Proiect Limba Latină

Proiect realizat de catre:

Fodor Emanuel Ionuț
Partea I Zeul Apollo

Apollo este, în mitologia greacă și în mitologia romană, zeul zilei, al luminii

și al artelor, al profeției, protector al poeziei și al muzicii, conducătorul
corului muzelor și personificare a Soarelui. Una dintre cele mai importante
și complexe divinități grecești, Apolo era venerat ca fiu al lui Zeus și al zeiței
Leto, și frate geamăn al lui Artemis. Văzut ca cel mai frumos dintre zei,
Apolo reprezenta idealul conceptului de kouros (tânăr nobil, atletic și fără
barbă).
Reprezentare

Apollo este reprezentat ca un tânăr atletic cu părul lung. El cântă la liră,

intrument făurit de zeul Hermes. Printre simbolurile sale se numără arcul cu
săgeți, dafinul, Pythonul și lira. Alături de sora sa, Artemis, cei doi înfățișează
cuplul Soare-Lună. Apollon este fondatorul Oracolului din Delphi.
 Reprezentare

Ca zeu reprezentant al cunoașterii și puterii, Apollo este văzut ca varianta masculină

a Atenei. Odraslele preferate ale lui Zeus erau mai împuternicite, dar și mai
însărcinate decât ceilalți Olimpieni. Astfel, Atena și Apollo erau deseori aleși ca
zeități protectoare a unor orașe importante. În timp ce Atena patrona peste Larisa,
Atena și Argos, Apollo era divinitatea simbol a Spartei. Atena aproba de obicei
deciziile lui Apollo, frații conlucrând să stabilească pacea și ordinea dictată de Zeus.
Partea a II-a. Eroul Tezeu

● Tezeu este un personaj imaginar din mitologia greacă, războinic și erou

atenian, fiind cel mai bine cunoscut pentru că l-a ucis pe Minotaur, o bestie
feroce pe jumătate om și pe jumătate taur, care trăia sub palatul regelui
Minos din Cnossos, cu ajutorul Ariadnei. Tezeu era fiul regelui atenian Egeu.
● Tezeu este venerat de ionieni și considerat de către atenieni drept marele lor
reformator: rege mitic al Atenei, el este făcut responsabil de unificarea
Atticei sub dominația ateniană.
 Legendă
Tezeu s-a alăturat unui grup de tineri atenieni care urmau să fie oferiți ca jertfă Minotaurului,
pe care apoi l-a ucis vitejește. După aceea a reușit să găsească ieșirea din labirint folosind un
fir pe care i-l dăruise fiica regelui Minos, Ariadna. Din păcate, la întoarcerea sa în Atena, a
uitat să ridice pe catargul corăbiei o pânză albă, așa cum îi promisese tatălui său, regele Egeu,
în caz că se va întoarce teafăr și nevătămat. Văzând o pânză neagră ridicată pe catargul corăbiei
și presupunând că Tezeu a murit, Egeu s-a aruncat de pe stânci în valurile mării, care de atunci
a căpătat numele de Marea Egee.

Tezeu este celebru și pentru isprăvile făcute în drum spre cetatea Atena. Acesta a ucis monștri
și tâlhari precum: uriașul Perifete (fiul lui Hefaistos), uriașul Sinis, tâlharul Sciron, regele tiran
Cercion (al cetatii Eleusis), scroafa ucigașă din miazănoapte și Procust.
Partea a III-a. Trei probleme ale Imperiului Roman
1. Invazia triburilor barbare

Romanii au înfruntat o răscoală din partea Germaniei la sfârşitul secolului al IV-lea, dar
în 410, Alaric, regele vizigot, a devastat Roma. Imperiul şi-a petrecut următorii ani sub
ameninţări constante înainte ca „Oraşul Etern” să se ridice din nou în 455, de data asta
de către vandali. Într-un final, în 476, liderul german Odoacru a pornit o revoltă şi l-a
detronat pe împăratul Romulus Augustulus. De atunci, niciun împărat roman nu a mai
domnit pe un loc al Italiei, fapt care i-a condus pe mulţi să menţioneze 476 ca fiind anul
în care Imperiul de Vest a primit lovitura mortală.
2. Creştinismul şi pierderea valorilor tradiţionale

Declinul Romei a venit împreună cu apariţia Creştinismului, iar câţiva spun că

creşterea noii credinţe a contribuit la prăbuşirea imperiului. Edictul din Milan a
legalizat Creştinismul în 313 şi mai târziu a devenit religia de stat în 380. Noua
credinţă a înlocuit religia romană, care prevedea imperiul ca având un status
divin şi, de asemenea, a schimbat gloria statului cu o divinitate unică. În timp ce
creştinismul poate să fi jucat un rol mic în reducerea virtuţii civice a romanilor,
mulţi cercetători afirmă că această influenţă a pălit în comparaţie cu factorii
militari, economici şi administrativi.
3. Slăbirea legiunilor romane

În timpul declinului, faţa puternică a legiunii începrea să se schimbe. Incapabilă

să recruteze destui soldaţi din oraşul roman, împăraţi precum Diocleţian şi
Constantin începeau să angajeze mercenari ca să se facă armele. Nivelul
legiunilor s-a mărit cu germanii gotici şi alţi barbari, atât de mult încât romanii
începeau să folosească termenul latin „barbar” în loc de „soldat”. De fapt, mulţi
dintre barbarii care au devastat Roma şi au tras în jos Imperiul de Vest şi-au
câştigat gradele militare în timp ce serveau pentru legiunile romane.