Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
INTRODUCERE
Fondurile provenite din credite pe termen lung şi din capital Planul Strategic
propriu sunt tipuri de fonduri care nu se achiziţionează
frecvent. De aceea, este necesară estimarea necesităţilor de
fonduri cu câţiva ani în avans. Strategia de marketing
asistenţă şi control;
Dacă previziunea este optimistă: firma se va găsi în situaţia de a avea prea multe
stocuri şi capacitate neutilizată. Acestea vor duce la rate scăzute de rotaţie fie
pentru stocuri, fie pentru active şi la costuri mari. Toate acestea vor duce la o rată
mică a rentabilităţii capitalului propriu. Dacă firma a finanţat extinderea prin credit,
problemele vor fi şi mai mari.
Metode de previzionare:
Ipoteze de aplicare:
Valorile curente ale activelor sunt optime pentru valorile curente ale cifrei
de vânzări (excepţii: performanţă curentă slabă, capacitate neutilizată);
2. Metoda regresiei:
Ipoteză: între un anumit tip de activ şi vânzări există o relaţie de tip linear
(ax+b)
Vom aplica metoda procent din vânzări. Ca urmare, fiecare element de cost cu excepţia
amortizării este un anume procent din vânzări. În prima fază presupunem că gradul de
îndatorare rămâne neschimbat.
Fig. 2 ABC SRL: Contul de profit şi pierdere, 2002 realizat şi 2003 planificat
Sumar:
Orice diferenţă trebuie să fie finanţată din surse externe (împrumuturi sau
capital).
Pasul 4: Feedback
Se amendează contul de profit şi pierdere cu noua dobândă (aferentă noii
structuri de finanţare) – iteraţia 2;
ACTIVITATEA 1
Firma ABC SA face următoarele schimbări de politică. Marcaţi cu (+) dacă schimbarea va
duce la creşterea nevoilor de finanţare din surse externe; cu (-) dacă schimbarea va duce la
descreşterea nevoilor de finanţare din surse externe şi cu (0) dacă efectul nu poate fi
determinat cu precizie. Luaţi în considerare efectele imediate asupra necesarului de fonduri,
şi presupuneţi că toate celelalte elemente sunt menţinute constante:
As Af Ls
AFN ( S ) ( S ) (S) M b (S1)
S S S
Unde:
S – vânzări
As/S – activele pe termen scurt care cresc odată cu vânzările (în general, toate), exprimate ca
procent din acestea
Af/S – activele fixe care cresc odată cu vânzările, exprimate ca procent din acestea
Ls/S – pasive pe termen scurt care cresc odată cu vânzările, exprimate ca procent din acestea
Firma JFK are următoarele rate: A/S=1,6; L/S=0,4; marja de profit M = 0,1 iar
procentul din profit distribuit acţionarilor b= 0,45. Vânzările pentru anul precedent au
fost de 100 milioane USD. Rapoartele financiare ale firmei JFK srl arată că rotaţia
stocurilor (Vânzări/Stocuri) este 3 faţă de media industriei care este 4 şi că JFK îşi
poate mări această rată la 4 fără ca vânzările, marja de profit sau alte rate de rotaţie a
activelor să fie afectate. În aceste condiţii calculaţi fondurile adiţionale necesare (AFN)
pentru fiecare din următorii 2 ani, dacă rata de creştere a vânzărilor este de 20% pe an.
Relaţia dintre volumul vânzărilor şi profitabilitate este examinată în cadrul aşa numitei
“analize a pragului de rentabilitate”. Această analiză este o metodă de determinare a punctului
în care veniturile firmei egalează costurile, cu alte cuvinte evidenţiază punctul în care firma
devine profitabilă. În acelaşi timp, metoda indică şi valoarea profitului/pierderii înainte şi după
acest punct.
Analiza pragului de rentabilitate este importantă în procesul de planificare datorită relaţiei cost-
volum-profit, relaţie ce poate fi puternic influenţată de nivelul de investiţie în activele fixe.
Aşadar este necesar să fie determinat nivelul minim al vânzărilor ce poate acoperi cheltuielile
fixe şi variabile.
Elementele esenţiale ale problemei sunt reprezentate în Fig. 3, care este diagrama de bază
pentru pragul de rentabilitate:
300
$
EBIT (profit din
250 exploatare)
200
Costuri Variabile
150
100
50
Costuri Fixe
0
0 20 40 60 80 100 120 140
Q = 50 Volum (nr. bucati)
Numărul de unităţi de produs apare pe axa OX şi valoarea (în $ sau orice altă unitate
monetară) apare pe axa OY.
Costurile fixe sunt reprezentate ca o linie orizontală iar costurile totale ca o linie oblică
intersectând axa OY în acelaşi punct cu dreapta costurilor fixe (la nivelul zero al vânzărilor,
costurile variabile sunt zero).
Veniturile sunt reprezentate de o dreaptă pornind din origine (0,0). Punctul de intersecţie al
dreptei venituri cu dreapta « Total costuri » reprezintă pragul de rentabilitate, din care firma va
opera pe profit.
Atât timp cât volumul de vânzări este mai mic decât cel din pragul de rentabilitate, firma are
pierdere iar din momentul în care vânzările depăşesc cele indicate de pragul de rentabilitate
firma operează profitabil. Tabelul de mai jos prezintă cifrele care apar în graficul din Fig. 3.
Folosind preţul mediu pe unitate de produs (P), costul mediu pe unitate de produs (V) şi
volumul unităţilor vândute (Q), ecuaţia (1) devine:
Din ecuaţia (2) putem obţine cantitatea de produse ce trebuie vândute pentru atingerea pragului
de rentabilitate, care este:
Sau
În ecuaţia (3), termenul (P – V) este numit “contribuţie marginală unitară”, şi indică contribuţia
pe care fiecare unitate vândută o are în acoperirea costurilor fixe şi eventual în generarea de
profit.
Corespunzător, în ecuaţia (4’), termenul (1 – V/P) este numit “rata contribuţiei marginale”, şi
reprezintă rata contribuţiei fiecărei unităţi de produs în preţ.
ACTIVITATEA 3
ABC SRL are o producţie caracterizată prin următoarele: preţ unitar = 25$/buc, costuri fixe
= 140.000$, costurile unitare variabile = 15$/buc.
1. Care este Profitul din exploatare pentru 8.000 buc.? Dar pentru 18.000 buc.?
3. Ce se întâmplă cu pragul de rentabilitate dacă preţul unitar creşte la 31$? Care este
semnificaţia acestei schimbări pentru managerul financiar?
4. Ce se întâmplă cu pragul de rentabilitate dacă preţul unitar creşte la 31$ dar şi costul
variabil unitar creşte la 23$?
Analiza PR, în cea mai sofisticată utilizare a sa, este totuşi o aproximare simplificată a
maximizării profitului. Este simplificată deoarece presupune existenţa unui preţ mediu unitar
constant, cost variabil unitar constant şi costuri fixe constante.
REZUMAT
Planificarea financiară este un proces în şase paşi prin care sunt evaluate strategiile
operaţionale împreună cu deciziile ce decurg din acestea. În procesul de planificare sunt
necesare previziuni ale elementelor contului de profit şi pierdere şi bilanţului contabil. Deseori,
pe baza analizei indicatorilor, se stabileşte un bilanţ ţintă şi, în general, se porneşte de la
previziunea cifrei de vânzări.
Sunt descrise trei metode de previziune şi este exemplificată metoda procent din vânzări. O
etapă importantă este determinarea Fondurilor Adiţionale Necesare (AFN).
De cele mai multe ori, cu cât creşterea cifrei de vânzări este mai mare, cu atât firma are nevoie
de resurse suplimentare mai mari.
Cazuri care trebuie tratate separat: existenţa economiilor de scară în folosirea activelor,
existenţa unui exces de capacitate de producţie sau activele au o creştere în salturi.
planificare financiară;
previziunea situaţiilor financiare;
metode de previzionare;
metoda procent din vânzări;
metoda regresiei;
previziunea pe elemente specifice;
fonduri adiţionale necesare;
analiza pragului de rentabilitate.
ÎNTREBĂRI DE AUTOEVALUARE
Întrebările care urmează vă dau posibilitatea să verificaţi înţelegerea materialului din
această sesiune. După ce aţi răspuns la toate întrebările, comparaţi răspunsurile dvs. cu
răspunsurile model de la sfârşitul sesiunii. Dacă aveţi neclarităţi, revedeţi materialul
relevant din această sesiune sau cereţi ajutorul tutorului/îndrumătorului dvs.
1. Alegeţi răspunsul corect la următoarele întrebări:
1.1. Un bilanţ poate fi previzionat dacă se cunosc bilanţul iniţial şi ratele financiare ale
companiei
a. Adevărat;
b. Fals.
1.2. Care este avantajul metodei “zero-base budgeting” asupra metodelor tradiţionale de
bugetare?
Debitori _________
Stocuri _________
Salarii _________
Impozite _________
3. Să presupunem că o firma medie are o rată a profitului de 6%, o rată a îndatorării de 40%,
o rată de rotaţie a activului total de 2 ori şi 40% din profituri sunt distribuite sub formă de
dividende. Dacă firma doreşte să crească vânzările cu orice procent, este nevoie să se
împrumute?
ACTIVITATEA 1
Răspuns: -, +, +, +, +, +, 0
Primii doi termeni din ecuaţia AFN se pot comasa sub forma Active/S în care
numaratorul conţine activele care cresc odată cu vânzările.
Dacă separăm aceste active sub forma „Stocuri + A*” în care A” = activele care sunt
afectate de creşterea vănzărilor, altele decât stocurile, putem scrie urmatoarea egalitate:
Anul 1:
∆S = 20 mil $
AFN = (1/4 + 19/15) x $20 – 0.4 x $20 – 0.1 x 0.55 x $120 – $8.3= 1.5167 x $20 - $8 -
$6.6 - $8.3 = $7.4
AFN = $7.4 mil.
Anul 2
∆S = 24 mil $
AFN = (1/4 + 19/15) x $24 – 0.4 x $24 – 0.1 x 0.55 x $144= 1.5167 x $24 - $9.6 - $7.9 =
$18.9
AFN = $18.9 mil.
ACTIVITATEA 3
-60.000, +40.000;
1. 14.000 buc.;
2. scade la 8.750 buc.;
3. creşte la 17.500 buc.
1.
1.1. a;
1.3. c.