Definirea ordinii juridice a Comunitatilor Europene.

Continutul ordinii juridice

 

 
Ordinea juridica a Comunitatilor Europene desemneaza ansamblul de norme care
guverneaza raporturile stabilite de Comunitatile Europene cu statele membre, cu alte
organizatii internationale si cu persoanele fizice sau juridice apartinand sau nu statelor
membre ale Comunitatii Europene.1

Dreptul U.E. este constituit din reguli care pot fi repartizate în cinci categorii din punct
de vedere al fortei juridice.2

Primele se gasesc în tratatele constitutive si în instrumentele juridice care îi sunt

anexate sau care le-au modificat. Acest prim ansamblu formeaza dreptul originar, acest
termen fiind luat în sensul sau cronologic cât si tehnic.

Un al doilea ansamblu este constituit din acte unilaterale ale organelor comunitare.
Este, în general, desemnat sub numele de drept derivat pentru a indica natura si functia
sa de aplicare a precedentei categorii.

Un al treilea ansamblu este constituit din este constituit din normele de drept care
provin din angajamentele externe ale Comunitatilor (acordurile încheiate de Comunitati
cu state terte sau cu organizatii internationale, actele unilaterale adoptate prin organele
anumitor acorduri externe ale Comunitatilor, unele tratate încheiate de statele membre
cu statele trete).

O alta categorie a izvoarelor dreptului comunitar este alcatuita din acte precum:
Conventia comunitara, deciziile si acordurile convenite prin reprezentantii guvernelor
statelor membre reuniti în cadrul Consiliului, declaratiile, rezolutiile si luarile de pozitie
relative ale Comunitatilor. Practica le desemneaza sub denumirea de drept
complementar.

Acestor trei categorii li se adauga un drept jurisprudential constituit din deciziile Curtii
de Justitie care, alaturi de principiile generale de drept, constituie izvoare nescrise ale
dreptului comunitar.