Muntean Silvestru Toma an I, sem I Formare Duhovnicească

Sfântul Gheorghe Hozevitul

8 ianuarie 
Sfântul  Cuvios  Gheorghe  Hozevitul,  ale  cărui  Sfinte  Moaște  sunt  cinstite  în 
mănăstirea  sa,  din  pustia  Hozeva,  a  trăit  și  s­a  nevoit  în  secolul  al  VII­lea.  Acest 
sfânt  cuvios,  cipriot  de  origine,  este  prăznuit  de  Biserica  Ortodoxă  în  ziua  de  8 
ianuarie, imediat după Botezul Domnului și Sfântul Ioan Botezătorul.
"Nici  lungimea  drumului,  nici  nevoile  locurilor  nu  au  putut  slăbi  fierbințeala 
călătoriei tale către Dumnezeu; ca și acolo, sosind și veselindu­te de locurile pe care 
au calcat  picioarele  Dumnezeului nostru,  nicidecum nu te­ai lenevit  a ajunge către 
tronul cel ceresc, prin nevoințele și ostenelile tale, Cuvioase Gheorghe."
"Cu curgerile lacrimilor  tale  ai lucrat  pustiul cel neroditor  și cu suspinurile cele 
dintru  adânc  ai  făcut  ostenelile  tale  însutit  roditoare  și  te­ai  făcut  luminător  lumii, 
strălucind  cu  minunile.  Cuvioase  Gheorghe,  părintele  nostru,  roagă­te  lui  Hristos 
Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre."

Viața Sfântului Cuvios Gheorghe Hozevitul

Sfântul Gheorghe Hozevitul s­a născut  în insula Cipru, într­o familie de creștini 
evlavioși, pe la jumătatea secolului al VII­lea.  După moartea părinților săi, dorind să 
îmbrățișeze viața monahală,  evită căsătoria planificată de unchiul său,  își ia o parte 
din  avere,  pe care  o împarte  săracilor,  și fuge  pe  ascuns în  Țara  Sfântă,  unde se 
nevoia duhovnicește un frate de­al său mai mare.

Fratele său, pustnicul Heraclid, viețuia de mulți ani în Lavra lui Calamon, aflată 
pe malurile pustii ale râului Iordan.  După ce se închină la Mormântul Domnului și la 
toate  celelalte  locuri  sfinte,  Cuviosul 
Gheorghe se întâlnește cu  fratele  său,  însă  Cuvânt al Cuviosului
vârsta  sa  prea  frageda  îl  face  pe  cel  din  Gheorghe Hozevitul
urmă să nu îl țină cu sine, ci să­l rânduiască 
într­o mănăstire  din pustia Hozeva,  aflată la  "Credeți-mă, chiar dacă un
o  distanță  de  numai  20  de  kilometri  de  om ar putea sa facă din nou cerul
Ierusalim,  pe  drumul  ce  coboară  către  și pământul, dar ar disprețui cu
Ierihon. mândrie pe aproapele său, munca
O  micuță  capelă,  zidită  de  călugării 
sa ar fi deșartă și partea sa ar fi cu
sihaștri,  a fost  transformată  în  mănăstire  în  fățarnicii. Nu poți să te apropii de
jurul  anului  480,  de  către  Sfântul  Ioan, 
Dumnezeu, dacă nu ești în pace cu
episcopul  Cezareei,  venit  din  Theba 
aproapele tău. Toate păcatele și
Egiptului,  care  este  prăznuit  în  ziua  de  3 
octombrie.  Biserica  actuală  a  mănăstirii,  patimile au ca izvor mândria și
închinată  inițial  Maicii  Domnului,  este  duc la moarte, iar ascultarea și
ocrotită  de  Sfinții  Cuvioși  Gheorghe  supunerea către Domnul sunt
Hozevitul și Ioan Iacob de la Neamt. viață, bucurie și lumină."

1
 După ce a fost tuns în monahism, tânărul nevoitor a fost dat spre ascultare unui 
bătrân foarte aspru. Cu toate ca tânărul ucenic era blând, răbdător și smerit cu inima, 
el  era  adesea  nedreptățit  de  bătrânul  său.  Spre  exemplu,  într­o  zi,  întârziind  să 
aducă apa de la pârâu, bătrânul i­a tras o palma peste față, înaintea tuturor. Îndată, 
mâna  bătrânului  s­a  uscat  și  a  înțepenit.  Mai  apoi,  însă,  pentru  rugăciunile 
stăruitoare ale Cuviosului Gheorghe, mâna bătrânului s­a vindecat.

Văzând minunea,  Cuviosul a fugit  din mănăstire, temându­se ca nu cumva sa 

aibă  parte de  slavă  deșartă,  și  a  mers  la  fratele  său,  în  lavra  de  lângă Iordan.  În 
acest  loc s­a nevoit  sfântul vreme îndelungată,  ascultând de fratele său ca și de un 
părinte mai  mare.  Precum citim în  sinaxar,  Sfântul  Gheorghe Hozevitul "s­a  arătat, 
încă de la început, întru totul nebiruit în orice muncă și aspră viețuire, încât părea ca 
este nematerialnic și fără de trup".
Curățindu­se de patimi și făcăndu­se pe sine vas ales al Sfântului Duh, sfântul 
devine o icoana pentru toti ceilalti, primind de la Dumnezeu darul înainte­vederii și al 
facerii  de minuni.  Astfel,  în  anul  614,  cuviosul  anunță  din 
vreme invazia perșilor asupra Țării Sfinte. Altă dată, sfântul 
a  făcut  sa  dea  rod  un  copac  uscat  și  a  îmblânzit  un  leu 
sălbatic doar cu cuvântul.
După  adormirea  în  Domnul  a  fratelui  său,  Cuviosul 
Gheorghe s­a întors la mănăstirea lui de metanie, în pustia 
Hozeva.  Starețul  acesteia,  cunoscând  viețuirea  lui  înaltă, 
l­a  rânduit  într­o  chilie  retrasă  și  i­a  îngăduit  un  mod  de 
viața pustnicesc. Toată săptămâna petrecea zăvorat, iar în 
obște  cobora  doar  duminica  pentru  bucuria  fraților  și 
participarea la Sfănta Liturghie.

Ajungând  la  bătrânețe,  Cuviosul  Gheorghe s­a  îmbolnavit 

și a căzut la pat. Apoi, cunoscându­și mai dinainte trecerea 
la cele veșnice,  sfântul l­a chemat la sine pe ucenicul său, 
Antonie,  însă  acesta,  fiind  rânduit  cu  ascultarea  la 
arhondaric  (primirea  oaspeților),  nu  a  putut  să  rămână 
lângă  Cuvios  decât  cateva  clipe.  Atunci,  sfântul  i­a  spus: 
"Nu  te  tulbura,  voi  aștepta  până  ce­ți  vei  termina 
ascultarea." Aproape de miezul nopții, când ucenicul său a 
putut  veni  la  dânsul,  Cuviosul  l­a  binecuvântat  și  a  spus: 
"Ieși, suflete al meu, mergi către Domnul!" Și, în acel ceas, 
a adormit în Domnul.

Sfântul Cuvios Gheorghe  Hozevitul  a  fost  înmormântat  în 

mănăstirea  care  îi  poartă  astăzi  numele,  pe  care  a  și 
condus­o  duhovnicește  vreme  de  mai  mulți  ani.  Sfintele 
sale  Moaște,  așezate astăzi în  biserica  mare  a mănăstirii, 
săvârșesc  mari  și multe minuni în  viața  închinătorilor,  prin 
harul lui Dumnezeu și dragostea Cuviosului.