Obstacole în comunicare

Ori de câte ori scriem sau vorbim, încercând să convingem, să

explicăm, să influențăm, să educăm sau să îndeplinim orice alt obiectiv, prin
intermediul procesului de comunicare urmărim întotdeauna câteva scopuri
principale: să fim receptați (auziți sau citiți), să fim înțeleși, să fim aceptați
să provocăm o reacție ( o schimbare de comportament sau atitudine).
Atunci când nu reușim să atingem nici unul dintre aceste obiective,
înseamnă că ceva în derularea comunicării nu funcționează corespunzător,
adică ceva a interferat în transiterea mesajelor. Orice interferează cu procesul
de comunicare poartă denumirea de barieră în calea comunicării.
Barierele în comunicare se produc atunci când receptorul mesajului
comunicat nu receptează sau interpretează greșit sensul pe care emițător a
vut sa i-l dea. Scopul studierii comunicării.
Obstacolele în comunicare se produc atunci când receptorul mesajului
comunicat nu receptează sau interpretează greșit sensul pe care emițător a
vrut să-l dea. Scopul studieriicomunicării este acela de a readuce cauzele
care provoacă aceste fenomene. Barierele pot fi găsite în orice sistem
comunicațional și de aceea e mai corect să spunem că mesajul transmis nu e
niciodată mesaj receptat. Ideal ar fi ca tot ce se emite să fie și recepționat,
dar practic este imposibil pentru că nu tot ce există în intențiile emițătorului
s regăsește în așteptările receptorului, fiecare om având un cadru de
referință propriu ( și chiar limitat), iar sensurile în care se realizează
comunicarea diferă de la individ la individ.
Formarea competențelor comunicative constituie un obiectiv major în
cunoașterea realității. Una dintre căile principale e antrenare a comunicării
constă în idenificarea blocajelor care reduc semnificativ fidelitatea sau
eficiența transferului de mesaj. Obstacolele comunicării pot avea asemenea
intensitatea , încât între informația transmisia și mesajul perceput să existe
diferențe vizibile. Perturbațiile pot fi de natură internă-fiziologică,
perceptive, semantice, interpersonale sau intrapersonale și de natura externă-
apărute în mediul fizic în care are loc comunicarea (poluarea fonică
puternică, întreruperi succesive ale procesului de comunicare etc.).
De-a lungul timpului specialiștii în acest domeniu au fost și sunt
preocupați de abordarea anumitor aspecte ale comunicării ce îngreunează
procesul de comunicare, căutând soluții pentru neutralizarea factorilor care
le generează sau, cel puțin diminuarea influențelor acestora. Ei au realizat o
serie de taxonomii care fac trimitere la personalitatea umană, în ansamblu ei.

Obstacolele comunicării din perspectiva complexelor personale

Sunt identificate în raporturilor interumane Edouard Limbon
identifică patru tipuri de obstacolele personle care blochează comunicarea:
a.Obstacole cauzate de contextul social-face referire la condițiile de
trai ale individului într-un tip de societate sau mediu nestisfăcător pentru el.
 Conflictul de valori și lipsa cadrelor de referință apare atunci
când persoanele nu pot admite și aderă la scările de valori, la
ideologiile societății în care trăiesc, deoarece nu se pot regăsi pe
sine.
 Condiționarea și manipularea prin mass-media apare dacă
indivizii nu dau dovadă de spirit critic și de luciditate față de
informațiile propuse de mass-media.
 Prejudecățile sau ideile gata confecționate sunt raportate la
tradițiile ce îș iau rădăcinile într-un trecut mai mult sau mai
puțin îndepărtat. Adoptarea unei atitudini nonconformiste față
 de norme și prejudecăți conduce, deseori, la o comunicare
neeficientă.
 Diferențele culturale. O cultură diferită de cea în care fost
crescută persona constituie o viziune diferită asupra lumii, un
sistem diferit de valori și de ideologiii, ceea ce fac dificilă
comunicarea.

b. Bariere cauzate de frică endemică. Se referă la teama pe care încearcă

anumiți membri ai societății, de regulă, cei mai vulnerabili, cei care au unele
sensibilități personale.
 Înfruntrarea poate provoca unor indivizi reaacții de teamă, adesea
imprevizibile. Aceștia au tendința de a considera interlocutorul un
judecător, un om cu atitudine critică, ceea ce conduce la timiditate.
Respectiva situație determină persoanele să fie retrase, închise și
mereu gata să apere.
 Agresiitatea face ca o comunicare să se transforme într-o stare
conflictuală.
 Principiul competiției poate fi o barieră în comunicare dacă vizează în
special dominarea, învingerea și mai puțin progresul ca atare. În cazul
când competiția este corectă, constructivă,bazată pe valori autentice,
ea este stimulativă, condiționând afirmarea și valorificarea
interlocutorilor.
 Rezistența la schimbare apare deoarece orice modificare provoacă
teama, anxietate, implicând necunoscutul și asumarea de riscuri.