrocilindrat din
această țară. Aveastă experiență și a servit ca bază pentru începerea acțiunilor de incercare, cercetare,
proiectare și execuție în Republica Moldova.
Dacă să revenim la codul practic în construcții CP D.02.01-2012 [1], putem spune că aceste
recomandări joacă un rol orientativ asupra dirijării evenimentelor de proiectare și construcție a fundațiilor și
îmbrăcăminților din beton de ciment vibrocilindrat (BCV), deoarece pentru fiecare situație sau caz la
elaborarea îmbrăcăminților și fundațiilor din beton de ciment vobrocilindrat (BCV), este necesar de executat
crecetări și încercări noi privintd materialele de elaborarea a recetei, cu utilizarea la maximum a materialelor
locale existente pentru construcția drumurilor (nisip, prundiș, pietră spartă de concasaj, s.a), și desigur un
lucru foarte important este distanța de transport de la uzina de preparare a mixturilor (dar nu mortatr) din
beton de ciment, care tinde ă dicteze procesele tehnologice de execuțe a îmbrăcăminților și fundațiilor din
BCV.
Pentru CP D.02.01-2012[1], structurile rutiere cu imbracaminti din beton vibrocilindrat se
raporteaza la tipul celor semipermanente, adimitind posibilitatea formarii faiantarii, cu dimensiunile celulelor
de minim 0,5 – 1,5m si aparitia deformatiilor verticale remanente mici, care nu depasesc limitele admisibile
normate de planietate a partii carosabile; indicele de calcul al nivelului de fiabilitate KH = 0,85 si
coeficientul minim de rezistenta KПр = 0,9. Starea limata a imbracamintei din blocuri fisurate de beton este
determinata si corespunde de momentul de formare a gropilor si a exfolierilor de suprafata. Rezistenta
imbracamintei semipermanente, la formarea gropilor, este determinata de masa prin masa blocurilor din
beton de ciment, de angrenarea reciproca a marginilor si de impănarea stratului inferior din piatra sparta,
fixat eficient de stratul superior din beton.
În calitate de liant pentru pepararea betoanelor BCV, se utilizează cimentul de marca minimă 300 și
mai mare, care corespunde cerințelor GOST 10178, însă primele încercări de laborator și elaborări de recete
pentru BCV au arătat că utilizarea cantităților de liant indicate în CP, nu este bine determinată în condițiile
de aplicare în RM, și de aceia norma de consum a cimentului și marca lui, stabilită în recetele elaborate în
laboratoarele RM incluiv cel SA ”LAFARGE”, este mai mare. Aceste rezultate vor fi ilustrate în cap. IV a
lucrării.
Primul setor de drum cu îmbrăcăminte rutieră din beton de ciment vibrocilindrat a fost construit în R.
Moldova, în sat. Dîngeni r-l Ocnița, proiectat de instituția de proiectare și cercetare SRL ”ASTRAL-
PROIECT” și construit de SA”Magistrala-Bălți”, cu suportul asupra alcătuirii recetei și monitorizarea
execuției SA”Lafarge Holcim” și reprezentanți ai ”Lafarge-Polonia”.

154
Fig. 1. Execuția primului sector de drum
cu îmbrăcăminte din beton de ciment
vibrocilindrat sat. Dîngeni r-l Ocnița,
august 2015.

5. Concluzii finale.

Pentru trafic de viteză redusă (IV, V-a categorie tehnică) betonul de ciment vibrocilindrat poate fi
cea mai buna alegere atât a calității durabilității structurii rutiere cât și a economiilor financiare, de obicei,
considerabile, mai ales atunci când sunt indisponibile echipamentele speciale pentru procesul de fabricație –
pentru execuția îmbrăcăminților și fundațiilor din RCC sunt necesare doar utilage și procese tehnologice
clasice. De asemenea, pentru drumuri expres și autostrazi este o alegere economică benefică pentru
construcția fundațiilor și a straturilor de bază.
Pentru reabilitarea rețelei rutiere a Republicii Moldova, materialul RCC este de o perspectivă
impunătoare și care poate aduce economii a construcției fundațiilor și îmbrăcăminților rutiere de 30-40% față
de variantele clasice utilizate la moment.
Sunt necsare cercetări în continuare a betoanelor de ciment vibrocilindrate prin utilizarea
materialelor locale și a celor extrase din reabilitarea drumurilor existente, prin crearea de recete pentru
fiecare regiune în parte a țării.
O conlucrare în promovarea tehnologiei RCC ar putea servi mediul academic, întreprinderile de
proiectare, întreprinderile de construcții și întreținere de drumuri dar nu în utimul rând Ministerul
Transporturilor și Infrastructurii Drumurilor și Administrația de Stat a Drumurilor, fiind și principalii
beneficiari a domeniului construcției și întreținerii de drumuri.

Bibliografie.

1. CP D 02.01.2012 ”Ghid privind construcția fundațiilor și îmbrăcăminților din beton de ciment


vibrocilindrat”. Ministerul dezvoltării regionale și Construcțiilor al Republicii Moldova. Chișinău 2012.
2. ВСН 139-80. Инструкция по строительству цементобетонных покрытий автомобильных дорог.
3. ”Современное состояние и перспективы применения технологии укатываемого бетона ” Обзорная
Информация. Автомобильные дороги и мосты Nr. 6-2004.
4. СТО НОСТРОЙ 2.25.32-2011. Устройство оснований дорожных одежд. Часть 4. Строительство
оснований из укатываемого бетона. СРО НП «МОД «СОЮЗДОРСТРОЙ». Москва 2012.
5. Birmann D., Burger W., Weingart W., Westermann B. Walzbeton. - BAST, 1999. - 205 s.
6. Pijjo R. Betonul compactat al îmbrăcăminţii rutiere în provincia Columbia Britanică (Canada): Trad. din
fr.. /Sub red. Akulova. - 1984.

155
ASPECTE CAVITAȚIONALE LA ROBINETE CU VENTIL
Ion ȘARAGOV, Tamara UNTU
Universitatea Tehnică a Moldovei

Abstract: Cavitation is the formation and simultaneous collapse of vapour cavities in a liquid – i.e.
small liquid-free zones ("bubbles" or "voids") – that are the consequence of forces acting upon the
liquidWhen subjected to higher pressure, the voids implode and can generate an intense shock
wave.Cavitation is a significant cause of wear in some engineering contexts. Collapsing voids that implode
near to a metal surface cause cyclic stress through repeated implosion. This results in surface fatigue of the
metal causing a type of wear also called "cavitation".

Cuvinte cheie:cavitație, eroziune, presiune de vaporizare, implozie, surparea bulelor, caverne.

Cavitația este un proces dinamic de formare, dezvoltare și surpare( implozie) a unor bule sau cavități
umplute cu vapori și gaze, în masa unui lichid, determinată de scaderea tranzitorie a presiunii locale sub
anumite valori critice în urma măririi vitezei la micșorarea secțiunii curentului de lichid.
Impuritatile aflate in lichid precum și microfisurile, crestăturile, imperfecțiunile de formă ale corpurilor
solide care mărginesc sau vin în contact cu lichidul în mișcare, favorizeaza reținerea unor volume
microscopice de gaz nedizolvat în lichid care constituie nuclee sau germeni de cavitaţie. Atunci cînd
presiunea scade local şi tranzitoriu atingînd valori critice (ex. presiunea de vaporizare), nucleele sau germenii
cavitaţionali, avînd o suprafață liberă vor amorsa fenomenul de vaporizare. Datorita gazelor degajate din
lichid şi a evaporării lichidului înconjurator, nucleele cavitaţionale se dezvoltă, devenind bule sau cavităţi
umplute cu un amestec de gaze şi/sau vapori de lichid. Bulele cavitationale, odată formate în zonele de
presiune scăzută sînt preluate de către curentul de lichid si transportate în regiuni cu presiuni mai ridicate
unde are loc condensarea bruscă a vaporilor din cavităţi sau lichefierea bulelor de gaz care determină
implozia bulelor, adica surparea brusca a pereţilor cavitaţilor catre interiorul acestora. Prezenţa unui perete
solid in vecinătatea bulei conduce la surparea asimetrica a acesteia, cu apariţia unui microjet care strabate
cavitatea.
Valorile extrem de mari ale presiunii şi vitezelor generate în lichidul inconjurator bulei in timpul
imploziei, undele de soc emise in punctul final al colapsului precum şi impactul microjeturilor lichide, asupra
suprafetelor adiacente, atunci cînd bula evoluează în imediata vecinătate a acestora, constituie cauza
principala a distrugerilor (eroziunilor) cavitationale.

Fig.1 Ventile cu eroziune Fig.2 Locul producerii imploziei Fig.3 Dependența coeficientului de
cavitațională pe periferie rezistență a robinetului cu ventil
de numărul de cavitație

156
Studierea ventilelor din bronz (fig. 1) ale câtorva robinete de tip EK – 50, care au fost în exploatare
câteva luni de zile la fabrica avicolă din Floreni, Anenii Noi, arată că eroziunea cavitațională s-a produs în
regiunea bazei mari a suprafeței conice a ventilului pe întreg perimetrul ei. Utilizarea acestor robineți la
debite considerabil reduse a impus funcționarea lor la un grad mic de deschidere (fig. 2). Astfel, între ventil
și scaun s-a format un spațiu inelar foarte îngust în care curentul de lichid se mișca cu viteze mari, creînd
condiții de formare a bulelor cavitaționale (explozia bulelor). Nimerind în zona cu viteze mai mici și presiuni
mai mari bulele s-au surpat (implozia bulelor) și au produs eroziunea cavitațională.
Pierderile de sarcină în rezistențele hidraulice locale se calculează cu relația lui Bernoulli scrisă pentru
două secțiuni 1-1 și 2-2 luate, prima pînă la rezistența hidraulică, iar a doua - după ea:

, (1)
în care:
- înălțimele geometrice ale centrelor de greutate a acestor secțiuni; – înălțimile
cinetice; - înălțimele piezometrice; - coieficientul pierderilor de sarcină în rezistența locală.
Dacă rezistența hidraulică este așezată orizontal atunci .Vitezele sînt egale deoarece
diametrele . Din relația (1) se obține pierderea de sarcină:

, (2)
Numărul adimensional ϰ egal cu raportul pierderilor de sarcină locale la înălțimea cinetică pînă la
ea , se numește număr de cavitație:
, (3)

în care:
– presiunea pînă la rezistența hidraulică locală; - presiunea minimă la care apare cavitația,
ρ- densitatea lichidului vehiculat; - viteza medie înainte de rezistența hidraulică locală.
Calitățile cavitaționale ale unei rezistențe locale se caracterizează cu numărul de cavitație critic ccr.
De regulă cavitația apare la o presiune minimă egală cu presiunea vaporilor saturați .
Numărul de cavitație critic este:

(4)
Pentru robineţii cu ventil se efectuează încercările cavitaţionale în urma căror se trasează curbele
dependenţei coieficientului de rezistenţă hidraulică ζ de numărul de cavitaţie χ (fig.3). Aceşti coieficienţi se
calculează din relaţia (2), (3), (4). Din aceste dependenţe se determină numărul de cavitaţie critic χ cr, iar el-
viteza limită admisibilă în conduct pînă la robinet.

(5)

Concluzii:
1. Din analiza stării ventilelor robinetelor de tip EK-50 se constată că ele au fost folosite la debite mult
mai mici decît debitele admisibile.
2. Robinetele de tip EK-50 trebuie să fie supuse încercărilor cavitaționale și de determinat numărul
critic de cavitație cu care se poate calcula viteza limită și debitul limită a lichidului la intrare în ele.

Bibliografie

1. Anton I. ”Cavitația” vol.2 Editura Academiei București, 1985


2. Pearsall I. ”Cavitation” London 1972
3. Anton V., Popoviciu V. “Hidraulică şi maşini hidraulice. ”Ed. Ştiinţa, Chişinău, 1991
4. Florea I., Panaitescu V. “Mecanica fluidelor” Ed. Dicactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1979
5. Bartha I, Javgureanu V. “Hidraulică” Ed. Tehnică, Chişinău, 1998

157
INVERSIA ŞI BIFURCAŢIA JETULUI DE LICHID

Autori: Victor Baidauz, Ion Şaragov


Conducător ştiinţific: lec. sup. Ion Şaragov

Universitatea Tehnică a Moldovei

Abstract: in this article the authors present different types of holes on the discs to determine the flow
coiefficient on differents forms of slots.For obtain some jets,holes are executed by forms of slots.Can be
observed the dependence of flow coefficient on the Reynolds number,head and diameter equivalent.

Cuvinte cheie: bifurcaţia, inversia, orificii, coieficient debit şi de viteză, fluid

Orificiile sunt deschideri practicate în pereţii unor rezervoare prin care curge un fluid (lichid sau
gaz).Pentru obţinerea jeturilor de fluid,de diferiţi parametri se execută orificii de secţiune circulară,
dreptunghiulară, pătrată, eliptică, sub formă de fante etc. Problemele de calcul al orificiilor sînt: determinarea
şi măsurarea debitelor şi vitezelor, bătaii şi formei jeturilor etc.
Experienţele au fost efectuate pe o instalaţie de laborator (fig1) care este dotată cu o pompă centrifugă.
Apa este pompată din rezervorul de aspiraţie în rezervorul de presiune . Pentru reglarea debitului s-a folosit
cu acelaşi ventilul. Sarcina H la orificiu a fost menţinută constantă cu ventilul dispus pe conducta de
refulare. Controlul sarcinii s-a făcut cu piezometrul unit la rezervorul la nivelul unui plan orizontal care
trece prin centrul de greutate al orificiului . Bătaia jetului a fost măsurată cu cursorul, care poate fii deplasat
pe o riglă orizontală.Rezervorul de măsurare a volumului de apă. Unul din ele are la fund un dop pentru
evacuarea apei după măsurarea volumului ei. Pentru îndreptarea apei în rezervorul de măsurare serveşte
jgheabul rabatabil . Timpul de umplere a rezervorului de măsurare a fost înregistrat cu cronometrul.

Figura 1. Instalaţia de laborator Figura2. Inversia şi bifurcaţia jetului de lichid

În urma cercetărilor realizate cu o fantă de grosimea a=3mm şi lăţimea b=10mm sa observat că pe


lungimea jetului efluent de lichid are loc deformaţia lui prin schimbarea formei secţiunii vii cu alternanţa de
aproximativ de 90o. La imediata ieşire din orificiu fig(1) secţiunea vie a jetului se întoarce de la poziţia
orizontală, trecând printr-o contractaţie bilaterală, la poziţia verticală , apoi iarăşi la poziţia orizontală. Acest
fenomen se numeşte inversia jetului, fiind cauza acţiunii a mai multor forţe: de inerţie, de viscozitate, de
tensiuni superficiale, capilaritate, adeziune etc. La numerele Reynolds mai mari de 104 jetul de lichid suferă
o bifurcaţie începând cu prima secţiune contractată. Apar 2 jeturi aproximativ identice şi congruente de
secţiunea vie aproximativ circulară.
S-au calculat: coieficientul de debit   Q / So 2 gH ; coieficientul de viteză   x / 2 yH ;
numarul Re Re  de 2 gH /  , în care: x şi y sînt coordonatele jetului; Q – debitul volumic; S0 – aria
orificiului; H – sarcina disponibilă la orificiu; de – diametrul echivalent; ν – viscozitatea cinematică

158
Datele experimentale sunt plasate în tabelul1
Tabelul 1
H, m T, °C ν , m²/s V , m³ t, s y, m x, m ϕ Re Q , m³/s µ
0,2 10 3*106 0,01 0,32 0,165 0,320 0,88 7255 0,000065 0,69
0,3 6
10 4*10 0,01 0,39 0,165 0,390 0,88 8885 0,000079 0,68
0,4 10 4*106 0,01 0,465 0,165 0,465 0,91 10260 0,000089 0,67
0,5 5
10 5*10 0,01 0,542 0,165 0,542 0,94 11471 0,000100 0,67
0,6 10 5*105 0,01 0,602 0,165 0,602 0,96 12565 0,000108 0,66
0,7 5
10 5*10 0,01 0,65 0,165 0650 0,96 13572 0,000114 0,64

Cu aceste date a fost trasat curbele   f  Re  şi   f  Re  prezentate în fig.3

Fig.3 Dependenţa coieficientului de debit   f  Re  şi coieficientul de viteză   f  Re 

Concluzii:
1.În urma rezultatelor experienţelor s-a observat inversia jetului de lichid şi bifurcaţia lui la numerele Re>104
2.Din dependenţele   f  Re  şi   f  Re  se observă că la numere Re  104 coieficienţii de scurgere
 şi  se stabilizează la valorile   0.63 şi   0.97
2.Jeturi inversate pot fi aplicate, pentru aerarea apei in instalaţiile din sistemele de alimentări cu apa si
canalizări.
3.Valorile coieficintului de debit şi de viteză obţinute atât teoretic cât şi practic au variaţii inportante şi
depinde de forma orificiului.

Bibliografie
1.Mateescu., Hidraulică, Editura Didactică şi pedagogică Buc.1963, pag 474.
2.Hâncu S., Marin G,. – Hidraulică teoretică şi aplicată, Volumul I, Bucureşti, ISBN 978-973-731-476-5,
2007.
3. Carafoli E., Determinarea debitului de curgere prin orificii şi deversoare. Studii şi cert. de mec. şi
metalurgie tom I, Ed. Academiei, 1950, pag 19-54.

159
RECONSTRUCȚIA ÎNCĂPERILOR CU DESCHIDERI MARI FOLOSIND
MATERIALELE ACUSTICE KNAUF

Valeriu IVANOV, Ludmila IVANOV

Universitatea Tehnică a Moldovei

Cazimir BUZICHEVICI

Director general SA KNAUF Bălti

Abstract: Compliance of the acoustic comfort is a requirement of major importance during the design of
audition halls and conference rooms. Protection from noise is one of the essential requirements of the
Directive Council of Europe nr.89/106/CEE In this study we focused on the acoustic comfort parameter
called reverberation time. This paper presents correction of reverberation time in a conference room and
proposes technical solutions uses of acoustic materialsȘNAUF , for its inclusion in the allowable limits
specified in the technical standard.

Cuvinte cheie: Acustica, rezonanță, timp de reverberatie, zgomot.

Protecția la zgomote si alte fenomene acustice, este una dintre cerințele esențiale din Directiva
Consiliului Europei nr.89/106/CEE (problema data se regăseste și în cadrul legislativ în constructii din
R.Moldova – prin NCM E.04.02-2006 Protectia contra zgomotului și CP C.04.01-2005 Protectia izolării
fonice a elementelor de închidere pentru clădiri locative și sociale. Această cerință tehnico-științifica
presupune, pe de o parte, crearea condițiilor de confort acustic, iar pe de altă parte, izolarea împotriva
zgomotului.
În construcții, confortul acustic este descris în principal prin doi parametrii: nivelul de zgomot și timpul
de reverberație, care sunt reglementati prin valori maxime admisibile, diferite funcție de destinatia clădirii.
Confortul acustic dintr-o încăpere cu deschidere mare este funcție de caracteristicile geometrice ale
spațiului, de absorbția acustică a elementelor de construcție delimitatoare, precum şi de nivelurile de
presiune acustică ale surselor interioare sau exterioare. Parametrul cel mai important ce caracterizează spațiul
respectiv este durata de reverberație. Durata de reverberație T, este timpul ce trece din momentul în care se
opreşte emisia sursei sonore – după ce sunetul emis întră în regim constant (zona de palier orizontal), până în
momentul în care intensitatea sonoră descreşte până la 10-6din valoarea sa inițială – sau nivelul de intensitate
sonoră scade cu 60 dB.
În acest studiu ne propunem tocmai evidențierea influenței pe care o exercită forma încăperii, materialele
de constructie, mobilierul și a. asupra confortului acustic, exprimat prin intermediul parametrului timp de
reverberație, pentru geometrie reconstruită a unei săli de sport în incăpere de audiție - sală de conferință din
cadrul Institutului Muncii din or. Chișinău.
În acest capitol vom prezenta pe scurt sala analizată, caracteristicile geometrice și acustice ale acesteia și
concluziile în vederea determinării timpului de reverberatie.
Examinarea se va face în trei etape:
 Etapa1. Aprecierea stării inițiale acustice a fostei sălii de sport (prin determinarea timpului de
reverbirație) cu prezentare grafică.
 Etapa2. Aprecierea stării sălei reconstruite în sală pentru audiție-conferință (prin determinarea
timpului de reverbiratie) cu prezentare grafică. Concluziile
 Etapa3. Propuneri a unor corecții acustice folosind material acustice Knauf. (prin determinarea
timpului de reverberație) cu prezentare grafică.
La etapa ințială determinăm timpul normative de reverberație pentru sălile auditive-conferințe, folosim
graficul nr.6 , paj.58 din NCM e.04.02-2006. (fig.2)

160
Timpul de reverberație, sec
Volumul încăperii, m3

Fig. 2
Fig. 1
Fig.1 Graficul timpului de reverberație normat pentru sălile de audiție-conferință, obținut prin calcul.
Fig.2 Variația timpului de reverberație, în secunde, pentru frecvența de 500-1000 Hz:
1- muzică de cameră ; 2 – mărimi medii pentru muzică; 3 – concert, operă; 4 – mărimi medii pentru
vorbire; 5- Sali de conferintă
Obținem pentru sălile de conferință valori de 0,75-0,85 sec.
Verificăm prin calcul valorile obținute, folosind formula 1:
.  K lg V ,
Hz
Tnorm (1)
unde V - volumul sălii, m 3

K – coeficientul care depinde de destinatia sălii.


Observăm ca valorile obținute în media sunt de 0,76 sec. ,coincide cu graficul (fig.2)

Etapa 1 Examinarea materialeleor și suprafețelor.

Fig. 3 Fig. 4
1.Prelevarea caracterisiticilor geometrice
2.Prelevarea caracterisiticilor de finisare interioară (pereți, tavan, pardosea și a.), fig.3;4
- pardoseala este din lemn pe grinzi
- pereti sunt din caramida plina, acoperiti cu tencuiala,
- tavanul este din elemente prefabricate din B/A (grinzi, plansee)
- coloanele sunt din B/A, acoperite cu tencuială,
- ferestrele sunt simple, din lemn ,
- ușa este din lemn ,
- corpurile de încălzire sunt din metal,
- corp iluminat este din aluminiu.

161
Suprafețele utilizate sunt cele determinate în urma prelevării caracterisiticilor geometrice, iar coeficenții
de absorbție au fost aleși în funcție de tipul materialului aferent fiecarei suprafețe. Pentru corpurile de
încălzire și lămpi, coeficenții de absorbtțe nefiind disponibili, au fost aproximați - obținem rezultatul
timpului de reverberatie în fosta sală sportivă (fig.5):

Fig. 5

Se observa că valorile timpului de reverberație obtinute (fig.5) depăsesc valoarea admisibilă pentru
respectarea condițiilor de confort acustic și deci este necesara tratarea acustică a sălii.

Etapa 2
În urma unui proect de design și reconstrucție sau efectuat lucrările de reparație cu folosirea unor
materiale de finisare (fig.6):
1. pereți – plăci din regips, tencuială finisată. 2. tavan – plăci din regips suspendate în două nivele.
3 coloane (elemente decorative cu funcția ventilare) – din structură metal, căptușit cu plăci din regips.
4. pardosea – teracotă. 5. Ușile din lemn. 6.Mobilier din laminat. Obținem graficul de reverberație (fig.7)

Graficul timpul de reverberatie


1.5 1.32 1.42
1.23

1.089
1 0.99
Timp, sec

0.836
0.891 0.836
0.76 0.76
0.684 0.684

0.5

0
125 Hz 500 Hz 2000 Hz
Frecventa, Hz
T opt -10% T opt norm

Fig. 6 Fig. 7
În comparatie cu timpul de reverberație precedent (fig.5)rezulta diferențe de aproximativ 2,0 secunde la
frecvențele de 500 Hz, (3,32 sec. față de 1,32 sec., fig.7)- pare ca situația sa corectat. Efecte ecourilor
multiple partial au despărut, dar dacă o sa comparăm cu indice normat (fig.1) diferența rămâne de 0,5 sec
Din lipsa unui studiu acustic în procesul de reconstrucție nu sa făcut alegerea corectă unor suprafețe și
materiale specifice necesare care contribuie la absorbtia adaugatoare ale sunetelor.
Folosirea materialelor reflectante la pardosea din teracota, era o hotărire gresită. Peretii - suprafata
importantă în absorbtia sunetelor suplimentare, au fost tencuiți cu mortar din ciment-nisip și finisați. În loc să
capete un efect absorbant, sa păstrat efect reflectant. Geamurile cu suprafețe mari de steclă tot contribuie la
reflexia sunetelor. Tavanul din regips este montat prin legătură regidă, ceia ce provoacă apariția efectelor de
rezonanță. Tot același efect al provoacă coloanele, care au o funcție de ventilare. Suprafețele paralele între
tavan-pardosea, pereti opusi - contribuie la formarea ecoului.
Toate cele menționate ne arată că nu sa obținut caracteristecele recomandate, normative.

162
Etapa 3
Etapa a treia avea ca scop determinarea soluțiilor de a corecta neajunsurile parvenite în urmă
reconstrucției. Sa propus de a scimba o parte de material de captușire, cu folosire materialelor
acusticefonoabsorbante:
La tavan (fig.9) sa propus folosirea materului perforat acustic din regips KNAUF – Cleaneo cu un strat
de vată minerală acustică knauf-insulation sau Rockwool de 50 mm.. Peretii, sunt captușite prin sistemul de
carcasă antivibrație (fig.10) cu vată minerală și acoperite cu regips perforat acustic Knauf. La geamuri de a
folosi draperii. Pardosea de acoperit cu covor sau covrolin.
Toate aceste materiale au fost încluse în calcul. Rezultatul obținut este reprezentat pe graficul (fig.8).
Curba obținută sa încadrat în limite normate 0,82 sec. La etapa de cerecetare rezultatul este pozitiv.

Graficul duratei primite de reverberatie


1.2
1.089
1
0.99 0.836 0.836
0.82
Timp, sec

0.8 0.89 0.79


0.76 0.76
0.684 0.684
0.6

0.4

0.2

0
125 Hz 500 Hz 2000 Hz
Frecventa, Hz
T opt -10% T opt norm
Fig. 9
Fig. 8

3 Fig. 10
Sistem antivibrație pentru tavane,pereți.

2
4

Fig. 9
1. Placi perforate acustice Knauf Cleaneo cu vată minerală acustică
2. Draperii cu densitatea 1 kg/m2 Fig. 11

3.Placă acustică perforată KNAUF Cleaneo cu vată minerală acustică Placa acustica perforată
4.Covor, cavrolin Knauf Cleaneo

Bibliografie
1. Virgil Focşa. Higrotermica şi acustica clădirilor. - Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică: 1975.
2. Н. М. Гусев. Основы строительной физики. - Москва, Стройиздат: 1975 г.

163
BIONICA ARHITECTURALĂ ÎN CONTEXTUL EXPOZIŢIILOR
INTERNAŢIONALE

Nicoleta COJOCARU
Universitatea Tehnică a Moldovei

Abstract: The use of the principles of construction of natural forms gives the opportunity to find answers for
different architectural problems. Research study of forms reveals basic rules and methods of logical solving
esthetic issues. Architectural competitions reflect them more even.

Cuvinte cheie: formă bionică, expoziţie internaţională, natura vie

Utilizarea principiilor de formare şi construcţie a structurilor naturii vii permite rezolvarea nu numai a
problemelor construcţiei arhitecturale, dar şi ale organizării spaţiului arhitectural, a problemelor ecologice,
de amenajare a mediului ambiant (culoare şi lumină), ca şi a celor estetice. Aşezînd în poziţie verticală prima
piatră – menhir, oamenii preistorici au confirmat logica stabilităţii arborelui, care a inspirat ulterior forma şi
poziţia coloanelor templelor greceşti şi structura spaţială a catedralelor gotice.
Istoria competiţiilor de arhitectură reflectă însăşi istoria arhitecturii. Arhitecţi cunoscuţi şi mai puţin
cunoscuţi, inovatori şi conservatori au reprezentat arhitectura la un moment dat al istoriei. Ele sunt mediul ce
reflectă noi curente şi tendinţe şi permite aplicarea noilor tehnologii şi idei.
Abstractizînd principalele diferenţe între arhitectură şi natura vie, putem releva criterii de asemănare.
Principiile de bază ale studiului formei sunt:
Creşterea şi dezvoltarea. S-a demonstrat ştiinţific (în primul rînd teoria evoluţionistă a lui Ch.Darwin),
că în procesul de dezvoltare a naturii vii, prin schimbarea mediului, formele organice se perfecţionează
continuu, apar noi organisme, mai adaptate condiţiilor lor de existenţă. Vorbind de arhitectură, ar trebui să
facem abstracţie de aprecierea estetică a formelor şi la acest principiu să atribuim procesul evoluţiei istorice
în care arhitectura s-a dezvoltat structural şi functional, s-a adaptat la condiţiile vieţii sociale. Un bun
exemplu ar fi Palatul de Cristal (fig.1), simbol al revoluţiei industriale. Joseph Paxton este primul care
construieşte la o asemenea scară o construcţie integral realizată din oţel acoperită cu sticlă, în contextul
dominaţiei sistemului de gîndire istoricist.

Fig. 1 Crystal Palace la prima expoziţie Fig. 2 Monumentul lui Cristofor Columb, arh.
universală 1851, arh. Joseph Paxton, Londra K.Melnicov (1929) la Santo Domingo

Raportul celor două „conuri”. Este raportul celor două începuturi. Tendinţa spre stabilitate a tulpinilor
plantelor, ca reacţie la forţele gravitaţionale, eoliene, conul cu baza jos – conul stabilităţii şi al doilea început,
cel care porneşte dintr-un punct şi se dezvoltă dinamic, nelimitat în spaţiu, este conul cu baza sus – conul de
creştere şi dezvoltare. În lumea vegetală poate fi observat: în trunchiurile copacilor, forma unor ciuperci,

164
coroana copacilor. În monumentul lui Melnikov (fig.2) „lupta” celor două conuri reprezintă simbolic
dificultatea calătoriei pe mare şi în final victoria prin descoperirea Americii.
Autoreglarea climatului şi formele bionice. Lumea vie reacţionează la variaţii de temperatură,
umiditate, mişcarea soarelui, precum capsula florilor care se deschide dimineaţa şi se închide seara.
Autoreglarea se petrece automat, ca urmare a interacţiunii dintre organism şi mediu. În arhitectură acest
proces se realizează prin aplicarea tehnologiilor şi a principiului transformabilităţii. În viitor, acest principiu
ar da posibilitate arhitecturii să se adapteze mai bine mediului, să asigure un microclimat favorabil în
interiorul clădirii. Acoperişul galeriei Pavilionului sovietic (fig.3) a fost realizat după principiul dispunerii
frunzelor pe coroana copacului. Construcţia de plăci sub formă de frunze protejează de ploaie, dar totodată
permite accesul liber al aerului şi soarelui.

Fig. 3 Pavlionul sovietic la expoziţia Fig. 4 Monumentul internaţionalei a III-a, 1919,


internaţională din Paris 1925, arh. K.Melnikov. Sankt Petersburg, arh. V.Tatlin
Principiul spiralei. Spirala este una dintre formele care asigură creşterea liberă, totodată păstrînd
compactitatea formei. Spirala reflectă principiului repartizării economiei de energie şi materiale de
„construcţie”. Aceasta oferă o mare stabiliate a formei. Din punct de vedere fizic – concentrează energia. În
natură se întîlneşte în forma cochiliei moluştelor, melcilor, în tulpinile subţiri ale plantelor, la repartizarea
frunzelor şi petalelor, în molecula de ADN, în forma sistemul galactic. Avantaje: din punct de vedere
constructiv spirala este o formă comodă şi poate fi folosită la construcţia garajelor, clădirilor industriale,
rampelor pentru automobile. Construcţia monumentului internaţionalei a III-a (fig.4) denotă dinamism,
orientarea mişcării fiind după axa înclinată după axa pămîntului ca parte a „arhitecturii” pămîntului.
Structura spaţială uşoară este formată din spirala dublă a AND-ului, facînd astfel conexiunea cu ideea de
viaţă.
Principiul diferenţierii şi integrării. Poate fi exemplificat pe un trunchi de copac cu coroana
înfrunzită. Arhitectul sovietic academician I.V.Joltovski a făcut o analogie între structura copacului
(subţierea constantă către partea superioară) şi subîmpărţirea faţadelor. După teoria lui Joltovski, formele
arhitecturale au la bază cîteva „origini statice”, care „asemenea seminţelor de plante, prin relaţii reciproce,
dau naştere la formele subordonate lor”. Formele se dezvoltă („prin multiplicare naturală”), iar cu cît sunt
mai puţin legate de originea statică, cu atît se multiplică mai mult micşorîndu-se treptat, devenind mai
uşoare.1 Efectul diferenţierii poate fi observat la nervurile frunzelor de arbori, construcţia vaselor sangvine,
la scheletele calcaroase ale coralilor. Diferenţierea e determinată de necesitatea unei strînse legături a
organismului cu mediul. În arhitectură acest principiu se observă în structura sistemelor urbane. Planul de
dezvoltare a oraşului Canberra (fig.5) a fost interpretat pur estetic. Planul radial-inelar inspirat din articolul
lui John Sulman (designul imită pînza de păianjen) a fost completat cu elemente de landşaft. Clădirile
monumentale au fost plasate pe trei coline a triunghiului echilateral. Periferic au fost ataşate centre-satelit.
Reţeaua stradală se dezvoltă ramificîndu-se către periferia oraşului.

1
Cap.2 „Creştere şi dezvoltare”, pag. 43, Iuri S.Lebedev, Cosma Jurov „Arhitectura bionică şi bioclimatică”, editura Tehnică, Bucureşti, 1985.

165
Fig. 5 Planul orasului Canberra, concurs 1911, Fig. 6 Pavilionul SUA Expo – 67 la Montreal,
arh. Walter Burley Griffin arh. B.Fuller
Standardizarea şi asamblarea. Repetarea elementelor monotip în formele naturii vii (prin reunire
specifică sau interspecifică) este legată de economia resurselor, indispensabile pentru supravieţuirea şi
perpetuarea speciei. Celula este elementul de bază a naturii vii. Hexagonul – forma standard elementară,
poate fi întalnită şi în structura ochiului moluştei, în carapacea broaştei ţestoase şi în secţiunile transversale
ale plantelor vasculare. Prismele hexagonale (ale fagurilor de albine) acoperă mai economic o suprafaţă dată
comparativ cu alte prisme (consum mai mic de materiale). Avantaje: economie de material, scăderea
greutăţii construcţiei, posibilitatea variată a volumetriei. Un asemenea exemplu este sfera pavilionul SUA la
Montreal (fig.6). Ca modul a fost luată forma hexagonală. Construcţia este din oţel şi celulele sunt
completate cu pînză acrilică.
Clădirile înalte şi tulpinile plantelor. Suprapopularea oraşelor contemporane şi lipsa de spaţiu
determină arhitecţii să utilizeze cît mai raţional suprafaţa terestră prin înălţarea clădirilor. Este necesară
cercetarea şi utilizarea principiilor de construcţie proprii formelor verticale din lumea vegetală pentru a
facilita rezolvarea problemelor unor astfel de construcţii. Din cauza greutăţii proprii, a existenţei gravitaţiei
şi a vîntului, forma trunchiului arborilor este evazată spre bază, aceasta asigurîndu-le o mare stabilitate. Baza
lată satisface capacitatea portantă a trunchiului de copac şi rezistenţă la compresiune şi fambaj. Forme
asemănătoare, dar ca rezultat al calculelor inginereşti, le capată şi multe dintre construcţiile noastre. Clădirea
de birouri din Chicago (fig.7) repetă forma evazată la bază a trunchiului de copac.

Fig. 7 Clădirea de birouri pentru Chicago Fig. 8 Acoperişul sălii de expoziţie din Torino
Tribune,1922, arh. J.Howells şi M.Hood 1951-1953, arh. Luigi Nervi
Sistemele constructive reticulare şi nervurate. Caracteristica morfologică a unui astfel de sistem este
distribuţia funcţiilor între elementele constructive portante şi de protecţie ale clădirii. Materialul de rezistenţă
este concentrat în cea mai mare parte pe liniile principalelor forţe, formînd reţele, nervuri, zăbrele. În natura
vie, acest sistem se observă la nervurile frunzelor, osul omoplatului, osul aripii, cutia toracică. Sistemele sunt
caracterizate de spaţialitatea structurii reţelelor, structuralitate. Avantaje: economia construcţiilor, simplitatea
montajului, capacitatea constructivă de a acoperi mari suprafeţe fără puncte intermediare de sprijin,
posibilitatea de variaţie a formelor arhitecturale. Acoperişul boltit al sălii de expoziţie din Torino (fig.8) e
format din elemente prefabricate. Nervurile formează totodată un ornament interesant pe plafon.
Construcţiile din bare, cabluri, membrane şi prelate. Datorită industriei textile a sec.XIX şi studiul
construcţiilor prelate la începutul anilor ’50 au început construcţiile de acest gen. Aceste construcţii se
bazează pe principiul transferului eforturilor constructive maxime la elementele supuse la întindere. În natură
asemenea construcţii sunt: învelişurile din piele, muşchii lungi şi tendoanele animalelor, aripile liliacului,
învelitoarele peştilor, aripile libelulelor etc. Avantaje: sistem comod de transportat (ambalaj compact),
construcţie uşoară, acoperă suprafeţe mari. Acoperişul pavilionului Germaniei (fig.9) este o reţea de cabluri
166
suspendate pe 8 catarge (stîlpi) din oţel amplasate la intervale inegale. Deasupra a fost amplasată o pînză din
poliester, formînd un cort imens. S-a încercat imitarea unui peisaj natural. Sistemul din cabluri din oţel preia
eforturile prin întindere, formînd un sistem rigid.

Fig. 9 Pavilionul Germaniei la Expo ’67, Montreal, arh. Fig. 10 Pavilionul Bulgariei in Osaka, expo-1970, arh.
Otto Frei M.Mateev

Formele naturii vii şi interpretarea lor în arhitectură. Sfîrşitul sec. al XIX-lea, începutul sec. al XX-
lea ca urmare a dezvoltării biologiei şi progreselor în tehnica constructivă au dus la ideia de a imita formele
naturii vii în arhitectură (Gaudi). Ea se bazează în principal pe metoda analogiei funcţionale sau compararea
principiilor şi mijloacelor de formare a arhitecturii şi ale naturii vii. Arhitectul I.Ş.Şevelev confirmă că
arhitecturii îi sunt caracteristice nu asociaţiile directe la nivel de copiere a imaginii, ci asociaţiile
reproductive, interpretarea plastic-emoţională a acestei imagini şi a stării psihologice. Ca model pentru
pavilionul Bulgariei (fig.10) s-a luat floarea „naţională” – trandafirul şi cu anumite mijloace structurale, i s-a
conferit forma „dinamică”. Acoperişul îndeplineşte funcţia practică, ventilaţie şi protecţia împotriva ploii. Nu
este copia formei, ci interpretarea artistică a florii tradiţionale. Această asociere este adecvată atîta timp cît e
corect interpretată şi nu contrazice aspectului social al arhitecturii.
Concluzie: Interpretarea formelor naturii vii deschide noi posibiliăţi artistice. Studiul şi observaţia
fenomenelor şi principiilor acesteia soluţionează probleme constructive, precum şi dinamismul,
transformabilitatea, autoreglarea construcţiilor moderne, soluţii pe care conştiinţa umană nu e capabilă să le
descopere. Dezvoltarea rapidă şi ritmul dinamic al vieţii sociale moderne necesită soluţii logice, practice,
economice, dar şi estetice de organizare a spaţiului arhitectural şi natura vie abundă în asemenea exemple.
Bionica architecturală are o structură complexă şi componentele ei încă nu au fost dezvoltate în practică
suficient şi în mod egal. Multitudinea aspectelor ce necesită studiate vorbeşte de un diapazon larg de
aplicabilitate în arhitectură. Practica arhitecturală a arătat deja exemple remarcabile de utilizare a acestora.

Bibliografie:
1. Cees de Jong, Erik Mattie „Arhitectural competitions 1792 – today”, editura Benedikt Taschen, Köln,
1994
2. Iuri S. Lebedev, Cosma Jurov „Arhitectura bionică şi bioclimatică”, editura Tehnică, Bucureşti, 1985
3. Лебедев Ю.С. „Архитектурная бионика”, издательство Стройиздат, Москва, 1990.

167
OSCILAȚII PARAMETRICE ARMONICE ÎNTR-UN MEDIU REZISTENT

Conf.univ.dr. Țopa Mihai


Student Gumen Victor

Universitatea Tehnică a Moldovei

Abstract: В статье исследуется возможность сохранения амплитуды колебаний маятника в среде,


оказывающей сопротивление, которое линейно зависит от скорости

1.Introducere
Oscilațiile unui pendul intr-un mediu ce opune rezistență liniară proporțională vitezei pot avea amplitudine
constantă.

2.Conținutul lucrarii
Vom studia oscilațiile unui pendul în cîmpul omogen al forței de greutate și al forței de rezistență a
mediului considerată direct proporționala cu viteza , unde - masa pendulului, - lungimea lui,

– o constatnă și – viteza.
Ecuația diferențială a mișcarii pendulului:
, (1)

sau , unde am considerat oscilațiile mici încît și am notat , .

Ecuația caracteristică are rădăcinile , unde . Fie datele sistemului

. Obținem .
Soluție generală:
și derivata ei .
Fie condițiile inițiale rezulta . În primă poziție de
abatere maximă ,
, obținem
. Din această poziție lungimea pendulului crește brusc încît centrul lui de greutate cade
vertical pe o distanța în timp de , căpătînd lungime și obținînd viteza
și viteza unghiulară . Poziția pendulului se determină cu unghiul
. Mișcarea pendulului din această poziție pînă în poziția 3 verticală este descrisă de
ecuația diferențială‫׃‬
, (2)

unde‫׃‬

Soluția general a ecuației diferențiale (2) este .


Acum determinăm legea mișcarii folosînd condițiile inițiale
. Obținem
.

168
În poziția 3 rezultă .
Conform teoremei momentului cantității de mișcare în raport cu punctul de suspensie a pendulului și ținînd
seamă ca momentul forțelor ce acționeaza asupra pendulului în raport cu punctul de suspensie este nul avem:
(3)

Viteza unghiulara .

Mișcarea ulterioară a pendulului este descrisă de rezultatele prezentate în tabel.

Tabelul nr.1 Rezultatele mișcarii ulterioare a pendulului


Numărul 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9
pozitiei
0 0,1643 0,1565 0 0 - - 0 0 0,1644
0,1647 0,1563
0,4 0 - - - 0 0,1107 0,3270 0,4400 0
0,1038 0,3271 0,4170
2 2 2,0987 2,0987 1,8587 1,8587 1,9574 1,9574 1,6874 1,6874
0 0 0,0987 0,0987 -0,24 -0,24 0,0987 0,0987 -0,27 -0,27
0 0,6785 0,8208 1,4292 1,4292 2,0825 2,2248 2,8093 2,8093 3,4359

Fig.1 Oscilațiile pendulului a cărui lungime poate fi variata lungind și scurtînd firul
Am studiat oscilațiile unui pendul a cărui lungime poate fi variată, lungind și scurtînd firul. În momentul
cînd firul ocupă poziția de abatere maximă de la verticală el este alungit instantaneu astfel încît capătul
interior al firului, adică bila cade pe verticală, parcurgînd o distanță . Ajungînd în poziția
verticală firul este scurtat cu , apoi urmeaza o scurtare dar iarăși în poziția verticală. Pe
parcursul unei perioade pendulul va fi de două ori lungit și de două ori scurtat. Deoarece pendulul oscilează
intr-un mediu ce opune rezistență proporțională vitezei si daca lungimea pendulului ar rămîne constantă
oscilațiile ar amortiza. Pentru a pastra amplitudine este necesar de a efectua lucru mecanic contra forței de
greutate scurtînd firul. Scurtînd periodic lungimea pendulului compensăm pierderile de energie cauzate de
mediu rezistent și astfel oscilațiile devin neamortizate.
Concluzie: Oscilațiile parametrice apar odată cu schimbarea poziției relative a centrului de greutate al
pendulului. Variația cu o anumită frecvență, fază și mărime a lungimii pendulului compensează pierderile de
energie cazuată de rezistența mediului și face ca oscilațiile pendulului sa fie armonice.
Bibliografie:
1. Caraganciu V., Colpagiu M., Țopa M. Mecanica teoretica. Editura “Știința”, Chișinău, 1994, 441p.
2. Țopa M., Sultan M. Studiu privind amplificarea oscilațiilor parametrice. Conferința tehnico-
științifica a colaboratorilor, doctoranților și studenților, UTM, Chișinau, 2012, vol II, 2p.
3. Ландау Л., Ахиезер А., Лифишц Е., Курс общей физики. «Наука», М:1969, 400с.

169
STIMULAREA CREATIVITĂȚII MANAGERIALE
Doina-Cezara ALBU

Universitatea Tehnică a Moldovei

Abstract: Creativitatea managerială este însușirea managerilor de a „produce” idei noi, originale și
valoroase referitoare la procesele și sistemul de management. Stimularea creativității manageriale se împarte
în două grupe: metode raționale și metode intuitive sau psihosociale. La baza dezvoltării unui nou potențial
manager stau metodele raționale, fiind aplicate înca de pe bancile școlii. Metodele intuitive sau psihosociale,
în Republica Moldova, sunt mai rar aplicate. Savanții americani au demonstrat că dezvoltarea creativității
trebuie să inceapă de la o vîrstă frageda, fiind mai eficient de aplicat metode psihosociale.

Cuvinte cheie: creativitate, metode, ideii, metode raționale, metode intuitive, metode psihosociale,
Brainstorming, sinectica, Philipps 6/6, Delphi.

Creativitatea managerială este însușirea managerilor de a „produce” idei noi, originale și valoroase
referitoare la procesele și sistemul de management.
Dezvoltarea creativității înseamnă dezvoltarea personalității. Prin dezvoltarea creativității, personalitatea
se realizează social la un nivel superior. O realizare cît mai reusită presupune, în același timp și educarea
trăsăturilor de caracter, o îmbinare armonioasă a încrederii în sine, în puterile proprii, cu modestia și exigența
față de sine.
Metodele de stimulare a creativității, pot fi împărțite în două grupe:
a) Metode raționale, acestea se bazează pe un demers logic, sistematic și urmăresc indentificarea
tuturor combinațiilor posibile între diferite elemente, obiecte sau proprietăți.
Din cadrul acestei metode fac parte:
1. Metoda inventarelor de atribute, constă în alegerea unui atribut al unui obiect și
aplicarea acestuia la alt obiect.
2. Încrucișarea forțată, constă în gasirea unor asocieri între elementele depărtate prin
forțarea combinațiilor dintre acestea.
3. Analiza morfologică, se bazează pe principiul că soluția optimă a unei probleme se
obține prin determinarea tuturor elementelor cunoscute și a relațiilor dintre acestea
4. Matricea descoperirilor, varianta simplificată a analizei morfologice.
5. Metoda catalogului, constă în consultarea listelor, prospectelor, cataloagelor de
produse în vederea obținerii unor idei care vor induce alte idei de modificare sau de adaptare a
produselor existente.
6. Metoda input- output, constă în descompunerea unui sistem dinamic în trei părți -
intrări, transformarea produsă și ieșiri.
7. Metoda edisoniană, constă în efectuarea unui mare numar de încercări și
experimentări potrivit regulii „incercare-eroare”, prin analogie cu metodele de cercetare ale lui
Th. A. Edison.
8. Etiologia, se bazează pe declerarea cauzelor fenomenelor și se aplică în cercetarea
originilor unei probleme complexe.
b) Metode intuitive sau psihosociale, acestea se bazează pe înlăturarea restricților afective și
intelectuale care se exercită asupra individului sau grupului creativ.
Din cadrul acestei metode fac parte:
1. Brainstormingul ( Metoda Osborn)
Brainstormingul este o metodă practică de stimulare în grup a gîndirii creatoare a unui număr variabil de
participanți, în scopul obținerii de cît mai multe idei, soluții necesare rezolvării unei probleme complexe.
2. Sinectica
Sinectica pune accentul mai ales pe utilizarea metaforelor și a similitudinilor, de obicei inspirația din
natură, urmărind folosirea și orientarea conștientă a unor mecanisme psihice preconștiente prezente în
activitatea creativă. Sinectica propune două mecanisme care au rolul de a orienta imaginația membrilor
grupului creativ: mecanismul transformării necunoscutului în familiar și cel opus lui, al transformării
familiarului în necunoscut.
3. Metoda Philipps 6/6

170
Metoda s-a inventat pentru a da posibilitatea unui numar cît mai mare de persoane, cu concepții diferite
asupra modului de solutionare a unei probleme, să participe la dezbateri, la găsirea soluțiilor, la susținerea lor
și la alegerea celei mai potrivite. Are și avantajul că permite confruntarea diferitelor puncte de vedere,
stimulează competiția în găsirea celor mai bune soluții și în fundamentarea și argumentarea lor logică.
4. Metoda Delphi
Metoda se bazează pe principiul gîndirii intuitive și al perfecționării acesteia, presupunîndu-se că la baza
deciziilor privind viitorul trebuie să se afle, ca o componentă de bază, cunoștințele și intuiția specialiștilor în
domeniul respectiv.
5. Metoda 6/3/5 (Brainwriting) – varianta simplificată de Brainstorming
Denumirea de 6.3.5 pe care o mai are aceasta metodă semnifică faptul că inițial prevedea participarea a 6
persoane, care trebuie să scrie cîte 3 idei în cîte 5 minute.
6. Discuția în Panel
7. Metoda Frisco
Reieșind din toate metodele exemplificate, concluzionăm că la nivel de întreprindere sunt abordate
preponderant metode raționale de stimulare a creativității. Metodele intuitive sau psihosociale fiind parțial
excluse din practică. Metoda pe care aș recomanda-o să fie pusă în practică este metoda Philipps 6/6, punînd
accent pe dezbateri cît mai productive și de generare a noilor idei.
Necesitatea stimulării manageriale rezultă din cerinţele referitoare la competenţele profesionale şi
experienţa managerului. Salariații pentru a aduce un aport creativ în dezvolatrea întreprinderii trebuie să
corespundă și să adopte varietatea de metode intuitive sau psihosociale, ce contribuie la o dezvoltare
profesională. Literatura de specialitate cuprinde la această categorie de cerinţe, numite şi calităţi psihosociale,
următoarele competenţe: sociabilitate, comportament adecvat în relaţii, capacitate empatică şi diplomaţie,
spirit de echipă, spirit de colaborare, ce pot fi dezvoltate prin metodele de stimulare managerială.

Bibliografie:

1. Creativitatea și creativitatea managerială


Vizibil:
http://www.tribunaeconomica.ro/index.php?id_tip_categorie=1&&id_categ=3&id_revista=555&id_nr_revist
a=22&mod=arhiva [Accesat 5 Noiembrie 2015]
2. Prof.univ.dr.Radu Emilian, Conf.univ.dr. Gabriela Tigu, Lect univ. Olimpia State, Lect.univ. Claudia
Tuclea, Managementul resurselor umane
Vizibil: http://www.biblioteca-digitala.ase.ro/biblioteca/carte2.asp?id=48&idb [Accesat 5 Noiembrie 2015]
3. Georgel Paicu, Creativitatea, Iași, 2010

171
MATERIALE INDUSTRIALE FOLOSITE LA CONSTRUCȚII DE
LOCUINȚE

Sorin BOBRIȚCHII, st.gr. EI-1211

Universitatea Tehnică a Moldovei

“ Învățământul ar trebui astfel conceput, încât ceea ce oferă să fie perceput ca un dar
neprețuit, iar nu ca o datorie apăsătoare”.
Albert Einstein, Născut pentru a cerceta știința

Abstract: In building a great importance were the materials used. The needs of the population was the
primary factor that causes the housing. Based on this factor began the evolution and development of
construction materials. Awareness of various factors in the construction industry on the availability and
performance of nanomaterials is very limited. Thus, in terms of the continuous development of society, we
believe that this issue is present for assessors of real estate, as new products will increase the comfort and
quality of life of people, this will increase the value of real property. A good feature of a civil or commercial
construction depends not only design but also the proper choice, the fair use of materials and quality. [2]

Cuvinte cheie: Construcție, materiale de constructii, întreprindere, produse, biobloc de caramidă, roci
de granit, beton, ardezie, materiale de constructii din pvc, materiale plastice, vopsele, polistiren, industria
materialelor de constructii, imobile.

În toate timpurile oamenia a tins spre a crea și a descoperi ceva nou. Prin acțiunile sale oamenii tind spre
a spori atît calitatea cît și confortul propriu. Astfel, la momentul actual sunt elaborate diverse strategii de
dezvoltare în diverse sectoare ale economiei, cele mai actuale fiind implementarea în practică a materialelor
industrial folosite la construcții de locuințe noi.
Necesitățile populației a fost primul factor care a determinat apariția locuințelor. În baza acestui factor a
început evoluția și dezvoltarea materialelor de construcții. Abilitatea de construcții a clasificat materialele
folosite în construcții mai întîi în funcție de resursele locale și apoi după necesitățile sociale, dar aceste
clasificări totuși țineau cont de rezistența acestor materiale.
Specifice tipului de construcții se folosesc o gamă variată de materiale de construcții. Se întîlnesc două
tipuri de materiale: materiale naturale și materiale industriale.
Materialele naturale erau folosite mai mult în trecut și sunt folosite mai puțin în prezent, acestea sunt:
lemnul și piatra. După epuizarea acestor materiale sa trecut la materialele industriale dar care sunt foarte
rezistente, ecologice, cu stabilitate a proprietăților pe perioade îndelungate, reciclabile, dar și cu o izolație
extrem de ridicată.
Materialele de construcții trebuiesc alese cu mare atenție, acestea trebuie să asigure construcției:
rezistența, stabilitate și durabilitate la diverse solicitări la care este supusă aceasta construcție în timpul
exploatării. O bună funcționalitate a unei contrucții civile sau construcții comerciale depinde nu numai de
proiectare, ci și de alegerea corespunzatoare, de justă folosire a materialelor și calitatea lor.
În prezent sunt folosite materiale de construcții industriale ecologice și rezistente. Cele mai moderne și
rezistente tipuri de constructii sunt construcțiile din cofraje de polistiren expandat și beton armat.
Industria metalurgică – sunt accesorii, din metal, fier și oțel țevi, produse metalice pentru constructii,
boilere, radiatoare, chiuvete, chiuvete, căzi de baie și alte obiecte sanitare, precum și produse de închidere.
Industria prelucrarării lemnului – sunt accesorii din lemn construcții, cherestea, placaj,
grinzi,mobile,panouri și panouri de lemn și produse de prelucrare a acestuia; [1]
Industria chimică – sunt accesorii din produse din plastic utilizate în construcții, precum și vopsele și
lacuri, încălzitoare, care se bazează pe minerale sau materiale polimerice;
Industria de celuloză și hârtie – sunt accesorii și produse a tapete și alte articole din hârtie și carton, inclusiv
foi de gips-carton, care se bazează pe carton și ipsos.
Producerea a materialelor de construcții industriale este strâns legată de ritmul de dezvoltare a complexului
patrimonial, ale căror nevoi sunt principalul indicator pentru dezvoltarea tuturor tipurilor de materiale de
construcții folosite la construcții de locuințe.

172
Astfel urmatoarele materiale industriale folosite la construcția de locuințe sunt cercetate în felul urmator:
Cărămida Bioblock - are o combinație unică de proprietăți de consum, care în producția sa se bazează pe
utilizarea unor materiale naturale, cum ar fi lemnul și piatra. Cărămida bioblock este de 80-90% formată din
așchii de conifere, suplimente minerale și tratate lipit pe bază de ciment portland. Cărămida Bioblock cu
denumirele sale de (Durisol, Isoblock, Isotex, Fixolit și Brizolit) este usoara, ecologică, rezistentă și durabilă.
Materia primă pentru acest material de construcție ecologic este produs din argilă expandată. Spuma și
argila arsă dobândește structura de spumă întărită. Suprafața acoperă granula rezultată, care dă înaltă
rezistență, ceea ce face ca blocul de beton cu vedere la principala umplere poroasă.
Avantajele Bioblockului:
 Criblura de rocă artificială prin ajustarea sa are o umiditate din camera reglată. Structura de blocuri
din beton sunt agregate ușoare practic pentru totdeauna și nu necesită întreținere. Materialul nu putrezeste,
nu arde si nu rugineste, cu efecte pozitive atât cît lemnul și piatra..
 Experiența în construcție a arătat că utilizarea de blocuri de beton cu agregate ușoare în loc de cărămizi
în lucrările de construcție joase reduce costurile cu 30-40%.
 Criblura de rocă are bune proprietăți de izolare termică. Diferite tipuri de teste care au fost facute cu
materialul de bioblock sunt extinse ca pietriș argilă, este un substituent, realizat de institute de cercetare
specializate au arătat că utilizarea sa poate reduce pierderile de căldură cu peste 75%.O idee la construcția a
pereților multistratificați, folosind ca un strat de element de suport din beton grele, precum izolare termică cu
plăci organice din polistiren expandat sau spuma poliuretanica se poate de înlocuit cu blockuri de material de
construcție industriale noi.
Dezavantajele Bioblockului:
 Materialului de construcție a bioblockului: A toate acestea,în curînd a devenit clar faptul că astfel de
pereți, din cauza acumulării de produși de degradare nocive de materiale termoizolante, confort și deteriorarea
condițiilor sanitare. În plus, aceste materiale nu sunt durabile în funcțiune, nu pot fi reparate, iar într-un astfel
de perete în timp scurt, ca urmare a distrugerii straturi izolatoare, și nu mai ține cald. [3]
Ardezia - În producția a ardeziei plată și ondulată este utilizat azbest ca urmare a materii prime minerale,
care în ultima sută de ani este o componență indispensabilă, care face parte din mai multe materiale de
construcții. Această atrage producătorii de materiale de construcții o valoare rezonabilă pentru un preț accesibil
și o calitate excelentă. Deși produsele din azbo ciment sunt utilizate în cantități mari poate fi un anumit risc de
mediu, astăzi rămân relevante pe piața de materiale de constructii, gama de produse de această linie este destul
de diversă.
Conform metodei și tehnologiei de producere a materialelor de ardezie este de două feluri - nu presate și
presate, principala diferență semnificativă între tipurile de produse este de o rezistență înaltă.
Foile de azbo ciment sunt utilizate în mod constant în lucrări de placare, pe acoprișe la folosirea pentru
cofraje și pentru finisarea spațiilor industrial sau în încăperi speciale.
Avantajele ardeziei:
Avantajele acoperișurilor construite din material azbocimentic ce se folosea ca material de ardezit au
devenit populare în zonele în care ardezia era usor de găsit și pe plan local. În comparație cu lemnul și
acoperișul din paie sau de stuf, ardezia a furnizat unele caracteristici utile:
 De exploatare durată și îndelungată;
 Suprafața impermeabilă în mod natural;
 Întreținere scăzută în majoritatea aplicațiilor;
 Piesele folosite individuale, sunt destul de grele, astfel acoperișul este potrivit pentru zonele de vânt
puternic;
 Plăcere estetică;
 Poate fi materialul refolosit;
 O bună protecție împotriva incendiilor;
 Sunt o parte a patrimoniului, în anumite domenii cum ar fi zonele rurale din Republica Moldova;
 Materialul în sine nu putrezește și nici nu aduce probleme cu insectele și alte vietăți zburătoare.
Dezavantajele ardezie:
 Sunt foarte scumpe atît în ceea ce privește costurile materialului, cît și efortul cu manopera;
 Datorită greutății ardeziei este nevoie de un sprijin suplimentar uneori pe șarpantă;
 Este dificil de mers pe un astfel de acoperiș atunci cînd se fac reparații;
Elemente de construcții din P.V.C- Sunt materiale de construcții care este în primul rînd o varietate de
produse din plastic sintetic, dar si finisaje estetice care sunt: vopsele, materiale care conțin rășini sintetice,
materiale plastice și acoperiri realizate din diferite amestecuri uscate. Produsele din plastic așa cum sunt

173
geamuri,uși, plinte și diverse de acoperire din P.V.C (policlorură de vinil) (panouri de perete, Saiding, profile),
reprezintă prea multe ori o amenințare pentru sănătatea omenească. Din păcate,materialul de construcție din
P.V.C este un material plastic foarte des întîlnit, putem găsi peste tot. Apartamentul a găsit cel mai adesea sub
forma de linoleum (cu excepția unor branduri scumpe), de vinil tapet, rame de ferestre din plastic, jucării din
plastic. PVC face, de asemenea diferite tipuri de pachete, inclusiv sticle de alimente, pachete și alte. Geamurile
termopane din P.V.C sunt pentru izolarea locuinței și reducerea facturii la căldură. În cazul că această mai mult
că sigur, că neam întrebat ce tâmplărie să utilizăm, din P.V.C sau din Aluminiu. Pentru a lua decizia cea mai
potrivită dintre beneficiar. Exemplifica mai jos avantajele și dezavantajele fiecărei categorii. Izolarea termică
este dată de coeficientul materialelor de construcţie pentru geamuri exterioare, (P.V.C, lemn, aluminiu) şi
totodată de un indicator dintr-o formulă simplă. Aceasta este K (W/mK). Cu cât valoarea lui K este mai mică,
cu atât conservarea energiei termice este mai mare.În primul rând, pentru profilele din P.V.C s-a constatat o
diferenţă mare de temperatură la interiorul şi exteriorul acestora. Aceasta este o consecinţă directă a bunei
izolări termice a materialului.
Avantajele materialelor din P.V.C: [4]
 Este ușor de întreținut;
 Reprezintă soluția premium, fiind rezistentă la lovituri și factori de mediu;
 Asigură o foarte bună protecție fonică (nivelul de zgomot poate fi redus cu până la 48 % față de
geamurile normale);
 P.V.C-ul este foarte versabil pentru diverse elemente de feronerie grea;
 Tîmplăria din P.V.C se potrivește mult mai bine clădirilor de birouri cu zone mari de geamuri.
 Oferă o protecție mult mai bună împotriva tentativelor de efracție.
Dezavantajele materialelor din P.V.C:
 Costurile mari de achizitionare si montaj, comparativ cu ferestrele clasice cu rama din lemn si un
singur geam;
 Tîmplăria din lemn stratificat și cea din aluminiu au un aspect mai elegant;
 Tîmplăria din P.V.C care este apariția și formarea condensului.
Vopselurile pentru construcții - Înainte de efectele diferite pe suprafețe sunt protejate cu acoperiri
adecvate, ambele au o gamă largă de culori. Pereți nevopsiți, fațade și beton sunt, de obicei de culoare gri și
sunt supuse la umiditate, atmosfera agresivă și diverse contaminanți pe suprafața. Culori pictate culori diferite
premise, fațade face străzi întregi interesante și ușor de recunoscut.
Vopsele de suprafață au un grad ridicat de funcționare vopseaua lavabilă și pe bază de ulei sunt pentru
pereți interiori, prevăzut cu ajutorul unor culori bogate,mai mult de 3.000 de tonuri de culori, vă permite să se
joace cu diferite nuanțe si este folosit pentru suprafețe de uz casnic (coridoare, holuri, scări, camere de zi, etc.)
Avantajele vopselurilor:
 Un mediu de lucru mai bun și mai sigur; muncitorii ce lucreaza cu astfel de vopsele și cei aflați în
zonele adiacente, nu mai sunt expusi la vaporii de solvent, concentrația acestora fiind redusa foarte mult;
 Vaporii de solvent prezintă pericolul de apriție incendiilor și exploziilor, pericole ce nu sunt prezente
în cazul vopselelor pe bază de apă;
 Vopselele pe bază de apă au proprietăți cel puțin egale sau chiar mai bune ca a vopselelor cu uscare
fizică pe baza de solvent.
Dezavantajele vopselurilor:
 Are la bază substanțe inflamabile dezavantaje, printre care apare riscul de incendiu;
 Este facilitată de prezența unor aditivi ca polimeri calzi;
 Pe lîngă vopseluri are reducerea unor emisii de solvenți;
 Vopsele alhidice sunt non-toxice, dar au un miros înțepător care se ventilază încet.
Polistiren expandat – Este destinat pentru fațade, destinate utilizării atât la clădiri noi cât și la reabilitarea
clădirilor vechi, în cadrul sistemelor compozite termoizolante de mare performanță conform management
calității SR EN 13499:2004 Acest tip de material ca polistiren expandat este utilizat în termoizolarea unor
suprafețe fără încărcare mecanică, a acoperișurilor, a mansardelor, a pereților interiori în sistem de panou.
Polistirenul expandat rezistă la apă, săruri, calcar, gips, bitum, soluţii alcaline, săpunuri, acid clorhidric 35%,
acid azotic 50%, acid sulfuric 95%, acizi diluaţi şi slabi (acid lactic, acid carbonic sau acizi organici). Nu
rezistă la solvenţi organici, vapori dizolvanţi, benzină, gudroane şi uleiuri. Plăcile din spumă rigidă de
polistiren expandat sunt 100% reciclabile.
Tipurile standard de plăci de polistiren expandat sunt: EPS 12, EPS 15, EPS 20, EPS 30 şi dalmatina; ele
se disting prin densitate, conductivitate termică şi rezistenţă la compresiune.

174
Produsele nu afectează sănătatea oamenilor şi mediul înconjurător; elementele componente ale produselor
nu se află pe lista substanţelor cancerogene sau a celor potenţial cancerogene pentru om, conform Ministerului
Sănătăţii nr. 1975/1995. [1]
Avantajele polistirenului expandat:
 Securitate la incendiu - Produsele puse în operă, se încadrează în clasa de reacţie la foc conform
rapoartelor de clasificare pentru reacţia la foc.
 Igienă, sănătate şi mediu înconjurător - Este îndeplinită în conformitate cu legislaţia în domeniu,
produsele nefiind realizate din materiale toxice sau radioactive.
 Un perete termoizolat cedează cu până la 50 % mai puţină căldură mediului înconjurător decât un
perete tencuit.
 Protecţie împotriva zgomotului - Produsele nu influenţează această cerinţă
 Nu întreține arderea testele efectuate de numeroase institute ale pompierilor dovedesc că dacă este
aplicat corect , polistirenul ignifugat satisface toate normele europene de siguranță
 Polistirenul expandat este un izolator termic, motiv pentru care temperatura suprafeței exterioare
peretelui pe care se aplica polistirenul va crește în concordanța cu temperatura interioara. Condițiile de apariție
a condensului sunt determinate de temperatura suprafeței pe care se monitorizeaza apariția condensului și
nivelul de umiditate a aerului.
 Economia de energie şi izolare termică coeficientul de conductivitate termică fiind între 0,032-0,039
W/mK şi are un grad redus de absorbţie de apă.
Dezavantajele polistirenului expandat
 Zidăria unei case absoarbe și redă energia solară, placarea fațadelor cu polistiren împiedica acest lucru.
 În timpul nopții temperatura unei fațade izolate ajunge să fie mai scăzută decît temperatura aerului
ceea ce duce la fomarea punctului de roua și implicit a mucegaiului sau algelor pe fațada.
 Respirația peretelui ce împiedică. difuzia de vapori avînd loc 99% prin capilaritate.
 La calculele de eficiența se discută despre o temperatură interioară de +20 C 0 și exterioara de -5 C0.
 Rezistența mecanică scazută a polistirenului și riscul de a fi consumat de insecte sau păsări.
 La calculele de eficiența de energetică se discută despre o temperatură interioară de +20 C 0 și
exterioara de -5 C0. Aici nu se ține seama de energia imagazinată de perete de și de variațiile de temperatură
din interior.

Bibliografie

1. http://www.sistem-termo.ro/Tipuri-de-polistiren-expandat accesat la data de 17.11.2015


2. Google Translate accesat la data de 18.11.2015
3. http://биоблок.рф accesat la data de 17.11.2015
4. Material științific de specialitate individual 2014-2015.

175
EFICIENŢA ENERGETICĂ A SECTORULUI LOCATIV AL R.MOLDOVA
Ion BODRON

Universitatea Tehnică a Moldovei

Rezumat: Clădirea reprezintă un ansamblu de spaţii cu destinaţie stabilită delimitat de elementele de


construcţie, care alcătuiesc anvelopa clădirii, inclusiv instalaţiile sale, în care energia este folosită pentru
asigurarea confortului higro-termic interior. Eficienţa energetică a clădirilor se caracterizează prin energia
efectiv consumată pentru a răspunde necesităţilor legate de utilizarea normală a clădirii referitor la încălzire,
prepararea apei calde de consum, răcirea, ventilarea şi iluminatul [4].
În Republica Moldova la momentul actual există cadrul legislative ce se refera la eficiența energetică a
clădirilor ( Legea nr. 128 din 11.07.2014, privind performanţa energetică a clădirilor, intrată în vigoare la
data de 01.01.2015)

Cuvinte cheie: Eficiența energetică, performanță energetică, certificat energetic, clasă energetică,
evaluatori și inspectori energetic, anvelopa clădirii.

I. Caracteristica general a sectorului locativ al Republicii Moldova cu accent pe eficiența energetică


în cladiri.
Sectorul locativ al Republicii Moldova consumă un procent semnificativ din consumul total de energie.
Consumul energiei este mai mare în zona urbană unde populaţia depinde de sistemul de încălzire
centralizat, gazele naturale şi produsele petroliere.
Preţurile la energie pentru consumatorii casnici nu mai sunt subvenţionate în Republica Moldova şi în
ultimii ani preţurilel s-a majorat semnificativ.
După proclamarea independenţei Republicii Moldova , în sectorul locativ a fost realizată o reformă
importantă, când locuinţele au fost transmise gratuit de la stat locatarilor existenţi sau pentru o taxă nominală,
care a dus la privatizarea a 95% din blocurile de locuinţe multietajate. De la transmiterea sectorului locativ în
proprietate privată, întreţinerea şi investiţiile au fost neglijate şi lipsesc. Aceasta se datorează faptului că 50%
din locuinţele municipiului Chişinău sunt de peste 40 de ani, iar 70% sunt blocuri de locuinţe construite din
panouri care sunt prost izolate. Astel, majoritatea clădirilor sunt umede şi nu sunt încălzite în mod adecvat,
ceea ce duce la deteriorarea structurii clădirilor şi înrăutăţirea condiţiilor de trai [2].
În Republica Moldova există posibilităţi pentru eficienţa energetică a locuinţelor şi ele încep să devină
aparente odată cu creşterea preţului la energia electrică şi termică. Noi am vazut majorări considerabile a
preţului la energia electrică şi termică şi acest fapt mai mult decât altele reprezintă un caz economic pentru
eficienţa energetică. Îmbunătăţirea eficienţei energetice a proprietăţilor locative din Republica Moldova oferă
posibilităţi semnificative pentru reducerea consumului de energie şi reducerea costurilor la energie pentru
proprietarii de locuinţe.
Republica Moldova are puţine resurse energetice şi depinde mult de gazele naturale importate din Rusia.
Eficienţa energetică ar reduce astfel dependenţa de importurile de energie. Industria energetică din Republica
Moldova se confruntă cu datorii istorice, sisteme învechite de producere a energiei şi sisteme de distribuţie a
energiei electrice şi termice ineficiente.
Îmbunătăţirea eficienţei energetice ar ajuta la reducerea cererii pentru aceste sisteme. Sărăcia energetică
face parte din problema sărăciei generale din Republica Moldova [2].

II. Cadrul legislativ privind eficiența energetică în clădir


Analizînd eficiența energetică în clădiri, a fost elaborată și strategia energetică a Republicii Moldova până
în anul 2020 (Hotărârea Guvernului nr. 958 din 21 august 2007), ce are scopul de a atinge 20% din îmbunătăţiri
în eficienţa energetică căte anul 2020, în conformitate cu politica UE [2].
Această Politică are trei obiective strategice:
 securitatea energetică,
 promovarea eficienţei energetice şi liberalizarea pieţilor energetice
 restructurarea industriei energetice.
Planul Naţional pentru eficienţa energetică pentru anii 2010-2020 a fost pregătit şi conține următoarele
activități:

176
 Implementarea legislaţie secundare pentru sprijinirea eficienţei energetice
 Elaborarea standardelor de construcţie noi
 Elaborarea programelor sectoriale
 Realizarea auditului energetic al clădirilor publice şi implementarea măsurilor de eficienţă energetică
 Relansarea Agenţiei Naţionale pentru Eficienţa Energetică
 Finanţarea eficienţei energetice [2].
Astfel, pentru îmbunătățirea eficienței energetice a sectorului locativ, Parlamentul Republicii Moldova,
adoptă ( Legea nr. 128 din 11.07.2014, privind performanţa energetică a clădirilor). Data intrării în
vigoare a acestei legi este 01.01.2015.
Scopul prezentei legi constă în promovarea îmbunătăţirii performanţei energetice a clădirilor, ţinînd cont
de condiţiile climatice, de cerinţele privind climatul interior şi de raportul cost-eficienţă.
Obiectul legii este stabilirea cerințelor cu privire la:
 cadrul general pentru metodologia de calcul al performanţei energetice a clădirilor şi a unităţilor
acestora;
 aplicarea cerinţelor minime de performanţă energetică pentru:
– clădirile noi şi noile unităţi ale clădirilor existente;
– clădirile existente şi unităţile acestora atunci cînd acestea sînt supuse unor renovări majore;
– elementele care fac parte din anvelopa clădirii;
– sistemele tehnice ale clădirilor, ori de cîte ori acestea sînt instalate, modernizate sau înlocuite;
 certificarea performanţei energetice a clădirilor şi a unităţilor de clădiri;
 inspecţia periodică a sistemului de încălzire şi a sistemului de climatizare din clădiri;
 sistemele de control independent al certificatelor de performanţă energetică şi al rapoartelor de de
inspecţie periodică a sistemelor de încălzire şi a sistemelor de climatizare din clădiri
 planul naţional pentru creşterea numărului de clădiri al căror consum de energie este aproape egal cu
zero [1].
Prezenta lege se aplică clădirilor noi şi clădirilor existente, unităţilor şi elementelor acestora. În figura 1
sunt prezentate categoriile de clădiri pentru care se aplică legea dată.
Case de
locuit
Clădiri unifamili Clădiri de
cu ale locuit cu
destinaţ mai multe
ie apartamen
mixtă te
Clădiri
Eficiența
cu Clădiri
energetic
destinaţi de
ă se
e birouri
aplică
sportivă
Clădiri
Hoteluri ale
și instituţiil
restauran or de
te învăţămî
Spitale nt

Fig. 1. Categoriile de clădiri pentru care se aplică legea 128.


Prezenta lege nu se aplică pentru următoarele tipuri de clădiri reprezentate în figura 2:

177
Clădirilo
r care
sunt
ocrotite Clădirilo
Clădirilo de lege r utilizate
r cu
ca
regim
locaşuri
special
de cult
Eficiența Construc
Clădirilo energetic ţiilor
r cu o ă nu se provizori
arie utilă aplică i utilizate
totală
pe o
mai mică
perioadă
de 50 m2
scurtă
Clădirilo Clădirilo
r din r
domeniul industrial
agricol e

Fig. 2. Categoriile de clădiri pentru care nu se aplică legea dată

Cerinţele minime de performanţă energetică se stabilesc de organul central de specialitate al administraţiei


publice în domeniul construcţiilor în următoarele cazuri indicate în figura 3.

Clădirile Elementele care


existente şi fac parte din
unităţile acestora anvelopa clădirii
atunci cînd sînt existentecînd sînt
supuse renovării modernizate sau
majore înlocuite
Sistemele
tehnice ale
Clădirile noi,
clădirilor, ori de
unităţile şi
cîte ori acestea
elementele
sînt instalate,
acestora
modernizate sau
Cerințe înlocuite

Fig. 3. Cerinţele minime de performanţă energetică

Cerinţele minime de performanţă energetică se stabilesc diferenţiat pentru diferite categorii de clădiri
specificate în figura 1. Cerinţele minime de performanţă energetică se stabilesc ţinînd cont de nivelurile optime,
din punctul de vedere al costurilor, calculate în conformitate cu metodologia elaborată şi aprobată de organul
central de specialitate al administraţiei publice în domeniul construcţiilor [1].
În procesul calculului performanței energetice a clădirilor se ține cont de următoarele elemente:

178
Tabelul 1. Elementele utilizate în procesul calculului performanței enegetice.
Elemente
Caracteristicile termice reale ale clădirii, inclusiv Proiectarea, poziţionarea şi orientarea clădirii,
compartimentarea interioară a acesteia inclusiv climatul exterior
Instalaţiile de încălzire şi de alimentare cu apă caldă, inclusiv
Sistemele solare pasive şi de protecţie solară
caracteristicile de izolare termică ale acestora;
Sistemele de încălzire şi de răcire centralizate sau de bloc Iluminatul natural
Condiţiile de climat interior, inclusiv cele
Instalaţiile de climatizare
prevăzute în proiect
Ventilarea naturală şi mecanică şi, eventual, etanşeitatea la aer Aporturile interne
Instalaţia de iluminat integrată

În baza rezultatelor evaluării performanţei energetice a clădirii, acesteia i se atribuie o clasă energetică în
modul stabilit de organul central de specialitate al administraţiei publice în domeniul construcţiilor, în urma
căreia se acordă Certificatul de performanţă energetică.
În conformitate cu prevederile prezentei legi, autoritatea publică în domeniul eficienţei energetice a
clădirilor autorizează următoarele categorii de specialişti: evaluatori energetici, cu specializări în următoarele
domenii: protecţie termică a clădirilor; încălzire şi preparare a apei calde; ventilare şi răcire; iluminat;
inspectori ai sistemelor de încălzire; inspectori ai sistemelor de climatizare.
Autorizaţia evaluatorilor energetici, a inspectorilor sistemelor de încălzire şi a inspectorilor sistemelor de
climatizare este valabilă 5 ani. Modul de autorizare a evaluatorilor energetici, a inspectorilor sistemelor de
încălzire şi a inspectorilor sistemelor de climatizare se stabileşte de către Guvern [1].

III. Concluzii și constatări

În concluzie se poate cu ușurinșță de afirmat,că una dintre cele mai mari bariere ale îmbunătăţii eficienţei
energetice în sectorul locativ este lipsa suportului financiar pentru a finanţa costurile capitale. Este necesară o
structura cuprinzătoare a actelor legislative cu privire la sectorul locativ şi eficienţa energetică pentru a facilita
împrumuturile comerciale. Pe scurt, barierele pentru viitoarele renovări ale proprietăţilor pentru a asigura
eficienţa energetică sunt de ordin financiar şi legislativ Principalele chestiuni legate de situaţia actuală pot fi
rezumate în felul următor:
 Proprietarii de locuinţe nu achită integral costul pentru serviciile energetice şi datoriile istorice faţă de
întreprinderile municipale;
 Fondul locativ se deteriorează şi este ineficient sub aspect energetic;
 Întreprinderile nu asigură facturarea transparentă a serviciilor energetice, măsurarea este sporadică şi
există subvenţii încrucişate între diferiţi consumatori;
 Proprietarii de locuinţe sunt împiedicaţi să preia gestionarea proprietăţii comune, deoarece pentru
aceasta ei trebuie să achite datoriile istorice faţă de entităţile şi agenţiile municipale [2].
Lipsa unui cadru legislativ eficient se consideră a fi principala barieră pentru finanţarea proiectelor de
eficienţă energetică în clădirile locative şi pentru a permite realizarea potenţialului de economisire a
energiei.

Bibliografie

1. http://lex.justice.md/viewdoc.php?action=view&view=doc&id=354929&lang=1 [Accesat la data


21.11.2015]
2. http://www.ednc.gov.md/upload/1/Studiu%20imbunatatirea%20eficientei%20energetice%20cladiri
%20de%20locuit%20din%20RM.pdf [Accesat la data 21.11.2015]
3. http://www.iuses.eu/materiali/ro/MANUAL_PENTRU_ELEVI/Eficienta_energetica_in_cladiri.pdf
[Accesat la data 21.11.2015]
4. http://www.chisinauprojects.eu/media/publication/Eficienta%20energetica%20a%20cladirilor%20in
%20mun.%20Chisinau.pdf [Accesat la data 21.11.2015]

179
EVOLUȚIA SECTORULUI DE PRODUCERE A MOBILEI
ÎN PERIOADA 2005-2014

Irina BULAT

Universitatea Tehnică aMoldovei

Abstract: Activitatea de producere a mobilei face parte din industria prelucrătoare. Cu toate
acestea, are puncte de coincidență cu ramura construcțiilor, inclusiv în ceea ce privește evoluția
vânzărilor. Articolul dat cuprinde o analiză a sectorului de producere a mobilei, în vederea depistării
problemelor existente și respectiv, identificarea unor soluții de îmbunătățire.

Cuvinte cheie: activitatea de producere a mobilei, evoluție, export și import de mobilă și părți
ale ei, analiza SWOT

1. Analiza evoluţiei sectorului de producere a mobilei în Republica Moldova

În 2011, la iniţiativa USAID CEED II, a fost efectuat un studiu al industriei de mobilă din Republica
Moldova, la care au participat şi specialişti din domeniu de peste hotarele ţării. Una din recomandările de bază
a specialiştilor pentru dezvoltarea sectorului a fost crearea unei asociaţii care ar uni forţele producătorilor de
mobilă. Înainte de a începe susţinerea acestui sector, USAID a invitat peste 30 de companii producătoare de
mobilă şi alţi actori cheie să discute despre cum ar putea fi consolidată industria. Aceste discuţii au stârnit
interesul pentru reanimarea asociaţiei ”latente” din sector, ca modalitate de a spori colaborarea. După câteva
luni de planificări şi negocieri a fost re-creată Uniunea Producătorilor de Mobilă din Moldova.
Începînd cu septembrie 2012, Uniunea producătorilor de mobilă din Moldova devine co-organizator al
expoziţiei internaţionale Furniture.
Un proiect major al uniunii îl reprezintă crearea unui centru specializat care ar aduna sub un acoperiş cei
mai mari producători de mobilă din Moldova.
Astfel, pe piaţa naţională, în anul 2012 au apărut două centre comerciale destinate exclusiv comercializării
produselor de mobilier. Pe 1 august 2013, 5 membri ai Uniunii Producătorilor de Mobilă din Moldova au
deschis un magazin comun de mobilă la Comrat. Cei 5 producători: Crinela, Stejaur, Anturaj, Tronex şi Tiara
şi-au unit eforturile pentru a arenda 2 etaje (cu suprafaţa totală de 2000 m2) ale clădiri unui centru comercial
recent construit, pentru a crea un magazin de mobilă care să deservească zona de sud a Moldovei.
Pe data de 15 august 2013 a avut loc deschiderea oficială a primului mall de mobilă din Republica Moldova
cu 15 000 m2 de spaţii comerciale, 20 de branduri şi peste 3000 de articole de mobilă. MOBIMALL este
deschis de către Uniunea Producătorilor de Mobilă din Moldova în colaborare cu compania Creator Iu. Bors
şi cu susţinerea proiectului USAID CEED II.
Scopul de bază al Mobimall este facilitarea procesului de cumparare a mobilei şi oferirea produselor şi
serviciilor de cea mai înaltă calitate. Astfel, persoanele în cautare de mobilă, vor vizita o singură destinaţie
pentru a alege corect mobila de care au nevoie.[1]
În datele statistice, activitatea de producere a mobilei este inclusă în categoria Producția de mobilier și alte
activități industriale, deaceea, în continuare se va analiza ramura dată în întregime.
În anul 2005 existau 256 de întreprinderi care aveau ca gen principal de activitate producerea mobilei, dar,
pînă în anul 2014, numărul acestora aproape s-a dublat, ajungînd la 492.(figura 1)
În comparaţie cu numărul total al întreprinderilor existente în Republica Moldova în anul 2014 (53738),
sectorului dat îi revin 0,92%.
Conform clasificării întreprinderilor, din cele 492, 6 sunt întreprinderi mari, 15 – mijlocii, 77 – mici, iar
34 – microîntreprinderi.(figura 2)

180
6; 1% 15; 3%
77; 16%
500 391 419 457 466 452 469 483 492
256 309

394; 80%
0
2005
2006
2007
2008
2009
2010
2011
2012

2013

2014
Mari Mijlocii Mici Micro

Figura 1. Numărul de întreprinderi existente în Figura 2. Structura întreprinderilor din ramura de


categoria Producţia de mobilier şi alte activităţi producere a mobilierului şi a altor activităţi
industriale în perioada 2005-2014 industriale în anul 2014
Sursa: elaborat de autor în baza informaţiilor oferite de Biroul Naţional de Statistică. [2]

Conform Clasificării standard de Comerţ Internaţional, mobilierul este inclus în categoria nr. 82 „Mobilă
şi părţile ei”. Astfel, în perioada analizată, comerţul exterior de astfel de bunuri s-a aflat în dinamică. Pe
parcursul anilor 2005-2008, atît importul de mobilă, cît şi exportul era în continuă creştere. Valoarea mobilei
importate era de circa două ori mai mare decît a mobilei exportate. Anul 2009 a atras şi în sectorul de producere
a mobilierului criza înregistrată în domeniul construcţiilor. Este bine cunoscut faptul că, chiar dacă este o parte
componentă a industriei prelucrătoare, activitatea de producere a mobilierului este înrudită cu cea a
construcţiilor şi depinde foarte mult de aceasta. Ambii indicatori ce caracterizează comerţul internaţional s-au
diminuat cu circa 40%.Deja începînd cu anul următor – 2010 – piaţa externă prinde viaţă, însă cu alte tendinţe:
valoarea mărfii exportate se apropie de cea importată, iar în anul 2011 o întrece cu 15035 mii de dolari.
Ultimele date înregistrate (anul 2014) prezintă, deasemenea exportul în prim plan, cu 81,12% mai mult decît
valoarea mobile importate. Este un lucru îmbucurător, deoarece apar din start cîteva idei:
1. Populaţia Republicii Moldova s-a reorientat pe piaţă, preferă mobila autohtonă, în defavoarea celei de
import;
2. Producătorii moldoveni s-au perfecţionat şi fabrică produse mai calitative, la preţ convenabil;
3. Producătorii moldoveni şi-au extins pieţele de desfacere în exteriorul ţării.

120000 108.935
105.877
100000 91.594
83.300
77.692
80000 72.463 70.658
60000 53.390 46.601 53.330 68.265
44.085 60.144
40000 35.371
21.462 30.678 38.671
20000 25.773
17.548
0 10.216
2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014

Export Import

Figura 3. Importul şi exportul de mobilă şi părţi ale ei în perioada 2005-2014, mii $


Sursa: elaborat de autor în baza informaţiilor oferite de Biroul Naţional de Statistică[2]
În ceea ce priveşte provenienţa mobilei de import, statistica arată că moldovenii preferă produsele care
provin din Uniunea Europeană (62,0-54,7%), faţă de cele produse în Comunitatea Statelor Independente (30,3-
22,9%).

181
100% 0,4 0,9 0,1 0,4 0,2 0,2 0,1 0,2 0,3 0,6
100% 7,7 9,5 9,8 15,9 15,617,0 17,218,922,8
22,4 80% 37,2 31,1 35,4 35,9 43,6
80% 62,0 62,6 68,5
62,4 55,1 71,9
62,3 56,6 57,4 60% 68,6 84,0
60% 60,6 52,3
59,8 54,7 67,9
40% 63,8
40% 62,4 64,5 56,2 31,3
20% 30,3 27,8 29,2 26,2 19,8 20% 37,2 31,3
28,3 23,4 30,7 21,3 22,9 27,8 15,4
0% 0%
2005
2006
2007
2008
2009
2010
2011
2012
2013
2014
Tarile CSI Tarile UE Alte tari Tarile CSI Tarile UE Alte tari

Figura 4. Structura importului de mobilă şi părţi Figura 5. Structura exportului de mobilă şi părţi ale ei
ale ei în perioada 2005-2014, % în perioada 2005-2014
Sursa: elaborat de autor în baza informaţiilor oferite de Biroul Naţional de Statistică. [2]

Datele statistice referitoare la exportul de mobilă prezintă reorientarea producătorilor de mobilă de la piaţa
CSI spre piaţa europeană, cifrele schimbîndu-se complet în ultimii ani. Astfel, în anul 2005, cea mai mai multă
producţie se exporta în Comunitatea Statelor Independente (62,4%), iar în Uniunea Europeană doar 37,2 %.
Ultimele cifre arată, însă, că 84,0 % din mobilierul exportat ajunge pe piaţa europeană şi doar 15,4 % în cea a
statelor CSI. Situaţia este şi de natură politică, dat fiind faptul că ţara noastră în genere se orientează spre
integrarea europeană.

2. Analiza SWOT a industriei mobilei din Republica Moldova

Analiza SWOT constituie cea mai importantă tehnică managerială utilizată pentru înţelegerea poziţiei
strategice a unei întreprinderi/organizaţii/sector şi cuprinde selectarea punctelor tari, a punctelor slabe, a
oportunităţilor şi riscurilor sau ameninţărilor. Analiza SWOT se elaborează cu scopul de a determina mai uşor
problemele existente, în vederea găsirii soluţiilor care ar putea ameliora situaţia analizată.

Tabelul 1. Analiza SWOT a industriei mobilei din Republica Moldova


Puncte tari Puncte slabe
1. Existenţa Uniunii producătorilor de mobilă din 1. Utilaj învechit;
Moldova; 2. Lipsa materiei prime autohtone;
2. Forţa de muncă de înaltă calificare; 3. Concurenţa neloială;
3. Experienţa bogată a producerii mobilei; 4. Utilizarea materialelor nocive;
4. Condiţii avantajoase de dezvoltarea producerii 5. Motivarea slabă a angajaţilor
mobilei;
5. Cererea înaltă la producţia de mobilier
Oportunităţi Ameninţări
1. Dezvoltarea progresului tehnico-ştiinţific; 1. Nivelul de trai al populaţiei;
2. Tehnologiile informaţionale dezvoltate; 2. Situaţia socio-politică în ţară;
3. Politica Guvernului Republicii Moldova de 3. Dependenţa de resursele energetice şi materiale
promovare a produsului autohton; din afara ţării
4. Pregătirea specialiştilor de către instituţiile
superioare de învăţămînt
Sursa: elaborat de autor
Depistarea corectă a problemelor este urmată, de obicei, de soluţionarea adecvată a acestora.

3. Propuneri de îmbunătăţire a sectorului de producere a mobilei


Acest sector este relativ mic şi slab reprezentat pe pieţele internaţionale. O barieră majoră în calea
dezvoltării este lipsa unei baze locale de materie primă, fapt care îi determină pe producători să importe aproape
toate materialele. În plus, producătorii din Moldova nu profită pe deplin de forţa de muncă ieftină de care
dispun; în loc să fabrice produse de valoare înaltă care implică muncă intensivă, sectorul realizează produse
mai puţin costisitoare. Pe lângă aceasta, producătorii de mobilă din Moldova trebuie să continue să investească

182
în cercetări de piaţă, pentru a înţelege mai bine cum să satisfacă gusturile consumatorilor atât la nivel local,
cât şi la nivel internaţional. Aceste cercetări ar ajuta sectorul să înţeleagă conceptele de mobilă cu valoare
adăugată şi lucrată manual, care constituie o nişă importantă ce lipseşte astăzi din această industrie.
De asemenea, sunt indicii despre existența unei piețe clandestine sau absolut ilegale a mobilei, ce împiedică
creșterea și investițiile în sector. Alte neajunsuri ale sectorului sunt fabricile vechi și abilitățile reduse de
merchandizing și vânzări cu amănuntul. Pentru ca Moldova să-și sporească vânzările pe piața locală și la
export, să atragă investiții străine și să-și sporească productivitatea, este necesar să existe o sinergie în aceste
domenii strategice.
Principalele probleme existente în sectorul de producere a mobilei din Republica Moldova sînt
următoarele:
 activarea ilegală a unor întreprinderi şi economia tenebră la altele;
 mai sunt încă multe societăţi comerciale cu maşini şi utilaje învechite, care nu mai pot face faţă
concurenţei de piaţă;
 renunţarea, în mare parte, la produsele de mobilier tradiţionale, în detrimentul unor modele cerute de
clienţi. Renunţarea acestora la comenzi pune întreprinderile producătoare în mare dificultate;
 lipsa materiei prime autohtone şi importul lor la preţuri mari;
 finisarea cu substanţe nocive;
 folosirea unui număr foarte mare de muncitori necalificaţi;
 lipsa de interes a angajaţilor pentru calificarea şi pregătirea profesională continuă a muncitorilor;
 salariile foarte mici ale muncitorilor duc la diminuarea calităţii şi productivităţii muncii.
Unele dintre soluţiile propuse pentru dezvoltarea industriei date ar putea fi următoarele:
 încurajarea înfiinţării întreprinderilor noi prin acordarea de granturi băneşti sau înlesniri fiscale pentru
primii ani de activitate;
 acordarea creditelor cu dobîndă scăzută sau cu o parte nerambursabilă întreprinderilor ce doresc să
reînnoiască utilajul de producere;
 orientarea întreprinderilor ce produc mobilă din lemn masiv spre piaţa externă, unde este apreciat acest
lucru şi unde poate fi comercializat la un preţ mult mai ridicat;
 organizarea importului materiilor prime de către întreprinderi, pentru a putea negocia preţuri mai mici;
 alegerea substanţelor ecologice pentru finisarea mobilei, pentru a proteja sănătatea muncitorilor, dar
şi a cumpărătorilor;
 încheierea unui acord dintre instituţiile de învăţămînt unde are loc instruirea viitorilor specialişti şi
Uniunea producătorilor de mobilă, pentru a asigura un parteneriat durabil şi avantajos pentru fiecare
dintre părţi;
 sponsorizarea instituţiilor de învăţămînt de către producătorii de mobilă, în scopul educării şi pregătirii
adecvate a viitorilor angajaţi.
În urma implementării a cîteva din aceste propuneri, industria producerii mobilei din Republica Moldova
poate genera o creştere însemnată. Un lucru îmbucurător este existenţa unei organizaţii ramurale
neguvernamentale ce are scopul de a proteja producătorii de mobilă. Se presupune că în viitor vor mai exista
evenimente importante în sector, ca dovadă a colaborării dintre fabricile de mobilă din ţara noastră.

Bibliografie
1. Uniunea producătorilor de mobilă din Moldova
Disponibil: <http://upm.md/> Accesat [17 noiembrie 2015]
2. Date statistice cu privire la activitatea de antreprenoriat în sectorul de producere a mobilei,
comerțul extern cu mobilă și părți ale ei
Disponibil: < http://statbank.statistica.md/pxweb/Database/RO/databasetree.asp>
Accesat [20 noiembrie 2015]

183
GESTIUNEA PATRIMONIULUI UNIVERSITĂȚII TEHNICE A MOLDOVEI
ȘI ANALIZA COSTURILOR DE ÎNTRȚINERE A ACESTUIA
Natalia CALIN

Universitatea Tehnică a Moldovei

Abstract: Prin patrimoniu se înţelege totalitatea drepturilor şi obligaţiilor, cu valoare economică, care
aparţin Universităţii Tehnice a Moldovei şi asupra cărora instituţia are drept de administrare şi gestionare.
Patrimoniul constituie suportul material al Universităţii care îi permite să funcţioneze în vederea realizării
misiunii sale.

Cuvinte cheie: autogestiune, analiză, venituri, patrimoniu, finanţare, resurse, costuri, alocare, taxe,
bugetul de stat, servicii, întreținere.

În conformitate cu Hotărârea Sovietului de Miniștri al URSS nr. 209 din 13 martie 1964 despre
organizarea Institutului Politehnic din Chișinău, Comitetul Central al Partidului Comunist şi Sovietul de
Miniștri al RSSM, prin Hotărârea comună nr. 177 din 28 aprlie 1964 a luat decizia de a amplasa administrația
și facultățile Institutului Politehnic nou-format în incinta clădirilor pe următoarele adrese: municipiul Chișinău,
bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, 168; mun. Chișinău, str. 31 August 1989, 78 și mun. Chișinău, str. 31 August
1989, 121. Prin aceeași hotărâre au fost transmise și căminele studențești nr. 1 și 2 din strada Columna,104, cu
capacitatea de cazare de 700 de locuri. [1,2]
Corpul de studii nr. 1 — mun. Chișinău, bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, 168, este o clădire – monument de
arhitectură, construită iniţial cu două nivele până în anii 1900 și reconstruită după cel de-al Doilea Război
Mondial. La 25 februarie 1953, prin Hotărârea Comitetului Executiv Chișinău nr. 158, au fost aprobate actele
Comisiei de stat de dare în exploatare a etajului trei și a sălii festive. În clădirea respectivă actualmente sunt
amplasate Facultatea de Inginerie și Management în Electronică și Telecomunicații, cu săli de studii și
laboratoare, Administrația Universității, Contabilitatea, Departamentul Didactico-Metodic, Departamentul
Investigații Științifice și Dezvoltare Tehnologică și Departamentul Resurse Umane, Secretariat și Relații cu
Publicul.
Corpul de studii nr. 2 — mun. Chișinău, str. 31 August 1989, 78, complex din două clădiri: corpul 2B cu
trei nivele, — monument de arhitectură, construit până în anul 1900; corpul 2C cu patru nivele, dat în
exploatare la începutul anului 1963. În clădirile respective este amplasată Facultatea de Energetică și Inginerie
Electrică, cu sălile de curs și laboratoarele de profil, iar la etajul patru, corpul 2C, sunt amplasate catedrele şi
laboratoarele Facultății Inginerie și Management în Electronică și Telecomunicații.
Corpul de studii nr. 5 — clădire cu şase nivele situat în mun. Chişinău, str. Studenţilor, 9/9 — a fost dat
în exploatare prin Ordinul nr. 727 din 29 decembrie 1978 al Ministrului Învăţământului. În acest bloc sunt
amplasate sălile de curs şi laboratoarele Facultăţii Tehnologie şi Management în Industria Alimentară.
Corpul de studii nr. 6 — clădire cu cinci nivele și două aule de torent, mun. Chișinău, str. Studenților 9/8
— a fost dat în exploatare prin Ordinul nr. 133 din 27 august 1975 al Ministrului Învățământului. În acest corp
de studii au fost amplasate, până la fuzionare, Facutatea de Inginerie Mecanică și Transporturi și Facultatea de
Inginerie și Management în Construcția de Mașini.
Corpul de studii nr. 9 — clădire cu patru nivele, amplasată în mun. Chişinău, bd. Dacia, 39 — a fost dat
în exploatare în două etape: prima — pavilionul nr. 1 și pavilionul nr. 2 la 30.12.1980, actul de primire–predare
a fost confirmat prin Ordinul Ministrului Învățământului Superior și Mediul de Specialitate al RM nr. 13 din
09.01.1981; a doua — pavilionul nr. 3 și pavilionul nr. 4, date în exploatare la 30.09.1981, Ordinul nr. 287 din
05.10.1981. În blocul dat activează Facultatea Urbanism şi Arhitectură, sălile de expoziție de design interior
și arhitectură, aulele de torent și cantina studențească.
Corpul de studii nr. 10 — clădire cu patru nivele şi aule de torent. Este amplasat în mun. Chişinău, bd.
Dacia, 41, a fost dat în exploatare prin Ordinul nr. 30 din 29 februarie 1988 al Ministrului Învăţământului
Superior şi Mediu de Specialitate. În acest bloc activează Facultatea Cadastru, Geodezie şi Construcţii şi
Facultatea de Inginerie Economică şi Business.
Corpul de studii nr. 11 — mun. Chişinău, str. Academician Sergiu Rădăuțan, 4 — fondat prin Hotărârea
Guvernului RM nr. 629 din 08.07.1997. Complex de 7 module cu 2 nivele şi corp auxiliar cu 1 nivel. Actul de
primire-predare nr. 327 a fost aprobat la 25 iulie 1997 de către directorul Agenţiei Teritoriale Chişinău pentru

184
Privatizare. În corpul respectiv sunt amplasate aule de studii, Centrul de Calcul şi Laboratoarele Facultății
Industrie Ușoară. [5,6]

Tabelul 1 Analiza suprafețelor blocurilor de studii UTM

Scara casei, Suprafața Suprafa Suprafe


Suprafata Suprafața
scările, de ța Arenda, te
Denumirea bunului Adresa totala, comerciala,
coridoare, învătămînt, auxiliar m2 libere,
m2 m2
m2 m2 ă, m2 m2

bd. Ștefan cel Mare și


Corpul de studii nr. 1 Sfânt, 168 3889,3 537,7 3352,6 xxx 1779,5 nu sunt 170
Corpul de studii nr. 2 str. 31 August 1989, 78 9164 xxx 6240,2 114,6 2809,3 67 116
Corpul de studii nr. 3 str. Studenţilor, 9/7 11510,6 108,8 11401,8 108,8 2351 16 100
Corpul de studii nr. 5 str. Studenţilor, 9/9 10877,5 1537 5809 73,3 4995,2 9,24 41,04
Corpul de studii nr. 6 str. Studenților 9/8 9263,6 1562,3 5016,5 xxx 2684,8 22 nu sunt
Corpul de studii nr. 9 bd. Dacia, 39 10345,3 1980 7000 120 3700 134 nu sunt
Corpul de studii nr. 10 bd. Dacia, 41 10945,3 2171,7 7020,3 118 3807 10 210
Corpul de studii nr. 11 str. Studenţilor, 11/1 3710,8 xxx 1730,4 xxx 1980,4 nu sunt nu sunt

Tabelul 2 Analiza suprafețelor căminelor studențești UTM

Suprafata Capacitatea Suprafata


Suprafata
Nr.d/o Denumirea bunului Adresa locativa, de cazare, folosită,
total, m2
m2 locuri %
1 Căminul studenţesc nr. 1 str.Studenţilor, 1 5630,8 x 66 apart, 427 100
2 Căminul nr. 2 str.Studenţilor, 7/1 11382,5 x 766 80
Căminele studenţeşti nr. 3 şi
398 100
3 nr. 4 str. Cuza-Vodă, 10 41888 x
4 Căminele 5 și 6 str. Cuza-Vodă, 12 4757 x 379 100
5 Căminul studențesc nr. 8 str. Florilor, 4A 2621 1273,9 227 100
6 Căminul studențesc nr. 9 str. Florilor, 4B 2193,6 1385 227 100
7 Căminul studențesc nr. 10 str. Studenților, 5 4818,9 2880,1 390 90
8 Căminul studențesc nr. 11 str. Studenților, 3/2 2412 1450 243 70
9 Căminul studențesc nr. 12 str. Studenților, 7/2 2435,7 1449,3 243 90
10 Căminul studenţesc nr. 13 str. Studenţilor, 3/1 2879,2 1965,7 100 100

Reparații și construcții capitale .În anul 2014 au fost valorificate investiţii capitale în sumă de 992
mii lei, prezentate în. La reparaţii în baza concursului prin cererea ofertelor de preţ au fost valorificate lucrări
estimate cu 2158. Cu forţele proprii al SAG au fost realizate lucrări în valoare lucrări în valoare de 7,9 mii lei.
În tabelul 3, sânt indicate consumurile de apă rece, energie, termică, electrică în blocurile şi căminele
studenţeşti a universităţii. La fel sânt indicate materialele procurate, sursele de transport, consumul de
combustibil la UTM în perioada anilor 2013-2014. [4]

Tabelul 3. Analiza lucărilor de reparații și construcții capitale capitale a patrimoniului

Nr.d/o Denumirea bunului Costul, mii lei


Lucrari de reparații
1 Blocuri de studii 6056,08
2 Cămine studențești 1804,9
Total 7860,98

185
Consumul de apa rece în blocurilee de studii
Nr.d/o Anul 2013, lei Anul 2014, lei
x 1 209 431,8 1 252 416,592
Consumul de apa rece în căminele studențești
x 1 738 178,22 1 703 504,35
Consumul de energie termică în blocurile de studii
x 7 002 101,74 7 718 272,88
Consumul de energie termică în căminele studențești
x 2 537 594 2 937 450,18
Consumul de energie electrică în blocurile de studii
x 2 825 881 2 021 187
Consumul de energie electrică căminele studențești
x 2 825 881 2 940 070

Bugetul de Stat planificat pentru a. 2014 a constituit 126,6 mln. lei. Pe parcursul anului Universităţii
i-au fost alocate suplimentar 3,7 mln. lei pentru majorarea salariilor şi pentru procurarea utilajului.

Fig.1 Buget de Stat, anul 2014

În consecinţă, finanţarea planificată din Bugetul de Stat pe parcursul anului a crescut cu 2,9 % şi a
constituit 130,3 mln. lei. Repartizarea cheltuielilor pe indicatori este prezentată în Tabela 2.1. Dinamica
alocaţiilor din Bugetul de Stat pe ani demonstrează că în ultimii 5 ani finanţarea s-a majorat cu 23,7 %. În
comparaţie cu anul precedent suma finanţării a crescut cu 9,1 mln. lei. Sursele alocate din bugetul de stat au
fost complet utilizate.
Valoarea totală a alocaţiilor de la bugetul de stat pentru realizarea Comenzii de Stat pentru anul 2015
este de 127,5 mln. lei. Pentru remunerarea muncii cu contribuţiile la salariu a fost planificată suma de 85,8
mln. lei, ce constituie 67,3 % din suma totală a finanţării. Bursa pentru studenţii preuniversitari, studenţii ciclu
I, ciclu II, masteranzi şi doctoranzi este în mărime de 25,2 mln. lei, ce constituie 19,8 %. Pentru alte cheltuieli
este planificată suma de 16,5 mln. lei. Mijloacele financiare sunt aprobate în conformitate cu art. 57 ”Bugetul
provizoriu din Legea finanţelor publice şi responsabilităţii bugetar fiscale nr. 181 din 25 iulie 2014”. [4]

Fig.2 Plan de finanțare, anul 205

186
Fig.3 Dinamica alocațiilor UTM din bugetul de Stat, mln lei

Bibliografie

1. Codul Edicaţional al Republicii Moldova Chişinău, 17 iulie 2014. Nr. 152.


2. HOTĂRÎRE Nr. 983 din 22.12.2012 cu privire la modul de funcţionare a instituţiilor de învăţămînt
superior de stat în condiţii de autonomie financiară
3. Manole, T., Finaţe publice locale. Teorie şi aplicaţii, Chisinău, 2000.
4. Raport Anual al Administraţiei Universităţii Tehnice a Moldovei: activitatea colectivului universităţii
pe anul 2014 în domeniile instructic-educativ, cercetare şi consolidare a bazei tehnico-materiale,
UTM, 2015.
5. http://www.utm.md/subdiviziuni-universitare/patrimoniu/ acesat la data 23.11.2015
6. https://www.cadastru.md/ecadastru/webinfo/f?p=100:1:2390968793738706 acesat la data 15.10.2015

187
EVOLUŢIA PIEŢEI CREDITELOR ŞI A DEPOZITELOR ÎN RM
Olga CHIRILIUC, st. gr. EI 1211

UniversitateaTehnică a Moldovei

“Banca este locul unde ți se împrumută pe timp frumos o umbrela și ți se cere sa o înapoiezi
cînd începe sa toarne cu găleata”
Robert Frost

Abstract: The banking system is a component of a country's financial system. Scientific studies carried
contains information on loans and deposits market in Moldova for a period 2013-2015 and mention the factors
that influenced the increase and / or decrease the cost of credit and deposits. This current study is because the
development and sustainable economic growth and efficiency of a state is possible only with an efficient
activity of the banking sector.

Cuvinte cheie: instituție bancară,sistem bancar, credit, depozit bancar, rata dobînzii,inflație.

Sistemul bancar este ansamblul instituțiilor,relațiilor financiar-bancare,normelor, infrastructurilor,


tehnicilor ce interacționează în mod complex, cu scopul de a mobiliza sub formă de depozite și de a distribui,
sub formă de credite, fonduri financiare, precum și de a oferi facilități, inclusive sisteme de plăți, pentru diverși
agenți economici, financiari sau ne financiari, inclusive personae fizice. Sistemul bancar este o componentă a
sistemului financiar al unei țări.[4]
Scopul reprezintă analiza pieței creditelor și a depozitelor în Republica Moldova pe perioada 2013-2015,
și determinarea factorilor ce au influențat majorarea și/sau diminuarea costului creditelor acestora.
Obiectivele propuse sunt :
 analiza evoluției pieței creditelor și a depozitelor în RM pe perioada 2013-2015;
 analiza costului creditelor și a depozitelor în monedă națională și în valută pe perioada 2013-2015;
 analiza evoluției costului creditelor pe scadențe în valută și monedă națională pe perioada 2014-2015 ;
 analiza factorilor care au influențat diminuarea și/sau majorarea costului creditelor și depozitelor.
Această temă este actuală deoarece dezvoltarea și creșterea economică durabilă și eficientă a unui stat este
posibilă doar cu o activitate performantă a sectorului financiar-bancar.
Analiza evoluției pieței creditelor și a depozitelor în RM pe perioada 2013-2015
În figura 1 este prezentat evoluția costului la credite noi în valută și monedă națională acordate pentru
ultemii trei ani.

Credite Credite
Credite total în
total în
total în Credite total
MDL;în
MDL;
MDL; VS septembri…
septembri… Credite Credite
Credite septembri…
Credite
total în VS; total
total în în
VS;
total în VS; MDL
septembrie septembrie
septembrie
2014; 7,61 2015; 6,7
2013; 7,07

Fig. 1 Ratele dobînzii la creditele noi acordate pe perioad 2013-2015

Rata medie ponderată a dobânzii la creditele noi acordate în moneda naţională în luna septembrie 2015 a
constituit 15.44 la sută, majorându-se cu 4.47 puncte procentuale faţă de perioada similară a anului precedent
.Rata medie ponderată a dobânzii la creditele noi acordate în valută în perioada de referință a constituit 6.70
la sută, fiind cu 0.91 puncte procentuale inferioară celei din luna septembrie 2014. Rata medie ponderată a
dobânzii la creditele noi acordate în moneda naţională în luna septembrie 2014 a constituit 10.97 la sută,
diminuându-se cu 0.82 puncte procentuale faţa de perioada respectiva a anului precedent .Rata medie
ponderată a dobânzii la creditele noi acordate în valută străină în perioada respectivă a constituit 7.61 la sută,
fiind cu 0.54 puncte procentuale superior celei din luna septembrie 2013.[2]

188
În figura 2 este prezentat evoluția costului la depozitele noi în valută și monedă națională acordate pentru
ultemii trei ani.
Credite
total în
MDL;
Credite Credite Crediteseptembri…
total în
total în total în VS
MDL; MDL; Credite total în
Credite
septembri… Credite
septembri…
total în VS; MDL Credite
total în VS; total în VS;
septembrie
septembrie septembrie
2013; 4,36
2014; 4,18 2015; 2,08

Fig. 2 Ratele dobînzii la depozitele noi acordate pe perioad 2013-2015

În luna septembrie 2015, rata medie ponderată la depozitele în moneda naţională a constituit 13.80 la sută,
majorându-se cu 7.98 puncte procentuale faţă de septembrie 2014 .Rata medie ponderată a dobânzii la
depozitele în valută în perioada de referinţă a constituit 2.08 la sută. În luna septembrie 2014, rata medie
ponderată la depozitele noi în moneda naţională a constituit 5.81 la sută, diminuându-se cu 0.81 puncte
procentuale faţă de septembrie 2013 .[2]
În figura 3 sunt prezentate ratele dobânzii la creditele acordate în moneda națională, pe scadenţe (%
anual) pentru ultemii doi ani.

Fig. 3 Ratele dobânzii la creditele acordate în moneda națională, pe scadenţe (% anual)

Ponderea majoră a creditelor noi acordate în moneda naţională, 72.1 la sută din volumul total al creditelor
în moneda naţională, le-a reveni creditelor acordate cu o rată medie de 15.06 la sută persoanelor juridice. În
același timp, persoanelor fizice le-au fost acordate credite în moneda națională cu o rata medie de 16.41 la
sută. Pentru anul 2014 putem spune că cea mai mare parte a creditelor noi acordate în moneda naţională le-a
revenit creditelor acordate cu o rată medie de 10.57 la sută persoanelor juridice, care au deţinut 76.6 la sută
din volumul total creditelor acordate în moneda naţională. În acela și timp, rata medie la creditele destinate
persoanelor fizice a constituit 12.29 la sută.[2]
În figura 4 sunt prezentate ratele dobânzii la creditele în valută, pe scadenţe (% anual) pentru ultimii 2 ani.

Fig. 4 Ratele dobânzii la creditele în valută, pe scadenţe (% anual)


Rata medie ponderată a dobânzii la creditele noi acordate în valută în perioada de referință a constituit
6.70 la sută, fiind cu 0.91 puncte procentuale inferioară celei din luna septembrie 2014. Comparativ cu luna
anterioară, rata medie în luna septembrie 2015 a scăzut cu 0.12 puncte procentuale.

189
În luna de raportare, creditele noi în valută au fost reprezentate preponderent de creditele acordate persoanelor
juridice cu o rată medie de 6.68 la sută, constituind 99.1 la sută din totalul creditelor în valută.[2]
Factorii care influenţează nivelul şi dinamica ratei dobânzii
Rata dobînzii este o mărime variabilă în timp. Nivelul şi dinamica ei sunt rezultatul acţiunii concomitente,
convergente şi contradictorii, a mai multor factori generali şi specifici, cu influenţe directe sau indirecte cum
sunt: rata profitului, raportul dintre cererea şi oferta de capital de împrumut, riscul pentru cel ce acordă capital
de împrumut, inflația, durata creditului, politica guvernului s.a.
Politica
Riscul guvernulu
i
Raportul dintre
Durata
cererea şi oferta
creditului
de capital

Rata Rata
Inflația
profitului dobînzii

Fig. 5 Factorii de influență a ratei dobînzii


 Rata dobînzii este în strînsă legătura cu rata profitului, trebuind să fie mai mică decît aceasta. În caz
contrar, întreprinzătorii nu vor angaja credite deoarece, din valorificarea lor prin investitii, ar trebui să consume
întregul profit sau chiar mai mult pentru a plăți dobînda, ceea ce ar face nerentabilă activitatea lor.
 Cererea si oferta de capital de împrumut este un factor cu acțiune amplă si directă asupra ratei dobînzii.
Dacă presupunem că avem situația unei piețe cu concurența perfecta, creșterea cererii de capital atrage o
ridicare a ratei dobănzii si invers; nivelul dobînzii, in urma confruntarii cererii si ofertei de capital este dat de
punctul de intersectie dintre curba cererii si ofertei de capital de împrumut. Punctul de intersecție unde cererea
este egala cu oferta determină dobînda de echilibru.
 Riscul pentru cel ce acorda capitalul de împrumut este un alt factor care influențeaza nivelul dobînzii.
Cu cît posibilitatea returnării capitalului de împrumut este mai mare, cu atat riscul este mai mic si rata dobînzii
mai redusă. Dimpotriva, cu cît riscul este mai mare, cu atît si dobînda este mai ridicată.
 Inflația, de regula, determina majorarea ratei dobînzii, in vederea compensării reducerii puterii de
cumparare a banilor. Inflatia insa poate duce si la sporirea ofertei capitalului de imprumut, avand in acest caz
ca efect tendința de scadere a ratei dobanzii.
 Politica guvernului poate influența intr-un sens sau altul evoluția ratei dobînzii. Atunci cînd pe piaţa
capitalului de împrumut se manifestă puternic factorii care acționeaza in directia cresterii ratei dobanzii,
guvernul poate interveni in sensul stopării acestui proces, stabilind un plafon maxim al ratei dobînzii. Efectele
pot fi insă contradictorii. Solicitantii de credite isi vor spori cererile in conditiile unei dobînzi mai reduse,
ofertanții insa care se văd descurajati de reducerea ratei dobînzii vor micșora oferta de credit, ceea ce se va
concretiza intr-o cerere de credite de imprumut nesatisfacuta, in condițiile în care există disponibilități bănești
in economie.
 Rata dobînzii depinde si de conjunctura economica. In perioadele de relansare economica, pentru
stimularea investițiilor, rata dobînzii scade, in timp ce in perioade de recesiune aceasta crește.
Pentru a argumenta de ce costul creditelor și a depozitelor sa majorat, am analizat unul din factorii
menționați anterior și anume inflația.
În figura 6 este prezentată evoluția inflației în RM pe perioada 2013-2015.
Inflația;
Inflația;octombrie
septembrie
septembrie
2015;2013
13,20
2015; 12,6
septembrie 2014
Inflația;
Inflația; septembrie septembrie 2015
septembrie 2014; 5,8 octombrie 2015
2013; 4,4

Fig. 6 Evoluția inflației(% anual)

190
În luna octombrie, rata anuală a inflației a constituit 13.2 la sută, majorîndu-se cu 0.6 puncte procentuale
față de valoarea lunii precedente și fiind cu 7.4 puncte procentuale superioară celei din luna septembrie 2014,
această majorare fiind condiționată ca urmare a creșterii prețurilor la produsele alimentare, produsele
nealimentare, și servicii. Majorarea inflației în RM a influențat scupirea creditelor și a depozitelor în MDL.[3]
Rezultatul analizei costurilor creditelor, depozitelor și a factorilor de influență asupra acestora a permis la
tragerea următoarelor concluzii:
1. Mărirea ratelor dobînzilor la depozite a fost mai mare comparativ cu creșterea costurilor creditelor
bancare. Astfel, înseptembrie 2015 comparativ cu septembrie 2014 ratele dobînzii la depozite în monedă
națională s-au majorat cu 7,98 p.p., în timp ce ratele creditelor bancare în lei moldovenești au crescut cu 4,47
p. p.. Creșterea mai rapidă a ratelor dobînzilor la depozite, la fel, putea fi influențată de dorința băncilor de a
obține mai multe lichidități în MDL. În acest sens băncile încearcă să facă mai atractivă plasarea economiilor
populației în lei moldovenești și sporesc ratele dobînzilor la depuneri.
2. Pe de altă parte creșterea resurselor valutare permite băncilor să reducă ratele dobînzilor associate
depozitelor și împrumuturilor în valută. În septembrie 2015 față de septembrie 2014 ratele dobânzii la
depozitele valutare s-au diminuat cu 2,1 p.p., iar ratele la creditelor în valută s-au redus cu aproximativ 0,91p.
p.
3. Analizînd situația din RM am constatat că orice dezechilibru financiar influențează în aceeași măsură
atît economia țării cît și nivelul de trai a populației.

Bibliografie

1. M. Lefter, Rolul creditării bancare în dezvoltarea economică a Republicii Moldova (anii 2005-2011)
http://www.academia.edu/5325851/Rolul_cd_Br_ult accesat la data 19.11.2015.
2. Evoluția costului creditelor și depozitelor bancare pentru ultemii trei ani.
http://bnm.md/ro/content/evolutia-pietei-creditelor-si-depozitelor accesat la data 18.11.2015.
3. Evoluția inflației pe ultemii trei ani.
http://bnm.md/ro/search?hashtags[0]=inflatie accesat la data 18.11.2015
4. Noțiunea (sistemulbancar).
https://ro.wikipedia.org/wiki/Sistemul_bancaraccesat la data 18.11.2015
5. A. Fala. Evoluțiirecenteprivindsectorulbancar.
http://www.expert-grup.org/ro/comentarii/item/1111-sectorulbancar-mega accesat la data 18.11.2015
6. Factorii care influenţează nivelul şi dinamica ratei dobânzii
https://docs.google.com/viewerng/viewer?url=http://download12.documents.tips/uploads/check_up03/24
2015/5571f39149795947648e3fac.doc accesat la data 18.11.2015

191
AMPLASAREA INTREPRINDERILOR- UN FACTOR
DETERMINANT PENTRU SUCCESUL ACESTORA

Dinu CIOBANU

Universitatea Tehnică a Moldovei

Abstract: Amplasarea unei întreprinderi poate determina succesul sau dimpotrivă eşecul acesteia
Amplasarea influenţează nemijlocit si hotărâtor evoluţia ulterioară a activităţii si extinderea ei. Astfel de
exemplu, vânzările depind de consumatori, care în funcţie de amplasamentul întreprinderii pot aprecia că este
mai avantajos să cumpere de la o anumită întreprindere sau de la alta. In primul plan se tine cont ca amplasare
intreprinderilor se face pe tremen indelungat. Prin urmare, fiecare întreprindere trebuie să-şi evalueze cu
atenţie cerinţele privind amplasarea.

Cuvinte cheie:amplasament,alegerea zonei,amplasarea in localitate, compatibilitatea zonei, potenţialul


economic al zonei, potenţialul demografic al zonei, factorul de amplasare.

Locul în care este amplasată întreprinderea prezintă o importanţă deosebită pentru activitatea ei, întrucât
condiţionează direct sau indirect o serie de elemente care se reflectă în costurile de producţie sau în încasările
din vânzări. Aceste elemente sunt: distanţa faţă de sursele de materii prime, asigurarea utilităţilor necesare,
distanţa faţă de zonele de recrutare a forţei de muncă, poziţia faţă de zonele cu vad comercial.
Înainte de a alege amplasamentul e necesar să se realizeze un studiu de piaţă care să vizeze consumatorii
si concurenţa. Factorii care influenţează decizia de amplasare trebuie identificaţi, evaluaţi si cuantificaţi.
Evaluarea acestor factori si a amplasamentului trebuie făcută pentru mai multe variante urmând ca apoi în
funcţie de avantaje si dezavantaje să fie aleasă varianta optima.
Factorii care influenţează decizia de amplasare trebuie identificaţi, iar apoi cuantificaţi şi evaluaţi sub
aspectul importanţei lor asupra acesteia, comparativ pentru mai multe variante de amplasament.
Decizia alegerii amplasamentului e inlfuenţat de unele elemente ca:

- Posibilitatea de acces auto si feroviar


- Asigurarea utilităţilor (apă, canalizare, gaz etc.)
- Distanţa faţă de sursele de materii prime
- Posibilităţile de recrutare a forţei de muncă, gradul de calificare a forţei de muncă,
structura populaţie în ceea ce priveste vârsta, pregătirea, structura populaţiei pe sexe etc.
Alegerea amplasării unei întreprinderi mici sau mijlocii se face în raport cu următoarele nivele de
referinţă: zonal, respectiv local.
La alegerea zonei în care urmează a fi amplasată o întreprindere trebuie să se aibă în vedere
următorii factori de influenţă:

♦ Compatibilitatea zonei respective cu profilul afacerii în sensul că fiecare zonă este favorabilă pentru
desfăşurarea unor activităţi şi contraindicată pentru altele. De exemplu, o zonă de munte care are un
potenţial turistic apreciabil este recomandată pentru amplasarea unor întreprinderi mici sau mijlocii care
desfăşoară activităţi de servicii turistice, construcţii civile (vile, cabane), transporturi de persoane pe
distanţe scurte, închirieri de spaţii de cazare, alimentaţie publică, salvamont, agrement, închiriere
echipament sportiv. O asemenea zonă este mai puţin indicată pentru întreprinderi industriale cu profil
chimie, construcţii metalice, întreprinderi agricole sau zootehnice.
♦ Potenţialul demografic al zonei care determină numărul şi preferinţele cumpărătorilor potenţiali din
zonă. În acest sens prezintă importanţă numărul de locuitori, rata natalităţii, rata mortalităţii, vârsta medie,
structura pe grupe de vârstă şi pe sexe, structura profesională a populaţiei active, numărul şomerilor.
♦ Potenţialul economic al zonei, adică dezvoltarea diferitelor ramuri şi sectoare de activitate,
disponibilitatea materiilor prime, posibilităţile de acces la sursele de materii prime, infrastructura
energetică, de transporturi şi telecomunicaţii, nivelul mediu de pregătire a populaţiei şi de calificare a forţei
de muncă, gradul de ocupare a forţei de muncă, nivelul mediu al veniturilor.
♦ Obiceiurile de consum ale populaţiei din zonă se manifestă prin preferinţele pentru anumite bunuri şi
servicii, prin frecvenţa cumpărăturilor, respectiv sezonalitatea lor, nivelul de mobilitate al gusturilor.

192
♦ Şansele de dezvoltare a afacerii în funcţie de condiţiile oferite de diferite localităţi urbane şi rurale
din zonă: astfel localităţile urbane oferă şanse mai mari şi mai diversificate de dezvoltare a unei întreprinderi
decât localităţile rurale, şansele fiind direct proporţionale cu mărimea localităţii.

Alegerea amplasării întreprinderii în cadrul localităţii trebuie să aibă în vedere următoarele


elemente:
♦ Factorul de amplasare, adică numărul de persoane care trec zilnic prin faţa întreprinderii.
Aceste persoane constituie consumatorii potenţiali care ar putea fi atraşi de oferta întreprinderii
respective. Factorul de amplasare se determină numărând persoanele care trec prin faţa sediului
întreprinderii într-un anumit interval de timp (de exemplu în 15 minute), după care se calculează numărul
de persoane corespunzător intervalelor de timp (în ore) pentru care traficul este aproximativ constant.
Numărătoarea se repetă pentru diferite intervale de timp din cadrul zilei care prezintă o intensitate a
traficului asemănătoare. La nivelul unei zile se însumează intensitatea traficului de persoane corespunzător
intervalelor de timp considerate.
♦ Amplasarea concurenţilor, în sensul că în zonele centrale ale localităţilor există o concurenţă puternică,
astfel că amplasarea unei întreprinderi noi se recomandă numai dacă aceasta oferă bunuri sau servicii
diferenţiate faţă de întreprinderile deja existente.
♦ Natura bunurilor şi serviciilor oferite, adică faptul că de exemplu pentru produsele alimentare
consumatorii preferă să le găsească cât mai aproape de domiciliul lor, deci vânzările în acest caz nu se
datorează amplasării într-o zonă centrală.
♦ Natura proceselor de producţie sau de servire desfăşurate de întreprindere, adică amplasarea
întreprinderilor care generează poluare chimică sau sonoră este reglementată prin acte normative şi
dispoziţii ale consiliilor locale, acestea putând fi amplasate numai în afara localităţilor sau la periferia lor.
Întreprinderile de comerţ care vehiculează cantităţi mari de mărfuri trebuie amplasate în apropierea căilor
de transport.
Pe parcursul materialului am scos in evidenta un sir factori care influenteaza la alegerea corecta a
amplasarii intreprinderii.De asemenea am prezentat unnele decizii asupra alegerii amplasamentului si
influenta acestora,precum si criteriile de alegere si actiunea lor asupra intreprinderii in cauza.

Bibliografie:
1. http://www.scritub.com/management/STRATEGII-IN-AMPLASAREA-INTREP13469.php [accesat 10
noiembrie]
2. http://www.ccisalaj.ro/proj/modul11.pdf [accesat 10 noiembrie]
3. http://tinread.usarb.md:8888/tinread/fulltext/branasco/manag_intr_mm.pdf [accesat 12
noiembrie]

193
MOTIVAREA COMPLEXA A PERSONALULUI
Paula COROI, lect. sup. Maria-Liliana MARIAN

Universitatea Tehnică a Moldovei

Abstract: Motivaţia este dorinţa individului de a acţiona. În cadrul companiilor, cu cât angajaţii sunt mai
motivaţi, mai dornici să acţioneze, cu atât activitatea este mai bine dezvoltată şi eficientă. Departamentul de
resurse umane şi managerii au drept prim scop motivarea angajaţilor. . Deci vom încerca o trecere în revista
a unei probleme ce ii fascineaza si in acelasi timp le da batai de cap managerilor organizatiilor:”De ce sunt
oamenii motivati sa faca ceva?”.Simplificind,putem denumi motivatia ca un comportament cauzat de anumiti
stimuli,dar directionat catre o finalitate dorita.

Cuvinte cheie: motivatia personalului,scopuri,moral,rolul managerului,implinirea necesitatilor,procese


motivationale,satisfacerea nevoilor,motivare intrinseca,motivare extrinseca,psihologia muncii,obiective
organizationale.

O problemă care îi fascinează şi în acelaşi timp dă bătăi de cap psihologilor, dar şi managerilor din
organizaţii este dată de întrebarea „de ce sunt oamenii motivaţi să facă ceva?”. A încerca construirea unei liste
de motive pentru care oamenii se angajează în diferite acţiuni este dificilă, dar putem încerca să enumerăm
câteva: dorinţa intrinsecă de a obţine ceva, comparaţia socială, presiunea socială, aspiraţiile personale,
probabilitatea de obţine succese, obişnuinţa, creşterea stimei de sine, etc. (Warr apud Furnham, 1997).
Motivarea reprezintă o componentă majoră a managementului şi, în sens larg, rezidă în ansamblul de
decizii/acţiuni prin care se determină stakeholderii organizaţiei să contribuie direct sau indirect la realizarea
de funcţionalităţi şi performanţe superioare, pe baza corelării intereselor în abordarea şi realizarea obiectivelor
organizaţiei sau subsistemelor sale.În sens restrâns, motivarea constă în corelarea necesităţilor, aspiraţiilor şi
intereselor personalului din cadrul organizaţiei cu realizarea obiectivelor şi exercitarea sarcinilor,
competenţelor şi responsabilitãţilor atribuite în cadrul organizaţiei. Scopurile organizaţiilor pot fi realizate doar
prin efortul comun al membrilor ei. Una dintre condiţiile pentru care unele organizaţii sunt mai eficiente şi
productive decât altele, este dată de calitatea şi cantitatea eforturilor depuse de angajaţii ei, eforturi care sunt
legate de motivaţie. Pentru a lucra bine, oamenii trebuie să fie puternic implicaţi în munca lor şi dornici să-şi
atingă anumite scopuri, de la cele mai simple (cum ar fi dorinţa de a face rost de bani sau de a ajunge mai
repede acasă), până la cele mai complexe şi utile organizaţiei (a realiza lucruri importante, a găsi metode noi
eficiente, a face ceea ce le face plăcere). Din perspectiva psihologiei muncii motivaţia este definită ca sumă a
energiilor interne şi externe care iniţiază, dirijează şi susţin un efort orientat spre un obiectiv al organizaţiei,
care va satisface simultan şi trebuinţele individuale. Din această definiţie rezultă trei elemente cheie: efortul,
obiectivele organizaţionale şi trebuinţele. Efortul este o măsură cantitativă a intensităţii. Astfel, un angajat
puternic motivat depune o activitate susţinută la locul de muncă. Totuşi nu orice efort intens conduce la
performanţe în muncă. Angajatul trebuie să-şi canalizeze aceste eforturi spre a îndeplini şi obiectivele
organizaţionale, acestea formând componenta calitativă a efortului, care dă valoare efortului depus. Cu cât
obiectivele personale sunt mai apropiate de cele organizaţionale, cu atât efortul depus va aduce o contribuţie
mai mare la rezultatele aşteptate de organizaţie, după cum nealinierea acestor obiective va rezulta în
performanţe slabe la locul de muncă. Motivaţia trebuie analizată şi ca un proces de satisfacere a trebuinţelor.
Trebuinţa este o stare internă de necesitate care face ca anumite scopuri să fie atractive. Atâta timp cât este
nesatisfăcută, ea creează o tensiune internă care stimulează individul, antrenându-l într-un comportament prin
care acesta urmăreşte satisfacerea trebuinţei şi reducerea tensiunii. Pentru ca un individ să fie motivat la locul
de muncă, el trebuie să aibă certitudinea că efectuând o anumită activitate, aceasta îi va satisface şi propriile
trebuinţe. Motivarea constituie una dintre responsabilităţile cele mai importante ale managerilor, aceştia
trebuind să găsească cele mai bune modalităţi pentru a face ca subalternii lor să obţină performanţe în
muncă.Un lucru important în mediul organizaţional - de multe ori insuficient subliniat - este acela că angajatul
singur este capabil a se motiva pentru că procesele motivaţionale sunt declanşate şi coordonate din interiorul
fiinţei umane. Rolul managerulului este de a identifica şi a preciza în ce mod atingerea obiectivelor organizaţiei
asigură şi satisfacerea propriilor nevoi ale angajaţilor.
In contextul managementului resurselor umane,motivarea poate fi definite ca un process intern
individual,introspective,care energizeaza,directioneaza si sustine un anumit comportament.In lipsa unei
motivatii positive,se dezvolta,fara prea mare efort,o motivatie negative.Motivatia este o o “forta” personala

194
care determina un anume comportament,si atunci ne referim,spre exemplu,la metoda rotatiei locurilor de
munca pentru motivarea angajatilor,intelegem activarea acestei forte interioare. Cuvântul motivaţie este cel
mai adesea folosit pentru explicarea comportamentului oamenilor. Succesele unui sportiv se spune că sunt
datorate motivării sale ridicate, în timp ce un student care evită munca (sub forma efortului intelectual, al
atitudinii participative la actul de transfer şi aprofundare de cunoştinţe/informaţii), se spune că nu este motivat
(sau că este motivat să nu muncească).Ca urmare, se înregistrează o mare varietate de abordări, nu rareori
contradictorii. Angajaţii, în calitate de resurse, sunt mult mai complex şi dificil de gestionat decât, bunăoară,
resursele financiare, tehnice, informaţionale etc.In acelasi timp,resursele umane sunt unice in cee ace priveste
potentialul lor de crestere si de dezvoltare,in capacitatea lor de a-si cunoaște și a-și invinge propriile limite.
Moralul unui angajat se referă la atitudinea faţă de muncă, faţă de superiori şi faţă de organizaţia din care face
parte. Moralul ridicat – ca atitudine pozitivă în raporturile de muncă – este rezultatul principal al satisfacerii
nevoilor (prin locul de muncă sau ca rezultat al acestuia).O necesitate care ar putea fi satisfăcută prin locul de
muncă este recunoaşterea importanţei rolului şi contribuţiei într-o organizaţie (satisfacţia muncii), iar o altă
nevoie satisfăcută, de data aceasta, ca rezultat al locului de muncă, este securitatea financiară. Un moral ridicat
conduce la dedicare totală şi la loialitate în favoarea organizaţiei, la care se adaugă dorinţa de a lucre cât mai
bine. Un moral scăzut poate conduce la absentism, dezinteres faţă de muncă, rată scăzută a productivităţii şi,
ca rezultat, angajaţii părăsesc compania pentru a căuta alte locuri de muncă (în speranţa că vor afla acolo mai
multă satisfacţie prin motivaţie).Moralul, motivaţia şi satisfacerea(împlinirea) nevoilor angajaţilor se
întrepătrund şi, împreună cu productivitatea, sunt subiectele cel mai mult studiate.De cele mai multe
ori,cercetatorii incep un studio gindindu-se la citeva subiecte inguste ca arie de cuprindere dar,dupa ce
cercetarea subiectului se dezvolta si prinde contur,cercetorii realizeaza ca,atit obiectivul,cit si cercetarea ar
putea fi generale.Acest lucru s-a intimplat si cu multe din cercetarile intreprinse in domeniul muncii si al
relatiilor de munca in cadrul organizatiilor.
Prin urmare, daca ne dorim performanta, eficienta, productivitate crescuta, nu ne ramane decat sa
satisfacem necesitatile angajatilor,deoarece ei reprezinta factorul primordial intr-o intrepindere.Un manager
profesionist stie ca un angajat are si alte asteptari de la locul de munca unde isi petrece o buna parte din
timp,adica nu doar pentru bani si succes,dar si apreciere in cadrul organizatiei,o relatie armonioasa cu
echipa,atmosfera pozitiva, etc.Astfel,pentru a avea o echipa motivata,puternica si profesionista,managerului
nu ii ramine decit sa tina cont de niste operatii simple pur umane.

Bibliografie:

1.http://psihologie.tripod.com/motivatia.htmhttp://www.upm.ro/facultati_departamente/ea/onm2007/SEC
TIUNEA%201/Udrescu_Mihai_Adrian.pdf[Accesat 18noiembrie 2015];
2. http://www.ascentgroup.eu/ro/ramona-bosinceanu/blog/motivarea-si-auto-motivarea-la-locul-de-
munca;[Accesat la 19 noiembrie 2015];
3. http://www.motivare.eu/index.php/despre-noi/93-concluzii; [Accesat la 19 noiembrie 2015]
4. Nicolescu Ovidiu, Management,Editura Economica,Bucuresti 1999. [Accesat la 19 noiembrie 2015].

195
ANALIZA INFLUENȚEI MODULUI DE FINANȚARE ASUPRA
RECUPERĂRII INVESTIȚIILOR ÎN IMOBILUL LOCATIV
Maria CUCEREAVÎI, dr. hab., conf. univ. Svetlana ALBU

Universitatea Tehnică a Moldovei

Abstract: Conținut articolului reflectă opinii cu referire la definirea investiției imobiliare, participanții la
procesul de finanțare în imobil, momentele oportune de investire în imobil, precum și riscurile aferente
investițiilor de acest gen.
Analiza propusă spre a fi realizată prevede identificarea modului de influență a mijloacelor de investire
în imobil ținînd cont de termenul de recuperare a sumelor alocate din finațare proprie 100% sau din finanțare
proprie 30% și finanțare împrumutată 70%.

Cuvinte cheie: investiție imobiliară, risc investițional, rentabilitatea investițiilor, termen de recuperare
a investițiilor

Investiţia în imobil în ţara noastră poate fi comparată cu Forex – dacă nu eşti atent şi faci o miză prea mare
şi nesigură rişti să pierzi totul sau poţi avea noroc chiar şi să obţii un venit consistent, iar pentru a reuși este
necesar ca momentul de realizare a investiției să fie oportun pentru piața imobilului, cunoscînd cererea
participanților la tranzacții imobiliare. Și, ca de alftel orice investiție, investițiile în bunurile imobiliare sunt
supuse riscurilor sensibile la schimbările stării fizice a imobilului, amplasament, fluctuațiile cursului valutar
ș.a. Un indicator relevat al eficienței investiției este termenul de recuperare a surselor alocate, de aceea prezintă
interes cum amortizăm mai rapid investiția: prin finanțarea imobilului din surse proprii sau prin finanțarea
acestuia din surse împrumutate?
Actuala situație economică din țară pune la încercare intențiile populației de a achiziționa imobile locative.
Unii nu au încredere în bănci și economiile făcute preferă să le investească în imobile. Dar există și o altă
categorie de potențiali investitori care doresc achiziționarea unui imobil dar nu au suficienți bani și se îndreaptă
către instituțiile de finanțare pentru obținerea unui credit. Rămîne a fi interesant care este perioada de
recuperare a investițiilor pentru fiecare din acești participanți ai pieței în condițiile în care aceștea decid să-și
ofere prorietatea în chirie.

1. Investiția imobiliară

Standardul Național de Contabilitate 2015 [1] menționează că o investiţie imobiliară reprezintă o


proprietate imobiliară deţinută (de proprietar sau locatar în baza unui contract de leasing financiar), mai
degrabă în scopul închirierii şi/sau pentru creşterea valorii acesteia, decît pentru a fi: utilizată în producţie,
pentru furnizarea de bunuri, prestarea serviciilor sau în scopuri administrative sau vîndută în procesul
desfăşurării normale a activităţii sau altfel spus investiţie imobiliară înseamnă un apartament, o casă sau un
teren pe care îl avem în proprietate şi din care obţinem anumite venituri, sau pe care intenţionăm să-l vindem
ulterior cu un preţ mai mare decît l-am cumpărat.
Investițiile imobiliare au la bază intenția persoanelor de a economisi de a căuta variante alternative și cît
mai sigure pentru a-și plasa banii pe perioade medii sau lungi. Principalele declarații făcut de investitorii
particulari în legătură cu achiziția unui imobil sunt ”ca să îl avem pentru mai tîrziu și chiar poate să-l vindem”,
”avem niște bani și nu avem încredere să-i ținem la bancă”, ”avem nevoie de o locuiță proprie”. O alta categorie
de investitori sunt cei care investesc în imobile noi și bine poziționate, pe care să le poată da în chirie atîta timp
cît nu le folosesc în mod direct.
Persoanele fizice active pe piaţa investițiilor imobiliare sunt, de regulă, moldovenii care muncesc în
străinătate şi investesc banii în proprietăţi imobiliare sau cei care au afaceri prospere și materializează capitalul
acumulat sub formă de imobile.
Investițiile în imobil sunt pe termen lung și acesta este unul din activele care nu face decât să se aprecieze
în timp.
Referindu-ne la obiectul cercetării, și anume la imobilul locativ, atunci analiza prețurilor la imobile indică
asupra faptului că prețul mediu de metru pătrat într-un bloc nou din sectorul Botanica, în perioada construcției,
fluctuează între 500 și 600 de euro. În cazul blocurilor finisate și date în exploatare, prețul mediu al unui metru
pătrat de apartament este de 600-750 de euro, astfel valoarea adaugată poate atinge 30%. Prin urmare, dacă se

196
investește în imobil în perioada construcției investitorul poate beneficia de un preț mai convenabil și are ocazia
de a urmări perioada construcției la toate etapele ei.
Însă puţine persoane înţeleg ce înseamnă un contract de investiţie într-un imobil aflat la faza incipietă a
construcției. Acesta oferă doar posibilitatea celui care îl semnează să obţină locuinţa, dar nu îi garantează acest
drept. Odată ce dezvoltătorul va avea dificultăţi financiare sau va falimenta, investitorul riscă să rămână cu
nimic [3].

2. Ricul investițiilor imobiliare

Investiția imobiliară posedă aceleași caracteristici ca și oricar alta. Spre exemplu investitorul riscă să nu-
și recupereze banii. Dacă ea este făcută "cu cap" are avantaje majore. Se poate procura un imobil locativ și da
în închirie pe termen lung. După o anumită perioadă de timp investiția se amortizează, producînd apoi profit,
iar casa tot a investitorului ramîne, permițînd vînzarea ulterioară.
Indiferent dacă ne referim la investiţiile imobiliare sau la alte tipuri de investiţii, unul din cele mai
importante aspecte ale lor este gradul de risc. Din acest punct de vedere investiţiile se clasifică în două
categorii: cele garantate (la care există cineva care garantează primirea înapoi a banilor, plus profitul respectiv,
indiferent dacă acest „cineva” este statul, o anumită companie sau o altă instituţie) şi cele care nu sunt garantate
[4].
La modul cel mai general, investiţiile garantate aduc profituri mai mici decît cele negarantate. Investiţiile
imobiliare intră, evident, în categoria celor care nu sunt garantate. Cu toate acestea, ele sunt de multe ori
considerate ca avînd un grad mic de risc.
Aceste proprietăţi sunt supuse la un număr limitat de riscuri, principalele fiind cele care ar putea duce la
distrugerea lor: cutremur, incendiu, inundaţie, alunecări de teren
Dincolo de riscurile catastrofale, care ar duce la distrugerea lor, respectivele proprietăţi imobiliare vor
continua să aibă o anumită valoare indiferent de condiţiile economice, deci nu vor ajunge niciodată chiar în
„faliment” (atîta vreme cît oamenii vor avea nevoie de locuinţe).
Pentru a micșora gradul de risc și a micșora perioada de amortizare a investiției investitorul trebuie sa țină
cont de următoarele criterii privind alegerea locuinței: amplasarea, calitatea construcției, existenta spațiilor
verzi și de recreare, curți, accesul rutier, vecinatatea favorabilă și existeța unui stoc locativ nedegradat prin
apropiere și altele.
În concluzie, prin natura riscurilor la care sunt supuse, investiţiile imobiliare par a fi mai sigure decît alte
tipuri de investiţii, însă în condiţii de criză şi ele sunt foarte mult afectate. Efectele negative sunt exprimate de
nivelul ratelor la credite oferite de către instituțiile de finanțare, influența cursului valutar la stabilirea plății de
locațiune în valută străină.

3. Analiza comparativă a recuperării investițiilor în funcție de modul de finanțare.

În scopul aprecierii influenței modului de finanțare asupra perioadei de recuperare a investițiilor, am


examnat situația creată pe piața Repblicii Moldova. Au fost analizate 2 sitații de investire în bunurile imobile,
avînd la bază diferite surse de finanțare.
1. Procurarea unui imobil cu valoarea de piață de 30 000 €, finanțarea – din surse proprii 100%. Se
presupune că imobilul va fi dat în locațiune la o plată de 200 €/lună. Rata de rentabilitatea a investiție poate fi
considerată rata medie la depozite în valută străină pentru persoanele fizice 4,58% [2].
Determinăm termenul de recuperare a investiției utilizînd formula pentru determinarea ratei de amortizare
a anuității (formula 1)

(1)

Unde:
A- anuitatea, plata de locațiune, €
VP- valoarea imobilului, €
i- rata de rentabilitate
n- perioada de recuperare a investiției, ani

197
Din relație rezultă ca termenul de recuperare a investiției în cazul finanțării imobilului din surse
proprii constituie 18,59 ani.

2. Procurarea unui imobil cu valoarea de piață de 30 000 €, finanțarea – din surse proprii 30% ceea ce
constitie 10 000€ și din surse împrumutate 70% ceea ce reprezintă 20 000€. Se presupune că imobilul va fi dat
în locațiune la o plată de 200 €/lună.
Banca oferă un credit imobiliar pentru o perioada de 20 ani la o rata anuală a dobînzii egală cu 9,95%. Se
determină dacă plata lunară pentru credit cu depășește 200€/lună obținute din darea în locațiune a imobilului.

Plata lunară pentru credit nu depășește 200 €, rezultă că diferența de 7,66 € (200-192,34) permite
amortizarea surselor proprii investite.
Determinăm perioada în cre sunt recuperate investițiile proprii de 10 000 €. Rata de rentabilitate a
investiției va fi considerată aceiași ca și în cazul 1, adică 4,58%.
Urmează să se afle în cîți ani va putea fi posibilă recuperarea sumei rămase de 8161,60 €. Rata de
rentabilitatea a investiție poate fi considerată rata medie la depozite în valută străină pentru persoanele fizice
4,58%.

Pe perioada de rambursare a creditului de 20 ani, sursele proprii vor fi recuperate în mărime de 1202,55 €.
Restul sumei de 8797,45 € €va fi recuperată în ??? ani, după finalizarea perioadei de rambursaare a
creditului.

În urma calculelor efectuate s-a demonstrat posibilitatea recuperării investițiilor în perioade comparabile
de timp, în funcți de modul de finanțare a tranzacției. Astfel, finanțarea 100% din surse proprii presupune o
recuperare în 18,6 ani, iar finanțarea mixtă – o recuperare a mijloacelor proprii în 4,02 ani, cu rambursarea
creditului ipotecar în 20 ani.
Prin urmare, o investiție în bunuri imobiliare cu potențial de generare a veniturilor este mai atractivă
utilizînd surse împrumutate.

Bibliografie
1. Standardul Național de Contabilitate 2015
2. Ratele medii la credite și depozite
http://www.bnm.md/bdi/pages/reports/dpmc/DPMC5.xhtml?lang=ro&id=6368 [Accesat la 22.11.15]
3. Ziarului ECOnomist din 12 noiembrie 2014. Rentabilitatea investițiilor imobiliare
http://www.eco.md/index.php/rss/item/2520-c%C3%A2t-de-rentabil-%C5%9Fi-sigur-este-s%C4%83-
investe%C5%9Fti-%C3%AEn-imobile-%C3%AEn-republica-moldova [Accesat la 19.11.15]
4. Riscurile investițiilor imobiliare
http://ideisibani.ro/riscmic/adevarul-despre-investitiile-imobiliare-sunt-cele-mai-sigure-sau-nu/ [Accesat
la 20.11.15]

198
NIVELUL DE AMPLASARE PE ETAJ A APARTAMENTELOR CA
FACTOR DE INFLUENȚA ASUPRA VALORII DE PIAȚA

Irina FIODOROVA, st.gr. EI-1410

Universitatea Tehnică a Moldovei

Abstract: Estimating the value of property using sales comparison approach, highly-qualified evaluator
must take in consideration all the factors, that can rise or lower final value. How does the floor-level influence
on an apartment price? This research has as a goal to find out if there is any influence of this factor on
properties from Chișinău’s market and how powerful this influence is. Moreover, due to variance of total
number of levels, influence of height of building on the price was studied. Influence of these factors depends
from demand, which, in its turn, depends from people’s preferences. Analyzing all them, it is possible to make
a conclusion useful in practice, for instance, for construction companies.

Cuvinte cheie: factor de influența, preț, variație, locație, nivelul amplasării, piața primară, piața
secundară.

Din teorie cunoaștem, că la valoarea de piață unui metru patrat al imobilului influeţează mai mulți factori:
suprafața totală, rata inflației, cursul schimbului valutar, prestigiul cartierului și altele [1]. Cel mai principal
factor de influență este amplasare. Însaşi în definiţia bunului imobil în dicţionarele străine este menţionată
maxima „locaţie, locaţie, locaţie” (eng. „location, location, location”), fiind un raspuns a evaluatorului la
întrebarea „Care sunt 3 factori cei mai principali în evaluarea bunului imobil?” [8], [9].
Deseori, sub termenul „locaţie” se înțelege coordonatele geografice ale obiectului, dar el poate să aibă şi
alt sens: etajul amplasării obiectului, anume apartamentului sau oficiului. Aceasta informație este foarte
importantă, pentru că poate fi decisivă la alegerea apartamentului. Alegerea finală a cumpărătorului este bazată
pe preferințele lui personale. Sunt diferite avantajele și dezavantajele, legate de factorul analizat. Uneori, aceste
dezavantaje sunt atribuite etajelor 2 și penultimul.

Tabelul 1 Avantajele și dezavantajele apartamentelor aflate la primul și la uttimul etaj


Avantajele Dezavantajele
Etajul întîi
+ Posibilitatea de a face anexă la apartament - Zgomot (”проходной двор”)
+ Posibilitatea de a face o altă ieșire - Securitatea scăzută
+ Idependența de ascensor - Mentalitatea oamenilor (aruncările privirilor în
geamurile)
+ Schimbarea destinației încăperii - Aproape de fundație (diferite mirosuri,
(locativ → comercial) umezeală)
+ Comodități fizice (ex. persoane în vîrstă) - Dificit de iluminarea naturală
Ultimul etaj
+ Lipsa zgomotului, inclusiv și cel de la vecini de - Posibilitatea inudării (de la etaj tehnic, de la
sus ploaia/zăpadă)
+ Singurătate - Mai frig
+ Oferă peizaj frumos - Vîntul
+ Iluminare naturală - Dependența de ascensor
+ În caz de incendiu (suntem în zona seismică, iar - Deservirea tehnică proastă
cladirile sunt învechite) cei de la ultimul etaj vor fi găsiți (aprovizionarea cu apă și căldură de jos în sus)
mai repede, deci, șansa de a supravețui este mai mare.
Sursa: elaborat de autor

199
Știind de aceste preferințe, putem să concluzionăm că oameni fac diferențiere între etaje. Cum de cuantifict
această diferențiere la valoarea de piața a apartamentelor situalte la diferite nivele?

1. Republica Moldova

Am colectat separat datele despre oferta apartamentelor de pe piața primară și secundară. Piața
apartamentelor din municipiul Chișinău nu este omogenă. Diferența clădirilor după numărul de etaje este mare:
începînd cu clădirile cu 2 nivele și terminînd cu 25. Ținînd cont de acesta, calculăm cum depinde prețul unui
metru patrat de imobil locativ din Chișinău de numărul total al etajelor. După metoda statistică, numită regula
adunării dispersiilor, obținem că 27,64% din prețul unui metru patrat de imobil locativ pe piața secundară se
datorează influenței numarului etajelor clădirii, unde se află bunul imobil. Pentru piața primară am obținut un
alt coeficient, egal cu 49,13%. El este mai mare, decît cel a piaței secundare, deoarece și riscurile investiției
în obiecte neconstruite cu multe nivele sunt mai mari în comparație cu riscurile investiției într-un obiect
nefinalizat cu un număr mic de etaje.
Ținînd cont de direfența etajului maxim în clădire, nu putem grupa apartamentele pentru calcul. Atribuim
la fiecare clădire coeficient 1,0. În acest caz nivelul amplasării apartamentului va avea un coeficient, calculat
după formula 1, unde n – etajul, nmax – numărul etajelor în clădire.
𝑛
𝑐=𝑛 (1)
𝑚𝑎𝑥

Aplicînd regula adunării dispersiilor, concludem că influența amplasării pe etaj are o intensitate slaba.
Pentru piața primară gradul de influența este egal cu 19,11%, iar pentru piața secundară numai cu 8,24%. Unele
companii de construcții propun un singur preț la metru patrat pentru toate obiecte, neglijind faptul diferenței
proprietăților fizice, sociale, economice potențiale a bunurilor viitoare. Rezultate primite pot fi explicate prin
faptul, că pe piața secundară sunt prezentate un anumit numar de obiecte, sortimentul este restrîns. Dar, în
acelaș timp, piața secundară rămîne stabilă, și cumpărători potențiali nu atrag atenție la etajul obiectului, care
ei sunt hotărîți să cumpere. Investind bani în proiect, cumpăratori deja gîndesc despre alți factori: preferințele
lor individuale, estimarea riscurilor.
Pentru a confirma concluziile facute, vom studia mai detailat influența acestui factor în grupe mai
omogene. În municipiul Chișinău majoritatea blocurilor de locuit sunt de 9 și 5 nivele. Analizîndu-le,
observăm, că apartamentele, amplasate la etajul întîi, în ambele grupe sunt mai multe, ce aduce la concluzia,
că cererea la ele va fi mai mică. Prețurile unui metru patrat în mediu și etajul amplasării sunt în dependența
parabolică.

Ряд1; Ряд1; Ряд1; Ряд1;


Ряд1; 2; 710 3; 761 4; 724 Ряд1; 3; Ряд1; 5;
5; 663 Ряд1; 2;803Ряд1; 4;825Ряд1; 6;
1; 623 747 7; Ряд1; 9;
746Ряд1; Ряд1;
Ряд1; 1;731 8;
678 681
635 632

Fig. 1 Prețul mediu al unui metru patrat de imobil în dependența de etajul amplasării (blocuri cu 5 și 9
nivele), €

Aplicăm metodele statistice, rezultatul cărora ne arată, că 20,62% din prețul unui metru patrat al
apartamentelor din blocurile locative cu 5 etaje este datorită factorului studiat, pe cînd în blocurile cu 9 nivele
interdependența are o intensitate puternică și constituie 49,67%. În primul caz influență nu este puternică, fiind
că avantajele și dezavantajele nivelului amplasării în clădiri cu puține nivele nu sunt așa bine divizate, nu sunt
variate. În blocuri cu 9 nivele – invers, este o diversitate mare de avantaje și dezavantaje pentru fiecare nivel.

200
2. Experiența specialiștilor din România

În anul 2011 s-a facut o analiza unui segment a pieței imobilului rezedențial. Au fost comparate datele
despre apartamente cu 2 odăi, aflate în blocuri cu 4, 8 și 10 etaje din Bucureşti, Braşov, Constanţa, Cluj Napoca,
Timişoara. Studiul a dovedit, că cele mai scumpe sunt apartamente din blocuri cu 8 etaje. Diferenţele de preţ
pe metru pătrat la apartamente au ajuns până la 20%.
În capitală, independent de anul construcției, prețul la un metru patrat în bloc cu 8 etaje este
mai mare cu 7% fața de blocuri cu 4 etaje, și pînă la 20% fața de bloc cu 10 nivele.
Potrivit sursei citate, aceeaşi situaţie este întâlnită şi la nivelul provinciei. Cea mai mare dependența
de numărul etajelor a fost văzută în Timișoară: metru pătrat costă în imobilele cu patru, respectiv zece etaje
cu 16,2%, respectiv 14,9% mai puţin, decît în blocuri cu 8 etaje. Apartamentele din blocurile cu opt etaje sunt
cele mai scumpe şi în Cluj-Napoca şi Constanţa, însă diferenţa este de doar 3,5%, respectiv 5,2% [3].

3. Experiența evaluatorilor în Russia.

În Rusia studierea inretdependenței amplasării apartamentului pe etaj și prețului lui a fost efectuată în
noiembrie, 2015. Experții au dedus, că număr optimal de etaje pentru blocuri locative noi constuite este de 17
etaje [5]. S-a constatat, că au rămas stereotipuri încă din uniunea sovietică, cînd etajele 1 și ultimul au fost de
calitatea mai puțin bună [6].
În favoarea cumpărătorilor sunt apartamente amplasate pe etaje 3-8. Ultimele etaje, care au o vedere
panoramică, sunt procurate de persoane cu vîrstă pînă la 35 de ani. În Moscova etajele începînd cu 11 și mai
sus sunt cele mai cerute pe piața, ținînd cont de situația ecologică, și, corespunzător, sunt mai scrumpe. În
clădirile locative cu puțin nivele prețul practic nu se variază. În clairile de elită, de busines, ma ieftine sunt
apartamente din mijloc, reeșind din fapt , că cu cît mai sus este apartamentul, cu atît și peizajul este mai bun.
Respectiv, prețurile la apartamente la ultimele etaje sunt mai mari cu 5-15%.
Mulți cumpărători aleg acelaș etaj, unde au trăit pînă la schimbarea locuinței. și anume petru cei, care au
avut apartamente la ultimele etaje. Le este greu să lase stilul lor de viața și vederile panoramice.
În general, cererea este mai mare pentru etajele 3-4..9-10, și cele mai scumpe sunt apartamente, aflate la
etaje 5..7. Apartamentele de la etaje 1 și ultumul se vînd cu 10% mai ieftin.
Pe piața imobilului locativ de ”econom-class” nu se observă o variația între prețuri. Numai pentru primul
etaj companii de construcție fac reduceri pînă la 7% sau ofer alte bonusui (companie face reparație, certificate
și disconturi de la parteneri, consultații despre imobil gratuite)[7].

4. Experiența țărilor dezvoltate

În țările din vest este o tendința de a trăi în casa pe pămînt. Dar, în acelaș timp, prețurile la imobil
locativ în blocurile cu multe etaje nu depind de înălțimea acestora. Acolo sunt alte factori, considerați
importanți: cu cîte ascensori este dotat bloc respectiv, care este contingentul, designul clădirii, vîrsta
clădirii, dacă au fost incendii sau crime grave în cladire [4].
În țările de est tot n-a fost văzuta dependența de numărul etajului, pe care este amplasat obiect [2].
Dar a fost evidențiată preferința oamenilor ”de a trăi în casa pe pămint cu grădină și gard”. Etajul
preferabil n-a fost găsit în orașul Hong Kong.

5. Concluzii

Analizînd toate datele, putem face concluzia, că mai mult influențează numărul de etaje a clădirii, unde
este amplasat apartamentul, decît nivelul amplasării în aceasta clădire. Mentalitatea oamenilor, care trăiesc în
municipiul Chișinău, joacă un rol semnificativ: oamenii nu sunt pregătiți să traiască în zgîrie-nori. Acelaș
tendința vedem și în România: cele mai scumpe sunt imobilile în blocuri cu 8 etaje.
Practica ne arată, că oamenii sunt orientați să cumpere apartamente amplasate pe etajul 3 și 5, fără o
explicație logică, argumentînd opinia sa, că aceste sunt numere frumoase. Graficele prezentate în lucrare
confirmă aceasta prin faptul, că prețurile pentru apartamente la etaje respective sunt mai înalte.
În general, nivelul amplasării apartamentului este un factor secundar. El nu influențează la satisfacerea
cerințelor și necisităților omului de bază. Mai mult, fiind studiate detele ofertelor, coeficienți obținuți pot să
difere de la realitate.

201
Bibliografie

1. Buzu. O. Evaluarea bunurilor imobiliare: teorie și practica. Chișinău, 2003.


2. Wong S. K., Chau K. W., Yay Y., Cheung A. K. C. Floor-level premiums in high-rise and low-rise
buildings. 2006
Disponibil: < http://www.prres.net/papers/wong_floor_level_premiums_low_high_rise.pdf> [Accesat
25.11.15]
3. Ce influența are numărul etajelor imobilului asupra prețurilor la apartamente, 2011
Disponibil : <http://www.evz.ro/ce-influenta-are-numarul-etajelor-imobilului-asupra-preturilor-la-
apartamente-943529.html> [Accesat 25.11.15]
4. Cost model: Tall buildings, 2014
Disponibil: <http://www.building.co.uk/cost-model-tall-buildings/5067937.article> [Accesat 25.11.15]
5. Высота жилого дома влияет на стоимость жилья в нём
Disponibil: < http://www.mosdom.com/content/vysota-zhilogo-doma-vliyaet-na-stoimost-zhilya-v-nem>
[Accesat 25.11.15]
6. Как этажность влияет на цену жилья, 2015
Disponibil: <http://www.dni.ru/realty/2015/1/19/292169.htmlhttp://liderimobil.md/> [Accesat
25.11.15]
7. Насколько этажность влияет на стоимость квартиры, 2015
Disponibil: < http://miel.ru/press/7815/> [Accesat 25.11.15]
8. Definition of 'real estate'
Disponibil: <http://www.investopedia.com/terms/r/realestate.asp> [accesat 22.11.15]
9. Definition
Disponibil: <http://www.investorwords.com/13518/location_location_location.html > [accesat 22.11.15]
10. Date despre apartamente
Disponibil: <http://lara.md> [Accesat 19.11.15]
11. Date despre apartamente
Disponibil: <http://liderimobil.md> [Accesat 19.11.15]

202
MANAGEMENTUL APROVIZIONARII ȘI DESFACERII

Nicoleta IONEL, st. gr. IMC 1206

Universitatea Tehnică a Moldovei

„Câştigători sunt aceia care restructurează maniera în care


informaţia circulă în întreprinderea lor.” – Bill Gates

Abstract: Managementul aprovizionării este componenta a funcţiunii comerciale a întreprinderii si


asigura echilibrul intre necesitatile si resursele materiale care poate fi asigurat de o unitate economica..
Managementul aprovizionarii reprezintă activitatea prin care se asigura elementele materiale si tehnice
necesare productiei in volumul și structura care să permită realizarea obiectivelor generale ale
intreprinderii in condițiile unor costuri minime și ale unui profit cat mai mare.

Cuvinte cheie: Managementul aprovizionării, aprovizionarea directa, aprovizionarea prin tranzit


organizat, aprovizionarea prin tranzit achitat, aprovizionarea de la depozitele intermediarilor comerciali.

Managementul aprovizionării reprezintă acea componență a managementului de ansamblu al firmei care


asigură previziunea, organizarea, conducerea-coordonarea, antrenarea, controlul evaluarea procesului de
aprovizionare, astfel încât să se atingă obiectivele generale ale firmei în condiţii de eficienţă.
Dacă ar fi să facem o mică analiză a tutror investițiilor în domeniu construcții, putem observa că de la an
la an sunt modificări esențiale în această ramură. Conform Biroului Național de Statistică, putem face o
analiză a ultimilor doi anii și anul 2015 pentru primele două trimestre, putem afirma în anul 2015 indicele
pretului producătorilor în construcții sa majorat cu 2,97 % față anul 2013 și față de anul 2014 cu 0,94 %
pentru toate tipurile de investiții.
110 108,62 108,25 109,45
107,72 108,45
108
105,75 107,07
106 107,96 Lucrari constructii montaj
104 102,6
102 Investiții în capital fix
100
98 Mașini, utilaje, mijloace de
transport
2013
2014
2015

Fig. 1 Indicii prețurilor producatorilor in construcție

Obiectivul de bază al managementului aprovizionării îl constituie asigurarea completă şi complexă a


resurselor materiale necesare desfăşurării continue a activităţii firmei, la locul, la termenele şi în condiţiile
(cantitative şi calitative) solicitate, cu un cost cât mai redus.
Principalele grupe de activităţi specifice necesare pentru realizarea acestui obiectiv sunt:
a) identificarea şi specificarea necesităţilor reale de resurse materiale şi fundamentarea tehnico-
economică a planurilor/programelor de aprovizionare;
b) studiul pieţei de aprovizionare pentru elaborarea strategiilor şi politicilor de aprovizionare, alegerea
formelor şi surselor de aprovizionare adecvate în funcţie de caracteristicile cererii de consum şi ale ofertei
pieţei;
c) consolidarea relaţiilor cu furnizorii aleşi;
d) asigurarea condiţiilor necesare primirii-recepţiei resurselor materiale, gestionarea stocurilor;
e) organizarea şi coordonarea adecvată a compartimentelor de aprovizionare;
f) analiza, urmărirea şi controlul modului de realizare a procesului de aprovizionare.
Aprovizionarea se poate realiza prin 2 modalitati :
1. Aprovizionarea directa de la producator sau furnizor;

203
2.Aprovizionarea prin unitatile specializate in sistem en-gros, deci prin intermediari comerciali care
imbraca trei variante : aprovizionarea prin tranzit organizat, aprovizionarea prin tranzit achitat,
aprovizionarea prin tranzit de la depozitul en-grosistului
Aprovizionarea directa prevede ca toate activitațile sa se realizeze direct intre unitatea consumatoare și
cea producatoare, aceasta forma este avantajoasa in cazul de cumpararii a unor cantitati mari, vagonabile,
materiale de masa sau produse de serie mare. Se pot obtine preturi avantajoase la achizitie, rabaturi sau
bonificatii iar cheltuielile de transport sunt mici.
Aprovizionarea prin tranzit organizat presupune și inlesnirea de catre un intermediar comercial a
activitatii de organizare si concretizare a relatiilor dintre consumatori si furnizori, urmand ca livrarea
produselor si decontarea facturilor sa se realizeze direct intre ultimii factori. Pentru serviciile prestate,
intermediarul primeste un comision de 3% din partea consumatorului.
Aprovizionarea prin tranzit achitat prin care atat contractarea cat si achitarea contravalorii produselor le
asigura intermediarul, iar livrarea se face direct de la producator la consumator. Pentru aceasta operatiune
consumatorul cedeaza 5% din valoarea tranzactiei intermediarului o data cu plata contravalorii produselor
livrate.
Aceste modalitati scurteaza perioada de contractare, usureaza munca producatorilor si a consumatorilor
pentru studierea pietii, negocierile se fac mai usor, intermediarii fiind specilizati, iar acestia pot impulsiona
cu mai mare eficienta realizarea contractelor.
Aprovizionarea de la depozitele intermediarilor comerciali, aceasta fiind o forma care presupune ca toate
cele 3 activitati sa se realizeze de aceiasi unitate specilizata pentru care in pret include un adaos comercial
ce-i acopera cheltuielile si îi asigura si un profit .
În urma celor prezentate putem spune că managementul aprovizionării este una din principalele
specialități care ar trebuie să fie în fiecare din companiile noastre, deoarece prin intermediu ei firmele vor
cîștiga timp și vor majora profiturile sale. Managementul aprovizionării are o mulțime de avantaje: crește
gradul de certitudine in asigurarea cu materiale a micilor producatori, reduce stocurile de la consumatori,
simplifica activitatea de aprovizionarea a acestora, conduce la promovarea cu mai mare usurinta si eficienta
a produselor noi realizate de producator.

Bibliografie
1. Biroul Național de Statistică, Indicile prețurilor producatorilor in construcție,
http://statbank.statistica.md/pxweb/Dialog/view.asp?ma=PRE0402&ti=Indicii+preturilor+producatorilo
r+in+constructie+by+Ani%2C+Trimestre+and+Indicatori&path=../quicktables/RO/05%20PRE/PRE04/
&lang=1 accesat la data de 22.11.2015
2. Scrioşteanu, A., „Managementul aprovizionării”, Ed. Universitaria, Craiova, 2005;
3. Managementul aprovizionării și desfacerii (vânzări)/ Dr. Gheorghe Bășanu, Dr. Mihai Pricop;

204
ASOCIAȚIILE OBȘTEȘTI ALE EVALUATORILOR DIN ROMÂNIA ȘI
FEDERAȚIA RUSĂ. CARACTERISTICA COMPARATIVĂ, REFERINȚE LA
REPUBLICA MOLDOVA
Ion LESNIC

Universitatea Tehnică a Moldovei

Abstract: L'évaluation est un problème clé pour l'intégration du marché de l'immobilier. Après la façon
dans qui est développé l'activité d'évaluation et le marché de l'immobilier de l'un ou l'autre pays, nous pouvons
déduire le degré de développement économique du pays. Malgré le fait que la Moldavie est pas encore un pays
qui était dans le processus d'auto-évaluation de l'évaluation d'entreprise marché des services en Moldavie
donne une plus grande priorité à la mise en œuvre de ce processus. Priorité ressent le besoin de créer un
certain contrôle politique et un plan bien défini d'action basé sur l'expérience de la Fédération de Russie et la
Roumanie, identifié les objectifs et des lacunes dans l'auto-évaluation dans ces pays.

Cuvinte cheie: Asociații, autoreglementare, metodologii, profesionalizm, monopol, standarte.

Introducere
Evaluarea bunurilor imobiliare este o direcţie în ştiinţa şi practica economică, o activitate profesionistă,
complexă care necesită din partea evaluatorului un complex întreg de cunoştinţe şi deprinderi. Evaluatorul
trebuie să cunoască bine legislaţia, să ştie, să aplice în mod corect metodele actuale de evaluare, să aibă acces
la informaţie sigură şi completă privind piaţa imobiliară, pentru a îndeplini aceste cerințe se cere prezența unei
pieți imobiliare dezvoltate.
Un nou pas spre dezvoltarea pieții imobiliare din Republica Moldova poate fi implimentarea procesului de
autoreglementare.
I. Experiența Federației Ruse în domeniul autoreglementarii serviciilor de evaluare
Relativ recent (în 2008) serviciilor de evaluare este ghidat de Legea nr.153-F3 din 29.06.1998 cu privire
la ”Activitatea de evaluare în Federația Rusă” și Legea nr. 315-F3 din 01.12.2007 cu privire la ”Organizațiile
de autoreglementare”. Așadar din 01.01 2008 piața serviciilor de evaluare a Federației Ruse a trecut de la
licențiere la autoreglementare, fundamentată pe unirea persoanelor în Organizații Obștești ale Evaluatorilor
(în continuare OE).[5]
Cu scopul de a menține controlul calității OE promovează activitatea de expertiză.
Activitatea experților este creată cu scopul de control al calității serviciilor de evaluare predispuse de
membrii organizației, efectuarea analizei rapoartelor de evaluare, promovarea metodelor și metodologiilor noi
de evaluare, crearea normelor etice a evaluatorilor din Federația Rusă, sporirea statutului OE și a membrilor
ei.[6]
Competențele consiliului experților OE includ:
 Efectuarea expertizei obiectivității concluziilor, corectitudinii utilizării metodelor, corespunderii
standardelor de evaluare, respectarea cerințelor legislației Federației Ruse în domeniu evaluării;
 Soluționarea litigiilor și a situațiilor contraverse;
 Controlul certificării benevole a membrilor OE;
 Analiza materialelor predispuse de organele de stat privind încălcarea de către membrii OE a
regulamentului organizației care poate fi temei de excludere;
 Predispunerea executarii rapoartelor a obiecțiilor și consultațiilor privind neajunsurile rapoartelor din
contul executorului;
 Crearea cerințelor unice către rapoartele de evaluare;
Problemele și neajunsurile care au fost întîmpinate de societatea evaluatorilor Federației Ruse în cadrul
trecerii spre autoreglementare sunt:
 Dificultatea controlul și supravegherii activității OE de către stat care se manifestă prin lipsa unei
norme ce ar obliga transmiterea informației către organele de conducere de către organizații și prezența unor
norme administrative către persoanele de conducere a OE;

205
 Ambiguitatea utilizării de către OE a prevederilor legislației ce țin de aprobarea unor cerințe
suplimentare către membrii săi cît și a responsabilității materiale a membrilor săi;
 Crearea și implimentarea programelor de instruire a evaluatorilor, legislația nu prevede competențele
ce țin de crearea programelor de instruire;
 Lipsa normării legislative, a conceptului de expertiză, a rapoartelor și a cerințelor față de experți;
 Lipsa unui regulament ce ar determina procedurile de control al OE de către stat;
 Lipsa monitoringului activității organizațiilor evaluatorilor.
Scopurile OE se supun obiectivelor autoreglementării și presupun:
 Apărarea intereselor evaluatorilor;
 Sporirea nivelului de profesionalizm al evaluatorilor;
 Crearea programelor de pregătire perofesională a evaluatorilor și crearea standardelor de evaluare.
 Crearea sistemelor de control al calității serviciilor de evaluare.

II. Experiența Romaniei în domeniul autoreglementării serviciilor de evaluare

Spre deosebire de piața serviciilor de evaluare a țărilor CSI, autoreglementarea activității de evaluare în
România de către asociațiile evaluatorilor are o formă monopolistă.
Conform Ordonanței Guvernului nr. 24/2011 publicată în Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, Nr. 622,
din 23 septembrie 2011 se înființează Asociația Națională a Evaluatorilor Autorizați din Romania, denumită
în continuare ANEVAR, persoană juridică autonomă, potrivit legii, care funcționează ca organizație
profesională de utilitate publică fară scop patrimonial, din care fac parte evaluatorii autorizați, în condițiile
stabilite de prezenta ordonanță.[5]
Principalele obiective ale ANEVAR sunt bazate pe principii și în scopul implimentării autoreglementării
activității de evaluare avînd ca scop perfecționarea și sporirea calității procesului de evaluare. Conform
statutului său, asociația își propune:
 studierea, promovarea și protecția intereselor profesionale comune ale membrilor;
 promovarea utilizării la nivel național, în activitatea de evaluare, a principiilor, metodelor și tehnicilor
cuprinse în standardele de evaluare adoptate de Asociație;
 asigurarea unui înalt nivel de calificare profesională a membrilor săi, precum și dezvoltarea corpului
de evaluatori pentru a satisface exigențele promovării profesionale;
 definirea și promovarea regulilor și principiilor deontologice care guvernează activitatea evaluatorilor,
în conformitate cu responsabilitățile și demnitatea profesiei și urmărirea menținerii și respectării acestora;
 stabilirea și dezvoltarea legăturilor cu organizații și organisme guvernamentale.
Asociația Națională a Evaluatorilor Autorizați din România are următoarele atribuţii:
 organizează examenele pentru dobândirea calității de evaluator autorizat;
 atribuie calitatea de evaluator autorizat și emite autorizații pentru exercitarea acestei profesii în
condițiile stabilite de regulamentul său de organizare și funcționare (aprobat prin Hotărârea nr. 353/2012 a
Guvernului României);
 adoptă standardele de evaluare obligatorii pentru desfășurarea activității de evaluare;
 monitorizează aplicarea standardelor de evaluare de către evaluatorii autorizați, în exercitarea
profesiei;
 adoptă regulile și principiile deontologice care guvernează activitatea evaluatorilor autorizați, în
conformitate cu responsabilitățile și demnitatea profesiei;
 monitorizează respectarea regulilor și principiilor deontologice care guvernează activitatea
evaluatorilor autorizați;
 sprijină formarea și perfecționarea profesională a evaluatorilor autorizați;
 organizează evidența evaluatorilor autorizați, prin înscrierea acestora în Tabloul Asociației;;
 apără prestigiul și independența profesională a membrilor săi în raport cu autoritățile publice,
organismele specializate precum și cu alte persoane fizice și juridice din țară și din străinătate;
 colaborează cu organisme profesionale din țară și de peste hotare;
 elaborează și publică ghiduri profesionale în domeniul evaluării;
 editează publicații de specialitate;
 organizează manifestări științifice în domeniul studierii și dezbaterii problemelor teoretice și practice
ale evaluării;

206
 organizează sau participă la conferințe, congrese sau alte manifestări profesionale cu caracter intern și
internațional, având tematici din domeniul său de activitate sau din domenii conexe;
 elaborează propuneri de modificare și completare a actelor normative din domeniul de activitate al
evaluatorilor autorizați și le înaintează instituțiilor abilitate pentru promovare;[5]
Modelul reglementării aplicate în Romania este expus în (Fig.1).

Conform statutului ANEVAR asociația


ASOCIAȚIA NAȚIONALĂ A EVALUATORILOR întrunește următoarele categorii de membri:
AUTORIZAȚI DIN ROMANIA 1. Membri stagiari, persoane fizice;
2. Membri titulari, persoane fizice;
La nivel național La nivel teritorial 3. Membri acreditați, persoane fizice;
4. Membri corporativi, persoane
juridice;
 Conferința  Adunarea generală 5. Membri inactivi;
Națională a membrilor din 6. Membri de onoare.
 Consiliul director centrul teritorial
 Senatul  Biroul centrului
 Comisia de cenzori teritorial
Fig.1. Modelul reglementării aplicate în Romania

III. Asociațiile obștești din Republica Moldova

Odată cu dezvoltarea pieții imobiliare în RM și apariția unui număr mare de participanți ai acesteia apare
necesitatea asocierii și apărării intereselor profesionale care a pus bazele procesului de autoreglementare a
activității de evaluare în RM.
Pînă în noiembrie 1999 pe piața serviciilor de evaluare din RM activau două organizații profesionale ale
evaluatorilor Asociația Participanților Profesioniști la Piața Imobiliară (AEPI) și Asociația Republicană a
Experților Profesionali în Evaluare (AREPE) create în anul 1996.Cu timpul idea unificării acestor organizatii
în una singură și – a găsit susținerea în Cadrul ARFC și a structurilor internaționale ce promovau activitatea
de creare a cadastrului pe teritoriul RM.
Camera Națională de Imobil (în continuare CNI) este o asociație benevolă non – profit, non –
guvernamentală a persoanelor fizice și juridice, care contribuie la dezvoltarea activității de evaluare în domenii
înrudite, pe baza comunității de interese a membrilor ei, ce activează în baza Legii nr. 837 din 17.05.1996 cu
privire la Asociațiile Obștești.[1]
Printre scopurile principale ale CNI se evidențiază:
 Realizarea intereselor profesionale ale participanților pieții imobiliare și a relațiilor dintre subiectii și
obiectele pieții;
 Dezvoltarea sistemului de pregătire a specialiștilor în domeniul evaluării;
 Crearea și implimentarea Codului Deontologic al specialiștilor în domeniul imobiliar;
 Participarea la perfecționarea bazei legislative în domeniul pieții imobiliare (Codul Civil, Codul
Fiscal);
Modelul reglementării aplicate în Republica Moldova este expus în (Fig.2).

ADUNAREA GENERALĂ Mebrii CNI :


(aprobă statutul organizației și introduce modificări) 1. Membri deplini
2. Membri de onoare
CONSILIU DE COMISIA REVIZIE
3. Membri asociați
CONDUCERE
(verifică respectarea

Fig.2 Modelul reglementării aplicate în RM

Reieșind din condițiile pieții imobiliare din Republica Moldova realizarea acestor priorități poate da start
procesului de implimentare a autoreglementării activității de evaluare și ce ar semnifica trecerea la un alt nivel
de dezvoltare al pieții imobiliare în republica Moldova.
Propuneri din practica Romaniei și Federației Ruse.

207
După opinia specialiștilor în domeniu, principalele probleme cu care se confruntă organizațiile obștești
sunt:
 Nivelul înalt de birocrație la nivel de stat;
 Dezinteresul statului în dezvoltarea serviciilor de evaluare;
 Lipsa finanțării din cauza numărului mic de membri (taxa de intrare 2000 lei/an).
Printre principalele priorități:
 Posibilitatea de a întruni sub egida sa toți participanții pieții imobiliare din RM;
 Perfecționarea cadrului legislativ și implicarea directă asupra reglementării relațiilor dintre
participanți.
 Sporirea calității serviciilor de evaluare, controlul asupra pregătirii specialiștilor în domeniu
Analizînd structura, scopurile, problemele, obiectivele și activitatea organizațiilor evaluatorilor din
România și Federația Rusă, mi-am propus crearea unui algoritm ce după părerea mea, ar facilita implimentarea
autoreglementării pe piața serviciilor de evaluare în Republica Moldova.
Tabelul 1. Algoritmul ce facilitează implimentare autoreglementarii
1.Crearea mediului juridic 2.Crearea mediului 3.Implimentarea procesului
concurențial
1.Revizuirea actelor 1.Acordarea de către stat a 1.Crearea monitoringului
legislative ce reglementează unor facilități AE ce ar interesa eficient din partea statului;
activitatea asociațiilor persoanele în crearea acestora; 2.Diminuarea rolului statului
evaluatorilor; 2.Impunerea calității de în cadrul activității de evaluare;
 2.Crearea și aprobarea membru pentru participanții 3.Stabilirea relațiilor de
unui șir de acte legislative ce ar pieții imobiliare. parteneriat cu alte organizații ale
reglementa responsabilitățile evaluatorilor.
asociațiilor obștești față de stat,

În concluzie menționez că parcurgerea acestor pași necesită interes profesional atît al participanților pieții
cît și a statului, aportul financiar al acestora și respectarea legislației. Din păcate la etapa actuală acest fapt este
practic imposibil.Dar ca un start bun este formarea “Asociaţiei evaluatorilor din Republica Moldova” la data
de 25 noiembrie 2014 care incearcă să miște din loc procesul de dezvoltare a pieței imobiliare din RM.Motivind
evaluatorii prin diferite treininguri și petrecerea unor concursuri .

Bibliografie
1. Legea RM cu privire la organizaţiile obşteşti (Republicată în temeiul art.IVal Legii nr.178-XVI din
20.07.07
2. Legea nr. 837 din 17.05.1996 cu privire la asociațiile obștești, publicată în MO nr. 153 -156 -02.10.2007
3. Perfectionarea Reglementarii Activitatii de Evaluare în RM “Buzu Olga”
4. Statutul ANEVAR, Buletin Informativ nr. 2, ANEVAR 2005, 34p.
5. Федеральный закон от 01.12.2007 "О саморегулируемых организациях" н. 315-ФЗ.
6. Федеральный закон "Об оценочной деятельности в Российской Федерации" н.135 –ФЗ.

208
CARIERE DE MATERIALE DE CONSTRUCTIE DIN
REPUBLICA MOLDOVA

Maimescu Tatiana

Universitatea Tehnică a Moldovei

Abstract: Potrivit Direcţiei statistica industriei, energeticii şi construcţiilor a BNS, numărul efectiv de
întreprinderi cu activitatea principală „Industria extractivă” care au raportat anul trecut au fost - 101, dintre
care 2 - extracţia petrolului,39 - cariere de piatră, 38 - piatră pentru construcţii, 1- piatră calcaroasă, ghips
şi cretă, 60 - nisip şi pietriş.

Cuvinte cheie : Cariera de granit si pietris din Soroca, Mina de la Cupcini, Mina de piatra din Cricova.

Cazul 1:
Cariera de granit si pietris din Soroca SA

Amplasarea:str.Cosauti,4 Soroca, Raionul Soroca


Anul fondarii: 2001
Capitalul current: 345 825 USD
Numărul de angajaţi ai carierei este de 144 de oameni.

Despre companie
Cariera de granit şi pietriş din Cosăuţi este amplasată pe panta dreaptă a terasei din lunca văii râului Nistru,
la distanţa de 0,5 km spre est de la Cosăuţi, raionul Soroca, Republica Moldova.
Până în anul 1970, Cariera producea piatră-but. Piatra-but era produsă şi încărcată manual în mijloacele de
transport. În carieră exista un concasor pentru producerea pietrişului din gresie. Gresia din Cosăuţi este o fosilă
utilă extrasă pentru producerea pietrei-but, gresiei ce nu corespunde condiţiilor tehnice, precum şi elementelor
arhitecturale şi decorative.
Începând cu anul 1970, a fost deschisă Cariera de granit pentru extragerea minereului de granit. În 1975
au demarat lucrările de producere a granitului, odată cu instalarea concasorului pentru producerea pietrişului
din granit de fracţiuni mici. Felia orizontală din care se extrage granitul este compusă din patru trepte, grosimea
primei trepte este de 10 m, celei de a doua, a treia şi a patra – de 12, 12,5 metri.
Din 30 mai, anul 1995 în cadrul întreprinderii a fost întemeiată societatea de acţiuni, iar în anul 2000
întreprinderea a fost privatizată în urma tranzacţiilor bursiere.
SA Cariera de granit şi pietriş din Soroca este unica carieră de granit din Moldova, la care se extrage
silicatul din roci de munte, o materie primă de calitate înaltă folosită ulterior la producerea betonului armat, la
pavarea străzilor şi drumurilor. Din perspectiva cantităţii materiei prime, zăcămintele de granit au fost estimate
la 15 milioane de m³, ce corespunde unei cantităţi totale de aproximativ 40 milioane tone.
Pe teritoriul SA "Cariera de granit şi pietriş din Soroca" sunt amplasate mai multe monumente
naturale unice. Unul din cele mai frumoase fiind“Pragurile Nistrului”. Al doilea monument geologic
al naturii ce ocupă o suprafaţă de 2 ha şi poartă denumirea de ”Aflorimentul geologic de la Cosăuţi”
.Ambele monumente sunt protejate de stat.
Lucrările de forare în rocile de gresie sun realizate cu ajutorul sondezei SM-765. Excavarea gresiei este
realizată dintr-o singură treaptă. Cea mai mare înălţime a treptei este de 12m. Reţeaua de foraje are
dimensiunile de 2,5 m pe 2,5 m. Extragerea granitului este realizată în 4 trepte, înălţimea treptei este de 12-14
m.
Din anul 2009 şi până în 2012, acţionarii au investit sume semnificative în capitalul propriu cu scopul de
a mări de câteva ori productivitatea întreprinderii, în ceea ce priveşte produsele finite, la momentul actual
capacitatea de producţie a fabricii constituie:

fracţiunea 0 - 5 mm – până la 30 000 tone lunar;


fracţiunea 5 -10 mm – până la 12 000 tone lunar;
fracţiunea 10 - 20 mm – până la 20 000 tone lunar;

209
fracţiunea 20 - 40 mm – până la 20 000 tone lunar;
fracţiunea 20 - 70 mm – până la 36 000 tone lunar.
Întreprindere acordă o atenţie deosebită calităţii produselor finite. În acest scop a fost acreditat un laborator
al calităţii, a fost implementat sistemul de management al calităţii ISO 9001, a fost însuşită metoda de
producere a pietrişului cubiform folosind concasoare de origine germană.
Întreprinderea produce pietriş de două tipuri de mărci:M1200 ; Pietrişul M100

Cazul 2:

Universul de piatra de la Cupcini

Galeria miniera de la Cupcinifunctioneaza de


mai bine de 50 de ani. In cadrul celor patru filiale
activeaza peste 200 de angajati. Zilnic, aici sunt
extrase 6000 de cotileti si material precum pietris
fractionat, tuf- piatra si fatade de tigla.

Intreprinderea consta din 3 cariere:


 cariera pentru extragerea gresiei s. Egoreni
 cariera pentru extragerea amestecului de nisip si pietris s. Vasilcovo
 cariera pentru extragerea amestecului de nisip si pietris s. Slobozia Cremene

Zacamintul Egoreni de gresie este situat pe panta dreapta a traseului riului Nistru deasupra vaii
inundabile, la o departare de 5 kilometri spre est de satul Cosauti si 1,5 kilometri mai la nord de s. Egoreni,
raionul Soroca. In limitele adincimilor studiate participa sedimentele cununii inferioare si a antropogenului.
Minereul zacamintului Egoreni sint gresiile arcozice ale straturilor Cosauti. Gresiile au invelisul inclinat putin
in directia Sud-Est si se afla la cotele 56,0-58,0. O trasatura caracteristica a gresiilor este stratificatia orizontala
oblica, care se distinge prin textura din straturi subtiri si se refera la roci dezvelite. Gresiile sint de culoare gri
deschis, galben-gri, cu granulatie mica si mijlocie. Rezistenta gresiilor constituie circa 300 kgf/cm2.
Zacamintul a fost explorat in anul 1985, iar calculul rezervelor din sector a fost efectuat in 1997. Rezervele au
fost aprobate dupa categoria C1, in volum de 92 mii m3 productie anuala: piatra pentru articole de finisare
arhitectonica si piatra sparta. Gresiile corespund cerintelor SP-MD-91-26-012/200 “Piatra sparta” si pot fi
folosite ca piatra sparta de marca «50»-«200» si selectiv pentru fabricarea articolelor de finisare arhitectonica.
Conform „Clasificarii rezervelor de zacaminte” zacamintul de gresie de la Egoreni se refera la grupul 2 de
complexitate, iar dupa decorativitate se incadreaza in categoria a treia. La cariera Egoreni se extrage piatra
sparta, piatra de lucru si piatra de placaj.

Zacamintul Vasilcovo este situat intre satele Trifauti si Vasilcovo, la o distanta de 1,1 km spre nord-vest
de s. Vasilcovo si la o departare 0,5 km spre sud-est de la s. Trifauti, raionul Soroca. In rezultatul incercarilor
fizico-chimice s-a stabilit ca roca de nisip si pietris este constituita in mediu din 49,78 % fractie de pietris si
50,22 % fractie de nisip. Prevalarea in compozitia pietrisului a rocilor tari este caracteristica pentru toate
fractiile.

210
Zacamintul Slobozia Cremene de roci de nisip si pietris este situat cu 2 km mai la sud de satul Slobozia
Cremene a raionului Soroca. In rezultatul incercarilor s-a stabilit, ca roca de nisip si pietris in mediu din 64,5%
fractie de pietris si 35,5% fractie de nisip.

Cazul:3

Mina de piatra din Cricova

Mineral.S.A
Amplasamentul intreprinderi este desfasurat pe un sector de 268 hectare.
Societatea pe actiuni pentru extragerea blocurilor de constructie „MINERAL” inregistrata la Camera
Inregistrari de Stat pe linga Ministerul Justitieia Republicii Moldova din 17.10.1995, Cod fiscal
1003600060507.

Anul infiintari a primei Mine de piatra din Cricova se considera septembrie 1946.
Locurile de munca a minerilor erau luminate cu lampade de alimentare cu gaz si minerii taiau manual cu
ferastraul cite 15-20 blocuri mici din piatra naturala.
La sfirsitul anului 1953 s-a introdus extragerea piеtrei cu ajutorul masini de taiat piatra inventata de
C.Galaninii care a lichidat munca manuala. Datorita acestei tehnologii din 1946 pina 1975 productivitatea
extrageriei pietrei a fost majorata de 17 ori.
Daca in anul 1953 volumul extras constituia 5000 m3 piatra de constructie ,atunci in 1974-159000 m3 .
In 1975 a fost constituita Asociatia Minelor din or.Cricova, in care au intrat : minele de extragere a pietrei
din Cricova, Milesti-Mici,