Nașterea lui Ahile și educația sa[modificare | modificare sursă]

Ahile era fiul zeiței marine Thetis și al muritorului Peleus - regele mirmidonilor din Fthia (sud-
estul Tesaliei) și nepotul lui Zeus. Se spune că Thetis fusese râvnită atât de Zeus cât și
de Poseidon, însă cei doi au renunțat la ea în favoarea lui Peleus atunci când titanul Prometeu a
profețit că ea va aduce pe lume un fiu mai puternic decât tatăl lui. Atunci Zeus a dat-o de soție lui
Peleus, care a trebuit mai întâi să o învingă pe Thetis în luptă.

Când l-a născut pe Ahile, Thetis a vrut să-l facă nemuritor. Ahile a fost cufundat în întregime de
către mama sa în apele Styxului, însă i-a rămas afară călcâiul de care-l ținea Thetis. O altă versiune
spune că Thetis l-a uns pe băiat cu ambrozie și l-a așezat deasupra focului, pentru a-i arde toate
componentele de muritor ale corpului și pentru a-l purifica. Întreruptă însă de Peleus, Thetis s-a
înfuriat și a dat drumul copilului fără a fi terminat ritualul. Homer nu face nicio referire la această
invulnerabilitate în Iliada. Dimpotrivă, descrie o scenă în care Ahile este rănit (În Cartea 21,
eroul peonian Asteropaeus, nepotul lui Axios - zeul unui râu - îl provoacă pe Ahile, în apropierea
râului Scamandru. El aruncă două sulițe, iar una îi rănește cotul lui Ahile provocându-i sângerare).

Educația lui Ahile

(tablou de James Barry)
Copil fiind, Ahile a fost încredințat centaurului Chiron, care l-a crescut pe muntele Pelion. Acolo,
Ahile a învățat să tragă cu arcul, să vâneze lei și mistreți (la numai șapte ani), să fugă repede ca o
căprioară, dar și să cânte din liră și vocal. Ulterior, pentru a-l împiedica să participe la războiul troian
- unde știa că-și va găsi moartea, așa cum prorocise preotul Calhas, și încercând să zădărnicească
împlinirea destinului - Thetis și-a trimis fiul la curtea lui Lycomedes, regele dolopilor din insula
Skyros, care l-a ținut ascuns, deghizat în veșminte femeiești, printre fiicele lui. Una dintre
ele, Deidamia, i-a născut lui Ahile un fiu, pe Neoptolem (sau Pyrrhus). Între timp însă, grecii
pregăteau războiul împotriva Troiei. La chemarea lui Odiseu și Diomede (care l-au atras printr-un
vicleșug), Ahile se alătură armatelor grecești, în fruntea mirmidonilor, împreună cu prietenul
său Patrocle și cu bătrânul înțelept Fenix. La despărțire, odată cu plecarea flotei din Aulida, Peleus îi
dăruiește lui Ahile armele sale: armurile și sulița primite ca dar de nuntă și caii primiți de la Poseidon.

Ahile în războiul troian[modificare | modificare sursă]

Conform lui Plutarh și a învățatului bizantin Ioannes Tzetzes, atunci când corăbiile aheilor au ajuns
la Troia, Ahile s-a luptat și l-a ucis pe Cicnos din Colones, un fiu al lui Poseidon. Cicnos era
invulnerabil, însă avea un punct slab, capul. După Dares Phrygius, tot Ahile este cel care l-a ucis pe
Troilos, cel mai tânăr fiu al lui Priam și al Hecubei, în templul zeului Apollo. Trolius avea aproape
douăzeci de ani, iar legenda spune că dacă ar fi ajuns la această vârstă Troia ar fi devenit
invincibilă.

Tot Ahile a cucerit și legendarul oraș Teba, unde domnea tatăl soției lui Hector, Andromaca. Ahile l-a
ucis pe Ection, regele Tebei și pe toți cei șapte fii ai acestuia. Regina, împreună cu toate bogățiile
din oraș, cu Chryseis - fiica lui Chryses, preotul lui Apollo - și cu Briseis au fost luate ca pradă de
război de către Ahile și mirmidonii săi. Dar Chryseis a fost dată lui Agamemnon.