AHILE

Nașterea lui Ahile și educația sa[modificare | modificare sursă]

Ahile era fiul zeiței marine Thetis și al muritorului Peleus - regele mirmidonilor din Fthia (sud-
estul Tesaliei) și nepotul lui Zeus. Se spune că Thetis fusese râvnită atât de Zeus cât și
de Poseidon, însă cei doi au renunțat la ea în favoarea lui Peleus atunci când titanul Prometeu a
profețit că ea va aduce pe lume un fiu mai puternic decât tatăl lui. Atunci Zeus a dat-o de soție lui
Peleus, care a trebuit mai întâi să o învingă pe Thetis în luptă.

Când l-a născut pe Ahile, Thetis a vrut să-l facă nemuritor. Ahile a fost cufundat în întregime de
către mama sa în apele Styxului, însă i-a rămas afară călcâiul de care-l ținea Thetis. O altă
versiune spune că Thetis l-a uns pe băiat cu ambrozie și l-a așezat deasupra focului, pentru a-i
arde toate componentele de muritor ale corpului și pentru a-l purifica. Întreruptă însă de Peleus,
Thetis s-a înfuriat și a dat drumul copilului fără a fi terminat ritualul. Homer nu face nicio referire la
această invulnerabilitate în Iliada. Dimpotrivă, descrie o scenă în care Ahile este rănit (În Cartea
21, eroul peonian Asteropaeus, nepotul lui Axios - zeul unui râu - îl provoacă pe Ahile, în
apropierea râului Scamandru. El aruncă două sulițe, iar una îi rănește cotul lui Ahile provocându-i
sângerare).

Educația lui Ahile

(tablou de James Barry)
Copil fiind, Ahile a fost încredințat centaurului Chiron, care l-a crescut pe muntele Pelion. Acolo,
Ahile a învățat să tragă cu arcul, să vâneze lei și mistreți (la numai șapte ani), să fugă repede ca
o căprioară, dar și să cânte din liră și vocal. Ulterior, pentru a-l împiedica să participe la războiul
troian - unde știa că-și va găsi moartea, așa cum prorocise preotul Calhas, și încercând să
zădărnicească împlinirea destinului - Thetis și-a trimis fiul la curtea lui Lycomedes, regele
dolopilor din insula Skyros, care l-a ținut ascuns, deghizat în veșminte femeiești, printre fiicele lui.
Una dintre ele, Deidamia, i-a născut lui Ahile un fiu, pe Neoptolem (sau Pyrrhus). Între timp însă,
grecii pregăteau războiul împotriva Troiei. La chemarea lui Odiseu și Diomede (care l-au atras
printr-un vicleșug), Ahile se alătură armatelor grecești, în fruntea mirmidonilor, împreună cu
prietenul său Patrocle și cu bătrânul înțelept Fenix. La despărțire, odată cu plecarea flotei din
Aulida, Peleus îi dăruiește lui Ahile armele sale: armurile și sulița primite ca dar de nuntă și caii
primiți de la Poseidon.
Ahile în războiul troian[modificare | modificare sursă]
Conform lui Plutarh și a învățatului bizantin Ioannes Tzetzes, atunci când corăbiile aheilor au
ajuns la Troia, Ahile s-a luptat și l-a ucis pe Cicnos din Colones, un fiu al lui Poseidon. Cicnos era
invulnerabil, însă avea un punct slab, capul. După Dares Phrygius, tot Ahile este cel care l-a ucis
pe Troilos, cel mai tânăr fiu al lui Priam și al Hecubei, în templul zeului Apollo. Trolius avea
aproape douăzeci de ani, iar legenda spune că dacă ar fi ajuns la această vârstă Troia ar fi
devenit invincibilă.

Tot Ahile a cucerit și legendarul oraș Teba, unde domnea tatăl soției lui Hector, Andromaca. Ahile
l-a ucis pe Ection, regele Tebei și pe toți cei șapte fii ai acestuia. Regina, împreună cu toate
bogățiile din oraș, cu Chryseis - fiica lui Chryses, preotul lui Apollo - și cu Briseis au fost luate ca
pradă de război de către Ahile și mirmidonii săi. Dar Chryseis a fost dată lui Agamemnon.

Ahile în Iliada[modificare | modificare sursă]

Furia lui Ahile

(tablou de Giovanni Battista Tiepolo)
Iliada lui Homer este cea mai cunoscută relatare a faptelor lui Ahile din timpul războiului troian.
Epopeea homerică acoperă doar câteva săptămâni din cadrul războiului și nu prezintă moartea
lui Ahile. Începe cu retragerea din luptă a lui Ahile, după ce acesta s-a simțit dezonorat
de Agamemnon, comandantul aheilor. Agamemnon luase ca sclavă cu ceva timp în urmă pe
Chriseis. Chrises, tatăl acesteia, l-a rugat pe Agamemnon să îi înapoieze fata, dar rugămințile i-
au fost refuzate, iar Apollo a trimis asupra aheilor ciumă. În cele din urmă, Agamemnon a
renunțat la Chriseis dar și-a luat în schimb altă sclavă, pe Briseis, care îi aparținea însă lui Ahile.
Simțindu-se jignit de acest lucru, Ahile a refuzat să mai comande armata mirmidonilor (așa cum
va spune mai târziu, Ahile o iubea pe Briseis).

Sperând să-și mențină gloria chiar și în absența sa din luptă, Ahile i-a cerut mamei sale Thetis
să-l convingă pe Zeus să îi lase pe troieni să împingă armata grecească înapoi spre mare și
astfel să domine lupta. Troienii, conduși de Hector, au reușit să ajungă la corăbiile grecești și să
distrugă o parte din ele. Deoarece grecii se aflau aproape de o înfrângere grea, Ahile a îngăduit
prietenului său cel mai bun, Patrocle, să conducă armata mirmidonilor în luptă și să folosească
propria-i armură. Patrocle a reușit să-i împingă pe troieni dincolo de ziduri dar a fost ucis de
Hector înainte