Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Pacifida Continentul Disparut
Pacifida Continentul Disparut
Difuzare:
Librăria NOI
Str. Comana nr. 50, Bucureşti, sector 1
Tel/fax: 222.89.84 email: nmp@xnet.ro
>
INTRODUCERE
I
ndieni albi si blonzi în Matto Grosso, mumii si schelete de tip
europid în Peru, polinezieni cu părul roşu, fortăreţe construite din
monoliţi de sute, chiar mii de tone fiecare, urcaţi pe platourile
andine, acolo unde se avîntă doar condorii, un regiment de statui
enorme pe o insuliţă pierdută în Pacific, construcţii ciclopice, din
blocuri de bazalt, pe recife coraliere izolate, corăbii uriaşe, cu trei
catarge si velatură complicată, brăzdînd oceanele cu peste 15 000 de
ani în urmă...
Legende? Nicidecum. Toate acestea si multe altele sînt urmele
rămase de la faimoasa si enigmatica populaţie europidă (aparţinînd
grupărilor Cro-Magnon, cu trăsături tipice de Briinn, Predmost si
protonordici), care a edificat o puternică civilizaţie în bazinul Pacifi-
cului de sud, întinzîndu-se din America de Sud (la est) pînă aproape
de coastele Australiei (la vest) si acoperind nu numai majoritatea
arhipelagurilor polineziene, dar si pămînturi mai mari, scufundate de
cataclisme naturale acum 10-12 000 de ani. Este vorba despre poporul
pe care indienii aymaras, un vechi trib sud-american, îl numeau vira-
cochas („oameni albi cu barbă roşie") si care îşi spuneau ei înşişi „Fiii
Soarelui".
Astăzi, puţini oameni de ştiinţă mai contestă existenţa asa-numitu-
lui continent "Mu" (de fapt, un lanţ de insule cu suprafeţe de cîteva mii
de kilometri pătraţi fiecare). Cît despre motivele pentru care această
civilizaţie (ca si cea atlanta) nu este menţionată în manualele de istorie
sau în enciclopedii... paginile ce urmează grăiesc de la sine.
AMAZOANE SI INDIENI BLONZI
O întîlnire sîngeroasă
l în ruine din cele mai vechi timpuri si erau tot atît de neştiutori ca si
europenii în privinţa modului de transportare si ridicare a pietrelor, în
general, indienii refuzau să vorbească despre „cetăţile uriaşilor", cum le
numeau ei, însă cîţiva, înşelaţi în buna lor credinţă, le-au divulgat
spaniolilor ceea ce altora nu li se putuse smulge nici prin tortură:
fortăreţele fuseseră construite de „fiii Soarelui".
Conquistadorii văzuseră cu ochii lor cîţiva nobili din casta căpeteniilor
militare, care refuzaseră să se predea după uciderea lui Atahualpa si
dezagregarea imperiului, iar acum le dădeau de furcă prin acţiuni de
guerillă deosebit de îndrăzneţe - oamenii aceia înalţi, cu pielea mai albă
decît a lor, cu plete roşii şi ochi albaştri nu erau în nici un caz indieni.
Văzuseră de asemeni două verişoare ale Marelui încă, întîi la curte şi
apoi cînd acestea se sinuciseseră, aruncîndu-se de la ferestrele palatului
abia cucerit: amîndouă erau aidoma femeilor din Europa, neavînd nici o
trăsătură mongolidă.
Ulte oare şi ale castei „orejones" („urechile-lungi"), căpeteniile războinice
rior, care asiguraseră veacuri Ia rînd supremaţia şi fulgerătoarele succese
aventur militare incase. (La apogeul său, în timpul domniei lui Huayna Capac,
ierii lui imperiul incaş se întindea de-a lungul coastei pacifice, de la nord de Quito-
Pizarro Ecuator, pînă la Rio Maule în Chile, deci între 5° latitudine nordică şi 35°
aveau latitudine sudică şi avea 24 000 km de drumuri largi, pietruite.) Toate
să mumiile bărbaţilor, femeilor si copiilor din mormintele „urechilor-lungi"
descope aparţineau rasei albe, avînd părul blond si cîrlionţat; Ia fel si o parte din
re (şi să membrii dinastiei fondate de Manco-Capac. (De altfel, în 1970 au fost
jefuiasc găsite pe coasta pacifică peruană, în Deşertul Paracas, mai multe peşteri
ă) mortuare conţinînd sute de schelete si mumii ale unei populaţii evident
mormi europide, ce-şi depusese morţii acolo prin anii 4 000 î.e.n., iar în 1930 se
ntele descoperise în nordul Mexicului o necropolă veche de cîteva mii de ani,
familiei care ascundea aproape 800 de schelete de tip Homo sapiens fossilis
domnit europid, dar avînd înălţimea medie de 2,44 m.)
Amazoane si indieni blonzi
Mai la nord, în
Ecuador, conquistadorii
dăduseră peste triburi de
indieni care purtau
peruci din fibre de liană
galbenă si îşi vopseau
trupul în alb ca să
semene cu căpeteniile
lor, bărbaţi si femei albi,
cu plete roşii si ochi
albaştri, în Mexic,
războinici albi au condus
timp de cîteva decenii
rezistenţa împotriva
spaniolilor, în special pe
fostele teritorii mayase
(Peninsula Yucatân), iar
Cortez însuşi a întîlnit la
curtea lui Montezuma o
femeie albă pe care
regele o luase prizonieră
în ciocnirile cu nişte
triburi ce-i atacau mereu
graniţele nordice.
Pedro Pizarro, vărul
Conquistadorului scria,
în 1571, în cronica sa
"Descubrimiento y
conquista de los Reinos
del Peru" ("Descoperirea
si cucerirea regatelor din
Peru"): „Femeile nobile
din casta orejones sînt
cele mai plăcute vederii;
ele se ştiu frumoase şi
sînt într-adevăr. Părul
lor, ca si al bărbaţilor
este auriu ca grîul, iar
pielea mai albă decît a
doamnelor din Spania
(...) Am văzut o femeie
si un copil al căror ten
avea o albeaţă de o
puritate neobişnuită;
indienii mi-au spus că
aceştia ar fi urmaşii
i Soarelui", de la
d Tiahuanaco şi Cuzco -
o n.a.)".
li
l Ţara
o amazoanelor
r Soldaţii lui Orellana,
( trimis de Pizarro în
a căutarea legendarului
d
Eldorado, au întîlnit un
i
fluviu măreţ, pe ale
c
cărui maluri, printre
ă
numeroase populaţii
a
indiene, trăia şi un trib
i
de femei albe, atît de
s
războinice încît spaniolii
t
a au preferat să le evite
t după primele ciocniri
u (iunie 1542). Indienii din
il selva, care se temeau
o mai mult de aceste
r- arcaşe neîntrecute decît
c de soldaţii îmbrăcaţi în
o fier şi înarmaţi cu
l archebuze, le-au povestit
o conquistadorilor că
a misterioasele luptătoare
n veneau din oraşe bogate
e în aur, puternic
r fortificate si luminate de
e „sori mai mici", care
p „răsăreau" noaptea pe
r bastioane, făcînd imposi-
e bil un atac prin
z surprindere. Spaniolii
e au botezat fluviul pe
n care îl descoperiseră
tî Amazon în amintirea
n femeilor războinice
d descrise de Homer si au
u pornit în căutarea
-i „oraşelor aurului". Nu s-
p au întors decît prea
e puţini, fără să fi găsit
„ nimic. Dar, cîţiva ani mai
fi apoi, trupe spaniole
ii descopereau şi cucereau
l
a
i
z
v
o
a
r
e
l
e
l
u
i
R
i
o
P
a
r
a
g
u
a
y
(
M
a
t
o
G
r
o
s
s
o
),
Amazoane si indieni blonzi 9
Machu
Picchu -
Latura estică
(arhiva
autorului).
Amazoane si indieni blonzi 11
în orice caz, Machu Picchu n-a fost decît prima surpriză rezervată
de incaşi si de predecesorii lor arheologilor secolului al XX-lea.
Astfel, în 1986 s-au descoperit, în urma unor cartografieri aeriene
efectuate cu aparataj ultramodern, ruinele unui alt oraş necunoscut,
situat la 115 km nord de Cuzco si la cîteva zeci de kilometri de Machu
Picchu. Acoperită în prezent de junglă, aşezarea are o suprafaţă de
două ori mai întinsă decît citadela sacră si, spre deosebire de aceasta
(care este compusă din mai multe ansambluri arhitectural-urbanistice
distincte), are un aspect unitar - un adevărat oraş, cu locuinţe, temple
si palate, străzi pietruite, canale şi apeducte, toate protejate de un zid
monumental, lat de pînă la 12 m. Săpăturile efectuate sub conducerea
arheologului peruan prof. Alfredo Valencia au relevat asemănări evi-
dente cu stilul Tiahuanaco, o vechime de cîteva mii de ani şi au dat la
iveală depozite de arme din bronz de o calitate superioară la tot ce se
descoperise pînă atunci în Peru.
în 1979, o expediţie braziliană condusă de Roldao Pires Brandao a
găsit în selva, la graniţa braziliano-venezueleană, ruinele unei cetăţi
înconjurată de ziduri şi bastioane, precum si, la cîteva sute de metri
de aceasta, un ansamblu arhitectural compus din trei piramide în
trepte avînd fiecare cîte 150 m înălţime. Săpăturile au dus la des-
coperirea cîtorva zeci de schelete ale unor femei tinere, alături de
arme de piatră şlefuită şi cupru (cuţite lungi, vîrfuri de săgeţi si lănci)
si două statuete de femei goale, cu un harnasament complicat de
curele pe corp şi avînd cuţite-sabie la sold. Majoritatea scheletelor
prezintă caracteristici anatomice europide, iar unele purtau brăţări
ornate cu smaralde la glezne, plăci pectorale de aur, splendid cizelate
şi constituind un fel de cupe-apărători pentru sîni, precum şi discuri
bombate, ce protejau pîntecele de lovituri. Deocamdată nu se ştie cine
a construit oraşul, atribuit provizoriu incaşilor (deşi stilul urbanistic
şi de construcţie pare mai curînd mayaş) - dacă se va confirma ipoteza
cercetătorilor brazilieni, hărţile imperiului Marelui încă vor trebui
modificate, deoarece pînă acum nu se considera că frontierele sale se
întindeau atît de departe în est.
12 Pacifida - continentul dispărut
EĂMERI lR!
CA) odeJoneir
EDE o:
SUD3
Regiunea Xingu în
1968 (arhivele Villas-
Boas).
Amazoane şi indieni blonzi 17
blond
si
ochii
albaşt
ri,
ceea
ce
anule
ază
teoria
origin
ii
portu
gheze
. Este
evide
nt
faptul
că
puţini
i
supra
vieţuit
Amazoane si indieni 19
blonzi
Est
e oare
surpri
nzător
faptul
că
fraţii
Villas
Boas
au
refuza
t să
con*nt
re
Peru
si
Tahiti,
iar
Cook
menţi
ona
preze
nţa
unei
întregi
grupă
ri
ducă
proiec
tata
exped
iţie planetei, habitatul a zeci de mii de specii de vieţuitoare si plante răreşt
care unice în lume si patria ultimilor indieni amazonieni... e, iar
urma După turişti
să-i cum se i nu
contac pare, pot
teze cele mai jurta
„ofici vechi obiect
al" pe urme e mai
indiip lăsate de grele
0iinezie „fiii de 5
ne cu Soarelui kg
pielea " se pot decît
de intîlni pe cu
culoar platouril efortu
e e ri
deschi andine. chinui
să si Si este toare.
trăsăt probabil La
uri că, mică
europ dintre Dove
ene, ele, cele zi
pe mai im- antro
enii presiona polog
blonzi nte ice
pentru rămîn despr
a-i „fortăreţ e
„civili ele existe
za"? uriaşilor nta
De ", popor
altfel, Tiahuan ului
autorit aco si virac
ăţile Sacsayh
nu s- ochas
uaman. nu
au "Fortăreţele uriaşilor'
arătaE seldis
îi Tiahuanaco este situată astăzi la circa 22 km de malurile tanţă
are
nume lacului fiticaca, la 3 825 m altitudine, acolo unde presiunea de
a, este de două ori nai mică decît la nivelul mării, oxigenul se prime
le Insula Pastelui, exploratorul olandez Roggeveen a u
ziduri descoperit culimea de 2,73 m, lăţimea de 0,5 m si lungimea p
se de 3,84 m. Pe frontonul uimire, în afara uriaşelor statui u
află (majoritatea lor în picioare pe vremeatău au fost dăltuite 48 r
un de grupuri de figuri si simboluri aşezate în aceea) două i
portal grupuri distincte de populaţie: primii (cei mai numerosi|
drept casete pătrate, plasate succesiv pe trei rînduri, care c
unghi flanchează silueta aparţineau rasei brune din Oceania, ceilalţi u
ular, (aparent o castă nobiliarăjtentrală a unui personaj înaripat, în
ciopli casete sînt în total 1107 sculpturi, erau oameni albi foarte c
t înalţi, avînd părul si barba de culoare roşie şiprintre care a
întîln capete de oameni (inclusiv europide), pume, condori, r
esc urechile prelungite în mod artificial prin atîrnarea în lobii a
doar lor a unoi siluete humanoide cu aripi şi... toxodoni. c
în cîrlige grele, de 10-15 cm lungime, procedeu similar celui t
Amer folosit de în spatele „Porţii Soarelui" începe oraşul: dale de e
ica de andezit si bazalt, „orejones", căpeteniile albe din imperiul r
Sud si incaş. Oseminte de tip :întărind cîte 100 tone, formează o e
Centr fundaţie de pe care se ridică spre europid au fost găsite de
ală. expediţia Heyerdahl între anii 1955-1956 în :er ziduri de e
Debar apărare lungi de sute de metri pe fiece latură, compuse u
cînd insulele Pastelui, Pitcairn, Răpăiţi, Raivaevae şi Marchize, r
în ba chiar, Mlin cuburi de pînă la 60 tone, cu suprafeţe netede o
1722 şi îngrijit şlefuite, Insula Pastelui şi Arhipelagul p
peldin Marchizelor se mai pot întîlni şi astăzibastioane, statui în i
tr-un d
mono nonolitică, de 7,5 m înălţime, a unui bărbat cu plete, barbă şi trăsături e
lit de nconfundabil europide. Peste tot, marile blocuri, prinse prin uriaşe
andez ,suruburi" de argint (după cronicile spaniole unele aveau pînă la 3 tone d
it gri- formă de coloană, turnuri şi impozanta statuie e
verzui m s
cu i t
greuta c u
tea de i l
10
tone, g d
înăl- r e
24 Pacifida - continentul Amazoane si indieni 25
dispăru blonzi
în ultimi
studiile
Universitatea
la constatare
un port (lacu
10 000 de ani
deci de două
astăzi), se înt
peste 50 000
si era împă
delimitate:
ocupată de fa
preoţii zeului
de elită (in
impozante p
si sanctuare
cartier come
erau con
producătoare
ţesături, obi
cartierele cla
destinaţie str
baze şi cază
sfîrşit, zo
conţinînd
silozuri şi re
remarcă
" o
P a
o r
a e
rt l
a u
S i
" a t de bine ieşit de pe numără s1
( Una dintre
r îmbinate, banda uriaşele porţile
a
r
a încît între ele automată a „fotolii" de incintei
h m nu se poate unei uzine bazalt din centrale de
iv ă introdu? nici moderne. piaţa la
a p măcar lama Unele centrală, Tiahuanaco
a (arhiva
l unui cuţit. De blocuri d| aşezate pe autorului).
u
a sub pavajul zidurile ce platform
t
o s străzilor înconjurau monolitice,
r a (cuburi dui cetatea sînt de cîte 8 m
u t cenuşii) au străbătute de înălţime.
l e fost scoase la canale în
u a iveală un fel formă „L"
i)
. tî de conducte sau „1",
t dreptunghiula săpate pe o
î i cu muchiile faţă sau chiar
g n si colţurile înăuntrul lor
r i rotunjite. Sînt şi folosind
e n executate prol bil la
u t dintr-o piatră captarea apei
ta e aii care nu se de ploaie.
te ri întîlneste în Printre
) o regiune, au ciudăţeniile
s r, lungimea de 2 de la
a c m, pereţii Tiahuanaii
u ît groşi 0,5 m şi alături de
p si diametrul statui cu
ri l interior tot de fizionomii
n a 0,5 m. Se europide sau
s ri compun din negride
c o două bucăţi (ultimele
o r, formă de avîi căşti
a sî jgheab, rotunde si
b n aşezate una amintind de
e t peste alta, si faimoasele
d a sînt identice, capete
e tî de parcă ai olmece), se
26 Pacifida - continentul dispărut
S
a
c
s
a
y
h
u
a
m
a
n
-
o
p
o
a
r
t
ă
s
e
c
u
n
d
a
r
ă
(
a
r
hivele Comisiei
Humboldt).
30 Pacifida - continentul dispărut
32
simultană a zeci de
fortăreţe gen Machu
P icc c nunţarea la o campanie
hu, a sau la toate citadelele mai
cee S mici. în afară de aceasta,
a a faptul că stilul arhitectural
ce c de la Sacsayhuaman este
oc s asemănător celui incaş nu
up a implică imposibilitatea ca
a y fortăreaţa să fi fost
pro h anterioară imperiului, iar
ba- u constructorii Marelui încă
bil a să se fi inspirat după
ma m planurile ei. De altfel,
i a stadiul de conservare a
toţi n pietrelor si zidurilor atestă
băr a o vechime considerabilă
baţ r (deşi, probabil, nu chiar
ii f atît de mare ca a oraşului
apţ i Tiahuanaco), majoritatea
i î mărturiilor incase men-
de n ţionînd că „fiii Soarelui" au
mu s participat la proiectarea si
ncă e ridicarea fortificaţiilor
ră m efectiv si nu simbolic, cum
ma n s-ar fi întîmplat în secolul al
şi a XV-lea, >datorită
dis t numărului mic de
po r „orejones" rămaşi în
nib e imperiu.
ili
du
pă
mo
bi-
liz
are
.
Ri
dic
are
a
un
ei
sin
gur
e
cet
ăţi
Amazoane si indieni blonzi 35
Dovezi tulburătoare
Viracochas erau o populaţie puţin numeroasă - caracteristică a
speciei Cro-Magnon, prin contrast cu mongolizii. Este explicabil deci
motivul pentru care răspîndirea lor în grupuri mici pe un teritoriu
imens, din Anzii peruvieni la est, pînă în California si New Mexico la
nord, si de la Rio Negro în sud, pînă la Rio das Mortes - Rio Araguaia
la vest a dus la o dispariţie aproape totală. Nu poate decît să surprindă
că si-au păstrat caracteristicile etnice si antropologice în mijlocul unor
civilizaţii amerindiene puternice si înfloritoare (o dovadă în plus a
faptului că acestea li se considerau datoare) pînă la venirea conquis-
tadorilor. în ceea ce priveşte supravieţuirea în selva amazoniană, acolo
superioritatea tehnică si culturală n-avea nici o valoare în faţa formi-
dabilei ostilităţi a mediului si a numărului considerabil mai mare de
triburi indiene care li se opuneau. Adaptarea „fiilor Soarelui" la con-
diţiile de selva (chiar dacă a necesitat concesii făcute nivelului de civi-
lizaţie) rămîne o remarcabilă performanţă a acestui popor.
în secolul al XlX-lea, marele savant si explorator german Alexander
von Humboldt descoperea, în cursul expediţiei sale din America de
Sud (1799-1804), la indienii din zonele Rio Negro, Orinoco si Guyana,
cilindri mici de jad verde, translucid, foarte dur si sonor. Aceste obiecte,
numite „Cougnantainsecouima" („Pietrele Amazoanelor") aparţinuseră
unor triburi de femei luptătoare, albe si blonde, care, dotate cu arcuri
lungi si cuţite-sabie de aramă sau bronz, băgaseră spaima în război-
nicii indieni. Cilindrii erau folosiţi ca amulete de triburile amerindiene
întîlnite de von Humboldt; li se atribuiau proprietăţi curative si con-
stituiau dovada vitejiei celor care le posedau, întrucît femeile luptă-
toare nu se predau niciodată, trebuind să fie ucise ca să li se ia armele
si podoabele. Savantul german a observat că cilindrii aveau o gaură
longitudinală si erau acoperiţi cu o scriere pictografică gravată pe
toată lungimea lor, scriere total necunoscută, ce părea „opera unei
mari civilizaţii, de mult apuse" si pe care indienii secolului al XlX-lea
nu ştiau s-o descifreze.
36 Pacifida - continentul dispărut
In
1928,
expe
diţia
Dohe
ny
desc
opere
a în
nord
ul
Statel
or
Unite
, la
ieşire
a din
faim
osul
Gran
d
Cann
ion, o
vale
latera
lă,
adînc
ă,
stear
pă,
comp
let
lipsit
ă de
viată
si
numi
tă de
indie
nii
din
zonă
„Hav
a
supai
" („Pereţii pictaţi"). grup
Impunătoarele faleze ce urile
flanchează valea sînt lite- virac
ralmente acoperite cu ocha
desene vechi de peste 10 s,
000 de ani, reprezen-tînd răspî
oameni la vînătoare de ndite
mamuţi si bizoni, dar si spre
tyrannosauri, stegosauri, sudul
iguanodoni, făpturi si
dispărute teoretic cu nord
milioane de ani înainte de ul
apariţia omului. Culmea conti
este că, în aceste desene, nentu
dino-saurii ţin coada lui?
dreaptă, în aer, în loc s-o Dacă
tîrască pe pămînt ca nu,
reptilele - or, asemenea ce
reprezentări au apărut în altă
atlasele de paleontologie civil
abia în ultimele decenii, izaţie
după ce teoria dinosaurilor le-ar
cu sînge cald si foarte fi
activi s-a impus definitiv. putut
Surpriza cea mare o prod
constituie însă peretele de uce?
la ieşirea de nord a văii, Să fi
pe care sînt reproduse un fost
incon-fundabil „ama
Tyrannosaurus Rex ridicat zoan
pe labele din spate si ele"
sprijinit în coadă, precum sud-
şi harta fluviului Amazon, ameri
cu toţi afluenţii săi, unii cane
descoperiţi abia după Al ur-
Doilea Război Mondial! maşe
Asemenea dovezi şocante le
s-au mai găsit doar lîngă unor
oraşul mexican Acămbaro, grup
unde au fost dezgropate uri de
numeroase statuete de lut, virac
vechi de circa 15 000 de ochas
ani; printre ele, cai, sau
rinoceri (!), cămile şi de
brachiosauri ai Erei supra
Secundare... vieţui
Să fie toate acestea tori
vestigii rămase de la ai
Atlantidei? Trebuie
menţionat faptul că, atît la
viracochas şi la atlanţi, cît
si la cre-tanii minoici,
femeia era egală
bărbatului şi avea un
important rol în viaţa
politică, militară,
economică si artistică, aşa
cum rezultă din toate
mărturiile directe sau
indirecte despre aceste
popoare sau despre cele pe
care le-au influenţat ele.
Prin contrast, la
majoritatea populaţiilor
amerindiene de origine
mongolidă, femeia era
considerată inferioară,
fiind marginalizată social.
38
N
u toţi viracochas au rămas pe continent. De mai multe ori, grupuri -
se pare numeroase, raportîndu-le la total - plecate de pe coasta
peruană s-au avîntat în necuprinsurile Pacificului, în cadrul acelei
stranii diaspora, începută prin părăsirea cetăţilor andine si
continuată prin răspîndirea în cele două Americi pe la începutul erei
noastre. Iar una dintre escalele importante ale „fiilor Soarelui" a
fost Insula Pastelui.
Descoperirile făcute în cursul timpului, dar mai ales cele ale expe-
diţiei lui Thor Heyerdahl au dezvăluit tainele unei civilizaţii pascu-
ane impresionante. După cum se ştie, cele mai vechi urme ale primilor
locuitori („urechile lungi") datează de prin anii 400 e.n. Tradiţia spune
că flota lor a ancorat lîngă coasta de est a insulei (la plaja Anakena)
unde, mai tîrziu, viracochas au sculptat o splendidă sferă de piatră pe
care au numit-o „Buricul de aur al insulei".
"Fiii Soarelui" aduseseră cu ei cunoştinţe avansate de astronomie,
navigaţie, arhitectură, matematică, fizică si agricultură, scrierea
„rongo-rongo", cultul Soarelui, precum si o serie de plante specifice
continentului sud-american, care nu puteau să treacă oceanul decît
păstrate în locuri ferite de umezeală si salinitate: batata (cartoful
dulce american), trestia de zahăr, trestia Scirpus totora si planta medi-
cinală Polygonum acuminatum - ambele specii de apă dulce. De altfel,
originea continentală a „urechilor-lungi" poate fi demonstrată si ling-
vistic, prin analiza celor trei nume ale insulei, preluate si traduse de
polinezieni în limba lor:
1. Te Pito o te Henua: „Buricul pămîntului", sau mai precis, „Buricul
insulelor". Aceasta este cea mai veche denumire, explicată de Thor
Heyerdahl prin faptul că insula (fiind cea mai apropiată de Peru) era
Un avanpost spre Nemărginire 39
"Urechile
scurte
",
invad
atorii
poline
zieni
care
i-au
masac
rat pe
viraco
chas
(după
Chori
s,
1822).
Un avanpost spre Nemărginire 43
După aceea a urmat o epocă nouă. Structura clasică (în sensul asemă-
nării cu Tiahuanaco si alte fortăreţe sud-americane - n.a.) a acestor con-
strucţii a dispărut în bună parte, fie prin dărîmări, fie prin schimbările
aduse. Noii meşteri au ridicat platforme înclinate, pardosite si proptite
cu ziduri interioare, în vîrful acestor edificii reclădite, care, adesea, de-
veneau si necropole, erau aşezate statui uriaşe cu chip omenesc.
Si deodată, în toiul acestui gigantic efort, totul s-a oprit pe neaştep-
tate. Insula a fost bîntuită de un val de războaie (început prin anul
1600 - n.a.), căzînd pradă canibalismului, viaţa culturală s-a curmat
brusc si, în acelaşi timp, a început ultima perioadă, cea tragică, a
Insulei Paştelui. Nimeni n-a mai şlefuit lespezi mari de piatră, iar sta-
tuile erau doborîte la pămînt si pîngărite (de obicei li se retezau cape-
tele si li se făceau găuri în dreptul inimii, pentru a fi «ucise» în mod
simbolic - n.a.). Bolovani si steiuri de stîncă au fost îngrămădite de-a
lungul zidurilor a/iw-urilor (edificiile construite de viracochas - n.a.)
în chip de monumente funerare, iar măreţele statui prăvălite au servit
adesea drept boite improvizate pentru noi necropole. Era un lucru
făcut de mîntuială si lipsit cu desăvîrsire de orice pricepere tehnică"
(Thor Heyerdahl, "Aku-Aku").
Realizările „urechilor lungi" între anii 400-1200 e.n. sînt aproape
incredibile. O populaţie de 2 000 de oameni a cioplit aproape 1000 de
statui avînd între 2 si 60 tone greutate (dintre ele, 600 aparţin celei de-a
doua perioade de creaţie, fiind faimoşii uriaşi cu „pălării roşii" a căror
fizionomie nu se poate întîlni în altă parte pe Terra, cu excepţia Insu-
lelor Solomon). în acelaşi timp au fost construite 11 complexe fortifi-
cate sau ahu-uri (dintre care cele mai mari sînt ruinele de la Vinapu,
Vaihu, Tepeu, Anakena, Hekii si Hotuiti); un „sat sacru" ce îndeplinea
de fapt rolul de observator astronomic (Orongo); o reţea de drumuri
de-a lungul coastelor şi spre interiorul insulei (rămase în stare func-
ţională şi astăzi), precum si uriaşul „Şanţ al lui Iko", lucrare defensivă
care separa peninsula Poike şi avea 4-5 000 m lungime, adîncimea de
4 m, lăţimea de 13 m, pereţii zidiţi (după ce, în prealabil, pămîntul
fusese întărit prin ardere), iar malul dinspre Poike taluzat şi prevăzut
cu un val de apărare. De asemenea, viracochas au descoperit o reţea
44 Pacifida - continentul dispărut
Sîţrl'fllîlîs
* -g- 2S£ 4S. H J H l "Ş-
Un avanpost spre Nemărginire 45
Statuete viracochas: A
- Tangata Mânu
("oamenii fregată");
B-Moai Kava Kava
("urechile lungi").
Arhiva autorului.
Un avanpost spre 49
Nemărginire
pasăr
e de
pe
Terra
ce a
avut
dinţi,
dar
care
a
dispă
rut în
Jura
sic;
un
bărba
t cu
picio
arele
depăr
tate,
genu
nchii
îndoi
ţi si
braţe
le
ridic
ate
deas
upra
capul
ui,
gata
să
lovea
scă;
peşti
legaţi
cu
frîng
hii,
în
stilul
celor reprezentaţi pe supra
ceramica incasă sau chiar numi
preincasă; capete de femei te
aparţinînd speciei Cro- „Mo
Magnon, ba chiar ai-
reproducînd tipul somatic kava
scandinav; un războinic cu -
pelerină de pene, călare pe o kava
broască ţestoasă, aidoma "
celor din basoreliefurile („Oa
mayase. menii
Un interes deosebit a cu
stîrnit o sculptură singulară, urech
reprezentînd o balenă cu i
fălcile căscate, presărate cu lungi
dinţi (deci o orca sau un ").
casalot), a cărei coadă se P
termina cu un craniu opul
omenesc, în vreme ce aţia
spinarea purta o colibă de albă
trestie în formă de corabie. de
Sub pîntecele animalului erau pe
cioplite sase sfere, iar de-a Insul
lungul flancurilor sale se a
distingeau dungi paralele de Paste
la care urca o scară ducînd lui
spre uşa pătrată a colibei de avea
pe spinare. Asemenea motive o
artistice nu se întîlnesc decît scrie
într-un singur loc din lume: re
printre desenele uriaşe de la ideo
Nazca si pe splendida grafi
ceramică antică de acolo. De că
altfel, Heyerdahl a primit si foart
cîteva ulcioare înalte de e
piatră, cu toarte rotunde, com
reproduse probabil după plica
ceramica sud-americană, tă,
obiecte phalice similare celor prin
găsite în Turcia, Irak, Egipt care
sau Israel, precum si zeci de cons
statuete ale unor bărbaţi cu emna
fizionomii europide, însă se pe
avînd lobii urechilor tăbliţ
prelungiţi artificial, într-un ele
mod similar zeilor din „ron
mitologia hindusă, statuete go-
rongo" („lemnele care
vorbesc", cum le-au numit
mai tîrziu polinezienii), isto-
ria, legendele si cunoştinţele
dobîndite în milenii de
existenţă. Din nefericire,
luptele dintre cele două
populaţii, precum si cele
ulterioare, dintre urmaşii
polinezienilor au dus la
distrugerea unei părţi din
tăbliţe, iar restul au fost arse
în 1864 de către Eugene
Eyraux, adevărat fiu spiritual
al lui Torquemada. într-un
acces de demenţă fanatică,
Eyraux a reeditat în plin
secol al XlX-lea isprăvile
Inchiziţiei, făcînd să dispară
în cîteva zile istoria scrisă a
unui întreg popor şi nu s-a
mulţumit cu atît, ci a pus să
fie răsturnaţi puţinii coloşi
de piatră
50 Pacifiâa - continentul dispărut
**
Similitudini între scrierile: A -
hindusă;
B-
viracoch
as; C -
chineză
(după
von
Geldner)
.
Insul
a
Past
elul -
Statu
i cu
conc
i,
aşez
ate
pe
platf
orme
(arhiva autorului).
54 Pacifida - continentul dispărut
Cele trei experimente au
decurs astfel:
1) CIOPLIREA.
Locul ales: cariera de la Rano
Raraku.
Desfăşurare: o echipă de 6
oameni a lucrat timp de 3 zile, de
la răsăritul pînă la apusul
soarelui.
Mijloacele folosite: bucăţi de
piatră în formă de sîmbure de
caisă (de fapt „dălţile" rămase
din vechime), burdufuri cu apă si
bucăţi de piatră ponce.
Metodă: s-a trasat un
dreptunghi de 5 m lungime, în
care s-a schiţat conturul statuii,
săpîndu-se şanţuri paralele si
îndepărtîndu-se apoi porţiunile
dintre acestea. La intervale
regulate, stînca era udată pentru
ca praful si aşchiile să nu-i
stingherească pe cioplitori.
Porţiunile terminate ale statuii
erau netezite cu piatră ponce.
Cînd „dălţile" de lavă vulcanică
se toceau, erau sparte în două si
ascuţite prin lovire.
Rezultate: la sfîrşitul celei de-
a treia zi, torsul, chipul, mîinile
si degetele uriaşului fuseseră
abia conturate (săpate la o
adîncime de cîţiva centimetri, dar
nu degajate). Lucrul a fost
întrerupt din cauza extenuării
echipei. Pascuanii susţineau însă
că strămoşii lor, obişnuiţi cu
această muncă, o puteau continua
săptămîni întregi.
Concluziile expediţiei
Heyerdahl: două echipe a 6
oameni fiecare ar fi reuşit să
termine statuia într-un an dacă
lucrau în schimburi, fără
întrerupere, zi de zi.
Comentarii: este puţin
probabil ca „urechile lungi",
oricît nate la jumătate din „motive
de de- tehnice" (crăpături în stînca,
prinşi incluziuni de granit sau bazalt,
ar fi prea dure pentru a fi cioplite etc.)
fost cu si trebuiau începute altele, în
un sfîrsit, erau necesari destui oameni
aseme care să proptească statuile cu
nea grămezi de pietre pentru a nu se
mod prăbuşi peste cioplitori în timpul
de lucrului (uriaşii erau sculptaţi în
lucru, poziţie orizontală, începînd de la
să suprafaţă si continuînd în
poată adîncime, pînă se ajungea să
susţine rămînă suspendaţi pe o creastă
ritmul subţire care făcea legătura între
timp munte şi spinarea lor).
de 12
luni
fără
oprire.
Este si
mai
puţin
probab
il ca
aceasta
să fi
fost
ocupaţi
a si
scopul
vieţii
pascua
nilor
timp
de 800
de ani,
zi de
zi,
generaţ
ie după
generaţ
ie.
Apoi,
o parte
dintre
statui
erau
abando
Un avanpost spre Nemărginire 55
Concluzia expediţiei
Heyerăahl: Quod erat
demonstrandum!
Comentarii: pentru ridicarea
unei statui în poziţie verticală,
această metodă este valabilă, deşi
însuşi Heyerdahl recunoştea că
ea comportă riscuri foarte mari,
oricînd putîndu-se întîmpla
accidente. Dar cum au fost suite
statuile pe terasele templelor?
Cum au fost aşezate conciurile
pe capetele statuilor? Unica
soluţie ar fi fost înconjurarea
completă a coloşilor cu pietre si
construirea unui al doilea turn de
bolovani, pe care să fie urcat
conciul, pentru a fi împins apoi
pe capul statuii respective, însă
stabilitatea precară a acestor
movile de piatră nu îngăduia o
asemenea echilibristică, iar
macaralele lipseau, ca şi grinzile
rezistente.
însumînd rezultatele
experimentului, se pot constata
următoarele: pentru sculptarea,
transportarea si ridicarea unei
singure statui (şi a conciului său)
erau necesare 12-24 luni (în
funcţie de mărime) şi 100-1200
de oameni. Or, aceasta înseamnă
că perioada celor 800 de ani nu
ajunge nici măcar pentru
terminarea statuilor, cu atît mai
puţin pentru toate realizările
vechilor pascuani. Chiar un
răstimp dublu ar fi fost
insuficient: este imposibil să ne
închipuim un popor care
număra 2 000 de oameni muncind
zi de zi, generaţie după generaţie,
secole de-a rîndul, numai pentru a
ridica o pădure de uriaşi
împietr 600 de coloşi aveau pupile de
iţi. piatră albă şi priveau undeva în
Viraco zare, spre oceanul nemărginit, si
chas nu spre interiorul insulei:
nu au mărturie a viselor si dorinţei de
fost cunoaştere ale celor care i-au
nişte desprins din trupul muntelui.
sclavi Expediţia Heyerdahl nu a aflat
abrutiz acest lucru, descoperit 24 de ani
aţi, mai tîrziu de cineastul francez
nişte Patrice Berard, autorul unui
roboţi faimos film despre Insula
execut Pastelui, prezentat pentru prima
înd o oară în 1980, la „Muzeul
muncă Omului" din Paris. Or, frumosul,
de arta adevărată, izvorîtă din
serie dezlănţuirea cutezătoare a
ci, în geniului uman, nu se poate ivi
primul acolo unde omul nu creează liber,
rînd, pentru sine şi semenii săi.
creator Constrînşi să respecte
i de
frumos
.
Sculpt
urile
din
peşteri
le
funerar
e,
preocu
parea
de a-şi
perfecţ
iona si
înnoi
stilul
arhitec
tonic si
sculpt
ural o
atestă
cu
prisosi
nţă.
Cei
Un avanpost spre 57
Nemărginire
S
t
a
t
u
i
d
i
n
d
o
u
a
p
e
r
i
o
adă de creaţie, cărora
H s-au repus ochii,
găsiţi în 1978 într-o
peşteră sacră
(arhivele Comisiei
Humboldt).
f
a
i
m
o
a
s
a
„
e
x
p
l
i
-
c
a
ţ
i
e
"
p
e
r
63
O
adevărată revelaţie a constituit-o faptul că viracochas cunoşteau si
construiau o multitudine de ambarcaţiuni: plute, corăbii, luntre,
realizate din trestie si avînd o velatură complicată. Totul a început
cînd, pe pieptul unuia dintre coloşii de la Rano Raraku, s-a descoperit
săpată o corabie de trestie cu trei catarge si numeroase pînze, ce
remorchează o mare broască ţestoasă. Se ştia încă de la sfîrşitul
secolului al XlX-lea că, după tradiţiile pascuane, „urechile lungi"
foloseau două tipuri principale de nave oceanice:
4. corăbii cu carena fusiformă, prova înaltă, în formă de gît de lebădă
si pupa aproape la fel de înaltă dar despicată la mijloc ca o coadă de
rîndunică, avînd 2 sau 3 punţi, 3-4 catarge si un echipaj de aproape
400 de oameni (aceste vase se aseamănă cu cele pictate pe ceramica
incasă, în mormintele egiptene si chiar cu drakkarele vikingilor);
5. un fel de plute uriaşe, nepuntate, dar prevăzute cu 1-2 catarge si
care puteau lua pînă la 20 tone încărcătură. Povestitorii susţineau că
ambele tipuri erau construite din mănunchiuri mari de trestie şi
aveau pînze pătrate, făcute în cele mai multe cazuri din trestii uşoare,
împletite perpendicular sau cusute vertical. Dar europenii nu văzu
seră astfel de nave si, judecind după situaţia din secolele al XVIII-lea
şi al XlX-lea (perioada a treia, de războaie canibalice), se părea că
locuitorii insulei nu erau un popor de navigatori.
Nimeni nu bănuise măiestria la care ajunseseră viracochas în con-
strucţia de nave. Si iată că sub ochii membrilor expediţiei Heyerdahl
au început să apară zeci de statuete reprezentînd corăbii gen drakkar
cu 1-3 catarge şi plute ovale, rotunde sau pătrate, prevăzute cu un catarg.
Apoi, pe trupurile uriaşilor dezgropaţi şi pe pereţii carierelor au fost
găsite numeroase imagini de plute şi corăbii, sculptate în piatră, în
64 Pacifida - continentul dispărut
Re
consti
tuirea
unei
nave
uşoar
e de
războ
i
folosi
tă de
Virac
ochas.
Const
ruit
din
lemn
sau
trestie
,
avînd
l
catarg
si 16-
20 m
lungi
me, un asemenea vas (foarte
asemănător celor vikinge) se dovedea
extrem de manevrabil si de rapid.
Legendele si unele basoreliefuri sau
sculpturi din Pacific şi America de
Sud atestă că variantele mari ale
acestei nave aveau 40 m lungime, 2 -
3 catarge si erau puntate (arhivele
Comisiei Humboldt).
Sân
Aug
ustin
-
Stat
uie a
unei
făpt
uri
felin
o-
hum
anoi
de
(arhi
va
auto
rului
).
unui
mono
lit de
20 tone prin selva ar necesita
chiar si acum eforturi
considerabile. Dar ceea ce
frapează este în primul rînd
varietatea temelor, incredibilă,
unică în lumea Americilor
precolumbiene: practic, nici o
statuie nu este la fel cu alta, nici
ca dimensiuni sau formă, nici ca
stil, subiect sau grad de
prelucrare. Nu se ştie absolut
nimic despre civilizaţia căreia îi
aparţin aceste opere de artă;
perioada si motivul pentru care
au fost realizate rămîn o enigmă
totală, întrucît pe Podişul Sân
Augustin nu s-au găsit urme de
populare. Mormintele-gorgane si
72 Pacifida - continentul dispărut
atît în
Peru,
cît si
în
Insul
a
Paste
lui, în
Polin
ezia
sau
Noua
Zeela
ndă,
unele
grupă
ri
asiati
ce au
încer
cat
adese
a să-i
masa
creze
pe
„uria
şii
albi
si
blonz
i" nu
este
parad
oxal
decît
la
prima
veder
e:
dorin
ţa de
a
smul
ge tainele acestei populaţii de
uluitoare (dar redusă numeric) si polin
nu în ultimul rînd frumuseţea ezien
ieşită din comun a femeilor i, mai
viracochas erau tentaţii tîrziu,
puternice. La aceasta se adăugau „Peşt
probabil sentimentul de era
inferioritate, si, mai grav, Fecio
diferenţa fundamentală în modul arelor
de a concepe viaţa si menirea Albe"
omului pe Pămînt. Polinezienii, ), ele
copii răsfăţaţi ai naturii, care îşi tre-
dobîndeau hrana zilnică printr- buiau
un efort minim, nu puteau să
înţelege nevoia aproape obsesivă rămî
a poporului viracochas de a crea, nă
de a lăsa o dovadă a trecerii sale izolat
prin istorie, chiar dacă asta im- e luni
plica eforturi gigantice. de
Conflictele erau, deci, zile,
inevitabile, însă variau în poate
intensitate si finalitate. Dacă chiar
unele grupuri de viracochas au ani,
fost distruse, altele, mai pînă
puternice sau mai războinice par cînd
să fi luat conducerea celor ce piele
năzuiseră să le înrobească, a li se
devenind un model pe care mulţi albea
s-au străduit să-1 imite. Aşa cum destu
indienii piei-rosii din selva sud- l
americană îşi puneau peruci pentr
blonde si îşi vopseau trupurile în u a
culori deschise, polinezienii şi semă
maorii căutau procedee cît mai na cu
eficiente de albire a pielii pentru „fiice
a semăna cu admiraţii „fii ai le
Soarelui". Astfel, în Insula Soare
Pastelui a existat pînă la lui".
începutul secolului al XlX-lea o N-
ciudată ceremonie legată de aveau
cultul Soarelui, în cadrul căreia voie
cîteva fete erau alese să devină să
vestalele acestui cult. închise iasă
într-o peşteră situată în din
adîncurile Peninsulei Poike măru
(Ana o Keke sau „Peştera ntaiel
înclinaţiei Soarelui", denumită e
muntelui, iar hrana si apa li se
aduceau exclusiv de femei;
peştera era păzită si oricine se
apropia de ea risca să fie ucis.
Cînd fecioarele sacre neru erau
scoase la suprafaţă, multe dintre
ele înnebuniseră din cauza
claustrofobiei sau orbiseră
parţial, căci în peşteră nu
pătrundea lumina zilei, iar
opaiţe nu se puteau aprinde
datorită aerului şi aşa destul de
viciat. Totuşi, nefericitele
rămîneau
74 Pacifida - continentul dispărut
civili
zaţiil
or
ameri
cane
si
medit
erane
ene,
nu
pot fi
consi
deraţi
legaţi
direct
de
„fiii
Soare
lui".
Ceea
ce
duce
la
concl
uzia
că
aceşti
a
trăise
ră
proba
bil pe
un
pămî
nt de
mari
dime
nsiun
i
situat
în
mijlo
cul
Oce
a-
nului Pacific si care dispăruse Pămî
într-un cataclism, obligîndu-i să ntul
se refugieze pe continentul sud- şi a
american (aducînd cu ei plante ca durat
bumbacul, porumbul, arborele de acel
cacao si cel de chinină, precum trem
si o serie de cunoştinţe ştiinţifice ur
şi tehnologice care uimesc si fără
astăzi). conte
nire
Continentul scufundat pînă
Legende tahitiene, fijiene, la 13
maore, canace sau hawaiene Chue
amintesc de un pămînt uriaş, n.
avînd dimensiunile unui Atun
continent, situat în Pacific, ci,
asemeni unei punţi de legătură ţara
între Africa, Polinezia şi America dealu
de Sud. Potrivit tradiţiilor rilor
polineziene, acest continent era de
locuit în principal de două argilă
populaţii, una mongolidă şi , Mu,
cealaltă negridă, aflate într-un si
permanent război, deşi ambele ţara
reuşiseră să atingă stadiul unei Mou
civilizaţii înfloritoare. De nd au
asemeni, exista acolo si un popor pierit
alb (ai cărui indivizi erau foarte ,
înalţi si aveau părul blond sau zgud
roşu), dar acesta era puţin uite
numeros şi nu se implicase în de
conflict. Cu 10-12 000 de ani în două
urmă, continentul a fost teatrul ori şi
unor catastrofe naturale teribile scufu
(cutremure, erupţii vulcanice etc.) ndate
care au culminat cu ridicarea în
oceanului şi înecarea aproape mare
completă a pămîntului în pe
perioada transgresiunilor marine timp
succesive glaciaţiunii Wiirm. de
Numeroase documente noapt
străvechi confirmă aceste e.
legende. Astfel, faimosul Faţa
manuscris mayaş supranumit stînco
„Codex Troanus" (avînd o ve- asă a
chime de 3 000 de ani) notează că: Pămî
„în anul 6 Can, în luna Zar, la 11 ntului
Muluc a început să tremure s-a
ridicat şi a coborît pînă ce s-a
rupt si multe ţări au fost
despărţite de prăpăstii uriaşe.
Destule insule, ca si ţările Mu si
Mound au dispărut sub ape după
alte zguduiri, cu mulţi oameni.
Asta a fost acum 8 000 de ani".
Tăbliţele cu texte hinduse şi
sanscrite, descoperite în temple
din India şi în mănăstirile
76 Pacifida - continentul dispărut
întinz
îndu-
se
spre
vestp
înă
apro
ape
de
ţărm
urile
Asiei,
la
estpî
nă
din-
colo
de
Insul
a
Paste
lui, si
cupri
nzînd
la
sud
Noua
Guin
ee,
iar la
nord
Arhip
elagu
l
Haw
aii.
Ipote
za
este
susţin
ută si
de
nume
roase
argumente arheologice. Astfel, pe Micr
un atol situat în zona Insulelor onezi
Societăţii (între Tahiti si ei si
Raiatea), se află un templu Polin
construit din blocuri mari de eziei.
bazalt, într-un stil asemănător At
celui mayas. Dar bazaltul este o olul
piatră care nu se găseşte pe centr
recifele coraligene din Polinezia, al
deci a fost adus de la mare este
distanţă cu plute ori corăbii (ceea încon
ce pare absurd) sau... pe uscat, jurat
atunci cînd insulele erau unite de 92
într-un continent. O descoperire insul
similară a fost făcută în Insulele e
Tonga (Atolul Tonga Tău), unde artifi
există un pod arcuit (sau poate ciale
un portal) de bazalt, în greutate (avîn
totală de 170 tone si un cromleh d
ruinat, ai cărui piloni mai susţin, supr
încă, destule pietre-buiandrug de afeţe
cîte 25 tone fiecare. Vîrsta acestor de
construcţii n-a putut fi pînă
determinată nici măcar la 70
aproximativ; în orice caz ele n-au m2),
aparţinut populaţiei autohtone, const
care se cifrează, din cele mai ruite
vechi timpuri, la cîteva sute de din
oameni... spărt
Probabil că nici o dovadă uri de
despre existenţa civilizaţiei albe coral
din Pacific nu este însă mai comp
peremptorie si mai şocantă decît actate
fortăreaţa Nan Madol, situată pe o ,
insulă coraligenă de 18 km2. „Nan peste
Madol" s-ar traduce prin „în care
Spaţiu" si, într-adevăr, insula s-au
este izolată în imensitatea aşeza
oceanului aidoma unei nave t
pierdute în spaţiul cosmic. Dar fund
poziţia sa geografică (punct de amen
intersecţie al celor mai favorabile te
rute de navigaţie cu vele între masi
Polinezia, Australia, Japonia si ve de
Indonezia) îi dădea, încă de acum bazal
10 000 de ani, posibilitatea de a t,
controla comerţul dintre insulele între
acestea, ca si în interiorul insulei
propriu-zise, există zeci de
canale navigabile, tuneluri
submarine, pieţe centrale
acvatice, precum si un canal
principal (denumit „drumul
crocodililor" pentru că pe
marginile lui au fost găsite
bazine conţinînd rămăşiţele unor
crocodili de apă sărată, specifici
Australiei şi care ating lungimi
de pînă la 10 m). Toate insulele
78 Pacifida - continentul dispărut
palat
e, un
fel de
caze
mate-
cazăr
mi, o
incint
ă
cere
moni
ală
(„Te
mplul
Broa
stelor
Ţesto
ase",
în ale
cărui
terari
i
trăiau
cîtev
a
speci
i de
ţes-
toase
din
Pacifi
c),
precu
m si
enor
ma
citade
lă
Mân
Dova
s, al
cărei
zid
de
apărare are 3 m grosime, 9 m dar
înălţime si închide un spaţiu pilon
perfect pătrat. Toate clădirile i de
dispun de reţea de canalizare si bazal
sînt construite, aidoma digurilor t s-au
si zidurilor de apărare, din găsit
„bîrne" prismatice de bazalt si la
cristalin (provenite dintr-o sursă 20 m
necunoscută), lungi de 5 - 6 m, adînc
late de 0,50 m, aşezate orizontal ime.
si vertical într-un incredibil de O
complex si precis puzzle, astfel probl
încît să permită scurgerea apei de emă
ploaie spre exterior si să extre
oprească apa de mare să m de
pătrundă în interior. Nan Madol intere
este extrem de rezistentă la santă
cutremure, taifune si chiar la... este
bombardamente de artilerie, căci cea a
structura ei se aseamănă mai tunel
curînd scheletelor metalice urilor
elastice ale „zgîrie-norilor" si
americani decît masivelor cetăţi încăp
andine, cu ziduri ciclopice dar erilor
rigide. subm
„Bîrnele" au fost desprinse arine
din „pachetele cristaline" care
caracteristice acestor formaţiuni ciuru
bazaltice si, cu excepţia tăierii la iesc
capete pentru uniformizarea aido
lungimii, prezintă puţine semne ma
de prelucrare. Cantitatea de unui
bazalt folosită este incomparabil fagur
mai mare decît în cazul construc- e
ţiilor din Insulele Societăţii si solul
Tonga, atingînd ordinul miilor de insul
tone. Iar această masă enormă de ei,
piatră a fost adusă pe mare de la unele
distanţe de sute, poate chiar mii fiind
de kilometri! In plus, pe platoul săpat
submarin de la baza atolului se e în
întind suprafeţe considerabile ce coral
par a fi fundaţii construite din chiar
dale dreptunghiulare, perfect sub
îmbinate fără lianţi, cîn-tărind 3- canal
15 tone fiecare. „Fundaţiile" sînt e ori
situate la 2 m sub nivelul mării, în
fundul lagunei. Arheologii
americani si japonezi care au
cercetat insula în ultimele
decenii (Nan Madol a fost
descoperită de europeni în secolul
al XVIII-lea, cînd era pustie),
presupun că tunelurile si
fundaţiile submarine datează
din perioada cînd insula se înălţa
mai mult deasupra nivelului
mării (anii 12-11 000 î.e.n.).
Estimările cu Carbon 14 ale
vechimii urmelor
80 Pacifida - continentul dispărut
Nan Madol -
cheiul portului
mic (arhiva
LeDuc - Fabrier).
Des
pre
popula
ţia care
a
ridicat
fortăre de kilometri distanţă
aţa nu
se ştiu
prea
multe.
Legen
dele de
pe
insulel
e cele
mai
apropi
ate
afirmă
că Nan
Madol
era
locuită
de albi
blonzi
si cu
ochii
albaştr
i, un
popor
la care
luptau
atît
bărbaţi
i cît si
femeile
.
Excele
nţi
navigat
ori si
războin
Viracochas: cuceritorii Pacificului 81
**2T
C
Viracochas: cuceritorii Pacificului 83
BIBLIOGRAFIE SELECTIVA
LUCRĂRI DE SPECIALITATE, ENCICLOPEDII, ATLASE:
BENNET, W.C.: Ancient Arts of the Andes, New York, B.M.C., 1954
BLOM, E, and LA FARGE, O.: Tribes and Temples, New York, 1926
BODARD, L.: Le Massacre des Indiens, Paris, Gallimard, 1969
BRIARD, J., TETRY, A., VIEL, R.: La Prehistoire, Paris, Librairie
Larousse, 1977
BURLAND, C.A.: The People of the Ancient Americas, London,
Feltham, 1970
BURLAND, C.A.: Peoples of the Sun, London, Weidenfeld and
Nicolson, 1976
BUSHNELL, G.H.S.: Peru, London, 1963
CASTILLO, B.D. del: The Discovery and Conquest ofMexico, 1517-
1521, New York, Farrar, Strauss and Cudahy Inc., 1956
CLARK, G.: World Prehistory, Cambridge, Cambridge University
Press, 1977
DARWIN, CH.: Journal ofResearches into the Natural History and
Geology of the Countries Visited during the Voyage of H.M.S. Beagle
round the World, London, John Murray, 1951
DIXON, D., COX, B., SAVAGE, R., GARDINER, B.: The Macmillan
llustrated Encyclopaedia ofDinosaurs and Prehistoric Animals, New
York, Marshall Editions Ltd, 1988
GIRARD, R.: Popol Vuh, Paris, Payot, 1954 HAGEN, V.W. von: The
Aztec: Mân and Tribe, New York, 1958 HAGEN, V.W. von: The
Desert Kingdoms of Peru, New York, 1959 HAGEN, V.W. von: World
of the May a, New York, 1960 HAGEN, V.W. von: Realm of the
Incaş, New York, 1961 HEMMING, J.: The Conquest of the Incaş,
London, 1970
Bibliografie selectivă 87
COLECŢII DE REVISTE:
CUPRINS
INTRODUCERE ......................................................................
3
AMAZOANE SI INDIENI BLONZI ......................................
4
O întîlnire sîngeroasă...............................................................
4
Ţara amazoanelor .....................................................................
8
Cetăţile "oamenilor zburători"................................................
13
Misterioşii indieni albi...........................................................
15
"Fortăreţele uriaşilor"......................................................-----
22
Teorii dubioase ......................................................................
30
Dovezi tulburătoare ...............................................................
35
UN AVANPOST SPRE NEMĂRGINIRE ..............................
38
"Ochiul care priveşte spre cer"...............................................
38
ssss Vestigiile unor realizări incredibile.........................................
ssss 42
ssss
ssss Enigma statuilor colosale........................................................
ssssr 51
". Ipoteze şi explicaţii jenante ...................................................
58
VIRACOCHAS: CUCERITORII PACIFICULUI ...................
63
Maeşt
rii
navig
aţiei
cu
vele ........................................................................................
63
Odise
e în
Pacifi
cul de
Sud ........................................................................................
66
Conti
nentul
scufu
ndat........................................................................................
75
BIBLI
OGR
AFIE
SELE
CTIV
Ă.............................................................................................
85