Expresii

consacrate
 Călcâiul lui Ahile
Ahile este cunoscut ca un erou cu puteri
supranaturale din mitologia greacă, fiu al regelui
Peleus şi al nimfei Thetis. Aceasta din urmă a vrut
să-l facă nemuritor pe fiul ei, astfel că l-a cufundat
în apele râului Styx, râu atât de respectat de zeii
din mitologie, pentru puterea sa de a separa lumea
viilor de cea a morţilor. Singura parte a trupului lui
Ahile, care-l făcea vulnerabil în faţa morţii, era
călcâiul de care l-a ţinut mama sa în timpul
"botezului" în râu, deoarece acesta nu a fost
acoperit de apă.
 Așadar, călcâiul lui
Ahile este o expresie
consacrată, ale cărei
origini se află în
mitologia greacă și
care, astăzi, are sensul
de punct vulnerabil,
slăbiciune.
 Pânza Penelopei
Penelopa a fost soția lui Ulise, viteaz ce a
participat la războiul troian timp de 10 ani. În acest
timp, Penelopa, soția credincioasă a lui Ulise, a fost
asaltată de pețitori care îi cereau să se hotărască și să
aleagă pe unul dintre ei drept soț, considerând că
Ulise și-a pierdut viața.
Penelopa a promis că își va alege soțul după ce va
termina de țesut pânza. Însă, ceea ce țesea ziua,
Penelopa desfăcea noaptea, întârziind cât mai mult
luarea unei decizii în speranța că soțul ei, Ulise, se va
întoarce.
 Prin urmare,
expresia „pânza
Penelopei” înseamnă
„pretext invocat de
cineva, aparent
credibil, dar care are
o rațiune ascunsă”.
 Firul Ariadnei
Ariadna este fiica regelui Minos al Cretei, cel căruia vestitul
sculptor şi arhitect Dedal îi construieşte un labirint în care să poată
fi închis Minotaurul - o creatură fabuloasă, pe jumătate om şi pe
jumătate taur. După ce cretanii lui Minos înving Atena, învingătorul
îşi obligă învinsul să trimită periodic câte şapte tineri atenieni şi
şapte fecioare spre a fi daţi pradă Minotaurului. Când vine rândul
celei de-a treia serii de sacrificaţi, Tezeu, fiul regelui Egeu al Atenei,
li se alătură tinerilor trimişi spre sacrificare şi promite să-l răpună pe
Minotaur.
Ajuns în Creta, Tezeu se îndrăgosteşte de Ariadna, fiica regelui
Minos, iar aceasta, răspunzând iubirii lui, îl ajută să iasă din labirint
după răpunerea monstrului. Ajutorul constă într-un ghem pe care
Tezeu îl deşiră până la locul unde se găseşteMinotaurul, după ce-l
fixează la intrarea în labirint.
 Ca expresie, „firul
Ariadnei” a ajuns să
desemneze în prezent
o soluţie ingenioasă
şi neaşteptată, pe care
ţi-o oferă cineva ca
să te scoată din
impas.
 Calul troian
Legenda începe cu competiția dintre 3 zeițe, Afrodita,
Hera și Atena. Fiecare vroia să câștige mărul de aur pe
care scria “pentru cea mai frumoasă”. Când tânărul prinț
troian Paris, judecătorul competiției, îi oferă mărul
Afroditei, aceasta îi dă posibilitatea să se căsătorească cu
Elena, cea mai frumoasă femeie din lume, care era soția
regelui grec Menelaus. Paris o răpește pe Elena și pleacă
cu ea în Troia, iar Menelaus trimite armată pentru a o
aduce înapoi. Și așa a început războiul dintre greci și
troieni, care a durat 10 ani. La sfârșitul celor 10 ani, armata
condusă de generalul grec Ulise era obosită iar soldații își
doreau să se întoarcă acasă. 
Troia se dovedise a fi o cetate fortificată, foarte greu de
cucerit. În aceste condiții, Ulise s-a rugat zeiței Atena,
cerându-i să-l ajute să cucerească Troia. Atena i-a dat ideea
construirii unui cal gigant din lemn, în interiorul căruia să
ascundă un grup de soldați de elită, iar restul armatei să
simuleze retragerea pe mare. Crezând ca a fost abandonat,
calul va fi luat în interiorul cetății, unde soldații ascunși în
cal vor ataca. Când a fost gata, 40 de soldați de elită, în
frunte cu Ulise, au intrat printr-o trapă secretă în interior,
ascunzându-se. Restul armatei, cu excepția unui singur
soldat, a mimat retragerea pe mare. Soldatul rămas i-a
convins pe cetățenii Troiei ca el a fost lăsat, împreună cu
calul, ca o jertfă pentru zeița Atena, pentru ca ea să nu se
înfurie pe ei, pentru că au fost lași și să nu răstoarne
ambarcațiunile.
 Folosim expresia
“calul troian” atunci
când rezolvarea unei
probleme s-a făcut
printr-un șiretlic, sau
când vrem să
sugerăm că, printr-
un fals dar, se poate
strica o relație sau o
situație, din interior.