Ori de câte ori scriem sau vorbim, încercând să convingem, să
explicăm, să influențăm, să educăm sau să îndeplinim orice alt obiectiv, prin intermediul procesului de comunicare urmărim întotdeauna câteva scopuri principale: să fim receptați (auziți sau citiți), să fim înțeleși, să fim aceptați să provocăm o reacție ( o schimbare de comportament sau atitudine). Atunci când nu reușim să atingem nici unul dintre aceste obiective, înseamnă că ceva în derularea comunicării nu funcționează corespunzător, adică ceva a interferat în transiterea mesajelor. Orice interferează cu procesul de comunicare poartă denumirea de barieră în calea comunicării. Barierele în comunicare se produc atunci când receptorul mesajului comunicat nu receptează sau interpretează greșit sensul pe care emițător a vut sa i-l dea. Scopul studierii comunicării. Obstacolele în comunicare se produc atunci când receptorul mesajului comunicat nu receptează sau interpretează greșit sensul pe care emițător a vrut să-l dea. Scopul studieriicomunicării este acela de a readuce cauzele care provoacă aceste fenomene. Barierele pot fi găsite în orice sistem comunicațional și de aceea e mai corect să spunem că mesajul transmis nu e niciodată mesaj receptat. Ideal ar fi ca tot ce se emite să fie și recepționat, dar practic este imposibil pentru că nu tot ce există în intențiile emițătorului s regăsește în așteptările receptorului, fiecare om având un cadru de referință propriu ( și chiar limitat), iar sensurile în care se realizează comunicarea diferă de la individ la individ. Formarea competențelor comunicative constituie un obiectiv major în cunoașterea realității. Una dintre căile principale e antrenare a comunicării constă în idenificarea blocajelor care reduc semnificativ fidelitatea sau eficiența transferului de mesaj. Obstacolele comunicării pot avea asemenea intensitatea , încât între informația transmisia și mesajul perceput să existe diferențe vizibile. Perturbațiile pot fi de natură internă-fiziologică, perceptive, semantice, interpersonale sau intrapersonale și de natura externă- apărute în mediul fizic în care are loc comunicarea (poluarea fonică puternică, întreruperi succesive ale procesului de comunicare etc.). De-a lungul timpului specialiștii în acest domeniu au fost și sunt preocupați de abordarea anumitor aspecte ale comunicării ce îngreunează procesul de comunicare, căutând soluții pentru neutralizarea factorilor care le generează sau, cel puțin diminuarea influențelor acestora. Ei au realizat o serie de taxonomii care fac trimitere la personalitatea umană, în ansamblu ei.
Obstacolele comunicării din perspectiva complexelor personale
Sunt identificate în raporturilor interumane Edouard Limbon identifică patru tipuri de obstacolele personle care blochează comunicarea: a.Obstacole cauzate de contextul social-face referire la condițiile de trai ale individului într-un tip de societate sau mediu nestisfăcător pentru el. Conflictul de valori și lipsa cadrelor de referință apare atunci când persoanele nu pot admite și aderă la scările de valori, la ideologiile societății în care trăiesc, deoarece nu se pot regăsi pe sine. Condiționarea și manipularea prin mass-media apare dacă indivizii nu dau dovadă de spirit critic și de luciditate față de informațiile propuse de mass-media. Prejudecățile sau ideile gata confecționate sunt raportate la tradițiile ce îș iau rădăcinile într-un trecut mai mult sau mai puțin îndepărtat. Adoptarea unei atitudini nonconformiste față de norme și prejudecăți conduce, deseori, la o comunicare neeficientă. Diferențele culturale. O cultură diferită de cea în care fost crescută persona constituie o viziune diferită asupra lumii, un sistem diferit de valori și de ideologiii, ceea ce fac dificilă comunicarea.
b. Bariere cauzate de frică endemică. Se referă la teama pe care încearcă
anumiți membri ai societății, de regulă, cei mai vulnerabili, cei care au unele sensibilități personale. Înfruntrarea poate provoca unor indivizi reaacții de teamă, adesea imprevizibile. Aceștia au tendința de a considera interlocutorul un judecător, un om cu atitudine critică, ceea ce conduce la timiditate. Respectiva situație determină persoanele să fie retrase, închise și mereu gata să apere. Agresiitatea face ca o comunicare să se transforme într-o stare conflictuală. Principiul competiției poate fi o barieră în comunicare dacă vizează în special dominarea, învingerea și mai puțin progresul ca atare. În cazul când competiția este corectă, constructivă,bazată pe valori autentice, ea este stimulativă, condiționând afirmarea și valorificarea interlocutorilor. Rezistența la schimbare apare deoarece orice modificare provoacă teama, anxietate, implicând necunoscutul și asumarea de riscuri.