Referate.wyz.

ro

Biserica Ortodoxă

Reprezentarea răsăriteană a botezului lui Isus Hristos

Biserica Ortodoxă (cunoscută și ca Biserica Ortodoxă Răsăriteană sau Biserica Greco-

Ortodoxă), este o comunitate de credință creștină. Creștinii ortodocși sunt organizați în biserici
ortodoxe naționale autocefale (greacă, rusă, română, sârbă etc.), aflate în comuniune liturgică
(euharistică) unele cu altele. Între bisericile ortodoxe naționale, primatul onorific este deținut de
Patriarhia Ecumenică a Constantinopolului. După numărul de credincioși, ortodocșii formează în
lume a doua comunitate creștină, după Biserica Catolică.

Numele de Ortodoxie vine din limba greacă, de la ορθο (ortho - drept, corect) și δοξα
(doxa - slăvire sau, într-un înțeles mai general, opinie), traducându-se deci literal „dreapta-
slăvire”, cu înțelesul de „credință, opinie corectă”, sau „dreapta-credință”. Este de menționat că
și unele din celelalte biserici creștine își consideră propriile învățături ca fiind drepte, sau chiar
singurele drepte.

Bisericile Ortodoxe Răsăritene reunesc astăzi o parte importantă a credincioșilor creștini.

Istoric și cultural, ele sunt purtătoare ale unei tradiții bogate, dezvoltate de-a lungul a două
milenii de viață creștină într-o largă zonă geografică.

Fundamentele teologiei creștine ortodoxe au fost stabilite la primele șapte sinoade

ecumenice, ținute între secolele al IV-lea și al VIII-lea. Din motive religioase, dar și politice,

Referate.wyz.ro
Referate.wyz.ro

geografice și culturale, între biserica apuseană (romano-catolică) și cea răsăriteană (greco-

ortodoxă) s-a produs o separare în 1054 , cunoscută sub numele de Marea Schismă . În urma
acestui eveniment, atât Biserica Ortodoxă, cât și cea Catolică se consideră a fi singura biserică
universală (καθολικι - catolică sau „sobornicească”) și apostolică, ca și deținătoarea dreptei
credinței (Ορθόδοξια - ortodoxă). Spre deosebire de biserica Romei, ce pune accentul pe
universalitate (catolicitate), cea ortodoxă pune accentul pe puritatea credinței, de unde diferența
de nume.

Biserica Ortodoxă (în integralitatea bisericilor locale ce o compun) consideră că are la

bază succesiunea apostolică neîntreruptă începută de la apostoli.

Prezența Bisericii Ortodoxe este dominantă în zone ce s-au aflat în spațiul cultural al
imperiilor bizantin și rus: Europa de Est și de Sud-est, Asia, părți ale Orientului Mijlociu și ale
Africii. În prezent, numărul de credincioși ortodocși este majoritar în Belarus, Bulgaria, Georgia,
Grecia, Macedonia, Republica Moldova, România, Rusia, Serbia, Muntenegru și Ucraina. Mari
comunități de creștini ortodocși trăiesc și în Albania (aprox. 30%), Bosnia (31,4 %), precum și în
unele state care au aparținut Rusiei țariste, respectiv Uniunii Sovietice (Țările baltice și Asia
Centrală). Prezențe ortodoxe semnificative se găsesc în multe alte țări din America de Nord,
Europa de Vest etc., datorate în special comunităților formate prin emigrarea est-europenilor.

Dogma ortodoxă
Biserica Ortodoxă a celor șapte Sinoade Ecumenice are la bază Vechiul și Noul
Testament. Conducătorul ("capul") ei este Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, „Păstorul cel bun”,
care îndrumă credincioșii, mădularele vii ale Bisericii, pe calea spre mântuire. Biserica Ortodoxă
a celor șapte sinoade ecumenice recunoaște un același Dumnezeu treimic, Tatăl, Fiul și Sfântul
Duh, întreit în ipostas (persoane), dar unul în ființă (esență), Dumnezeu atotputernic, preexistent
lumii și complet independent în raport cu orice, deosebindu-se astfel fundamental de religiile
naturale, în care dumnezeul / dumnezeii iau naștere într-un univers preexistent.

Teologia Bisericii Ortodoxe, a celor șapte sinoade are la bază dragostea, căci "Dumnezeu
este iubire", I Ioan IV:8 (I Ioan 4, 8) și este reluat în scrierile teologilor ortodocși, care afirmă că
Dumnezeu este iubirea. Iubirea a fost propovăduită și arătată prin fapte de Iisus Hristos,
considerat unul din cele trei ipostasuri (persoane) ale Sfintei Treimi, care s-a coborât pe pământ
și s-a întrupat ca om, și-a jertfit viața și a luat asupra lui păcatele oamenilor pentru a îi mântui de
păcat, iar prin învierea sa a transfigurat și îndumnezeit (θεοσισ) trupul omenesc luat. Astfel,
definitorie pentru înțelegerea în ortodoxie a venirii lui Hristos în trup este formula Sf. Atanasie
cel Mare: "Dumnezeu a devenit om pentru ca și omul să poată deveni dumnezeu". Prin vorbă și
faptă, Hristos a arătat că se poate trăi în lume făcând voia lui Dumnezeu („Acestea vi le-am grăit,
ca întru mine pace să aveți. În lume necazuri veți avea; dar îndrăzniți. Eu am biruit lumea. ”, Ioan
16,33) și a scos în evidență din cele zece porunci două, dar care cuprind totul și care îl fac pe cel
ce le îndeplinește să le facă în mod automat și pe restul: dragostea de Dumnezeu și de
aproapele („El i-a răspuns: Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot
sufletul tău și cu tot cugetul tău. Aceasta este marea și întâia poruncă. Iar a doua, la fel ca
aceasta: Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți. În aceste două porunci se cuprind toată
legea și prorocii.”, Matei 22, 37-40).

Referate.wyz.ro
Referate.wyz.ro

Teologia acestei Biserici se bazează pe scrierile Bibliei, pe Tradiția Bisericii și pe trăirea

vieții religioase în cadrul Bisericii, singurul loc în care Biblia poate fi corect înțeleasă. Se acordă
o mare importanță Sfintei Împărtășanii, eveniment în urma căruia credincioșii se unesc spiritual
și material cu Iisus Hristos.

Virtuțile (faptele bune) au o importanță mântuitoare, acestea făcând parte din procesul de
sfințire (teologie) (împărțit teologic în trei etape: curățire, luminare și îndumnezeire). Lucrarea
virtuților se face și în referire la episodul judecății universale, formulată în Evanghelia după
Matei, capitolul XXV.

Între Biserica Ortodoxă a celor șapte sinoade pe de o parte, și catolicism pe de altă parte,
există deosebiri (a se vedea legăturile indicate în continuare). Vom menționa doar una: ortodocșii
consideră că Biserica este formată din mulțimea credincioșilor – mădulare vii – al cărei cap este
Iisus Hristos – Mirele. În acest context, Biserica, ca și clădire și ca organizare administrativă are
un rol subordonat, de a sprijini viața duhovnicească a mulțimii credincioșilor conduse de
„Păstorul cel bun”.

Conform istoricului Eusebiu, creștinismul ar fi fost adus în Dobrogea chiar de apostolul

Andrei, deci foarte de timpuriu. Prima mențiune scrisă privind martiriul unor creștini pe teritoriul
românesc datează din anul 290 și se referă la doi mucenici răsăriteni, Epictet și Astion. Trăirea în
spiritul învățăturii lui Iisus a devenit însă mod de viață și pentru un mare număr de locuitori ai
meleagurilor românești. Ca dovadă, Biserica Ortodoxă Română a canonizat mai mulți sfinți și
mucenici, ultimul dintre aceștia fiind monahul Gheorghe de la Cernica (în 2005, fiind sărbătorit
pe 3 decembrie).

Diferențe confesionale
Față de Bisericile vechi-orientale sau necalcedoniene

Bisericile vechi-orientale (care își păstrează în titulatura oficială numele "ortodox", dar
nu sunt comuniune liturgică cu Biserica Ortodoxă și nu se consideră o parte constituentă a
acesteia) s-au despărțit de ortodoxia răsăriteană în secolul al V-lea, refuzând să accepte cel de-al
Patrulea Sinod Ecumenic, de la Calcedon, precum și pe cele care au urmat. Ele sunt Biserica
Coptă, Armeană, Siro-iacobită, Etiopiană, Eritreană și Indiană.

Diferența principală este una ce ține de hristologie. Biserica Ortodoxă susține, conform
hotărârilor Sinodului de la Calcedon, că Hristos are două naturi (φισισ - firi), omenească și
dumnezeiască, "nedespărțite, neîmpărțite, neamestecate și neschimbate". Bisericile
necalcedoniene contestă această învățătură, fie într-o formă radicală numită monofizitism
(Dumnezeu fiind considerat a avea o singură natură/fire, cea dumnezeiască), fie într-o formă mai
moderată numită miafizitism (Dumnezeu fiind considerat a avea o singură natură, dar compusă).

Deși începând cu secolul al XX-lea se poartă un dialog teologic susținut între Biserica
Ortodoxă și cele vechi-orientale, momentan el nu a dus la nici un rezultat acceptat universal de
către cea dintâi.

Referate.wyz.ro
Referate.wyz.ro

Față de Biserica Anglicană

Deși la începutul secolului al XX-lea se considera că diferențele dogmatice păreau să fi

dispărut, vorbindu-se chiar de o iminentă unire între ortodoxie și anglicanism, în urma evoluțiilor
acestuia din urmă după cel de-al Doilea Război Mondial s-a ajuns la o serie de poziții
ireconciliabile, nemaiputându-se vorbi de un crez comun. Pe lângă amplificarea în anglicanism
unor învățături de credință (neo)protestante, diferendul fundamental cu ortodoxia este dat de
viziunea diferită a anglicanilor în privința hirotoniei femeilor și a acceptării homosexualității.

Față de Biserica Catolică

Între Biserica Ortodoxă și Biserica Romano-Catolică există o sumă de deosebiri

doctrinare. Cele mai cunoscute dintre ele poartă numele de punctele florentine. Acestea sunt:

 nerecunoașterea primatului episcopului Romei asupra celorlalți episcopi (în Biserica

Ortodoxă, toți arhiereii, indiferent de titlul purtat - patriarh, mitropolit, arhiepiscop,
episcop - sunt considerați egali);

 nerecunoașterea adăugării Filioque din Crez (considerat în Biserica Ortodoxă o învățătură

greșită, cu profunde implicații teologice);

 nerecunoașterea validității folosirii la Euharistie a azimei, adică a pâinii nedospite,

folosită de Biserica Catolică (Biserica Catolică recunoaște ca validă atât folosirea pâinii
azime cât și a celei fermentate);

 nerecunoașterea existența Purgatoriului (considerat în Biserica Romano-Catolică a fi un

loc de mijloc între rai și iad, în care sufletele celor decedați se purifică până la intrarea în
Rai).

Alte diferențe față de Catolicism considerate importante de Biserica Ortodoxă sunt:

 infailibilitatea ex-cathedra a Papei (Biserica Ortodoxă consideră că nu poate exista o

persoană infailibilă, indiferent de poziția eclezială pe care o deține);

 harul sau grația creată (Biserica Ortodoxă consideră că harul sau energia dumnezeiască
este necreată, ca mijloc prin care Dumnezeu se împărtășește pe sine oamenilor);

 neprihănita zămislire sau imaculata concepție a Fecioarei Maria (Biserica Ortodoxă

consideră că toți oamenii, inclusiv Născătoarea-de-Dumnezeu, au fost zămisliți și s-au
născut având păcate; ulterior, prin conlucrare - συνεργια - cu Dumnezeu pot ajunge la
sfințenie);

 thesaurus meritorum (tezaurul de merite) ale sfinților - din a cărui supra-abundență,

consideră Biserica Catolică, ar putea lua și restul credincioșilor, - precum și indulgențele
(Biserica Ortodoxă consideră că virtuțile sunt personale și nu pot fi "împrumutate" sau
"dăruite"; mântuirea este o conlucrare personală a unui om cu Dumnezeu);

Referate.wyz.ro
Referate.wyz.ro

 celibatul clericilor (Biserica Ortodoxă acceptă căsătoria preoților și diaconilor, cu

condiția să se facă înainte de hirotonia acestora);

 practica botezului prin stropire sau turnare (Biserica Ortodoxă practică botezul prin
întreită afundare, ce simbolizează îngroparea și învierea lui Hristos).

Biserica Ortodoxă consideră că una dintre deosebirile cele mai importante constă în
formula filioque ("și de la Fiul"), care a fost adăugată de către Biserica Catolică la Simbolul
Credinței definit de cele șapte Sinoade Ecumenice. Adăugarea se referă la Duhul Sfânt și afirmă
că El purcede nu numai din Tatăl, ci și din Fiul. Ea se bazează pe Evanghelia lui Ioan Ioan, 15
26, în care Iisus Hristos învață ucenicii spunându-le: „Iar când va veni Mângâietorul, pe Care Eu
îl voi trimite vouă de la Tatăl, Duhul adevărului, Care de la Tatăl purcede, Acela va mărturisi
despre Mine”. Catolicii interpretează textul în sensul că dacă Iisus trimite Duhul, aceasta ar
implica faptul că Sfântul Duh ar purcede din Fiul. Ortodocșii subliniază faptul că trimiterea nu
este același lucru cu purcederea, că faptul că Duhul Sfânt a fost trimis nu implică faptul că în
mod obligatoriu El ar fi și purces din Fiul. Dacă se omite sublinierea „care din Tatăl purcede”,
fraza în sine nu oferă în realitate un argument definitiv nici uneia dintre concepții, ea fiind
valabilă în ambele cazuri. Iar dacă se ia în considerare textul ”care din Tatăl purcede” – cum este
de altfel normal să se procedeze – apare întrebarea că de ce Iisus Hristos odată ce a considerat
necesar să afirme purcederea Duhului Sfânt din Tatăl, nu a menționat și purcederea din Fiul. Un
alt aspect foarte important subliniat de Biserica Ortodoxă este acela că, dacă Duhul Sfânt ar
purcede și din Fiul, El ar apare a Îi fi subordonat. Se observă faptul că a trimite pe cineva nu
înseamnă subordonare, pentru că poate apare și între persoane egale, în timp ce purcederea
Duhului Sfânt din Fiul ar putea semnifica un grad de subordonare, fapt care ar fi în contrazicere
cu dogma că cele Trei Persoane sunt întru totul egale.

O cercetare a documentelor relevă faptul că în epoca în care s-a formulat doctrina filioque
Vestul era confruntat cu necesitatea combaterii unor erezii, astfel încât a apărut posibilitatea ca
din dorința de a sublinia anumite aspecte să se ajungă la formulări cu înțelesuri nedorite. Se pare
că doctrina a apărut în Spania. Adăugarea a fost aprobată în anul 809 de către Conciliul de la
Aachen și a fost examinată de Papa Leon al III-lea, care deși ar fi aprobat doctrina, ar fi interzis
totuși în mod expres inserarea ei în Crez. Atitudinea Papei se vede și mai clar în decizia pe care a
luat-o cu acel prilej, de a se scrie pe două tăblițe de argint Crezul fără adăugire în limbile latină și
greacă, pe care a dat ordin să fie așezate pe pereții Catedralei Sfântul Petru din Roma.

Față de Biserica Luterană

 nerecunoașterea tezei lui Luther Sola Scriptura (Biserica Ortodoxă alătură învățăturilor
Bibliei și predania sau tradiția bisericească);

 respingerea tezei Sola Fide - îndreptățirea doar prin credință (Biserica Ortodoxă
consideră că mântuirea este o conlucrare divino-umană, care implică atât credința corectă
a omului - orthodoxia, cât și aplicarea corectă a acestei credințe - orthopraxia);

 nerecunoașterea desființării preoției sacramentale (sfințitoare) din luteranism;

Referate.wyz.ro
Referate.wyz.ro

 nerecunoașterea desființării monahismului (călugăriei);

 nerecunoașterea a doar două Taine, botezul și euharistia, în luteranism (Biserica Ortodoxă

are șapte taine principale - botezul, mirungerea, cununia, preoția, spovedania,
împărtășania și maslul, - dar nu reduce în mod absolut numărul lor la acestea, la ele
adăugându-se alte "ierurgii", precum sfințirea apei sau aghiasma, monahismul,
înmormântarea etc.)

Biserica Suediei are un episcop care este lesbiană, în timp ce bisericile ortodoxe privesc
homosexualitatea drept păcat și nu permit femeilor să devină preoți sau episcopi.

Față de Biserica Calvină (reformată)

În plus față de diferențele amintite mai sus, ce privesc Luteranismul, Biserica Ortodoxă
respinge credința calvină în predestinarea omului (potrivit căreia destinul omului este
predestinata de om , fără a se putea schimba ) și susține libertatea deplină a acestuia de a își alege
singur propriul destin .

Față de Bisericile neoprotestante

Pe lângă deosebirile esențiale arătate mai sus privind învățăturile Sola Scriptura și Sola
Fide, mai există o multitudine de diferențe, care variază în funcție de denominația
neoprotestantă. Dintre acestea, amintim:

 cinstirea Fecioarei Maria ca Născătoare-de-Dumnezeu (întemeiată pe Luca 1:42 și

practica Bisericii primare);

 închinarea la icoane, chipuri ale lui Iisus Hristos, Maicii Domnului și ale sfinților,
considerate de Biserica Ortodoxă un simbol al persoanei reprezentate; astfel, închinarea
nu se adresează materiei icoanei, ci celui reprezentat;

 închinarea la moaștele sfinților (Biserica Ortodoxă consideră că aceștia, asemeni lui

Hristos în Schimbarea la Față, și-au preschimbat și transfigurat întreg trupul, prin lucrarea
harului dumnezeiesc, acesta devenind astfel nestricăcios; închinarea la sfinți este, astfel, o
cinstire a lui Dumnezeu, prezent prin harul dumnezeiesc din acele oseminte sau moaște).

 Biserica Ortodoxă respinge interpretarea simbolică a Euharistiei, considerând că pâinea și

vinul se preschimbă la Liturghie în adevăratul trup și sânge al lui Hristos.

 Biserica Ortodoxă practică botezul copiilor, bazându-se pe obiceiul Bisericii primare,

când o întreagă familie, indiferent de vârsta membrilor săi, se convertea la creștinism, dar
acceptă și botezul adulților.

Unele grupări neoprotestante acceptă căsătoria între homosexuali (considerată un păcat

de Biserica Ortodoxă și, de majoritatea bisericilor neoprotestante).

Referate.wyz.ro
Referate.wyz.ro

Biserica ortodoxă în ziua de azi

Există astăzi 14 biserici ortodoxe locale autocefale și 2 autonome, aflate între ele în
comuniune euharistică; mai sunt, de asemenea, una a cărei autocefalie este parțial recunoscută și
5 cu autonomie parțial recunoscută. O serie de comunități ortodoxe, datorită unor probleme
canonice, se află în afara acestei comuniuni liturgice, dar împărtășesc aceeași credință dogmatică
(vezi lista de mai jos).

Bisericile Ortodoxe aflate în comuniune

Mai jos sunt enumerate bisericile autocefale ortodoxe aflate în deplină comuniune, în
ordinea onorifică dintre acestea. Unele dintre ele conțin eparhii autonome sau semi-autonome,
enumerate alături de bisericile la care sunt subordonate.

Biserici autocefale (de sine stătătoare):

 Patriarhia Ecumenică a Constantinopolului

 Patriarhia Alexandriei și a toată Africa

 Patriarhia Antiohiei și a tot Răsăritul

 Patriarhia Ierusalimului și a toată Palestina

 Biserica Ortodoxă Rusă

 Biserica Ortodoxă Sârbă

 Biserica Ortodoxă Română

 Biserica Ortodoxă Bulgară

 Patriarhia Georgiei

 Biserica Ciprului

 Biserica Ortodoxă Greacă

 Biserica Ortodoxă Albaneză

 Biserica Ortodoxă Poloneză

 Biserica Cehiei și Slovaciei

Referate.wyz.ro
Referate.wyz.ro

Biserici autonome (cu organizare de sine stătătoare, dar al căror primat este ales de o
biserică autocefală):

 Biserica Sinaiului (autonomă, în cadrul Patriarhiei Ierusalimului)

 Biserica Finlandei (autonomă, în cadrul Patriarhiei Constantinopolului)

Un statut aparte are Biserica Ortodoxă Rusă din afara Rusiei, semi-autonomă, înființată în
1922 printr-un decret al Patriarhului Moscovei, care, de-a lungul vremii a păstrat comuniunea
euharistică doar cu Patriarhia Sârbă și Patriarhia Ierusalimului, dar și (până în 2007) cu o serie de
Biserici aflate în afara acestei comuniuni (Bisericile de stil vechi din Grecia, România și
Bulgaria). În 17 mai 2007, Biserica Rusă din afara Rusiei s-a reunit cu Patriarhia Rusă.

Biserici parțial recunoscute

 Biserica Ortodoxă din America (autocefală, recunoscută doar de bisericile rusă, bulgară,
georgiană, poloneză și ceho-slovacă) (include o serie de arhiepiscopii și episcopii
autonome, recunoscute doar de Biserica Ortodoxă din America)

o Biserica Japoniei (autonomă, în cadrul Patriarhiei Moscovei; recunoscută doar de

aceasta)

o Biserica Ucrainei (autonomă, în cadrul Patriarhiei Moscovei; recunoscută doar de

aceasta)

o Biserica Estoniei (autonomă, în cadrul Patriarhiei Constantinopolului; recunoscută

doar de aceasta)

o Arhiepiscopia Ohridei (autonomă, în cadrul Patriarhiei Sârbe; recunoscută doar de

aceasta)

o Mitropolia Basarabiei (autonomă, în cadrul Patriarhiei Române; recunoscută doar

de aceasta)

Comunități ortodoxe care nu se află în comuniune cu cele de mai sus

O parte din aceste comunități s-au despărțit de una din bisericile autocefale menționate
anterior pe motive administrative; în cazul lor, ele se suprapun peste o eparhie deja existentă a
bisericii de care s-au separat (Patriarhia Bulgară a Patriarhului Simeon; Patriarhia Ucraineană a
Patriarhului Filaret; Biserica Ortodoxă Ucraineană Autocefală; Biserica Ortodoxă Bielorusă
Autocefală; Biserica Ortodoxă Macedoneană - MPK; Biserica Ortodoxă Muntenegreană). Altele
s-au despărțit din cauza unor diferențe de interpretare și aplicare a tradiției și canoanelor
(Bisericile Ortodoxe de stil vechi din Grecia, România, Bulgaria etc.)

Referate.wyz.ro
Referate.wyz.ro

Există și alte numeroase grupări care se autointitulează ortodoxe, precum, în România,

"Biserica Creștinilor Ortodocși Tradiționali a Valahilor de Pretutindeni" a lui Ioan Preoteasa.

Critici
Deși s-a considerat păstrătoarea dreptei credințe, biserica ortodoxă, dar și reprezentanții
ei au săvârșit anumite fapte reprobabile, cel puțin din punctul de vedere al criticilor. Astfel
uciderea savantei Hypatia din Alexandria este atribuită unui grup de creștini copți, instigați de
Chiril, patriarhul Alexandriei. Același Chiril din Alexandria poate fi considerat și unul din
promotorii antisemitismului: pentru a pune capăt conflictelor dintre creștini și evrei, decide
alungarea din oraș a acestora din urmă.

În lucrarea sa, Adversus Judaeos, Ioan Gură de Aur, arhiepiscop de Constantinopol, incită
la ură religioasă împotriva evreilor. Astfel, în omiliile sale scria:

"Evreii își sacrifică copii diavolului; ei sunt mai răi decat lighioanele sălbatice. Sinagoga
este un bordel, un cuib de ticăloși, un templu dedicat idolatriei, o adunătura de evrei criminali,..."

Considerându-se "esența neamului românesc", "păstrătoarea tradițiilor acestuia",

Biserica Ortodoxă Română, în perioada ascensiunii mișcărilor de dreapta, s-a raliat mișcării
legionare.

Referate.wyz.ro